ISTORIA BIZANŢULUI

(ŞI A LUMII BIZANTINE)

7. Ideologia imperială – administraţia –
finanţele – justiţia – armata – clasele
sociale
În Europa răsăriteană, Imp Biz este singurul care porneşte de la premisa
superiorităţii absolute nu numai asupra tuturor statelor asupra cărora îşi
exprimă hegemonia politică, militară sau culturală, ci asupra lumii
creştine în general.

• Premisa = Imp Biz = Imp Roman. Bizantinii se consideră romani

(romaioi) şi asta le dă superioritatea asupra lumii. Ideologia politică +
sistemul politic + administrativ + structurile sociale = romane, cu
transformările inerente...
• și teritoriul este roman! Sultanatul turcilor din Anatolia = Rum, iar
Imperiul Latin de la Cpol = Romania...
IDEOLOGIA IMPERIALĂ
= superioritate + universalism + romanitate + autocrație + sacralitate +
monarhie teocratică de tip oriental
• Sistemul politic are în centrul său figura împăratului.
• Împ = alesul lui Dzeu
• Împ = al întregii lumi creştine
Dualitate: * cine se supune Împ = în comunitatea ortodoxă
* cine este de credinţă ortodoxă = se supune împăratului
• Împ = magistratură care urmăreşte să asigure binele public.
Imposibilitatea consolidării unei dinastii
Urcarea pe tron + puterea imperială = romană + creştină
a) [romană] aclamarea de către armată[R5]
• aclamarea de către populaţia Cpolului pe Hipodrom
• ratificarea de către Senat
b) [creştină] autoritatea imperială vine de la Dzeu: împ ales de Dzeu.
Locţiitorul lui Dzeu pe pământ
• ungerea de către patriarh
aspectul politic:
• Interesant de urmărit titulaturile imperiale = tradiţie latină + adaptare
• Ctin IX Monomahul (1042-1055): „Constantin, întru Hristos Domnul,
autocrator, binecredincios, Împărat al Romanilor, Monomah” =
Konstantinos en Christôi tôi Theôi Autokratôr pistos Basileus Rhomaiôn
ho Monomachos
• Se foloseau (mai ales până în sec. VII) imperator, Caesar, Augustus:
primul este tradus prin autokratôr, celelalte două sunt kaisar,
augoustos transliterarea termenilor latini.
• În 629, Heraclius le înlocuieşte cu expresia pistos en Christôi Basileus
= rege în Hristos binecredincios. Sensul primar = rege, dar primeşte
sensul de împărat. Basileus (gr. Βασιλεύς) înlocuieşte pe Augustus
– Iniţial nu se spune Basileus al cărei ţări este… După ce se recunoaşte
Imperiul lui CM, se face precizarea Basileus Rhomaiôn = împăratul
romanilor
– Termenul de basileus, iniţial acordat în sens de rege diferiţilor regi (Persia
etc.), este dat în sens imperial şi lui Simeon cel Mare al BG
• Încep. Sec. XII: Alexius Comnenul crează termenul sebastocrator =
sebastos [= Augustus] + autokratôr
• Proclamarea lui CM împărat în 25 dec. 800 = Occ (+ recunoaşterea lui
de către Biz) pune la îndoială calitatea + unicitatea titlului imperial de la
Cpol. Se impune titlul Autokrator (Gr. Αυτοκράτωρ) = singur stăpânitor
• Termenul kaisar acordat membrilor familiei imperiale sau unor şefi de
stat cu care Biz are relaţii
Aspectul religios – creștin: Puterea exercitată de împ biz este f diferită de cea
exercitată de împ occidental.
* În Occ., puterea temporară + ecleziastică erau foarte clar despărțite între împărat și
papă
* În Biz, conceptul de separare a puterii temporare ≠ sacre = f f f străină lumii
bizantine. Puterea împ = temporară + sacră
• Societatea omenească (Imperiul) = reflectarea Împărăției lui Dzeu, un Dzeu = un
împărat, iar împ = ține locul lui Dzeu pe pământ = locțiitorul lui Dzeu pe pământ
• Puterea politică + puterea sacră NU se separă!
 împ este o figură centrală în biserică: poate convoca și prezida sinoade, îl poate
alege pe patriarh, reprezentanții săi pot participa la ședințele sinodului patriarhului,
poate influența numirea episcopilor, se poate amesteca în probleme de dogmă +
protector al Bisericii + braț armat al ei
• Puterea imperială = din mila lui Dzeu. Chiar și o uzurpare este din mila lui Dzeu.
• Împ = un fel de episcop din afara bisericii, este ”întocmai cu apostolii” (isapostolos).
Are locul său special în Sf Sofia, sub cupola pe care este reprezentat Pantokratorul
(Hristos Pantokratorul = împăratul Autokratorul), are acces în spatele ușilor
împărătești = în altar
• Ritualul încoronării: de către patriarh, în Sf Sofia. De pe la dinastia Paleologilor,
ungerea cu mir.
• Patriarhul Cpol = șeful comunității creștine ortodoxe, corespondentul ecleziastic al
împăratului de la Cpol. Mai ales după ce Conciliul de la Calcedon 451
recunoaște primatul Patriarhiei de la Constantinopol
Succesiunea. Problema legitimității = f importantă.
• De la 324 la 1453 = 88 împărați
 media unei domnii = 13 ani
 31 uzurpatori
Dar obsesia păstrării legitimității și a dinastiei. Principiul primogeniturii =
excepție. Dar preocupare (legitimă) pentru asocierea la tron.

Povestea succesiunii lui Constantin VII Porfirogenetul (născut sept 905) =

fiul (primul) dintr-o legătură nelegitimă a lui Leon VI, care o trimite pe
concubina sa să nască în sala Porphyra  asigură legitimitatea fiului său
porfirogenet! Numirea unui nou patriarh care să-i treacă cu vederea
recăsătoririle + concubinajul (criza tetragamiei = patru căsătorii). Împărat
la 7 ani (913, pt că tatăl său + 912), recunoscut de toată lumea; este
căsătorit de șeful flotei Roman Lekapenul cu fiica sa  devine ”tatăl
împăratului” (regent)  co-împărat  în 920 împărat. Până în 944
(moare), de când Constantin VII domnește nestingherit până în 959
• Împ nu este mai presus de lege, împ = legea.
• Singurele legi care sunt deasupra lui = canoanele sinodale (= legea
divină), care au și valoare de legi civile
Propaganda imperială
• Se exprimă prin diferite mecanisme: politice, economice, religioase
• Chipul împ pe monedă
• Portretele împ în biserici + străzi + monumente publice (arcuri,
columne)
• Rolul împ în liturghie. Preotul se roagă pentru împărat, pentru mântuirea
lui și a Imp. Participând la liturghei (Sf Sofia), împ intermediază între
credincioși și taina divină
• Împ conduce anumite procesiuni religioase. Plimbarea relicvelor
(Hristos, Fecioara, Sf Gheorghe, Sf. Dimitrie) prin oraș. Ceremoniile de
aducere a unor relicve
• Prezența împ pe Hipodrom = legătura directă a împ cu poporul = curse +
proclamații + triumfuri: aici sosește (după ce traversează Capitala,
venind dinspre Poarta de Aur) cortegiul imperial, aici se închină prizonierii
împăratului
• Ceremoniile politice din Palatul Imperial = sacralitate, mister.
Ceremonialul, f imp pentru bizantini. Tratatele de ceremonii, incl.
Constantin VII Despre ceremonii + tratate de strategie
• Puterea imperială = armonie cu Divinitatea, pentru că Împ = reprezintă pe
Dzeu pe pământ
• Costumație (împ = alb + purpură) + regie + gesturi
• Venerarea împ în cadrul ceremoniilor politice (ceremonie care implică
tămâia și lumânările = moștenire romană, pe care – paradoxal – Biserica
o preia). Prosternarea vizitatorilor + solilor în fața împ
ADMINISTRAŢIA
= permanent proces de transformare, reformare, pentru a răspunde
provocărilor vremii.
• tendința gen în Imperiu = centralizarea.
• Aparatul funcționăresc din Capitală: simplu, dar cu permanente tendințe de
complicare și multiplicare
• Vechile dregătorii de pe lângă împăraţii romani dispar sau își schimbă
radical semnificația
• Se constituie structuri specializate pe domenii (sekreta), conduse de un
logothetos și cu funcționari numiți sekretikoi: cancelaria, dromos
(transmiterea ordinelor, poșta, serviciile externe), genikon (finanțele), justiția,
stratiotikon (armata), administrația Capitalei.
– Primul funcționar al unui serviciu = proto (protonotarius, protospathar,
protocancelar).
Exercitarea administrației imperiale în teritoriu = plătită prin ”servicii
publice” + atribuirea de domenii ale statului
Ordinele se transmit în scris = aparat administrativ, cancelarie, sistem de
transmitere a poruncilor
Nu există o funcție care să le controleze pe toate  controlate de împărat =
centralizare
• Împ guvernează cu ajutorul funcţionarilor (numiţi direct / indirect) care
execută ordinele primite direct / indirect de la împ. Ei primesc salariu +
demnităţi
• Un personaj poate funcții (oficii) + demnități
• Oficiile (funcțiile) = posturi efective de conducere sau executive; primite
prin ordin, pe termen limitat, dar pot fi revocate oricând
• Demnitățile = prin însemne corespunzătoare, acordate pe baza unei
diplome și pe viață
Tarifele pe care le plătesc cei numiţi în funcţii şi demnităţi
= dublă scară ierarhică = două ierarhi paralele: demnități + funcții.
DAR ca prestigiu social demnitatea mai importantă decât funcția
• Pentru a remunera funcţionărimea + armata + alte servicii publice
administraţia imperială percepe impozite
• Supunerea faţă de stat = supunere faţă de împ şi fam imperială
• Administrația provinciilor = romană, cu puterea civilă separată de cea
militară.

• Baza + cetatea. M m cetăți = provincie, iar cetatea principală = metropola

provinciei.
• Provinciile grupate în dioceze: Egipt, Orient (Siria-Palestina), Pont (NE
Asiei Mici), Asia (SV Asiei Mici), Tracia (E Balc), Macedonia (S Balc),
Dacia (N Balc)
• Diocezele grupate în prefecturi ale pretoriului: Orient = Egipt – Orient -
Pont – Asia – Tracia, Illyricum = Macedonia – Dacia + prefectura Africii
(după ce Justinian recucerește Africa)

• Reformele lui Diocleţian, Constantin, Justinian, Maurikius, Heraklius

Heraklius pierde bogatele provincii orientale (Palestina, Siria, Egipt) și datorită
ineficienței administrației
Heraklius și urmașii săi reformează provinciile – înființează themele (θέματα):
concentrarea puterii civile + militare într-un sistem militarizat, care trebuia să
facă mai eficientă administrarea provinciilor. Thema condusă de un strateg
– themele Armeniei (împotriva ARM + atacuri dinspre Caucaz), Anatolia
(apărarea Asiei Mici de arabi), Paphlagonia, Sebasteia, Cilicia, Seleucia,
Opsikion (apărarea Capitalei), thema Mării (contra flotei arabe), Cherson,
Tracia (contra BG), Macedonia, Paristrion, Dalmatia, Dyrrachion, Hellada
și Pelopones (contra slavilor din GR), Creta, Cipru, Sicilia (contra
amenințării arabe asupra ”Occidentului”)
– noi theme prin divizarea unor theme mari: ex. thema Anatoliei împărțită în
Thrakesion, Seleucia + crearea de theme noi ca urmare a (re)cuceririlor
(Hellada, Sicilia, Maced, Pelopones – 695-789). Unele theme sunt f mici,
o fortăreață și terit strict învecinat
– reformă finalizată până în sec. VIII. Răspunde unor amenințări externe. =
sistemul administrativ care va funcționa până la sf. Imperiului
– probleme strategice: strategii themelor au puteri discreţionare în
provinciile lor şi de multe ori revendică chiar tronul imperial...
= urmare a remodelării teritoriale. Soldații din provinciile părăsite sunt aduși în
Asia Mică, primesc pământ
+ pe lângă strateg (= militar) în theme apare și o administrație civilă:
judecătorească (judecătorul krites), fiscalitatea (protonotarul), aducerea de
funcționari din Capitală pentru administrarea unor domenii ale statului, pt
stabilirea de impozite
• Themele de frontieră sunt încredințate unor guvernatori cu puteri sporite,
duci sau katepanoi (κατεπάνω) (Antiohia, Iberia, Bulgaria).
• Mai ales după 1204-1261, autoritatea împ asupra unor provincii este mai
mult decât nominală, iar provinciile ignoră autoritatea imperială.
• În materie de judecată, provinciile preferă să se adreseze unor instanțe de
judecată ecleziastică decât justiţiei imperiale bizantine
DREPTUL ŞI EXERCITAREA JUSTIŢIEI
• două constante: tradiția juridică romană + numele împ Justinian (asociat
jurisprudența biz)
– Justinian a văzut în jurisprudență sistemul de valori cu ajutorul căruia Statul
asigură ordinea și unitatea Imp (= ceea ce desparte Imp de barbari
• Theodosius II la jumătatea sec V – Codul Theodosian
• Opera juridică a lui Justinian = Corpus Juris Civilis
– Codul lui Justinian = toate constituțiile imperiale de la Hadrian la a. 534,
remaniere a Codului Theodosian
– Digestele (Pandectele) sinteza operei marilor juristconsulți din sec III
– Institutele (manual de drept ptr studenti)
– Novellele – 154 constituții publicate de J după 534
= Imp Byz preia esențialul din vechiul drept roman și îl transmite mai departe,
Europei moderne (=baza dreptului civil modern)
• Justinian vrea să ”înghețe” dreptul roman, ca să nu mai fie comentat /
modificat. Dar nevoile practice de traducere gr-lat și lat-gr = modificări,
comentarii
• Corpusul lui J = voluminos și greoi – în sec. IX tentative de a selecta legile
cele mai frecvent aplicate  Ecloga (selecții). În epocă sunt numeroase
tentativele unor împărați de a publica sinteze ale jurisprudenței din vremea
lui J. Cea mai imp = Basilicalele lui Leon VI, sf. sec IX. Popularitatea în
epocă se vede prin nr mare de comentarii pe marginea lor. Dar aceleași
inconveniente ca și Corpusul lui J: greoaie, dificil de înțeles. Numeroase
manuale de utilizare
Dreptul = aspect fundamental al vieții intelectuale bizantine.
Bogăție de comentarii. Necesitatea cunoștințelor de jurisprudență în
unele servicii administrative și la curtea imperială.
Organizarea justiției
• În Imp Biz practica judecătorească nu dispune de către un aparat
funcționăresc specializat. Orice funcționar poate judeca în funcție de
atribuțiile sale, chiar fără competențe speciale.
 apel la instanța de judecată imperială
• În Capitală, justiția este atributul eparhului. El prezidează un tribunal
care are atribuții în Cap și pe o rază de 100 mile împrejur.
• Împăratul și dregătorii din jurul lui cu atribuții de judecată. Împ
judecă în Hipodromul acoperit din Palatul Imperial
FINANŢELE IMPERIALE
• Date fiind dimensiunile Imp şi amploarea birocraţiei, apare ca un sistem
foarte complicat şi neunitar. Supus unor frecvente reforme şi transformări.
Administrarea finanţelor: aspecte
• perceperea impozitelor = atribuţia prefectului pretoriului
• Donaţiile sacre = finanţarea cheltuielilor statului, mai ales din resurse proprii
• Res Privata = veniturile din domeniile Coroanei şi ale împ = asigură
cheltuielile curţii imp + (parţial) asistenţa publică
• Reorganizate sec VII şi puse sub autoritatea unui sakellarios.
Funcţionari pentru perceperea impozitelor, controlul finanţelor, perceperea
impozitelor + vămile, administrarea veniturilor imperiale, trezoreria statului,
controlul circulaţiei monetare
Administraţiile financiare din provincii
Impozitele
• în fiecare an, prefectul pretoriului împarte impozitul pe provincii, cf. anilor
anteriori – de acolo impozitul se împarte în jos
• impozitul pe pământ: vechile capitatio (pe cap) şi jugatio (pe suprafaţă)
sunt unificate în zygokephalon. Plăteşte proprietarul, sau îl pune pe chiriaş
/ locatar /persoana care foloseşte pământul să plătească
• la 15 ani se face recensământ, pentru o mai bună acurateţe a impozitelor
• reformă sec XI-XII: statul cedează unor persoane fizice perceperea
impozitelor  privatizare a serviciilor fiscului  consecinţe catastrofice
(reducerea încasărilor)
• locuitorii oraşelor
• vămile plătite la frontierele Imp – kommerkion = 10% din valoarea mărfii
– scutiri: corăbiile mănăstirilor, negustorii ruşi, VEN, GEN, PIS
– cum? Tarife preferenţiale + subevaluarea mărfurilor transportate
– jum. sec XIV împ Ioan VI Cantacuzino îl reduce la 2%. Până atunci, din
cauza privilegiilor VEN, GEN, negustorii biz dezavantajaţi  acum se
lansează aristocraţia biz în marele comerţ
ARMATA
= Continuarea armatei romane
Două tipuri de armate:
• armata limesului = frontieră păzită şi eventual fortificată
– problema apărării Orientului: Siria – Egipt = succesiune de fortăreţe la 15-30 km
– sec V: garnizoane: 104 pe Dunăre, 62 Mesopotamia, contra perşilor, 95 Siria, 75
Egipt
• sistem bun de oprit raiduri, nu atacuri de amploare. Soldaţi insuficienţi, slab
pregătiţi, mai mult ţărani decât soldaţi
– integrarea barbarilor (chiar foşti inamici) (foederati), lăsaţi cu unităţile lor,
specificul lor, comandanţii lor
• armata din teritoriu (comitatus), condusă de un comite = legiunile + trupe auxiliare
– cinci comandamente în teritoriu, din care 2 în preajma capitalei. Fiecare condus
de un magister militum.
– imp transformare: creşte importanţa trupelor de cavalerie = f. eficiente, dar şi mai
costisitoare (2 x pedestraşi). + trupe de arcaşi călare. Bizantinii învaţă despre
cavalerie de la inamici (goţi, huni, perşi, avari)
Problemă: slaba mobilitate a armatei. Distanţele mari, liniile de frontieră l lungi, greu de
apărat.
• cuceririle lui Justinian  problema apărării lor. Recrutarea de noi armate în Armenia,
Africa, Occ
• dar armata romană / biz scade de la 500000 (sec IV) la 150000 (J). Problemă:
recrutarea trupelor
• Dar în această epocă soldaţii sunt relativ bine plătiţi şi fidelizaţi, ex. acordarea de
pământuri
• În vremea lui Heraklius şi marilor sale victorii, armata biz este cea mai bună din lume
Armata themelor
• themele (θέματα ) = importantă reformă 2/2 sec VII (Heraklius (?) și
urmașii săi (Constans II)), a dus la o mai mare eficienţă a armatei.
Reformă finalizată până în sec. VIII. Răspunde unor amenințări externe.
= contingent recrutat şi întreţinut la faţa locului
• Armatele repatriate din regiunile abandonate şi reinstalate pe alte poziţii:
– thema Armeniakon cu trupe din Armenia (împotriva ARM + atacuri dinspre
Caucaz), thema Anatolikon cu trupe din Orient/Anatolia (apărarea Asiei Mici de
arabi) şi alte theme: Paphlagonia, Sebasteia, Cilicia, Seleucia, Opsikion
(apărarea Capitalei), Mării// Kibyrrhaiotai (contra flotei arabe), Cherson, Tracia
(contra BG), Macedonia, Paristrion, Dalmatia, Dyrrachion, Hellada și Pelopones
(contra slavilor din GR), Creta, Cipru, Sicilia (contra amenințării arabe asupra
”Occidentului”)
– noi theme prin divizarea unor theme mari: ex. thema Anatoliei împărțită în
Thrakesion, Seleucia + crearea de theme noi ca urmare a (re)cuceririlor
(Hellada, Sicilia, Maced, Pelopones – 695-789). Unele theme sunt f mici, o
fortăreață și terit strict învecinat
• Thema condusă de un strateg, care concentrează puterea militară +
civilă într-un sistem militarizat, care trebuia să facă mai eficientă
administrarea provinciilor.
• recrutarea ţăranilor înstăriţi + micilor proprietari, fidelizaţi prin scutiri şi
atribuire de pământuri
= urmare a remodelării teritoriale. Soldații din provinciile părăsite sunt aduși în
Asia Mică, primesc pământ
• În theme apar kastra = fortăreţe: noi, sau acropole + vechi cetăţi refortificate
• Armata themelor = cavalerie
• Chiar dacă ţăranii nu îşi permit să echipeze un cavalerist, se asociază mai
mulţi. Soldatul este în permanentă stare de alarmă, se echipează,
antrenează şi întreţine pe cheltuiala sa. În afară de momentele când
strategul îl solicită (şi îi dă soldă), soldatul îşi vede de ocupaţiile sale – mai
ales agricultură.
• Serviciul militar ereditar
Avantaje
• ieftin pentru stat, plăteşte numai când există o ameninţare
• armată recrutată la faţa locului: mobilizare rapidă şi acces imediat pe
câmpul de luptă
• soldaţii motivaţi să lupte: îşi apără regiunea, satul, pământul, familia
Flota
• Arabii = primul inamic care ameninţă sistematic Biz pe mare. După jum. sec
VII, arabii contruiesc două flote şi asediază Cpolul la 674-678 şi 717-718
• flotă de război + piraţi, f eficienţi
• Dar flota biz eficientă + focul grecesc, care poate distruge cu o singură
lovitură m m nave inamice. Secretul bine păstrat.
• Navele de război = cu vele şi vâsle – f manevrabile în timpul luptei
• Încep sec VIII: înfiinţarea themei Kibyrrhaiotai (sec. VIII-XII) = pe coasta
sudică a Asiei Mici, funcţionează ca orice themă  soldaţii sunt recrutaţi nu
ca infanterişti/cavalerie, ci ca marinari
• Şi alte theme maritime, în insulele din Egee, dar mai mici.
• După ce Imp nu mai întreţine flota, pierde controlul mărilor
• paradox: sf. sec XI ca să elibereze Dyrrachium, asediat de NORM, Biz
trebuie să facă apel la VEN...
Armata centrală. Trecerea la armata de mercenari
• În regiunile din preajma Capitalei, în sec VIII-IX este cantonată o armată
centrală, permanentă, formată din batalioane numite tagmata, eficiente în
a opri atacuri de amploare din partea arabilor şi a bulgarilor. Armata
themelor nu le face faţă
• soldaţii din theme sunt reticenţi la a merge departe de casă
 cavalerie grea, eficientă în campanii mari şi în lupte pe câmp deschis
• costurile prea mari pentru soldaţii themelor
• nume: Nemuritorii (Athanatoi), Macedonenii, Tesalienii
 apelul la mercenari: numeroase contingente străine, prezenţă obişnuită într-
o armată precum cea bizantină: cavalerie grea NORM, arcaşi călare PEC,
ARAB, arcaşi pedeştri ARM, Garda Varegă (scandinavă)
• atâta timp cât plătiţi, f credincioşi
• dezastrul de la Manzikert (1071), unde Biz sunt înfrânţi de selgiucizi...
Mercenarii TR au luptat cu vitejie, dar înfrângerea adusă de aristocraţia
care a dezertat pentru a-l detrona pe împ Roman IV Diogenes...
Declinul
• declinul armatei biz e din cauza pierderilor terit care nu mai asigură banii
pentru întreţinerea armatei
• Ofiţerii au responsabilitatea recrutării şi înarmării trupelor (= sistemul
pronoia). Tendinţe spre ereditate şi spre apariţia unor potentaţi locali
atotputernici, mai puţin preocupaţi de pregătirea armatei Imp.
• Nu e o decădere de tip militar, ci consecinţa unor transformări
teritoriale şi a neadaptării la evoluţia economică a vremii
CLASELE SOCIALE
= societate aristocratică, cu reguli sociale foarte stricte, în care promovarea
socială spectaculoasă avea un caracter excepțional
• Reacții dure ale aristocrației împotriva promovării sociale a unor non-aristocrați
• Epocile de criză, mai ales de prin sec XI-XIII: ridicarea negustorimii: onoruri,
funcții, dregătorii
aristocraţia = funcţii + demnităţi + venituri din exploatarea marilor domenii
funciare + participarea la puterea imperială + înrudirea cu fam Imperială
= prezenţa în Capitală este vitală
• dar şi puternice familii aristocratice în provincii. După 1204 se profilează
marea aristocraţie din statele succesorale (Desp. Epirului, Moreea...)
• La inaugurarea Cpolului, Constantin convinge o parte a Senatului să îl urmeze
în Noua Romă: Senatul este o instituţie fundamentală a sist politic
bizantin, dar este complet lipsit de putere politică reală. F rare momentele în
care Senatul decide; rol formal
• Statutul de senator = atribuit celor care deţin demnităţi f importante. Nu se
primeşte, ci se accede când se deţin demnităţi aşa-zise senatoriale...
= stil de viaţă luxos + renunţare la comerţ + venirea din provincii în Capitală +
slujirea statului
• momente de criză: statutul de senator ajunge să fie cumpărat
• accesul la tron a unor oameni de jos ca şi Comnenii (1081)  aristocraţia de
viţă veche se ridică împotrivă
• după 1204, mai ales sec. XIV-XV: criza aristocraţiei + criza sistemului = nu
mai sunt bani pentru retribuirea marilor dregători + aristocraţia nu mai are
marile domenii funciare care îi aduc venituri considerabile
Negustorimea
• Cunoscută mai bine din ultimele secole ale Imp Biz
• Dar există mari negustori la Cpol sau în marile oraşe, care dispun de
capital şi organizează companii (asociere pentru împărţirea
responsabilităţilor + capitalului + a riscurilor) + sec. XIII-XV asocieri cu
negustorii străini (IT), care dispun de capital, flote, legături comerciale
• Vânzarea demnităţilor de către împăraţi (de prin sec X)  negustorii acced
la dregătorii superioare + Senat
• Criza de după 1204 + micşorarea drastică a teritoriului + privilegiile
italienilor  negustorii nu mai au venituri
Ţărănimea
• În ciuda [aparentului] caracter urban, societatea biz este una rurală
• Vechiului Orient roman nu îi era specifică exploatarea marilor domenii cu munca
sclavilor. Aici = ţărani, o parte chiar proprietari de loturi
+ fenomenul arendării = loturi de pământ împărţite ţăranilor
• dar perioade în care diferite crize ale urbanismului şi ale forţei de muncă duc la
dezvoltarea micii proprietăţi ţărăneşti, care asigură plata impozitelor către stat
+ reforma themelor (sec VII) = soldaţii din circumscripţiile militare (theme) = proprietari
de loturi
 ţărănimea liberă este principalul sprijin al puterii imperiale
DAR = eşec, pentru că proprietatea ţărănească este pusă în pericol de fiscalitate: statul
măreşte permanent impozitele pentru a-şi susţine veşnica politică de expansiune +
apărare + recucerire a unor teritorii pierdute
 ţăranii tentaţi să se pună sub protecţia unui potentat, căruia îi cedează pământul în
schimbul protecţiei (= parec), încă din timpul lui Justinian
= mai întâi pe domeniile fiscului şi ale familiei imperiale
• Pe pământurile confiscate, fiscul preferă să aducă forţă de muncă dependentă
(pareci) [care plătesc o taxă pentru folosirea pământului = pakton], decât să le vândă,
pentru că aceste pământuri au o valoare f mică
*** parecii = oameni liberi dpdv juridic, dar neliberi dpdv economic
+ treptat, ei nu mai apar în evidenţele fiscului, pentru că plata impozitelor lor este
asumată de patroni, iar ei plătesc patronilor = slăbirea condiţiei lor + dependenţă
sporită
ascensiunea socială nu vine prin câştiguri economice, cu prin măsuri politice, cel mai
adesea dictate de fapte militare
Meşteşugarii din oraşe
• Atelierul meşteşugăresc = al familiei. Aici lucrează meşterul + familia + eventual
slugi şi sclavi.
• Mai ales la Cpol = preţuri şi chirii f ridicate (proprietăţile aparţin marii aristocraţii
+ mănăstiri care le închiriază) şi meşteşugarii nu-şi permit să deţină propriul
atelier  îl închiriază
• Ascensiunea socială le este limitată; singura posibilitate = prin învăţământ +
mănăstire
Oamenii de rând din mediul urban
• Oraşul = mare atracţie pentru elemente din mediul rural. Mai ales marile
oraşe şi Cpolul atrag forţă de muncă ieftină, dornică să lucreze / să o ducă
bine. Migraţia. Munca + migraţia sezonieră.
• calendarul comerţului maritim = fluctuaţia forţei de muncă asociată cu
portul, antrepozitele...
• Cf. modelului roman, Statul distribuie periodic alimente + adăpost în unele
aşezăminte de caritate + mănăstireşti
• DAR f numeroasă populaţie instabilă dpdv social şi al locuinţei = materia
primă a tulburărilor, răzmeriţelor, răscoalelor din Capitală şi marile oraşe
• Marile oraşe = mase mari de călugări + personaje din sfera religioasă. Mai
ales până la stabilizarea ortodoxiei, în perioada ereziilor (arianism,
monofizism) + a iconoclasmului = factor de dezordine şi de frecvente
conflicte + tulburări, pe motive religioase
Oamenii de rând = salariaţii. Primesc salariu
• Sclavii = nu sunt salarizaţi şi nu au libertate. Dar unii f instruiţi şi utili.
Uneori eliberaţi de proprietar prin testament
• deşi se proclamă principiul că un creştin nu poate fi redus la sclavie, totuşi
nu se aplică... Ex Leon VI în sec IX eliberează sclavii imperiali, f numeroşi
pe domeniile imperiale
Marginalii din marile oraşe: populaţia fără locuinţă + dependentă de
ajutoarele statului + ale unor aşezăminte caritabile + mănăstireşti + bandiţi
+ prostituate