"Constiinta morala -glasul lui Dumenzeu in om"

De multe ori fiecare dintre noi observa, atunci cand savarseste o fapta reprobabila( un pacat) ca
este mustrat parca de "ceva" din noi insine.

Aceasta este constiinta morala sau "glasul lui Dumnezeu in fiinta umana". Dumnezeu in marea Sa
intelepciune, stiind ca din cauza vointei libere cu care l-a inzestrat pe om acesta va cadea de multe
ori in pacate, i-a dat o constiinta , un ghid, care alaturi de ingerul pazitor il judeca si-i arata ca a
gresit.

Dar ce este constiinta morala? Ea este glasul lui Dumnezeu in om , care il indeamna pe
acesta sa indeplineasca intotdeauna Legea morala, fiind o calauza spre indeplinirea
Legii, dar si judecatorul neadormit si aspru, care se pronunta asupra fiecarei fapte,
aratand daca aceasta este buna sau rea si deci daca trebuie savarsita sau nu. Constiinta
este vocea launtrica care judeca actiunile noastre si ne calauzeste, pas cu pas, spre
dobandirea cat mai deplin a virtutilor. Ea este capacitatea prin care ne recunaostem
datoria de a savarsi fapte considerate morale sau in conformitate cu vointa divina.

In cartile Vechiului Testament se vorbeste despre existenta constiintei morale, care dupa caderea
omului in pacat isi arata pentru prima data lucrarea aratandu-i lui Adam ca a gresit si mustrandu-l.
Auzind, de glasul lui Dumnezeu el se ascunde si nu are curajul responsabilitatii faptelor sale(cf.
Geneza II,17-III,10). Acelasi lucru il face constiinta si cu Cain, care, dupa fratricid simte in sufletul
sau legea morala a binelui pe care nu a respectat-o.

Odata cu trecerea timpului omul cazut in pacat a pierdut din claritatea constiintei morale , care
niciodata nu a disparut cu totul.

In Noul Testament exista numeroase texte care vorbesc despre realitatea constiintei morale.
Mantuitorul Hristos desi nu foloseste cuvantul "constiinta" vorbeste despre "lumina care este in
tine", care nu trebuie sa devina intuneric.(Matei VI,23).

Un exemplu clar de mustrare a constiintei este a lepadarii lui Petru de Hristos si apoi a mustrarii
lui de constiinta, care il face sa "planga cu amar"(Matei XXVI, 75

Constiinta morala are mai multe modalitati de manifestare:

1. Inaintea savarsirii unei fapte-cosntiinta antecedenta.

2. In timpul savarsirii unei fapte-constiinta concomitenta.

3. Dupa savarsirea faptei-constiinta succedanta.

Inainte de a savarsi o fapta ne spune daca bine sa savarsim fapta respectiva, daca e buna sau
rea, sfatuindu-ne sa o indeplinim sau nu.In timpul savarsirii unei fapte constiinta moarala este un
martor , stimulandu-ne vointa daca este o fapta buna sau oprind-o daca este o fapta rea.

Dupa savarsirea faptei tot ea ne judeca , mustrandu-ne cu nelinist si apasare in suflet sau
rasplatindu-ne cu bucurie, multumire sau liniste sufleteasca.