FORME DE ORGANIZARE ȘI

ADMINISTRARE STATALĂ
 CRONOLOGIE
1. Patriarhatul - în vremea patriarhilor Avraam, Isaac, Iacob și ai celor 12 fii ai lui Iacob (Israel) și a
urmașilor acestora, până la Moise;
2. Teocrația - de la Moise până la exilul babilonian;
- Judecătorii: Iosua și 12 judecători (Otiniel, Aod, Șamgar, Debora, Ghedeon, Tola, Iair, Ieftae, Ibțan, Elon, Abdon, Samson)
- Regii: 1. Regatul unit: Saul, David și Solomon; 2. Regatul lui Israel (de Nord): 19 regi (931 - 722)
3. Regatul lui Iuda (de Sud): 20 regi (931 - 587/6)
- sub această formă de conducere apare profetismul;
3. Exilul - principi și bătrâni care îndeplineau funcția de judecători și învățători ai Legii;
4. Dominațiile străine - provincie persană cu autonomie administrativă și religioasă (538-332)
- provincie macedoneană (332-300)
- dominație ptolemeică - Egipt (300-198)
- dominație seleucidă - Siria (198-164)
- domnia macabeilor (hasmoneii) (166-37) - iudeii câștigă independența sub
conducerea lui Simon Macabeul care devine principe și arhiereu.
- stăpânirea romană (63 î.Hr. - 324 d.Hr.)
CARACTERISTICI
1. Patriarhatul
- cea mai veche și mai simplă formă de organizare și administrare;
- tatăl este capul familiei având toată puterea: legislativă, executivă și preoțească;
- prerogativele tatălui erau preluate de întâiu-născut dintre fiii săi;
- conducerea se făcea pe baza legii morale naturale și a obiceiurilor locale.

2.a) Teocrația, Moise și Judecătorii

- Teos - Dumnezeu și kratos - a conduce = Dumnezeu conduce;
- se încheie un legământ între Dumnezeu și Moise pe muntele Sinai = Legământul Sinaitic;
- Dumnezeu este prezent în mijlocul poporului pe tronul îndrumării din Sfânta Sfintelor;
- Dumnezeu îsi manifestă voia Sa prin sorții sfinți URIM și TUMMIM folosiți de arhiereu și prin profeți;
- Moise a fost ales de Dumnezeu ca singur mijlocitor între popor și Iahve, în persoana lui întrunindu-se toată puterea legislativă,
judecătorească, executivă și preoțească până la instituirea preoției aaronite;
- Moise a fost ajutat la conducerea statului de judecători, bătrâni înțelepți ai poporului. O parte dintre ei făceau parte din colegiul celor 70
care si-a încetat activitatea după moartea lui Moise. Acest colegiu avea putere executivă;
- forma deplină a teocrației se întâlnește pe vremea lui Moise, Iosua și Samuel;
- judecătorii au condus simultan o parte din popor; nu aveau dreptul de a legifera și a fixa impozite.
 - PROFETISMUL - apare în timpul lui Moise ca făgăduință a lui Dumnezeu dată poporului evreu (Deut. 18, 15-22)
- profeții sunt organe ale teocrației prin care Dumnezeu mustră pe cei ce nu respectă Legea și voia Sa;
- profeții vorbesc în numele Domnului și îsi încep discursul cu propoziția „Așa grăiește Domnul”;
- ei se adresează tutu:or claselor sociale, de la conducători până la cei mai umili membri ai unei comunități;
- peofetismul se dezvoltă până în vremea lui Neemia (sec.V î.Hr.)

2.b) Teocrația și regii

- regele era unsul și locțiitorul lui Dumnezeu în mijlocul evreilor, bucurându-se de cea mai mare cinste din partea poporului;
- se asigura ca Legile și voia lui Dumnezeu să fie respectate de către popor
- condiție sine-qua-non, trebuia să fie de neam israelit (Deut. 17, 15);
- Învestirea se făcea prin 2 acte solemne: ungerea de către profet sau arhiereu în locașul sfânt și înmânarea însemnelor regale, la palat;
- însemnele regale erau: diadema sau coroana, brățara și sceptrul (regele Saul - lance);
- tronul regal se numea “Tronul lui Iahve”;
- după ce i se ofereau toate însemnele regale, i se înmâna, de către arhiereu, un exemplar al Legii sfinte pe care depunea jurământul;
- se mai numea și “fiul lui Dumnezeu” pentru că Îl reprezenta pe Dumnezeu în regat;
- regele practica poligamia având harem; preferata regelui se numea gebira - marea doamnă și stătea de-a dreapta regelui;
- fii regelui, după copilăria petrecută la palat, erau dați pe seama unor tutori, bătrâni înțelepți ai poporului, care sa-i educe, iar la vârsta
majoratului puteau îndeplini anumite funcții la curte
- regele era judecătorul suprem și conducătorul armatei; nu avea dreptul de a da noi legi pe lângă cele ale lui Moise;
- regele beneficia de onoruri deosebite, avea loc special în templu iar cel care îl lezea în public era pedepsit cu moartea.
Funcționarii de stat și ai palatului regal
• poporul de rând îi numeau căpetenii sau șefi; ei proveneau dintre bătrânii poporului.
• erau simpli slujitori în fața regelui dar în fața poporului erau privilegiați și bogați;
uneori deveneau de temut chiar și pentru rege.
• în ordinea importanței lor erau: căpeteniile - dintre bătrânii poporului, mai marii
cetății, șeful armatei, șeful gărzii regale, secretarul de stat și șeful palatului care avea
funcția de prim-ministru.
• prim-ministru era al ll-lea după rege; el supraveghea pe înații funcționari și se ocupa și
cu administrarea averii regale; avea dreptul să poarte colier de aur și inel în mâna
dreaptă, ca semne ale demnității.
• secretarul de stat elebora corespondența pentru țară și pentru străinătate.
• pe vremea lui David, Solomon și Iosafat mai exista și funcția de crainic(mazkir); el făcea
cunoscute hotărârile regelui în public, iar câteodata îndeplinea și funcția de sol
(mesager).