Conștiința morală – principiul subiectiv al ordinii morale

Dacă legea morală reprezintă principiul obiectiv al ordinii morale, conștiința morală este
principiul ei subiectiv.

-Etimologia: noțiunea de conștiință vine din limba latina de la prepozitia cum # și de la

substantivul scientia# stiinta.
-În limba română noțiunea de constiinta are doua sensuri:
Unul psihologic si unul moral.
De aceea putem vorbi de o constiinta – psihologica sau fenomenala și
de o constiinta morala.

V.1. Constiinta psihologica

Const. psihologica= sentimentul nemijlocit pe care cineva il are despre ceea ce se petrece in forul
sau launtric, si, de asemenea= sentimentul ca ceea ce se petrece in interiorul sau ii apartine si
constituie viata sa intima.

DECI
- prin constiinta psihologica, care este prima treapta a constiintei de sine, omul reflecteaza asupra
trairilor sale, pe care le raporteaza la Eul său personal.

-Ceea ce caracterizeaza constiinta psihologica a omului este faptul ca ea nu raporteaza actele psihice
la un principiu obiectiv, cum ar fi legea morala, ci doar informeaza Eul despre starile si actele sale
psihice.

-Atunci cand aceste acte sunt raportate la legea morala si evaluate ca atare avem de a face cu
constiinta morala.

.
V.2. Constiinta morala

-Constiinta morala nu se identifica cu constiinta psihologica, DAR o presupune si o include

-constiinta morala nu se identifica cu Eul personal, deoarece il „obliga” moral pe acesta si ii judeca
actele sale.

-Asa cum ne sugereaza termenul latin conscientias i termenul grecesc ……………..constiinta

morala presupune o cunoastere relationala sau o impreuna cunoastere, adica o cunoastere a faptelor
prin raportarea lor la un principiu obiectiv.

- ideea principala care unifica toate definitiile constiintei morale este aceea ca prin constiinta
morala omul isi depaseste sinele sau egoist si-si evalueaza faptele in functie de un principiu superior
– legea morala – care se manifesta in constiinta sa, o data cu dobandirea constiintei de sine.
V.3. Constiinta morala si constiinta religioasa

-Cand legea morala se identifica cu porunca lui D-zeu, atunci CM devine CR

-Plecand de la etimologia cuvantului constiinta, apare urmatoarea intrebare:

- această „impreuna cunoastere” este mai intai morala sau religioasa?
SAU
-in starea originara, constiinta este esential morala sau religioasa.
SAU
- are ca obiect nemijlocit binele sau pe Dumnezeu?

-Evident ca acest lucru se reconsidera in cazul omului din starea originara, pentru ca tensiunea
dintre bine si rau este deja o consecinta a caderii.
-Ontologic, binele este legat de Dumnezeu, raul este separare de el.

a. –Prezenta constiintei morale se manifesta deja la copil prin rusine, frica, multumire, inainte ca un
copil sa fi fost invatat sa gandeasca despre Dumnezeu + el cunoaste deja opozitia dintre bine si rau.
=elementul originar al cunoasterii constiintei este moral si nu religios.

b.-Experienta adulta confirma acest lucru: la un adult constiinta morala poate continua chiar in
absenta faptului religios.

-Constiinta nu descopera omului care este binele si care este raul concret , dar atunci cand binele si
raul se realizeaza ea are capacitatea de a deosebi pe unul de altul.
-Spre exemplu disimularea, mania, revolta, lacomia sunt considerate rele inaintea constiintei, in
timp ce iubirea, tandretea, ascultarea, recunostinta sunt considerate demne de apreciere.

-aceasta facultate critica a binelui si a raului ramane, la majoritatea oamenilor foarte rudimentara si
putin sensibila DAR este foarte important ca fiecare sa cunoasca si manifestarile concrete ale
binelui si ale raului - Altfel cunoasterea si opozitia abstracta dintre bine si rau nu ar avea nici o
consecinta practica.
V.4. Constiinta morala in Sfanta Scriptura

-VT vorbeste de existenta constiintei morale, dar fara sa aiba un cuvant special pentru definirea
ei.
-Existenta ei, ca dat constitutiv pentru fiinta omului, se poate constata implicit din porunca data
primilor oameni de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului.
-Primii oameni aveau capacitatea de a cunoaste binele si de a ramane in orizontul binelui suprem
care este comuniunea cu Dumnezeu.
-Textul biblic exprima metaforic acest lucru: erau goi si nu se rusinau.
-Constiinta morala nu-i mustra pentru ca nu cunoscusera inca raul si nu-l savarsisera in mod
concret.
-Adica erau goi de sinele egoist, dar plini de prezenta harului lui Dumnezeu.

-In momentul in care aceasta prezenta nu mai este recunoscuta incepe dezordinea, si astfel
cunoasterea binelui se amesteca cu cunoasterea raului. si in acest moment constiinta morala isi arata
lucrarea sa mustrandu-l pe Adam.
-Auzind glasul lui Dumnezeu, el se ascunde si nu are curajul responsabilitatii actelor sale.

-Acelasi lucru se poate observa si la Cain care-l ucide pe fratele sau Abel – constiinta il acuza
ingrozitor: „Pedeapsa mea este mai mare decat as putea-o purta. De ma izgonesti acum din
pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant…”
- Deci Cain simte in constiinta lui ca vinovatia lui este mare si nu mai spera sa fie iertat. .
. –Simte si vede in sufletul sau legea morala a binelui pe care nu a respectat-o.

O data cu trecerea timpului constiinta morala a omului se va intuneca, dar nu va disparea

niciodata, ci va insoti permanent istoria sa.
-Dupa potop, Noe aduce jertfa de recunostinta lui Dumnezeu indemnat de propria sa
constiinta
-Avraam vrea sa aduca jertfa pe fiul sau Isaac pentru a asculta de porunca si chemarea lui
Dumnezeu.
-Iosif este vandut de fratii sai, iar Ruben, vazand ca fratele sau nu poate fi gasit si-a rupt hainele si s-
a intors la fratii sai zicand: „Baiatul nu este, dar eu unde ma voi duce”
-Constiinta morala l-a sfatuit sa salveze viata fratelui sau, constiinta care la ceilalti frati era
intunecata de egoism, gelozie si ura.
-Dus in Egipt, Iosif rezista ispitei puse la cale de femeia lui Pentefri, respectand din constiinta legea
morala.
DECI :intreaga istorie a poporului iudeu este structurata de legea morala si de constiinta care
sesizeaza mereu aceasta lege, chiar daca uneori se altereaza si se intuneca, marcata de vicisitudinile
istoriei.

-In NT exista, de asemenea, suficiente texte care vorbesc de realitatea constiintei morale. . .
. -Mantuitorul Iisus Hristos,desi nu foloseste cuvantul constiinta, vorbeste totusi de
„lumina care este in tine” care nu trebuie sa devina intuneric.
- Din pilda fiului risipitor se vede clar ca El valorizeaza pocainta omului, ca rod al
constiintei morale.
-Cand Mantuitorul este vandut de Iuda, constiinta acestuia il mustra si el, neputand sa
suporte mustrarea, se spanzura.
-Sfantul Ap.Petru s-a lepadat de trei ori de Iisus dar, cantand cocosul, a plans cu amar.
-Sf Ap.Pavel subliniaza faptul ca o constiinta morala curata se pastreaza prin credinta:
„Toate sunt curate celor curati, iar celor necurati si necredinciosi nimic nu este curat, ci li s-a
intinat lor si mintea si cugetul. Ei marturisesc ca-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor il
tagaduiesc” (Tit 1, 15-16).
-In Ep.catre Romani, Sf. Pavel afirma realitatea apriorica a constiintei morale si faptul ca ea este
universala, adica este prezenta in inima omului universal, nu doar a crestinului.
„Paganii care nu au lege, din fire fac ale legii (…). Ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor,
prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii apara (Rom. 2, 14-15).

V.7. Formarea constiintei morale

-Constiinta morala este o manifestare integrala a sufletului, o realitate la care participa

toate puterile spirituale: vointa, sentimentul si ratiunea.
-De aceea filosofia scolastica face distinctie intre
-nucleul moral al constiintei,numita in greaca…………….si
-constiinta morala propriu-zisa, numita……………

- Nucleul constiintei morale este un dat ontologic, dar in formarea si structurarea sa intra atat
elemente voluntare, afective si intelectuale, cat si elemente de natura istorica si sociala.

V.7.1. Factori care influenteaza formarea constiintei morale

-In primul rand formarea constiintei morale este in stransa relatie cu etapele psihogenetice ale
dezvoltarii omului, din momentul conceptiei sale.
-inca din perioada prenatala putem vorbi de un inceput de organizare psihica la copilul ce
trebuie sa se nasca.
-Acest psihism prenatal reprezinta „temeiul de nesters in care se vor insera toate impresiile
ulterioare” pe care fiecare om le va primi din mediul sau existential.
-Intrucat primul mediu existential al omului este pantecul matern, influentele prenatale pe care el le
primeste prin intermediul mamei sunt determinante pentru intreaga viata.
-De aceea, adevarata atmosfera in care se contureaza nucleul constiintei morale, chiar inainte de
nastere, este cea a iubirii, a iubirii jertfitoare pentru altul si nu a iubirii egoiste de sine.
-se pot transmite, pe cale ereditara, foarte multe dispozitii morale regretabile, cum ar fi:
agresivitatea, insensibilitatea, lipsa de vointa
- in SfantaScriptura descoperim aceasta relatie dintre pacatele sau greselile savarsite de
parinti si consecintele lor, pe calea transmiterii ereditare, asupra vietii urmasilor (Iesirea 20, 5 - Eu
sunt un Dumnezeu gelos, Cel ce vina parintilor o da pe seama copiilor până la al treilea si-
al patrulea neam pentru cei ce Ma urasc)
-Profetul Iezechiel (cap. 18) precizeaza totusi ca aceste consecinte nu sunt ca un destin etern si
implacabil, ci ele pot fi depasite de cel care traieste dupa dreptate, iar „sufletul care va gresi va
muri”

- influentele primite in primele luni ale vietii se intiparesc intr-o maniera specifica in memorie incat
ele pot sa se constituie intr-o a doua natura, la fel de puternica precum trasaturile ereditare
- impresiile intiparite pe aceasta cale in fiinta sa vor juca rolul binefacator sau nefast in formarea
constiintei morale.
-In afara de atmosfera si mediul familial in care se pun bazele formarii constiintei morale, un rol
important in dezvoltarea si maturizarea sa il au scoala si Biserica.
V.8. Pervertirea constiintei morale

-Daca apelul constiintei nu este niciodata ascultat, constiinta insasi saraceste.

-Refuzul continuu de a iubi naste o impietrire a inimii, o neputinta de a iubi.
-Ratiunea pentru a sesiza legea in toata dimensiuneasa atragatoare, ar avea nevoie ca vointa sa o
stimuleze prin dorinta sa.
-Camara insasi a sufletului daca nu se hraneste cu entuziasmul ratiunii si al vointei se intuneca, iar
flacara sa se stinge.
-Acest rau poate imbraca diverse forme dupa componentele intelectuale, afective, volitive ale
fiecaruia.

a) dinamismul constiintei este amenintat la omul slab, care recunoaste cu placere binele ideal, dar
in practica el il compromite.
-El sustine teorii frumoase, dar nu le intrupeaza.
- De aceea este important pentru formarea unei constiinte morale integre ca noi sa nu
studiem numai poruncile, nici numai Binele ca valoare „in sine”, ci sa raspundem concret la apelul
care ni-l adreseaza. O viata afectiva bine randuita si intelept dezvoltata este de o mare importanta.

b) Mai ales neascultarea obisnuita si voluntara fata de exigentele constiintei, greselile multiple fara
nici un regret, ruineaza profund constiinta morala.
A -La cei slabi lumina binelui straluceste inca in ratiune dar fara caldura, ea nu mai patrunde
vointa, iar sufletul nu mai traieste decat la suprafata sa insasi. A
-adancul sufletului in care totusi comunica ratiunea si vointa, in care cunoasterea ar trebui incalzita
de iubire si in care iubirea ar trebui sa lumineze ratiunea, pare cazut in letargie,
-personalitatea este bolnava, atinsa pana in inima de o dualitate morbida.

B-personalitatile viguroase si sanatoase, nu tolereaza mult timp sciziunea, dar pentru ca vointa
orgolioasa refuza sa se supuna normelor binelui, ratiunea este cea care se va supune vointei.
-Astfel se realizeaza la nivelul vointei rele un nou acord si energiile constiintei, dinamismul
unitatii sunt cooptate in avantajul acestei armonii tenebroase.
-In aparenta viata acestor oameni da marturie de o logica perfecta intre atitudinea lor voluntara si
convingerile lor intelectuale, dar aceasta este o caricatura a unitatii veritabile.
-Ratiunea si vointa sunt unite, dar si una si alta, si sufletul intreg, straine lumii adevaratelor valori,
separate de izvorul dumnezeiesc, locuiesc totusi in minciuna. Unitatea lor este tenebroasa, adica
satanica. Impostura devine in ele o stare organica.

V.8.1. Patologia constiintei morale

-Constiinta, ca facultate morala, nu poate fi falsa dar se poate vorbi despre erorile constiintei.

a) Infantilismul moral
b) Labilitatea sau nebunia morala
c) Constiinta scrupuloasa
d) Laxismul--La polul opus al constiintei scrupuloase sta constiinta laxa,