ISTORIA UNUI

POPOR-EVREII
Proiect realizat de: Plugaru Anastasia
Clasa: a XI-a B
Istoria veche a evreilor (înainte de 37 î.Hr.):
Conform Bibliei:

Pentru primele două perioade ale istoriei evreilor este

în principal legat de Semiluna Fertilă.
Acestă istorie începe cu acei oameni, care au ocupat
zona situată între râurile Nil, Tigru și Eufrat.
Înconjurat de vechi culturi în Egipt și Babilon, prin
deșerturile Arabiei, și mărginit de dealurile Asiei Minor,
Canaanul (aproximativ corespunzătoare Israelului
modern, teritoriilor palestiniene, Iordaniei și Libanului),
a fost un punct de întâlnire a civilizațiilor.
 Conform Bibliei:
Evreii sunt descendenții poporului antic al
Israelului care s-a stabilit în Canaan, situat
între coasta de est a Mării Mediterane și râul
Iordan (1451 î.Hr.). Deplasările nomade ale
evreilor s-au situat în jurul localității Hebron
undeva între 1991 și 1706 î.Hr.

Moise cu Tablele de piatră

(pictură din 1659 de Rembrandt)

13.01.2024
 Fii lui Israel împărtășesc
filiație, prin strămoșii lor
comuni: Abraham, fiul lui,
Isaac, și fiul lui Isaac, Iacov
(Yaakov). Iacob a primit
numele de Israel, iar cei
doisprezece fii au fost
strămoșii celor douăsprezece
triburi cunoscute ca „fiii lui
Israel”.

13.01.2024
 Iacob și cei doisprezece fii în
timpul unei foamete mari au
părăsit Canaanul și s-a stabilit în
Goshen din nordul Egiptului. În
Egipt urmașii celor 12 triburi au
fost făcuți sclavi de egipteni,
conduși de Faraon. După 400 de
ani de sclavie, YHWH, Dumnezeul
lui Israel, a trimis profetul Moise,
un om din seminția lui Levi, să
elibereze Fii lui Israel din robia
egipteană.
Conform Bibliei evreii au scăpat
în mod miraculos din Egipt
(eveniment cunoscut ca Exodul) și
s-au întors în patria lor ancestrală,
Canaanul. Acest eveniment
marchează formarea Israelului ca
națiune politică în Canaan, în 1400
î.Hr.
13.01.2024
 Conform științei empirice:
Istoria evreilor, din perioada antică, e descrisă în Biblia
evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea.
Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar
în Biblie, dar perioada mai veche, a primului Templu, nu
are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred
că o parte din narațiunea istorică biblică, ar avea mai mult
un caracter mitologic.
Encyclopaedia Judaica (2007) recunoaște că cel mai
probabil Moise nu a existat; Comentariul oficial al Torei
pentru iudaismul conservator, publicat în 2001, este și el de
acord.

13.01.2024
 Consensul istoricilor mainstream consideră că sclavia a milioane de evrei în Egipt și exodul
a milioane de evrei din Egipt sunt evenimente lipsite de istoricitate.
Peter Enns, un cercetător evanghelic, fost profesor la Seminarul Teologic Westminster,
actualmente titular al catedrei stipendiate de studii biblice de la Eastern University, deși credea
pe atunci că Biblia este infailibilă, recunoștea următoarele: pentru poziția că relatarea biblică a
Exodului s-ar fi petrecut în mod real nu există dovezi, iar pentru poziția că relatarea ar putea fi
plauzibilă (nu dovedită) există cărțile unora ca Hoffmeier și Kitchen.

13.01.2024
 Regatul Unit:
După tradiția evreiască 12 triburi de evrei, formate din
descendenții celor 12 fii ai lui Israel (tribul lui Iosif s-a divizat în
două triburi, după fiii lui, Menașe și Efraim), au cucerit Țara
Israel, au colonizat-o și, după o perioadă în care nu aveau o
conducere centrală, au format un regat condus de regele Șaul.
Lui Șaul i-a urmat regele David. Acesta a cucerit orașul Salem
(în ebraică Șalem), căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și
care a devenit capitala evreilor.
Fiul lui David, Solomon, a construit la Ierusalim Templul, care
urma să fie unic în religia evreilor. Nu a fost găsită nicio urmă a Templul mitic al lui Solomon din
Ierusalim. Ilustrație bazată pe
Templului lui Solomon, de aceea mulți arheologi cred că acesta nu
imaginație și pe detalii biblice.
ar fi existat în mod real.

13.01.2024
 Captivitatea babiloniană:
În anul 605 î.Hr. regatul lui Iuda, care ocupa sudul Palestinei având
capitala la Ierusalim, cade sub dominația regatului Babilonului.
Pentru că evreii nu vor să plătească tributurile cerute de cuceritori,
Nabucodonosor, suveranul din Babilon, se îndreaptă cu armata sa spre
Palestina și obligă Ierusalimul să capituleze după un scurt asediu. Ca să-i
pedepsească pe supușii rebeli, Nabucodonosor îi duce în Babilon pe
suveranul învins, pe familia acestuia, pe ofițeri, soldați, oameni bogați și
cunoscătorii unor tehnici rare în metal.
Mai mult de 10.000 de oameni au părăsit atunci Ierusalimul.
Nabucodonosor instalează pe tronul lui Iuda un membru al familiei regale
evreiești, Sedecias, care revoltându-se și el după câțiva ani, face ca
Ierusalimul să fie din nou asediat de babilonieni. În 587, după un asediu de
mai bine de un an de zile, Ierusalimul se predă.

13.01.2024
 Conform Bibliei, șeful trupelor babiloniene a ars casa Domnului (Templul din
Ierusalim), casa regelui și alte case ale locuitorilor de vază. Regatul lui Iuda a încetat să
existe. O mare parte din populație era în exil.
Pentru prima dată în istoria lor, evreii nu mai au țară. Evreii din antichitate consideră
că acest dezastru care s-a abătut peste ei este consecința neascultării lor față de legea
dictată de Dumnezeu, față de recomandările legate de cultul și de țelul său. Conform
Bibliei, Dumnezeu i-a avertizat prin profeți, mesagerii Săi, dar ei i-au luat în râs.
Abia acum când sunt puși la grea încercare ascultă de trimișii lui Dumnezeu și află
că suferințele lor vor lua sfârșit, dacă vor respecta poruncile Domnului.
De acum înainte vor respecta practica sabatului, zi de odihnă și consacrată
Domnului, vor organiza cu regularitate posturi comemorând pierderea Templului și a
regatului lor, sperând să se împace cu Dumnezeu.

13.01.2024
 Perioada post-exilică:
A fost o ruptură abruptă între religia străveche a israeliților și iudaismul celui de-
al Doilea Templu Israelul pre-exilic era politeist;Așera era probabil adorată drept
soția lui Yahweh, în templele sale din Ierusalim, Bethel și Samaria, iar o zeiță numită
Regina Cerului, probabil o fuziune a Astarteei cu zeița mesopotamiană Iștar, era de
asemenea adorată.
Baal și Yahweh au coexistat în perioada timpurie, dar au fost considerați
ireconciliabili după secolul al IX-lea.Adorarea doar a lui Yahweh, care era
preocuparea unui mic partid în perioada monarhică, s-a extins în perioada exilică și
post-exilică, și abia atunci existența altor zei a fost negată.

13.01.2024
 În Prolegomena zur Geschichte Israels, Julius Wellhausen a susținut că
iudaismul ca religie bazată pe respectarea pe scară largă a legii Torei a apărut
pentru prima dată în anul 444 î.e.n. când, conform relatării biblice furnizate în
Cartea lui Neemia (capitolul 8), un scrib preot pe nume Ezra a citit o copie a
Torei mozaice înaintea populației din Iudeea adunate în piața centrală a
Ierusalimului.
Wellhausen credea că această narațiune ar trebui acceptată ca istorică pentru
că sună plauzibil, notând: „Credibilitatea narațiunii reiese în mod fățiș.
După Wellhausen, majoritatea cercetătorilor de-a lungul secolului XX și
începutul secolului XXI au acceptat că respectarea Torei pe scară largă a început
undeva la mijlocul secolului al V-lea î.Hr.

13.01.2024
 Regatul Hasmonean:
Mai recent, Yonatan Adler a susținut că, de fapt, nu există nicio dovadă care să
supraviețuiască care să susțină ideea că Tora a fost cunoscută pe scară largă,
considerată autoritară și pusă în practică, în orice moment înainte de mijlocul
secolului al II-lea î.Hr.
Adler a explorat probabilitatea ca iudaismul, ca practică larg răspândită a legii
Torei de către societatea evreiască în general, să fi apărut pentru prima dată în Iudeea
în timpul domniei dinastiei Hasmoneene, cu secole după timpul presupus al lui Ezra.

13.01.2024
Epoca Medievală:
• Perioada bizantină în Israel (324 - 638);
• Perioada islamică în Israel (638 - 1099);
• Perioada cruciaților în Israel (1099 -
1260);
• Perioada mamelucilor în Israel (1260 -
1517);
• Spania, Africa de Nord, și Orientul
Mijlociu;

13.01.2024
Perioada modernă, timpurie:

• Peninsula Iberică;
• Imperiul Otoman;
• Polonia și Lituania;
• Iluminarea Europeană și
Haskalah (sec. al 18-lea);
• Iudaismul Hasidic;

13.01.2024
 • Evreii (în ebraică - ‫ יהודים‬yehudim, uneori ‫ = עברים‬ivrim, ‫ בני ישראל‬Bney Israel = fiii lui
Israel sau ‫ עם ישראל‬Am Israel = poporul lui Israel; în antichitate - în arameică: ‫ְיהּוָד ִא ין‬
EVREI: yehudayin, în latină: judaei sau hebraei, iudei, apoi uneori, în trecut și în unele țări israeliți,
în limba idiș:‫ יידן‬Yiden ,în limba ladino: djudios, în arabă: ‫ يهود‬yahud) sunt un popor, de
origine etnico-religioasă, al cărui leagăn s-a aflat în Palestina antică (în ebraică - Eretz
Israel = Țara Israelului) și apoi în Diasporă, și care cuprinde pe adepții religiei iudaice sau
mozaice și pe cei care s-au convertit la iudaism, precum și o bună parte a urmașilor
acestora.

• Evreii sunt populația majoritară în Israel - 74.2% ( 6.744.000) - în anul 2019. În Israel
marea majoritate a evreilor vorbesc limba ebraică modernă. În lume, după unele estimări
(2019) în anul 2019 numărul evreilor în lume este estimat la 14,8 milioane din care 6,7
milioane sunt israelieni, circa 5,7 milioane locuiesc în Statele Unite ale Americii, circa
450,000 în Franța, circa 392,000 în Canada, 292,000 în Regatul Unit, 180,000 în
Argentina, 165,000 în Federația Rusă,în Australia - 112,000, în Germania 108,000, în
Brazilia 85,000. Comunități însemnate mai există în Italia, Belgia, Olanda, Ucraina,
Belarus, Ungaria, Mexic și Chile.
• În Elveția trăiesc 19,000 evrei, în Uruguay 16,000, în Suedia 15,000 în Spania 12,000, iar
îÎn țările islamice locuiesc circa 27,000 evrei, din care 15,000 în Turcia, 9,000 în Iran,
2,000 în Maroc și 1,000 în Tunisia. În România la recensământul din 2011 au fost
înregistrați 3500 evrei.

13.01.2024
 În antichitate limba vorbită a evreilor a fost
ebraica veche și apoi limba aramaică, folosind
mai întâi alfabetul paleoebraic, apoi alfabetul
ebraic bazat pe cel aramaic păstrat. În cursul
răspândirii evreilor în lume ei au vorbit, în afara
limbilor popoarelor în mijlocul cărora au trăit,
limbi sau dialecte proprii - ca limba idiș - (în
rândurile evreilor așkenazi), scrisă în alfabetul
ebraic, limba iudeo-spaniolă, judezmo sau
ladino (în rândurile evreilor sefarzi) , folosind
alfabetul ebraic, și apoi cel latin, dialectele
iudeo-arabe - în lumea arabă, dialecte iudeo-
neo-arameice ex nashdidan în Kurdistan etc.

13.01.2024
 Conform cu Vechiul Testament, israeliții sau evreii sunt
descendenții celor 12 triburi ale lui Israel, iar iudeii erau
urmașii tribului lui Iuda, singurii evrei rămași după exilul
babilonian. Tot potrivit Vechiului Testament, israeliții sau
evreii sunt descendenți ai lui Avram (Abraham), prin fiul
său, Isac (Ițhac), și fiul acestuia, Iacob (Iaakov, fratele
geamăn al lui Esau) și a descendenților lui Iacob pe linie
feminină. Iacob, care și-a schimbat numele în Israel, este
considerat a fi primul evreu. Evrei sunt și cei care s-au
convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de
poporul evreu pe pământul Palestinei (Eretz Israel) sau în
diaspora. Apartenența individului la poporul evreu este în
zilele noastre în mare măsură independentă de păstrarea
normelor religioase sau a datinilor, când se bazează pe
apartenența etnică a părinților și a bunicilor.

13.01.2024