Ion de Liviu Rebreanu

Romanul Ion aparut in 1920 a fost considerat de cea mai mare parte a critici o capodopera a prozei obiective datorita monumentalitatii constructiei epice si profunzimii observatiei sociale si psihologice. Opera literara Ion este un roman realist de tip obiectiv apartinand prozei interbelice. De asemenea este un roman social, cu tematica rurala. Potrivit marturiilor autorului, principala sursa de inspiratie o reprezinta viata satului Prislop din Transilvania de la inceputul secolului XX . In special pentru realizarea personajului central, Rebreanu a pornit de la trei modele si anume o scena surprinsa intamplator in care un tanar taran saruta pamantul, apoi conflictul dintre un taran si fiica acestuia, Rodovica, aceasta fiind insarcinata cu un flacau bicisnic si discutia cu un alt taran Ion Pop al Glanetasului care isi exprima nemultumirea pentru ca nu poseda pamant. Tematica romanului ilustreaza apartenenta la realism atat prin tema fundamentala si anume conditia taranului cat si prin cele secundare: familia si afirmarea sociala. Naratorul este specific tipului de roman obiectiv, fiind un narator omniscient si omniprezent, care relateaza intamplarile la persoana a treia, neutru si impersonal, fara a se implica in desfasurarea actiunii si fara a emite judecati in legatura cu personajele. Un element caracteristic romanului de tip realist il constituie incipitul care surprinde personajele intr-o scena de grup. Scena este semnificativa prin modul in care sunt dispuse personajele, in sensul ca locul in care li se atribuie in petrecerea duminicala reprezinta de fapt rolul acestora in comunitate. Simetria dintre incipit si final accentueaza sensul inevitabil al destinului, inchiderea universului epic si contrastul dintre efemeritatea naturii. Romanul este alcatuit din doua parti cu titluri simbolice Glasul pamantului si Glasul iubirii, definind cele doua pasiuni care domina simultan sau succesiv personalitatea eroului. Ion este personajul principal al romanului cu acelasi nume. Acesta se integreaza in tipologia arivistului. Dorinta de a avea pamant este justificata de realitatea sociala in care traieste. In concluzie, romanul Ion se impune ca opera reprezentativa a realismului prin tematica, viziune, compozitie si prin realitatea tipologica a personajului central.