ORIENTUL

ANTIC: SPAȚII,
POPULAȚII,
STATE
 Orientul antic – o lume aparte
► Orientul Antic reprezintă spaţiul geografic în care au apărut
primele civilizaţii ale omenirii;
► Formarea primelor aşezări sedentare permanente s-a datorat
accesului la apă, atât pentru alimentarea locuinţelor cât şi pentru
agricultură;
► exemple: Nil, Eufrat şi Tigru, fluvii cu un rol important în
obţinerea culturilor.
► pentru a-şi uşura viaţa, oamenii au defrişat păduri, au netezit
dealuri şi au desecat mlaştini;
► nu toţi oamenii şi-au ales ca loc de trai câmpiile fluviale, mulţi
stabilindu-se pe văile munţilor şi în zonele deluroase, ducând o
viaţă semi-nomadă; ei trăiau din creşterea animalelor şi se
deplasau în căutare de păşuni.
 Popoare în Orientul Antic
- Orientul: din NE Mării Mediterane până în estul Asiei
Principalele populaţii din Orientul Antic au fost:
•În Mesopotamia (zona dintre fluviile Tigru și Eufrat):
sumerieni, akkadieni, asirieni, babilonieni
- Sumerul: „leagănul civilizației umane”
•Egiptenii (nordul Africii)
- Egiptul: „dar al Nilului”
•Evreii, fenicienii, amoniţii şi moabiţii (zona siro-palestiniană)
•Hitiţii (Podişul Anatoliei)
•Mezii, perşii (Podişul Iranului)
•Chinezii (în estul Orientului)
•Indienii (în N. Pen. India – zona fluviilor Gange și Indus)
 Mesopotamia
- Principalele oraşe-state din Mesopotamia
au fost: Ur, Uruk, Nippur, Babilon şi Asur.
- Oraşele state erau conduse de un rege.
- Regii sumerieni au impus un model de
conducere ce s-a extins apoi şi în alte zone
ale Orientului: despotismul oriental.
- Trăsături ale despotismului oriental:
1. regele are puteri absolute, aceste puteri
sunt de origine divină, el fiind considerat
fiu al zeilor şi trimisul lor pe pământ.
2. regele era şef al statului, şeful suprem al
armatei, preot suprem şi judecător suprem.
3. avea drept de viaţă şi de moarte a tuturor
supuşilor.
 Egiptenii
- Istoria Egiptului Antic e caracterizată
longevitate, întinzându-se pe mai bine de trei
milenii. Apogeul a fost atins sub conducerea
faraonilor (regi).
- Faraonii erau singuri intermediari între oameni
și zei; erau garanți al ordinii atât externe (față de
invadatori) cât și interne (împotriva tulburărilor
sociale).
- Istoria Egiptului Antic începe în jurul anului
3100 î.Hr., când regele Menes a unificat Egiptul.
Acesta a devenit, ulterior, un imperiu puternic.
- Statul egiptean a dăinuit până în anul 30 î.Hr.,
când a fost cucerit de romani.
- Poporul egiptean a fost rezultatul unui amestec
etnic. Oamenii veniţi din Nubia, Sudan Libia,
semiţi din Asia s-au amestecat între ei timp de
milenii, dând naştere poporului egiptean, o rasă
hamito-semitică. Limba egipteană avea o sintaxă
semitică, înglobând şi cuvinte din fondul african.
 Evreii
-
 Evreii
- Între 2000 î.Hr. şi secolul al XIII-lea î.Hr. s-a desfăşurat procesul progresiv de
dobândire a identităţii credinţei şi teritoriului vechilor evrei.
- Din masa de popoare semitice s-a despris un grup de triburi de crescatori de vite şi
nomazi, având în frunte pe Avraam.
- Ei s-au stabilit mai întâi în Mesopotamia, apoi au emigrat între Valea Eufratului şi a
Nilului. S-au aşezat în Egipt în vremea lui Iosif. Ulterior au migrat și s-au așezat în
zona siro-palestiniană.
- Erau conduși de judecatori: garanţii respectării ritualului religios şi legii lui
Dumnezeu
- Ulterior s-a format Regatul Israel, în timpul regelui Saul.
- Cei mai importanti regi ai evreilor au fost David si Solomon. Regele David a stabilit
capitala regatului la Ierusalim si a reusit sa consolideze autoritatea si frontierele
statului. In timpul regelui Solomon (care a fost un monarh de tip oriental), regatul
evreu a ajuns la dezvoltarea sa maxima. A construit Marele Templu din Ierusalim.
- La moartea regelui Solomon, regatul evreu s-a impartit in doua tari, care s-au dovedit
tinte usoare pentru marile regate ale Orientului – Asiria si Babilonia: Regatul Israel, cu
capitala la Samaria, in nord, a fost cucerit de regele asirian Sargon II in anul 721 i.e.n. ;
Regatul Iudeea, cu capitala la Ierusalim, in sud, a fost cucerit de babilonieni in anul 587
 Tipuri de state în Orientul Antic
1. Orașe-state: - erau conduse de un rege
(cu atribuții supreme)
- au apărut prima dată în Mesopotamia, din
nevoi practice: apărare, munca în
comun, conducerea societății etc. (Ur,
Uruk, Larsa, Kiș)
- cuprindeau cetatea și zona înconjurătoare
2. Regatele: – au apărut prin unirea /
cucerirea mai multor orașe-state sau
zone (provincii) și aveau o populație și
un teritoriu mai mare decât a orașelor-
state (Egiptul, Israel, Regatul
Babilonian, Regatul Asirian)
3. Imperiile: - s-au format și menținut prin
cuceriri, fiind foarte imtinse, până când
au fost cucerite, la rândul lor (Imp.
Asirian, Imp. Persan)