Sinodul II Ecumenic

- Are loc in anul 381 la Constantinopol , unde este prezidat de Sf. Grigorie de Nazians ,
Ep. Meletie al Antiohiei si Nectarie.
- Autoritatea laica este Imparatul Teodosie I
- Autoritatea bisericeasta sunt cei care l-au prezidat + Grigorie de Nisa , 46 episcopi
pnevmatomahi (a fost un total de 150 de episcopi)
- A fost combatuta erezia Pnevmatomaha+Apolinarismul+Macedonianismul.
Acestea erau sustinute de Macedonie si Apolinarie.
- Sustinatorii acestor erezii puneau in discutie dumnezeirea Duhului Sfant.
- Dupa combaterea acestei erezii , dumnezeirea Duhului Sfant este afirmata de
sinodali , lucru evidentiat prin faptul ca in acest moment se intregeste Simbolul de
credinta.

Secolul IV este marcat de problemele si ereziile trinitare.

Pnevmatomahii au ajuns la aceasta erezie la citirea textului de la Evrei 1;4 de unde ar fi spus
ca Duhul Sfant este doar un slujitor , o creatura a tatalui superioara ingerilor ; astfel nu poate fi
adorata ca si Tatal si Fiul.
Actele sinodale au fost pierdute , s-a pastrat doar simbolul de credinta niceo-
constantinopolitan care are ca adaosuri invataturi referitoare la Sf. Duh , Biserica , Botez ,
Invierea mortilor si viata vesnica.
Articolul 8 al Simbolului de credinta marturieste dumnezeirea Duhului Sfant.
Sinodalii din 381 , la adaugarea articolelor in simbolul de credinta au vrut sa foloseasca
termenul „Homoousios” ; au adopat formularea patristica si doxologica : „Cel ce impreuna cu
Tatal si Fiul este adorat si marit”.
Au existat corecturi si indreptari dogmatice la simobul de credinta niceean cu scopul de a
evita aparitia altor erezii , dar si posibilitatea de a fi combatute in cazul in care ar fi aparut.
Ex: „Mai inainte de toti vecii” – pentru a arata vesnicia Mantuitorului.
„S-a pogorat din cer si de la Duhul Sfant si de la Fecioara Maria” – pentru a-l combate pe
Apolinarie in invatatura gresita ca trupul lui Hristos provenea din cer.
„Despre Duhul Sfant” – Sf. Vasile cel Mare
„Despre Duhul Sfant impotriva pnevmatomahilor” – Sf. Grigorie de Nyssa
 Sinodul III Ecumenic
- Are loc in Catedrala Sfintei Fecioare Maria din Efes in anul 431 , prezidat de Sfantul
Chiril al Alexandriei.
- Autoritatea laica este reprezentata de Imparatul Teodosie al II-lea
- Printre autoritatile bisericesti , pe langa prezidant se numara si Sf. Timotei al
Tomisului si Flavian de Tesalonic. (au participat 198 de episcopi)
- Sinodul are ca scop combaterea Nestorianismului , erezie care afirma faptul ca in
Hristos sunt de fapt 2 persoane , ceea ce punea o consecinta si asupra Maicii
Domnului : Nascatoare de om sau Nascatoare de Hristos.
- In urma sinodului este combatuta erezia si sustinatorii pelagianismului , „Nascatoare
de Dumnezeu” este titlul atribuit Fecioarei Maria la adevarata insemnatate. In urma
sinodului au fost lasate 8 canoane.

Secolul V este marcat de problemele hristologice.

Invatatura lui Nestorie , Patriarh al Constantinopolului,sustine ca Mantuitorul s-a nascut om
din Fecioara Maria ; ceea ce o opreste a mai fi numita „Nascatoare de Dumnezeu” (gr.
Theotokos) , in detrimentul numirii de „Nascatoare de om” (gr. Antropothokos). Nestorie
admitea totusi denumirea de „Nascatoare de Hristos”. (gr. Christotokos)
420 – Incepe o divergenta intre scoala alexandrina si antiohiana. Chiril combate invatatura lui
Nestorie si il instiinteaza pe acesta prin scrisori ; anunta pe Imparatul Teodosie si pe Papa
Celestin. Chiril scrie „12 Anatematisme „ iar Nestorie raspunde prin „12 Contraanatematisme”.
Conflictul dintre cei 2 se incheie cu Sinodul de la Efes -> Nestorie combatut.
Doctrina lui Chiril afirma unitatea persoanei lui Hristos.
Sfantul Chiril nu mai asteptase sosirea delegatilor papali si a episcopilor sirieni , ceea ce va
face sinodul sa se reintruneasca. Astfel episcopii rasariteni il anunta pe imparatul Teodosie al II-
lea , care declara nule rezultatele din intalnirea fara toti clericii , reintrunind sinodul. La cea de a
doua organizare a Sinodului Sf. Chiril ii se ingaduie de imparat sa isi pastreze scaunul episcopal ,
Nestorie este depus.
Invatatura de credinta rezultata din Sinodul III Ecumenic de la Efes are la baza cele 12
anatematisme ale lui Chiril si cateva scrieri ale Sfantului Vasile cel Mare , Grigorie de Nazians si
Grigorie de Nyssa.
 Sinodul IV Ecumenic
- Este tinut in anul 451 la Biserica Sfanta Eufimia din Calcedon , este prezidat chiar de
Imparatul roman Marcian , fiind automat autoritatea laica
- Printre autoritatile bisericesti ii enumeram pe : Patr. Anatolie al Constantinopolului
si 5 delegati ai Papei Leon cel Mare.
- La sinod au participat intre 520-630 episcopi ; s-au organizat 15 sedinte
- In cadrul sinodului este combatut monofizismul( o forma a apolinarismului).
- Erezia presupunea o exagerare a unitatii firilor dumnezeiesti : „cea dumnezeiasca o
absorbise pe cea omeneasca”. Era sustinuta de Patriarhul Eutihie din Constantinopol
si Dioscor al Alexandriei
- Erezia este combatuta si este promovat diofizitismul. In urma a 30 de canoane se
face ordine in clerul de mir , disciplina monahala. Juvenal al Ierusalimului se impaca
cu Maxim al Antiohiei.

Este interesant faptul ca monofizismul ; cunoscut si ca erezia eutihiana ; este pornit de un

Arhimandrit Eutihie care in trecut luptase impotriva nestorianismului. Erezia este rezultatul unei
exagerari clare a invataturii Sfantului Chiril in scoala Alexandrina. Vom avea de a face cu 2
hristologii : Alexandrina si Antiohiana. Cea Alexandrina va insista asupra dumnezeirii.
Eutihie spunea ca : „umanitatea Domnului , unita cu dumnezeirea , a fost complet
indumnezeita in momentul zamislirii”
Monofizitii afirmau ca Mantuitorul avea o singura fire si anume cea dumnezeiasca.
Teodoret de Cir este primul , un antiohian , care lupta impotriva monofizismului pornit de
Eutihie. Scrie „Combaterea celor 12 anatematisme” , fusese coleg si protector al lui Nestorie. Il
denunta pe Eutihie Imparatului Teodosie al II-lea si il acuza de apolinarism (invatatura care
pleca de la invatatura trihotomica a lui Platon). Prin lucrari ulterioare , isi aratase pozitia de
sustinere a lui Chiril dupa ce nestorianismul pierdea teren si s-a convins de invatatura gresita a
lui Nestorie.
Parintii sinodali de la Sinodul IV Ecumenic au ramas la invatatura Sfintei Scripturi ; „Cinstim pe
Domnul nostru Iisus Hristos desavarsit in Dumnezeire si desavarsit in umanitate, Dumnezeu
adevarat si Om adevarat”
Sinodul IV de la Calcedon concretizeaza formula dogmatica a Hristologiei ortodoxe. Aceasta
va avea 2 parti :
1) Una negativa ; aici se critica erorile nestorianismului si eutihianismului
2) Una pozitiva ; unde se expune hristologia oficiala a Bisericii.
 Documente de baza ale sinodului : scrisoriel Sf. Chiril catre Nestorie , Epistola Dogmatica a
Papei Leon I catre Flavian.
Acest sinod nu a desfiintat hotararile Sinodului III de la Efes.

Sinodul V Ecumenic
- Are loc in anul 553 , la Constantinopol.
- Este prezidat de Patriarhul Eutihie I.
- Autoritatea laica este Imparatul Iustinian al II-lea , iar cea bisericeasca este formata
din Apolinarie de Alexandria , 3 reprezentanti ai Patriarhului Eustahiu de Ierusalim ,
si alti 145 episopi. In total au fost 15 sedinte la care au participat 165 episcopi.
- Aici se combate origenismul care avea destul de multi sustinatori printre care
Grigorie de Nazians , Origen , Didim cel Orb , Teofil al Alexandriei.
- Origenismul presupunea mai multe erezii : preexistentialismul , apocatastaza ,
subordinationalismul. Cele 3 capitole sunt condamnate (persoana si opera lui Teodor
Mopsuestia , scrierile lui Teodoret de Cyr contra lui Chiril , Scrisoarea lui Ileas din
Edessa) , iar Arie,Macedonie , Apolinarie , Eutihie , Origen si Nestorie sunt
anatemizati alaturi de sustinatorii lor

Iustinian I considera ca unitatea de credinta aduce si unitatea in imperiu.

In Orient Biserica Antiohiana se va confrunta cu Sever de Antiohia – „creietul teologiei
monofizita”. Iustinian ii va tolera pe monofiziti in 531. Teodora sustinea monofizitii.
La Sinod vor participa 6 episcopi monofiziti si 6 calcedonieni. Se ajunge la o formula de
credinta adoptata de Iustinian , insa care este refuzata de Popa Agapet , intrucat nu era
ortodoxa.
543 – Iustinian promulga un tratat teologic pentru a aplana conflictul dintre origenisti si
antiorigenisti. Origen este numarat printre eretici. Anul viitor se da un edict teologic , cele 3
capitole sunt condamnate si monofizitii promit impacarea cu ortodocsii.
511 – „Marturisirea de credinta a Imparatului Iustinian impotriva celor Trei Capitole” , un
edict care ingreuneaza impacarea si creeaza confuzie. Papa Vigiliu le declara totusi ortodoxe si
ameninta cu anatema pe condamnatori ; protest de care nu se va tine cont.
„Schisma istro-venetiana” – opozitia espiscopilor din Istria si Venetia Sinodului V Ecumenic.
 Sinodul VI Ecumenic
- Are loc la Constantinopol in 680/681 prezidat de Imparatul Constantin al IV-lea ,
autoritatea laica.
- Autoritatea bisericeasca este constituita de Patriarhul Constantinopolului
Gheorghe , Papa Romei Honoriu si Patr. Antiohiei Macarie.
- Aici este expusa erezia monotelista sustinuta chiar de Macarie al Antiohiei si Papa
Honoriu al Romei.
- Acesta erezie presupunea o singura vointa si energie in persoana Mantuitorului ,
intrucat energia si vointa umana sunt absorbite de cea dumnezeiasca. Monotelisum
este un monofizism camuflat.
- Aceasta erezie este combatuta prin invatatura ca „ In Iisus Hristos sunt 2 vointe si 2
lucrari/energii corespunzatoare celor 2 firi,neamestecate,neschimbate,neimpartite si
nedespartite,precum si neopuse una alteia,cea lumeaza urmand intru totul vointei si
lucrarii divine”. Monotelitii sunt anatemizati

610 – Heraclius este incoronat de Patriarhul Serghie al Constantinopolului ; il da jos pe

Phokas din cauza domniei de teroare si prea autoritara. Imperiul se afla intr-o criza finaciara si
economica. Importante orase din balcani cucerite de slavi si avari ; persii ocupa Egiptul si
Ierusalimul. Imparatul ofera razboiului caracterul de „RAZBOI SFANT”
Biserica se remarca oferind din averea sa pentru a plati nevoile campaniei impotriva persiei.
626 – Patriarhul Serghie se implica direct conducand rezistenta bizantina dupa un val de
atacuri persane , in urma cucerii Asiei Mici de bizantini. Purta Icoana Maicii Domnului pe
zidurile cetatii in procesiune ; a compus Imnul Acatist.
627 – Armata bizantina contraataca , ii infrang pe persi iar 3 ani mai tarziu Chosroes II admite
reimproprietarii bizantului cu teritoriile cucerite de persi si restituirea Sfintei Cruci.
Bizantul se confrunta cu disputele dintre calcedonieni si necalcedonieni. Phokas ii prigonise
pe necalcedonieni. In politica religioasa a lui Heraclius se simte ajutorul direct al Patriarhului
Serghie , care era un convertit la ortodoxie. Patriarhul s-a pus intr-o pozitie de buna relationare
cu Imparatul Heraclius , acceptand si casatoria Imparatului cu nepoata sa,Martina.
Dupa recucerirea orientului , reapare monofizismul – o problema pentru unitatea imperiala.
Patr. Serghie imbratiseaza monofizitismul pentru a incerca o impacare cu monofizitii din Siria si
Egipt.
Printr-o scrisoare il anunta pe Papa Honorius de unirea dintre Biserica calcedoniana si
Biserica necalcedoniana ; il atrage de partea lui. Doctrina monoenergista atrage in 634 un Sinod
la Ierusalim unde este condamnat monotelismul de catre Sf. Sofronie care se pronunta si
impotriva nestorianismului,eutihianismului. Acesta nu accepta conceptele de „lucrare
compusa” sau „fire compusa”. El aduce conceptul de singerism. Scrisoarea sinodala
(Sinodikonul) a acestuia nu a condamnat monoenergismul.
Heraclius promulga Ektesis-ul (expunerea de credinta) ; cerea sa fie marturisita o singura
Vointa a lui Hristos. Document semnat de Patr. Serghie , Cir si Macedoniu. Ioan IV acuza de
erezie . Dupa ce moare Heraclius,biserica este dezbinata de erezia monotelita. Sf. Maxim
Marturisitorul condamna monotelismul si monoenergismul , Ekthesis-ul lui Heraclie si Typos-ul
lui Constantin II. Doctrina Sf. Maxim cuprinde 3 termeni „energie,putere,lucrare”.
Un edict imperial avea sa anuleze deciziile Sinodului VI Ecumenic in timpul uzurpatorului
Phillippikos Bardanes.

Sinodul VII Ecumenic

- Se desfasoara in anul 787 la Niceea (Bitinia) si este prezidat de Patriarhul Tarasie al
Constantinopolului.
- Autoritatea laica este reprezentata de Imparateasa Irina , iar cea bisericeasca de Sf.
Ioan Damaschin , Patriarhii Tarasie si Gherman. Au fost 8 sedinte la care au
participat 330-367 episcopi.
- Este Sinodul care combate Iconoclasmul care a fost sustinut de Leon III Isaurul ,
Constantin V. Iconoclasmul presupunea si iconomonahie.
a) Iconoclasm = distrugerea icoanelor
b) Iconomnahie = lupta impotriva icoanelor
- Iconoclasmul a fost cauzat de ultima criza bisericeasca,rasarita din monofizism care
refuza Icoana Mantuitorului.
- Iconoclasmul este condamnat in urma sinodului , invatatura dogmatica fiind pe
principiul ca icoanele vor fi doar cinsite , caci venerarea se ingaduie a fi doar catre
Dumnezeu ; cinstirea este doar relativa. Sinodul a lasat in urma sa 22 de canoane.
- Sf. Ioan Damaschin „Nu ne inchinam materiei din care sunt facute icoanele , ci
sfintilor ilustrati in icoane ; cum nu ne inchinam materiei din care este facuta
evanghelia , ci cuvantului mantuitor”

Sinodalii subliniaza ca in Hristos exista 2 vointe naturale si 2 lucrari naturale care sunt unite
intre ele in chip neamestecat si neschimbat , neimpartit si nedespartit. Vointa umana in
intrupare constituie insasi vointa Cuvantului. In Domnul exista 2 lucrari : umana si
dumnezeiasca. Cuvantul face ceea ce este al Cuvantului , iar trupul ceea ce apartine trupului.