CRIMINOLOGIE

1. Când s-au facut studiile stiintifice despre criminalitate ca fenomen social?

a. din cele mai vechi timpuri;
b. odata cu aparitia religiei;
c. incepand cu secolul al XVII-lea
2. Ce este crima ?
a. manifestare diabolica, expresie a pacatului;
b. o fapta reprobabila;
c. ceva ce tinea de obiceiurile locului unde se savarsesc.
3. Cum era apreciata pedeapsa pentru crima?
a. sanctiune pentru fapta comisa;
b. retributie pentru raul facut ori ca ispasire a pacatului savarsit;
c. forma de prevenire pentru cei predispusi.
4. Ce document a constituit modelul de inspiratie a pedepselor ?
a. Codul lui Hammurabi;
b. Legea talionului;
c. Legea celor XII table.
5. Cum se face aplicarea pedepselor ?
a. diferentiat, in functie de pozitia sociala a faptuitorului sau victimei;
b. fara nicio diferentiere;
c. de catre persoane anume desemnate.

6. Ce fel de pedepse se aplicau demnitarilor?

a. aceleasi ca si pentru persoanele nedeterminate;
b. mai blande pentru delicte minore si mai aspre pentru delicte grave;
c. influentate de demnitatea pe care o ocupa faptuitorul.

7. Unde si cand au aparut primele preocupari pentru legiferare si pentru cunoasterea legii?
a. Imperiul Roman;
b. Egipt;
c. Grecia antica (incepand cu secolul VII i.e.n)

8. Care dintre legiutorii de mai jos au ramas in istorie pentru asprimea legilor elaborate?
a. Solon;
b. Aristotel;
c. Dracon.

9. Cui apartine asertiunea conform careia “pedeapsa constituie sanctiunea pentru fapta comisa si trebuie
orientata catre un scop care sa constituie temeiul juridic al aplicarii”?
a. Dracon;
b. Socrate;
c. Platon.

10. Cine a identificat rolul preventiv al pedepsei?

a. Platon;
b. Aristotel;
 c. Seneca.

11. Problema criminalitatii se regaseste in operele literare ale antichitatii, elaborate de:
a. Montesquien;
b. Homer;
c. Thomas Morus.

12. Care dintre lucrarile de mai jos au influentat in mod decisiv criminologia?
a. Poemele Homerice;
b. Despre infractiuni si pedepse;
c. Despre spiritul legilor.

13. Autorul lucrarii “Despre infractiuni si pedepse”, este:

a. Cesare Beccaria;
b. Thomas Morus;
c. Raffaele Garofalo.

14. Caruia dintre autorii de mai jos apartin ideile “triumful dreptului natural conform caruia toti oamenii sa
fie egali in fata legii si sa aiba aceleasi drepturi si obligatii”:
a. Solon;
b. Beccaria;
c. Aristotel.

15. Carui criminolog apartine opera “Omul delincvent”:

a. Enrico Ferri;
b. Cesare Lombroso;
c. A. Lacassagne.

16. Teza centrala din opera lui Lombroso sustine ca:

a. infractorul este o persoana predestinata sa comita delicte datorita unor stigmate fizice si
psihice inascute;
b. infractorul comite crima pentru rezolvarea unor nevoi personale;
c. infractorul comite delictul fiindca pedeapsa este mai mica decat folosul obtinut.

17. Parintele criminologiei antropologice este considerat:

a. Beccaria;
b. Lacassagne;
c. Lombroso.

18. Rolul factorilor sociali in determinarea criminalitatii a fost analizat de:

a. Lombroso;
b. Enrico Ferri;
c. Beccaria.

19. Intemeietorul criminologiei sociale este:

a. Raffaele Garofalo;
b. Enrico Ferri;
c. Jeremy Bentham.
20. Paternitatea criminologiei ca denumire, apartine lui:
a. J. Bentham;
b. Enrico Ferri;
c. R. Garofalo.

21. Ce criminologi sustin ca factorii preponderent biologici determina criminalitatea:

a. cei din scoala germana;
b. cei din scoala italiana;
c. cei din scoala franceza.

22. Teoria potrivit careia raspunderea pentru savarsirea faptelor antisociale revine societatii, a fost
elaborata de:
a. A. Lacassagne;
b. G. Tarde;
c. R. Garofalo.

23. Criminologii francezi sustin ca etilogia criminalitatii este determinata de:

a. factorii ce tin de individ;
b. factorii preponderent sociali;
c. niciuna din categoriile mentionate.

24. Antropologia criminala a fost influentata de:

a. cercetarile desfasurate in acest domeniu, incepand cu Lambroso s.a.;
b. personalitatea stiintifica a unor medici sau sociologi;
c. studiile care s-au efectuat pe diverse categorii de infractori si infractiuni.
ANS: A

25. Primele manifestari stiintifice desfasurate la inceputurile criminologiei, au purtat denumirea de:
a. intalniri de lucru pentru analiza si clarificarea delincventei;
b. domenii conexe criminologiei;
c. antropologie criminologica.
ANS: C

26. Care este considerat momentul ce internationalizeaza cercetarile criminologie, dandu-le un nou avant:
a. cele doua conflagratii mondiale;
b. infiintarea Societatii Internationale de Criminologie in 1934;
c. congresele tinute pana atunci.

27. Sediul Societatii Internationale de Criminologie se afla la:

a. Londra;
b. New York;
c. Paris.

28. Obiectivul Institutului European Pentru Controlul si Prevenirea Criminalitatii, vizeaza:

a. o coordonare mai buna a preocuparilor specialistilor;
b. schimbul de informatii intre tarile europene in vederea prevenirii si combaterii
criminalitatii;
 c. infractiunile transfrontaliere.

29. Sediul Institutului European Pentru Controlul si Prevenirea Criminalitatii, se afla la:
a. Geneva;
b. Helsinki;
c. Roma.

30. Revista Societatii Internationale de Criminologie, se intituleaza:

a. Annales Internationales de Criminologie;
b. Archives de l’antropologie criminelle et des sciens pénales;
c. Revue de droit pénal et de criminologie.

31. Cronologic aparitia criminologiei este marcata de:

a. criminologia generala;
b. criminologiile specializate;
c. criminologia clinica.

32. Care dintre personalitatile de mai jos numeau criminologia “regina fara regat”:
a. H. Mannheim;
b. J. Pinatel;
c. Th. Sellin.

33. Controversele privitoare la obiectul de studiu al criminologiei au fost determinate de:

a. epoca istorica in care s-au facut cercetarile ;
b. personalitatea si metoda folosita de fiecare cercetator;
c. dezvoltarea criminologiei in cadrul altor stiinte.

34. Consecinta aparitiei criminologiei in cadrul altor stiinte, rezida in:

a. fragmentarea obiectului de studiu;
b. ingustarea ariei de cercetare;
c. abordarea insuficienta a unor probleme specifice.

35. In primele ei forme cercetarea criminologica a vizat:

a. modul cum erau comise infractiunile contra demnitarilor;
b. studiul infractorului;
c. abordarea multifactoriala a criminalitatii.

36. O alta preocupare a criminologiei din perspectiva obiectului de studiu a vizat:

a. fapta antisociala;
b. conditiile care au determinat trecerea la act;
c. procesele psihologice ce insotesc fapta.

37. Eroarea principala a unor criminologi care considerau infractiunea ca obiect de studiu, consta in:
a. evidentierea modalitatilor de savarsire a faptei;
b. studierea numai a faptelor indreptate impotriva persoanei;
c. atribuirea unei sfere foarte largi infractiunii care ar include si fapte civile, morale,
religioase.
38. Care dintre criminologii enumerati considera obiectul criminologiei format din doua niveluri (studiul
crimei; penologia, metodele de prevenire, tratament si resocializare):
a. Hans Goppinger;
b. Hermann Mannheim;
c. Thorsten sellin.

39. Obiectul criminologiei, a fost abordat pe trei nivele (crima, criminalul si criminalitatea) de catre:
a. Franz Von Liszt;
b. Raffaele Garofalo;
c. Jean Pinatel.

40. Aratati care criminolog a impartit criminologia in criminologie generala si criminologie clinica:
a. E. Sutherand;
b. J. Pinatel;
c. E. Ferri.

41. Criminologia generala, in opinia lui J. Pinatel urmarea sa:

a. diferentieze intre ele teoriile monocauzate referitoare la obiectul de studiu;
b. sa unifice si sa compare datele criminologiilor specializate;
c. sa stabileasca coordonatele noilor cercetari criminologice.

42. Cine a definit obiectul de studiu al criminologiei ca fiind alcatuit din : “ procesele elaborarii legilor, ale
incalcarii acestora si ale reactiei sociale impotriva celor care incalca legile, precum si interactiunile
dintre aceste procese”:
a. E. Sutherland;
b. Th. Sellin;
c. J. Pinatel.

43. Cine afirma ca: ” definirea noii politici de aparare sociala trebuie sa se bazeze pe datele stabilite de
criminologie, stiinta complexa care se sprijina pe biologie, psihologie, sociologie si stiinte juridice”:
a. E. Sutherland;
b. Th. Sellin;
c. J. Pinatel.

44. Scopul general al criminologiei il constituie:

a. dezvoltarea cercetarilor in domeniul de referinta;
b. realizarea unei politici penale eficiente apta sa combata si previna fenomenul infractional;
c. desprinderea de disciplinele in care s-a dezvoltat.

45. Identitatea de scop se realizeaza cu:

a. stiintele penale;
b. biologia si psihiatria;
c. psihologia, sociologia.

46. Deosebirea dintre criminologie si stiintele penale este data de:

a. modul de concretizare a scopului (prima este o stiinta normativa, in timp ce criminologia
 este o stiinta a fenomenologiei penale);
b. metodele de cercetare folosite;
c. finalitatea urmarita.

47. Scopul imediat al criminologiei il constituie:

a. apararea valorilor si relatiilor sociale fumdanentale;
b. identificarea cauzelor care conduc la producerea criminalitatii;
c. tragerea la raspundere a celor care comit fapte antisociale.

48. Functia descriptiva a criminologiei, presupune:

a. studierea si cunosterea criminalitatii dintr-o zona teritoriala (tara, regiune, oras), intr-o
perioada de timp (1-10 ani);
b. descrierea modurilor de operare si a locurilor favorabile;
c. influenta proceselor de urbanizare sau a crizei financiare.

49. Conceptele folosite in cadrul functiei descriptive: “ mediul, terenul, personalitatea si actul”, au fost
introduse de:
a. Olof Kimberg;
b. J. Pinatel;
c. H. Mannheim.

50. Conceptul de mediu este analizat sub urmatoarele acceptiuni:

a. mediul infractional;
b. mediu noninfractional;
c. fizic sau geografic si cel social (mediul personal si mediul social global).

51. Distinctiile privitoare la mediul personal sau psihosocial au fost facute de:
a. J. Pinatel;
b. E. de Greeff;
c. O. Kimberg;

52. Conceptul personalitate, destul de controversat, se defineste prin:

a. personalitatea devianta;
b. personalitatea schizoida;
c. subiectul uman considerat ca unitate biopsihosociala, purtator al functiilor epistemice,
pragmatice si axiologice.

53. Conceptul de situatie, specific functiei descriptive, defineste:

a. ansamblul de imprejurari subiective si obiective ce preced actul criminal care include
participarea directa si nemijlocita a personalitatii;
b. situatia favorabila;
c. situatia nefavorabila.

54. Conceptul operational “ situatii precriminale” a fost studiat de:

a. Exner;
b. E. de Greeff;
c. O. Kimberg.
55. Caracterul complexului “ personalitate-situatie” evidentiaza faptul ca:
a. unele infractiuni se comit in anumite anotimpuri;
b. savarsirea unor infractiuni este favorizata de unele imprejurari;
c. sunt infractiuni specifice unor zone geografice.

56. Complexul personalitate-situatie constituie schema fundamentala a explicarii trecerii la act este
specific:
a. criminologiei critice;
b. criminologiei psihologice;
c. criminologiei clinice.

57. Actul infractional din perspectiva criminologica este:

a. raspunsul pe care personalitatea il da unei anumite situatii;
b. sanctionabil intrucat incalca legea;
c. specific oricarei varste de la care poate interveni raspunderea penala.

58. Functia explicativa are ca principal obiectiv:

a. intelegerea esentei, naturii, cauzelor si conditiilor care favorizeaza fenomenul infractional;
b. evolutia in timp (lung-mediu-scurt) a criminalitatii;
c. aflarea factorilor favorizanti in actul criminal.

59. Conceptele operationale specifice functiei descriptive sunt:

a. terenul, mediul, personalitate, act;
b. factorul, conditia, cauza, mobilul, indicele;
c. reactia sociala, tratament, reintegrare etc

60. Care este criminologul cu contributii insemnate in analiza functiei explicative:

a. H. Mannheim;
b. E. de Greeff;
c. J. Pinatel.

61. Factorul criminogen, defineste:

a. explicarea fenomenului infractional;
b. orice element obiectiv care intervine in producerea infractiunii;
c. aspectele subiective care preced ori insotesc actul criminal.

62. Cercetarea de predictie, vizeaza:

a. aparitia unor forme noi ale criminalitatii;
b. anticiparea modificarilor cantitative si calitative in dimanica fenomenului infractional atat
in privinta tipologiilor infractionale, cat si autorii implicati;
c. inflenta conditiilor socio-economice asupra criminalitatii.

63. Conceptele specifice functiei predictive sunt:

a. prezent, viitor, probabilitate, similitudine, hazard, risc, prognoza;
b. cauza, conditia, efectul, factorii favorizanti;
c. crima oraganizata, terorismul, infractiunile transfrontaliere.
64. Functia profilactica, presupune:
a. descrierea si explicarea criminalitatii;
b. aprecierea stiintifica a fenomenului infractional in dinamica sa;
c. sintetizarea rezultatelor privind etiologia criminalitatii si transpunerea lor intr-un sistem
coerent de masuri de prevenire.

65. Criminologia este:

a. stiinta starilor de fapt;
b. stiinta care studiaza fenomenul infractional si actioneaza in prevenirea si combaterea
acestuia;
c. criminalitatea dintr-o anumita tara, regiune la un moment dat.

66. Criminalitatea reala reprezinta:

a. numarul de infractiuni savarsite intr-o perioada de timp determinata;
b. infractiunile savarsite impotriva persoanei;
c. infractiunile comise la care autorii au fost descoperiti.

67. Criminalitatea aparenta este data de:

a. numarul total de infractiuni savarsite pe un anumit teritoriu;
b. infractiunile cu pericol social redus;
c. numarul de infractiuni inregistrate in sistemul justitiei penale.

68. Criminalitatea legala reprezinta:

a. numai infractiunile prevazute in legea penala;
b. faptele pentru care s-au pronuntat hotarari judecatoresti de condamnare ramase definitive;
c. infractiunile prevazute in legi cu dispozitii penale.

69. Continutul reactiei sociale ante-factum, presupune:

a. reprimarea oricarei incercari de a savarsi fapte antisociale;
b. elaborarea de programe de masuri care vizeaza prevenirea si combaterea faptelor
antisociale;
c. prevenirea savarsirii infractiunilor violente.

70. Continutul reactiei sociale post-factum, vizeaza:

a. tragerea la raspundere penala a celor care au comis infractiuni, tratamentul, educarea si
reeducarea care sa permita reinsertia sociala;
b. pedepsele foarte mari aplicate de instante pentru a preveni fapte asemanatoare;
c. elaborarea unei politici adecvate de prevenire si control a criminalitatii.

71. Conceptele specifice operabile in cadrul functiei profilactice sunt:

a. influentate de schimbarile politice;
b. date de scopul si functiile criminologiei ca stiinta autonoma;
c. reactie sociala, modelul clasic de prevenire, control social, raspuns social, tratament,
resocializare, reinsertie sociala.

72. Observarea ca metoda de cercetare in criminologie este considerata:

a. una dintre metodele de baza care surprinde frecventa, starea naturala a fenomenelor
conexiunile si conditionarile factoriale;
 b. metoda obisnuita, imprumutata din alte stiinte;
c. metoda care a fost adoptata la specificul criminologiei.

73. Observarea empirica, aspecte:

a. este la indemana oricui;
b. are caracter subiectiv si se fundamenteaza pe aspecte spectaculoase;
c. nu depaseste nivelul de cultura al persoanei care observa.

74. Observarea stiintifica, presupune:

a. contemplarea intentionata a realitatii, fiind orientata catre un scop determinat;
b. efectuarea de catre personal calificat;
c. o logistica adecvata.

75. Cifra neagra a criminalitatii reprezinta:

a. infractiunile ramase cu autori nedescoperiti;
b. diferenta dintre criminalitatea aparenta si criminalitatea reala;
c. infractiunile comise de gruparile mafiote.

76. Specificul experimentului in criminologie, consta in:

a. efectuarea in laborator;
b. poate fi manipulat, intrucat este provocat;
c. ofera posibilitatea cercetatorului sa descifreze conexiunile intre diferite fenomene si
legaturile de cauzalitate dintre ele.

77. Realizarea scopului propus de experimentator este conditionata de:

a. lucrul in echipa sau lucrul individual;
b. respectarea unor reguli general valabile pentru orice experiment;
c. respectarea unor considerente de ordin moral, etic si juridic.

78. Metoda clinica are ca scop principal:

a. investigarea individului in complexitate sa in vederea stabilirii unui diagnostic si
prescrierii unui tratament;
b. cercetarea fenomenului infractional;
c. stabilirea cauzelor care au favorizat comiterea infractiunii.

79. Deosebirea intre metoda clinica si celelalte metode, consta in:

a. tehnicile folosite pentru realizarea scopului propus;
b. locul unde sunt efectuate;
c. punctul de plecare (anamneza sau studiul de caz).

80. Care dintre criminologii de mai jos considera ca notiunea de tratament imbraca in criminologia clinica
cel putin doua acceptiuni:
a. C. Lombroso;
b. J. Pinatel;
c. E. Ferri.

81. Metoda tipologica are ca specific:

 a. stabilirea tipurilor de infractiuni;
b. determinarea tipului de tratament;
c. cunoasterea fenomenului criminal, de la general la individual.

82. Primele tipologii criminale au fost realizate de:

a. reprezentantii scolii italiene;
b. reprezentantii scolii germane;
c. reprezentantii scolii franceze.

83. Care criminolog a stabilit opt tipuri de criminali:

a. C. Lombroso;
b. J. Pinatel;
c. Seeling.

84. Metoda comparativa are ca specific:

a. studiaza cifrele reprezentand criminalitatea legala si cea aparenta;
b. cel putin doua grupuri (criminali si non-criminali) pe care le studiaza pentru a stabili
asemanarile si deosebirile;
c. stabilirea cifrei negre a criminalitatii.

85. Metodele de predictie au la baza:

a. un principiu comun - ipoteza unui anumit numar de factori care fac posibila aparitia
conduitei delincvente;
b. probabilitatea producerii unor anumite fapte penale;
c. posibila aparitie a recidivei.

86. Observarea ca tehnica de cercetare in criminologie presupune:

a. perceperea subiectiva a fenomenului criminalitatii;
b. urmarirea indeaproape a efectelor masurilor profilactice;
c. urmarirea, surprinderea si examinarea manifestarilor sau atitudinilor comportamentale ale
unor grupuri sau subiecti infractori aflati in detentie sau libertate.

87. Observarea reprezinta:

a. o tehnica fundamentala de percepere si interpretare a fenomenului infractional;
b. o forma de reprezentare a unor comportamente deviante;
c. o posibilitate de a lua contact cu imperfectiunile legislatiei unei tari.

88. In raport cu telurile urmarite de observarea poate fi:

a. empirica;
b. stiintifica;
c. sistematizata sau nesistematizata.

89. Dupa modul in care observatorul percepe problema in realitate, observarea poate fi:
a. directa sau indirecta;
b. interna (participativa);
c. externa (din afara grupului observat).

90. In ce situatii observarea dobandeste caracter sistemic:

 a. cand este realizata de echipe complexe;
b. cand se fac cercetari de diagnostic ce privesc aspecte semnificative intr-un context dat;
c. cand cercetarile privesc fapte de mare violenta.

91. Teoria lui A. Normandeau despre observatorul anonim, releva:

a. posibilitatea de a patrunde profund in intimitatea grupului studiat si limitarea in privinta
miscarii si a intrebarilor;
b. imposibilitatea acceptarii de catre grupul studiat;
c. rolul factorului creativ in formularea intrebarilor si iesirea din situatii dificile.

92. Pentru grupurile aflate in penitenciar observarea are ca specific:

a. mediul inchis schimba trasaturile comportamentale ale individului;
b. subiectii nu accepta dialogul cu persoane necunoscute;
c. abilitatea sau desprinderea de a crea puntea de dialog intre observator si grupul studiat.

93. Aratati motivul pentru care este utilizat chestionarul in cercetarile criminologice:
a. poate fi folosit pentru un numar mare de subiecti cu structura eterogena aflati pe arii
geografice ;
b. usurinta in administrare;
c. nu presupune contactul nemijlocit intre cercetator si delincvent.

94. Care dintre tipurile de chestionare studiaza factori de natura subiectiva:

a. chestionarul factual;
b. chestionarul de opinie;
c. chestionarul cu intrebari precodificate.

95. Conceptul “ Planul in cinci dimensiuni de alcatuire a chestionarelor”, apartine lui:

a. Seeling;
b. R.M.Stanoiu;
c. G. Gallup.

96. Reusita chestionarului este asigurata de:

a. conditiile grafice in care este tiparit;
b. forma, marimea si continutul acestuia;
c. modul in care este administrat.

97. Principala cale de obtinere a rezultatelor scanate prin folosirea chestionarului o constituie:
a. momentul in care este administrat;
b. formularea si succesiunea intrebarilor;
c. nivelul de abstractie al intrebarilor.

98. Intrebarea esentiala, conditii:

a. sa fie plasata intre alte intrebari, iar intre alternativele de raspuns varianta corecta de
raspuns sa nu fie nici prima nici ultima;
b. sa fie sugestiva;
c. sa contina o parte din raspuns.
 99. Care din intrebarile aflate in structura chestionarului il pun in tema cu aspectul cercetat:
a. intrebarile filtru;
b. intrebarile bifurcate;
c. intrebarile introductive.

100. Rolul intrebarilor filtru:

a. selecteaza subiectii, oprindu-i sa treaca la intrebarea urmatoare;
b. separa raspunsurile pozitive de cele negative si permit subiectilor ramasi sa treaca la
urmatoarele intrebari;
c. de a analiza si separa raspunsurile in functie de structura persoanei chestionate.

101. Intrebarile de control:

a. determina subiectul sa treaca mai usor la intrebarile urmatoare;
b. separa raspunsurile pozitive de cele negative;
c. verifica sinceritatea subiectului chestionat.

102. Interviul este definit ca:

a. metoda de cercetare specifica numai criminologiei;
b. tehnica de cercetare fundamentala ce permite culegerea de date privitoare la un anumit
aspect;
c. o proba orala sau scrisa care solicita subiectii sa rezolve probleme identice.

103. C conditii trebuie sa indeplineasca intrebarile din chestionar:

a. sa fie clare, concise, ordonate cronologic sau psihologic si nesugestive;
b. sa solicite subiectul la narari corespunzatoare;
c. sa permita subiectului formularea de ipoteze plauzibile.

104. Ce presupune, in principal, interviul:

a. o legatura de amicitie si respect pentru subiectul intervievat;
b. o cooperare nonverbala;
c. o relatie pasagera interpersonala.

105. Dupa gradul de formalism, interviul este apreciat ca fiind:

a. de mica intindere;
b. de dificultate medie;
c. formal si flexibil.

106. Specificul interviului formal, consta in:

a. lasa libertate cercetatorului sa improvizeze;
b. obliga cercetatorul sa parcurga intrebarile stabilite anterior;
c. ascultarea raspunsurilor care nu se refera la obiectul temei cercetate.

107. Esenta interviului neformal, consta in:

a. ordonarea cronologica a intrebarilor, potrivit dificultatii lor;
b. momentul cand intervine cercetatorul in discutia cu delincventul;
c. crearea climatului corespunzator confesarii subiectului.
108. Diferenta dintre interviul conversatie si interviurile formal si neformal, consta in:
a. raspunsurile pe care le primeste cercetatorul;
b. tema aleasa pentru conversatie;
c. rolul mult mai activ al cercetatorului care trebuie sa fie moderator un iscusit.

109. Substanta interviului conversatie o constituie:

a. dialogul liber si sincer dintre cercetator si delincvent pe o anumita tema;
b. conversatia euristica;
c. dialogul nonverbal;

110. Ce lipseste interviului ghidat fata de interviul formal:

a. supletea;
b. intrebarile afectogene;
c. rigiditatea.

111. Substanta interviului ghidat este data de:

a. calitatile creative ale anchetatorului;
b. tema prestabilita si intrebarile formulate pentru lamurirea ei;
c. posibilitatile de comunicare ale anchetatorului cu subiectul intervievat.

112. Cum este considerat interviul clinic:

a. o categorie aparte, folosit in psihiatrie pentru a cunoaste trecutul subiectului dupa
declaratiile sale;
b. inofensiv;
c. uneori sensibil si greu de realizat datorita starii subiectului.

113. Care este criteriul care face distinctia intre interviul direct si indirect:
a. apropierea operatorului fata de subiectul intervievat;
b. neutralitatea operatorului;
c. felul in care intra in posesia datelor si in care acestea se interpreteaza.

114. Criteriul care clasifica interviurile in sensibile, neutre si severe:

a. relatia care se stabileste intre operator si subiectul intervievat;
b. felul intrebarilor folosite;
c. conduita operatorului in timpul interviului.

115. Care dintre interviurile parcurse nu este recomandat in cercetarile criminologice:

a. cel sever;
b. cel indirect;
c. cel clinic.

116. Deficienta majora a analizei statistice, se releva in:

a. prezentarea fenomenului infractional in stare bruta;
b. infatiseaza decat partea exterioara, cantitativa, a fenomenelor, nu si pe cea calitativa;
c. multitudinea de documente ce trebuie studiate.

117. Analiza de continut are menirea de a:

 a. stabili fenomenul infractional in componentele majore;
b. aplica metode si procedee standardizate, ce vizeaza determinarea unitatilor de masura,
alegerea categoriilor specifice de verificare si cuantificare a rezultatelor;
c. oferi o plaja consistenta de repere asupra criminalitatii reale.

118. Caracteristicile generale ale testului sunt:

a. il fac pe subiect sa aiba o anumita reactie;
b. stabileste aptitudinile sau deprinderile infractionale;
c. rezolvarea unor sarcini identice de catre toti subiectii examinati in scopul aprecierii
succesului sau esecului ori notarii numerice a reusitei.

119. Cele mai utilizate teste in cercetarile criminologice sunt:

a. testele de reusita;
b. testele de personalitate si de eficienta;
c. testele proiective.

120. Orientarea biologica are ca fundament:

a. teoria personalitatii criminale;
b. teoria freudiana;
c. factori biologici care stau la baza actului criminal.

121. Parintele teoriei atavismului evolutionist este considerat:

a. C. Lombroso;
b. E. Ferri;
c. Ch. Goring.

122. Studiile lombrosiene s-au bazat pe lucrarile altor cercetatori, cum ar fi:
a. Ch. Goring;
b. E. Kretschmer;
c. F.J. Gall.

123. Prima categorie de persoane studiate de C. Lombroso a fost:

a. infractorii din penitenciare;
b. infractorii cercetati in stare de libertate;
c. militarii italieni din diferite zone ale tarii.

124. Numarul soldatilor cercetati de Lombroso:

a. 1000;
b. 3000;
c. 5000.

125. Numarul delincventilor cercetati de Lombroso:

a. 6000;
b. 9000;
c. 7000.

126. Teoria atavismului evolutionist are ca substanta:

 a. conceptul de personalitate criminala;
b. factorii sociali care determina criminalitatea;
c. stigmatele anatomice (malformatii congenitale existente la anumite segmente ale
corpului).

127. Aprofundarea teoriei lombrosiene a avut ca efect:

a. aparitia altor anomalii de natura fiziologica, constitutionala si psihologica, inclusiv
degenerescenta epileptica;
b. atenuarea teoriei stigmatelor anatomice;
c. renuntarea la unele din argumentele initiale.

128. Ce datoreaza C. Lombroso lui E. Ferri:

a. prestigiul stiintific;
b. denumirea teoriei al carei autor este;
c. denumirea de “criminal inascut”.

129. Cota procentuala aplicabila, estimata de Lombroso din totalul de criminali:

a. 85-90%;
b. 65-70%;
c. 30-35%.

130. Cota ulterioara aplicabila la totalul criminalilor:

a. 85-90%;
b. 65-70%;
c. 30-35%.

131. La ultima corectie a cotei procentuale (30-35%) care ar reprezenta criminalul inascut, Lombroso mai
adauga:
a. argumente plauzibile in sustinerea teorie sale;
b. tipurile de criminali: pasional, ocazional, din obisnuita sau epileptic;
c. criterii care diferentiaza criminalul de noncriminal.

132. Substanta teoriei ereditatii:

a. se bazeaza pe studiile lombrosiene;
b. considera ca modelele parentale influenteaza decisiv conduita criminala;
c. considera factorul ereditar principala cauza in geneza criminalitatii.

133. Fondatorul teoriei ereditatii este considerat:

a. Ch. Goring;
b. E. Ferri;
c. R. Garofalo.

134. Argumentele cu care a combatut Ch. Goring teoria lombrosiana:

a. trasaturile stabilite de acesta se ragaseau in egala masura atat la grupul martor cat si la cel
incriminat;
b. terminologia folosita era inadecvata;
c. metodele folosite de Lombroso nu aveau fundament stiintific.
135. Rolul ereditatii in etiologia factorului criminal se baza pe:
a. antecedentele penale ale parintilor;
b. predispozitiile genetice;
c. studiile efectuate asupra gemenilor, arborelui genealogic si cele de antropologie
comparata.

136. Studiile asupra gemenilor si concluziile rezultate au fost aspru criticate de:
a. E. Kretschmer;
b. H. Mannheim;
c. A. E. Hooton.

137. Curentul biotipurilor criminale a aparut in:

a. Anglia, Franta, Spania;
b. Suedia, Norvegia, Finlanda;
c. Germania, SUA, Italia.

138. Fundamentul teoriei biotipurilor criminale, dupa E. Kretschmer, il constituie:

a. conformatia fizica a criminalului;
b. relatiile parentale bazate pe violenta;
c. relatiile care se nasc intre diferite tipuri biologice si anormalitatea mentala si a
caracterului.

139. Dupa conformatia fizica tipologiile lui E. Kretschmer se prezinta astfel:

a. prezentabil;
b. astemic, atletic, picnic si mixt;
c. libidinos.

140. Relatiile existente intre tipologiile lui E. Kretschmer si criminalitate, constau in:
a. interconditionarea reciproca;
b. predispozitii infractionale mai mari la tipul displazic (apartinator tipului mixt);
c. distributii infractionale relativ egale si o anumita corelatie intre tipul infractional si tipul
de infractionalitate savarsita.

141. Fundamentul cercetarilor tipologului american W. Sheldon il constituie:

a. concluziile studiilor lombrosiene;
b. dezvoltarea diferita a embrionului uman care influenteaza dezvoltarea corporala si
trasaturile energo-dinamice ale personalitatii;
c. concluziile desprinse din studiile lui E. Kretschmer.

142. Dupa teoria lui W. Sheldon, tipurile criminale se impart astfel:

a. leptosom, robust, picnic;
b. displazic, atletic, picnic;
c. endomorf-viscerotonic, mezomorf-somatotonic si ectomorf-cerebrotonic.

143. Potrivit cercetarilor si experimentelor efectuate cele mai multe cazuri de delincventa se intalnesc la
tipul:
a. endomorf;
 b. mezomorf;
c. ectomorf.

144. Teoria constitutiei delincvente apartine lui:

a. W. Sheldon;
b. B. di Tulio;
c. E. Kretschmer.

145. Fundamentul teoriei constitutiei delincvente il constituie:

a. stigmatele anatomice;
b. inferioritatea de ordin biologic;
c. elementele ereditare si congenitale, precum si cele dobandite in prima parte a vietii.

146. Carui tip (dupa Kretschmer) ii este specifica infractionalitatea contra persoanei:
a. astenic;
b. atletic;
c. picnic si mixt.

147. Infractiunile contra proprietatii sunt savarsite de tipul:

a. astenic;
b. atletic;
c. picnic si mixt.

148. Fraudele, escrocheriile sunt comise de persoane apartinand tipului:

a. astenic;
b. atletic;
c. picnic.

149. Conceptul “prag” din teoria constitutiei delincvente reprezinta:

a. o bariera absolut obligatorie pe care delincventul o parcurge;
b. forta care il energizeaza pe infractor;
c. nivelul de la care excitatiile exterioare il determina pe individ sa comita acte antisociale.

150. Varianta moderna privind rolul factorilor biologici in criminalitate este sustinuta de:
a. tulburarile endocrine;
b. epilepsia cu formele sale;
c. anomaliile cromozomiale (unii infractori au in cariotipul lor un cromozom y in plus).

151. Exponentul principal al orientarii psihologice in criminologie este:

a. Sigmund Freud;
b. Friedrich Schiller;
c. E.Durkheim.

152. Teoria lui Freud in prima abordare se refera la:

a. constient;
b. inconstient;
c. preconstient.
153. Diferenta dintre inconstient si preconstient rezida in:
a. inconstientul evolueaza spre constient;
b. preconstientul este similar inconstientului;
c. prin procesele gandirii preconstientul poate fi stimulat devenind constient.

154. Factorul determinant al vietii psihice, dupa Freud, il constituie:

a. exercitiile de memorat;
b. pulsiunile inconstiente;
c. viata agitata traita in conditii de stres.

155. Personalitatea este alcatuita, dupa Freud, din:

a. comportamente pozitive;
b. comportamente negative;
c. eul, supereul si sinele.

156. Nucleul personalitatii sau constiinta de sine, il constituie:

a. eul;
b. supereul;
c. sinele.

157. Constiinta morala a individului este considerata a fi:

a. eul;
b. supereul;
c. sinele.

158. Componenta biologica a personalitatii, care nu este traita in mod constient este reprezentata de:
a. eul;
b. supereul;
c. sinele.

159. Diferenta dintre infractor si noninfractor, dupa Freud, s-ar situa la nivelul:
a. eului;
b. supereului;
c. sinelui.

160. Echilibrarea pulsiunilor instinctive cu constiinta morala se face prin:

a. sublimare;
b. neutralizare;
c. cenzurare.

161. Alta modalitate psihanalitica de echilibrare a pulsiunilor instinctive cu constiinta morala o constituie:
a. gratificarea;
b. compensarea;
c. decompensarea.
162. Esuarea tentativelor de sublimare ori compensare a pulsiunilor interioare, conduce la:
a. isterizare si scapare de sub control;
b. crize epileptice de mare efect;
c. trecerea la actul infractional.

163. Teoria psihanalitica a complexului de vinovatie, apartine lui:

a. S. Freud;
b. A. Adler;
c. C.G.Jung.

164. Teoria complexului de inferioritate, apartine lui:

a. C.G. Jung;
b. S. Freud;
c. A.Adler.

165. Substanta complexului de inferioritate, consta in:

a. dorinta de a depasi prin orice mijloace conditia proprie;
b. fiecare persoana are o anumita inferioritate in raport cu alta persoana;
c. toti indivizii sunt egali.

166. Teoria personalitatii criminale, apartine lui:

a. C.G.Jung;
b. R. Merton;
c. J. Pinatel.

167. Nucleul central al personalitatii criminale il constituie:

a. trasaturile negative;
b. trasaturile pozitive;
c. trasaturile neutre.

168. Diferenta dintre infractori si noninfractori, potrivit teoriei personalitatii criminale este data de:
a. perceptia valorilor sociale si morale;
b. trecerea la act sau diferenta de grad;
c. absenta educatiei civice.

169. Modelul conflictual este caracterizat de:

a. temperamentul individual;
b. lipsa unor norme care sa reglementeze situatiile cu potential conflictual;
c. scoaterea in evidenta a intereselor opuse ce presupun aparitia de conflicte.

170. Fundamentarea teoretica a modelului conflictual se gaseste in:

a. inegalitatea dintre membrii societatii;
b. filozofia lui K. Marx si F.Engels;
c. tezele formulate de J. Pinatel.

171. Cui apartine expresia “cauzele crimei sunt sociale, nu biologice; cu mici exceptii, crima este rezultatul
unui comportament social normal”:
 a. F.Engels;
b. K. Marx;
c. W. Bonger.

172. Modelul consensual presupune ca:

a. orice stare conflictuala se rezolva prin consens;
b. omul se confrunta cu aventura vietii dotat cu un patrimoniul bio-genetic si socio-cultural
de mare diversitate;
c. exista anumite stari sociale care nu pot fi rezolvate dacat pe calea violentei.

173. Diferenta dintre modelul consensual si cel conflictual este data de:
a. abordarea fenomenului infractional;
b. metodele si tehnicile de investigare;
c. existenta nedreptatilor sociale.

174. Curentul interactionist a fost inspirat de:

a. cercetarile scolii antropologice;
b. scoala sociologica a interactionismului simbolic creat de un grup de cercetatori americani;
c. scoala engleza de criminologie.

175. Conceptul de interactiune presupune ca in relatiile de grup sau individuale:

a. exista stari conflictuale;
b. actul unui participant la reactia sociala este un raspuns la un stimul declansat de altcineva,
constituindu-se un nou stimul pentru urmatorul raspuns s.a.m.d;
c. actul unui individ nu mai declanseaza alte raspunsuri.

176. Cui apartine asertiunea “personalitatea unui individ se formeaza lent, in timp si ca efect al
interactiunilor dintre oameni”:
a. G.H.Mead;
b. W.Bonger;
c. A. Turk.

177. Carui curent sau model apartine teza “prin activitatea institutiilor statului se poate determina ceea ce se
numeste cariere penale”:
a. consensual;
b. conflictual;
c. interactionist.

178. Adeptii curentului interactionist sunt preocupati de:

a. entitatile care interactioneaza;
b. etichetarea criminalului si nu de cauza care a dus la comiterea crimei;
c. raspunsul la intrebarea: de ce individul este delincvent?

179. Teoriile reunite in cadrul curentului interactionist sunt:

a. a etichetarii, stigmatizarii, reactiei sociale si interactioniste;
b. teoria anomiei sociale;
c. teoria criminalului de profesie.
180. Criminologia reactiei sociale dezvolta:
a. cercetarile psihologice;
b. cercetarile psihanalitice;
c. viziunea interactionista asupra ansamblului proceselor care alcatuiesc reactia sociala fata
de criminalitate.

181. In cercetarile lor W. Chambliss si R. Seidman au relevat:

a. eficienta sistemului coercitiv;
b. raportul dintre cei bogati si puternici si cei dominati;
c. rolul industrializarii si urbanizarii in criminalitate.

182. Criminologia radicala, critica sau noua criminologie apare in cadrul modelului conflictual, in:
a. Anglia si SUA;
b. Italia si Spania;
c. Germania si Franta.

183. Substanta noii criminologii:

a. actul deviant este rezultatul unei starii conflictuale si structurile sociale;
b. actul deviant este rezultatul unei porniri interioare;
c. actul criminal este rezultatul unei provocari.

184. Finalitatea noii criminologii:

a. combaterea teoriilor privitoare la stigmatele crimei;
b. in categoria criminalilor se intalnesc si bogati si saraci;
c. societatea capitalista creeaza premisele si conditiile stimulatoare ale criminalitatii.

185. Asertiunea “ceea ce justifica pedeapsa este utilitatea acesteia sau, mai exact, necesitatea sa”, apartine
lui:
a. C. Beccaria;
b. J. Bentham;
c. E. Ferri.

186. Abolirea pedepsei cu moartea a fost solicitata de:

a. Platon;
b. C. Beccaria;
c. Aristotel.

187. Teoria liberului arbitru apartine:

a. scolii clasice de drept penal;
b. scolii pozitiviste;
c. criminologiei reactiei sociale.

188. Obiectivele pedepsei au fost stabilite de:

a. Marc Ancel;
b. J. Bentham;
c. J. Pinatel.
189. Modelul preventiv a fost fundamentat de:
a. Platon;
b. Aristotel;
c. E. Ferri.

190. Modelul preventiv de politica penala se intemeia pe:

a. tezele doctrinei pozitiviste;
b. doctrina apararii sociale;
c. cercetarile scolii criminologice franceze.

191. Asertiunea “sistemul sanctionator nu este cel care are rol determinant in prevenirea comiterii de fapte
antisociale”, apartine lui:
a. Marc Ancel;
b. H. Mainnheim;
c. E. Ferri.

192. Masurile cu caracter preventiv propuse de E. Ferri, se refera la:

a. dezincriminarea unor fapte penale;
b. limitarea consumului de alcool, iluminatul strazilor, reducerea timpului de lucru;
c. imbinarea masurilor cu caracter represiv cu cele educative.

193. Doctrina apararii sociale in dreptul penal a aparut in:

a. Anglia;
b. Franta, Italia, SUA;
c. tarile socialiste.

194. Teza potrivit careia pedeapsa nu este singurul mijloc de lupta contra fenomenului infractional,
apartine:
a. scolii sociologice;
b. doctrinei pozotiviste;
c. doctrinei apararii sociale.

195. Care dintre cei de mai jos este considerat reprezentant de seama al doctrinei apararii sociale:
a. Sutherland;
b. J. Bentham;
c. Marc Acel