Cele 7 Sinoade

ecumenice
De Voica Matei, Matea Adrian si Mirica David
• În istoria Bisericii Ortodoxe sunt consemnate 7 Sinoade
Ecumenice care au avut loc în primul mileniu de după Hristos.
În toate cele şapte întâlniri, episcopii au luat decizii importante
în ceea ce priveşte dogmele Bisericii.
• Trebuie precizat că cele 7 sinoade sunt recunoscute de Biserica
Ortodoxă ca fiind ecumenice, dar au fost şi alte sinoade care au
avut caracter local sau regional.

Conform dicţionarelor religioase, „sinodul ecumenic” este

adunarea de episcopi din întreaga Biserică creştină înainte de
Marea Schismă din 1054, când Biserica s-a rupt între cea de
Răsărit (Ortodoxă) şi cea de Apus (Catolică).
 Primul Sinod ecumenic:
• Primul Sinod Ecumenic a fost convocat de Imparatul Constantin cel
Mare, pe 20 mai 325. Sinodul s-a intrunit la Niceea(Asia Mica), fiind
deschis oficial chiar de catre Constantin. Sinodul a adoptat 20 de
hotarari, inclusiv Crezul de la Niceea (prima parte), Canonul Sfintei
Scripturi (Biblia) si a stabilit tinerea Pastilor.

Principalul motiv pentru convocarea lui a fost controversa ariana. Arius,

un preot din Alexandria, sustinea ca Iisus Hristos a fost creat de
Dumnezeu, negand astfel divinitatea lui Hristos. Arius argumenta ca
daca Iisus a fost nascut, atunci a existat o vreme in care El nu a existat;
iar daca a El a devenit Dumnezeu, atunci a existat o vreme in care El nu a
fost Dumnezeu. Intentia initiala a lui Arius era sa raspunda unei alte
erezii, prin care se facea confuzie intre cele trei persoane ale Sfintei
Treimi (sabelianism).
Al doilea sinod ecumenic:
• A fost convocat (in anul 381) de împăratul Teodosie cu intenţia de a
pune capăt controversei ariene. Sinodul este chemat să se
pronunţe în legătură cu două erezii ale timpului: cea susţinută de
episcopul Macedonie, care nega deplina dumnezeire a Duhului
Sfânt, spunând că este o creatură a Fiului, şi cea a lui Apolinarie,
care nega prezenţa sufletului raţional în Hristos.

Crezul de la Niceea, adoptat de primul Sinod Ecumenic, a fost

completat cu cinci propozitii care stabileau invatatura despre
Sfantul Duh, despre Biserica, Taine, invierea mortilor si viata
veacului care va sa vina (a doua parte).
Al treilea sinod ecumenic:

• A fost convocat (in anul 431) de împăratul Teodosie al II-lea, cu

scopul de a lămuri disputa dintre episcopul Nestorie şi Chiril al
Alexandriei. Nestorie susţinea că există două persoane distincte în
Hristos, de aceea Fecioara Maria nu poate fi numită Născătoare de
Dumnezeu, ci numai născătoare de Hristos.

La acest Sinod au participat doua sute de episcopi, prin care si Sf.

Chiril al Alexandriei care s-a dovedit un aparator al Ortodoxiei,
luptand pentru respingerea si anatemizarea lui Nestorie.
Al patrulea sinod ecumenic:
• A fost convocat (in anul 451) de împăratul Marcian. „Sinodul trebuia
să se pronunţe în legătură cu monofizismul, erezie care refuză
distincţia dintre persoană şi natură, afirmând că dacă Hristos e o
persoană, El nu poate avea două naturi. Susţinea că Hristos nu are
decât o singură natură, cea dumnezeiască, trupul uman fiind luat
numai în aparenţă”, scrie Ion Bria.

Sinodul a condamnat aceasta invatatura si a stabilit ca au existat

doua firi desavarsite in una persoana a lui Hristos, unite "in mod
neamestecat, neschimbat, nedespartit si neimpartit.

La sinod participă 600 de episcopi şi se alcătuieşte o nouă definiţie

dogmatică, în care se condamnă monofizismul, mărturisind
credinţa în două naturi care se unesc într-o singură persoană.
Al cincilea sinod ecumenic:

• Al cincilea Sinod Ecumenic s-a tinut la Constantinopol, in 553, fiind

convocat de Imparatul Iustinian I. Controversa monofizita
continuase dupa condamnarea lui Eutih si dupa emiterea
Marturisirii de la Calcedon.

Sinodul a confirmat invatatura Bisericii privind dubla natura a lui

Hristos si a reafirmat ca El este Dumnezeu desavarsit si Om
desavarsit. Insusi Imparatul Iustinian si-a marturisit credinta
ortodoxa in forma cunoscutului imn bisericesc "Fiul unul-nascut si
Cuvantul lui Dumnezeu", care se canta la Sfanta Liturghie.
Al saselea sinod ecumenic:
• S-a tinut la Constantinopol in 680, fiind convocat de Imparatul
Constantin IV Pogonatos. La el au participat 170 de episcopi.

Sinodul a stabilit ca "Hristos a avut doua firi cu doua moduri de

lucru: ca Dumnezeu lucrand minuni, inviind din morti si urcand la
cer; ca Om lucrand faptele cotidiene ale vietii. Fiecare fire isi
exercita propria ei voie". Natura divina a lui Hristos a avut o misiune
specifica de indeplinit si la fel natura Lui umana, fara ca acestea sa
se amestece, sa se schimbe sau sa lupte una impotriva alteia. "Cele
doua firi (naturi) distincte si activitatile lor specifice erau in mod
tainic unite in una Persoana Divina a Mantuitorului Iisus Hristos."
Al saptelea sinod ecumenic:
• Acest Sinod a dezbatut in principal controversa referitoare la icoane si la locul lor
in inchinarea ortodoxa. El a fost convocat la Nicaea in 787, de catre Imparateasa
Irina, la cererea lui Trasie, Patriarhul de Constantinopol. La el au participat 367 de
episcopi (prima parte a sinodului).

Sinodul a stabilit invatatura prin care icoanele trebuiau cinstite, dar nu inchinate.
Raspunzand invitatiei Imparatesei de a participa la Sinod, Papa Adrian a raspuns
printr-o scrisoare prin care afirma cinstirea icoanelor, dar nu si inchinarea care i
se cuvenea numai lui Dumnezeu.

Un Sinod regional a fost convocat la Constantinopol in anul 843, sub Imparateasa

Teodora. Venerarea icoanelor a fost solemn proclamata in Catedrala Sfanta Sofia.
Calugari si preoti au mers in procesiune si au restaurat icoanele la locul lor de
cinste. Ziua aceea s-a numit "Triumful Ortodoxiei" si pana in prezent este
sarbatorita anual printr-o slujba aparte in prima duminica din Postul Mare -
"Duminica Ortodoxiei" (a doua parte a sinodului).