Mihai Eminescu 

(născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850,[3][4][5]

[6]
 Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889,[3] București, România) a fost
un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și
influentă personalitate din literatura română.[7] A publicat un singur volum antum, Poesii,
compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a
societății Junimea, din care Eminescu făcea parte.[8][9] Printre operele notabile se
numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).[10]
Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noțiuni
din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, pe când proza sa conține și
elemente sociologice.[10][11] Temele recurente din opera sa sunt natura, temă
tipică romantismului, care în cazul lui Eminescu este privită prin
prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori intimă sau
neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul și condiția geniului.[10][12]