Sinteza bizantina - semnificatii istorice

Prezentarea valorilor culturii si civilizatiei bizantine, fie si in forma

succinta de mai sus, evidentiaza semnifictia artistica, literara si religioasa pe care
a jucat-o Bizantul ca sinteza organica intre Occident si Orient. Civilizatia
bizantina a produs intr-o forma sintetica constanta referentiala al carei continut
ideatic s-a prelungit dincolo de limitele existentei sale politice integrandu-se in
ceea ce Nicolae Iorga definea Ideea bizantina drept o permanenta' pentru multe
secole in istoria europeana. Bizantul s-a structurat lent de-a lungul secolelor ca un
organism civilizator, fiind inteles de Nicolae Iorga 'ca un complex de institutii , ca
sistem politic, ca formatie religioasa, ca tip de civilizatie, cuprinzand mostenirea
intelectuala elenica, dreptul roman, religia ortodoxa si tot ceea ce provoca si
intretinea el in materie de arta, - nu a disparut, nu putea sa dispara, odata cu
caderea pe rand, in veacul al XV-lea, a celor trei capitale ale sale: Constantinopol,
Nistra si Trapezuntul'1[1]. Aparent in dosul imobilismului formei sintezei
bizantine, istoricul roman sublinia capacitatea de adaptare la variabilitatea
influentelor adesea potrivnice, din Vest sau Est, carora Bizantul le-a supravietuit
circa 11 secole. Majoritatea bizantologilor remarca ca forta si viabilitatea sintezei
bizantine a fost direct proportionala cu capacitatea Bizantului de a fi liantul
organic al echilibrului dintre sferele civilizatiei orientale si occidentale. In
conditiile vicisitudinilor istorice de rupere a echilibrului, Bizantul a fost nevoit sa
penduleze, fie in orbita latinitatii occidentale, fie in orbita islamismului oriental.
Sinteza bizantina s-a dovedit insa benefica in procesul complex de sedimentare a
valorilor nascute la conexiunea dintre cele doua spatii de civilizatie pe care
migratia popoarelor le-a intrupat in cazul Romei dupa 476.
Bizantul reuseste sa conserve pe coordonatele noii sale sinteze, valorile
antichitatii greco-romane care, si-au continuat existenta in mentalitatea spirituala
alimentata dupa 313 de influenta crestinismului grefata pe o realitate umana
eterogena atat sub aspect etnic, cat si al gradului de civilizatie.
In conceptia iorghiana, Bizantul a asigurat continuitatea romanitatii antice
tarzii, dar el a facut posibila si supravietuirea Ideii bizantine pana in zorii
modernitatii Europei Orientale. Pentru N. Iorga, procesul acestei continuitati
istorice imbraca forma celor trei ipostaze existentiale pe plan politic, civilizator si
uman.
1. Dupa 330, Bizantul preia stafeta institutiilor politice ale Romei imperiale, definindu-se
semnificativ in calitate de a 'doua Roma'. In sfera puterii politice, continuitatea era asigurata de
faptul ca imparatul bizantin se considera un protector ce ducea o politica deschisa de protejare a
1

tuturor 'Romaniilor', mai ales cele periferice slabite si divizate de infiltratiile migratorilor dupa
602. Totodata autoritatea si influenta imparatului bizantin sau exercitat de-a lungul existentei
istorice a imperiului, fiind generate de constiinta mentalitatii celor ce-si revendicau vechiul
statut de cetatean roman. Din nefericire, atunci cand Occidentul incepe, dupa secolul X, sa
perceapa viitorul din perspectiva evolutiei reale a istoriei, Bizantul continua sa perceapa viitorul
istoric cu ochii spre trecutul de mult apus al antichitatii greco-romane.

2. Consecinta expansiunii arabe in bazinul

Mediteranei face din
continuitatea sintezei bizantine un vector civilizator legat ombilicar de traditia
Apusului, ea preia si transmite acestuia realizarile civilizatiei si valorile culturii
spirituale ale Orientului.
Spre deosebire de imperiile antichitatii elenistice si romane, Bizantul a creat
o sinteza originala care s-a perpetuat multe secole in sfera culturii si civilizatiei
europene, careia i-a imprimat continuitatea clasicismului greco-roman si
particularitatile traditiilor Orientului. Incepand cu secolul al V-lea, Occidentul este
desprins de valorile culturii si civilizatiei romane ca urmare a invaziilor barbare,
singur Bizantul mentine peste un mileniu traditia culturii grecesti si a institutiilor
politico-juridice romane, carora le-a adaptat elemente specifice civilizatiei
orientale.
Bizantul a fost pana la inceputul secolului al X-lea singurul stat civilizat al
crestinitatii europene.
Flota bizantina asigura navigatia si comertul pe apele Mediteranei si apara
Occidentul de valul invaziei arabe (sec. VIII), al pirateriei sarazinilor si
musulmanilor din Nordul Africii, contribuind la dezvoltarea oraselor europene de
pe litoralul mediteranean.
Pe drept cuvant Bizantul a devenit o interferenta
Occident si Orient din care ambele sfere s-au imbogatit.

a civilizatiei dintre

Cele 8 cruciade initiate de Occident cu binecuvantarea Papei de la Roma, au

determinat, in final, slabirea si prabusirea politica a Bizantului (1453), de pe urma
caruia vor profita otomanii in Orient si spiritul renascentist al burgurilor
Occidentului.
3. Dimensiunea umana a sintezei Bizantine isi gasea continuitatea in
existenta cotidiana si in mentalitatea spirituala a Bizantului care conserva
perpetuarea unor reziduri ale traditiei greco-romane, in noile conditii tolerante pe
care le propovaduia crestinismul, mai ales atunci cand a devenit religie oficiala.

Sinteza bizantina integra alaturi de componenta crestinitatii si cealalta

componenta a diferentierii atat fata de trecutul antichitatii cat si de prezentul
medieval al Occidentului. Procesul obiectiv al diferentierii a determinat
particularitatea Bizantului prin care si-a asigurat supravietuirea, dincolo de
limitele unitatii si existentei lui politice, dupa cum in mod just argumenta Nicolae
Iorga.
Supravietuirea institutiilor politice bizantine isi continua existenta sub
aspectul continutului si al formei lor de manifestare juridica in spatiul Orientului
european, reprezentat de organizarea statala a slavilor, romanilor, bulgarilor,
rusilor etc. Astfel, formatiuni statale au adaptat tipul bizantin de monarhie la
specificul local al dezvoltarii feudalismului rasaritean. Civilizatia bizantina a
supravietuit ca principal factor de civilizatie nu atat prin exigentele unitatii politice
mostenite de la Roma imperiala, cat mai ales prin unitatea spirituala determinata
de acceptarea ortodoxiei crestine de intreaga societate eterogena a Bizantului.
Disparut din sfera realitatii politice ca stat in anul 1453, Bizantul continua sa
existe ca o realitate ideala prin institutiile, religia ortodoxa, arta si literatura sa, intro structura politica specifica Imperiului Otoman dominata de islamism. Analizand
istoria Imperiului Otoman, N. Iorga, evidentia formele de organizare politica si
mai ales standardul valorilor civilizatiei bizantine pe care osmalacii le-au preluat
si continuat. Istoricul roman sublinia cum turcii si-au creat o structura imperiala
de tip neo-bizantin bazat pe principii si valori islamice de credinta.
Sinteza civilizatiei bizantine isi continua existenta politica, atat in forma
islamica a Imperiului Otoman, cat si in forma continuitatii spirituale a ortodoxiei
din Europa Orientala.
Ideea bizantina a supravietuit, dincolo de existenta politica a statului, in
cadrul fertil al culturii popoarelor din aceasta zona a Europei, unde ortodoxia a
fost portdrapelul de realizare a unitatii lor politice in confruntarea cu dominatia
otomana de-a lungul a cinci secole.
Pentru toate popoarele din vecinatatea imperiului, sarbi, bulgari, rusi,
caucazieni, Bizantul a avut in proportii diferite un rol civilizator de difuzare a
valorilor lui culturale inclusiv pentru lumea araba. Limba greaca era limba oficiala
si la curtile califilor omayazi si abbasizi in timp ce Universitatea din
Constantinopol era frecventata de tineri atat europeni cat si arabi.
Aria de iradiere a culturii bizantului s-a resimtit in intreg Occidentul pana la
manastirile irlandeze unde se studia limba greaca. De asemenea, dreptul bizantin

(Codul lui Justinian) era izvor de drept inclusiv pentru monarhiile despotice ale
Europei care imprumutase si fastul ceremonialelor imparatilor bizantini, translate
la randul lor din lumea stralucitoare a Orientului. La aceste influente se adauga
contributia invatatilor bizantini la dezvoltarea universitatilor si bibliotecilor din
Europa Occidentala. Prin intermediul acestor invatati din Bizant, s-au reintrodus in
circuitul cultural al Occidentului capodoperele ganditorilor antici.
Influenta sintezei bizantine si-a dovedit pozitivitatea in sfera culturii
popoarelor orientale ale Europei, dar, totodata si negativitatea determinata de lipsa
racordarii ei la ritmul general al dezvoltarii economice si culturale pe care il
cunoaste Occidentul, incepand cu secolul al X-lea. Dupa cum just observa N.
Iorga in lucrarea 'Bizant dupa Bizant', zorii modernismului aparent la inceputul
secolului al XIX-lea si in Rasaritul european guverneaza de fapt, disparitia
bizantismului ca tip de civilizatie. Cu toate acestea Bizantul a jucat in sfera
civilizatiei un rol semnificativ, lasand Europei o mostenire valoroasa, evidentiata
de N. Iorga, dupa cum urmeaza:
1. Bizantul a stopat (sec. VIII - XI) asaltul arabilor si a intarziat ofensiva
otomana spre centrul Europei devenind campionul crestinatatii impotriva
fundamentalismului islamic;
2. In perioada timpurie a feudalismului, atunci cand Occidentul era
dezintegrat politic si spiritual de migratia popoarelor, cu un nivel scazut de
civilizatie, Bizantul a devenit prin pastrarea si dezvoltarea traditiilor antichitatii
greco-romane, scutul principal de aparare a civilizatiei in contextul evolutiei ei pe
coordonatele medievale;
3. Pe plan cultural, Bizantul a fost modelul educational urmat de
romanitatea orientala, de spatiul lumii slave si arabe, aprinzand la sfarsitul
secolului al XV-lea faclia Renasterii in orasele italiene si de aici in intre
Occidentul european;
4. Dupa 1453, biserica ortodoxa a reprezentat institutia mostenitoare si
continuatoare a valorilor civilizatiei bizantine, protejand populatia crestina de
dominatia si influenta islamului otoman. In biserica ortodoxa, crestinii din
Orientul european, indiferent de etnia si traditiile lor specifice, si-au conservat
limba, valorile culturale si au cultivat idealul lor national mai ales pentru greci,
romani, sarbi si bulgari;
5. In ultima instanta, modelul Bizantului a contribuit la modelarea
institutiilor politico-juridice si administrative ale Imperiului otoman, mai ales ca

unii reprezentanti ai aristocratiei bizantine (in special greci) au ocupat functii

diplomatice si administrative (dragomani), avand o influenta puternica in secolul al
XVIII-lea prin domniile fanariotilor din Tara Romaneasca si Moldova 'Epoca
fanariota a fost considerata din ratiuni rutiniere ca una de o grea apasare fiscala si o
administratie dedata tuturor capriciilor unei oligarhii mizerabile, trebuie parasita
aceasta conceptie, impotriva careia pledeaza tot ce este mai autentic in izvoare,
ca si in logica insasi a faptelor'2[2]. Dincolo de unele fenomene agresive de
coruptie si de exploatare fiscala a tarilor Romane, domnii fanarioti s-au dovedit
oameni inteligenti si activi, intreprinzand unele reforme sociale in consens cu
pulsul politicii europene (de pilda, politica Mavrocordatilor).
Acesti domnitori greci, pusi in serviciul Imperiului Otoman, au realizat pe
plen politic si cultural o activitate care, in final s-a dovedit a fi benefica in lupta
de emancipare nationala a romanilor, in spiritul modernismului din Europa
Occidentala.