Caracterizare Ion

Ion este personajul principal al romanului obiectiv cu acelasi nume apartinand lui Liviu Rebreanu. Potrivit intentiilor autorului, personajul reprezinta simbolul individual al taranului roman, setos pana la patima de pamant. Acest caracter reprezentativ fiind accentuat in diferite etape ale genezei romanului. Cele trei modele reale care au contribuit la structurarea eroului au fost transfigurate potrivit convingerilor autorului. Relatia dintre personaj si mediu constituie de asemenea o modalitate de portretizare indirecta. In acest sens se poate afirma ca Ion traieste intr-o lume in care posesiunea pamantului a devenit criteriu moral determinand statutul si insemnatatea indivizilor. De aceea lupta pentru dobandirea acestei valori este in mare masura legitima, dar mijloacele pe care le implica sunt profund imorale. Totusi presiunea mediului si lipsa de sansa in evolutia spre un statut superior sunt demonstrate prin procedeul paralelismului. In acest sens destinul lui Ion repeta pana la un punct evolutia lui Vasile Baciu, cei doi incercand sa-si depaseasca statutul initial prin casatorie. Prin caracterizare directa, ii sunt subliniate de catre narator o parte din trasaturi: Ion este un taran sarac, dar harnic, un bun gospodar care doreste sa aiba ce munci. De asemenea, i se pun in evidenta inteligenta, ambitia, vointa, trasaturi remarcate si de celelalte personaje: Zaharia Herdelea, Titu Herdelea, chiar si Vasile Baciu. In concluzie, Ion se integreaza in tipologia arivistului prin dorinta de afirmare sociala la baza careia se afla posesiunea pamantului.