PROIECT DE LECŢIE

Instituţia de învăţământ: Liceul Tehnologic ,,Mihai Viteazul” - Piteşti

Data:18.03.2014
Disciplina: Religie Ortodoxă
Clasa: a XI- a
Profesor: Firuţă Gabriel
Unitatea de învăţare: Religiile lumii
Subiectul lecţiei: Creştinismul
Tipul lecţiei: mixtă
Scopul lecţiei: definirea specificului propriei credinţe, în raport cu alte credinţe şi convingeri; corelarea cunoştinţelor religioase cu cele
dobândite la alte discipline de învăţământ.

Competenţe specifice:
-să definească creştinismul ;
-să precizeze momentul apariţiei Bisericii creştine;
- să prezinte modul de răspândire al creştinismului;
-să numească sinteza învăţăturii creştine;
- să enumere principalele puncte ale învăţăturii creştine;
-să precizeze momentele istorice mai importante ale creştinismului;
- să enumere principalele culte creştine.

Competenţe derivate
- să conştientizeze importanţa creştinismului în dobândirea mântuirii
- să susţină importanţa respectului şi a dialogului între oameni, comunităţi, Biserici

Strategia didactică
1. Metode şi procedee: povestirea ,explicația, conversația euristică, studiul de caz, problematizarea, lucrul cu documentele
2. Mijloace de învăţământ: fişe de lucru, tabla, calculator, proiector, atlas biblic
3.Forme de organizare a activitaţii elevilor: activitate frontală şi activitate individuală
 Resurse:
1.Oficiale: -Programa şcolară pentru disciplina Religie, clasa a XI -a
-Planificarea calendaristică orientativa,clasa a XI-a
-Proiectarea unităţii de învăţare
2.Temporale: -Numărul de lecţii:1;
-Durata: 50 minute
- 3.Bibliografice:
- 1. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994
- 2. Cucos, Constantin, Educatia religioasa, Editura „Polirom”, Iasi, 1991.
- 3. Cucos, Constantin (coordonator), Psihopedagogie pentru examene de definivat si grade didactice, Editura „Polirom”, Iasi,1998
- 4. Sebu, Pr.Prof.Univ.Dr. Sebastian, Opris,Dorin, Opris,Monica, Metodica predarii religiei, Editura „Reintregirea”, Alba Iulia,2000
- 5. Paul Lawrence, Atlas de Istorie Biblică, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2007

DESFĂȘURAREA LECȚIEI
I.Momentul organizatoric :
Salutul ;
Rugăciunea ;
Notarea absențelor.

II.Verificarea cunoștințelor: (Iudaismul)

-Ce este iudaismul? ... o religie revelată
-Care au fost etapele istorice ale religie mozaice? ... prima: de la Avraam la Samuel, a doua: egatul, a treia: rabinică, a patra: fără Templu
şi fără preoţia din neamul lui Aaron.
- Ce cărţile sfinte are iudaismul? ... Vechiul Testament, Talmudul.
- Care sunt principalele puncte ale doctrinei religiei studiate? ... monoteismul, profeţia, cărţile lui Moise sunt revelate, răsplătirea celor
buni şi pedepsirea celor răi, aşteptarea lui Mesia.
-Ce sărbători evreieşti cunoaştem? ... Anul Nou, sărbătoarea curăţeniei, sărbătoarea purificării, sărbătoarea corturilor, sărbătoarea
triumfului, Cincizecimea, Paştele
-Care sunt principiile fundamentale ale iudaismului? ... 1. Decalogul, 2. Ascultă Israele, 3. Cele 18 binecuvântări, 4. Mărturisirea de
credinţă
 III. Momentul aperceptiv :
Am aflat câteva lucruri interesante prima religie monoteistă- iudaismul, însă, după cum ştim de la Sfântul Apostol Pavel, aceasta a avut
doar un rol pregătitor, de călăuză spre credinţa desăvârşită ce avea să vină. Această nouă religie ce a urmat iudaismului este desăvârşită şi îi
dăruieşte omului comuniunea cu Dumnezeu.

IV. Anunțarea temei :

Astăzi vom studia Creştinismul. Vom afla despre momentul apariţiei Bisericii creştine, vom preciza modul de răspândire al creştinismului
la începuturile sale, vom enumera principalele puncte ale învăţăturii creştine, vom puncta momentele istorice mai importante ale creştinismului
şi vom enumera principalele culte creştine cunoscute astăzi în lume.

V.Tratarea :
Creştinismul este religia întemeiată de Iisus Hristos, numele venindu-i de la Întemeietorul ei. Îşi are începuturile în iudaism, pe care l-a
îmbogăţit şi desăvârşit prin revelaţia făcută prin Însuşi Dumnezeu Întrupat, şi este împlinirea legământului încheiat de Dumnezeu cu poporul Său,
Israel.

Ziua de naştere a creştinismului este Cincizecimea, când Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Apostolilor, iar în urma predicii Sfântului
Apostol Petru s-au botezat trei mii de oameni.

Urmând porunca Mântuitorului: mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Mt.
28, 19), Sfinţii Apostoli au hirotonit episcopi, preoţi şi diaconi, care să întemeieze biserici şi să poarte grijă de fiecare comunitate de credincioşi.
De asemenea, Sfinţii Apostoli au început să predice Evanghelia în diferite părţi ale lumii, comunitatea creştină lărgindu-se considerabil, chiar
dacă creştinii au fost supuşi persecuţiilor de către împăraţii romani, religia lor fiind considerată nepermisă. Creştinismul s-a răspândit cu
repeziciune şi putere, în ciuda persecuţiilor, dovadă numărul mare al martirilor, care, după cum preciza şi Tertulian, un mare apărător al credinţei
creştine, erau seminţe ale creştinismului.

După recunoaşterea oficială a creştinismului ca religie permisă, de către Sfântul împărat Constantin cel Mare, prin Edictul de la Milan din
anul 313, acesta s-a răspândit în toată lumea prin misionari creştini.

Revelaţia

Ca şi iudaismul, este o religie revelată, învăţăturile transmise fiind cuprinse în:

Vechiul Testament, comun evreilor şi creştinilor, Noul Testament, împlinirea celui vechi, ce cuprinde învăţăturile transmise de Iisus
Hristos, dar şi în Sfânta Tradiţie, adică totalitatea adevărurilor revelate care nu se cuprind în Sfânta Scriptură, fiind predate oral de către
Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli, şi consemnate ulterior în scris, la care se adaugă hotărâri ale Sinoadelor Ecumenice, scrieri ale Sfinţilor Părinţi,
mărturisiri de credinţă ale martirilor şi Bisericii etc.

Învăţătura de credinţă

Dogmele creştinătăţii sunt cuprinse pe scurt în Simbolul Credinţei sau Crezul, care se mai numeşte şi Simbolul niceo-constantinopolitan,
pentru că învăţăturile cuprinse în el au fost alcătuite la Sinodul I şi II Ecumenic de la Niceea, respectiv Constantinopol.

Învăţăturile principale sunt:

- dogma Sfintei Treimi, învăţătură fundamentală în creştinism, adică Dumnezeu este Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane, Tatăl, Fiul
şi Sfântul Duh;

- Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, Care prin întruparea Sa a realizat mântuirea omului de sub
păcatul strămoşesc, şi împăcarea omului cu Dumnezeu;

- Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, ea născându-L pe Hristos fără împreunare trupească şi rămânând fecioară şi după
naştere; ei i se cuvine preacinstire, fiind „vasul ales” din care S-a născut Mântuitorul lumii, iar sfinţilor şi icoanelor li se cuvin cinstire;

- Biserica este instituţia sfântă, divino-umană, întemeiată de Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu spre sfinţirea şi mântuirea
oamenilor;

- Taina Sfântului Botez este „baia” care spală omul de păcatul strămoşesc, „uşa” de intrare în creştinism;

- învierea morţilor care se va realiza la sfârşitul veacurilor şi viaţa veşnică.

Momente istorice mai importante

- Sinoadele Ecumenice şi fixarea dogmelor creştine.

În cadrul celor 7 Sinoade Ecumenice, s-au formulat principalele dogme ale creştinismului şi s-au combătut în acelaşi timp principalele
erezii.

Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) a formulat dogma despre dumnezeirea Fiului şi egalitatea lui cu Tatăl, combătând astfel erezia
ariană, care nega acest adevăr; Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381) a formulat dogma despre dumnezeirea Duhului Sfânt şi
egalitatea lui cu Tatăl şi cu Fiul, condamnând erezia pnevmatomahă ce nega Duhului Sfânt calitatea de Persoană treimică; Sinodul al III-lea
Ecumenic de la Efes (431) şi al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451) au combătut ereziile legate de cele două firi ale Mântuitorului, care negau
existenţa a două firi şi două voinţe (omenească şi dumnezeiască) în persoana Sa, stabilind: 1. în Iisus Hristos sunt două firi, una divină şi alta
umană, dar o singură Persoană, cea divină, a Fiului lui Dumnezeu (sinodul III). De asemenea, a fost clarificată cinstirea Maicii Domnului ca
Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară; 2. Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi este Dumnezeu adevărat şi om adevărat (sinodul IV);
Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol (553) şi Sinodul al Vl-lea Ecumenic de la Constantinopol (680-681) a reconfirmat cele două firi
unite în Persoana divino-umană a lui Hristos, Care este astfel Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, combătând erezia monotelită; Sinodul al
VII-lea Ecumenic de la Niceea (787) a confirmat credinţa în Sfintele Icoane, combătând astfel erezia iconoclastă.

- Marea Schismă

Din cauza mai multor disensiuni de natură doctrinară, socială, politică şi culturală, în 1054, Biserica Apusului s-a rupt de Biserica
Răsăritului, luând naştere Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică. Această despărţire s-a numit Schisma cea mare. Au existat mai multe
încercări de unire a celor doua Biserici, dar acest lucru nu s-a reuşit până în prezent.

- Reforma protestantă

A fost iniţiată de preotul catolic Martin Luther (1483-1546), ca protest la unele inovaţii ale Bisericii Romano-Catolice, şi continuată de
Ulrich Zwingli (1484-1531), Jean Calvin (1509-1564), dar şi de Henric al VIII-lea al Angliei (1509-1547); caracteristica principală: negarea unor
învăţături ale Bisericii.

În urma Reformei, petrecută în 1520, din Biserica Romano-Catolică s-au desprins Bisericile protestante: luterană, calvină (reformată),
anglicană, unitariană. Din Bisericile protestante au derivat apoi Bisericile neo-protestante: baptistă, adventistă, adventistă de ziua a 7-a,
penticostală, evanghelică.

- Contrareforma şi Uniaţia.

Răspunsul Bisericii Romano-Catolice a fost numit Contrareformă şi urmărea o menţinere a unităţii în sânul Bisericii Romano-Catolice.
Mijloacele alese erau propaganda, înfiinţarea de şcoli şi universităţi religioase, înfiinţarea Ordinului Iezuiţilor, interzicerea lecturării anumitor
cărţi, amplificarea activităţilor caritative.

Propaganda catolică a luat uneori forme agresive, în special asupra Bisericii Ortodoxe. S-a ajuns astfel la impunerea credinţei catolice şi la
unirea forţată cu Biserica Romei (secolele XVI-XVII). Bisericile care au rezultat în urma acestei uniri s-au numit Biserici Greco-Catolice sau
Biserici Unite cu Roma.
 În zilele noastre, creştinismul, în totalitatea sa, este cea mai răspândită religie din lume, cu toate că este divizată. De aceea, la mijlocul
secolului trecut, în dorinţa de refacere a unităţii Bisericii primare, s-a constituit un organism, Consiliul Ecumenic al Bisericilor, care se întâlneşte
în mod constant pentru încercarea de rezolvare a diferenţelor existente între Biserici.

VI. Fixarea cunoștințelor:

-Ce este creştinismul?... religia întemeiată de Iisus Hristos.
-Când apare în istorie Biserica creştină? ... la Cincizecime.
- Cum s-a răspândit creştinismul în lume? ... prin predica Sfinţilor Apostoli şi a urmaşilor acestora: episcopii, preoţii şi diaconii.
-Unde găsim sinteza învăţăturii creştine? ... în Crez sau Simbolul de credinţă.
- Care sunt principalele puncte ale învăţăturii creştine? ... dogma Sfintei Treimi, Mântuitorul Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om
adevărat, Fecioara maria este Născătoare de Dumnezeu, Biserica este o instituţie divino-umană, Sfintele Taine sunt mijloace de sfinţire, credinţa
în învierea morţilor.
-Care sunt momentele istorice mai importante ale creştinismului? ... Sinoadele ecumenice, Marea schismă, Reforma protestantă,
Contrareforma şi Uniaţia
- Ce culte creştine putem enumera? ... Ortodox, romano-catolic, lutheran, calvin (reformat), anglican, unitarian, baptist, adventist,
penticostal, evanghelist.

VII. Asocierea şi generalizarea

Creştinismul este o religie ce se încadrează alături de iudaism şi de islam în postularea existenţei unui singur Dumnezeu. Mântuirea
reprezintă principala grijă a credinciosului creştin, aceasta ca un deziderat spre atingerea desăvârşirii spre care tinde omul dintotdeauna.

VIII. Evaluare :
Se fac aprecieri verbale și se notează elevii care au dat răspunsuri la ascultare și la predare.
IX. Tema pentru acasă :
Alcătuiţi un text argumentativ în care să arătaţi superioritatea creştinismului faţă de iudaism pornind de la textul: Ce este Legea? Ea a fost
adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui
Mijlocitor... Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. (Galateni 3, 19,
24-27)
X. Încheierea lecției :
Rugăciunea.