Despre studiul cuvintelor mântuirea păcătoşilor, iar Hristos
dumnezeieşti îţi va dărui lauri de aur! Duhul
Patericul atonit
Eftimie, autorul vieţii Sfântului
Nicodim Aghioritul, scrie:
«…precum Moise, care a devenit
mare prin dreptatea sa, a părăsit
Egiptul şi a mers în pământul
Madian, unde pe muntele Horeb a
fost binecuvântat cu prezenţa lui
Dumnezeu şi a vorbit cu Cel nevăzut,
aşa şi Nicodim a părăsit Egiptul
acestei lumi, plină de întuneric şi stăpânită de
plăcerile vieţii, şi s-a suit în muntele descoperirilor
noetice, unde L-a văzut pe Dumnezeu, atât cât se
poate, curăţindu-se, înainte de aceasta, prin liniştea
dumnezeiască, cu post aspru şi rugăciune atentă. Cu
mintea iluminată, el a studiat Scriptura inspirată de
Dumnezeu şi a devenit un mare învăţător al lumii
creştine, un măreţ luminător al
tărâmului spiritual bisericesc şi un
puternic duşman al credinţei false.
Acest lucru e dovedit de scrierile
sale – care au îmbogăţit Biserica lui
Hristos –, lucrări ce au fost rodul
unei munci şi privegheri
necontenite».***
Un ascet spunea:
– Încercând să-ţi stăpâneşti mintea, ceea ce e un
lucru greu de făcut din cauza ispitelor, este foarte
folositor să studiezi scrierile patristice, mai ales
dacă acest studiu e făcut înainte de
rugăciune. E de folos, mai ales, să
citeşti din Pateric. Când citeşti chiar
numai câteva rânduri din aceşti
părinţi ai pustiului Tebei şi Nitriei,
mintea îţi este înălţată şi hrănită pentru rugăciune;
e ca şi cum sfinţii monahi sunt chiar lângă tine, aceşti
nevoitori care s-au luptat cu toate grijile,
problemele şi întrebările ce-l preocupă pe
fiecare monah***
Cu o greacă stricată, ascetul rus Tihon l-a sfătuit pe un
monah începător:
– Fiul meu, trebuie să-l studiezi pe Sfântul Simeon
Noul Teolog. Studiul mult face mintea mai bogată şi
limba mai dulce, pentru lămurirea lumii. Vei ajuta la
Sfânt îi luminează pe creştini cu o
lumânare de o drahmă, dar El îl
luminează pe cel ce trudeşte pentru
Hristos cu o lumânare de o sută de
drahme. ***
Un bătrân spunea:
– Mintea care e preocupată de grijile vieţii zilnice şi
de lucruri zadarnice, fără folos, împrăştie sufletul.
Trebuie să te întorci şi să priveşti la via necultivată a
sufletului tău, curăţind-o de toţi ghimpii răi şi
plantând în loc virtuţi. Aceasta cere
perseverenţă şi multă răbdare. Vei fi
confruntat cu o mulţime de greutăţi.
Diferite scrieri ale Părinţilor sunt
foarte folositoare şi în zilele noastre
sunt disponibile cu duzinile. În ele
poţi să găseşti tot ce-ţi doreşte inima
şi orice ai nevoie. Părinţii te vor
conduce pe calea duhovnicească dreaptă, dacă îi
citeşti cu umilinţă şi rugăciune. ***
Un alt părinte spunea:
– Dumnezeu vrea să ne ajute pentru că
timpurile în care trăim sunt foarte
grele. De fapt, din cauza acestor
greutăţi, Dumnezeu e aproape obligat
să ne ajute, ca să spunem aşa. Ştim că
El ascultă rugăciunile celor ce sunt
pe o treaptă duhovnicească mai
înaltă. De aceea, citind scrierile lor, acestea ne ajută
la rugăciune. E ca atunci când citeşti Evanghelia –
inima ţi se încălzeşte şi eşti ridicat la o treaptă
duhovnicească mai înaltă. Desigur, când cineva
ajunge la rugăciunea adevărată, cititul nu mai este
necesar. Atunci nu ai nevoie să citeşti nimic. Eu
citesc o carte când cineva se foloseşte de ea.***
Alt ascet spunea:
– Chiar de ne rugăm pentru noi sau pentru alţii,
rugăciunea trebuie să fie în inimile noastre.
Problemele celorlalţi trebuie să fie şi problemele
noastre. Trebuie să te pregăteşti înainte de a te
ruga. Trebuie să citeşti un text din Sfânta
Evanghelie sau din Pateric şi apoi să te rogi. E
necesar un pic de efort, ca să aduci mintea în inima
ta. Cititul înainte seamănă cu o acadea; el e dat să ne
conducă spre tărâmul duhovnicesc. Cititul ne
încălzeşte inimile.