Ion de Liviu Revreanu

Eseu: temă si viziune

R1: Incadrarea tematică a romanului obiectiv
R2: Comentează o secvență semnificativă pentru tema și viziunea autorului despre
lume
R3: Comentarea unui element de structură/compozitie

I: În romanul Ion de Liviu Rebreanu, tema și viziunea dezvăluie straturi adânci ale
naturii umane și ale societății. Prin povestea zbuciumată a lui Ion, autorul explorează
dilemele morale și schimbările sociale, creând astfel un portret vibrant al unei comunități
rurale pline de contradicții. Această analiză a temelor și viziunii oferă o perspectivă
captivantă asupra lumii prezentate în roman, subliniind complexitatea relațiilor umane și
tensiunile dintre aspirațiile individuale și cerințele colectivității.
R1: Tema romanului prezintă problematica țăranului român reprezentativ pentru
societatea ardelenescă de la începutul secolului al XX-lea, dominată de supremația
bunurilor materiale, mai exact pământul. Romanul redă lupta lui Ion, un țăran sărac,
pentru a obține pământ, și consecințele actelor sale. Relația dintre Ion și pământ este
prezentată în secvența drumului lui Ion la cosit. Naratorul surprinde atât drumul lui Ion,
cât și instinctul său de proprietate și legătura sa cu pământul: toată ființa lui arde de
dorul de a avea pământ mult, cât mai mult. Iubirea pentru pământ l-a stăpânit încă de
mic copil; vesnic a pizmuit pe cei bogați și vesnic s-a lăsat într-o hotărâre patimasa:
trebuie să aibă pământ mult, trebuie! De atunci, pământul i-a fost mai drag ca o
mamă...
Romanul Ion este de tip obiectiv prin specificul naratorului impersonal, al relației
narator-personaj și al narațiunii la persoana a treia. Mărcile lexico-gramaticale ce
subliniază prezența naratorului includ verbe la persoana a III-a și singular în text
desprinde, trece și de pronume personale te întâmpinăce, ce implică cititorul în acțiune.
Narătorul este omniscient, știe totul despre personaje, dar nu formulează șiinte, nu
emite judecăți și nu empatizează cu ele. Perspectiva narativă semnifică de fapt viziunea
despre lume a autorului, o lume în care personajele își consumă soarta implacabilă.
Naratorul cunoaște destinile personajelor și plasează semne, simboluri ce le
anticipează devenirea. Tema romanului, viața satului transilvanean de la începutul
secolului al XX-lea, are prin destinul lui Ion al Glanetașului, o ilustrare concretă și
semnificativă. Drama țăranului sărac în lupta lui pentru pământ individualizează, într-un
anumit fel, viața satului traditional. Povestea lui Ion concretizează tema pământului din
care decurge drama existentială a țăranului.
R2: O secvență semnificativă pentru temă și viziune este cea a sărutării pământului.
Aceasta ilustrează relația specială dintre protagonist și pământ, pe care îl sărută ca pe
o ibovnică și de care se simte atras ca de brațele unei iubiri pătimașe. Pamantul este
privit erotizat, iar gestul sarutarii sale se naște involuntar, datorită intensității trăirilor sale
și îi subliniază idolatria față de pământ. Astfel, se accentuează relația strânsă dintre Ion
si pământ, relație ce surprinde importanța pământului pentru oamenii din acea vreme. În
acele momente, el se simte insignifiant în fața imensității pământului, mic și slab
precum un vierme. În ochii personajului, pământul părea să respire și să trăiască,
provocând în sufletul său sentimente contradictorii. Se vede mic și neputincios în fața
întregului pământ, dar și puternic, cu o mândrie de stăpân Și atunci se văzu crescând
din ce în ce mai mare. Secvența sărutării pământului subliniază aspectul material și
dorința puternica a protagonistului de avea pământ, acesta fiind momentul în care el și-
a îndeplinit scopul.
R3: Un element de structura/compoziție semnificativ pentru temă și viziune este relația
dintre incipit și final. De la început, povestea se concentrează asupra drumului.
Şoseaua cea mare şi fără de sfârşit, marcată de o serie de toponime identificabile pe
hartă (Cârlibaba, Someş, Cluj, Bistriţa, Bucovina, trecătoarea Bargăului) este un
transparent simbol al realităţii. Din aceasta șosea se desprinde un drum care conduce
iniţial cititorul în ficţiunea româneasca, în viaţa satului ardelean de la începutul secolului
al XX-lea şi care îl va înapoia la final realităţii. Drumul, la inceput vesel, neted
înaintează spre Pripas, pentru a surprinde satul adormit sub zăpuşeala unei duminici
liniştite. Destinul tragic al personajului este prevestit de troița strâmbă care își tremură
jalnic trupul de tinichea ruginită de la marginea satului. Aceasta veghează, atât la
început, cât și la final, o lume rău alcătuită. În final, autorul repetă descrierea drumului
în sens invers, după ce evenimentele se încheie. Drumul, care inițial duce prin Jidovița
și peste podul de lemn acoperit de peste Someș, acum se pierde în soseaua mare.
Repetarea descrierii drumului, care de această dată apare marcat parcă de întâmplările
si conflictele din roman, oferă simetrie operei si corespunde conceptiei lui Rebreanu
despre roman, inteles ca un corp sferiod. Relatia dintre aceste doua elemente de
constructie este semnificativă, căci opera începe si se termină în același punct,
descriind un intreg univers circular.
C: Romanul Ion de Liviu Rebreanu reprezintă o incursiune profundă în viața țăranilor
ardeleni din începutul secolului al XX-lea, evidențiind lupta pentru pământ și implicând o
viziune complexă asupra relației dintre individ și mediul său social. Se conturează
destinul tragic al personajului, iubirea și ambiția, iar dorința de a avea pământ rămâne
subiectul central al operei care reflectă nu doar drama individuală a lui Ion, ci și pulsul
unei comunități marcate de schimbare și conflicte.