Sunteți pe pagina 1din 6

ALIMENTATIA, FACTOR DE INFLUENTA IN STAREA DE SANATATE

Astazi organiztia noastra profesionala a gasit de bun ca intalnirea noastra, devenita aproape obisnuinta lunara, sa aiba in dezbatere publica Alimentatia Factor de influenta in starea de sanatate. Ca este sau nu adevarata sintagma Alimentatie sanatoasa - Corp sanatos, ramane sa dezlegam pe parcursul sesiunilor temei propuse in discutie, dar pana una alta un lucru este cert: lucrurile bune sau rele din viata noastra nu vin pur si simplu de la sine, la intamplare; fie ca realizam sau nu contribuim in mare parte la sanatatea, fericirea si echilibrul nostru psihofizic, dar si la suferinta, deceptiile si bolile care ne ataca mai curand sau mai tarziu. Fiecare gand, orice emotie, cel mai mic dezechilibru conteaza in economia starii de sanatate. Ca ne place sau nu, sanatatea noastra este puternic influentata de modul cum traim, cum ne alimentam si ce este cel mai important dintre toate acestea, este ca modul cum fiecare ajunge sa traiasca este alegerea lui personala. Nimeni si nimic nu poate avea putere decizionala asupra unui astfel de comportament fata de semenul sau. Poate ca va intrebati De ce un asemenea subiect la o manifestare profesional stiintifica a asistentilor? Sunt n teme importante, legate de profesia noastra care ne dau framantari si batai de cap. In definitiv alimentatia, dieta cum ii spunem noi, sau regimul dietetic face parte din arsenalul de restabilire al sanatatii individului impreuna cu ceilalti factori implicati, fie ca este vorba de tratamentul medicamentos, fie ca este vorba de ingrijirile igienice, psihoterapice, sau ingrijirile paliative. HIDRATII DE CARBON SAU GLUCIDELE FACTOR NUTRITIV INDISPENSABIL VIETII Hidratii de carbon, (carbohidratii) se mai numesc si glucide pentru gustul lor mai mult sau mai putin dulce si etimologic provine de la radacina greceasca gluco=dulce. Sunt principala sursa de energie pentru functionarea intregului organism si ofera calorii intr-o forma rapida. Din punct de vedere chimic hidratii de carbon contin doar atomi de carbon, hidrogen si oxigen. Clasificare dupa compozitia chimica deosebim: monozaharide(dextroza, fructoza). dizaharide(zaharoza, maltoza,lactoza). polizaharide sau glucidele complexe(amidonul, dextrinele, celuloza, glicogenul). Necesarul de hidrati de carbon pe zi si pe kg/corp.

Denumire

Procentul din energia totala 55 75 % 50 70 % 0 10 %

Pentru o dieta de 2000 calorii echivaleaza cu 1100 1500 calorii 1000 1400 calorii 0 200 calorii 275 375 g 250 350 g 0 50 g 15 24 g

Hidrati de carbon. Total Hidratii de carbon complecsi. Polizaharidele Hidrati de carbon rafinati. Zaharul Fibra vegetala. Celuloza

Glucoza este deci principala sursa de energie a organismului, are formula chimica C6 H12 O6 , si o putem numi in mod plastic combustibil universal.Din punct de vedere energetic organismul uman este ca un motor biologic care functioneaza pe baza de glucoza. In tubul digestiv acest combustibil universal se transforma in glucoza care apoi trece in sange si este preluata de catre celule, dar depozitul principal este ficatul care o inmagazineaza sub forma denumita glicogen, un polizaharid de rezerva pe care organismul il foloseste la un apel de urgenta(emotii puternice, efort fizic sau intelectual deosebit etc,) transformand-o din nou in glucoza. Datorita energiei pe care o confera cand este arsa, combinandu-se cu oxigenul in celule, glucoza face ca tot organismul sa functioneze: muschii se contracta, Se produce caldura in corp, creierul isi desfasoara optim toate activitatile si functiile sale, pentru toate acestea creierul avand nevoie zilnica de aproximativ 140 grame glucoza. Pentru ca glucoza sa patrunda in celule si sa fie arsa este nevoie de un hormon=insulina, secretat de pancreasul endocrin.Cand nu este suficienta insulina pentru ca pancreasul nu o produce din anume motive patologice, glucoza se acumuleaza in sange in loc sa fie folosita producand dereglari. Consumul exagerat de glucoza si mai ales sub forme rafinate duce la exfolierea organismului de vitamine din complexul B, cunoscandu-se ca pentru a se metaboliza si produce energie, glucoza are nevoie intre altele de aceste vitamine. Deci intre uzul si abuzul de glucoza intervin legile unei alimentatii corecte care daca nu sunt respectate sanctioneaza... si inca drastic. Legea cantitatii, legea calitatii, legea echilibrului,legea adecvarii, iata doar cateva pe care trebuie sa le respectam in functie de varsta, sex, greutate, stare fiziologica, genul de activitate efectuata. Surse Se gasesc aproape in toate alimentele de origine vegetala: cereale care procura circa 60% hidrati de carbon complecsi, lapte(matern sau de vaca), care procura circa 40-60 g de lactoza un hidrat de carbon dizaharidic, seminte, tuberculi,frunze, fructe, care procura amidonul necesar digestiei si care constituie rezerva de energie cea mai importanta. In regnul animal singurul hidrat de carbon care se gaseste este glicogenul, asemanator din punct de vedere chimic cu amidonul, se intalneste in ficatul si muschiul animalelor insa valoarea sa alimentara este nula. Obiectivele unei alimentatii sanatoase bazata in mod deosebit pe consumul de carbohidrati: Dupa recomandarile OMS o alimentatie sanatoasa trebuie sa tinda spre: -Sporirea consumului de hidrati de carbon complecsi(pana la 70% din energia ingerata. -Reducerea consumului de carbohidrati simpli, rafinati atat cat este posibil cu limite tinzand spre zero. -Cerealele sunt principala sursa de hidrati de carbon complecsi si se recomanda consumul abundent avand efecte benefice in organism si combatand intre altele obezitatea, diabetul, dislipidemiile si riscul imbolnavirii prin cancer.

Expertii in nutritie recomanda folosirea abundenta a cerealelor in forme variate: paine de dorit cea integrala, fulgi de cereale sub diverse forme. Cerealele integrale au avantajul ca contin germenul de graunte bogat in vitamina B si E, ca si aminoacizii esentiali cat si fibre vegetala. O dieta bogata, variata, adecvata care sa contina din plin fructe, cereale zarzavaturi va suplini satisfacator necesarul zilnic de carbohidrati si va aduce organismului vigoare , prospetime si sanatate.

Erele de aur ale nutritiei. Scurt istoric Nutritia este un proces involuntar si inconstient, deaceea educabil. Ea include toate procesele si transformarile prin care trec alimentele in organism pana la completa lor asimilare. In conditii normale, daca nu exista vre-un proces patologic o alimentatie buna are ca urmare o nutritie buna. Pana acum 80 ani nutritia a fost un domeniu aproape inexistent in sfera sanatatii. Se cunostea putin despre nutrienti si modul in care prezenta ori absenta lor afecteaza organismul uman; desi era recunoscut faptul ca anumite alimente au un efect semnificativ. Inca din timpul lui Hipocrate (400 i. Hr), s-a scris intens despre relatia dintre dieta si sanatate. El a facut recomandarea ca proteinele sa se consume complementar, recomandare care si-a gasit ecoul in zilele noastre, o data cu anii 70, cand s-a lansat teoria proteinei complementare. Mai apoi filozofii greci si-au manifestat interes pentru dieta, Pitagora ca si Platon fiind mari sustinatori ai unei diete complete, echilibrate si diversificate. Apoi in anul 130 e.n., medicuol grec Galen a pus bazele unei diete terapeutice specifice, care si-a gasit aplicabilitate in practica medicala, ramanand valabila peste 1500 de ani. De-a lungul secolelor lumea medicala a continuat sa observe relatia dintre alimentatie si sanatate; mult timp mecanismele prin care dieta afecteaza sanatatea precum si compozitia chimica a alimentelor ramanand un mister. O data cu instalarea erei stiintifice, au inceput sa se dezvolte studiile in domeniul nutritiei, mai sistematizat, si aceste mistere au inceput sa cada unul cate unul. La sfarsitul sec XVIII stiinta a inceput sa descopere elementele esentiale din alimente, si pe o distanta de 100 de ani s-a clarificat ca alimentele contin: grasimi, hidrocarbonati, minerale, proteine, apa. Prima era de aur a nutritiei, a fost marcata la inceputul sec XIX prin descoperirea celei de a sasea grupa de elemente nutritive din alimente vitaminele. Intre 1910 1050 vitamina dupa vitamina a fost studiata astfel incat in 1950 toate cele 13 vitamine cunoscute astazi fusesera identificate. Aceasta valoroasa descoperire a avut mare impact in sanatate. Multe boli comune acelui timp au putut fi tratate mai usor si uimitor de repede. O data cu aceasta descoperire, nutritia avea sa devina o sfera de interes nu numai pentru specialisti, dar si pentru pubilcul larg. A doua era de aur a nutritiei, a constituit-o descoperirea elementelor fito-chimice, pe care le contin plantele, altele decat nutrientii, care spun specialistii, manifesta o puternica activitate anticancerigena si au un potential in prevenirea si tratarea bolilor. Cercetatarii de la Universitatea din Minnesota (SUA) au evidentiat 15 clase de compusi fito-chimici, iar stiinta medicala de azi ne garanteaza ca vor mai fi evidentiati inca pe atatia. Un nutritionist- Marc Messina remarca ca aspectul cel mai important cu privire la elementele fito-chimice este accela ca ne ofera un motiv in plus de a avea o dieta variata din punct de vedere nutritional. In timpul ultimilor decade, nutritionistii s-au preocupat in mod expres de trei aspecte de baza ale alimentelor: 1. Igiena alimentara - consta in lipsa germenilor patogeni ce pot provoca afectiuni infectioase consumatorilor. - constituie o prioritate pentru experti si autoritatile sanitare deoarece acest fapt implica probleme majore pentru sanatatea publica. (Salmonella, sighella, stafilococii, eserichia coli- putand provoca numeroase toxiinfectii alimentare cat si gastroenterite deosebir de grave)

Igiena alimentara este indispensabila unei stari de sanatate optima dar nu este suficienta pentru a determina o alimentatie calitativa. 2. Caloriile. Pana nu de mult tratatele si specialistii accentuau necesitatea unui regim hipercaloric. Actualmente se ridica problema ca o dieta hipercalorica poate deceni patologica. Calitatea si valoarea unei diete nu se evalueaza prin totalul de calorii aportate, ci mai degraba prin alimentele care o compun. Deci se poate vorbi nu despre cantitate ci despre calitate. O dieta hipercalorica se asociaza de cele mai multe ori cu obezitate, diebet zaharat si alte boli de nutritie si metabolism. 3. Proteinele. Se vehivuleaza teoria ca aportul zilnic de proteine pe kg/corp trebuie sa scada intr-o dieta calitativa, existand afectiuni (de exemplu cazul celor renale) in care proteinele sunt indezirabile. Un necesar zilnic de 0.75g pana la 1.5g fiind ideal. Excesul de proteine este in legatura directa cu bolile reumatice, cu osteoporoza, cu excesul de acid uric si implicit cu alterarea starii de sanatate. In ceea ce priveste provenienta proteinelor se promoveaza ideea ca nu de cantitatea sau sursa de proteine depinde calitatea vietii, ci de faptul ca trebuie sa se consume o varietate suficienta de alimente din care sa provina proteinele. LEGILE UNEI ALIMENTATII CORECTE 1. Legea calitatii. Regimul alimentar trebuie sa fie complet si variat in compozitia sa, astfel incat sa ofere organismului toate substamtele necesare: - hidrati de carbon - grasimi - proteine - vitamine - minerale - fibre alimentare - apa. 2. Legea cantitatii. Cantitatea de alimente sa fie suficienta pentru a acoperirea tuturor necesitatilor organismului in ceea ce priveste energia si substantele necesare pentru cresterea si mentinerea functiei tesuturilor si a organelor. O alimentatie corecta se manifesta prin realizarea corecta a urmatoarelor functiuni: - reproducere - crestere - activitate mentala - activitate fizica - normoponderabilitate corespunzatoare varstei 3. Legea echilibrului. Cantitatile de nutrienti care furnizeaza energia si care se integreaza in alimente sa pastreze o proportie corecta. - proteinele: sa furnizeze intre 10-15% (echivalentul a 200-300 calorii) din totalul energiei pentru un regim de 2000 de calorii - lipidele: nu trebuie sa depaseasca 30% din totalul caloriilor ingerate (echivalentul a 66g de grasimi zilnic) pentru un regin de 2000 calorii - glucidele (hidratii de carbon) trebuie sa aduca intre 55-75%(echivalentul a 1100-1500 calorii) pentru un regim de 2000 calorii. Aceasta implica o ingestie de 275-375g glucide. 4. Legea adecvarii. Alegerea, combinarea, prepararea si cantitatea alimentelor sa fie adecvate varstei, greutatii, starii fiziologice si activitatii fizice si mentale depuse.

In prezent, cercetarile din domeniul nutritiei si alimentatiei cauta sa evidentieze interactiunea complexa dintre alimentatie si starea de sanatate determinand noi orientari. EXEMPLE: 1. In ulcerul peptic, cercetarile actuale gasesc ca nefondate stiintific asocierea dintre anumite obiceiuri alimentare si aparitia bolii. Studiile releva o legatura intre alimentatia saraca in proteine si fibre vegetale dar bogata in carbohidrati insa lipseste fundamentul stiintific. Nu exista o dovada stiintifica cum ca mirodeniile, condimentele, cafeaua, ceaiul ar fi legate de aparitia ulcerului gastric sau duodenal dar exista dovezi clare ca acestea sunt iritante ale mucoasei gastro-duodenale si declansatoare de crize acute. (Romania Update nr. 1/ 1996). 2. Cresterea consumului de fructe , legume si verdeturi la doua portii/zi, poate reduce riscul bolilor cardiovasculare cu cca 30%,protejeaza impotriva cancerului mai ales colo-rectal,gastric, hepatic,etc, a diabetului zaharat, a altor boli metabolice. 3. Aportul crescut de grasimi mai ales cele de origine animala creste riscul de : HTA, cardiopatie ischemica, atac cerebral , in general prin cresterea colesterolului si depunerea lui pe vase sub forma de placi de aterom. 4. Scaderea aportului de sare sub 3g/zi, plus sarea endogena poate reduce semnificativ riscul bolilor renale, a celor cardio-vasculare, a bolilor degenerative , etc. 5. In schimb cresterea consumului de peste poate scadea numarul deceselor prin afectiuni cardio-vasculare cu pana la 30%, datorita aportului de acizi grasi polinesaturati care contracareaza efectele acizilor grasi saturati. Alimentatia este deci obiceiul care influenteaza cel mai mult sanatatea noastra. Nu numai ce mancam dar si cum mancam, cand mancam, cat mancam precum si timpul acordat servirii mesei, afecteaza organismul nostru. Trebuie sa invatam sa ne hranim sanatos potrivit cu nevoile fiziologice , cu activitatea fizica depusa, tipul constitutional dar si intr-un mod placut. Modificarile stilului alimentar nu trebuie sa fie dramatice pentru a realiza o imbunatatire a sanatatii insa beneficienta va creste atunci cand le vom corela cu alte obisnuinte sanatoase: aer, apa, soare, miscare temperanta si o buna dispozitie mentala. Alimentatia si obiceiul de a manca sunt cele care se repeta cel mai constant de-alungul vietii si sunt procese constiente si voluntare deaceea educabile. Aceasta depinde de libera alegere a fiecaruia si aderarea la obiceuiri sanatoase reclama o convingere profunda. Nutritia, dimpotriva este un act involuntar si inconstient care include toate procesele si transformarile pe care alimentele le sufera in organism pana la completa lor asimilare. In conditii normale daca nu exista nici un proces patologic, o alimentatie buna are ca urmare o nutritie buna. Rolul asistentei medicale in promovarea alimentatiei ca factor important al starii de sanatate: 1. Prin pregatirea de baza si postbaza, asistenta medicala poate fi de un real folos pacientilor pe care-i ingrijeste, familiei acestora sau celor care se ocupa de regimul dietetic al acestora. 2. Pe langa rolul de a educa pacientii cu privire la prevenirea, combaterea si minimalizarea riscului de transmitere a infectiilor, are rolul fundamental de a-i indruma si a discuta cu acestia modul de a se alimenta potrivit cu boala de care sufera, in modul cel mai complet si corect pentru a reduce efectele celei deja existente si a preveni altele. 3. Se spune ca in afara de seringa si fasa o buna asistenta medicala se va dota si cu o carte de bucate,

sanatoasa. 4. Asistenta medicala poate pune in discutie cu pacientul regimul dietetic prescris de medic, explica beneficiile acestuia in cadrul bolii sale, ofera retete si metode de preparare a unor meniuri sanatoase, se intereseaza de posibilitatile fizice si materiale si ofera informatii in functie de aceste aspecte. 5. Importanta discutiei cu pacientul si cu apartinatorii in privinta regimului permite alagerea dietei dupa posibilitati, gust si preferinte. 6. In anumite boli sau stadii de boala in care se impun diete mai stricte este important ca pacientul sa fie educat cu privire la aport si nevoi pentru a preveni malnutritia de insuficienta cat si pe cea de exces. 7. Pentru toate acestea asistenta medicala trebuie sa fie bine pregatita atat scolastic cat si psihic si in acelasi timp bine motivata.