SUBSTANTIVUL

(τὸ οὐσιαστικόν)

În funcție de finala temei, substantivele (în general numele) se împart în trei grupe de flexiune sau
declinări (κλίσεις < κλίνω „a înclina, îndoi, flexiona”):
- declinarea I - cuprinde substantive cu tema în -α- sau -η- (lat. -a);
- declinarea a II-a - cuprinde substantive cu tema în -ο-/-ε- (lat. -u- < -o-);
- declinarea a III-a - cuprinde substantive cu tema în vocală (altele decât α şi ο), în
diftong și în consoană.

DECLINAREA I

Declinarea I cuprinde substantive cu Tema în -a- în variantele: -α-, -η-:

- feminine (marea majoritate) în:
1. -α- pur (-α- precedat de vocală ori ρ) păstrat în toată flexiunea: σοφία „înțelepciune”, ἡμέρα „zi”
(Genitiv: σοφίας, ἡμέρας);
2. -α- impur (scurt, precedat de consoană) care se lungește la Gen. și Dat. Singular, devenind -η:
δόξα „slavă”, τράπεζα „masă” (Gen. δόξης, τραπέζης);
3. -η- păstrat la tot singularul, devine -α la plural: ψυχή „suflet” (Gen.sg. ψυχῆς), dar Nom.pl.
ψυχαί.
- masculine în:
-α- pur (întotdeauna): νεανίας „tânăr” (Gen. νεανίου);
-η- : πολίτης „cetățean” (Gen. πολίτου).
 Desinențele
venind în contact cu vovala tematică, pot suferi transformări în urma cărora rezultă terminațiile:
N. sg - α, -η (lat. -a), desinență ø (lipsă), terminația este de fapt vocala
tematică;
- ας, -ης
desinența -ς pentru substantivele de gen masculin;
G. - ας, -ης desinența -ς, adăugată temei, creează terminația;
- ου terminație preluată de la temele în -o ale decl. a II-a, pentru
masculine;
D. - ᾳ, -ῃ (lat. -ae), desinența -ι se subscrie vocalei tematice lungi;
Ac. - αν, -ην (lat. -αm ), desinența -ν se adaugă temei;
Voc. - α, -η (lat. -a), des. lipsă (ø), terminația este vocala tematică;

N. pl - αι (lat. -ae < -ai), des. -ι adăugată vocalei tematice -α-;

G. - ῶν (lat. -arum), des. *-σων adăugată vocalei tematice -α-, care se
contrage cu -ω- după căderea lui -σ-, rezultând terminația
mereu accentuată circumflex;
D. - αις (lat. -is), des. se adaugă temei lungi;
Ac. - ας (lat. -as)
Voc. - αι (lat. -ae), terminație identică cu cea de Nom.;

Femininele de declinarea I
în -α pur

sg. „ziua” pl. sg. adevărul” pl.

N. ἡ ἡμέρ-α αἱ ἡμέρ-αι ἡ ἀλήθει-α ἀλήθει-αι
G. τῆς ἡμέρ-ας τῶν ἡμερ-ῶν ἀληθεί-ας ἀληθει-ῶν
D. τῇ ἡμέρ-ᾳ ταῖς ἡμέρ-αις ἀληθεί-ᾳ ἀληθεί-αις
Ac. τὴν ἡμέρ-αν τὰς ἡμέρ-ας ἀλήθει-αν ἀληθεί-ας
V. ἡμέρ-α ἡμέρ-αι ἀλήθει-α ἀλήθει-αι

în -α impur în -η
 sg. „marea” pl. sg. sufletul” pl.
N. ἡ θάλασσ-α αἱ θάλασσ-αι ἡ ψυχ-ή αἱ ψυχ-αί
G. τῆς θαλάσσ-ης τῶν θαλασσ-ῶν τῆς ψυχ-ῆς τῶν ψυχ-ῶν
D. τῇ θαλάσσ-ῃ ταῖς θαλάσσ-αις τῇ ψυχ-ῇ ταῖς ψυχ-αῖς
Ac. τὴν θάλασσ-αν τὰς θαλάσσ-ας τὴν ψυχ-ήν τὰς ψυχ-άς
V. θάλασσ-α θάλασσ-αι ψυχ-ή ψυχ-αί

Obs. Substantivele oxitone primesc accent circumflex la G.D.: ψυχή> ψυχῆς, ψυχῇ .

Masculinele de declinarea I
(nume de persoane ori ocupații „bărbătești”) diferă de cele feminine la cazurile Nom. și Gen.
singular, căci au împrumutate desinențe ale declinării a II-a: -ς, pentru Nom. și –ου pentru Gen.;
Voc. sing. are terminația -ᾱ (lung) la substantivele în –ας (după ρ,ι,ε), dar -α (scurt) la cele în –ης.

sg. „tânărul” pl. sg. „cetățeanul” pl.

N. ὁ νεανί-ας οἱ νεανί-αι N. ὁ πολίτ-ης οἱ πολῖτ-αι
G. τοῦ νεανί-ου τῶν νεανι-ῶν G. τοῦ πολίτ-ου τῶν πολιτ-ῶν
D. τῷ νεανί-ᾳ τοῖς νεανί-αις D. τῷ πολίτ-ῃ τοῖς πολίτ-αις
Ac. τὸν νεανί-αν τοὺς νεανί-ας Ac. τὸν πολίτην τοὺς πολίτ-ας
V. νεανί-α νεανί-αι V. πολῖτα πολῖτ-αι

Obs. Toate substantivele decl. I au accent circumflex la Gen. pl. (urmare a contragerii *-ασων >
-ῶν).