Nestorianismul. Sinodul al treilea Ecumenic.

Nestorie a fost patriarh al Constantinopolului între (428-431), orator de mare clasă.

Este descendent al Şcolii Teologice din Antiohia care îşi avea propria părere despre unirea
celor două firi-divină şi umană - în Hristos, în sensul că această unire era considerată doar
morală sau relativă. Nestorie a declanşat un puternic atac tuturor ereziilor. Erezia s-a numit
nestorianism, după numele principalului ei susţinător şi dioprosopism, de la cuvintele greceşti
dio prosopa ceea ce ar însemna două persoane în Hristos.
Doctrina nestoriană. Principalele idei eretice nestoriene sunt:
l. Maria a născut omul în care S-a întrupat Cuvântul, întrucât Cuvântul a luat trup într-
un om muritor deci, Sfânta Fecioară a născut doar instrumentul mântuirii omului, şi nu pe
mântuitorul. "Carnea nu poate să nască decât carne susţinea - Nestorie - iar Dumnezeu care
este spirit pur n-a putut fi născut de o femeie, căci creatura n-a putut să nască pe Creatorul ".
2. Datorită acestui lucru. Maria nu poate fi numită Născătoare de Dumnezeu, ci
Născătoare de om sau cel mult Născătoare de Hristos.
3. Din cauza unirii omului născut din Maria cu Fiul lui Dumnezeu, Iisus poate fi
numit Fiul lui Dumnezeu.
4. Hristos n-a suferit pe cruce şi n-a murit ca Dumnezeu, ci doar trupul cu care El era
unit.5. Hristos a adus jertfa şi pentru Sine însuşi, ca unul ce a locuit în trupul omenesc ca într-
un vas sau ca într-un veşmânt.
6. În Hristos există două persoane - Persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din
veşnicie din Tatăl şi persoana umană sau istorică, născută în timp din Fecioara Maria.
Teologii au sesizat că patriarhul constantinopolitan a ajuns la erezie din cauza
confuziei pe care o făcea între natură şi persoană.
Ecourile ereziei
Nestorie a dorit să-şi răspândească ideile sale printre călugării din Egipt, mizând pe
mulţimea lor, care i-ar fi adus un important suport şi credibilitate. Monahii însă au fost
scandalizaţi de blasfemiile lui Nestorie la adresa Maicii Domnului. Sfântul Chiril, episcopul
Alexandriei i-a liniştit printr-o scrisoare prin care combate erorile nestoriene. Sfântul Chiril
convoacă un sinod la Alexandria în noiembrie 430, în care se alcătuieşte o scrisoare sinodală
destinată lui Nestorie, însoţită de 12 puncte conţinând erorile dogmatice pe care Nestorie era
invitat să le anatemizeze, Nestorie răspunde prin 12 contraanatametisme şi câştigă de partea
ideilor sale pe patriarhul Antiohiei - Ioan, pe episcopul Teodoret al Cirului şi pe alţii.
Sinodul al treilea Ecumenic
Împăratul Teodosie al doilea dorind aplanarea conflictului care luase proporţii
ameninţând cu scindarea creştinilor, provoacă cel de al treilea Sinod Ecumenic, ale cărui
lucrări s-au desfăşurat la Efes, între 22 iunie şi 31 iulie 431.
Au participat 198 de părinţi din Răsărit. Între sinodali s-a numărat şi episcopul
Timotei al Tomisului care a semnat al şaptesprezecelea hotărârile sinodale.
Sinodul s-a deschis de către Sf. Chiril, la 22iunie 431, în Catedrala Maicii Domnului
din Efes.Nestorie a refuzat să ia parte, aşteptând să ajungă la Efes Ioan, patriarh de Antiohia
care-i era favorabil. Acesta însă anunţase iniţial că nu va participa la lucrări. Sinodul pe baza
celor 12 anatematisme şi a altor scrieri a stabilit care este învăţătura corectă a Bisericii.
Hotărârea părinţilor participanţi la sinod poate fi sintetizată astfel: în Iisus Hristos sunt
două firi (una divină şi una umană) însă o singură Persoană - cea divină a Fiului lui
Dumnezeu. Unirea celor două firi este ipostatică şi nu morală. Hristos este de o fiinţă cu
Tatăl, după dumnezeire şi deofiinţă cu oamenii după firea umană pe care a primit-o din
Fecioara Maria. De aceea Sfânta Fecioară se numeşte Născătoare de Dumnezeu.
Cei 198 de sinodali au semnat orosul sau hotărârea dogmatică a sinodului, şi au
destituit şi excomunicat pe Nestorie.Cinci zile mai târziu Ioan al Antiohiei însoţit de unii
episcopi din Asia, ajunge la Efes şi aflând de hotărârile din 22 iunie, ţin şi ei cu Nestorie un
sinod, condamnând pe Sfântul Chiril şi pe episcopul Memnon al Efesului, pe care îi acuză de
apolinarism.Hotărârile celor două sinoade sunt trimise la împăratul Teodosie, care dă câştig
de cauză nestorienilor.La începutul lunii iulie ajung la Efes şi trei delegaţi (doi episcopi şi un
preot) ai Cuviosului Celestin (8 aprilie), papă al Romei. Sinodul se reuneşte sub preşedenţia
Sf. Chiril şi la 11 iulie aprobă toate hotărârile luate la 22 iunie, excomunicând pe nestorieni.
Sinodul se încheie la 31 iulie, iar împăratul, de data aceasta, trimite în exil pe
Nestorie.
 Alte hotărâri sinodale.
Părinţii au luat în dezbatere şi rătăcirile eretice ale călugărului ascet Pelagius care
între anii 400-411 propovăduia la Roma că omul se poate mântui prin propriile eforturi şi
capacităţi morale, neavând nevoie neapărată de harul lui Dumnezeu. Erezia pelagiană a fost
condamnată de câteva sinoade locale şi de Fericitul Augustin.
Sinodul a emis şi 9 canoane în ultima zi a lucrărilor (31 iulie 431).
Nestorianismul s-a răspândit în Edessa, în Persia şi pînă la Arabia, India şi vestul
Chinei.
Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe părinţii de la Sinodul al treilea Ecumenic, la 9
septembrie.