Mihai Eminescu 

(născut Mihail Eminovici; n. 15

ianuarie 1850,[3][4][5][6] Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889,
[3]
 București, România) a fost
un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general,
ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate
din literatura română.[7] A publicat un singur volum
antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul
vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din
care Eminescu făcea parte.[8][9] Printre operele notabile se
numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci
Scrisori (I, II, III, IV și V).[10]
Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa
Conține noțiuni d
Din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, pe când proza
Sa conține și elemente sociologice.[10][11] Temele recurente
Din opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care
In cazul lui Eminescu este privită prin
Prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă,
Alteori intimă sau
Neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și condiția
Geniului.[10][12]
S-a născut la Botoșani și a copilărit

la Ipotești, mutându-se în

adolescență la Cernăuți pentru a

urma cursurile gimnaziale unde, la

vârsta de 16 ani, a publicat primul

poem, De-aș avea.[13] La vârsta de

19 ani a început studiul filozofiei

la Universitatea din Viena, unde a

întâlnit scrierile unor autori care îi

vor influența puternic opera,

precum Platon, Spinoza, Leibniz, K

ant, Rousseau și Schopenhauer,

dar și filozofia orientală prin opere

precum Ramayana, Mahābhārata și 

Vedele.[11][14] Tot în această

perioadă începe să publice în

revista Convorbiri literare.[15] La 22

de ani a plecat la Berlin pentru a-și

continua studiile.[16]