Solomon 

(în ebraică: ‫ְׁש ֹלמ ֹה‬ ,se citește Shlomó; în greacă:Σαλομών, Σολομών =

Solomón, în latină:Salomon (rex); în arabă: ‫سليمان‬, Sulayman) a fost fiu al lui David și al
Batșebei, conducător evreu antic menționat în scrierile biblice [4] rege al Israelului timp
de 40 de ani (probabil între 971-931). A avut o domnie intrată în legendă, ca prosperă și
tihnită (unii arheologi sunt de părere că dimensiunile regatului său au fost probabil
reduse și că nu a fost decât un conducător regional într-o arie deluroasă restrânsă[4]; alți
cercetători, precum arheologii Eilat Mazar, și Yossef Garfinkel, de asemenea Michael
Hasel și Martin Kingbeil[5] consideră că domeniul tatălui său și al său erau totuși, un
regat adevărat, mai întins decât s-ar părea); după tradiția biblică a fost
ctitorul Templului din Ierusalim; a rămas proverbială înțelepciunea sa [6] în rândurile
locuitorilor evrei, musulmani și creștini ai Levantului, și apoi din întreaga lume. I s-au
atribuit cărțile Ecleziastului, Proverbelor și Cântarea Cântărilor din Vechiul Testament