UL

S M
U I
D -A
IN X
H A
SA
L A
C
 Hinduismul, fiind una din cele mai importante religii politeiste din Asia, diferă
de celelalte religii prin faptul că nu are un întemeietor care să le descopere
oamenilor calea adevărată, cunoaşterea divinităţii sau legile de conduită în această
viaţă.
Istoricii plasează începutul hinduismului în jurul anului 1500 î.Hr., când au
apărut şi primele texte considerate de origine divină.
După perioadele istorice în care a apărut şi s-a dezvoltat hinduismul, pot fi
identificate mai multe etape:
- hinduismul vedic (1500 – 450 î.Hr.)
- hinduismul brahmanic (450 î.Hr. – 600 d.Hr.)
- hinduismul medieval (600 – 1000 d.Hr.)
- hinduismul modern ( după anul 1000 d.Hr.)
- hinduismul contemporan
Învăţătura hindusă are în
centrul său două
concepte: karma (faptă)
şi samsara (reîncarnare).
Astfel, sufletul paricipă la
un ciclu existenţial
continuu – naştere-
moarte-renaştere –
determinat de faptele
bune sau rele săvârşite
într-o viaţă anterioară.
Eliberarea din succesiunea reîncarnărilor se face prin efort propriu, prin purificarea
vieţii şi prin exerciţii psiho-fizice (yoga). Acestea conduc la scopul ultim al
existenţei umane, când sufletul ajunge să se identifice cu Brahman, principiul
absolut şi impersonal, în care se regăsesc toate sufletele ajunse la eliberare.
Tehnica yoga presupune practicarea unor exerciţii fizice şi spirituale care urmăresc
anumite trepte. Cei care practică yoga au nevoie de un îndrumător, care se
numeşte guru.
Gîndirea şi viaţa religioasă aveau în prim plan trei zei: Brahma, Shiva şi Vishnu, care
sunt de fapt cele trei ipostaze ale realităţii ultime, Brahman, fiecare cu roluri
diferite. Astfel, Brahma e considerat creatorul lumii. Shiva este Marele Distrugător,
dar şi regeneratorul vieţii, cel care ajută lumea să se purifice prin reîncarnare şi să
se înalţe spiritual. Vishnu e păstrător al ordinii cosmice.
Interpretând diferit scrierile sacre, unii hinduşi săvârşesc ritualuri din perioada
vedică, alţii, ritualuri sacerdotale sau idolatrizează zeităţi ale hinduismului
medieval. Astfel, fiecare adept este fidel unui zeu la care se închină zilnic, dar face
apel şi la alte zeităţi, atunci când trebuie să depăşească anumite dificultăţi în viaţă.
În lumea contemporană, hinduismul trece printr-un curent reformator, fiind
influenţat de creştinism şi de cultura europeană.
Templele sunt locaşuri închinate anumitor zeităţi, cu prilejul anumitor
sărbători ele devin loc de pelerinaj.
La râul Gange, considerat sfânt, se desfăşoară diverse ritualuri. Hinduşii întră
în apa Gangelui pentru a se purifica de păcate.
Hinduismul nu este o religie unitară, ci un complex de curente religioase,
acumulate pe parcursul a cinci milenii de viaţă religioasă. Mai mult,
hinduismul nu este o religie în înţelesul propriu al cuvântului, ci mai
degrabă un sistem socio-religios, un mod de viaţă.
 Din scrierile sacre:
„Omul e alcătuit în lumea aceasta în întregime din dorinţă: iar după cum îi este dorinţa,
aşa este şi hotărârea lui; şi după cum îi este hotărârea, aşa săvârşeşte el fapta; şi după
cum îşi săvârşeşte fapta, aşa îi este destinul.” (Brihadāranyaka Upanişad)
„Chiar şi duşmanilor care ne vizitează ca oaspeţi trebuie să li se dea ospitalitatea cuvenită;
copacul adăposteşte cu frunzele sale pe acela care-l taie.” (Mahabhārata)
„A nu face rău nimănui în gând, prin vorbă sau prin faptă, a da la alţii şi a fi blând cu toţi:
aceasta este datoria continuă a celor buni. Cei cu suflet mare se bucură când fac bine,
fără a se gândi la propriul interes; când fac un serviciu altora, ei nu se aşteaptă în
schimb la favoruri.” (Mahabhārata)
„Fără ataşament faţă de ea, săvârşeşte întotdeauna lucrarea ce trebuie făcută; fiindcă
omul ajunge la Cel Preaînalt săvârşind lucrarea fără să se lege de ea.” (Bhagavad-
Gita)
„Ideea de superioritate şi de inferioritate vine din ignoranţă, şi asta în indiferent ce
domeniu... Armonia, pacea şi libertatea nu pot lua naştere decât din realizarea
unităţii interioare a oricărei vieţi, ca şi din expresia exterioară a însăşi acestei vieţi.”
(Swami Ramdas)
„Adoptă mijloacele convenabile scopului pe care încerci să-l atingi. Nu vei obţine unt
dacă vei răguşi strigând: Există unt în lapte. Dacă vrei să faci unt, trebuie mai întâi
să culegi smântâna de pe lapte şi să o baţi bine. Numai în felul acesta vei obţine unt.”
(Ramakrishna)