Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român,

considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă
personalitate din literatura română.[7] A publicat un singur volum
antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în
revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu
făcea parte.[8][9] Printre operele notabile se numără Luceafărul,
Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).[10]

Poemul ”Luceafarul” a fost conceput in perioada studentiei la

Berlin. Sunt cunoscute cinci variante, iar varianta finala a fost
publicata in Almanahul Societatii Academice Social Literare
”Romania Juna” in luna aprilie, anul 1883, iar in luna august, in
revista ”Convorbiri literare”.
Poemul este structural in patru parti:

 Primul tablou (strofele 1-43) prezentand povestea de iubire

dintre fata de imparat si Luceafar.
 Al doilea (strofele 44-64) prezentand idila dinte Catalin si
Catalina care reprezinta cuplul in ipostaza umana.
 Al treilea (strofele 65-85) construit pe baza mai multor
secvente poetice: zborul intergalactic al Luceafarului devenit
Hyperion, rugamintea adresata Demiurgului si argumentele
acestuia pentru a-l determina sa renunte la ideea de a
deveni muritor.
 Ultimul tablou (strofele 86-98), plasarea cuplului Catalin-
Catalina intr-un cadru romantic si retragerea Luceafarului in
lumea lui.
Motive literare: visul, noptii, lunii, oglinzii, stelelor, cuplului,
castelului.