Bcucluj FP 205267 1929 034 PDF

!
; LIO T E C fl L E G I L O R U Z U A L E flDHOTflTE
(UoTm)
L E G E
PENTRU
însoţită de Expunerea de motive a D-lui

Ministru AL. VAIDA-VOEVOD şi a D-lui
Sub-secretar de Stat EDUARD MIRTO.
Avizul Consiliului Legislativ şi Rapoartele
dela Cameră şi Senat
dlBL.UNIV.CLUd
0 * 9 0 * 1 A H. 1930
BXEMPLftR LEGAI
BUCUREŞTI
i i .' URA „C U R IER U L JUD ICIAR“, S. A., Strada Ariei, No. 5

19 2 9
L E G E * )
PENTRU
ORGANIZAREA ADM INISTRAŢIUNII LOCALE
TITLUL I
Împărţirea administrativă
a teritoriului
ART. 1. — Teritoriul României se împarte, din
punct de vedere administrativ, în judeţe, si judeţele
în comune.
Judeţele sunt divizate în plăsi.'
Comunele pot fi subdivizate în sectoare. în con-
ditiunile stabilite în legea de fată.
Judeţele, comunele si sectoarele comunale sunt
persoane juridice.
Asociatiunile mai multor judeţe sau comune sunt
constituite în conditiunile si după normele prescrise
de această lege.
ART. 2. — Limitele comunelor si judeţelor sunt
stabilite de lege.
Nici o modificare teritorială a judeţelor sau comu
nelor nu se poate face decât în conditiunile si în
conformitate cu normele stabilite în legea de fată.
*) Votată de Cameră la 22 Iulie 1929, de Senat la 25 Iulie

1929, promulgată şi publicată în Monitorul Oficial No. 170 din
3 August 1929.
4 Lege pentru organizarea administratiunii locale
TITLUL II
Comuna
CAPITOLUL I
Principii generale
ART. 3. — Comunele se împart în comune urbane
si rurale.
ART. 4. — Comunele urbane sunt centrele de
populaţie, declarate astfel de lege.
Ele se împart în oraşe şi municipii.
Oraşele sunt acele comune urbane cari au mai
puţin de 50.000 locuitori si nu sunt clasificate de le
ge municipii.
Municipiile sunt comunele urbane cari au peste
50.000 locuitori, sau sunt declarate astfel de lege pe
temeiul importantei lor economice sau culturale.
Comunele declarate prin legea specială ca staţi
uni balneo-climaterice pot obţine recunoaşterea de
comune urbane j^prin iniţiativa consiliului respectiv,
având aprobarea comitetului local de revizuire şi
confirmarea directorului ministerial.
ART. 5. — Comunele rurale sunt unităti admi-
nistrative, având o populaţie de minimum 10.000
locuitori, formate din unul sau mai multe sate —
centre naturale de populatiune — afară de acele cari
au fost declarate de lege comune urbane.
ART. 6. — Satele cari fac parte dintr’o comună
rurală sunt considerate, din punct de vedere admi
nistrativ, ca sectoare ale acelei comune.
Aceste sate simt de două categorii: sate mici cu
o populatiune până la 600 locuitori si sate mari cu
o populatiune care întrece acest număr de locuitori.
Ele au organizaţia prescrisă de această lege.
ART. 7. — Satele si comunele rurale situate la
o depărtare de cel mult 3 kilometri dela marginea
municipiilor sau a oraşelor, iar în jurul Bucureştului
toate satele şi comunele rurale arătate în legea
specială pot fi declarate comune suburbane, în con-
ditiunile şi după normele stabilite în legea de fată.
Lege pentru organizarea administratiunii locale o
A R I. 8. — Comunele urbane se pot împărţi si

ele în sectoare, prin hotărârea consiliului comunal,
cu aprobarea directorului ministerial.
ART. 9. — Satele si comunele nu pot aveâ decât
un singur nume oficial, potrivit dispozitiunilor legii.
Schimbarea numelui nu se poate face decât prin
încuviinţarea Consiliului de Miniştri, dună referatul
Ministerului de Interne si cu avizul autorităţii tute
lare respective.
CAPITOLUL II
Dobândirea si pierderea calităţii de membru

al comunei
ART. 10. — Fiecare locuitor al tării, fără deose
bire de vârstă, sex, naţionalitate sau confesiune,
■trebuie să fie membru al unei comune si să par
ticipe la sarcinile ei.
Calitatea de membru al unei comune rurale alcă
tuite din mai multe sate este dobândită de drept
pentru membrii fiecăruia din satele cari compun
comuna.
Cetăţenii români se pot strămuta ditr’o comună
în alta, fără nici o învoire prealabilă.
Ei sunt însă datori să facă cunoscut autorităţilor
comunale respective strămutarea lor.
ART. 11. — Străinii nu se vor putea stabilii într’o
comună înainte de a îndeplini formalităţile prevă
zute în legea specială.
Locuinţa vremelnică sau de scurtă durată într’o
comună nu este supusă decât măsurilor de ordine
şi siguranţă.
ART. 12. — La punerea în aplicare a legii de
fată sunt socotiţi ca având calitatea de membri ai
comunei:
a) Toţi cei înscrişi în listele electorale comunale,
precum si soţiile lor şi copii cari locuesc cu părinţii.
Acei cari deşi nu se află înscrişi în listele elec
torale. pot dovedi că au fost înscrişi în trecut sau
au fost omişi pe nedrept, vor fi recunoscuţi ca
membri ai comunei;
6 Lege pentru organizarea âdministratiunii locale
b) Toţi cetăţenii aşezaţi de un an în comună si'

cari vor face cerere prin care reclamă calitatea de-
membri ai comunei si au contribuit la sarcinele co
munale.
ART. 13. — Cetăţeanul care ar dori pe viitor să!
capete calitatea de membru al unei comune, tre
buie să adreseze cererea la autoritatea comunală
respectivă sau la autoritatea sătească, pentru co
munele rurale alcătuite din mai multe sate.
Pentru a dobândi calitatea de membru al comu
nei, solicitatorul trebuie să întrunească următoarele
conditiuni:
a) Să fi avut un domiciliu real de cel puţin un
an în comună;
b) ~5aTÎ contribuit la sarcinele comunale.
Funcţionarii publici ai Statului, judeţului, comunei.
si satului sunt de drept membri ai comunei unde îşf
îndeplinesc funcţiunea.
Comuna poate refuza acordarea calităţii de mem
bru persoanelor cari au suferit o pedeapsă infamantă
în trecut sau cari nu au un mijloc cunoscut de a-şf
câştiga traiul.
ART. 14. — Calitatea de membru al comunei se
pierde prin părăsirea comunei, fără intenţia de re
venire, prin dobândirea calităţii de membru în altă
comună şi în toate cazurile în cari după dreptul Co
mun se pierde un domiciliu legal.
Cei interesaţi pot oricând ataca hotărârile autori
tăţilor comunale sau săteşti relative la dobândirea
şi pierderea calităţii de membru al comunei, pe căile
prevăzute în această lege.
Un regulament special va desvolta si va preciza
dispozitiunile relative la procedura prescrisă pen
tru dobândirea şi pierderea calităţii de membrui al
comunei, precum şi pentru revizuirea, aprobarea sau
infirmarea hotărârilor autorităţilor comunale s i . să
teşti respective.
ART. 15. — Cetăţenii cari au dobândit calitatea
de membri ai comunei sunt de drept trecuti, atât în
listele electorale pentru alegerea autorităţilor co
munale, cât si în listele electorale pentru alegerea
Lege pentru organizarea adm nistraţiunii locale 7
-consiliilor judeţene si alegerile pentru Cameră si

-Senat, dacă întrunesc condiţiile legale.
ART. 16. — Numai membrii comunei au dreptul
la asistenta comunală; ei se bucură cu preferinţă de
.avantajele -acordate de comună locuitorilor ei.
ART. 17. — Toţi membrii comunei vor primi dela
.autoritatea comunală un carnet de identitate în care
vor fi arătate: domiciliul cetăţeanului şi semnalmen
tele lui.
Carnetul va cuprinde si cărţile de alegător la sat,
comună, judeţ, Cameră şl Senat, valabile pe un
period de cinci ani, în care caz va fi ataşată foto
grafia, — obligator la oraşe, facultativ la sate.
CAPITOLUL III
Teritoriul comunei
ART. 18. — Orice teritoriu din cuprinsul tării tre-
i>uie să aparţină unei comune.
Comuna îsi exercită autoritatea sa asupra între
gului teritoriu ce-i aparţine.
In comunele rurale alcătuite din mai multe sate.
teritoriul comunei va fi subîmpărtit între sate, după
un vot al consiliului comunal, aprobat de delegaţia
consiliului judeţean.
ART. 19. — Pentru modificarea teritoriului unei
.comune sunt necesare voturile adunărilor sau ale
.consiliilor săteşti şi ale consiliilor comunale respec
tive, aprobate de consiliul judeţean când modifi
carea priveşte comunele din acelas judeţ.
Pentru municipiu sau când comunele se află în
judeţe învecinate, aprobarea încheierilor consiliilor
comunele cade în sarcina directorului ministerial,
iar când ele se află în judeţe învecinate, însă fac
parte din directorate ministeriale deosebite, încheie
rile consiliilor comunale sunt supuse aprobării Mi
nisterului de Interne.
ART. 20. — Toate modificările aduse teritoriilor
comunale trebuesc comunicate Ministerului de In
terne, care le aduce la cunoştinţă tuturor ministe
relor.
8 Lege pentru organizarea administraţiunii locale
PARTEA I
Comuna rurală
. CAPITOLUL IV
Organizarea comunelor
SECŢIA 1
Organizaţia administraţiunii rurale
A, Comunele rurale formate din mai multe sete•
Compunerea şi competinţa
ART. 21. — Populaţia totală a satelor cari for
mează împreună o comună rurală trebuie să fie cel
puţin 10.000 locuitori.
In cazurile când, fie din cauza depărtări, nu este;
cu putinţă de a forma o comună cu acest număr
de locuitori, fie că anumite sate se află într’o si
tuaţie specială, dispunând de mijloace îndestulătoare
pentru a fi în măsură de a satisface toate trebuinţele
unei administratiuni comunale independente, se pot
constitui comune rurale si cu un număr mai mic
de locuitori dintr’un singur sat sau din mai multe
sate, pe temeiul hotărârii consiliului judeţean, apro
bat de directorul ministerial.
ART. 22. — Competinta administratiuni comu
nale rurale se întinde asupra tuturor chestiunilor
de interes local, în conformitate cu legea de fată
şi legile speciale, colaborând sau completând si
acţiunea ministerelor, în raza satelor sau comunelor
şi în deosebi pentru:
1. Administratiunea capitalurilor si altor averi co
munale“ — ——
2. încurajarea^-si..sprijinul muncii productive în
agricultură, industrie si comerţ: organizarea so-
cietătîTor cooperative de cumpărări si de desfacerea
produselor locale, ca si a cooperativelor de consum
organizarea expozitiunilor de animale domestice si
de produse agricole si industriale locale; îngrijirea
de ameliorarea vitelor, achiziţia de tauri si armăsari
de reproducţie, pentru a fi puşi la dispoziţia gospo
dăriilor locale; întemeierea de magazii si depozite-
Lege pentru organizarea adminUtraţiunii locale 9
pentru maşini si unelte agricole, seminţe, îngrăşă

minte etc., întemeierea de ferme model si câmpuri
de experienţă; înfiinţarea de premii de încurajare
pentru crescătorii de vite, pentru agricultori, me
seriaşi.
3. 'îngrijirea de instrucţia publică: întemeierea si
între'ţiSerea"‘scorC organizarea cursurilor pen
tru adulţi în conformitate cu legile ministerelor res
pective în ceeace priveşte corpul profesoral si pro
gramele de studii, creearea de biblioteci, librării.
•Comuna va da concursul si pentru întreţinerea si
conservarea monumentelor istorice ce se alfă pe
teritoriul ei.
4. îngrijirea de sănătatea publică, întemeierea si
întreţinerea de spftfluK’,'Tfflîroerîf.'''’a meliorarea con-
•ditiunilor sanitare si lupta împotriva epidemiilor;
5. Jngrijirea de „invalizi: întemeierea si întreţine
rea instftufiunilor dc binefacere, aziluri, orfelinate;
6. Măsuri împotriva epizootiilor, angajarea. de ve-
terinari în serviciile obstei, întemeierea de abatorii.
7. Măsuri pentru paza si apărarea ogoarelor, fâ-
•neţelor. Mazurilor, pădurilor, grădinilor, viilor lup
ta împotriva insectelor si animalelor vătămătoare;
8. Protectiunea muncitorilor, inspecţia locuinţe
lo r destinate muncitorilor salariaţi, organizarea
■burselor muncii, sprijinul institutiunilor de arbitraj,,
conform legilor;
9. Organizarea ajutorului juridic pentru popula
ţia lipsita de ~mijIoa c e, în t e m e erea birourilor de con-
■sultatiuni juridice şi de acte de notariat, conform
legii de organizare a corpului de avocaţi;
10. Organizarea creditului popular pentru agricul
tori sîlbescriaşi;—..
ÎL Lucrări de irigaţie, drenaj, secarea mlastine-
Jor, împădurire pentru întărirea malurilor.
.Lucrărjjd.e .„edilitate si sistematizarea satelor^
pa var ea străzilor, împietruirea drumurilor c o m u
nale, aprovizionarea cu apă, luminat, canalizare,
grădini publice, eleşteie fântâni, izvoare;
13. Aprovizionarea cu alimente si obiecte de pri
m a necesitate, ajutorarea populaţiei pentru însă-
10 Lege pentru organizarea adm'nistraţiunii locale
mântarea ogoarelor si pentru hrană în caz de re-

coltă insuficientă, măsuri împotriva scumpetei, crt-
iarea în acest scop de depozite, prăvălii, brutării r
14. îngrijirea de încasarea regulată a impozitelor
si 6 buna geltiurie financiară a satelor cari fac parte
din comună;
15. Iniţiativa si intervenţia înaintea autorităţilor
superioare . pentru chestiunile de interes pur local.
_ A R T . 23. — Pentru satisfacerea trebuinţelor spe
cificate în articolul precedent, comunele rurale se
pot asocia între ele, în măsura în care vor crede ne
cesar, în conformitate cu legile si regulamentele în
fiinţa, pentru a întreprinde lucrări si a organiza ser
vicii pentru care mijloacele lor nu ar fi îndestulă
toare.
B. Organele comunei rurale
ART. 24. — Administraţia comunelor rurale este

încredinţată unui. consiliu comunal ca organ delibe
rativ şi Primarului comunal si delegatiunii consiliului
comunal ca organe executive.
Alegerea si constituirea acestor organe diferă îir
comunele rurale formate din mai multe sate si în
comunele rurale constituite dintr’un singur sat, în.
conformitate cu dispozitiunile de mai jos:
I. Adminlstraţlunea comunelor rurale formate din mai

multe sate ^
a) Compunerea şi atribuţiunile Consiliului
ART. 25. — Consiliul comunal rural în comunele

formate din „mai multe sate este alcătuit din con
silierii. .aleşi Prin sufragiul universal, direct si se
cre t,'c u reprezentarea minorităţii, în conformitate
cu dispozitiunile acestei legi si din toti primarii să
teşti din cuprinsul comunei sau din înlocuitorii lor.
Numărul de consilieri aleşi se stabileşte în pro
porţie de un consilier la o mie de locuitori.
Pentru alegerea lor, satele cari compun comuna
Lege pentru organizarea adrrrnistratiunii locale 11
.rurală sunt grupate în circumscripţie electorale si fie

care alege câte 3 consilieri.
Dacă numărul de consilieri rezultat din proporţia
-stabilită nu ar îi divizibil cu trei, el se completează
-cu 1 sau 2.
Numărul minim al membrilor din consiliu trebuie
să îie de şase consilieri. In cazul când numărul lo
cuitorilor nu va putea da acest minimum, diferenţa
.se va complecta cu noi consilieri.
Consiliul comunal se alege pe termen de 5 anî.
Mandatul consilierilor comunelor este gratuit.
ART. 26. — Atributiunile consiliului comunal ru
ral sunt:
1. Alegerea primarului si a delegatiunii consiliu
lui, precum şi numirea notarului, cassierului si a
altor slujbaşi din serviciile comunale, în conformi
tate cu prescriptiunile legii de fată.
Tot odată consiliul hotărăşte si retribuţia ce li se
cuvine;
2. îndrumarea organelor executive şi elaborarea
•de instrucţiuni pentru acestea;
3. Votarea bugetului comunal şi regularea soco
telilor;
4. Aprobarea contributiunilor şi taxelor de admi-
nistratiune comunală şi stabilirea prestatiunilor în
natură în folosul ei, în conformitate cu legile în vi
goare;
5. Votarea contributiunilor si taxelor de adminis-
tratiune ale satelor cari compun comuna;
6. Stabilirea regulelor pentru administrarea capi-
pitalurilor şi a averilor comunale si pentru condu
cerea serviciilor comunale, precum si institutiunilor
şi tuturor stabilimentelor de interes public create de
administraţia comunală sau dependinţe de ea;
7. Dobândirea şi înstrăinarea bunurilor imobiliare;
8. Formarea fondurilor speciale pentru diferite tre
buinţe ale comunei;
9. Contractarea împrumuturilor pentru lucrările si
întreprinderile comunale;
10. Intentarea acţiunilor în justiţie si autorizarea
organelor comunei de a o reprezenta înaintea int-

stanţelor judecătoreşti;
11. Controlul gestiunii primarului comunal si a de-
legatiunii consiliului comunal; exerciţiul autorităţii
tutelare asupra satelor cari compun comuna si supra
vegherea gestiunii acestora;
12. încheierile asupra tuturor chestiunilor propuse:
deliberărilor sale de către autorităţile superioare;
13. Iniţiative si eventuale intervenţii la autorităţile
superioare în toate chestiunile cari privesc interesele-
si trebuinţele locale.
b) Constituirea consiliului
ART. 27. — Dispozitiunile din partea IlI-a si a>

JV-a si ale secţiei I-a si H-a din partea Vil-a ale
capitolului IV relativ la constituirea si funcţionarea
consiliilor comunale si a delegaţiilor consiliilor din
comunele urbane se aplică si consiliilor comunale
rurale formate din mai multe sate cu preciziunile din
articolele următoare.
ART. 28. — Dacă n’au fost contestaţii asupra a -
legerilor sau dacă ele au fost găsite neîntemeiate,,
consiliile comunale rurale se convoacă de prefectul
judeţului pentru a se pronunţa asupra cazurilor de:
incapacitate, nedemnitate sî incompatibilitate.
Consilierii noui aleşi vor depune în prezenta pre
fectului sau a pretorului delegat de el jurământul ce
rut de art. 85.
Nici un membru al consiliului nu poate lua parte,
la deliberări până nu depune jurământul.
/'Consiliul comunal se întruneşte de drept dacă nu
av fost convocat, în termen de 15 zile dela respinge
rea contestatiunilor făcute împotriva alegerilor sau
dela expirarea termenului în care se puteau face
contestatiunile/..
După depunerea jurământului, consiliul prezidat
de primarul satului în care se află reşedinţa comu
nei, sau în lipsă, de cel mai în vârstă dintre mem
bri săi, alege cu majoritate de voturi pe primarul
comunal şi pe cei doi membri în delegatiunea con
siliului.
f Lege pentru organizarea administratiunii locale 13
Cei aleşi nu pot fi între ei rude până la al patru
(
f
lea grad.
Alegerea se face pentru toată durata consiliului,
ART. 29. — Pentru verificarea gestiunii admlnis-
* tratiunii comunale, consiliul alege din sânul său. în-
I. dată după constituire, pe termen de un an, o comi-
i siune specială de verificare, compusă din trei mem
bri, cari va prezenta consiliului, la sfârşitul exer
ciţiului bugetar, un raport si va inspecta cassa si
serviciile, ori de câte ori va crede necesar, sau ori
de câte ori va fi însărcinată de consiliu.
Consiliul comunal, pentru o mai bună administra
ţie, se va putea împărţi în comisiuni cu însărcinări
speciale de gospodărie locală.
c) Funcţionarea consiliului
ART. 30. — Consiliul comunal se întruneşte o-

dată pe lună.
Consiliul se poate convoca ori de câte ori este
trebuinţă, sau când autorităţile superioare ar socoti
necesar.
ART. 31. — Consiliul comunal este convocat de
primar sau eventual de delegatiunea consiliului co
munal.
Primarul comunei este dator să convoace consi
liul şi la cererea majorităţii primarilor sătesti din
comună.
ART. 32. — Convocarea se va face prin invita-
tiuni personale scrise si va cuprinde chestiunile de
cari are a se ocupa consiliul.
Pentru hotărâri valabile trebuie să ia parte la şe
dinţele consiliului cel puţin o jumătate din numărul
consilierilor.
Medicul comunal va fi întotdeauna convocat sure
a-şi spune părerea în toate chestiunile cari privesc
sănătatea publică si ocrotirea socială.
^ Consiliul poate decide să fie chemate în şedinţă
şi ascultate orice alte persoane de specialitate de ale
căror lămuriri ar avea nevoie.
14 Lege pentru organizarea adnrnistraţiunii locale
ART. 33. — Hotărârile consiliului comunal rural

se iau cy majoritate absolută a voturilor.
In caz de paritate, propunerea este respinsă.
Votul în chestiuni de persoane, la alegerea sau nu
mirea în diferite funcţiuni, este totdeauna secret.
d) Ddegaţia consiliului, compunerea şi atribuţiile ei
ART. 34. — Delegaţia consiliului comunal este

constituită de primarul comunal şi 2 membri aleşi
de consiliu. La lucrările ei vor fi obligator invitaţi
să ia parte cu vot deliberativ şi primarii sătesti din
cuprinsul comunei, în toate chestiunile cari privesc
satele lor.
ART. 35. — însărcinările pe cari trebue să le în
deplinească delegaţia consiliului, în colaborare cum
este arătat mai sus, cu primarii sătesti, sunt:
1. Să-şi dea avizul asupra tuturor chestiunilor de
administraţie după cererea primarului comunal:
2. Să se asiste pe primarul comunei la îndeplinirea
funcţiunii sale;
3. Să convoace consiliul comunal când va crede
necesar, dacă primarul comunei nu ia această ini
ţiativă;
4. Pregătirea rapoartelor asupra tuturor chestiu
nilor cari urmează să fie supuse desbaterilor con
siliului şi stabilirea ordinei de zi pentru şedinţele a-
cestuia;
5. întocmirea proiectului de buget în colaborare
obligatorie cu primarii tuturor satelor cari compun
comuna rurală;
6. Controlul gestiunii financiare a satelor cari fac
parte din comună, verificarea bugetului si a contu
rilor lor;
7. îngrijirea de procesele si acţiunile în justiţie în
cari este interesată comuna:
8.. întocmirea dărilor de seamă pentru şedinţele
consiliului asupra activităţii si a gestiunii comunale;
în scopul acesta, delegatiunea va supraveghea de a-
oroape încasările si cheltuelile comunale si funcţio
narea diferitelor servicii:
1 Lege pentru organizarea administratiunii locale 15
I
J 9. Întocmirea listelor electorale pentru consiliul
I comunal, precum si a listelor pentru alegerile con-
I siliilor sătesti unde aceste consilii funcţionează. De-
| legatiunea comunală are si sarcina de a aduce la
’r îndeplinire, pentru aceste sate, toate obligaţiunile
| impuse de lege primarilor în ce priveşte întocmirea
> listelor electorale pentru alegerile administrative-si
' legislative. Aceste liste vor fi supuse aprobării con-
■ siliului comunal;
10. Supravegherea tuturor constructiunilor din
cuprinsul comunei si eliberarea autorizatiunilor ne
cesare pentru aceasta, în conformitate cu legile si
regulamentele respective:
11. Eliberarea biletelor de identitate pentru locui
torii comunei si certificarea semnăturilor lor.
12. îngrijirea şi controlul registrelor de stare ci
vilă pentru toate satele din comună si. în special, or
ganizarea cu aprobarea consiliului, a oficiului , de
stare civilă pentru satele mici.
e) Primarul şi atribuţiunile lui
ART. 36. — Primarul este preşedintele consiliului

comunal şi al delegatiunii consiliului.
El este capul administratiunii comunale. El con
voacă, prezidează si închide sesiunile consiliului co
munal rural, precum si şedinţele delegatiunii.
El conduce desbaterile consiliului si supune deli
berărilor acestuia toate chestiunile cari privesc inte
resele comunei.
El aduce la îndeplinire hotărârile consiliului si de
legatiunii comunale.
El are dreptul să ceară, oricând are nevoie; pen
tru îndeplinirea atributiunilor sale, avizul si asistenta
delegatiunii consiliului.
El are datoria în deosebi să invite la şedinţele de
legatiunii pe primarii săteşti respectivi, în cazurile
când urmează să fie discutate chestiuni cari pri
vesc satele lor.
El supraveghează pe primarii sătesti din cuprinsul
comunei si are dreptul să inspecteze toate serviciile

lor.
El conduce toate serviciile comunale.
El are datoria să supravegheze încasările impozi
telor, să controleze pe încasatorii sătesti şi să ve
rifice gestiunea lor.
El publică în cuprinsul comunei, legile, regulamen
tele şi ordinele guvernului sau ale autorităţilor su
perioare.
El are datoria, în caz de turburare a ordinei pu
blice, să ia, până la sosirea autorităţilor poliţieneşti,
toate măsurile necesare pentru restabilirea ordinei,
pentru paza persoanelor si a averilor si pentru po
prirea vinovaţilor prinşi asupra crimei sau delictu
lui (flagrant delict).
El este dator să comunice imediat autorităţilor în
drept toate infracţiunile săvârşite pe teritoriul co
munei si să dea concursul necesar pentru cercetările
justiţiei.
ART. 37. — După expirarea termenului de 5 ani,
pentru care a fost ales consiliul comunal, sau în caz
de disobfiff if a H ^ delegaţia con-
sfflntEZgefeâzI afacerile comunale până J a consti
tuirea noului consiliu comunal.
ART. 38. — Primarul satului de reşedinţă va în
deplini funcţiunile de prim-ajutor al primarului co
munei, pentru tot teritoriul comunei si-1 va puteâ în
locui în lipsă. Primarii celorlalte sate vor îndeplini
sarcinile de ajutoare ale primarului comunal, numai
în satele respective.
II. Organlzaţlunea comunelor rurale constituite dlntr’un

singur sat
ART. 39. — In comunele rurale constituite din-

tr’un singur sat, consiliul comunal se alege după nor
mele generale stabilite în legea aceasta pentru ale
gerea consiliilor sătesti si a consiliilor comunale ur
bane.
ART. 40. — Numărul consilierilor este :
8 în sate cu o populaţie până la 1000 locuitori;
Lege pentru organizarea administratiunii locale 17
10 în cele cu o poulatie până la 2000 locuitori;

12 în cele cu o populaţie până la 3000 locuitori;
14 în cele eu o populaţie până la 4000 locuitori;
16 în celelalte comune rurale dintr’un singur sat,
oricare ar fi numărul locuitorilor.
ART. 41. — In aceste comune, primarul, ajutorul
de primar şi casşierul comunal se aleg prin vot ob
ştesc, în conditiunile în cari se aleg si consiliile.
Cassierul comunal, în aceste comune, îndeplineşte
si funcţiunea de încasator.
ART. 42. — Celelalte dispozitiuni relative la co
munele rurale formate din mai multe sate se aplică
si comunelor rurale constituite dintr’un singur sat,
în măsura compatibilă cu structura lor.
Primarii acestor comune »ca si primarii săteşti,
aleşi prin votul obştesc, nu pot fi îndepărtaţi decât
pe cale disciplinară.
SECŢIA II
Satele
ART. 43. — Satele asociate într’o comună rurală

formând, din punctul de vedere administrativ, un
sector al comunei respective, au o organizaţie, di
ferind după numărul locuitorilor lor.
Satele mici cu o populatiune până la 600 locui
tori se pot administra, după alegere, prin o adunare
sătească sau prin un consiliu sătesc.
Satele mari cu o populaţie de peste 600 locuitori se
administrează în mo'd obligator prin un consiliu să
tesc.
ART. 44. — Satele din cuprinsul aceleiaşi comu
ne se pot asocia între ele spre a forma împreună
o unitate administrativă sătească.
Această asociere nu se poate hotărî decât numai
în urma iniţiativei luate de organele deliberative ale
unora din ele şi după consimtimântul tuturor celor
lalte sate cu cari urmează să fie unite.
Toate aceste hotărâri, relative Ia formarea aces
tor unităti administrative, prin unirea satelor, sunt

supuse aprobării consiliului judeţean.
ART. 45. — Satele cari nu dispun de mijloace se
pot asocia între ele şi numai pentru un scop deter
minat sau pentru a-şi susţine numai unele din ser
vicii şi a-şi plăti în comun o parte din personalul lor
administrativ, tehnic, sanitar, si mai cu seamă pen
tru retribuirea unui secretar sătesc.
A) Organele satelor iniei
a) Adunarea sătească. Compunerea ei
ART. 46. — Satele mici pot avea ca organ de

liberativ adunarea sătească sau un consiliu sătesc
ales după voinţa majorităţii cetăţenilor din sat^cum
se arată în articolul 59 şi următoriiO
ART. 47. — Adunarea sătească cemstitue organul
deliberativ al administratiunii săteşti în aceste sate
mici.
Ea este alcătuită din toti membrii comunei din
sat, cari sunt capi de familie, au vârsta de cel puţin
25 ani, şi se bucură de plenitudinea drepturilor ci
vile şi politice.
ART. 48. — N’au dreptul să ia parte în adunarea
sătească:
a) Militarii activi, jandarmii şi poliţiştii, cari îşi
exercită funcţiunile pe teritoriul comunei respective*,.
• b) Călugării;
c) Debitantii de băuturi spirtoase.
d) Cei condamnaţi pentru crime şi delicte cari a-
trag pierderea drepturilor civile si politice.
ART. 49. — Capii de familie din satele în cari
funcţionează adunarea sătească ca organ deliberativ
al administraţiei săteşti, se înscriu într’o listă spe
cială întocmită în conformitate cu dispozitiunile le
gii de fată ca şi pentru înscrierea alegătorilor co
munali (Art. 15 şi 381 şi următorii).
In fiecare an, această listă va fi revizuită înscriin-
du-se cei ce au întrunit conditiunile prescrise de le-
se şi ştergându-se cei ce au pierdut vreuna din a-

ceste condiţii, fără alte formalităţi.
In ce priveşte gratuitatea procedurii si penalităţile
se aplică dispozitiunile art. 405 şi 406
ART. 50. — După ce se va fi format, pentru a-
plicarea legii de fată, lista capilor de familie cari
au dreptul să ia parte la adunarea săteseă, în pri
ma întrunire a membrilor adunării, aceştia vor pres
ta, în prezentă primarului comunal sau a unui de
legat al său, următorul jurământ:
„Jur credinţă Regelui, supunere Constitutiunii şi
Legilor, jur să auăr si să sprijinesc interesele Ţării”.
Tot astfel vor presta jurământul capii de familie
înscrişi la revizuirea anuală a listei, nimeni neavând
dreptul de a lua parte la lucrările adunării săteşti
dacă nu a prestat jurământul.
b) Atribut lunile adunării săteşti
ARI'. 51. — In atributiunile adunării săteşti, ca

şi a consiliului sătesc, în conformitate cu dispozitiu-
nile de mai jos, cu rezerva dispozitiunilor pentru
alegeri, intră în deosebi îngrijirea despre următoa
rele interese obşteşti:
1. Alegerea primarului sătesc şLja-~altor_sluilmşi.
ai statuTălşi cventuafîixarea indemnizării sau â sa
lariilor lor;
2. Votarea bugetului sătesc:
3. Să facă propuneri consiliului comunal asupra
contributiunilor, necesare satisfacerii nevoilor ob
şteşti, în limitele fixate de lege:
4. Stabilirea conditiunilor şi a regulelor de urinat
pentru" îndeplinirea diferitelor prestatiuni în natură
cerute de lege dela locuitorii satului;
5. întreţinerea şcoalelor şi a altor institutiuni cul
turale Uîn sat:
6. AsistenLiumblică., n in to r n l medical şi ameliora
rea conditiunilor sanitare ale statului;
7. _Organizarea de cooperative pentru.cumpărarea
de unelte şi maşini agricole şi pentru desfacerea de
produse agricole, precum si de cooperativele de con-

sum, de brutării săteşti;
8. Organizarea de ajutoare pentru populaţie în caz.
de recottă~nesuficientă pentru a asigura însământa-
rea ogoarelor şi a lupta împotriva scumpetei si a
foamei;
9. Măsuri pentru îmbunătăţirea rassei vitelor.
10. Construirea si înlreTÎnerea drtrmrnltoTcomu-
nale, a podurilor, a vadurilorră santurîîbr;
11. Administrarea averii săteşti si în special a iz-
lazurilor, a iazurilor, a~stufăriiîor si a altor bunuri
săteşti;
12. Achiziţionarea si înstrăinarea proprietăţilor să-
feşţL. în c h e i e r i i desemnarea îm
puterniciţilor si a mandatarilor în procese în alte ca
zuri de interes sătesc;
13. Controlul asupra slujbaşilor satului ..si ..tragerea
lgr la răspundere în~caz~l3e neregulă, şi în speciar
supravegherea gestiunii încasatorului sătesc;
14. Măsuri pentru prevenirea incendiilor si pentru
stingerea lo rr “ ■
-------
15. A cordarsaxalitătii de membru al comunei prin
primirea unui cetăţean în obştea satului;
16. Alipirea la o altă comună;
17rîtS sS fP p ^ îm ^ ^ g u ra .ip ^ jre^ g g p la tă a
impozitelor si a taxelor stabilite de lege în folosul
satului, al administratiunilor locale si al Statului;
18. Toate chestiunile cari privesc buna stare, buna
orânduîaia^sTpropăsirea satului.
c) Funcţionarea adunării săteşti
ART. 52. — Adunarea sătească este prezidată, a~

fără de cazurile prevăzute de lege, de către prima
rul satului sau în lipsa lui de unul din cei doi dele
gaţi anume desemnat de adunare.
Adunarea sătească, în care primarul, încasatorul
şi alţi slujbaşi ai satului vor fi chemaţi să-şi dea sea
ma de gestiunea lor, ca şi în cazul când ar urma să
se discute plângerile si învinuirile aduse primarului
sătesc, va fi prezidată de un membru al delegaţiei
comunale.
Lege pentru organizarea administraţiunii locale 21
ART. 53. — Adunarea sătească este convocată

după trebuinţă de către primar, de preferinţă în zi
lele de Duminică si de sărbătoare.
Convocarea se face prin afişare la primărie si a-
nuntarea ei cu toba.
Primarul este dator să convoace adunarea;
a) După cererea a 1/3 din numărul capilor de fa
milie ai satului;
b) După ordinul primarului comunal sau al pre
torului.
Adunarea sătească este legalmente constituită
când iau parte la adunare cel puţin o jumătate din
membrii săi.
Hotărârile se iau cu majoritate de voturi; în caz
de paritate, propunerea este respinsă.
Votarea se face prin ridicare de mâini, prin împăr
ţirea adunării în două si numărarea voturilor sau în
orice alt chip după obiceiul locului.
In caz când se cere votul secret, ca si pentru a-
legerea primarului şi a slujbaşilor săteşti, votarea are
loc cu bile sau buletine depuse în urne, astfel con
struite încât să se asigure secretul votului.
Hotărârile adunării săteşti vor fi înscrise într’un
registru special şi contrasemnate de către primarul
şi secretarul satului.
Dacă după două convocări consecutive nu se în
trunesc în număr legal membrii adunării săteşti,
consiliul comunei din care face parte satul respectiv
va lua în locu-i toate hotărârile pe cari le va crede
de cuviinţă asupra chestiunilor ce au fost puse la
ordinea de zi a adunării săteşti care nu s’a întrunit.
d) Primarul sătesc
ART. 54. — Primarul sătesc este ales în satele

în cari funcţionează o adunare sătească prin votul
capilor de familie, iar în satele în cari funcţionează
un consiliu sătesc prin sufragiul universal.
£1 nu poate refuza sarcina ce i se impune prin a-
Iegere decât în următoarele cazuri:
a) Dacă a împlinit vârsta de 60 ani;
/22 Lege pentru organizarea adm'mstratiunii locale
b) In caz de boală, care l’ar face inapt pentru ser

viciu;
c) Dacă a mai fost ales în servicii sâtesti si a
stat în funcţiune tot termenul pentru care a fost
ales.
Adunarea sătească, sau eventual consiliul sătesc,
este însă în drept să-i accepte demisiunea, pentru
motivele pe cari le-ar găsi întemeiate.
ART. 55. — Primarul sătesc este organul execu
tiv al adunării săteşti.
El are, pe lângă celelalte atributiuni stabilite de
lege, următoarele îndatoriri:
1. Publicarea în sat a legilor si regulamentelor
.ca şi a ordinelor şi a instrucţiunilor guvernului:
2. Alcătuirea, împreună cu cei doi delegaţi ai sa
tului, precum şi darea de seamă anuală asupra exe
cutării bugetului din anul precedent.
3. Revizuirea cel puţin odată pe lună, împreună cu
•cei doi delegaţi ai satului, a casşei şi controdlul ges
tiunii încasatorului sătesc;
4.. îngrijirea de registrul membrilor comunei, lo
cuitori ai satului, precum şi de registrul capilor de
familie cari au dreptul să ia parte la adunarea să
tească;
5. Aducerea la îndeplinire a însărcinărilor primite
dela administraţia comunală, ca şi dela cea jude
ţeană;
6. Paza bunei ordine şi măsuri pentru siguranţa
publică;
7. Măsuri pentru paza ogoarelor, a fânetelor si a
pădurilor de pe teritoriul satului, organizarea măsu
rilor de ajutor în caz de incendiu, revărsări de
apă, etc.
8. Supravegherea pentru respectarea regulamen
telor sanitare şi chemarea la răspundere a celor cari
le-ar încălca;
9. înştiinţarea autorităţilor în drept şi luarea pri
melor măsuri pentru descoperirea şi poprirea vino
vaţilor de crime şi delicte.
ART. 56. — Odată cu alegerea primarului sătesc,
adunarea sătească alege pe încastori si doi dele-
găti cari să ajute pe primar în îndeplinirea însăr

cinărilor sale, precum si să-l înlocuiască în caz de
lipsă, în ordinea vârstei.
Primarul, încasatorul si delegaţii sătesti să aleg
pentru un period de doi ani, prin vot secret cu bile.
Adunarea convocată pentru alegerea primarului
încasatorului si a delegaţilor, va fi prezidată de un
membru al delegaţilor consiliului comunal, anume
desemnat pentru aceasta.
e) A lţi funcţionari săteşti
ART. 57. — Străjerii satului se aleg pentru un an.

Primarul, încasatorul şi străjerii satului pot fi rea-
leşi, dar numai cu consimtimântul lor.
încasatorii săteşti trebuie să fie absolvenţi ai şcoa-
lei primare. Ministerul de Interne va putea însă ho
tărî ca, în localităţile în care această condiţie nu ar
puteâ fi realizată, să fie admişi provizoriu si ştiu
torii de carte cari ar trecue un examen stabilit în a-
cest scop.
ART. 58. — Adunarea sătească numeşte, în con-
diţiunile prescrise de art. 70, pentru satele mari pe
secretarul sătesc, care numire urmează să fie con
firmată de către delegaţia consiliului judeţean. Când
mai multe sate se asociază pentru a plăti un secretar
sătesc, se formează o comisiune din câte trei re
prezentanţi ai satelor asociate, si anume primarul
si doi delegaţi ai fiecărui sat, spre a recomandă trei
candidaţi, din cari delegaita judeţeană numeşte unul
ca secretar al satelor asociate.
Comisiunea este prezidată de primarul comunei
din care fac parte satele respective.
Adunarea sătească sau eventual consiliul sătesc,
desemnează pe delegaţii lor în această comisiune,
anume pentru fiecare caz în parte.
Adunarea sătească numeşte, cu aprobarea delega-
tiunii comunale, eventual, şi alti slujbaşi necesari
pentru funcţionarea serviciilor săteşti.
24 Lege pentru organizarea adm nistratiunii locale
B) înfiinţarea consilialui sătesc ales in satele mici.

Dispoziţii comune
ART. 59. — Si în satele mici poate fi constituit,

ca organ deliberativ, un consiliu sătesc, ales după
normele stabilite în această lege, pentru alegerea
consiliilor comunale în comunele formate dintr’un
singur sat.
ART. 60. — In acest caz, propunerea de consti
tuire a unui consiliu sătesc ales trebue să fie însu
şită de cel puţin 20 capi de familie dintre membrii
comunei, locuitori ai satulu, şi anunţată într’o a-
dunare sătească, care o pune la ordinea zilei, pen
tru altă adunare a satului, anume convocată în a-
cest scop, cel puţin peste o lună după anunţarea pro
punerii.
In această adunare e necesară prezenta de cel
pufin două treimi din capi de familie ai satului, şi
propunerea poate fi primită cu o majoritate absolută
de voturi.
ART. 61. — Hotărârea astfel votată de adunarea
sătească, intră în vigoare numai după iaprobarea
consiliului judeţean care fixează şi data alegerii
consiliului sătesc.
In cazul când cel puţin cinci capi de familie au for
mulat o protestare, contestând validitatea hotărârii
de desfiinţare a adunării sătesti, delegatiunea consi
liului judeţean va orândui ancheta şi va puteâ even
tual să hotărască convocarea din nou a adunării să
teşti, care va fi chemată să repete votul în prezenta
unui reprezentant al delegatiunii judeţene.
ART. 62. — In satele mici în cari funcţionează ca
organ deliberativ, în conformitate cu articolele de
mai sus, un consiliu sătesc ales, vor fi totuşi supuse
hotărârii votului obştesc al membrilor comunei din
•sat, după ce vor fi discutate şi votate de consiliul
sătesc următoarele chestiuni:
1. Bugetul sătesc;
2. Propunerile pentru înfiinţarea de noui taxe şl
contributiuni.
3. Autorizarea de a încheia împrumuturi săteşti;
Lege pentru organizarea administraţiunii locale 25.
4. întreprinderea de lucrări cari ar necesita chel-

tueli mari .angajând veniturile satului pentru mai
mulţi ani;
5. Recunoaşterea calităţii de membru al comunei
prin primirea în obştea satului;
6. Alipirea la o altă comună rurală;
Deasemenea alegerea primarului are loc ca şi în
satele mari, prin suiragiul obştesc, pe un termen de
cinci ani.
ART. 63. — Adunarea sătească constituită din în
trunirea obştească a capilor de îamilie, ca organ
deliberativ al administraţiunii săteşti, poate fi reîn
fiinţată, fie după propunerea consiliului sătesc, fie
după o propunere însuşită de cel puţin 20% din ca
pii de familie ai satului, urmându-se procedura sta
bilită în art. 60 şi 61 pentru înfiinţarea consiliului
sătesc, însă numai după expirarea mandatului con
siliului respectiv. Deasemenea adunarea sătească nu
poate fi înlocuită prin consiliu decât după ce aceasta
a funcţionat pe o durată egală cu cea a consiliului.
C) Organele satelor mari
ART. 64. — In satele cu o populatiune de peste

600 locuitori, constituirea unui consiliu sătesc ales
ca organ deliberativ al administraţiunii săteşti este
obligatorie.
Consiliul sătesc va îi compus conform dispozitiu-
nilor din art. 39—41 şi se va constitui şi v a func
ţiona conform art. 27 şi următorii.
ART. 65. — Organele executive ale administra-
tiunii săteşti în satele mari sunt:
1. Primarul;
2. Ajutorul de primar;
3. Delegaţia consiliului sătesc;
4. încasatorul sătesc;
ART. 66. — Delegatiunea consiliului se alege de
consiliu, îndată după constituirea lui, în conformi
tate cu dispozitiunile legii de fată. pentru tot tim
pul de funcţionare a consiliului.
Primarul şi ajutorul de primar sunt aleşi prin vo*
26 Lege pentru organizarea adnrnistratiunii locale
tul obştesc, în aceleaşi conditiuni ca şi consiliile să

teşti.
Numirea încasatorului sătesc, desemnat de consi
tliul sătesc, trebuie deasemenea supusă ratificării,
prin votul obştesc al alegătorilor.
El este ales pentru doi ani şi nu poate fi reales
fără consimtimântul său.
ART. 67. — Afară de atributiunile organelor co
respunzătoare în satele mici, administraţia satelor
mari îngrijeşte de toate interesele locale, în măsura
mijloacelor lor, în conditiunile şi după normele ară
tate mai jos relativ la administraţia comunală.
ART. 68. — încasatorul sătesc în satele mari ca
şi în cele mici, percepe sub supravegherea primaru
lui, nu numai impozitele şi taxele săteşti, ci şi cele
.stabilite de lege în folosul comunelor şi a altor ad-
ministratiuni locale superioare sau în folosul Sta
tului.
După încasarea tuturor dărilor impuse locuitori-
lor^satului, încasatorul sătesc scăzând partea cuve
nită satului, depune restul la administraţi unea fi
nanciară a judeţului în schimbul unei chitanţe, fie
direct, fie prin cassieria comunală.
Repartizarea sumelor astfel încasate, între dife
ritele administratiuni locale şi Stat, cade în sarcina
.administratiunii financiare judeţene.
ART. 69. ^— Primarul, delegaţia şi consiliul să
tesc exercită controlul şi. supravegherea gestiunii
încasatorului în conformitate cu regulamentul elabo
rat pentru aceasta.
Satul sau comuna sunt solidar responsabile cu în
casatorul fată de fisc si de administraţiile locale su
perioare pentru gestiunea lui.
Un regulament special va stabili conditiunile şi li
mitele acestei răspunderi.
ART. 70. — Secretarul sătesc este numit de con
siliul sătesc, această numire însă urmează să fie con
firmată de preşedintele delegaţiei consiliului jude
ţean, şi este făcută pe timpul duratei consiliului.
.Secretarul sătesc trebuie să posede cel puţin di
ploma unei şcoale secundare, însă Ministerul de In-
•I Lege pentru organizarea adm nistraţiunii locale 27
- *■' terne, în localităţile în cari aceasta s’ar crede ne

cesar, poate dispune ca, pentru un period determi-
<... nat, să fie admişi provizoriu, secretari săteşti cu
;• titlurj inferioare, în urma unui examen de admitere
,| înaintea comisiunii întocmite în vederea acestui
4 scop de către delegaţiunea judeţeană în capitala ju-
itului.
tSW«8$i
PARTEA II
Comuna urbană
SECŢIA I
Organele comunelor urbane
ART. 71. — Organele deliberative în oraşe şî

municipii sunt: consiliile comunale urbane şi corn
i- siliile municipale.
1 Organele lor executive sunt:
7 a) Primarul;
’ b) Ajutorul de primar, şi
v c) Delegaţia consiliului comunal sau municipal.
Acestora sunt subordonaţi un secretar comunal,
şi diferitele servicii comunale.
ART. 72. — Alegerea consiliilor, constituirea lor,
alegerea organelor lor executive, atribuţiuuile fie
căruia din acestea, precum şi funcţionarea lor, sunt
^ reglementate prin dispozitiunile secţiunii a Il-a din
această parte şi ale părţilor următoare (3—9), cari
; privesc atât administraţia comunelor urbane cât şi
administraţia comunelor rurale, cu deosebire a a-
celora cari nu sunt formate din mai multe sate, şi
-£u rezerva dispozitiunlor de mai sus.
SECŢIA II
Compunerea consiliilor orăşeneşti şi municipale .
ART. 73. — Consiliul este. compus din membri

Aleşi. şi membri de drept.
ART. 74. — Alegerea membrilor consiliilor oră-
şeneşti şi municipale se efectuează prin vot univer

sal, egal direct, secret, obligator, cu scrutin de lis
tă, pe baza reprezentării proporţionale, în confor
mitate cu dispozitiunile legii de fată.
ART. 75. — Numărul consilierilor se stabileşte în
proportiune cu populaţia.
Acest număr este d e :
36 în municipiile cu o populaţie care întrece nu
mărul de 100.000 locuitori;
32 în municipiile cu o populaţie care întrece nu
mărul de 50.000 locuitori;
32 consilieri în oraşele reşedinţă de judeţ cari au
cel puţin 12.000 locuitori.
24 în oraşele cu o populaţie de peste 25.000 lo
cuitori;
18 în oraşele cu o populaţie de peste 10.000 lo
cuitori;
16 în celelalte comune urbane, ori care ar îl nu-
-mărul locuitorilor.
ART. 76. — Din 10 în 10 ani, consiliul comunal
v a verifica dacă creşterea populatiunii nu necesită
o schimbare în numărul consilierilor comunali aleşi
in conformitate cu normele stabilite în articolul pre
cedent. In acest caz, votul consiliului comunal va fi
supus aprobării directorului ministerial.
ART. 77. — Sunt membri de drept cu vot delibe
rativ în consiliile urbane:
a) Rectorul universităţii sau conducătorul şcoalei
de învăţământ superior din localitate;
b) Câte un reprezentant al şcoalei Statului din
localitate, de învăţământ primar, secundar (gimnazii,
şcoli normale,'profesionale, medii) şi un reprezen
tant al şcoalelor secundare particulare cu drept de
publicitate, cari aparţin grupului minorităţii celei mal
numeroase din localitate, desemnaţi prin vot de mem
brii corpului din cari fac parte;
c) Câte un reprezentant al bisericilor naţionale şl
un reprezentant al bisericii minoritare cu cel mal
mare număr de credincioşi din localitate, desemnaţi
prin vot de membrii corpului din care fac parte;
Lege pentru organizarea administrathinii locale 29
d) Preşedinţii Camerelor de industrie şi comerţ şi *

a i Camerelor de agricultură din localitate.
e) Un membru ales de către industriaşii şi^ co
mercianţii din localitate, cari au drept de alegători
pentru Camera de comerţ şi industrie respectivă.
ART. 78. — Desemnarea consilierilor de drept
a re loc înainte de constituirea consiliului comunal
sau municipal.
Orice contestatiune pentru comune urbane se a-
dresează consiliului judeţean, contestatiunile pentru
municipii se adresează comitetului local de revi
zuire.
Hotărârile acestora pot ii atacate de cei intere
saţi, pe căile stabilite în legea de iată.
ART. 79. — Membrii de drept ai consiliului vor
îi convocaţi ca şi consilierii aleşi, la toate şedinţele
-consiliului.
ART. 80. — Şefii diferitelor servicii comunale vor
fi invitaţi la şedinţele consiliului şi ascultaţi ori de
câte ori vor fi supuse desbaterilor consiliului ches
tiunile de competnta lor. Părerile lor vor fi consem
nate în procesul-verbal al şedinţei.
ART. 81. — Durata mandatului consilierilor alest
este de 5 ani.
Membrii de drept sunt desemnaţi pe acelaş ter
men, dar mandatul lor încetează dacă ei pierd si
tuaţia în temeiul căreia au fost desemnaţi. In cazul
acesta, cei în drept vor desemna o altă persoană în
locul vacant, în termen de 15 zile dela ivirea va
cantei.
Vacanta trebue comunicată imediat autorităţi!
tutelare.
Dacă numirea întârzie peste acest termen, con
siliul poate el însuş desemna pe nouii membri de
drept.
ART. 82. — Mandatul de consilier comunal este
gratuit.
PARTEA III
Constituirea consiliilor comunale
ART. 83. — Dacă nu au fost contestaţii asupra
alegerilor, sau dacă ele s’au găsit neîntemeiate, con-
silierii municipiilor se convoacă îndată de directorul

ministerial local. în comunele urbane de către pre
fectul judeţului, iar în comunele rurale şi sate de
către pretori, pentru a se pronunţa asupra cazurilor
de incapacitate, nedemnitate şi incompatibilitate, a
depune jurământul, a proceda la alegerea primaru
lui când acesta este ales de consiliu, a ajutorului de
primar şi a delegatiunii consiliului.
Convocarea va arăta scopul pentru care este che
mat consiliul.
Până la intrarea în funcţiune a primarului, con
siliul este prezidat de cel mai în vârstă din trei
membrii săi.
ART. 84. — La şedinţa de constituire trebuie să
fie prezentă majoritatea absolută a membrilor cari
compun consiliul.
Preşedintele pune în desbateri, ca prim punct al
ordinei de zi, cazurile de incapacitate, de nedemnî-
tate şi incompatibilitate. Consiliul hotărăşte cu ma
joritatea absolută de voturi, cei puşi în cauză ne-
având drept de vot.
Ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi afinii de acelaş
grad, precum şi rudele de al treilea grad nu pot
fi în acelaş timp membri în acelaş consiliu.
Intre doi consilieri, în gradul de rudenie mai sus
arătat, va fi preferit cel mai în vârstă.
ART. 85. — Jurământul consilierilor validaţi se
va presta în şedinţă publică, în prezenta directoru-
lui local la sediul directoratului, pentru minicipiul
reşedinţei al directoratului, în prezenta prefectului'
sau a unui delegat al său pentru celelalte municipii
şi oraşe, iar în comunele rurale şi sate în prezenta
prefectului sau a pretorului.
Jurământul va avea cuprinderea următoare:
„Jur credinţă Regelui, supunere Constitutiunii şt
Legilor; jur să apăr şi să sprijinesc interesele Ţării”.
Dacă în termen de 15 zile dela respingerea con-
testatiunilor asupra alegerilor sau dela expirarea
termenului înlăuntrul căruia puteau să se facă con
testaţii, consiliu comunal nu a fost convocat, el se
întruneşte de drept şi prestarea jurământului se va
putea face în fata preşedintelui de vârstă al con

siliului.
Consiliile comunale urbane ţinând seamă de cu
noştinţele membrilor cari le compun se vor împărţi,
pentru o mai bună administrare a intereselor locale,
în comisiuni de specialităţi, din cari vor îi obligator
instituite: comisie financiară, edilitară şi de asisten
ţă socială.
ART. 86. — După depunerea jurământului se a-
lege primarul, ajutorul de primar şi delegaţia con
siliului comunal.
Deasemenea consiliul alege şi o comisiune de ve
rificare pe termen de un an, compusă din cinci
membri.
In urma acestor alegeri, preşedintele provizoriu
declară consiliul comunal constituit.
ART. 87. — In contra încheierilor consiliului pri
vitoare la cazurile de incapacitate, nedemnitate şi
incompatibilitate, precum şi a tuturor actelor de con
stituire, cei interesaţi, ca şi orice alegători, au drep
tul de apel la comitetul local de revizuire pentru mu
nicipii, la delegaţia consiliului judeţean pentru oraş.
comune şi sate.
Termenul de apel este de 10 zile dela pronunţarea
deciziunii.
Aceste autorităţi sunt datoare a se pronunţa asu
pra apelurilor primite în cel mult 15 zile dela în
registrarea lor.
Hotărârile acestor autorităţi pot îi atacate în con
formitate cu dispozitiunile legii de fată înaintea co
mitetului local de revizuire şi a comitetului central
de revizuire.
Autorităţile superioare sunt obligate să sesizeze
consiliile comunale cari sunt datoare a se pronunţa
asupra tuturor cazurilor de incapacitate, nedemnitate
sau incompatibilitate de cari ar avea cunoştinţă în
tot cursul duratei mandatului consilierilor şi chiar
din oficiu.
ART. 88. — Consilierii cari nu se prezintă să
presteze jurământul, sau cari refuză să-l presteze,
precum şi cei cari după depunerea jurământului lip
32 Lege pentru organizarea adminlstraţiunii locale
sesc fără motive dela 5 şedinţe consecutive ale con

siliului în cursul unui an, vor fi declaraţi demisionat!
prin votul consiliului respectiv.
PARTEA IV
Funcţionarea consiliilor comunale
ART. 89. — Consiliul comunal se întruneşte cel

puţin odată pe lună, la datele hotărâte îndată după
constituire.
Convocările cuprinzând ordinea de zi, se vor face
de primar, iar dacă acesta omite a le face, consiliul
se va întruni de drept, la datele fixate.
Consiliul poate fi convocat în sesiune extraordi
nară ori de câte ori interesele comunei ar cere-o»
fie din iniţiativa primarului, fie după cererea unei
cincimi din numărul membrilor ce compun consiliul.
' Şedinţele consiliului comunal se vor tine în loca
lul primăriei.
ART. 90. — Nici o chestiune neprevăzută în or
dinea de zi nu poate ii supusă deliberărilor consiliu
lui, afară de cazurile când urgenta este votată cu
două treimi de voturi ale membrilor prezenţi- Ea
poate fi cerută de oricare din membrii consiliului.
Motivarea urgentei cuprinsă în procesul verbal al
şedinţei trebuie să învedereze că întârzierea ar pu
tea păgubi comuna.
ART. 91. — Consiliul nu poate delibera decât
fiind fată majoritatea absolută a membrilor ce-1
compun.
Pentru votarea bugetului şi aprobarea conturilor
este necesară prezenta a două treimi din membri»
consiliului.
Dacă după două convocări consecutive, consiliul
nu s’a adunat în număr legal, membrii cari vor fi
lipsit fără justificare vor fi amendaţi de autoritatea
tutelară, fără ca amenda să poată fi mai mare de 5000
lei.
Dacă în urma aplicării amenzii, consiliul nu s’a
adunat nici la a treia convocare, el va fi disolvat

după cererea autorităţii tutelare.
AJRT. 92. — Orice hotărâre luată de consiliul co
munal în şedinţele sale. pentru care nu au fost con
vocaţi toti membrii consiliului, este nulă.
ART. 93. — Primarul sau înlocuitorul său des
chide şi închide şedinţele, prezidează şi conduce des-
baterile.
ART. 94. — Fiecare şedinţă a consiliului începe cu
citirea sumarului şedinţei precedente, care se su
pune votului şi aprobării consilierilor.
Ei au dreptul să facă observatiuni asupra modului
cum au fost trecute în procesul-verbal părerile lor
şi să ceară eventual rectificarea,
ART. 95. — Nici o chestiune de specialitate nu
poate fi supusă deliberării consiliului fără referatul
funcţionarului competent, care referat va fi obliga
tor citit înainte de începerea desbaterilor şi menţio
nat în procesul-verbal al şedinţei.
ART. 96. — In toate chestiunile relative la bu
getul comunei şi la gestiunea ei financiară va fi as
cultată comisiunea de verificare, care va face îna
inte de votarea bugetului un raport amănunţit asu
pra stărei financiare a comunei şi trebuinţelor ei bu
getare.
ART. 97. — Consiliul comunal poate decide să fie
chemat în şedinţă şi ascultat orice expert de ale că
rui lămuriri ar avea nevoie.
Medicul comunal va fi invitat la toate şedinţele
consiliului şi îşi va da părerea asupra tuturor ches
tiunilor cari privesc salubritatea şi sănătatea pu
blică.
La şedinţele consiliului comunal în municipii şi o-
raşe, prefectul de judeţ poate lua parte şi face ob-
servatiunile pe cari le găseşte necesare.
In comunele rurale acelaş drept îl are pretorul
plăşii, iar în sate primarul comunei rurale respec
tive.
ART. 98. — Hotărârile consiliului comunal sunt
luate cu majoritate absolută a membrilor prezenţi,
afară de cazurile când legea ar dispune altfel.
Legea Administrativă Locală 3
Toţi membrii votează pe fată dacă legea nu dis

pune altfel şi dacă nu sunt chestiuni de persoane
când votul este secret.
Preşedintele votează cel din urmă.
ART. 99. — Pentru toate întrunirile şi deliberă
rile se vor mcheia- pTbcese-verbale semnate de pri
mar, de secretar sau de notar şi de doi membrii
desemnaţi de consiliu.
Procesele-verbale vor fi apoi trecute într’un regis
tru special, sigilat şi parafat, unde vor fi semnate
numai de primar şi notar sau secretar.
ART. 100. — Şedinţele consiliului sunt publice.
După cererea unei trein îfa membrilor prezenţi,
consiliul poate decide fără desbateri şi cu majori
tate de două treimi ca şedinţa să fie secretă/////
Deliberatiunile asupra bugetului sau cari au 'de
obiect impozitele ori o cercetare a socotelilor nu
pot fi secrete.
Notarul în comunele rurale şi secretarul comu
nei în celelalte comune asistă la toate şedinţele.
Primarul, ajutorul de primar sau consilierul care
prezidează, are în timpul şedinţei şi deliberafiuni-
lor politia adunării.
Êi pot ordona scoaterea din sala de şedinţă a ori
cărui turburător al ordinei.
In caz de crime sau delicte, săvârşite în timpul
şedinţei, ei vor constata faptul prin proces-verbal,
vor putea aresta pe culpabil şi vor sesiza par
chetul.
ART. 101. — Orice locuitor este în drept să ob
ţină copii parţiale sau totale de pe procesele-verbale
ale consiliului, după bugete şi conturi, în afară de
deliberările urmate în şedinţă secretă.
ART. 102. — Orice alegător al comunei, ca şl
orice persoană interesată, poate cere dela instanţele
în drept nulitatea sau anularea deliberărilor consi
liului comunal, în conformitate cu dispozifiunile legii
de fată.
Lege pentru organizarea adm.'nistratiunii locale 35
PARTEA V
Atribuţiunile consiliilor comunale
ART. 103. — Consiliul comunal deliberează asu
pra tuturor chestiunilor cari privesc interesele co
munei şi controlează actele administratiunii comu
nale.
ART. 104. — Sunt de interes local comunal în deo
sebi:
1. Chestiunile privitoare la învăţământul primar
şi elementar, profesional şi secundar şi anume i
clădiri, reparatiuni, întreţineri de şcoale comunale,
procurarea materialului didactic şi controlul admi
nistrativ asupra şcoalelor respectve;
2. Chestiunile comunale în legătură cu cultele lo
cale.
3. Sănătatea publică şi asistenţa socială şi anume:
clădiri, reparatiuni şi întreţineri de spitale, labora
toare. dispensării, infirmerii, aziluri, procurarea de
material, medicamente, asanarea localităţilor. Apli
carea şi controlul măsurilor de igienă socială şi ali
mentară; aplicarea măsurilor pentru prevenirea şi
combaterea epidemiilor şi epizootiilor; luarea tutu
ror măsurilor de executarea ordinelor date de au
torităţile centrale în această privinţă; măsuri în con
tra şomajului şi creearea unui fond bugetar pentru
ajutorarea şomeurilor;
4. Chestiunile privitoare la creşterea vitelor şi la
aplicarea măsurilor de medicină veterinară;
5. Construirea şi întreţinerea străzilor, a drumu
rilor, a. podurilor şi a tuturor căilor de comunica
ţie de orice natură, pe uscat şi pe apă; canalizări,
rectificări de cursuri de apă si în genere orice lu
crare publică de interes local;
6. Chestiunile privitoare la edilitate, constructiuni
de clădiri publice şi particulare, deschideri de dru-
jn u ri şi de pieţe, alimentarea cu apă, canal, ilumi
nat; sistematizarea comunei, înlesnirea circulaţiuni
pe drumuri, străzi, pieţe, cheiuri şi alte artere;
7. Măsuri pentru protecţiunea peisajelor, apărarea
monumentelor şi obiectelor de artă, înfiinţarea de

mtrzee loeale;
8. Măsuri privitoare la educaţia cetăţenească, şcoli
de adulţi, desvoltarea şi' spri]TrîuT e d u c a ţii fizice;
9. Chestiuni privitoare la reorganizarea si ajuto-
r area. agriculturii. cooperaţiei, creaitului popular, co
merţului, industriei şi muncii şi în general la întreaga
economie a comunelor;
10. ^înlesnirea aprovizionării populaţiunii cu arti
cole de prima, necesitate, precum şi măsuri pentru
normalizarea şi controlul preţurilor acestor articole,
putând face în acest scop chiar acte de comerţ nu
mai pentru a înlătura specula;
11. Votarea bugetului de venituri şi cheltueli;
12. Qiea,r.ea....venilai:iÎQi. de orice natură, aşezarea
şi perceperea taxelor, cotizaţiunilor şi impozitelor în
limitele fixate de lege;
13. Chestiuni privitoare la împrumuturi;
14. Cercetarea gestiunii mânuitorilor de fonduri
comunale, controlul aplicării bugetelor respective,
precum şi al instituţiunilor puse sub supravegherea
lor;
15. Controlul şi supravegherea bunului mers al in-
Stjfqţiiifiîlm-
16. Chestiuni privitoare la iatfitttări de procese, în
străinări, schimburi, concesionări, primiri de daruri,
transacţiuni.
17. Chestiuni privitoare la alpiri şi deslipiri de sate
şi cătune, schimhărC-de~reş£dinte a le ...comunelor,
transformări ale comunelor rurale în urbane şi vice
versa şi în genere orice modificări teritoriale ale
comunelor şi ale altor împărţiri administrative, cum
sunt sectoarele comunale din cuprinsul lor;
18. Măsuri privitoare lajpoliiiajliumurilor, a stră
zilor, a spectacolelor, a moravurilor, poliţie comu-
ria la 'sf in genere orice măsuri pentru ă asigura li
niştea, Ipaza .averii, a vieţii ceFaiemlor si buna or
dine publică;
19. întocmirea de regulamente privitoare la edi
litate, la igienă, salubritate, poliţia rurală şi comu
Lege pentru organizarea adm nistratiunii locale 37
nală, la impozite, taxe şi alte venituri, precum şi la

organizarea diferitelor servicii comunale;
20. Cooperarea cu judeţele şi cu Statul la acele
lucruri şi întreprinderi de interes obştesc cari pot fi
de folos local;
21. Dreptul de a conferi cetăţenia de onoare acelor
persoane cari şi-au câştigat merite deosebite prin
daruri, legate, îmbunătăţiri şi servicii de seamă a-
duse comunei.
Această distincţiune nu se poate acorda decât cu
o majoritate de două treimi a membrilor consiliilor
respective;
22. Dreptul de a dâ şi schimba numele străzilor.
23. Dreptul de a adresa autorităţilor superioare re-
clamatiuni sau memorii relative la îmbunătăţiri,
transformări sau modificări ce ar socoti să se facă
în diferite legi şi regulamente în interesul localităţii,
exprimând dorinţa, făcând propuneri asupra stării şi
trebuinţelor diferitelor servicii publice, cari ar fi în
legătură cu interesele locale;
Consiliile nu pot face sau publica protestatiuni,
proclamatiuni sau adrese cu caracter politic.
24. Consiliile comunale se pot pune în comunicaţii
între ele, precum şi cu celelalte autorităţi în ches
tiuni de interese locale prin mijlocirea primarului.
ART. 105. — Consiliul comunal, în comisiunlle
speciale însărcinate cu îngrijirea diferitelor ches
tiuni privitoare la: învăţământ, cult, sănătate pu
blică, ocrotiri sociale, edilitate, agricultură, etc.,
poate primi şi persoane din afară de consiliu, cari să
dea concursul lor administratiunii comunale în aceste
chestiuni.
PARTEA VI
Regulamentele comunale edilitatea şi
poliţia construcţiilor
SECŢIA I
întocmirea şi cuprinsul regulamentelor comunale
ART. 106. — Pentru întocmirea regulamentelor
•de igienă şi salubritate, de edilitate şi politie comu-
38 Lege pentru organizarea administratiunii loca'e
nală, consiliile comunelor suburbane sunt datoare s:

lua avizul comunei de care este alipită.
Pentru aplicarea acestor regulamente ^comunele
suburbane se pot asocia cu comuna urbană sau mu
nicipiul învecinat, spre a înfiinţa, şi întreţine îm
preună servicii de execuţiuni şi de control.
In caz de neînţelegeri, fie asupra dispoziţiunilor
regulamentare, ii asupra condiţiunilor intervenite'
între comunele suburbane şi oraşe, va hotărî dele-
gaţiunea judeţeană, iar între comunele suburbane şi
municipiu, comitetul local de revizuire.
ART. 107. — Prin regulamente comunale se pot
prevedea măsuri pentru asigurarea aplicării lor,
pentru executarea lucrărilor impuse printr’însele şi
pentru desfiinţarea celor executate în contra pre-
scripţiunilor lor, fixându-se şi în ce proporţiuni lu
crările şi cheltuelile necesare cad în sarcina contra
venienţilor, precum şi alte sancţiuni.
Pedepsele aplicate nu vor trece peste cinci sute
lei amendă în sate, comune rurale şi oraşe nere-
şedinţe şi peste cinci mii lei în oraşe reşedinţe şi
municipii; în caz de recidivă, pe lângă amendă se
poate prevede executarea lucrărilor necesare în con
tul contravenienţilor, precum şi închiderea locuinţe
lor insalubre şi a localurilor de comerţ.
ART. 108. — Regulamentele comunale sunt su
puse aprobării autorităţilor superioare în conformi
tate cu dispoziţiunile legii de faţă.
Ele nu pot conţine dispoziţiuni contrarii legilor şi
regulamentelor generale de administraţiune publică
în vigoare şi' nici intereselor superioare ale Statului.
ART. 109. — Regulamentele devin executorii nu
mai după ce au fost aduse la cunoştinţa publică în
comunele rurale prin afişarea lor sau în alt mod o-
b'işnuit, iar în comunele urbane prin publicarea în
„Monitorul Oficial” or prin „Monitorul Judeţului”'
sau al comunei, sau în lipsă, prin afişare la primă
rie sau la prefectură.
Dovada afişării sau publicării se face prin încheie
rea de proces-verbal semnat de primar şi de secre
tarul comunal.
Lege pentru organizarea adnrmstraţiuuii lorale 39
ART. 110. — Prin regulamentele de edilitate se

prescriu mai ales măsuri:
Pentru determinarea vetrei comunelor, rezervân-
du-se pe cât va ii cu putinţă locui m vatră pentru
Casa comunală, pentru şcoala de diferite grade,
pentru grădini de copii, biblioteci, biserici şi, în ge
nere pentru tot felul de clădiri publice;
Pentru alinierea străzilor şi a pieţelor şi pentru
ridicarea planurilor necesare de aliniere şi nivelare;
Pentru închideri şi deschideri de străzi, şosele,
pieţe, pentru numirea lor şi numerotarea locuinţelor;
Pentru alinierea clădirilor şi stabilirea regulelor de
■constructiune, luîndu-se în consideratiune situaţiu-
nea topografică, amintirile istorice şi cerinţele salu
brităţii, circulatiunii, comerţului şi industriei; pen
tru orice lucrări cari s’ar mai găsi necesare pentru
înfrumuseţarea şi sistematizarea comunelor.
ART. 111. — Prin regulamente de higienă şi sa
lubritate publică se vor lua măsuri mai ales:
Pentru vânzarea substanţelor alimentare şi a ar
ticolelor de prima necesitate;
Pentru privegherea abatoarelor şi pieţelor comu
nei şi pentru executarea măsurilor privitoare la sta
bilimentele şi întreprinderile insalubre;
Pentru înlăturarea cauzelor de infectiune şi a exa-
latiunilor nesănătoase;
Pentru igiena locuinţelor, curăţirea şi cultivarea
locurilor virane;
Pentru înfiinţarea şi buna întreţinere a latrinelor
şi a locurilor unde se depun gunoaiele şi lăturile;
Pentru poliţia înmormântărilor şi a cimitirilor;
Pentru întreţinerea fântânelor, puţurilor şi a ape
lor de cari se serveşte populatiunea sau din cari
se adapă vitele;
Pentru oprirea întinderii boalelor infectioase şl
contagioase.
ART. 112. — Prin regulamente de municipalizare,
întocmite de consiliile comunale urbane şi munici
pale, se vor determina conditiunile privitoare la în
destularea populatiunii cu articole şi servicii de pri
ma necesitate.
40 Lege pentru organizarea admmlstratiunîi locale
Aceste regulamente sunt supuse aprobării comite

tului local de revizuire.
ART. 113. — Prin regulamente privitoare la veni
turile comunelor se vor înfiinţa taxe pentru:
a) Folosinţa bunurilor din domeniul public al co
munelor, pieţe, trotuare, grădini, bâlciuri, târguri de
orice fel, locuri de păşune şi altele;
b) Pentru uzul drumurilor comunale- străzilor, bu
levardelor, cu camioane automobile, cu căruţe de po
vară şi cu orice vehicule cari, fie din cauza greu
tăţilor, fie din cauza poverii ce transportă, aduc vă
tămarea acestor drumuri;
c) Pentru diferitele servicii ce comuna ar orga
niza pentru folosinţa sau în interesul locuitorilor,
precum sunt:
Serviciul apelor şi al canalelor, curăţirea latrine
lor, ridicarea gunoaielor şi lăturilor, măturatul şi
stropitul trotuarelor, ridicarea zăpezei, controlul vân
zării alimentelor şi cântăritul mărfurilor, cotitul va
selor, curăţitul coşurilor, afişajul, mijloacele transport.
ART. 114. — Prin regulamentele de politie comu
nală se iau măsuri mai cu seamă pentru fixarea pre
turilor şi controlul vânzării alimentelor şi altor ar
ticole de prima necesitate, putându-se prevedea pen
tru contravenienţi pe lângă amendă şi confiscarea
imediată a alimentelor. şi a mărfurilor puse în vân
zare împotriva preseriptiunilor.
Pentru asigurarea şi înlesnirea circulatiunii pe
străzi, şosele, pieţe, cheiuri şi alte locuri publice;
Pentru asigurarea moralităţii publice prin supra
vegherea jocurilor de noroc, a caselor de joc, a pros
tituatelor şi a caselor de prostituţie;
Pentru asigurarea mijloacelor de transport în in
teriorul comunei şi fixarea tarifelor de curse în oraş
cu orice vehicule publice;
Pentru luminatul şi măturatul comunelor, ridica
rea ruinelor, dărâmarea sau repararea clădirilor cari
ameninţă cu ruina, oprirea de a expune la ferestre
sau alte locuri obiecte cari prin căderea lor ar pu-
teâ aduce vătăm area trecătorilor sau vecinilor- o-
prirea de a face murdări în străzi, maidane, precum
ţşi de a arunca în străzi lichide, gunoaie şi obiecte

vătăm ătoare circulatiunii sau sănătăţii publice;
Pentru transportarea cadavrelor, menţinerea bu
nei ordine şi a cuviinţei în cimitire, fără deosebire
de culte şi credinţe religioase;
Pentru prevenrea şi încetarea incendiilor, inun-
^ÎÎîlo^r'âIFdr‘^menea''mtâmplări.
Pentru paza alienaţilor a căror stare ar puteâ com
promite morala publică, siguranţa persoanelor şi
păstrarea proprietăţii;
Pentru stârpirea animalelor rău făcătoare, a insec
telor şi a păsărilor dăunătoare sădirilor si recol
telor;
Pentru paza ţarinelor, recoltelor, viilor, pometu-
rilor, fâneturilor, izlazurilor şi sădirilor de tot felul;
Pentru folosinţa apelor de pe teritoriul comunei;
Pentru târguri şi bâlciuri (iarmaroace), serbări şî
•altele;
Pentru prevenirea accidentelor, rezultând din să
pături şi scoaterea pământului, nisipului şi pietrişului;
Pentru strângerea recoltelor la timp;
Pentru înregistrarea vitelor, asigurarea proprietă
ţilor şi determinarea condiţiilor de înstrăinare.
SECŢIA H
Edilitatea şi poliţia construcţiilor
ART. 115. — Comunele uroane şi suburbane, sta

ţiunile balneare şi climaterice sunt datoare să-şi în
tocmească planuri de aliniere, nivelment şi siste
matizare, să revizuiască şi să completeze pe cele
existente, aşa încât în termen de 10 ani dela pro
mulgarea acestei legi, toate aceste planuri să fie de
finitiv întocmite şi aprobate
La întocmirea planurilor se va tine seama de ce
rinţele viitorului, rezervându-se şi determinându-se
locuri pentru servicii, edificii şi monumente publice,
pentru deschiderea a noui artere de comunicatiuni,
precum şi pentru orice alte trebuind după împre
jurări şi localitate
Pentru comunele rurale, planurile se vor întocmi

în marginile nevoilor locale.
ART. 116. — Planurile vor li făcute pentru co
munele urbane şi suburbane, staţiuni balneare şi cli
materice, de serviciile tehnice respective, iar pen
tru lucrări ce n’ar putea fi executate de acestea, d e
specialişti angajaţi de consiliul comunal, iar pery.
tru comunele rurale, de către serviciul tehnic al ju
deţului sau de un delegat al acestuia.
ART. 117. — Pentru comunele cari în total sair
în parte au fost distruse în urma răsboiului, planu
rile se vor întocmi de serviciile tehnice ale Statu
lui, pe socoteala acestuia, în termen de un an dela
promulgarea legii.
ART. 118. — Se instituie la reşedinţa fiecărui ju
deţ, sub. preşedinţia preşedintelui delegatiunii jude
ţene o comisiune pentru sistematizarea comunelor
compusă din membrii consiliului de igienă al jude
ţului, iar în comunele cari au un consiliu de igienă,
din membrii acestui consiliu.
In municipiu comisiunea va fi prezidată de prima
rul municipiului.
Comisiunle vor lua avizul şefilor diferitelor ser
vicii şi vor putea cere avizul experţilor în m aterie
de arhitectură, inginerie, artă, arheologie, industrie şi
comerţ-
ART. 119. — Comisiunile judeţene vor fi ajutate în
lucrările lor de către o subcomisiune ce se va institui
la reşedinţa fiecărei plăşi, din pretori, medicul plăşii,
un inginer sau un conducător, subrevizorul şcolar,
un agronom şi un silvicultor, dacă se vor găsi în lo
calitate.
Aceste subcomisiuni vor tine la dispozitiunea lo
cuitorilor planuri de case şi de instalatiuni agricole
şi de industrie, planuri cari vor fi aprobate de către
serviciul tehnic al Ministerului de Interne sau întoc
mite deadreptul prin îngrijirea acestuia.
ART. 120. — Consiliul tehnic superior din Minis
terul de Lucrări Publice va stabili regulele generale
după cari se vor conduce comunele Ia întocmirea-
planurilor şi proiectelor de sistematizare, precum şi

la executarea lucrărilor.
ART. 121. — Atât comisiunile locale cât şi secţia
tehnică exercită controlul, pentru ca autorităţile co
munale să se conformeze prescripţiunilor legii şi când
o comună, după trei ani dela punerea în aplicare a
legii nu va fi început lucrările pentru întocmirea pla
nurilor şi proiectelor necesare, vor interveni ca di
rectorul ministerial pentru municipii, şi preşedinţele
delegaţiunii judeţene pentru celelalte comune şi sate,
să le pună în întârziere. Dacă în termen de şease
luni aceste administraţiuni nu vor da urmare aces
tor invitaţiuni, lucrările vor fi întreprinse de comi-
siunea respectivă, pe socoteala municipiului sau a
comunei, iar cheltuelile vor îi înscrise în buget ca o-
bligatorii.
In acest caz, comisiunile vor putea da însărcinări
serviciilor tehnice judeţene sau comunale şi la tre
buinţă a angaja specialişti pentru facerea planurilor
şi proiectelor.
îndată ce planurile şi proiectele vor fi întocmite,
primarul va cere asupra lor avizul comisiunii de
sistematizarea respectivă şi cu acest aviz le va su
pune deliberării consiliului comunal, care va fi da
tor să se pronunţe în cel mult şase luni.
.Oricare ar fi rezultatul deliberării, precum şi în
caz când consiliul comunal ar neglija să se pronunţe
în termenul de mai sus, primarul este dator să îna
inteze planurile şi proiectele cu avizele şi toate actele
referitoare, delegaţiunii judeţene pentru sate şi oraşe,
iar pentru comunele suburbane şi staţiunile balneare
la comitetul local de revizuire, gare va hotărî.
ART. 122. — Deschiderile şi închiderile de străzi
şi_pieţe, precum şi hotărârile consiliului comunal pri
vitoare la înfiinţarea, desfiinţarea şi schimbarea pie
ţelor destinate târgurilor şi bâlciurilor ce aparţin co
munei sunt supuse aprobării comitetului local de re
vizuire pentru municipii, iar pentru sate- comune ru
rale şi oraşe, delegaţiunii judeţene.
ART. 123. — Nimeni nu poate deschide străzi,
pasaje sau înfundături fără autorizaţia consiliului
44 Lege pentru oiganizarea administratiunii locale
sătesc sau comunal, care este dator să o subordo

neze îndeplinirii conditiunilor de aliniere, nivelment,,
canalizare, pavare şi iluminat, precum şi normele sta-
blite de regulamente, fixând şj un termen pentru exe
cutarea lor.
Primarul nu va elibera autorizarea decât după ce
conditiunile vor fi fost îndeplinite.
In contra deliberării consiliului comunal sau decl-
ziunii primarului prin care se respinge sau se admite
numai o parte a cererii, cel interesat poate face a-
pel la delegaţia consiliului judeţean sau la comitetul
local de revizuire pentru municipii.
Aceste hotărâri pot fi- atacate pe căile stabilite de
prezenta lege.
Oricine va deschide străzi, pasaje sau înfundături;
fără autorizare va fi dat în judecată şi se va pe
depsi cu amendă până la 50.000 lei, fără ca această pe
deapsă să poată fi redusă prin aplicarea circumstan
ţelor uşurătoare la mai puţin de 5000 lei amendă.
Străzile, pasajele şi înfundăturile ce se vor des
chide fără autorizare vor fi închise, iar clădirile ce-
vor fi făcute pe dânsele vor fi desfiinţate.
Tribunalul, odată cu pronunţarea pedepsei, va con
damna pe delicvenţi să plătească comunei cheltuelt
necesare pentru desfiinţare.
Cei cari vor cumpără terenuri pe asemenea străzi,,
pasaje sau înfundături, deschise fără autorizare, pot
cere prin justiţie rezilierea vânzării, restituirea pre
ţului şi despăgubiri.
ART. 124. — Pentru străzile şi înfundăturile pe
cari sunt construite clădiri şi cari la promulgarea
legii de fată se vor găsi deschise fără autorizarea
primăriei şi fără îndeplinirea conditiunilor prevăzute
de legile şi regulamentele în vigoare se vor stabili
de autoritatea în drept, cu aprobarea Ministerului
de Interne, dată în urma avizului comitetului central
de revizuire, normele în ce priveşte executarea lu
crărilor ce erau tinute să le facă pentru a obţine
autorizarea. Dacă în termen de cel mult trei ani dela
promulgarea legii, acele lucrări nu vor fi executate*
se vor aplica sancţiunile prevăzute în legea de fată-
Străzile şi înfundăturile cari au caracter de drum

public şi au fost deschise cu încălcarea legii sau a
regulamentelor vor fi luate în posesiune de comună,
fără despăgubiri pentru proprietarii terenului cari au
dat străzii sau înfundăturii această destinatiune.
Comuna este în drept să impună taxe speciale
pentru acoperirea în total sau în parte a cheltuen-
lor cari au fost necesitate de lucrări pentru amelio
rarea străzilor sau înfundăturilor în chestiune.
Aceste impozite speciale nu vor putea întrece 10
la sută din venitul net al imobilelor şi ele vor fi su
puse aprobării consiliului judeţean sau a comitetului
local de revizuire pentru municipii. In contra hotă
rârii acestora se poate face apel pe căile stabilite
de această lege.
Când prin strada, pasaje, pieţe, etc., nou creiate
sau nou amenajate, se măreşte valoarea proprietă
ţilor vecine, douăzeci la sută din plus-valoare revine
comunei ca despăgubire pentru lucrările edilitare iă-
cute; evaluarea acestei plus-valori se va stabili după
normele prevăzute în legea de expropriere pentru
utilitate publică.
Asupra proprietăţilor astfel impuse nu se mai poa
te pune nici o sarcină pentru lucrări edilitare.
ART. 125. — Constructiunile cari fără autorizare
sau încălcarea autorizării date s’ar face cu ieşire în
stradă peste alinierea definitiv aprobată vor fi dă
râmate, afară dacă proprietarul, în termenul pre
scris, ar punea constructiunea la aliniere. Nu se vor
permite lucrări de consolidare la clădiri şi împrej
muiri ieşite din aliniere pe străzi al căror plan este
definitiv aprobat, iar lucrările cari se vor face fără
autorizaţie vor fi desfiinţate.
Abaterile se vor judeca atât în ce priveşte apli
carea pedepselor cât şi în ce priveşte fixarea chel-
tuelilor ce cad în sarcina contravenienţilor pentru
desfiinţarea lucrărilor şi a despăgubirilor la cari co
muna ar avea drept, de către judecătoriile de ocoale.
ART. 126. — Dispozitiunile secţiunii I şi II, par
tea II, se aplică şi administratiunilor săteşti, în mă
sura mijloacelor şi a competintei lor.
PARTEA VII
Delegaţia consiliului comunal (rural,
orăşenesc şi municipal)
SECŢIA 1
Constituirea delegaţiei consiliului
ART. 127. — Consiliul alege dintre membrii săi
o delegaţie compusă din 5 membri în comunele ur
bane mai mari de 100.000 locuitori, dinjCaaembri în
comunele urbane'm âl mări de 5Q.00CQocuitori, de
Jijaaembri în celelalte comune-Wbăne^ji d eJjjn em -
. - '^ m i în comunele urbane şi de 2jpem bri în-^romunele
rurale şi sate. Se vor alege^-t^fte 2^supleanţi pentru
comune urbane şi un supleant pentru comune rurale,
cu rezerva dispoziţiunilor pentru comunele rurale,
cari sunt formate din mai multe sate.
, ART- 128- — Delegaţia se alege dintre consilierii
aieşi, prin vot secret.
Acei consilieri vor fi declaraţi aleşi cari au ob
ţinut majoritatea absolută de voturi, în ordinea im
portanţei numărului de voturi obţinute.
Dacă la primul scrutin nu a întrunit majoritatea
absolută de voturi numărul necesar de candidaţi, vo
tarea se repetă în aceeaşi şedinţă şi sunt declaraţi
aleşi candidaţii cari au întrunit mai multe voturi.
In caz de paritate, cel mai în vârstă va fi decla
rat ales. -
In municipii alegerea delegaţiei consiliului se face
cu reprezentarea minorităţii, repartizându-se manda
tele proporţional cu numărul consilierilor aleşi pe fie
care listă, faţă de totalul consilierilor aleşi.
ART. 129. — In caz de vacanţă din orice cauză,
în locul vacant se va chema supleantul până Ia cea
mai apropiată şedinţă a consiliului, când se va alege
un nou membru.
ART. 130. — Mandatul membrilor delegaţiunii este
pentru întraga durată a consiliului.
Consiliul poate retrage motivat oricând mandatul
delegaţilor săi prin vot secret şi cu majoritatea ab
solută de voturi.
In cazul acesta locurile vacante se complectează

după regulele hotărâte în articolul precedent.,
ART. 131. — Poate face parte din delegaţie ori
care consilier ales, dacă nu există incompatibilitate
cu funcţiunea sau ocupaţia care ar avea.
Primarul şi ajutorii de primari fac de drept parte
din delegaţia consiliului comunal.
ART. 132. — Membrii delegaţiei primesc un jeton
de prezentă pentru prestatiunile lor şi li se restj-
tue cheltuelile pe cari le-ar face pentru îndeplinirea
însărcinării lor.
Tudemnizările cuvenite se vor fixa de consiliul co
munal prin încheieri supuse aprobării autorităţii tu
telare.
SECŢiA lt
Fu ncţionarea delegaţiei consiliului
ART. 133. — Delegaţia se întruneşte cel puţin

odată pe săptămână după convocarea primarului saa
locţiitorului său. ‘
ART. 134. — Delegaţia este prezidată de primar
sau locţiitorul său- fără de care deliberările ă ' '
gaiei nu sunt valabile.
ART. 135. — încheierile delegaţiei se iau cu ma
joritatea
*• - embrilor ei. /
f SECŢIA 111
Atrlbuţiunile delegaţiei consiliului
ARI'. 136. — Delegaţia consiliului comunal înlo

cuieşte consiliul comunal în intervalul dintre '"'se
siuni şi decide în locul său în limitele puterilor con
ferite de consiliu.
ART. 137. — Consiliul nu poate delega delega
ţiei: dreptul de a decide în ce priveşte numirea, îna
intarea şi licenţierea funcţionarilor ~cu titluri aca
demice superioare, ca şi votarea şi modificarea bu
getului, înfiinţări de taxe, impozite, cotizaţiuni, în
străinări sau achiziţiuni de averi comunale, împru-
48 Lege pentru organizarea adirniistraţiunii locale
muturi, aprobări de gestiuni, regulamente, concesio

nări de servicii şi lucrări, modificări de teritorii, con
ferirea cetăţeniei de onoare.
ART. 138. — Delegatiunea este un organ consul
tativ al primarului în toate chestiunile cari intră în
atribufiunile sale.
ART. 139. — Delegaţia decide în toate chestiunile
de numiri, înaintări, licenţieri din serviciu a funcţio
narilor comunali fără titluri academice şi hotărăşte
asupra măsurilor disciplinare, pregăteşte proiecte de
buget, ca şi proiectele de regulamente cari urmează
să fie supuse aprobării consiliului.
Pentru pregătirea bugetului delegaţia va cere co-
misiunii de verificare un raport asupra situatiunii fi
nanciare a comunei, care va fi supus deliberărilor
consliului împreună cu proiectul de buget.
ART. 140. — Delegaţia stabileşte preturile came
relor de hotel, pensiunilor de familie şi tariful altor
localuri publice, preţul transporturilor cu vehicule
publice, al prestatiunilor de serviciu al comisiona
rilor, hamalilor de stradă, precum şi preţul transpor
turilor cu carele funebre, putând prevedea penalită
ţile pentru înlăturarea speculei.
ART. 141. — Delegaţia acordă autorizaţiile nece
sare pentru constructiuni, reparaţii, împrejmuiri, con
form planurilor de aliniere şi regulamentelor, ordonă
prestatiuni în natură în cazuri de calamitate publică.
ART. 142. — Delegaţia întocmeşte ordinea de zi
a chestiunilor ce urmează a fi aduse în desbaterea
consiliului comunal.
ART. 143. — Delegaţia supraveghează întocmirea
listelor electorale atât pentru alegerile politice cât
şi cele administrative. Supraveghează şi inspectează
stabilimentele comunale. Verifică ori de câte ori
crede de cuviinţă, dar cel puţin odată pe lună cassa
comunei, încheind despre aceasta uri proces verbal
pe cale îl supune consiliului. Supraveghează execu
tarea măsurilor de igienă şi salubritate publică, de
edilitate şi politie comunală.
ART. 144. — In măsura în care pot fi adaptate
■i
Structurii lor, dispoziţiile acestei secţiuni se aplică
rin administratiunea satelor şi a comunelor rurale for-
ţm ate din mai multe sate.
} PARTEA VIII
Primarul şi ajutorii de primari
SECŢIA I
Alegerea, mandatul şi retribuţia primarului
ART. 145. — Primarul în sate, ca şi în comunele
rurale constituite dintr’un singur sat, şi ajutorul de
prim ar se aleg prin sufragiul universal direct şi se-
•cret de alegătorii comunali, cu majoritatea absolută
•de voturi, dintre membrii comunei cari şe bucură
de drepturile electorale în sat sau în comună, cu re
zerva dispozitiunilor pentru sate în cari funcţionea
ză adunarea sătească.
Dacă nici unul dintre candidaţi n’a întrunit majo
ritatea absolută a voturilor exprimate, alegerea se
Jepetă, declarându-se ales candidatul cu majoritatea
de voturi.
Primarii celorlalte comune rurale se aleg de con
siliul comunal, cu majoritate absolută de voturi,
dintre membrii consiliului sau dintre membrii comu
nei cari, ar avea dreptul de a fi aleşi consilieri.
Dacă nici unul dintre candidaţi nu întruneşte a-
ceastă majoritate, votul se repetă, declarându-se a-
les cel cu majoritatea de voturi.
ART. 146. — Primarii comunelor urbane se aleg
de consiliul comunal cu majoritatea de două treimi
de voturi dintre membrii aleşi ai consiliului..
Dacă nici unul dintre candidaţi nu întruneşte a-
ceastă majoritate, Ministerul de Interne va numi
primar- pe unul din cei trei candidaţi cari au întrunit
cele mai'multe voturi.
In cazul când Ministerul găseşte că aceşti candi
daţi nu corespund intereselor siguranţei de Stat
sau ordinei sociale, poate numi ca primar pe unul
din membrii consiliului comunal respectiv.
ie,cea Administrativii Locală 4
50 Lege pentru organizarea administrafiunii locale
Intrarea în funcţiune a celui ales de consiliul co

munal nu se poate face fără confirmarea Ministeru
lui de Interne.
ART. 147. — In caz de concedii, absenţă, demi-
siune, suspendare, revocare sau orice împiedecare
a primarului, el este în locuit în funcţiunile sale de
unul din ajutorii de primar.
ART. 148. — Comunele pot avea, după necesi
tate, mai mulţi ajutori de primari după hotărârea
consiliului aprobată de adunarea tutelară.
In comunele în care au mai mulţi ajutori, primarul
va fi eventual înlocuit de primul ajutor sau, în lipsă,
de unul din ajutori, desemnat de primar, iar în lipsa
şi a acestuia de un consilier, deasemenea desemnat
de primar.
Alegerea ajutorilor de primari are loc după ace
leaşi norme ca şi a primarului.
ART. 149. — Nu pot fi aleşi primari şi ajutori de
primari, miniştrii diferitelor culte, funcţionarii Sta
tului, judeţului, comunei şi satului, cu excepţiunea
membrilor corpului didactic, cari îşi vor lua con
cediu delà catedră pe timpul mandatului, — şi cu
a medicilor de spitale.
Primarul şi ajutorul de primar pot fi obligaţi de
consiliul comunal respectiv să nu exercite în timpul
funcţiunei lor vreo profesiune liberă.
ART. 150. — Mandatul primarului şi al ajutoru
lui de primar durează' Cât şi mandatul consiliului
carej:a.,alcs.
Primarul, împreună cu delegaţia, gerează aface
rile, comunale în caz de expirarea mandatului consi
liului până la conştituireănoului consiliu.
ART. 15f . — Consiliul comunal fixează în fiecare
an, la votarea bugetului, retribuţiunea primarului
şi a ajutorilor lui, după mijloacele de cari dispune
comuna, cu aprobarea autorităţii tutelare.
Primarii comunelor urbane, aflaţi în funcţiune la
promulgarea legii, vor avea dreptul a-şi cere în
scrierea la pensiune dacă au serviciu de cel puţin 10
ani şi au contribuit la fondul de pensiune.
SECŢIA II
; Atrlbuţlunile primarului
| ART. 152. — Primarul, împreună cu delegaţia

consiliului comunal, constitue organul executiv al
.cadministraţiunii comunale.
ART. 153. — Primarul este capul administraţiunii
'comunale. El administrează toate interesele comu
nei, împreună cu delegaţia consiliului sau cu con
siliul comunal, după prevederile legii.
Semnul distinctiv al primarului este o cingătoare
cu culorile nationale, pe care o poartă la toate cere
moniile oficiale şi la celebrarea căsătoriilor.
ART. 154. — Primarul reprezintă comuna în jus-
rtiţie.
El poate face, în cazuri urgente, orice acte în
.justiţie, necesare conversării unui drept, rămânând
.a fi aprobat ulterior de consiliu.
ART. 155. — Primarul este şeful poliţiei comu
nale.
El poate delegă parte sau totalitatea din aceste
atribuţiuni ajutorului de primar şi în lipsa lui unui
membru din delegatiunea consiliului comunal.
El exercită atribuţiunile ce decurg din această ca
litate, fie personal, fie prin agenţii şi ofiţerii de po
liţie, desemnaţi în acest scop de poliţia administra
tivă.
Primarul, în caz de urgenţă, este obligat a luă
măsurile necesitate de împrejurări, când ordinea
publică şi siguranţa Statului ar fi ameninţată, rapor
tând organelor în a căror competinţă şi atribuţiune
intră în mod obişnuit aplicarea acestor măsuri.
ART. 156. — Măsurile de poliţie comunală se or
donă şi se aplică dè primar, conform legilor şi re
gulamentelor.
Poliţia comunală are de obiect în deosebi:
a) Igiena şi salubritatea locuinţelor şi determina
rea condiţiunilor pentru construcţiunea proprietăţilor
particulare;
b) înlesnirea şi siguranţa circulaţiunii pe străzi şi
şosele, pieţe şi alte locuri publice;
c) Asigurarea mijloacelor de transport în interio

rul comunei;
d) Ferirea oraşelor contra incendiilor, inundări
lor, prevenirea şi combaterea boalelor epidemice sau:
contagioase, ca şi a epizotiilor;
e) Distrugerea şi stârpirea animalelor vătămă
toare;
î) Transportarea cadavrelor şi îngrijirea cimitire
lor fără deosebire de cult sau credinţă relegioasă;
g) Inspectarea hotelurilor şi a pensiunilor şi lua
rea măsurilor proprii pentru a asigură igiena şi sa
lubritatea lor;
h) Asigurarea calităţii şi greutăţii obiectelor cari
se vând cu cântarul sau cu măsura, potrivit legii
măsurilor şi greutăţilor;
i) Privegherea localurilor de băuturi;
j) Controlul din punct de vedere sanitar al ali
mentelor şi băuturilor;
k) Supravegherea afişajului;
l) Măsuri pentru stârpirea cerşetoriei;
m) Politia teatrelor şi a spectacolelor de orice na
tură;
n) Politia industrială şi siguranţa comerţului.. 1
ART. 157. — Primarul este îndatorat a luă mă
suri pentru a împiedică furtul şi pagubele cauzate
pe câmp, strângerea recoltelor înainte de vreme,
măsuri pentru folosinţa raţională a păşunilor şi, în
fine, orice alte măsuri şi dispozitiuni prevăzute în
legea politiei rurale actualmente în vigoare sau care
s’ar mai hotărî în viitor.
ART. 158. — Primarul ca şi funcţionarii tehnici
sanitari, cari au dreptul de control, desemnaţi de
el, sunt în drept să constate contravenţiunile la legi,
regulamente şi ordonanţe. Ei vor trimite pe contra
venienţi în judecata justiţiei competente, dacă legile
nu vor da chiar în competinta lor constatarea fap
telor şi aplicarea pedepselor.
ART. 159. — Primarul convoacă consiliul comu
nal, prezidează şi închide şedinţele.
Convoacă şi prezidează delegaţia consiliului.
Propune chestiunile cari urmează a ii discutate în

delegaţie.
Execută deliberările consiliului şi ale delegatiunii
$i iâ toate măsurile necesare pentru apărarea inte
reselor comunei în executarea deciziunilor date de
consiliu şi delegaţie.
Supraveghează respectarea regulamentelor,
t Eliberează certificate de notorietate publică si de
'paupertate.
îndeplineşte toate actele cari nu sunt rezervate în
tnod special consiliului sau delegaţiei comunale, pri
mitoare Ia administrarea şi apărarea intereselor co
rnuţi el.
Primarul este ofiţer al stării civile.
El poate să delege această atributiune ajutorului de
primar sau, în lipsa acestuia, unui membru al dele
gatiunii consiliului comunal.
Primarii satelor mici pot fi însărcinaţi de delega
ţia consiliului comunal, după alegerea ei, să exercite
funcţiunile de ofiţer al stării civile pentru mai multe
sate vecine. In acest caz acestea vor contribui, în
măsura stabilită de delegaţia comunală, la întreţine
rea oficiului.
Primarul dispune ordonantarea plăţilor şi sem
nează ordonanţele. El poate să delege, pe răspun
derea sa personală, această atributiune ajutorului
de primar.
Primarul inspectează pieţele, drumurile, sălile de
spectacol, târgurile şi orice stabilimente cari, din
punct de vedere al siguranţei şi al sănătăţii, sunt
în competenta politiei comunale. El poate opri spec
tacolele cari ar turbură liniştea sau ar jicni simţul
moral.
Ordonă măsurile urgente de igienă conform avi
zului medicului.
Primarul prezidează licitaţiile publice.
Primarul poate delegă parte din atributu.mile sale
ajutorului de primar sau, în lipsa lui. unui membru
al delegatiunii, prin deciziune scrisă care se aduce
la cunoştinţă prin afişare şi prin publicitate.
APT. KîO. — Primarul este singurul în drept a
dă ordonanţe cu privire la măsurile ce cad în atri-

.butiunile sale, ale consiliului sau ale delegaţiei.
Chând aceste ordonanţe sunt privitoare la ches
tiuni sanitare, agricole, veterinare, de lucrări pu
blice sau alte specialităţi, vor îi date în urma con
sultării prealabile cu şeful de serviciu respectiv şi
contrasemnate de acesta.
Ordonanţele vor fi afişate la uşa primăriei.
Oricare cetăţean este în drept a face întâmpinări
în contra ordonanţelor, la comitetul local de revi
zuire, când sunt date de primarii municipiului şi la
delegaţia consiliului judeţean când sunt date de prj-
marji celorlalte comune.
Delegaţia judeţeană şi comitetul local de revizuire,
fiecare în sfera competintei sale, au dreptul oricând
să anuleze ordonanţele cari sunt contrare legilor si
regulamentelo de administraţie, sau când acestea
ating ordinea de Stat. Ele pot. la nevoie, suprimă
din aceste ordonanţe numai dispozitiunile lor ataca
bile din acest punct de vedere.
In contra hotărîrii delegaţiei consiliului judeţean
orice cetăţean care a îndreptat o întâmpinare poate
face apel la comitetul local de revizuire, iar în con
tra hotărîrii acestuia din urmă, la comitetul central
de revizuire, în termen de zece zile dela primirea de-
ciziunii.
Ordonanţele devin executorii numai după ce au
fost aduse la cunoştinţa publicului prin afişare şi
publicare, pentru cele cari conţin dispoziţiuni ge
nerale şi prin notificări individuale făcute interesaţi
lor, pentru celelalte cazuri.
Afişarea şi publicarea se constată prin procese-
verbale semnate de primari şi secretari, iar încu-
noştiintările individuale prin dovezi de nrimire.
ART. 161. — Contraventiunile la ordonanţe se
vor judecă şi pedepsi conform prescripiiunildf din
legi şi regulamente.
—ART. 162. — Primarul îndeplineşte orice alte a-
tributiimi care-i sunt deferite prin legi şi regula
mente şi reprezintă comuna în toate ceremoniile o-
ficiale.
Lege pentru organizarea administratiunii locale Să-
i/ SECŢIA 111
‘ Demiterea, îndepărtarea şi suspendarea primarului şi a
; ajutorului de primar
ART. 163. — Primarul şi ajutorul de primar pot

demisionâ oricând, cu rezerva dispoziţiunilor rela
tive la primarii din satele mici.
Ei îşi înaintează demisiunea consiliului respectiv.
Consiliul hotărăşte asupra demisiei.
Primarul va ii înlocuit, până la hotărârea consi
liului, prin ajutorul de primar.
.ART. 164. — Primarul şi ajutorul de primar pot
fi îndepărtaţi prin deciziunea motivată a consiliului
comunal, luată cu majoritate de două treimi de vo
turi din numărul total al consilierilor, când s’au do-
. vedit în sarcina lor fapte grave şi dăunătoare co
munei.
ART. 165. — Nici o măsură nu se poate lua în
contra primarilor cari ar avea de scop îndepărta
rea lor, înainte ca aceştia să fi fost chemaţi pentru
a fi ascultaţi de autoritatea competentă.
Ei sunt în drept să-şi prezinte apărarea şi prin
memorii scrise. Dacă refuză să se înfăţişeze sau să
prezinte memorii, procedura de îndepărtare îşi va
urma cursul.
In hotărârea care se va da se face menţiune de
îndeplinirea acestor formalităţi.
ART. 166. — încheierile consiliilor comunale se
comunică autorităţilor tutelare respective, conform
dispoziţiunilor legii de fată. Ele rămân definitive
dacă în termen de 15 zile dela comunicarea lor nu
au fost infirmate de aceste autorităţi. Cei îndepăr
taţi au şi ei dreptul să atace decizia în acelaş ter
men.
ART. 167. — Primarii pot fi suspendaţi în timpul
unei anchete ordonate de autorităţile administrative
superioare sau în interesul unei cercetări pendinte
în fata judecătorului de instrucţie.
Primarii vor fi suspendaţi, dacă au fost trimişi^ în
judecată în urma ordonanţei definitive a judecăto
rului de Instrucţie, daca au fost arestaţi în virtutea
unui mandat judecătoresc sau au iost condamnaţi

numai în prima instanţă, în urma unei plângeri adre
sată direct instanţelor de judecată penală.
In aceste cazuri suspendarea se pronunţă motivat
de delegaţia judeţeană pentru primarii comunelor
urbane §i rurale, iar- pentru primarii municipiilor de
directorul ministerial, la cererea consiliului comu
nal, a autortătii superioare care anchetează sau a
judecătorului de instrucţie, — în cazurile prevăzute
de alin. 1, şi din oficiu, — în cazurile prevăzute de
aliniatul al doilea.
ART. 168. — Calitatea de primar se pierde pen
tru aceleaşi cauze pentru cari se pierde si calitatea
de consilieri. Ea se pierde şi atunci când după ale
gere survine un caz de incompatibilitate prevăzut
d eleg e.
ART. 169. — Deciziunile de suspendare vor. fi re
vizuite din trei în trei luni, pentru ca consiliul să
se pronunţe asupra utilităţii menţinerii suspendării.
ART. 170. — Dispozitiuniîe acestei secţiuni, se a-
plică şi administratiunilor săteşti,, în măsura com
patibilităţii cu structura şi competenta lor.
PARTEA IX
Serviciile comunale şi funcţionarii
comunali
SECŢIA I
Serviciile comunale
ART. 171. — Serviciile necesare fiecărei admi-
nistratiuni, atât săteşti cât şi comunale, precum si
personalul lor, se stabilesc în limitele mijloacelor,
printr’un regulament prin care se va determina, şi
atributiunile şi retributiunile, întrucât acestea nu vor
fi prevăzute prin legea de fată sau prin legi spe
ciale.
ART. 172. — Fiecare comună va avea un secre
tar sau un notar, un încasator sau un cassier si per
sonalul necesar pentru serviciile comunale.
In măsura mijloacelor lor, comunele urbane ca şi

şele rurale, precum şi satele, vor putea angaja şi
alţi funcţionari, precum: surori de ocrotire, medici
şau agenţi sanitari, medici sau agenţi veterinari,
taoaşe, conductori, picherii cantonieri, agronomi, in
terpreţi, telefonişti, factori poştali, pompieri.
• SECŢIA II
Funcţionarii comerciali
ART. 173. — Conditiunile de admisibilitate, de sta
bilitate şi de înaintare, retributiunile şi pedepsele
disciplinare pentru funcţionarii comunali şi săteşti.
:Cari intră în prevederile legilor speciale, sunt cele
prevăzute prin acele legi.
: Pentru funcţionarii comunali ca şi pentru perso
nalul subaltern neprevăzut în legile speciale, comu-
'nele vor observa conditiunile de admisibilitate, de
stabilitate şi pedepsele disciplinare ce vor fi stabi
lite pentru funcţiunile similare în legea pentru or
ganizarea Ministerului de Interne, întrucât legea de
fată nu dispune altfel.
Secretarii, casierii şi contabilii comunali sunt nu
miţi de consiliu, după normele prevăzute în legea
de fată. Pe lângă conditiunile generale stabilite pen
tru funcţiunile publice, potrivit aliniatului precedent,
secretarul în comunele urbane, va trebui să posede
diploma de doctor sau licenţiat în drept, iar cassierii
şi contabilii diploma unei şcoli superioare de comerţ.
Cassierul comunelor rurale va trebui să aibe cel
DUtin ciclul inferior secundar. Prin exceptiune, Mi
nisterul de Interne poate autoriza provizoriu ca ad-
ministratiiunile comunale, în localităţile unde a-
ceastă condiţie nu va putea fi realizată, să poată
numi cassier numai cu absolvirea cursului primar.
Ceilalţi funcţionari sunt numiţi de consiliu, de de
legaţia consiliului sau de primar, potrivit dispozi-
tiunilor legii şi regulamentului ce se va face.
ART. 174. — Cassierul, contabilul şi agenţii de
percepere nu pot intra în funcţiune înainte de a de
pune garanţia prevăzute de lege sau de regulamen
tele votate de consiliul comunal.
58 Lege pentru organizarea aiím'biftratiunii locale
Primarii veghează, sub a lor răspundere, ca ga

ranţiile să fie depuse, completate sau reînoite la tre-
imintă.
Garanţiile vor fi totdeauna depuse în numerar sau
în efecte publice garantate de Stat si se vor năstrâ
la Casa de Depuneri si Consemnatiuni.
ART. 175. — încasatorii săteşti pot fi scutiti de
.garanţie printr’un vot al adunării săteşti, dat cu două ■
treimi al celor prezentă dresându-se un deosebit pro-
ces-vcrbal.
"în“satele în cari funcţionează un consiliu sătesc,
.scutirea- nu se poate acordă de către consiliu de
cât după ce votul său va fi supus aprobării sufra
giului obştesc.
ART. 176. ■ — Toate incompatibilitătlle stabilite
prin legi pentru funcţionarii administrativi ai Sta
rtului se aplică şi funcţionarilor comunelor si ai sa
telor.
ART. -177. — Secretarul comunal poartă în mu
nicipii suoraşe numirea de secretar general'ăl ora
şului sau al municipiului.
Dl asistă lâ~ toate şedinţele consiliului comunal.
El este însărcinat cu redactarea proceselor-verbale
ale şedinţelor şi cu transcrierea lor în registrele res
pective numerotate, şnuruite şi parafate de primar.
El este capul cancelariei şi are supravegherea
arhivelor şi a tuturor lucrărilor din cancelaria pri
măriei; contrasemnează toate .'actele şi corespon
denta, putând delegă acest drept si şefilor servi
ciilor comunale.
El îndeplineşte orice alte însărcinări date lui în
această privinţă prin legea de fată sau de către pri
mar şi consiliul comunal în marginile atributiunilor
Tor.
In caz de concedii sau de împiedicare a secreta
rului, el este înlocuit printr’unul dintre şefii de ser
vicii, desemnat de primarul comunei urbane respec
tive.
ART. 178. — Notarul comunal va fi numit de con-
•siliul comunal şi confirmat de directorul ministerial.
Mai multe comune se pot asociâ spre a avea un
notar, formând astfel o circumscriptiune notarială-
Lege pentru organizarea administraţiunii locale 59-
, Când mai multe comune se asociază spre a formă

o cfrcumscriptiune notarială şi în cazul când nu sunt
înţelese asupra persoanei notarului, numirea lui se
fa face potrivit articolului 5 8 .
Notarul trebuie să fie abW vent al scoalei de no
tari cu bacalaureat sau licenţiat în drept, Ministerul
d O n tern e poate dispune ca, pentru un period de
terminat de doi ani, localităţile unde această condi-
Tune nu ar putea fi realizată, să fie admişi provi
zoriu si candidaţi cu cel puţin patru clase secun
dare, după ce au dat un examen de admitere.
El poate fi ajutat în atributiunile sale de un sub-
notar recrutat în aceleaşi conditiuni ca si notarul.
• El îndeplineşte în comunele rurale, cu rezerva ce
lor stabilite pentru sate, însărcinările date orip arti
colul precedent secretaruluT sr va" întocmi acte de
sîare ^civilă pentru satele cari nu au un oficiu de
stare civilă propriu. El le contrasemnează, fiind răs
punzător, împreună cu primarul, de exactitatea lor.
El supraveghează şi îndrumează activitatea se
cretarilor săteşti din cuprinsul comunei respectiv»,
aducând la cunoştinţa primarului sătesc neregulile
de serviciu constatate.
" In Consiliul comunal el poate lua cuvântul si face
propuneri, având vot consultativ, în afară de ches-
tîtihile în cari este vorba de actele lui proprii. EI
afişează în termen deliberatiunile consiliului şi con
stată faptul prin proces verbal, împreună cu prima
rul. Comunică, potrivit legii, şi înaintează spre apro
bare deliberatiunile consiliului, si îndeplineşte orice
alte însărcinări date lui în această privinţă de legea
de fată sau de către consiliul comunal în marginile
atributiunilor sale.
El are în sarcina sa si executarea lucrărilor şi în
datoririlor prescrise prin legi şi regulamente gene
rale.
Astfel:
Ajută pe primar spre a aduce la cunoştinţa pu
blică în comună, prin afişare si citire, legile si re
gulamentele de administraţie publică, precum si re -
1
i
<30 Lege pentru organizarea administratiunii locale ]
gulamentele comunale si orice alte acte ale autori-;

tatii destinate publicităţii. <
Culege datele statistice de tot felulprivitoare lai
comună si le comunică autorităţii însărcinate cp j
centralizarea lor. j
Ia parte la facerea si revizuirea listelor, electorale, j
precum şi ia diieritele recensăminte, cum su n tT a lj
copiilor în etate de scoală, al tinerilor supusi recru- J
tării în armată, al impozitelor, al prestatiunilor, etc.
Tine registrele pentru liberarea biletelor de vânzare '
a vitelor, iar în lipsă de agenţi veterinari, registrele !
pentru intabularea lor.
Conduce si supraveghează pe încasatorul sătesc în 1
atribuţiile sale. * i
Păstrează, în lipsă de agenţi sanitari, registrele de i
vaccinare şi., re vaccinare...
îndeplineşte serviciul postai rural acolo unde nu \
este un oficiu telegrafo-poştal, o agenţie snecială sau ’
un alt însărcinat al direcţiunii generale a poştelor,
telegrafelor şi telefoanelor.
Remite toate actele procedurale emanate delà Jus
tiţie, cum si orice fel de acte si ordine de chemare
ale diferitelor autorităţi.
ART. 179. — Secretarul sătesc si notarul comun e-
rol rurale sunt îndatoraţi a redactă petitiuni pentru
cei cari ar recurge la oficiul lor. Pentru acest ser
viciu, secretarul sau notarul, sub pedeapsă discipli
nară, nu va puteă cere nici a primi o plată mai mare
decât aceea fixată prin tariful stabilit de delegatiu-
nea judeţeană cu avizul conform al primului.preşe
dinte sau, în lipsă, al preşedintelui tribunalului.
Secretarul sătesc este însărcinat cu remiterea tu-
tulor actelor procedurale emanate d elà'justiţie, cum
$i a ori căror acte şi ordine de chemare ale diferite
lor autorităţi, sub privegherea si răspundeea nota
rului.
ART. 180. — Toţi funcţionarii comunelor si ai sa
telor, înainte de a intra în funcţiune, vor presta, în
fata primarului respectiv, următorul jurământ:
„Jur credinţă Regelui, supunere Constîtutiunii şi
Legilor, jur să apăr şi să sprijinesc interesele Ţării:
Aşa să-mi ajute Dumenezeu”.
AKT. 181. — funcţionarii comunelor şi satelor

.sunt ele doua categorii: funcţionarii administrativi şi
funcţionarii de specialitate, pe cari diferite legi or-
gance îi declară ca atare.
AKT. 182. ~~ Conditiunile de recrutare pentru
funcţionarii de specialitate, precum şi drepturile lor
la înaintare- retribuţii, măsuri disciplinare şi pune
rea în retragere sunt cele fxate în legile speciale si
statut.
ART. 183. — Conditiunile de admisibilitate privft
toare la funcţionarii administravi sunt următoarele:
Te lângă conditiunile generale impuse funcţiona
rilor Statului, funcţionarii administrativ trebuie să
mai aibă şi următoarele ttluri sau cunoştinţe:
a) In sat şi în comunele rurale: cel puţin cursul a
4 clase primare sau al unei şcoli eleme^Tre profe
sionale;
b) Incmnuuele urbane:
1. Personalul executiv (registrator, copist, impie
gat) : cel puţin patru clase secundare sau ale unei
şcoli medii profesionale.
2. Personalul executiv (şef şi subşef de biurou):
cel puţin absolvent al liceului sau al unei şcoli su
perioare de specialitate.
3. Şefii şi subşefii de serviciu (şefii şi subşefii de
secţie): licenţa în drept pentru serviciul administra
tiv, licenţa în ştiinţele comerciale pentru serviciul
financiar, licenţa în agronomie sau titlul corespun
zător pentru secţia economică, şi licenţa în litere
pentru secţia culturală. In aceste ultime două sec
ţii. în lipsă de solicitatori cu titlurile amintite, se
pot angaja definitiv şi licenţati în drept.
Jurisconsultul comunal să aibă dreptul de a pro
fesa advocatura conform legii advocaţilor.
Funcţionarii de carieră sunt obligaţi să cunoască
limba română.
ART. 184. — Funcţionarii satelor şi comunelor
sunt încadraţi în statutul funcţionarilor, se bucură de
toate drepturile acordate prin statut şi sunt supuşi,
în acelaş timp, la toate îndatoririle stabilite de aces
ta, cu excepţiunea derogărilor făcute de această
lege.
62 Lege pentru organizarea adminisfratiuuii locale
PARTEA X
Comuna suburbană
ART. 185. — Un sat sau o comună rurală pot fi
declarate comună suburbană, în urma unui acord in
tervenit între comuna urbană si satul sau comuna
rurală respectivă.
Acordul se va supune aprobării comitetului de re
vizuire.
Acolo unde interesele^generaLc cer înfiinţarea de
comune-gûrbane si acordul nu a .DatiitTt stabilit.
comitetuFTocm^de.-revizuire este în drept a declara
satele şi comunele respective de suburbane.
Hotărârile comitetului local de revizuire se pot
atacă cu apel la comitetul central de revizuire în
timp de 2 0 zile dela comunicarea lor.
ART. 186. — Comuna suburbană îsi păstrează in
dividualitatea ei, având consiliul comunal şi auto
rităţile comunale proprii.
ART. 187. — In comunele suburbane funcţionarea
unor anumite servicii trebuie să fie pusă în con
cordantă cu serviciile analoage din comuna urbană
de care depinde, în conformitate cu dispozitiunile
prezentei legi.
Un regulament special va preciza toate conditiu-
nibe de organizare a serviciilor comunale în vede
rea unei colaborări utile între organizatiile^ comu
nale respective.
ART. 188. — Primarul sau delegatul primarului
din comuna suburbană face parte de drept din con
siliul comunei urbane respective.
Când sunt însă în discufiune chestiuni cari inte
resează ambele comune şi în special. luarea măsuri
lor de salubritate, edilitate şi aliniere, consiliul co
munei suburbane este reprezentat, cu drept de voU
în şedinţa consiliului comunei urbane pe lângă pri
mar şi de delegaţia consiliului.
ART. 189. — Regulamentele de salubritate, de
edilitate şi de politie comunală ale comunei subur
bane nu vor putea fi puse în executare decât după
Lege pentru organizarea admnistraţiunii locale 63
jce au fost aprobate de consiliul comunei urbane de

care este legată.
Măsurile de ordin sanitar luate de comunele ur
bane vor ii obligatorii pentru comunele suburbane.
ART. 190. — Dacă există neînţelegeri între co
munele urbane şi suburbane asupra măsurilor ce ur
mează a se lua conform dispoziţiunilor de mai sus,
•ele vor fi rezolvate de comitetul local de revizuire,
a cărei hotărâre poate ii atacată în termen de 10
.zile la Comitetul central de revizuire care se pro
nunţă în mod definitiv în termen de zece zile de
când a fost sesizat.
Administraţiile comunelor respective sunt îndato-
ţite să execute măsurile aprobate, sub sancţiunile
prevăzute de legi si regulamente.
ART. 191. — Pentru aplicarea regulamentului de
salubritate, edilitate şi poliţie municipală, comunele
rurale suburbane se pot asocia cu comuna urbană
■ca să înfiinţeze şi să întreţină un serviciu comun de
execuţiune şi control.
ART. 192. — Toate clădirile si stabilimentele în
teritoriul cuprins în raza comunei suburbane vor fi
supuse măsurilor de igienă, edilitate şi poliţie mu
nicipală stabilite de comunele urbane si suburbane
respective.
TITLUL III
Judeţul
CAPITOLUL I
Teritoriul judeţului
ART. 193. — Teritoriul judeţelor este fixat prin
lege.
Judeţul cuprinde toate comunele rurale si urbane
aflătoare pe teritoriul său, afară de municipii, cart
din punctul de vedere administrativ nu fac parte
din judeţ, ci constituesc o unitate administrativă e-
gală în rang cu judeţul.
ART. 194. — Circumscripţiile judeţelor, reşedin-
ţele şi numele judeţelor, precum şi orice modificări,

ale acestora se stabilesc prin lege.
Numai o lege specială va putea fixă o nouă îm
părţire teritorială a judeţelor, împreună cu numele
şi reşedinţa lor.
CAPITOLUL II
Administraţia judeţeană .
SECŢIA I
Organele administraţiei judeţene
APT. 195. — Administraţia judeţului este încre
dinţată consiliului judeţean ca organ deliberativ şi
delegaţiei consiliului judeţean şi preşedintelui aces
teia ca organe executive.
Aceste organe vor administra gospodăria judeţu
lor
lui cu ajutorul._şerviciilor Jadeţene şi al personalului
SECŢIA I!
Consiliu judeţean
A) Compunerea consiliului judeţean
ART. 196. — Consiliul judeţean se alege în con

formitate cu dispozitiunile legii de fată„
ART. 197. —- Numărul consilierilor judeţeni aleşi
se stabileşte în proporţie cu populaţia, fără deose
bire de sex, vârstă sau origină etnică. In acest cal
cul nu intră populaţia municipiilor.
Acest număr este de 42 consilieri în judeţele cari
au o populatiune mal rirxrE ~de 400,000 locuitori.
36 de consilieri în cele mai mari de 200.000 lo
cuitori, 30 în celelalte judeţe.
Din 10 în 10 ani consiliul judeţean va verifică
dacă creşterea populaţiei nu necesită o schimbareJn
numărul consilierilor judeţeni aleşi în conformitate
cu normele stabilite mal sus. In acest caz votul con
siliului judeţean va fi supus aprobării directorului
ministerial.
ARI'. 198. — Sunt membri de drept cu vot deli

berativ: primarul oraşului sal al municipiului de re
şedinţă al judeţului, preşedinţii Camerelor de agri
cultură, industrie-şi comerţ.
Cu vot consultativ: şeful serviciilor: de finanţe,
de învăţământ, al sănătăţii publice şi ocrotirilor so
ciale, al lucrărilor publice, al agriculturii şi dome
niilor cu atribuţii asupra judeţului şi cu reşedinţa
în judeţ; protoereii bisericilor naţionale cari îsi au
sediul în oraşul de reşedinţă al judeţului, precum şî
cel mai înalt în grad dintre reprezentanţii Cultului
Minoritar cu cel mai mare număr de credincioşi pe
'teritoriul judeţului.
ART. 199. — Aceşti membri de drept vor fi de
semnaţi de directorul ministerial.
B) Durata mandatului
ART. 200. —■Durata mandatului consilierilor a-
leşi şi de drept este de 5 ani.
Mandatul consilierilor aleşi devine vacant prin
'.demisiune, deces, prin incompatibilitate şi prin pier
d e r e a condiţiunilor de eligibilitate.
In cazul acesta, mandatul vacant va trece la can
d id aţii de pe aceiaşi listă rămaşi ca supleanţi, dacă
sunt.
Pentru membrii de drept, în caz de vacanţă, se
aplică disoozîtiunile art. 81 din această lege.
C) Constituirea consiliului judeţean
ART. 201. — Dacă n’au fost contestaţiuni asupra
alegerilor, sau dacă ele s’au găsit neîntemeiate, pre
fectul convoacă consiliul judeţean nou ales. pentru
constituire.
La şedinţa de constituire este necesară prezenţa
a jumătate plus unu! din numărul total al membri
lor ce compun consiliul. Această şedinţă e prezidată
de cel mai în vârstă dintre consilieri.
ART. 202. — Consiliul hotărăşte înainte de toate
asupra cazurilor de incapacitate, nedemnitate .şi in
compatibilitate.
Legea Administrativii Loca!?': 5
66 Lege pentru organizarea adm mstraţiunii locale
Ascendenţii şi descendenţi, fraţii si afinii de ace-

laş grad, precum şi rudele de al treilea grad, nu pot
fi în acelaş timp în acelaş consiliu. Dispozitiunile
art. 84, aliniatele ultime, se aplică şi consilerilor ju
deţeni.
In contra încheierilor consiliului este deschisă ca
lea de atac după regulele hotărâte în cazul consti
tuirii consiliului municipiilor, conform cu prescrip
ţiile art. 87.
Cei declaraţi validaţi depun, în prezenta prefec
tului, jurămjântul, în următoarea cuprindere: „Jur
credinţă Regelui, supunere Constitutiunii si legilor;
jur să apăr şi să sprijinesc interesele Tării”.
Nici un membru al consiliului nu poate lua parte
la deliberări până nu depune jurământul.
ART. 203. — Consiliul judeţean se întruneşte de
drept dacă nu a fost convocat de prefect în termen
de 15 zile dela respingerea contestaţiilor făcute îm
potriva alegerilor, sau dela expirarea termenului în
care se putea face contestaţiile.
ART. 204. — După depunerea jurământulu si după
ce au fost validaţi două treimi din numărul..consi
lierilor, consiliul îşi alege biuroul, pe -termen de un
an, compus dintr’un preşedinte şi doi vicepreşedinţi,
doi secretari şi doi chestori. Apoi alege ţ r delega
ţia consiliului judeţean cu vot secret şi cu majori
tatea absolută a membrilor prezenţi.
In caz că nu a fost întrunită această majoritate,
are loc balotajul şi sunt declaraţi aleşi cei cari au
obţinut cele mai multe voturi.
In caz de paritate, va fi declarat ales cel mai în
vârstă.
Orice alegere de preşedinte sau vice-preşedinte
este adusă îndată de către prefect la cunoştinţa di
rectorului ministerial local şi de acesta Ministerului
de Interne.
ART. 205. — In şedinţa de constituire consiliul
poate institui din sânul său comisiuni permanente
sau ad-hoc pentru chestiunile speciale, după cum
cere necesitatea, dar este dator să aleagă o comi-
siune de verificare compusă din 5 membri, care va
*
Lege pentru organizarea adrrvmstraţiunii locale 67
avea atribuţiunile comisiunilor de verificare anuale

stabilite în legea de fată.
ART. 206. — Consilierii cari nu se prezintă să
presteze jurământul sau cari refuză să-l presteze,
precum şi cei cari după depunerea jurământului lip
sesc fără motive dela 3 şedinţe consecutive ale con
siliului în cursul unui an, vor fi declaraţi demisio
naţi prin votul consiliului respectiv.
D) Funcţionarea consiliului judeţean
ART. 207. -— Consiliul judeţean se întruneşte în

capitala judeţului, în localul propsiu, în sesiunea
ordinară la 1 Noembrie şi 1 Martie a fiecărui an.
El se întruneşte de drept chiar dacă nu a fost con
vocat. /
'în sesiunea dela 1 Martie se alege preşedinte şi
biuroul consiliului judeţean pe termen de un an.
ART. 208. — In sesiunea extraordinară consiliul
judeţean se întruneşte ori de câte ori reclamă aceas
ta interesele judeţului, la convocarea preşedintelui
delegaţiunii consiliului judeţean.
Acesta este dator să convoace consiliul judeţean
în cazul când a fost sesizat de a treia parte a mem
brilor consiliului judeţean.
ART. 209. — Convocarea va cuprinde neapărat
chestiunile asupra cărora consiliul va avea să deli
bereze.
Ea trebue să fie publicată în „Monitorul Judeţu
lui” cu 15 zile cel puţin înainte de ziua fixată pentru
adunare, afară de cazurile de urgenţă cari trebuiesc
arătate în actul de convocare.
Pe lângă această convocare, preşedintele mai a-
dresează consilierilor şi încunoştiintări speciale la
domiciliul fiecăruia.
Convocările, atât cele publicate cât şi cele indi
viduale, trebuie să conţină programul lucrărilor şi
obiectul convocării.
ART. 210. — O sesiune a consiliului se poate pro
roga prin ordonanţa directorului ministerial local.
T>e termen de cel mult o lună.
t)8 Lege pentru organizarea administratiunii locale
ART. 211. — Consiliul judeţean tine una sau mai

multe şedinţe pe zi.
Şedinţele sunt publice. Cu toate acestea, după
cererea prefectului, preşedintele consiliului, preşedin
telui delegaţiei sau a unei treimi a membrilor pre
zenţi, şedinţa poate fi declarată secretă.
Pentru chestiunile cari se pot trată în şedinţă se
cretă se aplică dispozitiunile art. 100 privitoare ia
şedinţele secrete aie consiliilor comunale.
ART. 212. — Şedinţele se deschid şi se închid de
preşedintele consiliului. Ple încep neapărat cu citi
rea procesului-verbal al şedinţei trecute, care se a-
probă de consiliu în cazul când nici un consilier nu
are observatiuni de făcut. Procesul-verbal aprobat
se semnează de către preşedinte şi de secretar.
Fiecare consilier are dreptul a cere să se facă
menţiune în procesul-verbal că el a votat pentru sau
contra unei propuneri adoptate sau respinse, Proce-
'cesele-verbale ale şedinţelor consiliului se păstrează
în ordinea în care au fost încheiate şi se publică în
rezumat în „Monitorul Judeţului” şi cel mult în 10
zile dela închiderea sesiunii. Ele se transcriu într’un
registru numerotat si parafat de preşedinte si de se
cretarul general al judeţului.
Preşedintele consiliului judeţean poate dispune ca
încheierile luate în şedinţă secretă si cari se trec
într’un registru special păstrat în aceleaşi conditiunl
ca şi registrul şedinţelor publice, să fie tinute se
cret, atât cât crede că este necesar pentru interesul
judeţului sau al Statului.
Consiliul judeţean va elabora un regulament pen
tru desbateri în şedinţele sale.
ART. 213. — Nici o chestiune nu poate fi adusă în
discutiunea consiliului dacă nu e cuprinsă în ordi-
pea zilei, afară numai dacă nu a fost declarată ur
genta.
Urgenta se declară cu două treimi a membrilm
prezenţi, cu motivare în procesul-verbal din care
să rezulte învederat că întârzierea ar păgubi jude
ţul sau interesul general al Statului.
Consilierii judeţeni au dreptul de a cere, şi con*
Lege pentru organizarea admiiistratiunii locale C9
siliul poate hotărî, cu majoritate intervertirea ordi-

jiei de zi.
ART. 214. — Preşedintele are politia adunării.
El o exercită cu ajutorul chestorilor şi a pichetului
uc gardă, ce trebuie să i se pună la dispoziţie de
către comandantul garnizoanei.
In acest scop, preşedintele consiliului înştiinţează
la timp garnizoana.
In şedinţele publice preşedintele poate, după che
marea la ordinea adresată publicului, să ordone în
depărtarea turburătorilor sau arestarea lor, comu
nicând despre aceasta de îndată Ministerului Pu
blic, care va hotărî în conformitate cu legea.
Când tinerea şedinţelor va fi turburată de vreunul
din membrii consiliului, atunci consiliul judeţean, cu
majoritatea absolută a celor prezenţi, va putea pro
nunţa excluderea temporară a acelui consilier, fără
ca această excludere să poată fi mai lungă decât
durata acelei sesiuni.
Poliţia este datoare să execute ordinul preşedin
telui consiliului şi să pună, de îndată, persoana ce I
s’a trimis, la dispoziţiunea autorităţii judecătoreşti,
conform legii.
ART: 215. — Orice întrunire a consiliului judeţean,
care s'ar constitui şi ar delibera afară de timpul
pentru care a fost convocată, într’alt loc şi con
trariu modului stabilit de lege, este nelegală.
Directorul ministerial local sau prefectul judeţu
lui va lua măsuri ca asemenea adunări să se risi
pească îndată, sesizând în acelaş timp parchetul,
care, de va găsi că este cazul, va da în judecată pe
vinovaţi dacă au deliberat în chestiuni cari ar putea
primejdui ordinea şi siguranţa Statului.
Consilierii găsiţi astfel vinovaţi pot fi pedepsiţi
conform art. 511.
ART. 216. — Consiliul judeţean nu poate tine şe
dinţa dacă nu este de fată cel puţin majoritatea ab
solută a membrilor cari compun adunarea si nici
o hotărâre nu este valabilă dacă nu a întrunit ma
joritatea absolută a voturilor membrilor prezenţi,
■afară numai dacă legea nu a stabilit un quorum sau
«o majoritate mai mare de voturi.
In caz de paritate, propunerea este respinsă, iar*

în caz de nulitate, se repetă în şedinţa următoare-
Dacă şi la această şedinţă votul este nul propune
rea se socoteşte respinsă.
Pentru votul bugetului este necesară majoritatea
de două treimi de voturi.
ART. 217. — Consilierii votează prin apel no
minal sau prin ridicarea de mâini.
Asupra întregii propuneri sau încheierii se votează
numai prin apel nominal.
In chestiuni de persoane votul este secret.
ART. 218. — Membrii consiliului nu pot luă cuvân
tul decât după ce l-au cerut şi li s’a dat de preşedinte,
care este dator a-1 acordă în ordinea înscrierii ora
torilor.
Preşedintele cheamă la chestiune pe oratorul care
s’a depărtat delà ea.
Orice injurie se socoteşte ca o violare a ordinei.
In acest caz, preşedintele cheamă laordine pe o-
rator. Chemarea la ordine nu se trece în procesul-
verbal al şedinţei de cât cu aprobarea consiliului.
ART. 219. — Mandatul de consilier judeţean nu e-
ste retribuit. Cu toate acestea, consilierii vor primi o
îndemnizare de transport şi de întreţinere pentru fie
care zi de lucrare sau pentru anume însărcinări spe
ciale cu cari au fost delegaţi şi cari îi sustrag delà
ocupatiunea lor obişnuită.
ART. 220. — La şedinţele consiliului arc dreptul să
asiste, în calitate de représentant al guvernului, pre
fectul sau un delegat al său.
In toate chestiunile cari se desbat, prefectul jude
ţului poate cere cuvântul şi dă explicatiuni necesare.
El nu iă parte la vot, dar poate cere să-i fie menţio
nată părerea în procesul verbal al şedinţei.
ART. 221. — De câte ori consiliul ar intră în dis-
cutiunea chestiunilor cari trec peste limitele compe-
tintei lui, sau când desbaterile lui pot primejdui sigu
ranţa Statului, prefectul poate, pe răspunderea sa
proprie, declară şedinţa închisă şi luă toate măsurile,
de ordine cari le-ar crede necesare, raportând de ur
gentă directorului ministerial asupra tuturor împre
jurărilor.
ART. 222. .— La şedinţele consiliului judeţean ia

parte întotdeauna şi secretarul general judeţean, care
urmăreşte şi înregistrează mersul desbaterilor, re
dactând procesul verbal al şedinţei.
ART. 223. — Consiliul judeţean poate înfiinţa co
mitetele de cetăţeni, fără deosebire de sex, sub con
ducerea unui consilier, pentru ai dâ concursul admi-
nistraţiunii în chestiuni privitoare la învăţământ,
■cult, sănătate publică, ocrotire socială, căi de comu
nicaţie şi agricultură.
E) Atribuţiunile consiliului judeţean
ART. 224. — Consiliile judeţene au iniţiativa şi

decid în toate chestiunile de interes judeţean, în con
formitate cu legea de faţă şi legile speciale.
Sunt considerate de interes judeţean:
Votarea bugetului administraţiunii judeţene, pre-
cuThTşi conîftbiiţimiii pentru bugetul asociatiunii ju
deţene;
Administrarea capitalurilor si a averilor judeţului;
Achiziţia şi înstrăinarea averilor imobiliare şi
crearea fondurilor speciale pentru trebuinţele jude
ţului ;
A hotărî .impozitele şi taxele necesare pentru sa
tisfacerea trebuinţelor judeţului în conformitate cu
-dispoziţiunile legilor;
Controlul gestiunii judeţene;
Pregătirea rapoartelor asupra chestiunilor de gos
podărie judeţeană pentru consiliul asociatiunii jude
ţene;
Clădirea- cumpărarea si- întreţinerea localurilor
Proprii pentru autorităţile judeţului şi serviciile de
pendinţe, precum şi ajutarea în acest scop a adminis
traţiilor comunale rurale;
Crearea şi întreţinerea de scoale speciale potrivit
legii asupra învăţământului profesional, a şcoalelor de
agricultură, de meserii şi de industrie casnică ;
Ajutorarea comunelor rurale pentru crearea si în
treţinerea şcoalelor comunale;
Combaterea boalelor epidemice si contencioase,
Precum şi prevenirea şi combaterea epizotiilor ;
7^ Lege pentru organizarea administraţiunii locale
Ajutorarea comunelor rurale pentru angajarea o-

bligatorie a medicului si moaşei comunale;
înfiinţarea si întreţinerea dispensariilor si a spi
talelor pentru căutarea bolnavilor, a sanatoriilor
pentru tuberculoşi, precum şi a azilelor pentru in
firmi, săraci si copii găsiţi;
întreţinerea în ospicii a alienaţilor din judeţ, în
fiinţarea caselor de patronaj si alte măsuri împotriva,
cerşitului şi vagabondajului;
Măsuri pentru îmbunătăţirea rassei animalelor, or
ganizarea staţiunilor de montă cu reproducători de
rassă;
Organizarea de expozitiuni şi concursuri şi acor
darea de diplome onorifice şi de premii în natură sau
în bani, pentru încurajarea întreprinderilor indivi
duale şi cooperative de tot felul;
înfiinţarea de musee locale, de maşini şi de unelte,
de produse agricole şi industriale în legătură cu tre
buinţele judeţului sau fabricate ori produse în cuprin
sul lui;
Construirea, întreţinerea si plantarea drumurilor
judeţene si vecinale, potrivit legilor speciale si legii
de faţă.
Organizarea poştei rurale, construirea si între
ţinerea comunicaţiilor telefonice în judeţ, în confir-
mitate cu legea poştelor;
Stimulează înfiinţează şi ajută întreţinerea pepini
erelor de arbori roditori şi alţi arbori pentru planta
rea drumurilor şi consolidarea terenurilor coastelor,
după localitate; lucrări de rectificare, canalizare, în
diguire sau pentru scurgerea apelor;
îngrijirea pentru îmbunătăţiri funciare sau agri
cole în judef; '— r
Stimulează organizarea de staţiuni agronomice şi
de servicii pentru selecţionarea seminţelor, câmpuri
de experienţă, serviciile de agricultură şi de sericul-
tură, uscătorii pentru legume şi fructe.
Organizarea creditului popular, a caselor de eco
nomie, a băncilor populare precum şi a cooperative
lor de cumpărare în comun, de desfacerea produse
lor locale şi de consum;
Lege pentru organizarea adm'nistratiunii locale 73
Măsuri pentru prestaţia muncii, organizarea lucră

rilor publice, a atelierelor de meserii, a azilurilor de
.noapte, a burselor, a biurourilor de plasare;
Organizarea biurourilor de consultaţie juridică si
de acte de notariat pentru populaţia lipsită de mij
loace;
Ingrjirea pentru aplicarea reformei agrare şi or
ganizarea nouilor sate pentru cei împroprietăriţi;
Iniţiativa şi intervenţia înaintea autorităţilor supe
rioare în toate chestiunile de interes local.
ART. 225. — Consiliul judeţean stabileşte conditiu-
nile în cari bunurile din domeniul privat al judeţului
sunt a se arendă, închiria sau exploata potrivit legilor
şi condiţiunilor generale prescrise pentru bunurile de
aceeaşi natură ale Statului, precum şi conditiunile în
cari diferitele lucrări judeţene pot fi date în întreprin
dere.
Avizează la mijloacele necesare pentru îndestula
rea judeţului, fixează retributiunile personalului, în
trucât acestea nu sunt hotărâte prin legi şi regula
mente.
Autoriză intentarea înaintea instanţelor judecăto
reşti a proceselor judeţului.
In intervalul sesiunilor, autorizarea se va da de
delegaţiunea judeţeană.
Statuează asupra creării şi a întreţinerii drumuri
lor de legătură cu judeţele vecine.
In caz de neînţelgere între judeţe, fie asupra lu
crărilor în sine, fie a sarcinilor ce sunt de purtat de
fiecare judeţ, chestiunea se hotărăşte de comitetul
local de revizuire, cu drept de recurs la Ministerul
Lucrărilor Publice, care hotărăşte, luând avizul mo
tivat al'consiliului tehnic superior.
Hotărăşte clasarea şi declasarea drumurilor veci-
nale şi judeţene, potrivit dispoziţiunilor legii drumu
rilor.
Hotărăşte asupra «contribuţiunilor judeţului pen
tru lucrările de utilitate comună a judeţelor asociate,
precum şi asupra contribuţiunilor judeţului pentru lu
crări ce s’ar execută pe cale de asociatiuni particu
lare.
Hotărăşte asupra înfinţării şi desfintării târguri-
lor, bâlciurilor sau iarmaroacelor din comunele ur

bane sau rurale, precum si asupra schimbării zilelor,
în cari se ţin, luând în această privinţă avizul Minis
terului de Industrie si Comerţ, care în prealabil va.
cere şi părerea Camerei de comerţ respectivă. In ca
zuri speciale, cari privesc ordinea sau sănătatea pu
blică, directorul ministerial poate suspendă târgurile
sau bâlciurile, cu avizul comitetutui local de revi
zuire.
Deliberează asupra tuturor chestiunilor asupra
cărora Guvernul sau autorităţile constituite i-ar cere
avizul.
ART. 226. — Consiliul judeţean numeşte pe toti
funcţionarii superiori ai administratiunii judeţene.
Pentru funcţionarii de specialitate se vor respectâ.
nurmele legilor lor organice.
ART. 227. — Consiliul poate însărcina pe unul sau.
mai multi din membrii săi de a adună la fata locului
informatiunile de cari ar aveâ trebuinţă, în marginea
atributiunilor sale.
El poate corespunde cu autorităţile constituite si
cu funcţionarii publici pentru a dobândi asemenea in-
formatiuni.
Dacă, după două cereri constatate prin corespon
dentă, vre-o autoritate ad-trativă subalternă n’ar
fi urmat a dă informatiunile cerute, consiliul poate de
legă pe unul sau mai multi din membrii săi pentru a.
dobândi la fata locului, pe cheltuiala zisei autorităţi,
afară de cazurile în cari s’ar dovedi că întârzierea nu
a provenit din vina acesteia.
Consiliul judeţean desemnează pe oricare din mem
brii săi pentru a îndeplini îndatoririle pe cari legile
adminstrative, de finanţe, civile sau militare le pun în
sarcina membrilor consiliilor judeţene.
In caz când membrul delegat de consiliu pentru
una din aceste însărcinări va fi împiedicat din orice
cauză de a-şi îndeplini misiunea şi sesiunea consiliu
lui va fi închisă, preşedintele delegatiunii are dreptul
de a desemnă pe oricare altul din membrii consiliu
lui judeţean, până la cea mai apropiată întrunire a
consiliului şi, în caz de disolvare, pe un membru af
delegatiunii, iar dacă si delegatiunea va fi disolvată.
prezidentul comisiunii interimare va delegă pe un

membru al comisiunii şi, la nevoie, chiar pe un ce
tăţean dintre cei mai în măsură a exercită mandatul.
ART. 228. —■Consiliul judeţean întocmeşte atât re
gulamentele necesare pentru desbaterile şi lucrările
sale, cât şi pentru funcţionarea serviciilor judeţene.
Pentru a asigură executarea lor, el poate stator
nici pedepse până la 5.000 lei, dacă asemenea pe
depse nu sunt hotărîte prin legi speciale.
ART. 229. — Regulamentele întocmite de con
siliul judeţean pot avea de obiect următoarele ches
tiuni -:
I ' • ’W -
1. Organizarea serviciilor judeţene;
î 2. Măsuri de pază împotriva incendiilor, pentru de
pozite de materii inflamabile şi explosibile; pentru
organizaţia pompierilor rurali şi judeţeni şi a aso-
-ciaţiunilor cetăţeneşti obligatorii pentru stingerea
incendiilor;
3. Salubritatea publică, măsuri pentru curăţirea
* pieţelor, străzilor TrefcşteekrrrCanalurilor;
4. Pentru întreţinerea drumurilor, podurilor, vadu
rilor;
5. Pentru stabilirea taxelor, pentru folosinţa auto
mobilelor, TrăsufiroF^T'âltdr vechicule pentru cărău-
■ §ie;
îi 6. Măsurile sanitare pentru locuinţe, stabilimente
publice, hanuri, restaurante, cârciumi, prăvălii de a-
limente, abatorii;
7. Pentru orânduirea târgurilor şi a iarmaroace-
lor;
8. Pentru cotitul vaselor şi asigurarea exactităţii
măsurilor pentru cereale, lemne şi alte mărfuri;
9. Măsuri de precauţiune împotriva accidentelor
ce se pot ivi la întrebuinţarea maşinilor agricole şi
altele;
10. Asupra tuturor celorlalte chestiuni cari, după
-legea de faţă sau alte legi, intră în competinta ad-
ministraţiunii judeţene.
Consiliul judeţean va cere şi avizul comisiunii ad-
minstrative a judeţului asupra regulamentelor cari
vor fi supuse deliberărilor sale.
76 Lege pentru organizarea adm'nistratiunii locale
ART. 230. — Consiliul judeţean are în deosebi ur

mătoarele însărcinări:
1. A adună toate informatiunile ce iar cere consi
liul asociaţiunii judeţene, sau autorităţile superioare;
2. A delegă câte un membru de fiecare cerc de
recrutare care să participe la şedinţele comisiunii de
recrutare şi a consiliului de revizuire;
3. A alcătui lista cetăţenilor din judeţ cari pot fi
juraţi în sesiunile Curţii cu juri;
4. A-şi dă aviuzul asupra limitelor comunelor ru
rale.
ART. 231. — Consiliile judeţene pot exprimă dorin
ţele asupra tuturor chestiunilor de interes local.
Le este interzis să facă sau să publice protestări,,
proclamatiuni sau adrese cu caracter politic.
SECŢIA IU
Delegaţia consiliului judeţean
A) Constituirea delegaţiei consiliului judeţean
ART. 232. — Consiliul judeţean alege dintre mem

brii săi, îndată după constituirea biuroului, o delegaţie
compusă din patru membri şi din prezidentul delega
ţiei, care însă poate fi luat şi în afara de consiliul ju
deţean, cum se specifică mai jos;
Deodată cu titularii se aleg şi trei supleanţi.
Dispoziţiunile art. 128 se aplică şi pentru delega
ţia judeţeană.
ART. 233. — Mandatul membrilor delegaţiei du
rează cât durează şi mandatul consiliului.
Consilul are dreptul să revoace, motivat,--cu ma
joritatea absolută de voturi a membrilor cari îl com
pun, mandatul delegaţilor.
Membrii delegaţiei pot demisionă sau pot pierde
mandatul, prin incompatibilitate şi pierderea condiţiu-
nilor de eligibilitate. Consiliul decide în cazurile ace
stea cu majoritate absolută de voturi.
ART. 234. — Membrii delegaţiei cari lipsesc ne
motivat timp de o lună delà şedinţele delegaţiei. îşi
Lege pentru organizarea admnistratiunii locale 77
pierd mandatul în urma hotărârii consiliului, luată cu

majoritatea de voturi.
In contra hotărârii consiliului se poate face apel,
în timp de 15 zile dela comunicare, la comitetul local
de revizuire, care decide asupra apelului în mod de
finitiv.
ART. 235. — In caz de vacană, numărul membri
lor delegaţiei va fi completat prin o nouă alegere.
Supleanţii îi vor substitui pe membrii titulari la
chemarea preşedintelui, până la noua alegere.
Dacă un supleant este ales titular, locul lui va fi
completat prin alegerea unui alt supleant.
Supleanţii pot fi chemaţi de preşedinte şi în cazul
când titularul lipseşte dela şedinţă din orice cauză.
Jn ceste cazuri, supleanţii beneficiază de dreptu
rile membrilor titulari.
ART. 236. — Membrii delegaţiei judeţene vor pri
mi aceleaşi îndemnizări ca~şi consilierii judeţeni, a-
vând să primească în plus un jeton’de prezentă care
se fixează de consiliul judeţului, anual, cu aprobarea
autorităţii tutelare.
B) Funcţionarea delegaţiei consiliului judeţean
ART. 237. — In caz de împiedicare a preşedin

telui delegatiunii, şedinţele delegaţiei sunt prezidate
de unul din membrii delegaţiei desemnat de preşe
dinte.
Fără de prezenta preşedintelui sau a înlocuitorului
său. desemnat de el, deliberarea delegaţiei nu este
valabilă.
ART. 238. — Delegatiunea judeţeană hotărăşte. în
măsura trebuinţelor- numărul şedinţelor sale în cur
sul anului şi fixează data tinerii lor; trebuie însă să
se întrunească neapărat cel puţin de două ori pe
lună, preşedintele delegatiunii având dreptul de a
convoca ori de câte ori va mai fi nevoie.
Convocările se fac de preşedinte, din oficiu, sau
dir-ă cererea a doi membrii din delegaţie.
ART. 239. — Delegatiunea nu poate delibera decât
fiind fată majoritatea membrilor ce o comnun.
78 Lege pentru organizarea adm nistraţiunii locale
Ea nu poate intra în ordinea de zi înainte de a a~

probă procesul verbal al ultimei şedinţe.
Nici o chestiune tehnică sau de specialitate nu poa
te fi suousă deliberării delegatiunii fără un referat
amănunţit al şefului de serviciu respectiv care la
nevoie ia parte la deliberările delegatiunii şi e dator
să dea relaţiunile necesare.
ART. 240. — Prefectul de judeţ are dreptul să a-
siste la toate şedinţele delegaţiei, el va fi încunoşti-
intat despre tinerea şedinţelor odată cu convocarea
membrilor delegaţiei.
ART. 241. — Hotărârile delegatiunii se iau cu ma
joritatea membrilor ce o compun şi trebuiesc moti
vate; ele se trec într’un registru special, parafat de
preşedintele delegatiunii.
ART. 242. — Autorităţile publice din judeţ sunt în
datorate a dă preşedintelui delegatiunii toate infor-
matiunile în afacerile ce cad în atributiunile sale.
C) Atribuţlunile delegaţlunli judeţene

ART. 243. — Delegaţia consiliului judeţean înlo
cuieşte consiliul judeţean în intervalul dintre sesiuni,
decide în locul său în limitele puterilor conferite de
consiliu şi asistă pe preşedintele delegatiunii în exe
cutarea hotărârilor consiliului judeţean.
ART. 244. — Consiliul nu poate deferi delegaţiei
dreptul de a decide privitor la numirea, înaintarea şl
licenţierea fuiictioiiarilorîxtl-SiIujt .academice supe-
rioare, votarea bugetului,., „aprobarea socotelilor, a
împrumuturilor, a actelor de dispoziţie, tranzacţie,
concesionări de servicii şi lucrări, modificări teri
toriale la comune şi judeţ, conferirea cetăţeniei de
onoare.
ART. 245. — Delegaţiunea este un organ consul
tativ al preşedintelui în toate chestiunile ce cad în
atribuţia sa şi are următoarele atributiuni proprii:
Delegaţia, împreună cu preşedintele ei, gerează a-
cenţierii funcţionarilor a căror numire nu este rezer
vată pentru consiliul judeţean;
Supraveghează administraţia serviciilor judeţene;
Lege pentru organizarea adirrnistraţiunii locale 79
Supraveghează, controlează şi îndrunrează admi

nistraţia satelor şi comunelor din judeţ, afară de mu
nicipii;
Se pronunţă asupra încheierilor adunărilor şi a
consiliilor săteşti şi a consililor comunale ori de câte
ori legea cere aceasta;
îşi dă avizul cerut de către autorităţile competinte;
Hotărăşte asupra tuturor contestaţiilor sau apelu
rilor ce-i sunt date în competinţa ei prin legi;
Ia măsuri pentru apărarea intereselor judeţului în
justiţie, înaintea căreia judeţul poate fi reprezentat
şi printr’un membru al delegaţiei;
Pregăteşte pentru desbaterile consiliului judeţean
proiectul de buget al administraţiei judeţene, luând
avizul comisiunii de verificare, precum şi toate ches
tiunile cari vor fi supuse desbaterii consiliului.
Delegaţia decide în chestia numirii, înaintării, li-
îacerile consiliului judeţean, dela expirarea mandatu
lui acestuia până la noua sa constiuire.
ART. 246. — Prefectul poate atacă, pe căile sta
bilite prin legea de-faţă, încheierile delegaţiei jude
ţene, când acestea sunt luate cu călcarea legii sau
regulamentelor, sau când sunt împotriva interesului
general, chiar dacă se găsesc în curs de executare.
D) Preşedintele delegaţiunii consiliului judeţean şi

atribuţiunile sale
ART. 247. — Preşedintele delegaţiunii judeţene

este ales de consiliul judeţean odată cu alegerea dele
gaţiei. prin vot secret, cu majoritate de voturi a
membrilor consiliului.
Intrarea în funcţiune a acestuia nu se poate face
fără confirmarea directorului ministerial, care trebue
făcută în 15-zile dela comunicarea alegerii.
Dacă nci unul din candidaţi n’a. întrunit majori
tatea. directorul ministerial va numi ca preşedinte
al delegaţiunii judeţene pe unul din cei trei candidaţi
care a obţinut cele mai multe voturi.
Tn caz când directorul ministerial găseşte că cel
ales sau cei trei candidaţi au lucrat contra integrită-
tii Statului sau ordinei sociale, poate numi ca preşe

dinte pe unul din membrii consiliului judeţean res-
pectiv.
Deciziunea directorului ministerial poate ii atacată
cu apel la comitetul central de revizuire.
Preşedintele delegaţiei se alege pe un period de
5 ani, având dfeptul de a fi reales.
In .cazul în care preşedintele delegaţiei este ales de
două ori consecutiv şi a funcţionat întreaga durată a
celor 2 mandate, după expirarea celui de al doilea
mandat are dreptul de a fi numit într’o funcţiune e-
chivalentă în administraţia centrală a Ministerului,
sau de a-şi regula drepturile la pensie în conditiunile
prevăzute de legea pensiilor pentru cei cu numărul
maxim de anii serviţi-
ART. 248. — Preşedintele delegaţiei judeţene tre
buie să fie licenţiat în drept, să aibă cel puţin 3 ani
de practică administrativă sau judiciară, sau 5 ani
practică de advocat.
Ministerul de Interne, după propunerea directoru
lui ministerial, la punerea în aplicare a legii, poate
da dispensă de aceste, conditiuni de admisibilitate.
Acei aleşi în virtutea acestei dispense vor avea şi
pe viitor un drept câştigat pentru a candidă la ace
leaşi posturi sau funcţiuni similare’.
ART. 249. — Preşedintele delegaţiei este organul
executiv al consiliului şi şeful administratiunii jude
ţene.
El conduce administraţia pe teritoriul judeţului,
dând directivele necesare pentru funcţionarea dife
ritelor servicii şi autorităţi administrative din judeţ.
Iscăleşte şi prevede în caz de necesitate cu sigiliul
judeţului actele oficiale şi cele eliberate în numele ju
deţului.
Execută ordinele guvernului, ale directoratului mi
nisterial, regulamentele judeţului, hotărârile consiliu
lui judeţean precum şi deciziunile delegatiunei con
siliului judeţean, referitoare la administrata generală
a judeţului.
ART. 250. — Preşedintele delegatiunii judeţene re
prezintă judeţul în justiţie.
Lege pentru organizarea adiirnistraţiunii locale 81
El poate cu aprobarea consiliului judeţean şi în in

tervalul sesiunilor cu a delegatiunii, să intenteze ac
ţiuni mobiliare şi imobiliare, să facă opozitiuni, ape
luri, recursuri, revizuiri, contestaţiuni, precum şi ori
ce alte acte, cereri sau acţiuni.
ART. 251— Preşedintele delegaţiei subscrie, după
ce va fi . obţinut aprobarea prevăzută prin legea de
fată, toate actele şi contractele încheiat în numele
judeţului.
El supraveghează lucrările judeţene în curs de e-
xecutare.
Ordonanţează în limita sumelor prevăzute în bu-
get.
Î
■
Veghează asupra institutiunilor înfiinţate, admini
strate ori controlate de judeţ, îndeplinind toate însăr-
cinările ce i se dau în baza regulamentelor judeţene,
pentru bunul mers al acestor institutiuni publice.
ART. 252. — Preşedintele delegaţiei verifică starea
veniturilor şi cheltuelilor judeţului, de câte ori va
găsi cu cale şi cel puţin în fiecare trimestru, aducând
la cunoştinţa autorităţilor competente neregulele ce
va constata.
ART. 253. — Preşedintele delegaţiei, personal sau
prin delegaţii săi în deosebi prin pretori sau prin
inspectorii judeţeni, va supraveghea administratiunea
satelor şi a comunelor rurale şi urbane din judeţ, în
ce priveşte actele relative la interesele-speciale ale
Statului şi ale comunei, şi*va stărui ca ele să-şi înde
plinească -sărcinele ce le sunt impuse de lege.
Se încredinţează prin inspecţumi periodice de
modul cum primarii săteşti şi comunali, secretarii să
teşti notarii şi secretarii comunali, încasatorii sate
lor şi cassierii comunelor îşi îndeplinesc atributiunile.
Are dreptul a verifică starea casselor în satele şi
comunele judeţului, precum şi existenţa fondurilor,
dresând în prezentă primarului respectiv procesul-
verbal de inspectiune şi recomandând măsurile de în
dreptare. Copiile de pe procesul-verbal se vor co
munica prefectului.
Exercită un drept de supraveghere asupra modului
de administratiune a avutului ospiciilor, spitalelor şi
aşezămintelor de binefacere şi de instrucţiune, atât

cele pendinte de judeţ cât şi cele ale satelor şi ale.
comunelor rurale şi urbane.
Inspectează căile judeţene vecinale şi comunale,,
spre a se încredinţa de starea lor, luînd măsuri a se
activa lucrările pentru /construirea şi întreţinerea
drumurilor, podurilor şi altor lucrări de asemenea
natură, puse de lege în sarcina judeţului, comunelor
şi satelor, potrivit regulelor stabilite prin legea spe
cială a drumurilor.
Primarii comunali sunt datori să dea tot concursul
preşedintelui delegaţiei sau delegatului său şi să-l
însoţească la facerea acestor inspecţiuni.
ART. 254. — Cu cel puţin 5 zile înainte de des
chiderea fiecărei sesiuni a consiliului judeţean, pre
şedintele delegaţiei trimite membrilor programul lu
crărilor cu care consiliul urmează a se ocupa, iar
la deschiderea sesiunii ordinare supune consiliului
judeţean situaţiunea judeţului sub toate privirile ce
intră în atribuţiunile consiliului judeţean.
Această expunere se va comunica directoratului
ministerial prin prefectul judeţului şi se va publica
în „Monitorul Oficial”.
ART. 255. — Preşedintele delegaţiei judeţene ra
portează Consiliului judeţean şi delegaţiei despre
mersul adnrinistraţiunii generale, despre activitatea
funcţionarilor administrativi, judeţeni şi comunali,
despre averea judeţeană şi despre mişcările mai im
portante făcute în administraţie.
El prezidează şedinţele delegaţiei, asistă la şedin
ţele consiliului judeţean şi dă acestuia toate lămu
ririle necesare pentru deliberările sale.
ART. 256. —• Preşedintele delegaţiei în calitate
de şef ierarhic:
1. Conduce toate serviciile administraţiei jude
ţene;
2. Stabileşte cercul de activitate al funcţionari
lor administrativi judeţeni;
3. Angajează şi demite personalul de serviciu al
judeţului.
ART. 257. — In caz de lipsă, preşedintele dele-
gaţiei este înlocuit de unul dintre membrii delega

ţiei judeţene, desemnat de el.
SECŢIA IV
Serviciile judeţene şl personalul lor
ART. 258. — Judeţele vor avea următoarele ser

vicii :
1. Serviciul administrativ si statistica .
2. Serviciul financiar şi contabilitatea;
3. Servciul tehnic al drumurilor şi construc-
ţiunilor;
4. Serviciul sanitar al ocrotirilor sociale;
5. Servici ul veterinar şi zootehnic;
6. Serviciul învăţământului;
7. Serviciul economic.
Pe lângă aceste servicii funcţionează un biurou al
cancelariei, care va îndeplini pentru toate serviciile
lucrările de înregistrare, arhivă, expediţii.
Judeţele prin regulamente de organizare vor pu
tea da desvoltare fiecărui serviciu, în (raport cu
mijloacele de cari dispun.
Nu se pot introduce în buget funcţiuni neprevă
zute în regulament.
ART. 259. — In mod obligator, fiecare judeţ va
avea un secretar general al judeţului şi un cassier;
va mai putea avea facultativ un jurisconsult şi unul
până la trei inspectori judeţeni, după trebuinţă.
ART. 260. — Secretarul general al judeţului şi
jurisconsultul sunt numiţi de consiliul judeţean prin
vot secret şi cu majoritate absolută a voturilor.
Pentru a îi numit în funcţiunea de secretar ge
neral se cere candidatului să fi trecut examenul de
■capacitate, să aibă un titlu universitar, de preferinţă
licenţa în drept şi să fi ocupat ti mu de. 3 ani -cel
puţin gradul de şef de serviciu.
ART. 261. — Secretarul general al judeţului supra
veghează toate serviciile judeţului.
Secretarul general al judeţului este secretarul şe-
şedinţelor consiliului judeţean şi al delegaţiei con
siliului judeţean.
El este ajutat în această calitate de unul din se

cretarii de şedinţă.
Secretarul general îngrijeşte expedierea la timp
a convocărilor pentru întrunirile consiliului şi dele
gaţiei.
El pregăteşte lucrările de supus consiliului sau de-
legatiunii, trecându-le în ordinea de zi.
Ia parte la toate şedinţele consiliului şi delegatiu
nii şi încheie procese-verbale ordonate de lege, sub
scriind pe cele ale consiliului împreună cu prezi
dentul şi membri, care au luat parte la deliberări;
transcrie aceste procese-verbale în registrele res
pective, numerotate, şnuruite şi parafate, certificân-
du-le pentru exactitate împreună cu prezidentul con
siliului sau cu preşedintele delegaţiei
I se poate delegă semnarea corespondentei şi a
ordonanţelor de plată.
Secretarul general afişează şi comunică, potrivit
legii, hotărârile consiliului, precum şi pe cele ale
delegatiunii.
Păstrează arhiva şi documentele judeţului şi este
dator să comunice membrilor consiliului şi delega-
tiuni actele ce i se vor cere, fără însă să fie ridi
cate din canclarie.
El îndeplineşte orice atributiuni conferite lui de
legea de fată prin legi sau regulamente speciale,
precum şi orice alte însărcinări ce i s’ar da de con
siliu sau de delegatiune în limitele atributiunilor lor.
In caz de împiedicare el este înlocuit de cel mat
vechiu şef de serviciu judeţean desemnat de preşe
dintele delegatiunii.
ART. 262. — Funcţionarii judeţeni sunt de două
categorii: funcţioanari administravi şi funcţionari de
specialitate.
Din prima categorie fac parte: secretarul general
judeţean, şefii şi subşefii serviciilor, inspectorii ju
deţeni, precum şi şefii de biurou. impiegaţi şi asimi
laţii lor.
Din a doua categorie fac parte: personalul sanitar,
veterinar, tehnic, al învăţământului, economic şi ju
risconsultul.
Lege pentru organizarea admmistraţiunii locale 85>
ART. 263. — Dispozitiunile din partea 9-a, secţia

I şi II din prezenta lege, privitoare la serviciile şi
funcţionarii comunali, se aplică şi la serviciile şi
funcţionarii judeţeni.
ART. 264. — Pentru exerciţiul atribuţiunilor sale
de tutelă şi îndrumare, consiliul judeţean va putea
numi mai mulţi inspectori judeţeni, împărţind în ve
derea aceasta judeţul în mai multe circumscriptiuni.
Pe lângă celelalte conditiuni cerute de la candi
daţii la funcţiunile administrative, inspectorii jude
ţeni trebuie să fie licenţiaţi în drept sau în ştiinţe
de Stat, având la bază bacalaureatul şi 3 ani de ser
viciu efectiv la administraţia publică.
Toţii candidaţii vor trebui să fi trecut şi un examen
de admitere.
Foştii administratori de plasă, pretorii sau sub-
preLctii nu vor avea nevoie de examen dacă întru
nesc celelalte conditiuni.
ART. 265. — Funcţionari judeţeni de specialitate
vor îndeplini şi atributiunile ce prin diferite legi
erau date ,în competinta (funcţionarilor numiţi de
către autoritatea centrală în judeţe.
Actualii funcţionari cari se găsesc îndeplinind a-
ceste atributiuni în baza legilor existente se vor pu
tea confirma ca funcţionari judeţeni.
ART. 266. — Legi speciale şi statutul funcţionari
lor vor hotărî modul de funcţionare, conditiunile spe
ciale de admisibilitate, modul de recrutare atribu
tiunile şi retributiunile lor.
■ — SECŢIA V
Comisiunea administrativă a judeţului
ART. 267. — In fiecare judeţ va funcţiona o co-

misiune administrativă compusă din: pfgfecţ ca prtF~
şedinţei prlniarurcomlmei, reşedinţă Tft; j u ^ t'H in-
mul-procuror sau procurorul tribunalului, protoie-
reul din oraşul ori municipiul de reşedinţă al jude
ţului, aparţinând cultului cu cel mai mare număr de
credincioşi în judeţ, medicul primar al judeţului, ad-
8t> Lege pentru organizarea adm nistraţiunii ioeale
jninistratorul financiar, inginerul, arhitectul, veteri

narul şei al judeţului, revizorul şcolar, consilierul a-
giicol, silvicultorul cel mai înalt în grad din judeţ,
comandantul legiunii de jandarmi, reprezentantul din
localitate al Ministerului de Industrie şi Comerţ şi ai
Ministerului Muncii.
Preşedintele delegaţiuni, permanente judeţene face
parte de drept din această comisiune, Inspectorii ge
nerali ai diferitelor Departamente pot ori când lua
parte la şedinţele comisiunii.
Comisiunea se convoacă de prefect din proprie
iniţiativă, sau la cererea delegaţiunii judeţene, la pre
fectură, cel puţin odată la şase luni şi oricând vor
crede necesar.
ART. 268. — Atribuţiunile comisiunii sunt de a
coordona activitatea diferitelor servicii administra
tive din judeţ şi de a înlătura dificultăţile ce s’ar
ivi în fiecare an în aplicarea legilo.r
Comisiunea administrativă a judeţului, spre a
pune de acord toate ramurile administraţiunii, va
- elabora un plan general pentru lucrările judeţului,
care se comunică atât consiliului judeţean cât şi di
rectoratului ministerial.
In acest scop şefii serviciilor respective pot co
munica în fiecare şedinţă despre mersul administra-
tiunii în fruntea căreia se află.
Comisiunea va îngriji de prevenirea şi aplana
rea conflictelor între diferite servicii administrative
şi în cazul când nu ajunge la o soluţie împăciuitoare,
prefectul raportează directoratului ministerial, care
va înştiinţa ministerul respectiv. In caz de conflict
între organele autonome şi vreunul din serviciile
centrale, preşedintele delegaţiei judeţene e obligat a
raporta, osebit de prefect, directorului ministerial.
SECŢIA VI
Prefectura de judeţ
ART. 269. — Prefectul judeţului se numeşte prin

decret regal, în urma propunerii Ministerului de In
terne.
Lege pentru organizarea adm'nistratmnii locale 87-
Pentru a fi numit prefect, pe lângă celelalte con-

diţiuni cerute funcţionarilor publici, cu excepţia exa
menului de capacitate, candidatul trebuie să aibe
vârsta de 30 ani şi să posede sta^dii universitare.
Foştii senatori şi deputaţi, cari au fost aleşi în cel
puţin trei legislaţiuni, pot fi numiţi prefecţi, fără altă
calificaţie.
ART. 270. — Prefectul nu poate ocupa nci o altă
funcţiune publică plătit de Stat, judeţ sau comună-
nici exercita vreo profesiune liberă, nici a face par
te ca administrator sau censor în consiliile societă
ţilor civile sau comerciale, cooperative sau bănci
populare din cuprinsul judeţului sau a căror activi
tate se întinde şi în acel judeţ.
ART. 271. — Când locul de prefect devine va
cant, Ministerul de Interne poate însărcina cu con
ducerea prefecturii, până la numirea titularului,, pe
un inspector general administrativ.
ART. 272. — Ca delegat al autorităţii centrale,
prefectul de judeţ reprezintă guvernul şi puterea e-
xecutivă şi stă în legătură cu fiecare minister prin
directoratul ministerial şi prin serviciile ministeriale
locale.
ART. 273. — Prefectul, ca reprezentant al guver
nului, exercită controlul şi supravegherea tuturor
administratiunilor locale din judeţ în care calitate
el poate cere pedepsirea funcţionarilor,
ART. 274. — Prefectul exercită toate atribuţiu-
nile ce-i sunt deferite prin legi şi regulamente; în
grijeşte de publicarea legilor şi regulamentelor ge
nerale şi veghează la aplicarea lor.
ART. 275. — Prefectul este îndatorat de a dă con
cursul său pentru aducerea la îndeplinire a deciziu*
nilor executorii ale consiliului judeţean şi delegaţiei
consiliului judeţean.
ART. 76. —• Prefectul este şeful poliţiei în ju
deţ şi exercită atribuţiile sale poliţieneşti în con
formitate cu dispoziţiunile art. 68 şi 69 din legea de
organizare a poliţiei generale a Statului.
In această calitate el ia măsuri pentru prevenirea
88 Lege pentru organizarea adirinistraţiunii locale
delictelor şi îngrijeşte de menţinerea ordinei şi si

guranţei publice.
El dă ordine tuturor organelor poliţieneşti şi jan
darmeriei, cari sunt obligate să le execute de în
dată, în conformitate cu legea politiilor.
El poate să ceară punerea în mişcare a forţei ar
mate. In caz de rebeliune, şediţiune, atrupamente
tumultoase, împotrivire la executarea legilor sau a
ordonanţelor legale sau alte evenimente neprevă
zute, cari ar ameninţă ordinea publică, siguranţa
persoanelor şi a proprietăţilor, in acest caz, în afară
de raportul către directorat, el informează direct şt
Ministerul de Interne şi Răsboiu. Ofiţerii comandanţi
sunt ţinuţi însă a satisface de îndată cererea scrisă
a prefectului fără a mai aştepta alte aprobări.
ART. 277. -— Prefectul supraveghează toate In-
stitutiuniie de binefacere şi asistenta socială cari de
pind de Stat, judeţ sau comună.
El nu poate lua nici o măsură directă, ci numai
semnalează către autoritatea sau departamentul de
care depinde instituţiunea, neajunsurile sau abate
rile constatate, înştiinţând tot odată şi pe directo
rul ministerial.
In caz când aceste instituţiuni depind de judeţ, el
va înştiinţa pe preşedintele delegaţiei judeţene.
ART. 278. — Prefectul ca reprezentant al guver
nului în judeţul său, are dreptul să raporteze depar
tamentelor respective observaţiunile ce ar avea de
făcut asupra funcţionării diferitelor servicii publice.
El poate indica şi măsurile de îmbunătăţire pe
cari le-ar reclama bunul mers al acestor servicii.
ART. 279. — Prefectul adresează, la finele fie
cărui an, Ministerului de Interne, prin directorul mi
nisterial, un raport amănunţit asupra stării generale
financiare, economice, culturale şi administrative a
judeţului şi a comunelor din circumscripţia sa.
ART. 280. — Pentru îndeplinirea sarcinilor ce-1
sunt impuse de prezenta lege, prefectul are dreptul
să dea ordonanţe în marginile legilor şi regulamen
telor de administraţiune generală.
Lege pentru organizarea adm'nistratiunii locale 89
Ordonanţele înainte de a îi publicate, vor trebui să

fie comunicate, prin directorul ministerial, Minis
terului de Interne.
Ordonanţele privitoare la măsurile sanitare, ve
terinare, lucrări, publice, agricole, etc. vor fi date
după consultarea şefilor serviciilor respectivi si vor
fi contrasemnate de aceştia.
ART. 281. — Ministerul de Interne poate să a-
nuleze ordonanţele în întregimea lor sau să supri
me din ele dispozitiunile contrarii legilor şi regula
mentelor sau intereselor superioare de Stat.
Nulitatea ordonanţelor se poate pronunţa la orice
epocă.
ART. 282. — Ordonanţele nu devin executorii de
cât după ce au fost aduse la cunoştinţa publică prin
afişare şi publicare când conţin dispozitiuni genera
le, şi prin notificări individuale făcute interesaţilor,
în celelalte cazuri.
ART. 283. — Prefectul va av -a unul sau mai
mulţi funcţionari administrativi Ia dispozitiunea sa,
după cum va stabili directorul ministerial local, cari
vor forma cabinetul prefectului.
Atributiunile lor se vor stabili prin regulament.
ART. 284. — Prefectul prezintă Ministerului de
Interne demisia, iar cererea de concediu directora
tului, fiind în acest din urmă caz suplinit printr’un
prim-pretor.
Afară de cazurile prevăzute expres, prefectul va
corespunde cu guvernul central numai prin direc
toratul ministerial.
Prefectul poate fi înlocuit de către Ministerul de
Interne ori când va crede necesar.
SECŢIA VII
Plăşlle şi pretorii
ART. 285. — Judeţele vor fi împărţite în mal

multe circumscripţii teritoriale numite plăşi.
In fruntea plăşilor va funcţiona, sub ordinele pre
fectului de judeţ, câte un prim-pretor ca reprezen-
'90 Lege pentru organizarea adm mstraţiiinii locale
tant al prefectului, ofiţer de politie administrativă şi

organ de supraveghere şi control în ce priveşte ad-
ministratiunea rurală.
Prim-pretorii vor ii numiţi, pe temeiul raportului
directoratului, de Ministerul de Interne.
In atribuţiunile lor vor putea fi ajutaţi de unui sau
mai mulţi pretori.
ART. 286. — Pe lângă celelalte condiţiuni cerute
pentru candidaţii la funcţiuni publice, prim-pretorii
trebuie să fie licenţiaţi în drept şi să aibe 3 ani de
serviciu efectiv în administraţia de Stat, judeţ sau
comună.
Candidaţii vor trebui să fi trecut un examen de
.admitere.
Pretorii vor trebui să îndeplinească aceleaşi con
diţiuni, fără însă să fie necesar stagiul de 3 ani în
serviciul administrativ.
Actualii pretori în funcţiune la promulgarea legii,
cari au fost numiţi în condiţiunile legii în vigoare,
pot fi numiţi si fără licenţa în drept, cu condiţiunea
să aibă cel puţin 8 clase secundare, sau cu licenţa în
ştiinţe de Stat, sau cu examenul de notar, având la
bază cel puţin 4 clase secundare.
ART. 287. — Satele şi comunele din cuprinsul ju
deţului vor fi repartizate între piăşi printr’o ordo
nanţă a Ministerului de Interne.
ART. 288. — Prim-pretorul, ca organ al judeţului,
este însărcinat cu supravegherea şi controlarea ac
telor de administratiune a satelor si a comunelor
rurale.
In special el se încredinţează, prin inspectiuni fă
cute cât mai des satelor şi comunelor rurale din
plasa sa, de modul cum primarii săteşti şi comunali,
notarii comunali şi secretarii săteşti îndeplinesc a-
tribuţiunile ce li sunt date prin legi şi regulamente,
precum şi de starea cancelariilor. El revizueşte sta
rea caselor comunale şi se încredinţează despre re
gulata ţinere a scriptelor şi prezenţa fondurilor, dre
sând, împreună cu primarul comunei sau al satului,
procesul-verbal de inspecţiunl.
El poate luâ parte la şedinţele consiliilor comunale
şi săteşti, cu vot consultativ.
In caz de inundaţii, foamete, incendii si alte ca

lamităţi, cari cer intervenţii urgente, prim-pretorul
va lua măsurile reclamate de împrejurăr, raportând
prefectului.
In inspectiunile sale, prim-pretorul se va interesa
în deosebi de starea morală şi materială a popula-
f'iunii rurale, dându-şi seama de buna funcţionare a
legilor şi menţinerea şi desvoltarea respectului da
torit instituţiunilor tării.
El va examina conditiunile de trai ale locuitorilor,,
dacă sunt boale epidemice, dacă igiena şi salubrita
tea comunelor, precum şi drumurile din comună sunt
în conditiuni satisfăcătoare, şi în caz contrariu ce
măsuri de îndreptare cată să se iâ, şi în fine se va
interesa pentru tot ce se raportă la desvoltarea e-
conomică şi culturală a comunelor.
Procesele-verbale despre aceste inspectiuni vor
fi dresate în trei exemplare, din cari unul va fi scris
chiar pe registrul de instrucţiuni, unul din exemplare
va fi înaintat preşedintelui delegatiunii judeţene, iar
celălalt prefectului.
Prim-pretorul trebuie să justifice că a inspectat
cel puţin odată în cursul unui trimestru fiecare co
mună din pretoratul său.
Prim-pretorul va întruni la reşedinţa plăşii, cel
puţin odată pe trimestru, la datele ce se vor fixă,
pe toii primarii săteşti şi comunali, pe notari şi câte
un delegat desemnat de fiecare consiliu comunal
rural din plasă, împreună cu şefii diferitelor ser
vicii comunale rurale din plasă, cum sunt: medicul,
revizorul şcolar, conductorul şi, de vor fi, medicul
veterinar, silvicultorul, agronomul sau orice alt şef
de serviciu ce va funcţiona în comunele plăşii, spre
a examina în comun si a aviza asupra cestiunilo*
mai importante ce privesc interesele administrative,
economice morale, şi culturale ale plăşii.
Această adunare periodică va funcţiona ca un
sfat al plăşii, pe care prim pretorul va fi dator să-l
consulte atât asupra stărilor de lucruri în plasă, cât
şi asupra măsurilor necesare pentru propăşirea şt
buna stare a populaţiunii.
Rezultatul acestor consfătuiri va fi recomandat

administraţiilor locale respective.
ART. 289. — Prim-pretorul tine în curent pe pre
fect şi pe preşedintele delegaţiei judeţene, prin ra
poarte lunare, despre starea populatiunii rurale din
pretorat.
El este dator a da tot concursul său pentru exe-
.cutarea deciziunilor consiliului judeţean, ale dele-
gatiunii judeţene şi va raporta orice abateri sau ne
reguli ar constata în inspectiunile ce va face.
El mai este dator să stăruiască pentru aducerea
la îndeplinire a măsurilor de îndreptare prescrise de
preşedintele delegatiunii judeţene sau de delegaţiu-
nea judeţeană la inspectiunile făcute comunelor ru
rale.
Cu o lună înainte de întrunirea consiliului jude
ţean în sesiune ordinară, el va raporta despre tre
buinţele pretoratului şi îmbunătăţirile ce s’ar putea
introduce; iar în luna Ianuarie a fiecărui an va face
un raport detailat despre starea pretorului în cursul
anului expirat.
ART. 290. — Prim pretorii sunt şefii poliţiei din
plasa lor şi auxiliari de politie judiciară.
Ei exercită aceste atributiuni conform legii politiei
generale a Statului.
Prefectul poate să le delege parte din atributiunile
sale, nu însă în mod permanent.
Hotărârile şi măsurile luate de pretori, dacă nu
este fixat un termen special prin lege, se pot ataca
după normele şi în conditiunile legii de fată, în ter
men de 10 zile dela comunicare sau publicare.
ART. 291. — In fiecare plasă, pe lângă pretorat,
vor putea funcţiona, după nevoie, un secretar re
tribuit de către Stat, precum şi un medic veterinar
al plăşii retribuit de judeţ.
Medicul veterinar de plasă va fi dator să pre
zinte medicului veterinar al judeţului rapoartele sale
asupra trebuinţelor plăşii, conform informatiunilor
ce le va culege sau îi vor fi aduse la cunoştinţă de
Lege pentru organizarea adm'nistratiunii locale
către prim pretor. Medicul veterinar de plasă va

executa dispoziţiunile medicului veterinar al jude
ţului..
T IT L U L I V
Director ! ministeriale locale
CAPITALUL I
Dispozitiuni generale
ART. 292. — Se înfiinţează 7 centre de admi
nistraţie şi inspecţie locală, numite directorate mi
nisterială locale. în următoarele reşedinţe:
1. Bucureşti.
2. Cernăuţi.
3. Chişinău.
4. Cluj.
5. Craiova.
6. Iaşi.
7. Timişoara.
CAPITOLUL II
SECŢIA I
Competenţa şl compunerea
ART. 293. — Limitele directoratelor ministeriale

locale, aşezate în centrele arătate în articolul pre
cedent, precum şi modificările lor, se fac prin lege.
ART. 294. — Fiecare directorat ministerial local
este constituit din:
1. Directorul ministerial local;
2. Şefii serviciilor ministeriale locale, înfiinţate în
centrele respective, în conformitate cu legea de or
ganizare a ministerelor.
ART. 295. — Serviciile ministeriale locale sunt
organele executive ale guvernului.
Ele sunt însă subordonate directorului ministerial
local, care se află în relaţii directe cu ministerele res
pective.
Recrutarea şi numirea personalului acestor ser

vicii se face de ministerele respective, conform cu
prescripţiunile legilor de organizare.
ART. 296. —- Directorul ministerial local convoacă
pe membrii directoratului respectiv ori de câte ori
crede că este necesar, şi obligator cel puţin de două
ori pe an, înainte de sesiunile consiliilor asociatiu-
nilor judeţene generale.
SECŢIA II
Directorul ministerial local
ART. 297. — Directorul ministerial local este nu

mit la propunerea Consiliului de Miniştri, prin de
cret regal.
Directorul ministerial local trebuie să aibă un titlu
universitar; el este egal în rang cu un subscretar
de Stat.
El are un ajutor, care îl şi înlocueşte în lipsă,
numit în acelaş mod şi cu aceleaşi conditiuni, şi care
are rangul de secretar general de minister.
ART. 298. — Directorul ministerial este reprezen
tantul întregului guvern.
El este şeful ierarhic imediat al tuturor servicii
lor ministeriale din directorat.
El are sub ordinele sale prefecţii tuturor judefelor
cari fac parte din directorat şi este şeful politiei din
aceste judeţe.
El are dreptul să ceară concursul forţei armate
pentru paza ordinei şi a liniştei publice.
El are în resortul său aceleaşi drepturi şi înda
toriri ca şi prefectul în judeţul respectiv.
ART. 299. — Directorii ministeriali locali împre*
•ană cu şefii serviciilor ministerelor din directoratele
respectve au supravegherea şi exercitarea contro-
lui asupra întregii administratiuni locale din resor
tul lor.
Ei pot oricând să sesizeze autorităţile competente
pentru a cere anularea actelor ilegale, cât şi pentru
chemarea la răspundere a celor vinovaţi.
Lege pentru organizarea adrrrnistratiunii locale 95
T IT L U L V
Asociaţiile judeţene generale
CAPITOLUL 1
Dispozitiuni generale
ART. 300. — Judeţele din resortul unui directorat
..se pot grupa într’o asociaţiune generală, pe un ter
men limitat, pentru ca să execute, sa creeze sau
să întretie iucrări sau institutiuni de îo'los sanitar, e-
conomic, cultural sau de lucrări publice şi pentru
orice alt act, creare sau exploatare de servicii sau
instituţii cari intră în atribuţiunile şi competenta ju
deţelor.
ART. 301. — Judeţele iau aceste hotărâri prin vo
tul consiliilor judeţene respective.
In cazul când majoritatea judeţelor, din resortul a-
celuiaş directorat sau asociat, celelalte judeţe vor fi
obligate să se asocieze şi ele.
Legea de fată stabileşte în titlul VIII (dispozitiuni
generale şi transitorii) procedura ce se va urma
pentru formarea asociatiunilor generale la punerea
ei în aplicare.
ART. 302. — Asociatiunile judeţene generale o- -
dată formate, alcătuirea lor nu pote fi modificată
decât prin lege.
ART. 303. — Primul consiliu al asociatiunii Ju
deţene generale va alcătui, în cadrul legii de fată
actul constitutiv care va cuprinde modul de admi
nistrare al asociaţiei, prevăzând în detaliu organele
administrative, compunerea lor, normele de consti
tuire şi funcţionare şi atributiunile acelor organe.
Actele constitutive vor fi supuse aprobării Con
siliului de Miniştri şi publicate în „Monitorul Ofi
cial”.
Pentru orice modificare a actului constitutiv este
necesar un vot al consiliului asociatiunii generale,
luat cu o majoritate de două treimi de voturi, accep
tat de majoritatea judeţelor şi aprobat de Corpurile
Legiuitoare.
CAPITOLUL II
Administrarea asociatiuilor judeţene generale
ART. 304. — Administraţia asociatiunilor jude
ţene generale, constitue în conformitate cu dispozi-
tiunile articolelor precedente, reprezintă, în virtu
tea legii şi actului lor constitutiv, judeţele asociate,
întrucâte priveşte interesele lor comune.
Asociaţiile judeţene generale sunt persoane juri
dice.
Organele administrative ale asociatiunilor judeţene
generale sunt:
Consiliul asociatiunii, preşedintele delegaţiunii
consiliului asociatiunii şi delegaţia consiliului asocia-
ţiunii.
SECŢIA 1
Consiliul asociaţiunilor judeţene generale
A) Compunerea şi mandatul lui
ART. 305. — Consiliul asociatiunii judeţene ge

nerale se compune din : .
Consilierii aleşi de consiliile judeţene şi de con
siliile municipale asociate şi anume:
6 din judeţele cu 42 consilieri.
4 din municipiul de reşedinţă al directoratului.
2 din celelalte municipii.
ART. 306. — Reprezentanţii judeţelor în consiliul
asociatiunii generale se aleg, prin vot secret şi cu
majoritatea absolută de voturi, de către consiliile
judeţene, dintre membrii lor sau dintre locuitorii ju
deţelor cari au calitatea de membru în vreo comuna
din judeţ, $i sunt înscrişi în listele electorale jude
ţene.
Reprezentanţii municipiilor se aleg prin vot se
cret, cu majoritatea absolută de voturi, de către
consiliile municipale- dintre membrii lor sau dintre
Lege pentru organizarea adirinistraţiunii locale 97
membrii municipiilor cari sunt înscrişi în listele elec

torale municipale.
ART. 307. — Vor face parte din consiliul asocia-
; ţiunii judeţene generale cu vot deliberativ:
a) Şefii serviciilor ministeriale locale, câte unul de
la fiecare serviciu;
b) Un reprezentant al Universităţii sau al celui
mai înalt institut de învăţământ din reşedinţa di
rectoratului.
Şefii serviciilor ministeriale locale vor fi desem
naţi de ministerul de care depind.
Reprezentantul Universităţii, sau în lipsă, a celui
mai înalt institut, va fi rectorul sau directorul aces
tei institutiuni.
ART. 308. — Durata mandatului consiliului aso-
ciatiunii judeţene generale este de cinci ani.
B) Constituirea şi funcţionarea consiliului asociaţiuni
judeţene generale
ART. 309. — In prima adunare după alegere,
consiliul asociatiunii este prezidat de preşedintele
consiliului judeţean al judeţului de reşedinţă al di-
7 rectoratului.
In această şedinţă, consiliul alege dintre membrii
| săi, prin vot secret şi cu majoritatea absolută de vo
turi, biuroul său, compus dintr’un preşedinte, doi
: vice-preşedinti şi un secretar.
ART. 310. — Consiliul asociatiunii se întruneşte
în sesiune ordinară de două ori pe an, la 1 Februa
rie şi la 1 Octombrie, la sediul directoratului.
El poate fi convocat extraordinar, de către pre
şedintele delegaţiei asociatiunii, de câte ori trebuinţa
va cere.
Preşedintele delegaţiei este dator să convoace
consiliul, după invitarea directorului ministerial lo
cal, după votul delegatiunii asociaţiei sau la cererea
. unei treimi din membrii consiliului asociaţiei.
ART. 311. — Directorii ministeriali locali pot a-
sista la toate şedinţele consiliilor asociaţiilor jude
ţene generale şi ale delegaţilor lor şi vor fi ascul
taţi ori de câte ori vor cere.
P Legea Administrativă Locală 7
98 Lege pentru organizarea administraţiumi locale
Ei pot delega pentru aceste şedinţe ne secretarii

lor generali sau pe vreunul dintre şefii serviciilor
ministeriale locale.
Ei pot face asociaţiunii judeţene generale propune
rile ce le vor găsi că sunt în interesul unei bune ad
ministraţi uni ; consiliile respective sunt obligate să
le ia în desbateri.
ART. 312. — Consiliul asociaţiunii judeţene nu
poate delibera asupra nici unei chestiuni cu caracter
politic care interesează siguranţa generală a ţării şi
apărarea naţională.
In caz de abatere dela aceste dispoziţiuni, direc
torul ministerial are dreptul să suspende lucrările
consiliului, luând măsurile prevăzute de lege.
Şedinţele consiliului, după deschiderea sesiunii
sale, dacă acesta nu este prorogată, se ţin zilnic şi
nu pot fi întrerupe decât în zilele de Duminici şi
sărbători.
ART. 313. — Membrii consiliului asociaţiunii nu
sunt retribuiţi pentru prestaţiunile lor, sunt totuşi in-
demnizaţi pentru cheltuelile de drum şi întreţinere.
C) A trlbuţiunile consiliului asociaţiunii ju d eţen e generale
ART. 314. — Consiliul asociaţiunii are cădere a-

supra tuturor chestiunilor prevăzute în art. 224 rela
tiv la competinţa judeţelor, întrucât acestea privesc
interesele lor comune şi în deosebi în această com
petenţă intră lucrările şi întreprinderile pentru cari
mijloacele adminstraţiunilor judeţene nu ar fi în
destulătoare, sau cari prin natura lor necesită o ac
ţiune unitară sau coordonată.
ART. 315. — In consecinţă, consiliul are în căde
rea sa :
Ajută la înfiinţarea de şcoale cu un caracter cul
tural superior profesional şi tehnic, laboratoare de
studii şi de ştiinţă aplicată, precum şi cursuri menite
a vulgariza învăţământul artistic, profesional şi teii-:
nic şi a perfecţiona metodele agricole industriale
şi comerciale, putând acorda în acest scop subven-j
tiuni celor eixstente- cari s’ar înfiinţa de alte auto-
Lege pentru organizarea adnrnistraţiunii locale 99
rităti, asociaţiuni, societăţi si persoane sau institu-

ţiuni particulare;
Acordarea de burse elevilor şi studenţilor meritoşi
din învăţământul profesional şi tehnic;
Organizarea de biurouri de informaţii economice
pentru trebuinţele profesionale ale agricultorilor şi
industriaşilor, precum şi muzee şi depozite de ma
şini, unelte şi produse agricole şi industriale în le
gătură cu trebuinţele locale, sau fabricate ori pro
duse în resortul directoratului;
întemeierea sau subvenţionarea operelor de asis
tenţă, în deosebi pentru tuberculoşi, orbi şi surdo
muţi ;
Organizarea diferitelor întreprinderi de transpor
turi, înfiinţarea curselor de automobile, de linii de
tramway;
înfiinţarea şi întreţinerea de poduri peste apele ce
străbat judeţele asociate;
îngrijirea mijloacelor de exploatare a forţelor hi
draulice şi transmisiunii energiei electrice;
! Construirea sau răscumpărarea şi exploatarea de
căi ferate de interes local;
! Crearea şi ameliorarea canalurilor şi porturilor,
precum şi a îndiguirilor, a irigaţiunilor, îngrijirea
In ce priveşte navigabilitatea râurilor şi a altor
cursuri de apă, potrivit legilor şi regulamentelor ge
nerale;
Organizarea asigurărilor mutuale de averi mo
bile şi imobile pentru cazuri de foc, asigurarea ani
malelor domestice împotriva epizootiilor, a semănă
turilor împotriva grindinei, precum şi a asigurărilor
de viaţă;
Organizarea de spitale şi sanatorii speciale ca
stabilimente de psihiatrie, leprozerii, staţiuni de ra
diografie,de bactériologie, de vaccinare.
ART. 316. — Atribuţiunile consiliului asociatiunii
judeţene generale ca organ deliberativ sunt :
1. Alegerea şi numirea funcţionarilor în serviciile
asociatiunii;
i 2. Elaborarea de norme şi instrucţiuni pentru or
ganele de execuţiune;
3. Votarea bugetului;
4. Repartizarea între judeţe a contributiunilor ne
cesare pentru administraţia asociatiunii;
5. Administrarea capitalurilor si a averilor cari
formează patrimoniul asociatiunii;
6. Reprezentarea în justiţie a intereselor asocia
tiunii şi desemnarea mandatarilor ei;
7. încheierea de împrumuturi în numele judeţelor
asociate pentru nevoile asociatiunii judeţene;
8. Controlul actelor şi verificarea dărilor de sea
mă a organelor executive, darea în judecată a celor
ce s’ar găsi vinovaţi de malversatiuni sau incorec
titudini;
9. Iniţiativa şi intervenţia la autorităţile superioa
re pentru toate chestiunile privind interesele respec
tive.
SECŢIA II
D elegaţia consiliului asociaţiunii ju d eţen e g enerale
A) C om punerea ei. M andatul
ART. 317. — Delegaţiunea consiliului asociatiu

nii judeţene generale se compune din membrii aleşi
de consiliu, câte unul pentru fiecare din judeţele a-
sociate, dintre prezentantii acestora, la cari se a-
daugă un reprezentant al consiliului municipiului de
reşedinţă al directorului.
Alegerea are loc prin vot secret, cu majoritatea
absolută de voturi.
ART. 318. — Mandatul membrilor delegaţiunii
durează cât mandatul asociatiunii.
Mandatul se poate revoca de consiliu în acelaş
mod cum s’a dat. Mandatul se pierde şi în condi-
tiunile arătate la art. 200.
B) F u ncţionarea d elegaţiei consiliului asociaţiunii
ju d eţen e generale
ART. 319. — Delegaţia consiliului asociatiunii ju

deţene va funcţiona potrivit dispozitiunilor actului
constituiv al asociaţiei respective.
ART. 320. — Retribuţia cuvenită preşedintelui
•delegatiunii este hotărâtă de consiliul asociatiunii de

alegerea lui, pe întreaga durată a funcţiunii sale.
ART. 321. — Delegaţia, în afară de şedinţe ei
obişnuite tine şedinţă ori de câte ori cere directorul
ministerial local.
La şedinţele delegaţiei pot participa cu vot con
sultativ directorul ministerial local, precum si şefii
serviciilor ministeriale locale.
ART. 322. — Cu o lună înainte de întrunirea con
siliului asociatiunii în şedinţă ordinară, preşedinţii
delegatiunilor judeţene din resortul directoratului şi
primarii municipiilor adresează, atât directorului mi
nisterial local cât şi preşedintelui delegatiunii Con
siliului asociatiunii, câte un raport amănunţit asu
pra lucrărilor sau îmbunătăţirilor ce propun.
Rapoartele adresate preşedintelui delegatiunii a-
sociatiunii vor fi supuse deliberărilor consiliului a-
sociatiunii care, ţinând seama de situaţia compara
tivă a judeţelor, va face recomandări în vederea u-
nei mai bune adminstratii.
CAPITOLUL I
Organele
ART. 323. — Organele de tutelă administrativă
_s]mî: ...
1. Delegaţia consiliului comunei rurale formată din
mai multe sate şi primarul ei, care exercită, sub su
pravegherea delegatiunii judeţene, tutela adminis
trativă asupra satelor din cuprinsul comunei;
2. Delegaţia consiliului judeţean, cu preşedintele
ei, care exercită tutela asupra comunelor urbane
din judeţ, asupra comunelor rurale şi asupra sate
lor, în privinţa acestora din urmă atât prin mijlo
cirea delegatiuni consiliului comunal respectiv, cât
■şi direct, în conditiunile prescrise de legea de fată;
3. Comitetele locale de revizuire, cari exercită tu

tela asupra judeţelor şi a municipiilor în primă in
stanţă şi în a doua instanţă asupra adminstratiuni-
lor inferioare, în condiţiunile stabilite de prezenta
lege;
4. Comitetul central de revizuire, care este in
stanţa de apel şi control, în ce priveşte exerciţiul tu
telei de către comitetele locale de revizuire asupra
judeţelor şi municipiilor;
5. Ministerul de Interne şi Consiliul de Miniştri
în cazurile şi condiţiunile stabilte de legea de fată;
ART. 324. — Organele de control şi inspecţie, pe
lângă autorităţile tutelare din articolul precedent,
cari au dreptul de control-şi inspecţie asupra admi
nistratiunilor puse sub tutela lor, sunff "
1. Prefectul de judeţ, care are sarcina de a supra
veghea şi controla toate administratiunile autonome
din cuprinsul judeţului; el are ca auxiliar, în ce
priveşte supravegherea şi controlul administratiu
nii satelor şi comunelor rurale şi a oraşelor nere-
şedintă, pe prim-pretorii din plăşile respective;
2. Directorul minsterial, care are dreptul de con
trol şi inspecţie asupra tuturor administratiunilor din
resortul directoratului,*
3. Ministerul de Interne, care are dreptul de con
trol şi supraveghere asupra administratiunilor de
autonomie locală din tot cuprinsul tării.
CAPITOLUL II
Comitetul central şi comitetele locale de revizuire
ART. 325. — Se înfiinţează un comitet central de
revizuire la Bucureşti şi comitetele locale de revi
zuire, câte unul în fiecare reşedinţă de directorat
local, ca instanţe de revizuire şi reformare a actelor
şi a deliberatiunilor locale autonome şi ca organ de
control şi inspecţie asupra acestor administratiuni.
ART. 326. — Comitetul central de revizuire este
compus dintr’un preşedinte şi 10 membri, şi anume:
3 sunt magistraţi- cari trebuie să întrunească con-
diţiunile cerute de lege pentru consilierii înaltei

Curţi de casaţie şi vor fi numiţi prin decret regal, pe
baza raportului Ministerului de Justiţie, după pro
cedura şi conform cu normele stabilite de lege pen
tru numirea consilierilor la înalta Curte de casaţie.
Aceşti membrii ai comitetului central de reviziure
rămân în cadrele magistraturii şi îşi păstrează ran
gul şi toate drepturile consilierilor Curţii de casaţie.
Ceilalţi membri ai comitetului central de revizuire
sunt numiţi prin decret regal pe temeiul jurnalului
Consiliului de Miniştri, după o listă de prezentaţiu-
ne alcătuită de o comisiune formată din: preşedin
tele Senatului, preşedintele^ Adunării.. deputaţilor,
preşCIirntele~cornitetului central de revizuire, preşe-
dinteledC" secţie al acester Curţi mai vcclii în gr a d._
preşedintele •comitetului centrâî de r evizuire, preşe
dintele Consiliului legislativ, preşedintele, .înaltei
Curţi de conturi, doi foşti "preşedinţi., ai. .Consiliului
de Miniştri mai vechi în grad, doi directori, minis
teriali locali mai vechi în'Cgrăd, doi jtresudiuţr ai
delegaţiunilor âsociăţiunilor judeţene generale mai
vechi în grad.
ART. 327. — Listele de prezentatiune pentru co
mitetul central de revizuire, alcătuite de comisiu-
nea de mai sus, vor cuprinde un număr îndoit de
candidaţi pentru fiecare loc.
Aceste liste vor fi publicate în Monitorul Oficial
cel puţin cu 15 zile înainte de numire.
Pot fi numiţi membri ai comitetului central de re
vizuire :
Foştii miniştri şi subsecretari de Stat, foştii şi ac-
taulii consileri ai Curţii de casaţie şi apel;
Foştii şi actualii membri ai Consiliului legislativ;
Foştii şi actualii membri ai Curţi de conturi;
Foştii membri ai Consiliului superior adminis
trativ;
Foştii şi actualii primi-preşedinţi şi preşedinţi de
tribunale, cari au stagiul necesar pentru dreptul de
înaintare la Curtea de apel;
Foştii directori ministeriali locali, cari au cel pu
ţin trei ani de serviciu în această funcţiune:
Membrii comitetelor locale de revizuire, cu uns

stagiu în această funcţiune de cel puţin cinci ani;
Foştii şi actuali profesori de drept politic ai uni
versităţilor din tară;
Foştii şi actualii funcţionari superiori ai diferite
lor ramuri de administratiune publică, într’un rang
cel puţin egal cu directorii sau subdirectorii gene
rali din minister, cu un stagiu de cel puţin zece ani
de serviciu şi cu titlu universitar.
ART. 328. :— Preşedintele comitetului central de
revizuire este numit, prin decret regal, dintre mem
brii magistraţi ai comitetului, pe temeiul jurnalului
Consiliului de Miniştri.
In lipsă, preşedintele este înlocuit de unul dintre
ceilalţi magistraţi, după vechimea în grad.
ART. 239. — Pentru lucrările sale, Comitetul cen
tral de revizuire se va împărţi în două secţiuni de
câte cinci membri fiecare secţiune, fiind prezidat de
câte unul din cei doi magistraţi.
Preşedintele comitetului central de revizuire poa
te lua parte la şedinţele oricărei secţiuni şi în acest
caz el va prezida.
ART. 330. — Comitetele locale de revizuire sunt
compuse dintr’un preşedinte şi şase membri. P re
şedintele şi doi dintre membri sunt magistraţi, cari
trebuie să întrunească eonditiumle cerute de lege
pentru consilierii Curţilor de apel, numiţi membri ai
comitetului, de Ministerul de Justiţie, după proce
dura şi conform cu normele stabilite de lege pentru
numirea consilierilor Curţilor de apel.
Aceşti membri ai comitetelor locale de reviziuire
rămân în cadrele magistraturii şi îşi păstrează ran
gul şi toate drepturile consilierilor Curţii de apel.
Dintre ceilalţi membri ai comitetului local de re
vizuire :
Unul este numit de Ministerul de Interne, cu a -
vizul comitetului central de revizuire;
Unul este numit de Ministerul de Finanţe cu avi
zul Curţii de conturi;
Unul este numit de Ministerul Lucrărilor Publice«,
cu avizul consiliului tehnic superior;
Unul este reprezentantul administratiunii locale,

desemnat prin vot de delegaţiile judeţene din di
rectoratul respectiv.
Candidaţii la aceste numiri trebuie să posede un
titlu universitar şi să aibă un stagiu de cel puţin zece
ani ca funcţionar superior cu rangul de director de
minister.
Reprezentantul administraţiilor locale, desemnat
de membrii delegaţiilor judeţene, trebuie să aibă un
titlu universitar.
Dacă reprezentantul administratiunilor locale este
desemnat în persoana unuia din consilierii cari sunt
în funcţiune, acesta nu-şi poate exercita mandatul
câtă vreme face parte din comitetul local de revi
zuire.
Mandatul acestuia încetează odată cu mandatul
ultimei delegatiuni judeţene din cele cari i-au desem
nat.
ART. 331. — Preşedintele comitetului local de re-
viziure este numit, prin decret regal dintre membrii
magistraţi, pe baza jurnalului consiliului de miniştri
In lipsă, preşedintele este înlocuit de unul din cei
lalţi magistraţi mai vechi în grad.
ART. 332. — Pentru lucrările lor, comitetele lo
cale vor fi împărţite în două secţiuni de câte tnei
membri, fiecare secţiune fiind prezidată de câte unul
din cei doi magistraţi.
Preşedintele comitetului poate luâ parte la şedin
ţele oricărei secţiuni, în care caz o presidează.
ART. 333. — Membri comitetului central şi ai co
mitetelor locale de revizuire sunt inamovibili.
Membrii comitetului central de revizuire sunt su
puşi aceloraşi autorităţi disciplinare şi în aceleaşi
condiţiuni ca şi consilierii înaltei Curţi de Casaţie, iar
membrii comitetelor locale de revizuire aceloraşi
autorităţi disciplinare şi în aceleaşi condiţiuni ca şi
consilerii Curţilor de apel, cu deosebire că fată de
ambele categorii autoritatea disciplinară va putea fi
sesizată de Ministerul de Interne.
ART..334, — Comitetul central de revizuire si co
mitetelor locăîe~dC'~muzuire statuează asupra tutu-
ror chestiunilor date în competinta lor de Ieşea de

faţă si alte legi.
Ele pot _aiuil4--sau reformă. ..în conditiunile pres
crise de această lege, orice deciziune sau orice act
al autorităţilor administrative autonome contrare le
gii, precum pot ordonă autorităţilor competente în
deplinirea îndatoririlor prescrise de lege sau abţi
nerea delà orice act care ar fi contrar legii şi le pot
impune să-şi deă deciziunea sau eventual să deă
chiar ele însăşi deciziunea cerută de lege.
ART. 335. —• Ori de câte ori comitetul central de
revizuire sau un comitet local de revizuire trebuie
să rezolve o însemnată chestiune de principiu, va
avea loc, după iniţiativa preşedintelui sau după avi
zul secţiunii înaintea căreia această chestiune a fost
pusă în cursul deliberărilor, şedinţa plenară a comi
tetului.
Preşedintele comitetului central de revizuire, şi
preşedinţii comitetelor locale de revizuire, reparti
zează între diferite secţiuni, chestiunile supuse deli
berărilor lor, în ordinea înregistrării lor.
ART. 336. — In afară de dispoziţiunile contrarii
legii de fată, comitetul local de revizuire hotărăşte
asupra deliberărilor diferitelor consilii de autonomie
locală, în limitele competentei sale, ca primă ins
tanţă, cu apel la comitetul central de revizuire, iar
comitetul local de revizuire judecă sau ca instanţă
de apel în ce priveşte hotărîrile mai sus menţionate,
sau în sfe/a competentei este alcătuită de această
lege, ca primă şi ultimă instanţă.
ART. 337. — Ca instanţă de control asupra admi-
nistratiunilor autonome locale, comitetele locale ş!
comitetul central de revizuire pot întreprinde sau
ordonă orice inspectiuni şi anchete ce s’ar găsi nece
sare pentru rezolvarea chestiunilor supuse deliberă
rilor lor, atât din iniţiativa proprie, cât şi după cere
rea autorităţilor administrative superioare sau a păr
ţilor interesate.
In vederea aceasta, comitetul central şi comitetele
locale de revizuire vor putea dă o delegaţie specială
membrilor sau însărcina cu facerea inspectiunilor şî
Leê pentru organizarea administraţiunii locale 107
a anchetelor organelor de tutelă, de supraveghere şi

control, enumărate în articolele 323 si 324, după
competenţa lor, şi acestea vor îi obligate să execute
însărcinările primite.
Abaterile constatate cu ocaziunea acestor inspec-
ţiuni vor îi comunicate, de preşedinţii comitetelor lo
cale sau centrale de revizuire directorului ministerial
tocai respectiv, spre aplicarea sancţiunilor cuvenite.
CAPITOLUL III
Exerciţiul tutelei si al controlului

APT. 338. — Deliberările adunărilor şi ale consi
liilor săteşti, comunale, municipale si judeţene, sunt
executorii prin ele înseşi, aîară de cele pentru cari,
legea cere aprobarea unei autorităţi superioare.
Deliberările executorii, chiar dacă nu au fost sus
pendate sau anulate de autoritatea competentă, m,
pot fi puse însă în lucrare decât după împlinirea
termenului de zece zile dela data lor.
Când consiliile respective, prin încheierile lor,
luate cu o majoritate de două treimi, constată că
interesele locale s’ar periclita prin orice întârziere
deliberările executorii pot fi puse în lucrare si îna
inte de zece zile.
încheierile delegaţiunilor consiliilor săteşti, comu
nale şi judeţene, privitoare la actele de gestiune zil
nică, sunt executorii imediat.
ART. 339. — Un exemplar de pe procesele ver
bale cari constată hotărârile adunărilor si a consi
liilor săteşti, comunale- municipale şi judetener-se
comunică în termen de patru zile dela data lor, or
ganelor tutelare, ca şi celor de inspecţie şi control
în a căror sferă de competinţă intră.
Aceste procese-verbale vor fi afişate la uşa pri
măriei, la uşa localurilor adminstratve, judeţene sau
a directoratelor, după administraţia care le-a în
cheiat.
Dacă o hotărâre se referă la un interes.individual.
ea va trebui să fie comunicată celui interesat, sub

luare de dovadă sau prin încheiere de proces-verbah
ART. 340. — Consilierii săteşti, comunalii muni
cipali şi judeţeni, sunt opriţi:
a) De a luâ parte la deliberarea chestiunilor în
cari ei şi rudele lor sunt aliaţii lor până la al patrulea
grad inclusiv, au un interes direct sau indirect;
b) De a îndeplini vreun serviciu sau vreo func
ţiune retribuită de administraţia în al cărui consiliu
se află;
c) De a interveni ca advocaţi sau ca însărcinaţi de
afaceri în procesele pornite în contra aceloraşi ad
ministraţii;
d) De a luâ parte cu vot deliberativ la examinarea
conturilor vreunei administratiuni publice (comună,
judeţ sau administratiuni dependinţe de ele) din cart
ar face sau ar fi făcut parte, precum şi la cercetarea
oricărui act al administratiunii sale.
Pot fi însă chemaţi pentru a da explicatiuni dacă
consiliul socoteşte necesar.
Deliberatiunile luate împotriva dispozitiunilor de
sub punctele a şi d din acest articol, sunt anulabile.
ART. 341. — Sunt nule de drept încheierile adu
nărilor şi ale consiliilor săteşti, comunale, municipale
şi judeţene, precum şi ale delegaţiilor lor:
a) Luate asupra obiectelor străine de căderea lor-
sau luate în afară de adunările lor legale;
b) Contrarii legilor şi regulamentelor de adminis
traţie publică;
c) Actele prin cari s’ar fi aprobat direct sau indi
rect orice întreprindere, furnitură sau concesiune, u-
nuia din membrii consiliului;
d) Actele cari sunt contrarii ordinei şi siguranţei
Statului. |
Nulitatea de drept se poate cere şi pronunţă la
orice epocă.
Nulitatea prevăzută sub litera c, nu priveşte adu
nările săteşti.
ART. 342. — Nulitatea de drept şi anularea pot fi
cerute de organele de control ca şi de orice per
soană interesată.
Lege pentru organizarea adminiitratiunii locale 109
Cererea poate fi depusă la primărie, la preşedin

ţia delegatiunilor judeţene sau adresată direct in-
; stanţei competente, anuntându-se însă în scris şi au-
; toritatea a cărei hotărâre este atacată.
ART. 343. — Nulitatea de drept si anularea se
pronunţă din oficiu sau după cererea părţilor inte-
ţ resate;
> a) De către delegatiunea consiliului judeţean în
* ceeace priveşte încheierile adunărilor si ale consi-
' liilor săteşti şi ale consiliilor comunale, afară de mu-
•' nicipii;
\ b) De către comitetele locale de revizuire în ce
priveşte municipiile si judeţele.
[ Anularea trebuie cerută în termen de 10 zile dela
1 comunicare deliberărilor atacate.
' Ministerul de Interne însă are un termen de 20
[ zile.
Autorităţile respective se pronunţă în termen dc
30 zile dela primirea cererii de anulare.
In contra deciziunilor delegatiunilor judeţene, păr
ţile interesate au dreptul de apel la comitetul local
de revizuire.
Aceste apeluri pot fi judecate de urgentă.
Procedura de anulare nu exclude, atât terţilor cât
şi autorităţilor menţionate, dreptul de a-şi valorific
daunele conform dreptului comun şi exerciţiul actiu
nii în contencios.
ART. 344. — Prefectul, directorul ministerial lo
cal si Ministerul de interne, au dreptul să suspende
executarea deliberărilor consiliilor din resortul lot,
chiar când sunt în curs de executare, dacă intră îi
cazurile de nulitate.
Deliberările anulabile, dacă au fost puse în exe
cutare înaintea expirării termenelor legale, se pot a-
semenea suspendă de autoritatea superioară com
petentă.
ART. 345. — Sunt supuse aprobării, totdeauna
sau numai în unele cazuri, după normele stabilite
sub capitolele II şi III ale titlul VII. cu privire la
bunurile, lucrările, întreprinderile şi finanţele satelor
comunelor, municipiilor si judeţelor:
a) Regulamentele comunale, municipale şi jude

ţene; _ i
b) Dările şi împrumuturile;
c) Actele de dispozitiune privitoare la patrimoniu
satului, comunei, municipiului şi judeţului, precum;
Vânzările, cumpărările, schimburile, ipotecile, de
limitarea şi împărţirea imobilelor în devălmăşie fără
inervenţia justiţiei, donatiunile şi legatele;
d) Arendările şi închirierile pe un termen mai lung
de 3 ani ale bunurilor cari aparţin satelor, comunelor
municipiilor şi judeţelor;
e) Transacţiunile şi comoromisurile relativ la averi
mobiliare şi imobiliare, renunţările şi recunoaşterile
de asemenea dări;
f) Lucrările, întreprinderile şi furniturile când an
gajează, cheltueri peste prevederile bugetare ale ţi
nui an;
g) Cu aceeaş procedură bugetele vor fi supuse ve
rificării.
ART. 346. — Autorităţile în drept a se pronunţa
asupra deliberărilor adunărilor şi ale consiliilor să
teşti, comunale, municipale şi judeţene, supuse apro
bării, afară de cazurile când legea de fată sau legi
speciale dispun altfel, sunt:
Organele tutelare arătate la art. 323, fiecare în
resortul respectiv.
Delegatiunea consiliului comunal rural, când re
fuză să aprobe o deliberatiune a adunării sau a con
siliului sătesc din cuprinsul comunei, este datoare să
comunice decizia sa motivată, delegaţiunii judeţene,
care hotărăşte.
Dacă autoritatea chemată a dă aprobarea găseşte
că o deliberatiune poate fi amendată, o restituie con
siliului respectiv cu observatiunile sale şi amână pro
nunţarea'până la primirea unei alte deliberări.
Delegatiunea consiliului comunal rural, delegatiu
nea judeţeană, comitetul local de revizuire, comi
tetul central de revizuire, sau Ministerul de Inter
ne, pentru deliberările supuse aprobării lor, cu ex-
ceptiurea bugetelor, sunt ţinuţi să decidă, în termen
de 15 zile dela primirea hotărârii, afară numai dacă.
Lege pentru organizarea adnrnistraţiunii locale 111
pentru a se putea pronunţa în deplină cunoştinţă

de cauză, ar fi nevoie de informatiuni sau de cer
cetări când pronunţarea se poate amâna cu încă
cel mult 45 zile.
In tot cazul, dacă deciziunea autorităţilor sus men
ţionate nu intervine în cel mult două luni, hotărârea
se consideră aprobată, fără ca aceasta să împiedice
ca ea să poată fi declarată nulă de drept atunci când
ar cădea în prevederile art. 341.
Hotărârile autorităţilor tutelare în această privinţă
pot fi atacate de părţile interesate cu apel si recurs
la instanţele şi în conditiunile arătate în art. 343 re
lativ la nulităţi si anulări.
ART. 347. — Ministerul de Interne, inspectorii ge
nerali administrativi pentru toată tara, directorul mi
nisterial local în cuprinsul resortului său, prefecţii de
judeţe în cuprinsul judeţelor şi municipiilor respec
tive, prim-pretorii şi primarii comunelor rurale, e-
xercită, în limitele atributiunilor lor, controlul asu
pra administratiunii averii şi gestiunii fondurilor să
teşti, comunale, municipale, judeţene şi asociatiunî-
lor judeţene respective, precum şi asupra activităţii
organelor lor, pentru ca ele .să nu depăşească „com
petenta, să nu se depărteze dela dispozitiunile le
gilor şi regulamentelor sau să nu compromită inte
resele superioare ale Statului.
Dreptul de control se exercită potrivit legii de fată,
legilor speciale şi regulamentelor lor de aplicare.
Art. 348. — Ministerul de Interne poate suspenda
sau amâna o sesiune începută a consiliilor munici
piilor, a consiliilor judeţene sau asociatiunilor jude
ţene, sau şedinţelor lor ordinare sau extraordinare
fie după cererea directorului ministerial local, fie
din oficiu, dacă ordinea publică sau interesele su
perioare ale Statului cer aceasta.
Ace,laş drept îl are directorul ministerial în ce pri
veşte consiliile săteşti comunale, urbane sau rurale.
In toate cazurile, suspendarea sau amânarea nu
Poate fi făcută pentru mai mult ca o lună.
ART. 349. — Ministerul 'de Interne, directori*
ministeriali locali, prefecţii şi primi-pretorii, fiecare
112 Lege pentru organizarea adm'nistralunii locale
din resortul său, pot cere intervenţia forţei publice

şi împrăştia orice întrunire ilegală a consiliilor, aso-
ciaţiunilor judeţene, municipale, judeţene, comunale
şi săteşti.
Eii Vor dresă un proces-verbal despre cele în
tâmplate şi-l vor înainta Ministerului Public spre a
supune judecăţii pe membrii consiliilor respective,
potrivit art. 511.
ART. 350. — Dacă o adunare sătească, un consi
liu sătesc comunal, municipal, judeţean sau al aso-
ţiunii judeţene, refuză să execute o obligaţiune im
pusă de lege, autorităţile lor tutelare, în sfera com
petenţei lor, conform art. 323, pot, cu avizul conform
al comitetului local sau al comitetului central de re
vizuire, să ia măsuri pentru executarea în contul
autorităţii respective a acelei obligaţiuni.
ART. 351. — Consiliile săteşti, comunale, munici
pale, judeţene şi ale asociaţiunilor judeţene nu pot fi
dizolvate decât în următoarele trei cazuri:
a) Când, după trei convocări consecutive, consi
lierii respectivi nu s’au adunat în numărul cerut de
lege pentru validitatea deliberărilor, după ce a fost
aplicată amenda, conform cu art. 91, alin. III;
b) Când numărul membrilor aleşi s’a redus din
cauze legale la ojum ăjateT si nu s’a putut complectă
prin consilieri sau supleanţi:
c) Când consiliul, ieşind din atribuţiunile sale, a
luat hotărâri politice în corp constituit sau a făcut
acte în contra siguranţei Statului.
Actele izolate sau individuale ale membrilor con
siliilor, chiar având acest caracter, nu atrag după
ele dizolvarea consiliului.
Dar dacă aceste acte au fost săvârşite de delega
ţia consiliului respectiv, fără complicitatea consiliu
lui, membrii acestei delegatiuni. vor fi revocaţi şi
vor pierde şi mandatul de consilieri prin hotărârea
dată de autoritate, cu procedura şi în condiţiunile
prevăzute pentru disolvări.
Aceeaş măsură se va aplică eventual primarilor
săteşti şi comunali şi preşedinţilor delegatiunii jude
ţene şi ai asociatiunii judeţene generale, ca si consi-
rerilor cari individual s a r dovedi vinovaţi de aba

teri grave dela datorie.
In cazul prevăzut de alin. c, directorul ministerial
local pentru asociatiunile judeţene, judeţe şi munici
pii şi prefectul pentru celelalte comune si sate, ra
portând de îndată Ministerului de Interne, poate
lua măsuri ca consiliile respective să nu se mai în
trunească până ce va decide asupra disolvării.
In acest caz, însă, autoritatea competentă este da
toare a se pronunţa asupra disolvării în termen de
cel mult zece zile dela data de când li s’a comunicat
faptele cari au provocat suspendarea.
Când adunarea sătească, ieşind din atributiunile
sale, a luat hotărâri politice în corp constituit, sau <
făcut acte în contra siguranţei Statului, delegaţia ju
deţeană suspendă funcţionarea adunării sătesti, nu
mind o comisiune interimară sau încredinţează ad
ministraţia satului consiliului comunal resnectiv.
Suspendarea se face pe o durată determinată, ca
; re în nici un caz nu poate fi mai mare de un an. Cei
interesaţi pot ataca hotărârea delegaţiei judeţene pe
căile stabilite în această lege.
ART...M2. — Disolvarea trebuie să fie cerută pen
tru coosfiful asociaţiunii judeţene, pentru consilii ju-
daţenfeîaiuriicipale, de directorul ministerial local,
inaiittwjăaomitetUlui central de revizuire si de preşe-
i dint^m lelegatiei judeţene pentru celelalte consilii,
înaijitaa comitetului local de revizuire.
L Disolvarea poate fi cerută pentru motivele arătate
şi de Ministerul de Interne dacă autorităţile sus men-
î tioante nu au cerut-o.
ART. 353, — Comitetul local sau comitetul central
\ ere revizuire, sesizate de cererea de disolvare ori de
I revocare, pot întreprinde si ordona orice anchetă
; ar crede de cuviinţă.
\ In orice caz, instanţa chemată a se pronunţă asu-
I pra disolvării este datoare a ascultă, înainte de lua-
I rea hotărârii, pe reprezentanţii consiliului a cărui di-
| solvare se cere si va face menţiune despre aceasta
cin deciziunea de disolvare.
Cei învinuiţi, în cazul când nu se prezintă perso

nal, pot trimite memorii justificative.
Faptul că membri consiliului a cărui disolvare se
cere nu se înfăţişează la chemare şi nici nu prezintă
memorii în apărare, nu poate tine pe loc procedura
de dizolvare, care îşi urmează cursul.
ART. 354. — Decretele, deriziunile de dizolvare,
precum şi rapoartele ce le însoţesc, se vor publică în
„Monitoarele” sau „Buletinele Oficiale” respective.
Actele de disolvare vor arătă şi data convocării
alegătorilor pentru nouile alegeri, cari vor fi fixate
cel mult două luni după disolvarea rămasă defini
tivă.
ART. 355. ■— In cazul când disolvarea are loc pen
tru că membrii consiliului respectiv nu s’au adunat în
număr legal după trei convocări consecutive, sau
pentru că numărul consilierilor a fost redus pe jumă
tate, disolvarea consiliului nu atrage după sine şi di
solvarea delegatiunii, dar în cazul prevăzut sub li
tera c, art. 351, odată cu disolvarea consiliului, este
disolvată de drept şi delegatiunea respectivă şi re
vocat preşedintele ei, sau, eventual, primarul si aju
torii lui.
ART. 356. — In cazul când a fost disolvat numai
consiliul, interesele ce i-au fost încredinţate vor ii
administrate de dejlegatiunea respectivă împreună
cu preşedintele ei, în limitele atributiuuilor comisiu-
nilor interimare, iar dacă şi aceasta a fost disolvată,
directorul ministerial local, în ce priveşte adminis
traţia asociaţiunii judeţene, va numi o comisiune in
terimară compusă din reprezentanţii judeţelor, câte
unul din fiecare. Pentru judeţe si municipii, direc
torul ministerial va numi o comisiune intermară com
pusă din cinci membri, iar pentru celelalte comune,
delegaţia judeţeană va numi o comisiune din trei
membri, afară de oraşe reşedinţă, în cari comisiu-
nea va fi de cinci membri.
Dacă numai delegatiunea a fost disolvată, consiliul
respectiv va fi convocat, în cel mult 15 zile, spre a
procedă la alegerea altei delegatiuni.
ART. 357. — Puterile comisiunilor interimare sunt
mărginite la actele de administraţiune; ele nu pot

vota bugetele, nici angaja finanţele decât în limitele
bugetelor în curs; nu pot aproba socoteli şi nici
face numiri de personal.
In cazul când bugetul nu este votat, comisiunile
inerimare aplică bugetul anului anterior.
ART. 358. — In caz de disolvare a unui consiliu,
pentru motivul prevăzut în art. 351, litera c, Ministe
rul de Interne ca şi toate organele tutelare şi cele de
control au dreptul să sesizeze parchetul pentru a des
chide acţiune publică în contra consilierilor ce s’ar
găsi vinovaţi.
CAPITOLUL IV
Dreptul de supraveghere şi control. Procedura de
reviziure şi de reformare a deliberaţiunilor consi
liilor administraţiunilor de autonomie locale şi mij
loacele de atac împotriva lor.
ART. 359. — Organele arătate în art. 324 au drep
tul de supraveghere şi control, în sfera competentei
lor, asupra administraţiunilor de autonomie locală.
Aceste organe pot atrage oricând luarea aminte a
consiliilor şi delegaţiilor respective asupra neregu-
lelor şi a neglijentelor constatatei, cerându-le în
dreptarea, iar în caz de neurmare să sesizeze co
mitetul local sau comitetul central de revizuire,
după competinţa lor.
In deosebi, Ministrul de Interne, personal şi prin
inspectorii generali administrativi, pentru adminis-
traţiunile autonome din întreaga ţară; directorul mi
nisterial local, atât personal cât şi prin ajutorul său
şi prin şefii serviciilor ministeriale locale, pentru ad-
ministraţiunile de resortul său; prefectul, atât perso
nal cât şi prim-pretorii respectivi, pot inspecta şi
cerceta gestiunile şi toate actele administrative ale
autorităţilor autonome şi eventual să se adreseze co
mitetului local sau comitetului central de revizuire.
Aceleaşi drepturi vor avea comitetele locale de
revizuire, precum şi delegatiunea consiliului jude
ţean şi preşedintele ei, — direct sau prin organele
116 Lege pentru organizarea administrathmii locale
lor de inspecţie, sau prin primarii comunelor rurale

şi prim-pretorii—asupra autorităţilor autonome din
resortul lor tutelar.
In cazul în care inspecţia sau cercetarea va con
stată abuzuri şi călcări de lege cari cad în prevede
rile codului penal, sesizarea comitetului local şi a
comitetului central de revizuire nu va împiedica şi
deschiderea acţiunii publice împotriva celor vino
vaţi.
ART. 360. — Comitetele locale şi comitetul central
de revizuire se vor pronunţa în sfera lor de compe
tenţă, ca instanţă de apel şi revizuire, conform cu
dispoziţiunile legii de faţă, în toate cazurile când
legea cere aprobarea autorităţilor superioare pen
tru actele şi deliberaţiunile consiliilor, ale delega-
ţiunilor sau ale preşedinţilor lor, cum sunt: bugetele,
impozitele, împrumuturi, lucrări.
Comitetele locale de revizuire şi comitetul central
de revizuire sunt datoare să-şi dea avizul asupra tu
turor chestiunilor de gospodărie şi autonomie lo
cală, tuturor autorităţilor superioare cari le-ar cere,
ART. 361. — Persoanele lezate de actele sau de
deliberaţiunile organelor de administraţie autonomă
locală, sau de refuzul acestora de a execută un act,
ori de a prestâ un serviciu datorit, pe lângă acţiunea
înaintată instanţei judiciare de drept comun sau de
contencios, pot recurge la următoarele căi de atac
împotriva acestor acte şi deliberaţiuni-
1. Să adreseze plângerea lor autorităţii tutelare
superioare, cu drept de apel la comitetul local sau la
comitetul central de revizuire, după competenţa lor;
2. Să sesizeze direct comitetul local sau comitetul
central de revizuire pentru a ajunge la revizuirea sau
reformarea actului ori deliberaţiunii atacate, precum
şi la executarea actului sau la prestarea serviciului
dtorit.
ART. 362. — Plângerea adresată autorităţilor tute
lare superioare, precum şi acţiunea înaintea comite
telor locale şi a comitetului central de revizuire pot
fi motivate de:
1. Ilegalitatea actelor sau deliberatiunilor atacatei

1 de putere sau neglijenţa organelor de
tl din partea lor de a face un act sau de

- n „ i serviciu datorit.
ART. 363. — Comitetul local sau comitetul cen
tral de revizuire sesizate fie de cererea organelor de
supraveghere şi control, fie de plângerile părţilor le-
« zate, pot luâ următoarele deciziuni:
1. Respingerea cererii sau plângerii ca neînteme-
| iate;
2. Abrogarea actelor, deliberaţiunilor sau a dispo-
I ziţiunii atacate, cu injoncţiunea eventuală pentru cei
I în drept ca în locul celor abrogate să fie aduse la în
deplinire un alt act, altă deliberaţiune sau altă dis-
poziţiune, în conformitate cu indicaţiunile date;
3. Injoncţiunea organelor respective de a săvâr-
f şi actul sau de a presta serviciul datorit;
4. In cazurile de mai jos, comitetul local şi comi
tetul central de revizuire se pot ele înşile substitui
autorităţilor ale căror deliberaţiuni sau dispoziţiuni
| sunt atacate, introducând modificările pe cari le-ar
crede necesare în aceste deliberaţiuni şi dispoziţiuni
sau chiar înlocuindu-le prin altele pe cari le-ar socoti
conforme prescripţiunilor legale.
I Asemenea hotărâri nu pot fi însă luate decât în ca
ii: zul când deliberaţiunile sau dispoziţiunile în chesti
une, ori modificările lor, nu privesc decât persoanele
în cauză şi când comitetul local sau comitetul cen
tral de revizuire găseşte că toate împrejurările sunt
Pe deplin lămurite şi că soluţia ce urmează să fie
dată decurge din dispoziţiunile legale necontestabile.
ART. 364. — împotriva tuturor hotărârilor comite
telor directorale de revizuire şi ale comitetului cen-
i trai de revizuire, ca instanţă de revizuire şi refor
mare a actelor şi a deliberaţiunilor, a autorităţilor de
autonomie locală, atât organele de supraveghere şi
control, cât şi părţile interesate, au deschisă calea de
focurs în contenciosul administrativ.
T IT L U L V II
Dispoziîuni comune
CAPITOLUL I
Alegeri administrative
SECŢIA I
P rincipii g en erale
ART. 365. — Consiliile judeţene şi comunale, afară
de comunele rurale formate din mai multe sate, se
aleg- prin vot universal, egal, direct, secret, obliga
tor, cu scrutin de listă, pe baza reprezentării pro
porţionale.
Consiliile comunelor rurale formate din mai multe
sate se aleg de asemeni prin votul universal, egal, di
rect, secret, obligator, cu reprezentarea minorităţii
pe temeiul scrutinului limitativ, după cum se speci
fică mai jos.
ARI'. 366. — Consilierii de drept la comuna ur
bană sunt desemnaţi de membrii corpurilor din cari
fac parte.
Cu 10 zile înainte de alegerile pentru comună, pre
fectul va convoca corpurile cari vor alege pe mem
brii de drept.
Alegerea are loc sub preşedinţia unui magistrat,
conform dispoziţiunilor legii.
Ales este declarat candidatul care a întrunit ma
joritatea de voturi.
ART. 367. — Pentru alegeri în sate şi în comune
formate dintr’un singur sat, fiecare sat sau comuna
constituie o circumscripţie electorală.
Când numărul alegătorilor dintr’un sat sau din-
tr’o comună ar trece peste 2000, circumscripţia va
putea fi împărţită în mai multe secţiuni, astfel ca
fiecare secţiune să nu cuprindă mai mult de 1500 ale
gători. j
Una din secţiuni va formă biuroul electoral central,
însărcinat cu totalizarea voturilor şi proclamarea
rezultatului.
Lege pentru organizarea admirastraţiunii locale 119
ARI. 368. — Pentru alegerile consiliilor judeţene,

întreg judeţul constituie o singură circumscripţie e-
lectorală, dar primul preşedinte al tribunalului, ca
preşedinte al biuroului electoral judeţean, va împărţi
judeţul in secţiuni de vot, cari nu vor cuprinde maî
mult de 2000 alegători.
| Biroul central va totaliza voturile şi va proclama
rezultatul.
\ ART. 369. — Pentru alegerile consiliilor în comu
nele formate din mai multe sate. satele din cuprinsul
comunei vor fi grupate astfel ca să formeze circum
scripţii electorale din cari fiecare ar urma să aleagă
câte 3 consilieri.
. ART. 370. — Biurourile secţiunii de votare vor fi
prezidate în comunele urbane reşedinţe, în toate a-
jegerile administrative, de către judecătorii tribuna
lului de judeţ, şi dacă numărul acestora ar fi insufi
cient, de judecătorii de ocoale sau de ajutori de jude
cători de ocol traşi la sorţi de prezidentul biuroului
electoral central, în şedinţă publică, anunţată prin a-
fişare cu cel puţin două zile libere înainte.
I In celelalte comune biurourile electorale vor fi pre
zidate de judecătorii de ocoale respectivi sau de a-
jutorii lor, în cazuri de absenţă justificată a judecă
torului.
In cazul când. numărul magistraţilor chemaţi a
Prezida alegerile în comunele rurale ar fi insuficient
iată de numărul comunelor în cari urmează să se
Bacă alegerea, prezidarea biurourilor electorale va
aveâ loc pe grupe de comune învecinate, hotărâte
Prin tragere la sorti.
ART. 371. — In ziua alegerii, prezidentul biurou-
lui electoral va fi asistat de unul din grefieri sau a-
jiitorii de grefieri dela instanţa respectivă sau, în
lipsă, de unul din funcţionarii grefei, delegaţi în a-
cest scop.
| ART. 372. — Propunerea listelor de candidaţi,
completarea biurourilor cu delegaţi şi asistenţi, pre
gătirea operaţiunilor de votare, măsurile de politie,
votul şi procedura votării, se fac după normele sta
bilite în legea electorală.
ART. 373. — Până în termen de un an dela pune

rea în aplicare a acestei legî, fiecare comună va
trebui să întocmească, pentru tofi cetăţenii cari au
calitatea de membru al acelei comune, cărţi de iden-
tiate în conformitate cu art. 17.
Până la confecţionarea carnetelor de identitate,
dreptul de alegător se va exercită pe baza cărţilor
de alegători ce vor fi liberate potrivit legii actuale.
ART. 374. — Dacă vacantele dintr’un consiliu a-
jung la o treime din numărul consilierilor aleşi, au
loc obligatoriu alegerile complimentare.
Alegerile complimentare pot avea loc şi înainte
ca vacantele să ajungă la o treime, dacă consiliul
respectiv găseşte că pentru bunul mers al adminis-
traţiunii completarea e necesară şi hotărârea sa este
aprobată de instanţa tutelară.
SECŢIA II
A legătorii eligibili
ART. 375. — Sunt alegători în alegeri adminis

trative toti membrii comunelor din circumscripţia
respectivă, cu distincţia pentru dreptul de vot al
femeilor, conform aliniatului următor, dacă au vâr
sta de 21 ani şi nu se află în nici unul din cazurile
de incompatibilitate, incapacitate sau nedemnitate,
prevăzute de legea electorală şi prezenta lege.
in alegerile pentru judeţ, comună şi sat vor avea
dreptul obligator de vot şi femeile, cari pe lângă
celelalte conditiuni prevăzute în legea de faţă şi le
gea electorală pentru Adunarea deputaţilor şi Senat,
vor îndeplini şi una din următoarele conditiuni:
1. Să aibă cunoştinţele ciclului inferior secundar:
normal sau profesional;
2. Să fie funcţionare de Stat, judeţ, sau comună;
3. Săjie_văduve de răsboi;
4. Să fie decorată pentru activitate în timpul răs-
boiului;
5. Să fi făcut parte la promulgarea legii din con
ducerea societăţilor — cu personalitate juridică, —
Lege pentru organizarea administratiunii locale 12Î
H
cu scop de revendicări sociale, propagandă cultu-
rală sau de asistentă socială.
ART. 376. — Pentru a fi eligibili în consiliul să
tesc, comunal şi judeţean, candidatul, fără deose
bire de sex va trebui să aibă, pe lângă conditiunile
din articolul precedent, vârsta de 25 ani.
ART. 377. — Nu pot fi aleşi:
a) Monahii;
b) Militarii în activitate;
c) Persoanele cari au contractat orice fel de în
treprindere cu administratiunea respectivă, fie di
rect, fie prin persoane interpuse;
d) Funcţionarii Statului, directoratului, judeţului,
; ai comunei şi ai satelor, cu exceptiunea preotiloiv
' membrilor corpului didactic şi medicilor de spitale;
e) Debitantii de băuturi spirtoase în comunele ru-
; rale.
ART. 378. — Nimeni nu poate fi în acelaş timp
membru în două consilii comunale sau judeţene.
ART. 379. — Membrii consiliului sătesc şi celui
; comunal nu pot face parte şi din consiliul judeţean
în afară de cei din municipii.
ART. 380. — Ascendenţii şi descendenţii, fraţii,
surorile şi aliaţii de acelaş grad nu pot fi în acelaş
Rtimp membri ai aceluiaş consiliu, cu rezerva dispo-
î zifiunilor, pentru consiliile săteşti şi comunele ru
rale, din art. 28. aliniatul penultim.
ART. 381. — Listele electorale pentru sate, co
mune şi judeţe se întocmesc în conformitate cu le
gea electorală.
ART. 382. — Cetăţenii români majori, cu distinc-
tiunea dispoziţiilor relative la dreptul de vot al fe
meilor, neaflati îrTnici unul din cazurile de incapa
citate sau nedemnitate arătate în legea electorală
Si netrecuţi în liste, au dreptul de a- cere înscrierea
lor în listele electorale la primăria comunei ai cărei
; membri sunt, în timp de o lună dela punerea în a-
i Plicare a legii.
ART. 383. — După expirarea acestui termen, au~
I ţoritatea comunală va întocmi, în termen de 10 zile*,
listele electorale.
In sate şi în comune rurale autorităţile respective

sunt obligate a înscrie din oficiu în lista electorală
pe toate persoanele cari au dreptul de alegători,
chiar dacă aceştia n’au făcut cereri.
Primarii, secretarii săteşti şi notarii comunali,
cari cu rea credinţă ar nesocoti această îndatorire,
vor fi pedepsiţi cu închisoare delà o lună până Ia
şase luni.
ART. 384. — Aceste liste, întocmite în mod pro
vizoriu, se afişează pe timp de 20 zile.
Afişarea se va constata printr’un prooes-verbal
semnat de primar sau de locţiitorul său şi de secre
tar, cu arătarea datei şi a locurilor unde au fost
făcute.
ART. 385. — Contestaţiunile privitoare la. omi
siuni sau ştergeri din liste se fac în conformitate
cu legea electorală.
ART. 386. — In fiecare an, potrivit legii electorale,
se va face revizuirea şi rectificarea listelor elecro-
rale.
ART. 387. — Cheltuelile pentru alcătuirea liste
lor electorale şi a cărţilor de alegător cad în sarcina
comunei.
ART. 388. — Convocarea corpului electoral se
face cu cel puţin o lună înainte de ziua fixată pen
tru alegere de către directorul ministerial local
pentru judeţe şi municipii, de prefect pentru oraşe,
comune rurale şi sate.
ART. 389. — Ordonanţa de convocare se comu
nică preşedintelui biuroului electoral şi se publica
în „Monitorul Comunal” sau în lipsă în „Monitorul
Judeţean” cu cel puţin 1 lună înainte de ziua ale
gerii şi se afişează la uşa tuturor primăriilor din cir
cumscripţia respectivă, pe străzi şi în pieţele pu
blice.
SECŢIIA III
P ro p u n erea can d id aţilo r
ART. 390. — Propunerea candidaturilor se face
cu cel puţin 8 zile libere înainte de ziua fixată pen
tru votare şi până la orele 18 ale ultimei zile.
Lege pentru organizarea adranistraţiunii locale 123
Pentru alegerile administrative propunerea can

didaturilor în sate, precum şi în comunele rurale şi
urbane nereşedinţe se face la judecătorul de ocol,
| în circumscripţia căreia se găseşte sediul circum-
[• scripţiei electorale respective.
Propunerea candidaturilor în sate, comune rurale,
' comune urbane, reşedinţe şi nereşedinţe de judeţ
şi pentru Consiliul judeţean, se poate face şi la no-
: tarii publici cari au competinţa de a legaliza sem
năturile şi lua consimţimintele, urmând a fi prezen
tată judecătoriei de ocol sau tribunalului respectiv
de un împuternicit al propunătorilor sau al candida
ţilor.
In capitalele de judeţ propunerea se face la prim-
preş-dintele tribunalului respectiv.
Propunerea trebue făcută în scris, în două exem
plare, semnată de un număr de cel puţin 10 alegă-
I tori pentru alegerile consiliilor săteşti, de 15 alegă
tori pentru alegerea consiliilor comunale rurale, de
i 20 alegători pentru comunele urbane şi de 30 ale
gători pentru consiliile municipale şi judeţene.
Alegătorii propunători se vor prezenta în per
soană sau prin mandatari. Magistratul care primeşte
propunerile se va asigura de identitatea lor şi dacă
atât ei cât şi candidaţii figurează în listele electo
rale. Identitatea propunătorilor poate fi atestată de
către primarul şi secretarul comunei lor, de un ad
vocat sau de doi martori cunoscuţi personal de ma
gistrat.
In sate şi în comunele rurale propunerea candida
ţilor se poate face şi verbal, dar numai în faţa ju
decătorului.
Magistratul care a primit propunerile de candi
daturi va lua act de declaraţiile făcute, va înregis
tra numele candidaţilor în ordinea cerută de pro
punători, dresând un proces-verbal
; AFJT. 391. — Fiecare listă trebuie să cuprindă un
Pumăr de candidaţi egal cu numărul consilierilor ce
sunt de ales.
»;■ Nimeni nm poate candida decât pe o singură listă.
1 : ART. 392. — Odată cu depunerea candidaturilor
sau cel mult până în preziua alegerii, propunătorii

sau candidaţii vor putea desemna judecătorului res
pectiv pentru fiecare listă şi pentru fiecare secţiune
de votare, câte 2 alegători asistenţi şi câte 2 dele
gaţi.
ART. 393. — Candidaţii trebuie să declare, în
scris sau verbal, în fata magistratului competinte,
acceptarea cu cel puţin 8 zile libere înainte de ziua
fixată pentru votare.
In acelaş termen propunătorii au facultatea de a
declara un semn distinctiv, care poate fi o figură
geometrică sau să reprezinte un obiect material, dar
care nu poate acoperi un spaţiu mai mare de un
centimetru patrat.
Pentru sate acceptarea candidaturilor se va pu
tea face şi înaintea primarului şi a notarului comu
nal, cari după ce le vor certifica, le vor înainta jude
cătorului respectiv.
ART. 394. — Se consideră nule şi neavenite lis
tele cari conţin un număr mai mare sau mai mic
,de candidaţi decât cel cerut de lege.
Pentru alegerile consiliilor în comunele rurale for
m ate din mai multe sate fiecare listă propusă pentru
o circumscripţie va cuprinde obligator 3 nume.
ART. 395. — In prima zi după expirarea terme
nului de primirea candidaturilor şi dacă sunt mai
multe liste de candidaţi, va dispune imprimarea bu
letinelor de vot.
Dacă nu se propune decât o singură listă de can-
didati, în termen legal, preşedintele tribunalului pen
tru judeţe, municipii, şi oraşe reşedinţe de judeţ, si
judecătorul de ocol’ pentru celelalte comune urbane
şi rurale şi pentru sate, proclamă aleasă unica listă
depusă a doua zi după expirarea termenului de pro
punere şi aduce aceasta la cunoştinţa publicului.
SECŢIA IV
B uletinele de vot
ART. 396. — Buletinul de vot va avea forma unei
coli de hârtie de scrisori în patru pagini, pe care
sunt imprimate toate listele de candidaţii depuşi.
Lege pentru organizarea adrrvnistratiunii locale 125
Dimensiuile se vor stabili de către magistratul

care dispune imprimarea, ţinând seama de numărul
listelor depuse.
Nici într’un caz buletinul nu va depăşi formatul
unei coli obişnuite de hârtie de scris.
Toate dispoziţiunile privitoare la buletinele de vot
arătate în legea electorală se aplică şi în alegerile
administrative.
ART. 397. — Cheltuelile pentru tipărirea buleti
nelor se suportă de către sat, comună sau judeţ.
Candidaţii dfipă listele cari n’au obţinut cel puţin
10% din toalul voturilor, vor plăti cota parte din
cheltuelile făcute. Cuantumul se stabileşte de preşe
dintele biuroului central electoral pentru judeţ Şi
pentru comunele unde sunt mai multe secţiuni, şi de
judecătorul de ocol respectiv pentru sate şi celelalte
comune.
SECŢIA v
O peraţiunile de votare
ART. 398. — Alegătorii se prezintă la vot şi pri

mesc dela preşedintele biuroului buletinul, conţinând
toate listele cari s’au propus, precum şi o stampilă
care are imprimat cuvântul „votat”. Preşedintele
biuroului se asigură de identitatea alegătorului şi
explică modul de votare.
Alegătorii intră în camera de vot, aplică stam
pila „votat” pe lista pe care o aleg şi prezintă a-
poi preşedintelui buletinul îndoit în patru, purtând
în afară partea pe care este aplicat sigiliul preşedin
telui.
ART. 399. — Toate dispoziţiunile privitoare la o-
peratiunile votării, cuprinse în legea generală elec
torală, se aplică şi în materie de alegeri administra
tive.
In tot timpul cât durează operaţiunea votării, dela
începui şi până la proclamarea rezultatului votării,
Preşedintele biuroului electoral n’are voie să pără
Ízű Lege pentru organizarea administraţiunii locale
sească localul (camera) în care se face votarea, nici

în timpul suspendării operaţiunilor votării.
SECŢIA VI
C entralizarea voturilor, re p a rtiţia şi a trib u ţia m andatelor
ART. 400. — După închiderea scrutinului, dacă

este o singură secţiune de votare, preşedintele biu-
roului respectiv face totalizarea rezultatului pentru
iAcare listă în parte.
Dacă au funcţionat mai multe biurouri de votare,
rezultatele constatate la fiecare secţie se concen
trează îndată după închiderea scrutinului şi dresa
rea proceselor-verbale, la biuroul electoral care a
fost însărcinat cu totalizarea voturilor şi proclama
rea rezultatului.
Preşedintele acestui biurou ajutat de grefierii
biuroului şi la alegerile pentru judeţ şi pentru co
rrmne reşedinţe de judeţ, de unul din judecătorii tri
bunalului ce se va delega de preşedintele biurou
lui central, procede la totalizarea rezultatului pen
tru fiecare listă în parte.
ART. 401. — In alegeri pentru consiliile comune
lor formate din mai multe sate, în cazul când au
fost mai multe liste de candidaţi, se proclamă aleşi
primii 2 candidaţi ai listei care a întrunit majori
tatea absolută şi unul de pe lista minoritară care a
întrunit cel puţin 20% din voturi, şi anume- primul
candidat de pe lista cu cele mai multe voturi,
Dacă nici una din listele minoritare n’au întrunit
20% din voturi, se proclamă ales al treilea candi
dat depe lista majoritară.
In cazul când nici una din liste n’a întrunit majo
ritatea absolută de voturi şi numai două din ele au
întrunit minimum de 20% din voturi, se proclamă
aleşi primii 2 candidaţi depe lista cu mai multe
'voturi şi primul candidat depe cealaltă listă.
In cazul când 3 sau mai multe liste vor întruni
minimum de 20% de voturi, fără să aibe nici una
majoritatea absolută, se proclamă aleşi primii can

didaţi depe cele 3 liste cu mai multe voturi.
In cazul când nici una din liste n’a întrunit pro
centul de 20% din voturi, alegerea se repetă.
Repartiţia mandatelor în alegeri săteşti si alegeri
pentru celelalte comune şi pentru judeţe se face
proporţional cu massa electorală a fiecărei liste faţă
de numărul total al voturilor exprimate.
Lista minoritară,, spre a putea participa la repar
tizarea mandatelor trebue să întrunească cota de
20% din voturi.
Se stabileşte proporţia între liste în procente.
La stabilirea procentului fracţiunile de sub 0,50%
nu sunt luate în seamă, cele peste 0,50% se consi
deră ca întregi.
Fiecare listă va dobândi un număr de locuri co
respunzător procentului electoral stabilit.
Restul de locuri neatribuite se va repartiza lis
telor după importanţa massei electorale, în ordinea
numărului de voturi obţinute.
Desemnarea candidaţilor aleşi se va face de pre
şedinte, în ordinea depe fiecare listă.
Preşedintele biuroului electoral este obligat a co
munica prefectului de judeţ, în copie, procesul-ver-
bal de proclamarea rezultatului.
ART. 402. — Candidaţii nealeşi se declară de
supleanţi.
La vacanţă, prin deces, demisiune sau orice alte
împrejurări, supleantul va îi chemat, in ordinea cla
sificării, să înlocuiască pe titularul acelei liste, da
că consiliul, în urma verificării ce va face, găseşte
că întruneşte condiţiunile cerute de lege.
In caz contrar, drepturile lui trec asupra suplean
tului următor depe aceeaş listă.
Dacă nu vor mai fi supleanţi pe aceeaşi listă lo
cul rămâne vacant, neputându-se recurge la suple
anţii înscrişi pe alte liste.
In alegerile complimentare, consilierii se aleg cu
majoritate de voturi şi-şi pierd mandatul odată cu
întreg consiliul.
128 Lege pentru organizarea admmistratiunii locale
ART. 403. — Dosarele alegerilor pentru sate, co

mune rurale şi oraşe se înaintează în termen de
24 ore preşedintelui delegaţiei judeţene; ale jude
ţelor şi municipiilor, comitetului local de revizuire,
iar alegerilor pentru asociatiunea judeţeană direc
torului ministerial local.
SECŢIA VII
C o n t e s t a ţ i u n i l e
ART. 404. — In tot timpul cât figurează opera

ţiunea electorală şi în 10 zile libere după proclama
rea rezultatului 10 alegători ui alegerile pentru sate
şi comune rurale şi 25 alegători în celelalte alegeri,
precum şi candidaţii asistenţi de delegaţii individuali
pot face contestatiuni scrise asupra oricărei opera
ţiuni electorale dela convocarea corpului electoral
şi până la proclamarea rezultatului alegerii.
Contestatiunile se depun la preşedintele biuroulu!
de votare până la proclamarea rezultatului. După
proclamarea rezultatului, ele se adresează autorită
ţilor căror au fost înaintate dosarele respective, con
form cu dispozitiunile articolului precedent.
Asupra contestatiunilor judecă, ca primă instanţă,
în cazul alegerii membrilor consiliului sătesc şi a
consilierilor, pentru comune rurale şi oraşe, dele
gaţia consiliului judeţean; în cazul alegerii consi
lierilor municipali şi judeţeni, comitetul local de re
vizuire, în termen de 10 zile după trecerea timpului
de contestatiuni.
Contestatorii vor fi citati la ziua fixată pentru ju
decarea contestaţiei şi vor putea expune motivele
contradictorii cu aleşii, fie oral, fie prin memorii
scrise.
Autorităţile sesizate de contestatiuni pot ordona
orice anchete şi cercetări.
Deciziunile delegaţiei consiliului judeţean se pot
apela la comitetul local de revizuire în termen de
10 zile dela pronunţare.
Deciziunile comitetului local de revizuire, date în
primă instanţă, se pot apela în acelaş temen la co

mitetul central de revizuire. In ambele cazuri ră
mâne deschis recursul la înalta Curte de casaţie, în
termen de 15 zile dela comunicare.
Contestaţiunile în ce priveşte alegerile pentru
consiliul asociaţiunii judeţene se judecă în primă şi
ultimă instanţă de comitetul central de revizuire, cu
drept de recurs la Curtea de casaţie, în termen de
15 zile dela comunicare.
Deciziuniie definitive se comunică contestatorilor
şi se publică în „Monitorul Oficial” al directoratului,
în „Monitorul Oficial” al judeţelor şi al comunelor
respective.
ART. 405. — Chiar fără să existe contestaţiune,
instanţa însărcinată de lege cu controlul legalităţii
alegerilor va putea invalida din oficiu alegerile efec
tuate. In contra acestei hotărâri se poate face apel
şi recurs, conform articolului precedent.
SECŢIA VIII
G ra tu ita te a p ro ced u rii şi penalitătiilo r
ART. 406. — Toate actele de orice natură privi

toare la înscrieri în listele electorale, alegeri ca
contestaţiuni sunt scutite de timbre.
ART. 407. — Penalităţile din legea electorală pen
tru Corpurile legiuitoare şi dispoziţiunile luate prin
acea lege pentru a asigura obligativitatea votului,
secretul votului, a preveni şi pedepsi fraudele elec
torale, sunt aplicabile şi în alegerile administrative.
CAPITOLUL II
Despre bunuri şi lucrări
SECŢIA I
Administraţia bunurilor
ART. 408. — Toată averea mişcătoare şi nemiş
cătoare a satelor, comunelor, municipiilor, judeţelor
Legea Administrativă Locaiă 9
şi asociaţiunilor judeţene generale, precum şi a sta

bilimentelor şi instituţiunilor de utilitate publică şi
binefacere, ce depind de ele, va fi trecută în câte un
inventar general.
Aceste inventării vor fi întocmite în trei exem
plare, dintre cari unul pentru autoritatea respectivă,
altul pentru autoritatea tutelară şi cel de al treilea
pentru Casa de asigurare a Ministerului de Interne.
ART. 409. — Inventarul general e ţinut la curent
cu toate modificările aduse averii în cursul anului cu
îndatorirea pentru primari, preşedinţii delegaţiei ju
deţene şi ai delegaţiilor consiliilor judeţelor asocia
te, ca la finele fiecărui an să înainteze autorităţilor
ce sunt în posesiunea inventarului general, un ex
tras fidel, verificat şi semnat de ei şi de secretari,
de toate modificările operate în cursul acelui an.
Serviciile autorităţilor tutelare vor fi datoare să
opereze în registrele generale toate modificările
transmise şi să tină în evidenţă situaţiunea averii
fiecărei administraţiuni.
ART. 410. — Actele de dispoziţiune privitoare Ta
imobilele şi drepturile imobiliare, precum: vânzările,
cumpărările, schimbările, ipotecile, tranzactiunile şt
compromisiunile, renunţările şi recunoaşterile de
drepturi, delimitarea şi împărţirea imobilelor în de
vălmăşie, fără intervenţia justiţiei,- schimbarea des-
tinaţiunii bunurilor menite uzului public, nu pot fi
hotărâte de adunările şi consiliile săteşti, de consi
liile comunale, municipale, judeţene, şi ale asociaţii
lor judeţene, dacă valoarea lor trece de a 20-a parte
din venitul ordinar, decât cu aprobarea autorităţii
în drept a i-o dâ, potrivit art. 323.
Se exceptează cedările de mici porţiuni de tere
nuri făcute de comune proprietarilor învecinaţi pen
tru alinierea stradelor. Aceste terenuri pot fi vân
dute, oricare ar fi valoarea lor, în virtutea numai a
planului de aliniere aprobat cu preţurile şi în condi-
tiunile hotărâte de consiliul comunal, fără altă a-
probare.
Dacă proprietarul învecinat nu convine asupra
Lege pentru organizarea adm'nistraţiunii locale 131
preţului şi conditiunilor, el este în drept a cere fi

xarea lor prin justiţie, iar dacă refuză a cumpăra te
renul, comuna poate cere exproprierea întregii pro
prietăţi.
ART. 411. —• Darurile şi legatele de averi miş
cătoare şi nemişcătoare făcute satelor, comunelor,
municipiilor, precum şi judeţelor sau asociatiunilor
judeţene, se vor primi de consiliul respectiv numai
cu aprobare, potrivit art. 345, când primirea se face
fără beneficiu de inventar când darurile şi lega
tele cuprind conditiuni sau sarcini, ori când inter
vin reclamatiuni privitoare la succesiune.
Dacă consiliul, putând primi un dar sau legat fără
aprobare, îl refuză, hotărârea sa poate fi atacată cu
apel de orice alegător la delegaţia judeţeană, pen
tru sate şi toate comunele, afară de municipii; penr
tru municipii şi judeţe la comitetul local de revi
zuire, iar pentru asociatiuni judeţene la Minis+°ml de
Interne, care va hotărî după avizul comitetului cen
tral de revizuire.
Donatiunile şi legatele consistând din averi mo
biliare şi imobiliare făcute unui stabiliment public,
dependent de Stat, comună, municipiu, judeţ sau a-
sociaţiune judeţeană, sau în scop de a se fonda a-
semenea stabilimente, se consideră ca făcute satu
lui, comunei, municipiului, judeţului sau asociatiunii
judeţene, păstrându-şi destinaţiunea.
ART. 412. — Satele, comunele, municipiile, ju
deţele şi asociatiunile judeţene pot ceda gratuit imo
bilele din domeniul lor privat, a căror valoare nu
ar trece de a 20-a parte din veniturile ordinare, a-
nualc, societăţilor de binefacere sau de utilitate pu
blică, recunoscute ca persoane juridice, şi cari con-
tribuesc prin opera lor la îndeplinirea sau uşurarea
sarcinilor publice.
In cazul când valoarea lor^ întrece a 20-a parte
din veniturile lor, le pot ceda cu aprobarea direc-
toratu'ui ministerial.
ART. 413. — Arendările, închirierile ş[ în genere
exploatările de bunuri, hotărâte de adunările şi sfa
turile săteşti, de consiliile comunale, municipale, ju

deţene sau ale asociatiunilor judeţene, sunt supuse
aprobării, conform art. 345, dacă se fac pe un ter
men mai mare de 3 ani.
ART. 414. — Când supunerea la aprobare a ho
tărârii consiliilor atârnă de valoarea unui imobil, a-
ceastă valoare, în caz de vânzări, arendări şi în
chirieri, se socoteşte a fi cea rezultată la licitaţiune,
fără care contractul nu poate fi încheiat.
înainte de licitaţie, serviciul tehnic al autorităţii
respective, sau în lipsa acestuia, serviciul autortă-
ţii tutelare, va face o evaluare care va servi de bază
licitaţiei.
In caz de schimburi, cedări gratuite de terenuri,
cumpărări, tranzacţiuni şi compromisuri, renunţări,
şi recunoaşteri de drepturi, delimitări şi împărţiri de
imobile în devălmăşie, fără intervenţia justiţiei, va
loarea imobilelor şi a drepturilor imobiliare se va
stabili prin expertiza făcută pentru sate, comune
rurale şi oraşe, prin serviciul tehnic al judeţului, iar
pentru municipii, judeţe şi asociaţiuni judeţene,
prin serviciul tehnic al directoratului.
ART. 415. —- Tranzacţunile şi compromisele re
lative la averi mobiliare, precum şi renunţările şi
recunoaşterile de asemenea drepturi, sunt supuse a-
probării delegaţiei judeţene, dacă valoarea lor trece
de 10.000 lei la sate şi de 25.000 lei la comunele ru
rale şi la comunele urbane nereşedinţe şi de 50.00U
lei la comunele urbane reşedinţe.
Dacă valoarea trece de 25.000 lei la sate, de 50000
lei la comunele rurale şi la comunele urbane nere
şedinţe, de 100.000 lei la comunele urbane reşedin
ţe de judeţ, şi de 200.000 lei la judeţe şi municipii,
aprobarea se va da de comitetul local de revizuire,
iar dacă valoarea trece de 50.000 lei pentru sate, de
75.000 lei pentru comunele rurale şi pentru comunele
urbane nereşedinţe, de 150.000 lei pentru comunele
urbane reşedinţe, precum şi atunci când valoarea
trece de 300.000 lei pentru municipii, judeţe şi aso-
ciatiunile judeţene, aprobarea se va da de Ministe

rul de Interne cu avizul comitetului central de revi
zuire.
ART. 416. — Satele, comunele, municipiile, jude-
I tele şi asociaţiile judeţene, pot contracta fără apro-
| bare şi prin bună învoială lucrări urgente şi furni-
K turi până la concurenţa sumelor de mai jos:
Până la 1000 lei când venitul ordinar nu este mai
I mare de 10.000 lei anual; până la 5000 lei când ve-
I nitul este mai mare de lei 10.000, dar nu trece de
i 50.000 lei; până la lei 10.000 când venitul este mai
i mare de 50.000 lei, dar nu trece de 100.000 lei; până
| la 25.000 lei când venitul este mai mare de 100.000
I lei, dar nu trece de 500.ooo lei; până la 50.000 lei,
■când venitul este mai mare de 5oo.ooo lei, dar nu
| trece de l.ooo.ooo lei; până la 100.000 lei, vând ve-
i flitul este mai mare de l.ooo.ooo lei, dar nu trece
de 2.ooo.ooo lei; până la 200.000 lei când venitul nu
trece de 4.ooo.ooo lei şi până la 400.000 lei când ve
nitul este mai mare.
Adunările şi consiliile săteşti comunale, munici
pale, judeţene şi ale asociatiunilor judeţene, în ase-
| menea cazuri, vor delega pe doi din membrii lor
spre a face recepţia lucrărilor şi furniturilor con-
tratate; copie de pe această delegatiune va ti ală-
;; turată la procesul-verbal de recepţiune.
Când valoarea lucrărilor este de mică importanţă,
cu recepţia se va delega un funcţionar din localita-
L tea unde s’a făcut lucrarea.
Caracterul de urgentă a lucrărilor va fi învede
rat printr’un referat al şefului serviciului respectiv;
s. în cazul când urgenta este datorită neglijentei de
serviciu, funcţionarul va fi pedepsit pentru rea ad
ministraţie.
1 ART. 417. — Toate contractările satelor, comune-
| îor, municipiilor, judeţelor şi ale asociatiunilor ju
deţene, afară de exceptiunile prevăzute în articolul
Precedent şi în art. 70 al legii asupra contabilităţii
Publice, nu se pot face decât pe baza unei licitaţiuni
: ţinute în condiţiunile stabilite de acea lege.
SECŢIA li
L ucrările şi program ul lo r
ART. 418. — Orice construcţiuni şi reconstruc-

ţiuni şi în genere orice lucrări pe seama satului, co
munei, municipiului, judeţului şi asociaţiunii jude
ţene nu se pot executa decât în virtutea unor pla
nuri şi devize prealabil întocmite şi aprobate de
consiliul respectiv.
ART. 419. —• Serviciile tehnice ale satelor, ale co
munelor sau ale judeţelor vor face studiile şi vor
întocmi planurile, devizele şi caietele de sarcini ne
cesare pentru sate şi comunele rurale.
Pentru staţiunile balneare şi climaterice, pentru
comunele urbane, municipii, judeţe şi asociaţiuni ju
deţene* aceste studii, planuri, devize şi caiete de
sarcini se vor face de serviciile tehnice respective,
putandu-se încredinţa şi specialiştilor particulari in
cazuri în cari serviciile tehnice n’ar fi în măsură
să le execute.
Dacă valoarea lucrărilor trece de 50.000 iei pentru
sate, comune rurale, comune urbane nereşedinte şi
sta iuni balneare sau climaterice; de 100.000 lei
până la 300-000 lei pentru comunele urbane reşedin
ţe; aprobarea planurilor, devizelor şi caietelor de
sarcini, din punct de vedere tehnic, se dă de şeful
serviciului ministerial local, al Ministerului de Lu
crări Publice. ,.!r
La lucrări peste această valoare precum şi la lu
crări peste 500-000 lei pentru municipii, judeţe şi a-
soeiatii judeţene, aprobarea din punct de vedere
tehnic, a . planurilor, devizelor şi caietelor de sar
cini, se dă de consiliul tehnic superior din Ministe
rul de Lucrări Publice. Nu vor fi trimise spre exami
narea consiliului tehnic superior, oricare ar fi valoa
rea lor, proiectele pentru aprovizionări de materiale
de întreţinere a drumurilor.
ART. 420. — Executarea lucrărilor aprobate se va
da în întreprindere prin licitaţiune, după formele si
în condiţiunile prevăzute de legea asupra contabili-
Lege pentru organizarea adm n!stra{iunii locale 135
•lăţii publice, pe baza planurilor, caetelor de sarcini

şi celorlalte acte accesorii.
ART. 421. — Când lucrările sunt a se executa, fie
prin concesiuni în schimbul unei anuităţi sau cu
urepturi pentru concesionari de a face exploatarea
în folosul lor pe un timp oarecare, adunările şi con
siliile săteşti comunale, municipale, judeţene şi alea-
•sociaţiunilor judeţene, vor trebui să ia avizul consi
liului tehnic superior din Ministerul Lucrărilor Pu
blice, iar aprobarea se va da în condiţiunile prevă
zute pentru împrumuturi prin art. 442.
ART. 422. — Fiecare sat, comună, municipiu, ju
deţ şi asociaţie judeţeană va întocmi un plan gene
ral de lucrări ce-şi propune să execute în curs de
cinci ani şi va arăta în acelaş timp mijloacele pen
tru realizarea acestor lucrări.
Programul nu va putea fi pus în lucrare decât
după aprobarea delegaţiunii judeţene pentru sate şi
comune rurale şi comitetului local de revizuire pen
tru comunele urbane, municipii şi judeţe.
Pentru asociaţiile judeţene generale aprobarea se
va da de Ministerul de Interne cu avizul consiliului
tehnic superior.
Primul program va fi întocmit în cursul unui an
dună punerea în aplicare a legii.
ART. 423. —■In cursul periodului de executare a
unui program nu se pot executa lucrări neprevăzute
îîntr’însul decât în cazuri de forţă majoră şi numai
-cu învoirea autorităţii care a aprobat programul.
CAUITOLUL III
Administrarea finanţelor
SECŢIA I
D ispoziţluni generale
ART. 424. — Finanţele satelor, comunelor, jude

ţelor şi ale asociaţiunilor judeţene se administrează
•după dispoziţiunile legii asupra co Labilităţii publice.
întrucât legea de iată nu derogă expres dela dân-

sele.
ART. 425. — Veniturile şi cheltuelile satelor, co
munelor, judeţelor şi ale asociatiunilor judeţene, pre
cum şi ale aşezămintelor şi instituţiunilor depen
dinţe de dânsele, sunt stabilite pentru fiecare an fi
nanciar prin bugetele respective, votate şi aprobate
în formele prevăzute de prezenta lege.
Anul financiar începe dela 1 Ianuarie şi se termină
la 31 Decembrie următor.
Exerciţiul de executare al bugetului expiră odată,
cu anul financiar pentru sate, comune rurale şi co
mune urbane şi se prelungeşte cu şase luni pentru
municipii şi judeţe.
ART. 426. — încasările ce se fac de autorităţile
locale pentru Stat sau alte autorităţi locale, precum
şi acelea făcute de organele Statului pentru autori
tăţile locale, nu dau drept la remiză sau la partici
parea cheltuelii, la personal şi material a servicii
lor respective de impunere şi percepere.
SECŢIA ii
Impozite şl tax e
ART. 427. — Satele, comunele şi judeţele sunt au

torizate ca pentru acoperirea cheltuelilor să per
ceapă impozite directe şi impozite indirecte prevă
zute în legile în vigoare, precum şi taxele pentru
serviciile înfiinţate pentru interesul particular al lo
cuitorilor.
ART. 428. — Veniturile asociatiunilor judeţelor
provin din:
1. Subvenţiile Statului.
2. Contribuţiunile judeţelor şi municipiilor.
3. Din produsul impozitelor judeţene anume des
tinate de administraţiunile respective pentru a a-
coperi cheltuelile recesare în interesul comun al ju
deţelor asociate.
4. Din cotizaţiile încasate pentru serviciile spe
ciale.
Lege pentru organizarea adnr'nistraţiunii locale 1 87
ART. 429. — Cotele adiţionale asupra veniturilor

înfiinţate prin art. 72 din legea asupra unificării con-
tribuţiunilor directe cuvenite comunelor, formate din
mai multe sate, rămân acelor comune în proporţia
de 75 la sută; restul de 25 la sută din aceste cote
trece ca venituri ale satelor.
Deasemenea 50 la sută din cotele adiţionale cu
venite judeţelor vor trece ca venituri ale asociaţiu-
nilor judeţene.
ART. 430. — Dacă cheltuelile normale şi periodice
nu pot ii acoperite din veniturile generale ale aces
tor autorităţi, completate cu acelea obţinute pe baza
articolului precedent, se vor putea înfiinţa temporar
cote adiţionale, suplimentare, asupra veniturilor
prevăzute în art. 72 din legea asupra contribuţiunilor
directe, cari nu vor putea depăşi 50 la sută din co
tele ce le sunt afectate prin acel articol.
ART. 431. — In cazul când se ivesc cheltueli oca
zionale urgente, cari nu pot fi acoperite din veni
turile obişnuite, se vor putea înfiinţa cote adiţionale
extraordinare limitate la 50 la sută din cotele adi
ţionale.
ART. 432. — Comunele rurale, comunele urbane
şi judeţele mai pot percepe:
a) Cotizaţiuni pentru crearea sau întreţinerea de
îmbunătăţiri excepţionale cari nu pot fi suportate
din veniturile generale şi cari folosesc în deosebi
unei categorii de locatori sau unei părţi din teri
toriul lor; ***•"“ '
b) Prestaţiuni în natură pentru îndeplinirea unor
servicii excepţionale şi urgente, provocate de inun
daţii, incendii, înzăpeziri, etc.
ART. 433. — Impozitele directe şi indirecte se pot
înfiinţa numai în cadrul legilor generale de impunere
m vigoare.
Cotele prevăzute prin acele legi sunt socotite ca
maximale, aşa că se pot fixa şi cote inferioare.
ART. 434. —- Taxele pentru serviciile înfiinţate
in interesul particular al locuitorilor vor fi fixate
138 Lege pentru organizarea adm'iiistratiunii locale
chiar prin regulamentele de înfiinţare a acelor ser

vicii.
Cuantumul lor se va socoti astfel ca să acopere
cel puţin amortizarea capitalului învestit şi chel-
tuelile periodice de întreţinerea serviciilor.
Ele se pot arenda prin licitaţie publică cu apro- I
barea organelor tutelare respective.
A R I. 435 — Cotizatiunile se încasează numai. .
dela locuitorii cari se folosesc de îmbunătăţirile sau.
serviciile excepţionale creiate.
Un regulament de administraţie publică va de- i
termina condiţiunile în cari se pot înfiinţa cotizati-
uni, modul cum se vor consulta în prealabil locui
torii interesaţi, precum şi cum vor îi repartizate- ]
asupra acestor locuitori.
ART. 436. —- Se pot cere prestatiuni de servicii
în ratură numai în cazuri de calamităţi, cum sunt
inundaţii, incendii, înzepeziri, etc.
Ir încheierea pentru înfiinţarea lor se vor preve- ■
dea sumele ce trebuiesc plătite de către lociutorii
cari din cauze bine constatate nu pot presta servi
ciul în natură.
ART. 437 — înfiinţarea de impozite directe si in- |
directe, precum şi modificarea lor, se face numai ■
prin încheieri ale adunărilor şi ale consiliilor res
pective, adoptate cu o majoritate de două treimi
din numărul membrilor ce le compun.
Hotărârile consiliilor cari înfiinţează impozite sau
taxe noui, înainte de a îi înaintate spre aprobare
autorităţilor tutelare, vor fi supuse votului obştesc
al locuitorilor satului, în conformitate cu dispozitiu-
nile art. 62, aliniatul ultim.
Încheierea adunărilor sau a consiliilor respective '■
în această privinţă trebuie afişată în curs de 15 zile
la casa sătească, comunală, municipală sau jude
ţeană şi publicată în foaia oficială locală şi în alte .
jurnale de vor fi.
Împotriva acestor încheieri, oricine poate adresă
reclamaţiuni înlăuntrul acestui termen la autoritatea
respectivă. După expirarea termenului de 15 zue de
la afişarea hotărârii constatată prin procasul-ver-
Lege pentru oiganizarea adrn'nistraţiunii locale 139
.bal, consiliul respectiv se întruneşte şi deliberează

asupra reclamatiunilor primite.
încheierile consiliului dimpreună cu toate recla-
matiunile şi actele relative se înaintează spre apro
bare la autoritatea tutelară, după normele şi cu pro
cedura stabilită de legea de fată.
ART. 438. — încheierile pentru cotele adiţionale
suplimentare şi extraordinare, trebuesc aprobate de
comitetul local de revizuire pentru sate şi comune
rurale şi urbane şi de Ministerul de Interne de acord
cu Ministerul de Finanţe în urma avizului comitetu
lui central de revizuire, pentru municipii şi judeţe,
încheierile vor îi însoţite de expuneri complete asu
pra situaţiunii financiare.
ART. 439. — Comunele, în afară de impozitele
prevăzute prin legea drumurilor, mai pot înfiinţa prin
regulamente taxe pentru uzul excepţional al drumu
rilor.
Aceste taxe se plătesc numai pentru vehicule în
trebuinţate în mod continuu pentru transportul de
persoane şi materiale de către cei cari fac această
meserie sau de comercianţi şi industriaşi.
Ele se socotesc pentru fiecare vehicul pe zi, pe
lună sau pe an.
ART. 440. — In cazurile când consiliile comunale
sau judeţene hotărăsc înfiinţarea unor impozite ne
prevăzute în lege sau un cuantum mai mare decât
cel legal, încheierile lor aprobate de autoritatea tu
telară, se înaintează pe calc ierarhică Ministerului
d- Interne care cu încuviinţarea Consiliului de Mi
niştri formează proiectele de legi necsare.
ART. 441. — Repartiţia sumelor încasate de Mi
nisterul de Finanţe din veniturile comune ale Statu
lui, asociaţilor judeţelor, comunelor şi satelor se va
face cu participarea primarului municipiului Bucu
reşti, ca reprezentant al comunelor, a preşedintelui
delegaţiuni consiliului judeţului Ilfov, ca reprezen
tant al judeţelor şi a preşedintelui delegabunii aso-
ciatîunii judeţene din. resortul directoratului minis
terial Bucureşti, ca reprezentant al asociaţiilor ju-_
detene. f-
SECŢIA III
l mp r u m u t u r i
ART. 442. — împrumuturile se hotărăsc de adu
nările şi de consiliile săteşti, comunale, muncipale,
judeţene sau ale asociaţiilor judeţene, prin încheeri
adoptate cu majoritatea de două treimi a membri
lor ce le compun, cu rezerva dispoziţiunilor legilor
de faţă, relative la administraţiunile săteşti şi numai
dacă vor fi prevăzute în bugete, odată cu votarea
lor, mijloacele pentru acoperirea jintereselor şl a
amortizării.
încheierile se afizează şi se publică în condiţiunile
prevăzute pentru impuneri cu aceleaşi drepturi de
reclamaţiune.
încheierile consiliilor săteşti prin cari se hotărăsc
împrumuturile, înainte de a fi înaintate spre aproba
re autorităţii tutelare, vor fi supuse, în conformi
tate cu dispoziţiunile art. 62, aliniatul ultim, votului
obştesc al locuitorilor satului.
Aprobarea, dacă anuitatea împrumutului unită cu
celelalte sume datorite pentru împrumuturi şi con
tracte pe baza de aniutăţi, nu trece peste a 20-a
parte din veniturile periodice ale bugetului, sau
dacă durata împrumutului sau contractului nu este
mai mare de zece ani se dă pentru sate, comune ru
rale şi urbane de delegaţia judeţeană, pentru mu
nicipii şi judeţe de comitetul local de revizuire, iar
pentru asociaţiunea judeţeană de Ministerul de In
terne, cu avizul comitetului central de revizuire.
împrumuturile pe termen de 10—25 ani precum şi
acelea ale căror anuităţi sau plăţi anuale, unite cu
celelalte sume datorate, pentru împrumuturile sau
contractele anterioare, nu trec de a 10-a parte din
veniturile ordinare ale bugetului, se aprobă pentru
sate, comunele rurale şi urbane, de comitetul local
de revizuire, iar pentru municipii, judeţe şi asocia-
ţiuni judeţene de Ministerul de Interne, cu avizul.
Consiliului de Miniştri.
Pentru împrumuturile cari întrec prevederile din
aliniatul precedent se cere o lege.
iNu se poate contracta sau începe o lucrare până

nu se va realiză împrumutul destinat pentru acea
lucrare.
Sunt supuse dispoziţiunilor din acest articol an
gajările de lucrări sau concesiuni a căror plată se
stipulează în anuităţi cu sau fără dobândă sau cu
dreptul pentru concesionari de a face exploatarea în
folosul lor pe un timp oarecare, precum si cumpă
rările de imobile cari se plătesc în mai multe rate
anuale.
Nu se vor aprobă încheierile relative la împrumu
turi dacă nu se constată că bugetul are disponibili
tăţi pentru acoperirea dobânzilor si amortizărilor
fără a se atinge suma necesară pentru cheltueli pe
riodice.
ART. 443. —- împrumuturile se pot contractă la
autorităţile publice şi la casele lor de credit, precum
şi la orice instituţiune sau persoană particulară.
împrumuturile cu obligaţiuni trebuiesc hprobate
prin lege.
ART. 444. — Inchiherile pentru aprobarea împru
muturilor vor conţine toate amănuntele convenţiei
de împrumut şi vor indica pe împrumutători.
SECŢIA IV
Venituri
ART. 445. — Veniturile satelor, comunelor, jude
ţelor şi asociaţiunilor judeţene se împart în venituri
periodice şi venituri accidentales au extraordinare.
ART. 446. — Veniturile periodice sunt toate ace
le venituri cari, în mod normal, alimentează buge
tele, precum:
Impozitele directe şi indirecte;
Taxele serviciilor înfiinţate în folosul particular ai
locuitorilor, precum şi din uzul excepţional al dru
murilor, din închirierea, arendarea sau exploatarea
proprietăţilor;
Subvenţiuni;
Amenzi;
Orice alte venituri normale si periodice.
ART, 447. — Veniturile accidentale sau extraor

dinare sunt:
Cotizaţiile şi prestaţiile;
Excedentele anuale;
împrumuturile, darurile şi legatele în bani, sumele
rezultate din vânzarea imobilelor.
ART. 448. — Cotele adiţionale suplimentare vor
servi numai pentru acoperirea cheltuelilor normale
şi periodice cari nu se pot acoperi din veniturile
anuale, iar cotele adiţionale extraordinare numai
pentru cheltuelile în vederea cărora au fost înfiin
ţate.
ART. 449. — Cotizaţiile şi sumele rezultate din
răscumpărarea prestaţiunilor în natură se vor între
buinţa numai în scopul pentru care au fost create.
ART. 450. — Excedentele anuale se vor între
buinţa numai pentru lucrări de înzestrare.
ART. 451. —• împrumuturile vor servi numai pen
tru scopurile în vederea cărora au fost contractate.
ART. 452. — Darurile şi legatele în bani se vor
întrebuinţa numai conform dorinţei donatorului sau
legatarului.
SECŢIA V
Clieltueli
ART. 453. —■ Cheltuelile satelor, comunelor, ju
deţelor şi ale asociaţiunilor judeţene se împart în
clieltueli normale şi periodice şi în clieltueli ocazio
nale sau extraordinare.
ART. 454. — Se consideră clieltueli normale şi
periodice toate cheltuelile de personal şi material
necesar pentru asigurarea bunului mers al autori
tăţii şi al serviciilor şi întreprinderilor sale.
Toate celelalte clieltueli sunt ocazionale sau ex
traordinare.
ART. 455. — Se consideră ca chcitueli obligator??
pentru-sate:
1. Salariile şi indemnizaţiile_Ciiti§iiiului şi funcţio
narilor săteşti.
2. Cheltuelile, locînll[)]C-+t£Cesare administraţiei
şi serviciilor săteşti.
3. Spesele de cancelarie, registre, imprimate şi

publicaţiuni.
4. Abonamente la gazetele oficiale şi la buletinul
legilor, precum şi costul registrelor de stare civilă.
5. In condiţiunilc, prevăzute în legile în vigoare.
Personalul şi înaternlul sanitar şi de spitale, al
drumurilor, al instrucţiunii publice şi al cultelor.
6. Contribuţiunile către asociaţiunile şi societăţile
formate pe baza legii cle~fata.
7. — Asigurarea edificiilor contra incendiului la
casa Ministerului de interne.
8. Procentele şi anuităţile împrumuturilor, pre
cum si datoriile râmase neachitate.
9. Orice cheltueli prevăzute prin legi ca cheltueli
obligatorii ale satelor.
ART. 456. — Satele cari fac parte dintr’o comună
rurală vor suporta din bugetele lor cheltuelile dela
punctele 1» 2, 3J r, 7, 8 şi 9 ale articolului precedent,
celelalte cheltueli în măsura în care întrec mijloa
cele sateioi vor fi trecute în bugetul comunei res
pective.
In bugetele comunelor rurale se vor mai înscrie
ca cheltueli obligatorii alocaţiunile pentru:
1. Salariile si indemnizaţiile consiliului şi funcţio
narilor -comunali.
2. Cheituelile localurilor necesare (administraţiei
comunale şi asigurarea lor la casa ministerului.
3. Cheltuelile de ia punctul 8 şi 9 ale articolului
precedent privitoare la comunele rurale.
4. Recensământul populaţiei şi contribuţiunilor.
ART. 457. — Comunele urbane şi municipiile mai
au ca cheltueli obligatorii alocaţiunile pentru:
1. întocmirea planului dc sistematizare.
2. Personalul şi materialul serviciului de incendiu.
3. Recensământul populaţiei şi contribuţiunilor.
4. Politia comunală precum şi partea din cheltue-
h'îe de personal şi m aurial la care sunt obligate prin
legile în vigoare.
5. Grădinile de copii.
ART. 458. — Se consideră ca cheltueli obligatorii
pentru judeţe:
144 Lege pentru organizarea adm nistraţiunii locale
1. Salariile şi indemnizaţiile consiliului şi funcţio

narilor judeţeni.
2. Cheltuelile localurilor necesare administraţiei şi
serviciilor judeţene şi asigurarea lor la casa minis
terului.
3. Spesele de cancelarie, registre, imprimate şi
publicatiuni.
4. Abonamente la gazete oficiale şi la buletinul
legilor.
5. In condiţiunile legilor în vigoare personalul şi
materialul sanitar şi de spitale, al drumurilor, ale
instrucţiunii publice.
6. Su-bvenţiunile acordate asociaţiunii judeţene.
7. Contributiunile către asociaţiile particulare şi
societăţile înfiinţate pe baza legii de fată şi a legii
comercializării.
8. Procentele şi anuităţile împrumuturilor şi dato
riile rămase neachitate.
9. Orice alte cheltueli prevăzute prin legi ca chel-
tueli obligatorii ale judeţelor.
ART. 459. -— Cheltuelile obligatorii ale asociatiu-
nilor judeţene sunt acelea prevăzute la articolul pre
cedent întrucât privesc toate sau mai multe dintre
judeţele asociate.
Până la data când prin modificarea legilor gene
rale de finanţe se vor crea venituri speciale pentru
asociatiuni judeţene generale, cheltuelile acestora
se vor acoperi din veniturile prevăzute în prezenta
lege.
ART. 460. Cheltuelile facultative nu pot fi au
torizate şi prevăzute în buget decât în marginea
mijloacelor ce ar rămâne disponibile după acoperi
rea tuturor cheltuelilor obligatorii.
ART. 461. — Sumele provenind din plata prime
lor pentru asigurarea obligatorie a imobilelor pro
prietatea satelor, comunelor, municipiilor, judeţelor
şi asociaţiunilor judeţene vor constitui un fond spe
cial, pus sub administraţia Ministerului de Interne
şi vor servi pentru plata despăgubirilor cuvenite în
caz de incendiu, precum şi pentru împrumuturile
făcute de preferinţă comunelor rurale în scop de
a clădi localuri de şcoală, grădini de copii si de pri

mării şi pentru a-şi organiza serviciul de incendiu.
Casa de asigurare contra incendiului pentru imo
bilele satelor, comunelor, municipiilor, judeţelor şi
ale asociaţiunilor judeţene va funcţiona potrivit
unui regulament de administraţie publică.
ART. 462. — Satele, comunele, municipiile şi ju
deţele, rămân descărcate de orice cheltueli sau sub-
venţiuni, puse până acum obligatoriu în sarcina lor,
dar cari prin însăş natura lor, priveau servicii cari
intrau în atribuţiunile Statului, precum: cheltueli de
personal sau material privitoare la instanţele jude
cătoreşti, Curţi cu juraţi, tribunale şi judecătorii de
ocoale, la jandarmerie şi la funcţionarii din adminis
traţia generală a Statului, la închisorile civile şi la
întreţinerea arestaţilor, cu rezerva dispoziţiunilor
prevăzute în această lege .
SECŢIA VI
F) B ugete
ART. 463. — Până la 15 Octombrie, cel mai târ
ziu, preşedintele delegaţiunii consiliului asociaţiunii
judeţene şi până la 1 Octombrie primarii satelor şi
comunelor şi preşedinţii delegaţiunilor judeţene, în
colaborare cu delegaţiunile respective, vor întocmi
Proiectele bugetare de venituri, la cancelaria adml-
nistraţiunii respective.
Depunerea proiectului de buget va fi adusă la
cunoştinţa generală prin publicaţiuni, pentru ca ce
tăţenii să poată luâ cunoştiintă de el şi să facă recla-
maţiunile ce le-ar crede trebuincioase.
ART. 464. — Bugetul are trei părţi:
a) Plata veniturilor şi cheltuelilor normale si pe
riodice; accidentale şi extraordinare;
b) Partea veniturilor şi cheltuelilor;
I c) Partea veniturilor şi cheltuelilor cu destina-
ţiunea specială. ,
: ART. 465. — Partea veniturilor şi cheltuelilor
normale şi periodice şi partea veniturilor si cheltu-
Iilor accidentale şi extraordinare conţin veniturile
î 4t> Lege pentru organizarea admiiistraţiunii locale
şi cheltuelile cc le privesc, după distinctiunile făcute

în paragrafele „venituri şi cheltueli”.
ART. 466. Echilibrarea bugetului se face astfel,
ca cheltuelile normale şi periodice, să fie acoperite
cin veniturile normale şi periodice, plus cotele adi
ţionale suplimentare ce ar ma fi necesare.
ARI'. 476. —• Cheltuelile accidentale şi extraor
dinare urgente se acoper din veniturile normale şi.
periodice ce prisosesc, sau din cotele adiţionale ex
traordinare înfiinţate în vederea acelor cheltueli.
ART. 466. — Cheltuelile dela articolul precedent
cari servesc pentru achiziţionarea de bunuri şi mă
resc patrimoniul, se pot acoperi şi din excedente.
ART. 469. — Veniturile cu destinaţia specială v o r
formă capitole separate în buget.
Soldurile lor disponibile vor fi întrebuinţate în a -
celaş scop prin bugetele anilor următori.
ART. 470. — Toate veniturile şi cheltuelile sate
lor, comunelor, municipiilor judeţelor şi ale asocia-;
ţiuiţilor judeţene se înscriu în buget. Nu se admite
întrebuinţarea vreunui venit de orice natură ar fi,
pe altă cale.
Evaluarea veniturilor se va face prin socotirea fie
cărui venit în parte, după încasările ultimilor trei
ani, financiari, luîndu-se cifra de mijloc cu excep-
tiunea acelora pentru cari a intervenit o importantă
modificare legală de fapt.
ART. 471. — In fiecare buget se va prevede în -
tr ’un articol o sumă destinată pentru deschiderea,
de credite suplimentare,-în cazul când creditele des
chise prin buget pentru necesităţile cerute nu ajung'
a acoperi cheltuelile la cari au fost afectate si alta
pentru deschiderea de credite extraordinare când
se ivesc cheltueli neprevăzute ce nu pot suferi amâ
nare.
ART. 472. — Prin încheierea de aprobare a bu
getului se vor indică articolele cari pot fi alimen
tate prin deschidere de credite. Se vor prevede dea-
semenea în bugete alte două articole speciale. unuF
la venituri pentru înscrierea rămăşiţilor din excr"
ciţiul închis, iar altul la chehueb pentru reordonan-
tarea sumelor din ordonanţele de plăti rămase: nea"'
Lege pentru organizarea admiiiistraţiunii locale 147
lic h ita te din acel exerciţiu, conform tabloului anexat

■ la buget.
I . ART. 473. — Proectul de buget întocmit conform
* prevederilor de mai sus, va fi însotit de raportul
t comisiunii de verificare şi >de expunere motivată
I a primarului, a preşedintelui delegatiunii .iudetenc
I :sau a preşedintelui delegatiunii asociaţiunii judeţene
I şi va fi supus deliberării consiliului respectiv în cea
I dintâi întrunire după expirarea termenului de zece
I zile dela, afişarea publieaţiuoii de depunere, dim-
I preună cu reclamatiunile ce s’ar fi ivit.
Consiliul respectiv va fi întrunit pentru a delibera
■ asupra bugetului, cel mai târziu până la 15 Octom-
I brie, iar bugetul votat va fi înaintat autorităţii tu-
[ telare până cel mai târziu 1 Noembrie.
ART. 474. — Orice întârziere în întocmirea sau
tdepunerea spre aprobare a proiectului de buget ia
[datele fixate se socoteşte ca o abatere gravă dela
B-datorie.
ART. 475. — Consiliul va examina bugetul prin-
| :.tr’o comisiune aleasă din sânul său care, de va găsi
■necesar, poate lua şi avizul unor specialişti ce nu
|fa c parte din consiliu; iar în urmă pe baza refera-
jiului acestei comisiuni, având în vedere actele ce
Iînsoţesc proiectul de buget şi reclamatiunile ce even-
Itual s’ar fi făcut, vo muceda la deliberare şi hotă-
i-râre, în şedinţă publică.
Bugetul se votează pe articole.
Îndată după votare, bugetul asociaţiunii judeţene
■'este supus spre veriicare Ministerului de Interne,
: acelea ale judeţelor şi municipiilor comitetului local
|de revizuire,'iar acelea ale comunelor urbane şi ra-
| rale delegatiunii judeţene. Bugetele săteşti se înain-
Itează delegatiunii comunale rurale respective care,
‘dacă nu le aprobă după verificare, le transmite,
[însoţite cu un raport, delegatiunii judeţene-
; ART. 476. — Autoritatea însărcinată cu aproba-
I rea bugetului dacă constată că alocaţiunjle pentru
î theltuelile obligatorii nu sunt înscrise în buget sau
I înu sunt îndestulătoare, ori că sunt omise. în caz de
148 Lege pentru organizarea adrrrnistratiunii locale
asociatiuni particulare sau societăţi constituite po

trivit legii de fată, partea contributivă a satului, co
munei, municipiului, judeţului sau asociaţiunii jude
ţene generale respectve, ori că unele alocatiuni, în
deosebi cele facultative, sunt exagerate, poate re
fuza aprobarea şi restitui bugetul administratiunii
respective, cu recomandările cuvenite.
Dacă revenim, bugetul n’a fost amendat în această
privinţă, autoritatea tutelară îl corijează din oficiu.
ART. 477. — Plângerile împotriva încheierilor
prin care refuză înscrierea unei datorii certe, lichide
şi exgibile, recunoscute în mod legal, sau constatate
prin titlu executor vor putea fi admise de către auto
ritatea tutelară, care va dispune înscrierea lor în
buget.
ART. 478. — In cazul când bugetul unui sat, li
nei comune, unui municipiu, judeţ sau al asociaţiunii
judeţene nu a fost aprobat înaintea începerei exer
ciţiului, cu toate că a fost înaintat autorităţii tute
lare în termenul prescris de această lege, el este
considerat ca aprobat. Iar dacă întârzierea provine
din pricina administratiunii respective, fiindcă n’ar
fi fost votat şi înaintat la termenul prescris, bugetul
exerciţiului expirat va continua să fie aplicat până
la aprobarea noului buget, fără însă a se putea trece
peste un an.
SECŢIA VII
Q) E xecuţlunea b u g etelo r
ART. 479. — Nici un venit nu se poate percepe de

cât potrivit legilor şi regulamentelor în vigoare si
nici o cheltuială nu se poate face decât prin buget
sau prin credite regulat deschise.
Orice cheltuială, autorizată peste alocaţia buge
tară, este ilegală şi va rămâne în sarcina funcţio
narilor cari au aprobat-o. Cei cari vor contraveni
acestor dispozifiuni vor fi pedepsiţi cu închisoare
delà trei luni până la un an, fără prejudiciul ac
ţiunii disciplinare.
Lege pentru organizarea adnrni$tra{iunii locale 149'
ART. 480. — Veniturile şi cheltuelile satelor, co

munelor, municipiilor, judeţelor şi ale asociaţiunî-
lor judeţene, sunt stabilite prin bugetul fiecărui an..
Fondurile alocate prin bugetul unui an nu vor ii
întrebuinţate la cheltuelile altui an, deasemenea şi
cele privitoare la un capitol sau articol nu pot fi
întrebuinţate la cheltuelile altui capitol sau articol.
ART. 481. — Consiliile şi funcţionarii în drept a
angaja cheltueli vor lua în prealabil avizul înscris al
şefilor de contabilitate cari vor atesta dacă există
sau nu fonduri disponibile. Aceştia sunt obligaţi a
ţine registre în regulă de conturile angajate şi de li
chidarea cheltuelilor.
ART. 482. — Serviciile vor fi organizate în aşa
fel ca angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi achita
rea cheltuelilor să se fcă de funcţionari diferiţi.
ART. 483. — Când creditele alocate prin buget
nu ajung pentru a acoperi cheltuelile la cari au fost
afectate sau când se ivesc cheltueli prevăzute, ce
nu pot suferi amânare, se vor putea deschide cre
dite suplimentare sau extraordinare în marginile ar
ticolului special prevăzute în acest scop prin bu
get. In nici un caz alocaţiunile pentru personal nu
pot fi sporite prin deschideri de asemenea credite,
nici direct nici indirect.
ART. 484. — Deschiderea creditelor suplimentare
sau extraordinare se face printr’un vot al consiliu
lui respectiv, ca şi pentru aprobarea bugetului.
ART. 485. — Dacă fondul special pentru deschi
derea de credite suplimentare sau extraordinare a.
iest complet întrebuinţat, el va putea fi sporit cu
economiile cerute ce ar rezulta din alte credite bu
getare şi numai cu aceeaş aprobare ca şi pentru
buget.
ART. 486. — Toate sumele datorite satelor, co
munelor, municipiilor, judeţelor şi asoclaţiunilor ju
deţene trebuiesc plătite la epocile prevăzute prin
legi şi regulamente, ori prin contracte încheiate, fără
să fie nevoie de vreo punere în întârziere.
Debitorii lor, sub orice titlu, contribuabili, aren-
lo t) Lege pentru organizarea admmstraţiunii locale
■daşi, chiriaşi, concesionari şi alţii, dacă nu vor plăti

la timp sumele ce datoresc vor plăti drept o do
bândă de 10% pentru timpul întârziat. Această dis-
poziţiune se aplica şi acelora cari, somaţi a plăti
datoriile anterioare promulgării acestei legi, vor în
târzia plata.
In acest din urmă caz dobânda va curge dela ex
pirarea termenului prevăzut în somatiune.
ART. 487. — Nici o plată în contul satului, comu
nei, municipiului, judeţului sau asociatiunii judeţent
nu se va putea face decât în baza unei ordonanţe
emise asupra unui credit regulat deschis; aceste or
donanţe vor fi semnate de primar, de preşedintele
delegaţiunii judeţene sau de preşedintele delegatiu-
nii asociatiunii judeţene şi contrasemnate de şefii
serviciilor de contabilitate; ele vor fi întocmite şi
înregistrate, potrivit reguielor de contabilitate pu
blică, agentul însărcinat cu plata nu va achita or
donanţele sub a sa proprie răspundere, decât după!
ce se va încredinţa că ele au fost emise în marginea
articolului respectiv din buget sau în marginea cre
ditelor acordate potrivit legii.
ART. 488. —■In sate, comune rurale şi în comune
urbane nu se va putea ordonanţa decât până la 15
Decembrie, iar achitarea ordonanţelor de plata nu
se va face decât până la 31 Decembrie.
In municipii, în judeţe şi asociaţii judeţene ordo-
nanţarea de plată asupra creditelor bugetare se pre-
lu geşte peste împlinirea anului financiar după cum
urmează:
a) Până la 1 Martie, după finele anului financiar,
pentru a se îndeplini în limitele creditelor deschise
p'ăţile de material a căror executare începută în
cursul anului financiar, nu s’a putut îndeplini până
la 31 Decembrie din cauză de forţă majoră;
b) Până la 1 Mai pentru regularea şi deschiderea
creditelor suplimentare şi extraordinare precum şi
pentru lichidarea şi ordonantarea sumelor datorite';
c) Până la 1 Iulie pentru a completa toate opera
ţiunile relative la strângerea veniturilor şi achitarea
ordonanţelor de plată emise.
Lege pentru organizarea adm'uistraţiuim locale 151
ART. 489. — Sumele rămase de încasat vor îi tre

cute in bugetul anului viitor ca rămăşiţe din exerciţii
închise.
Ordonanţele de plată rămase neachitate precum
şi creditele rămase neîntrcbuinţate se vor anulă, şl
plata se va ôrdonanţa* pe baza vechilor ordonanţe
anulate asupra noului buget, în care scop îiecare
buget va cuprinde o alocaţie pentru plata dc cheî-
tueli din exerciţii închise.
_ Orice ordonanţă de plată, emisă dela acest articol,
iară asemenea justificare, va atrage pedepse până
ia doi ani închisoare atât pentru ordonator cât .şi
pentru contabil şi imputabilitatea sumei respective.
ART. 490- — Fondurile satelor, comunelor, jude
ţelor şi ale asociaţiunilor judeţene nu pot fi urmă
rite nici sechestrate decât în limitele sumelor pre
văzute în bugetul anual şi pe cari ele ar refuza pe
nedrept să le ordonanţeze.
Se pot aplica urmăriri şi sechestre asupra sume
lor consemnate pe exerciţii închise, cxceptându-se
capitalul cu destinaţiuuc specială.
Creanţele lichide şi exigibile rămase în suferinţă
se vor înscri obligator în bugetul următor.
ART. 491. — Nimeni în afara de încasatorul să
tesc şi comunal, de cassier, contabil şi agenţii îm
plinitori în regulă numiţi, instalaţi în funcţiune şi au
torizaţi", nu se poate amesteca în mânuirea fondu
rilor satelor, comunelor, municipiilor, judeţelor şi ale
asociaţiunilor judeţene sub pedeapsă dc a fi con
stituit, prin acest singur fapt, contabil responsabil
şi urmărit penalmente pentru faptul că fără autori-
zatiune s’a amestecat în funcţiuni publice.
Gestiunile de fapt sunt supuse aceloraşi jurisdic-
lîuni şi trag după ele aceleaşi răspunderi ca şi ges
tiunile legale. 1
SECŢM viu
In ch ierei, cercetarea şi a p ro b a re a conturilor'
ART. 49?. — Până la trei luni dela închiderea ci
nului sau al exerciţiului financiar, primarul sătesc şi
cel comunal, preşedintele delegaţiunii judeţene şi
preşedintele delegatiunii asociatiunei judeţene sunt

«datori a încheia şi depune conturile de venituri şi
cheltueli.
Depunerea va îi adusă la cunoştinţa generală prin
publicatiuni, ca şi a bugetului, în aceleaşi conditium
şi cu acelaş drept de reclamatiune.
ART. 493. — Consiliile săteşti, consiliile comunale
rurale şi urbane, consiliile judeţene şi cele ale aso-
ciaţiunilor judeţene vor alege în fiecare an şi pe
timp de un an o c'omisiune de verificare compusă
la satele în care funcţionează consiliile săteşti şi Ia
comune rurale, din trei membri, iar la comunele ur
bane, judeţe şi asociatiuni judeţene, din cinci mem
bri cari sunt datori să verifice gestiunea şi să în
cheie raport de constatările făcute.
Pentru satele mici, cari nu aleg un consiliu, sar
cina comisiunii de verificare va fi îndeplinită de cei
doi delegaţi ai satului.
ART. 494. — Pentru veniturile şi cheltuelile fie
cărui buget, şefii autorităţilor vor încheiat un fond
definitiv care va cuprinde rubricele de mai jos.
Pentru venituri:
1. Numele articolelor bugetare.
2. Natura veniturilor.
3. Evaluaţiunile bugetare.
4. Drepturile constatate în favoarea autorităţilor.
5. Sumele încasate (conturile municipiilor, jude
ţelor şi ale asociatiunilor judeţene, se vor înfiinţa
trei rubrici, din care una „sumele încasate în pri
mele 12 luni” a doua pentru „sumele încasate în
cele şase luni din perioada complimentară” şi a treia
pentru „totalul sumelor încasate”).
6. Sumele rămase de încasat la închiderea exer
ciţiului.
Pentru cheltueli:
1. Numele articolelor bugetare.
2. Natura cheltuelilor.
3. Alocaţiile prevăzute în buget.
4. Creditele deschise.
5. Creditele anulate.
6. Alocaţia bugetară definitivă.

7. Drepturile constatate în sarcina comunei.
8. Sumele plătite (pentru municipii, judeţe şi a-
sociaţiuni judeţene se vor înfiinţa trei rubrici din
care prima pentru „sumele plătite în primele 12 luni
ale exerciţiului”, iar a doua pentru „sumele plătite
in cele 6 luni din perioada complimentară” şi a
treia pentru „totalul sumelor plătite”).
9. Alocaţiile rămase neîntrebuinţate.
10. Sumele rămase deplată.
11. Sumele din coloana: „alocaţiile rămase neîn
trebuinţate” se anulează prin conturi.
ART. 495. — Pentru cheltuelile neachitate trecute
în coloana „sumele rămase de plată” se va ataşa la
conturi un tablou alcătuit pe articole în care se va
arăta numele furnizorului, actul prin care s’a anga
jat cheltuiala, dată când s’a executat lucrarea, când
s’a prestat serviciul sau când s’a predat furnitura
şi numărul ordonanţei de plată emisă pentru achi
tare. Reordonanţarea sumelor din ordonanţele de
plată rămase neachitate se va face conform preve
derilor speciale.
Cheltuelile rămase neachitate pentru care nu se
emisese ordonanţa de plată, nu se vor considera ca
obligatorii pentru comună, decât dacă au fost anga
jate în limita fondului anulat prin conturi dela arti
colul respectiv, conform dispoziţiunilor articolului
precedent.
Pentru achitarea acestor cheltueli, după încheie
rea contului, se va deschide credit extraordinar a-
supra bugetului în curs sau se vor prevede sume
în bugetul anului următor cu preferinţa asupra ori
căror cheltueli.
Funcţionarii cari au prevăzut în tablou cheltueli
angajate peste alocaţiile bugetare precum si aceia
cari au luat masuri pentru achitarea unor asemenea
cheltueli, se vor pedepsi cu destituirea, în afară de
pedeapsa penală prevăzută la art. 479.
Pentru achitarea acestor cheltueli rămân direct
răspunzători personal administratorii şi funcţionarii
cari le-au angajat fără alocaţie bugetară.
1 54 Lege p e n t r u o r g a n i z a r e a a d m n i E t r a ţ i u n i i l o c a l e
ART. 496. — Pentru împrumuturi nu se vor în

cheia conturi separate, ele fiind cuprinse în contu
rile generale la articolul unde au fost încasate.
ART. 497. — Casierii vor forma conturi perso
nale de gestiuni încheiate pe anii financiari' afară
de cazul în care un cassier nu a funcţionai întreg
anul finaciar, când contul se închee numai pe pe-
r.oada efectiv servită.
ART. 498. —. Contul de gestiune are următoarele
rubrici:
1. Situaţiunea dela începutul gestiunii.
2. încasări.
3. Plăţi.
4. Situaţiunea la finele gestiunii cu indicarea a-
mănunţită a felului numerariului şi actelor de por
tofoliu.
Conturile cari privesc două exerciţii vor indica
date pe exerciţii.
Pentru serviciile- şi întreprinderile cari au bugete
separate se vor face conturi speciale după aceleaşi
norme.
ART. 499. — Pentru bugetele şi contabilitatea sa
telor mici, directorii ministeriali locali vor elabora,
pe temeiul legii de faţă, un regulament de aplicare
simplificat, potrivit resurselor acestor administra-
tiuri, cu avizul comitetului local de revizuire.
ART. 500. — Conturile însoţite de rapoartele co-
misiunii de verificare, de toate actele justificative
şi de reclaramatiunile ce eventual s’ar face, vor fi
supuse încuviinţării consiliilor respective cari vor
proceda în acest caz ca şi pentru votarea bugetelor.
După a lor votare şi încuviinţarea de consilii, con
turile satelor, comunelor rurale şi urbane, precum
şi cele ale municipiilor judeţelor şi ale asociatiunilor
judeţene, vor fi înaintate Comitetului local de re
vizuire pentru a fi cercetate şi aprobate.
Comitetul local de revizuire judecă conturile tu
turor mânuitorilor de bani şi materiale publice aî
satelor, comunelor, municipiilor, judeţelor şi ai aso
ciatiunilor judeţene şi al oricăror alte stabilimente
de utilitate publică din resortul Directoratului.
De asemenea judecă gestiunile tuturor acelora

cari, cu sau fără autorizare legală, se vor fi ames
tecat în mânuirea banilor publici, valori sau mate
riale, autorităţilor sau instituţiunilor din aliniatul
precedent şi cari s’au constituit astfel contabili.
ART. 501. — Ca organ de control comitetul local
de revizuire constată şi certifică, după deciziunile
date asupra conturilor, exactitatea conturilor de
adrninistraţiune ale comunelor, plăşilor, municipii
lor, judeţelor sau ale asociaţiunilor judeţene şi ale
stabilimentelor de utilitate publică din resortul Di
rectoratului
El se mai pronunţă:
Asupra degajărilor totale sau parţiale ale garan
ţiilor depuse de diferiţi contabili ai satelor, comu
nelor, municipiilor, judeţelor sau ai asociaţiunilor
judeţene şi ai stabilimentelor de utilitate publică din
resortul Directoratului; asupra cererilor de scăderi
dc debite făcute de către aceste administratului pen
tru cazul de insolvabilitate a debitorilor; asupra ce
rerilor de prescripţii făcute de contribuabilii din re
sortul Directoratului prin neurmărire la timp a con-
iribuţiuiîilor; precum şi asupa contestaţiunilor la
urmăriri făcute de contabilii acestor administratiuni,
conform a r i 5 din legea de urmărire.
Pentru judecarea acestor contestaţiuni nu este
necesară consemnarea sumei cerute pentru suspen
darea urmăririi.
ART. 502. — Comitetul local de revizuire în re
sortul său are în atribuţiunile sale constatarea ani
lor de serviciu ai funcţionarilor satelor, comunelor,
municipiilor şi judeţelor sau ai asociaţiunilor jude
ţene şi ai stabilimentelor de utilitate publică din cu
prinsul lor în conformitate cu legea de pensiuni.
ARI'. 503. — Sunt justiţiabili direct de comitetul
de revizuire toţi mânuitorii de bani şi materiale ate
căror conturi sunt supuse jurisdicţiunei sale, precum
şi orice funcţionar sătesc, comunal, municipal, jude
ţean sau directoral care tiu va fi justificat sumele de
bani ce î se vor fi încredinţat pentru îndeplinirea de
servicii sau efectuarea de lucrări.
156 Lege pentru organizarea adnrnistratiunii locale
Mai sunt justitiabili de comitetul local de revi

zuire, administratorii şi contabilii satelor, comune
lor, municipiilor, judeţelor sau ai asociaţiunilor ju
deţene şi ai stabilimentelor de utilitate publică pen
tru întârzieri' în depunerea conturilor, în prezenta
rea scriptelor şi actelor justificative, pentru necomu-
nicarea în termenul fixat al documentelor şi lămu
ririlor cerute de consiliu precum şi pentru orice alte
.neregularităţi constatate în gestiunile lor.
ARI'. 504. — Deciziunile comitetului local de re
vizuire sunt supuse apelului la înalta Curte de con
turi în termen de o lună delà comunicarea deci-
ziunii, afară de cele referitoare la sate, comune ru
rale şi urbane nereşedinţe cari sunt definitive.
Aceste deciziuni definitive sunt supuse revizui-
rei în termen de şase luni delà data când au fost
■comunicate celor interesaţi, dacă cererea de revi
zuire se întemeiază pe acte justificative pe care
comitetul local de revizuire nu le-a avut în vedere
la pronunţare, sau pentru erori, omisiuni, sau false
înscrieri recunoscute în urmă sau cu ocazia veri
ficării altor conturi.
in aceste din urmă cazuri comitetul local poate
proceda la revizuire chiar din oficiu.
SECŢIA IX
Bugetele şi conturile aşezămintelor de binefacere
ART. 505. — Bugetele aşezămintelor şi institu-

ţiunilor de utilitate publică din comune sau munici
pii, sunt supuse aprobării consiliului comunal sau
municipal, afară numai dacă actele de fundatiune
şi legile lor organice nu dispun altfel.
Contabilitatea lor se fine după regulele stabilite
pentru contabilitatea comunelor rurale.
Se exceptează bugetul Eforiei Spitalelor Civile din
Bucureşti, al Eforiei Sf. Spiridon din Iaşi, precum
şi al aşezământului Madona Dudu din Craiova, cari
v o r fi supuse aprobării Adunării deputaţilor.
ART. 506. — Examinând bugetele supuse apro

bării lor, consiliile comunale şi municipale le pot
aduce modificările trebuincioase potrivit statutelor
acelor aşezăminte şi le pot acorda subversiuni în
limitele mijloacelor.
In contra hotărârei lor, administratiunile respec
tive pot face apel, cele din comunele rurale şi ur
bane la delegatiunea judeţeană, iar cele din muni
cipiu la delegaţiunea asociaţiuni judeţene.
Deriziunile acestor sunt definitive.
ART. 507. — Conturile aşezămintelor şl institu-
'unilor ale căror bugete sunt supuse aprobării con
siliilor comunale sau municipale, vor îi supuse cer
cetării şi aprobării comitetului local de revizuire.
CAPITOLUL IV
Răspunderea membrilor consiliilor săteşti comunale
şi ai asociatiunilor judeţene precum şi a funcţiona
rilor respectivi
a RT. 508. — Primarul sătesc şi cel comunal, pre
şedintele delegaţiei judeţene, membrii consiliilor să
teşti, comunale, municipale, judeţene, şi asociatiuni
lor judeţene şi ai delegaţiuiiilor săteşti, comunale,
judeţene sau ai asociaţiilor judeţene, precum şi func
ţionarii lor sunt obligaţi să despăgubească satul,
Comuna, municipiul, judeţul, asociaţia judeţeană sau
Pe particularii vătămaţi de orice pagubă le-ar fi cau
zat pe nedrept şi fără competentă, dacă dauna nu
■a putut fi reparată pe căile de reformare prevăzute
de lege. Aceasta fără prejudiciul acţiunii generale
sau a unei acţiuni disciplinare, dacă va fi locul.
ART. 509. — Acţiunile de despăgubire trebuiesc
intentate înaintea tribunalului, potrivit regulelor de
Procedură civilă.
Reclamaţiunile şi toate actele de procedură se fac
ară timbru şi fără plată de taxe.
Prezidentul instanţei la care s’a introdus acţiunea
«ste dator să încunoştiinţeze de îndată autoritatea
locală respectivă.
j 58 Lege pentru organizarea adm'nistraţiunii locale
ART. 510. — Dacă funcţionarul ar dovedi că a

lucrat în virtutea unui ordin dat în scris, instanţa
va putea introduce în cauză şi pe cel care a dat or
dinul şi va stabili răspunderile fără ca ordinul su
periorului, dacă a fost vădit ilegal, să apere de
răspundere pe cel care l’a executat, afară numai de
cazul când funcţionarul va fi referit în scris despre
ilegalitatea lui.
In caz când instanţa, respingând acţiunea, con
stată că ea a fost intentată cu rea credinţă va con
damna pe reclamant pe lângă plata cheltuelilor pro
cesului la o amendă până la 1000 lei în folosul A-
sistenţei Sociale.
ART. 511. — Membrii consiliilor săteşti comunale,
municipale, judeţene şi consilierii asociaţiunilor ju
deţene, precum şi membrii delegaţiunii săteşti co
munale, judeţene şi ai asociaţiei judeţene pot fi su
puşi judecăţii pentru faptul de a se întruni şi a de
libera în mod ilegal.
In acest caz, primarul sătesc şi comunal, preşe
dintele delegaţiei judeţene, prefectul judeţului, ort
Prezidentul delegaţiunii asociaţiunii judeţene va con
stata faptul prin proces-verbal pe care-1 înainta P ar
chetului.
Prezidentul delegaţiuni asociaţiunii judeţene, di
rectorul ministerial local şi Ministerul de Interne
vor fi totdeauna încunoştiinţaţi.
Pe lângă pedeapsa unei amende de 200 până la
1000 lei şi închisoare dela 15 zile până ia 6 luni.
membrii culpabili pierd de drept, mandatul şi pot ti
declaraţi incapabili de a mai fi aleşi consilieri să-
teşti comunali, municipali şi judeţeni pe termen de
trei ani dela pronunţarea deciziuni.
CAPITOLUL V
Despre asociaţiuni speciale
ART. 512. — Când consiliile a două sau mai mu!"
te sate, comune, municipii sau judeţe cad de acord
şi hotărăsc a se uni între ele, în afară de asocia-
Lege pentru organizarea adm nistraţiunii locale 1 ",P
ţiunile judeţene generale, diferitele administraţiunî

locale se pot asocia în vederea unui scop determi
nat, sau chiar cu persoane şi instituţiuni particulare
în vederea unor lucrări, servicii sau întreprinderi
ele interes local reciproc pentru a căror realizare
prevăd mijloacele necesare, Ministerul de Interne,
luând avizul comitetului central de revizuire, poate
.autoriza înfiinţarea unor asemenea asociaţiuni.
Asociatiunile vor avea de scop mai ales realiza
rea de lucrări, servicii şi întreprinderi de ordin e-
conomic, cultural sau sanitar şi se vor constitui pe
baze de statute.
ART. 513. — Statutele asociaţiunilor speciale vor
arăta neapărat scopul lor şi sediul, modul de admi
nistrare, de control şi de exploatare, ţinerea adună
rilor ordinare şi extraordinare, poliţia şedinţelor şi
modul votării, veniturile asociaţiunii, condiţiunile în
cari se întocmeşte bugetul şi se închee conturile, da
rea de seamă asupra veniturilor şi clieltuelilor, ■nu
ntirea şi revocarea personalului, cazurile şi modali
tăţile lichidării.
Sediul asociaţiunii se va determina definitiv prin
autorizarea dată de Ministerul de Interne.
ART. 514. — Asociatiunile speciale sunt institu-
ţiuni publice învestite cu personalitate juridică.
ART. 515. In asociaţiuni constituite pot intra
şi alte sate, comune, municipii, judeţe, persoane sau
; instituţiuni particulare decât cele deja asociate, însă
numai cu consimţimântul acestora şi cu atorizarea
cerută pentru constituire.
Cu acelaş consimţimânt, cu aceeaş autorizare se
Poate modifica şi scopul pentru care asociaţiunea a
' fost constituită.
ART. 516. — Administrţiunea fiecărei asociaţiuni
este încredinţată unui consiliu, în condiţiunile sta
bilite de legea de faţă şi de statut.
Consiliul asociaţiunii speciale se va compune din
câte doi reprezentanţi pentru fiecare sat, comună,
municipiu sau judeţ, desemnaţi de consiliile respec
tive, afară de cazurile când statutele vor dispune
altfel.
Persoanele şi institutiunile particulare asociate

vor ti reprezentate în consiliu conform prevederilor
din statue.
Îndată după constituire el îşi alege din sânul său
un preşedinte, doi vice-preşedinti şi un secretar.
In caz când un consiliu sătesc, comunal, judeţean
sau al asociaţiunii judeţene şi după punerea în în
târziere ce i se va face nu-şi va desemna delegaţii,
comuna rurală sau urbană respectivă va fi repre
zentată de primar şi de primul ajutor sau de ajuto
rul cel mai în etate, judeţul de doi membri din de-
legaţiunea respectivă, desemnaţi de preşedintele de-
legaţiunii judeţene.
ART. 517. — Mandatul delegaţilor săteşti, comit-
rali şi judeţeni durează cât mandatul lor de consi
lieri; consiliile respective le pot însă retrage ori
când delegaţiunea cu majoritatea absolută a mem
brilor.
In caz de dizolvare a consiliului comunal sau ju
deţean mandatul delegaţilor va continua până când
noul consiliu va desemna pe alţii.
Delegaţii ale căror mandate au expirat pot fi re-
aleşi.
In caz de vacanţă prin deces, demisiune sau din
orice alte împrejurări, consiliul respectiv procedea
ză la înlocuire printr’o nouă alegere.
ART. 518. — Consiliile asociatiunilor speciale ţin
adunări generale ordinare de două ori pe an la epo
cile fixate prin statute. Ele se pot întruni şi extra
ordinar ori de câte ori va fi nevoie, după convoca
rea prezidentului, cu îndatorire pentru acesta de a
încunoştiinta în prealabil pe prefectul judeţului în
care se află sediul asociaţiuni.
Prezidentul consiliului asociaţiunii este dator să
convoace consiliul şi atunci când i se cere de pre
zidentul delegatfiunii judeţene sau de o treime a
membrilor săi.
Directorul ministerial local sau prefectul, la aso-
ciaţiunile.ce îşi au sediul în municipii şi în comu
nele urbane nereşedinte, un prim pretor delegat,
sunt în drept a asista la adunările consiliilor, acestea
Lege pentru organizarea adm'nis (raţiunii locale 161
fiind datoare a-i asculta când ar lua cuvântul şi a se

pronunţa asupra propunerilor ce vor face.
ART. 519. — Regulele privitoare la- deliberările
consiliilor săteşti, comunale sau judeţene, sunt a-
plicabile şi la deliberările consiliilor asociaţiunilor,
după cum ele sunt constituite.
Hotărârile consiliilor asociaţiunilor sunt supuse
aceloraşi aprobări, cu o desluşire că dacă din aso-
ciaţiune face parte o comună urbană reşedinţă de
judeţ, un municipiu sau judeţ, se vor aplica normele
de aprobare prescrise pentru aceasta, iar dacă nu,
se vor aplica normele prescrise pentru sate, comu
ne rurale şi comune urbane nereşedinţe.
Aprobarea se va dâ de autorităţile tutelare com
petente din judeţul sau din resortul Directoratului
în care se află sediul asociaţiunii.
Funcţionarii consiliilor asociaţiunilor sunt asimi
laţi cu ai comunelor.
ART. 520. — Prezidentul consiliului asociaţiunii
execută hotărârile consiliului şi reprezintă asociaţia
în justiţie, dacă statutul nu prevede sau consiliul
nu iâ pe baza lui alte dispoziţiuni.
Pentru executarea hotărârilor sale şi pentru ad-
ministraţiunea proprie a asociaţiunii, consiliul poate
delega la trebuinţă, fie din sânul său, fie din afară,
un comitet de supraveghere cu puterile ce i se vor
conferi în marginele legii de faţă şi ale statului.
In aceleaşi condiţiuni el poate numi unul sau mai
mulţi delegaţi.
Durata mandatului acestui comitet şi a delegaţii
lor nu poate întrece durata consiliului.
ART. 521. — Bugetul asociaţiunii cuprinde toate
veniturile de cari dispune după statut şi cheltuelile
necesare în marginele acestor venituri.
Regulele de contabilitate comunală sunt aplicabile
şi contabilităţii asociaţiunilor dacă statutele nu dis
pun altfel.
ART. 522. — Veniturile asociaţiunilor speciale cu
prind:
1. Contribuţiunile satelor, comunelor, municipii-
Leg?a Administrativă Locală 1'
162 Lege pentru organizarea administratmnii locale
lor sau judeţelor asociate obligatoriu pe tot timpul

asociatiunii în limitele prescrise de statute sau con
venite ulterior prin îndeplinirea formelor legale.
Pentru a face fată acestor contribuţiuni satele, co
munele, municipiile sau judeţele pot afecta din ve
niturile lor ordinare sau extraordinare, iar la tre
buinţă pot vota zecimi adiţionale speciale.
2. Partea contributivă a persoanelor sau institutiu-
nilor particulare în limitele obligaţiunilor luate si
prevederilor statutelor.
3. Veniturile averei mobile sau imobile a asocia
tiunii.
4. Sumele ce se vor încasa din veniturile servi
ciilor înfiinţate.
5. Subventiuni.
6. Daruri şi legate.
7. Orice alte venituri.
ART. 523. — Copii după bugete şi extrase depe
conturi se vor înainta în fiecare an satelor, comu
nelor, municipiilor şi judeţelor, precum şi persoa
nelor şi institutiunilor cari fac parte din asociatiune.
ART. 524. — Membrii consiliilor comunale, mu
nicipale sau judeţene, precum şi persoanele sau in-
stitutiunile particulare asociate pot cere oricând să
ia cunoştinţă de procesele-verbale relative la deli-
beratiunile consiliului sau de orice alte acte ale aso
ciatiunii.
ART. 525. — Asociatiunea încetează de drept
prin expirarea termenului sau prin îndeplinirea sco
pului pentru care a fost autorizată să se constitue.
Ea se disolvă prin consimţământul mutual al păr
ţilor asociate cu aprobarea Ministerului de Interne,
dată în urma avizului comitetului central de revi
zuire.
Asociatiunea însă poate fi dizolvată şi prin deci-
ziunea Ministerului de Interne, luată cu avizul co
mitetului central de revizuire, după cererea moti
vată a majorităţii consiliilor săteşti, comunale, mu
nicipale sau judeţene, asociate sau din oficiu, cu
avizul comitetului central de revizuire şi cu încu
viinţarea Consiliului de Miniştri.
Deciziunea de disolvare va determina condiţiu-

nile în cari se va urma lichidarea, cu rezerva drep
turilor celor de al treilea.
TITLUL VIII
Dispozifiuni generale şi iransiiorii
ART. 526. — Organizatiunea administraţiunii Ca
pitalei va forma obiectul unei legi speciale.
ART. 527. — Consiliul superior administrativ se
desfiinţează pe data constituirii comitetului central
de revizuire.
ART. 528. — Un regulament de serviciul interior
va fi elaborat de comitetul central de revizuire, care
după ce va fi aprobat de Consiliul de Miniştri pe te
meiul avizului miniştrilor de interne şi justiţie pu
blicat prin decret regal, va reglementa funcţionarea
comitetului central de revizuire şi a corniţelor lo
cale de revizuire.
ART. 529. — O lege specială va preciza normele
de funcţionare a comitetului central şi a comitete
lor locale de revizuire.
Până la promulgarea acelei legi, aceste instanţe
se vor conforma principiilor şi normelor stabilite de
legea de faţă şi de regulamentul prevăzut la arti
colul precedent, ca şi la regulamentele de admi
nistraţie, prevăzute la art. 571.
ART. 530. — O lege pentru organizarea conten
ciosului administrativ, în conformitate cu dispoziţiu-
nile Constituţiei, va reglementa procedura şi normele
recursului în ce priveşte administraţiunile autonome
locale.
ART. 531. — Personalul şi instituţiunile sanitare
si de ocrotire sunt subordonate din punct de vedere
tehnic — atât în ce priveşte conducerea, cât si con
trolul —- autorităţilor superioare de specialitate, ră
mânând autorităţilor locale administrative toate o-
bbligaţiunile de conducere şi control, din punct de
vedere administrativ.
ART. 532. — Pentru pregătirea aplicării legii de
l6 i Lege pentru organizarea administratiunii locale
fată se va institui printr’un jurnal al Consiliului de

Miniştri o comisiune centrală care va funcţiona până
la intrarea efectivă în funcţiune a organelor de au
tonomie locală, prevăzută în această lege.
Lucrările acestei comisiuni pot fi făcute cu apro
barea Ministerului de Interne.
Scopul comisiunii centrale va fi:
1. Să studieze şi să se propună Ministerului de
Interne măsurile ce trebuiesc luate imediat după
promulgarea legii, indicând în vederea aceasta şî
autorităţilor locale existente sau anume create con
form articolelor 533 şi 571 pentru aplicarea legii ad
ministrative, cum sunt formarea listelor electorale,
organizarea satelor şi a comunelor rurale, repar
tizarea comunelor între plăşi, etc.
Ea stabileşte limitele judeţelor şi comunelor, cari
fac parte din ele.
2. Orice alte măsuri ce s’ar găsi necesare pen
tru pregătirea aplicării legi administrative.
Comisiunea centrală prezidată de un subsecretar
de Stat la Interne, va fi formată de secretarul ge
neral, un membru al comitetului central de revizuire,
directori generali din Ministerul de Interne, repre
zentanţi ai Ministerului de Finanţe (directorul ge
neral al contabilităţii generale a Statului). Minis
terului de Lucrări Publice (directorul general de po
duri şi şosele), Ministerului Sănătăţii (directorul ge
neral al serviciului zootehnic) Ministerul de Instruc
ţiune Publică (directorul general al învăţământului
primar) şi alţi specialişti numiţi de Ministetul de In
terne.
Miniştrii respectivi pot delega, în locul directori
lor generali pe secretarii generali respectivi, atunci
când ei vor găsi aceasta necesar.
Directorii generali vor îndeplini şi lucrările de se
cretariat pentru direcţiunile respective, iar directo
rul general al personalului, lucrările de secretariat
general.
Comisiunea va lucra printr’un comitet de direcţie
compus din subsecretarul de Stat, secretarul gene
ral şi 3 membri desemnaţi de Ministerul de Interne*
Lege pentru organizarea adnvnistraţiunii locale 165
ART. 533. — In vederea scopului arătat comisiu-

nii centrale prevăzute de art. procedent îi va îi su
bordonată o organizaţie provizorie pentru aplicarea
legii alcătuită din:
1. Comisiuni directoriale prezidate de directorul
ministerial local respectiv, iar până la numirea aces
tuia de un inspector general administrativ, sau de
un funcţionar superior din Ministerul de Interne şi
fcrmate din prefecţi de judeţe. Ca Secretar General
va funcţiona Secretarul consiliului judeţean din lo
calitate.
2. Comisiunile judeţene prezidate de prefecţi şf
formate din patru membri numiţi de Ministerul de
Interne.
3. Comisiuni de plasă prezidate de pretori forma
te din doi membri numiţi de Ministerul de Interne.
Comisiunea centrală şi comisiunile directoriale
vor lucra prin Ministerul de Interne.
Comisiunile judeţene prin prefecturi.
Comisiunile de pretorat prin pretori.
Toate actele se vor păstra în dosare separate ast
fel ca oricând să poată fi strânse la un loc lucră
rile întocmite pentru aplicarea legii.
ART. 534. — Consiliile judeţene comunale urbane
(oraşe şi municipii) actualmente în funcţiune, vor
putea fi disolvate, până la aplicarea legii de fată.
prin decret regal, iar în cele rurale prin deciziunea
Ministerului de Interne, fără a se cere pentru aceas
ta vreun aviz sau altă formalitate.
ART. 535. — In cazul prevăzut de articolul pre
cedent până la instalarea consiliilor judeţene, comu
nale şi săteşti, rezultate din nouile alegeri ce se vor
efectua în conformitate cu legea dc fată vor fi in
stituite comisiuni interimare.
Comisiunile interimare judeţene şi cele dîn co
munele urbane vor fi numite în acest scop de Mi
nisterul de Interne cu un număr de 5 până la 9
membri dintre cetăţenii alegători fruntaşi, iar pentru
comunele rurale şi sate, comisiile interimare com
puse din 3—5 membri vor fi numite de prefect.
ART. 536. — Comisiunile interimare numite ast

fel vor avea drepturile stabilite de legea de tată
pentru consiliile judeţene şi comunale, afară de con
tractarea de împrumuturi şi acte de dispoziţie pri
vitoare la averea judeţelor şi comunelor. Vor putea
însă exercita drepturile de repartizare a loturilor,
conform legei de parcelare din 1921.
ART. 537. — Nouile alegeri pentru consiliile jude
ţene, comunale şi săteşti vor avea loc după ce Con
siliul de Miniştri va stabili printr’un jurnal că lu
crările pregătitoare pentru aplicarea legii adminis
trative sunt încheiate, fără însă ca termenul să poa
tă trece peste 6 luni dela promulgarea legii.
Alegerile se vor efectua în zilele ce se vor fixă
prin ordonanţa Ministerului de Interne pentru convo
carea alegătorilor judeţeni şi ai municipiilor şi prin
ordonanţa prefectului de judeţ pentru convocarea
alegătorilor celorlalte comune urbane şi rurale şi
alegătorilor săteşti.
ART. 538. — îndată după numirea Comisiunilor
prevăzute de art. 533 acestea vor stabili în confor
mitate cu dispozitiunile legei de fată, relativ la or
ganizarea satelor şi comunelor rurale, numărul co
munelor şi al satelor care fac parte din acestea,
precum ele vor hotărî şi în privinţa satelor, cari
după prescripţiile legii vor constitui singure câte o
comună.
Lucrările acestor Comisiuni împreună cu rapor
tul Comisiunii centrale, vor fi supuse aprobării Mi
nisterului de Interne.
ART. 539. — Cel mult până în 10 zile dela fixa
rea limitelor comunelor rurale şi a satelor respec
tive, comisiunile prevăzute în art. 533 vor face în
scrierile alegătorilor şi vor forma listele electorale,
ţinând seama de calitatea de membru al comunei,
în conformitate cu dispozitiunile legii de fată.
De asemenea pentru satele în cari nu se alege
un consiliu sătesc, în afară de lista electorală se vor
forma listele capilor de familie cari au dreptul să
facă parte din adunarea sătească.
ART. 540. — Pe temeiul acestor lucrări ale corn!-
siunilor numite mai sus, prefecţii şi pretorii vor

compune lista locuitorilor cari au calitatea de mem
bru, fiecare din comunele ce vor urma să fie for
mate, conform dispozitiunilor de mai sus.
Aceste liste vor fi afişate în fiecare sat şi co
mună, iar locuitorii vor fi înştiinţaţi despre afişare
în chipul obişnuit în localitate.
Locuitorii omişi din listă vor putea face contes
taţie în timp de 10 zile la comisiunea respectivă. A-
ceasta este obligată a se pronunţa asupra contesta
ţiilor a doua zi după împlinirea termenului de mai
sus.
Părţile interesate vor fi înştiinţate personal, în
timp de 3 zile dela pronunţare.
In 7 zile dela înfiinţare cei interesaţi vor putea
face apel la judecătoria de ocol.
Judecătorul se pronunţă, îndată la prezentarea
cerereii, dispunând în cazul când o găseşte înteme
iată înscrierea în listă şi a aduce această hotărâre
la cunoştinţa consiliului respectiv printr’o adresă.
Îndată după terminarea procedurii care nu poate
trece peste 45 de zile dela numirea comisiunilor ju
deţene, se vor urma dispozitiunile legii electorale
cu privire la listele electorale.
ART. 541. — Gel care a fost omis din listă, ne-
având calitatea de membru al comunei şi n’a fă
cut contestaţie, va putea înainta contestaţie cu pro
cedura şi termenele hotărâte de legea electorată
pentru listele electorale, urmând ca instanţele în
drept să se pronunţe şi asupra calităţii de membru
al comunei, în legătură cu celelalte conditiuni sta
bilite pentru înscrierea în liste.
ART. 542. — Comisiunea de plăşi va forma, în
conformitate cu dispozitiunile de mai sus pe baza
listelor săteşti de membri ai comunei, listele electo
rale pentru comunele rurale, consiliile comunale ur
bane, listele electorale pentru comuna urbană res
pectivă; iar comisiunile judeţene, pe temeiul lucră
rilor precedente vor întocmi lista electorală pentru
judeţ, procedura şi în termenele stabilite în artico
lele de mai sus, cu distinctiunea că pentru judecata
•168 Lege pentru organizarea administraţiunii locale
contestaţiunilor vor ii competente tribunalele de-:

judeţ.
ART. 543. — Toate lucrările pentru desăvârşirea
punerii în aplicarea a prezentei legi se vor termina
cel mult în 7 luni delà promulgarea legii.
Comisiunea centrală pe temeiul lucrărilor pregă
titoare va supune Ministerului de Interne un pro
iect cu toate diviziunile sau subdiviziunile terito
riale.
Ministerul de Interne va înainta proiectul spre ho
tărâre Consiliului de Miniştri.
Pe baza jurnalului Consiliului de Miniştri, se vor
determina după propunerea Ministerului de Interne
judeţele apartinătarc fiecărui directorat; limitele te
ritoriale, numărul şi numele plăşilor, comunelor sub
urbane şi rurale -şi numărul consilierilor ce urmează
să se aleagă.
Tot astfel se vor determina numărul sectoare
lor în municipii şi comune urbane şi satelor în co
mune rurale.
ART. 544. — Cel mult în zece zile după consti-
tuirea consiliilor judeţene, ele vor fi datoare să ho
tărască dacă convin să formeze asociatiunea jude
ţeană generală prescrisă de lege şi în alte zece zile
următoare să comunice hotărârea lor Ministerului
de Interne.
Ministerul de Interne, în cazul când nu a primit
hotrârile consiliilor judeţene, în această privinţă,
în termen de 20 zile delà constituirea lor, va atrage
atenţiunea preşedinţilor consiliilor judeţene care nu
şi-au adus la îndeplinire îndatoririle; şi în căzui
când după trecerea unui nou termen de zece zile,
ministerul va fi în posesiunea adeziunii majorităţii
judeţelor din resortul directoratelor, va supune che
stiunea Consiliului de Miniştri, care va hotărî atât
în privinţa judeţelor care nu şi-au dat adeziunea, cât
şi în privinţa nepotrivirilor şi contrazicerilor ce nu
ar atinge chestiuni de fond ce s’ar constata între
judeţele cari şi-au dat adeziunea pentru asociere.
ART. 545. —- In termen de 15 zile delà primirea
adeziunii pentru asociere a tuturor judeţelor din re
Lege pentru organizarea aclm nistraţiunii locale 169
sortul unui directorat, sau dela darea hotărârii Con

siliului de Miniştri, cum se arată în articolul pre
cedent, consiliile judeţene vor îi convocate pentru
ca să-şi desemneze reprezentanţii pentru consiliile
asociaţiunilor judeţene generale.
Directorul ministerial va îixâ ziua şedinţei de con
stituire a consiliului asociaţiei judeţene generale
pentru alcătuirea actului constitutiv.
ART. 546. — Nouile împărţiri administrative ara-
tate mai sus vor intra în vigoare la datele fixate în
decretele respective.
Toate diviziunile teritoriale şi reşedinţele, astfel
stabilite, nu se vor mai putea schimba în viitor de
cât cu observarea formelor din legea de fata.
ART. 547. —- La aplicarea legii desemnarea an
ticipată a membrilor de, drept, care urmează să
facă parte din diferitele consilii se va face de către
Ministerul de Interne pentru asociatiuni judeţene,
municipii şi judef, de către directorul ministerial pen
tru oraşe şi de către prefect pentru comunele ru
rale şi sate.
ART. 548. — Se vor înfiinţa şcoli de pregătire
profesională administrativă pentru funcţionarii ad
ministrativi de ori ramură a administratiunilor lo
cale, de acord cu Ministerul Instrucţiunii Publice.
Prin decret regal, pe baza Jurnalului Consiliului
de Miniştri, se vor stabili normele pentru organi
zarea acestor şcoli şi data când vor începe să func
ţioneze. ,
Actualele şcoli de notari vor funcţiona până la în
fiinţarea şi deschiderea şcolilor de mai sus.
ART. 549. — O lege generală asupra finanţelor
publice va stabili cari sunt impozitele şi taxele cart
pot fi perceput prin administratiuni de autonomie
locale în folosul comunei şi judeţului.
Până atunci, rămânând în vigoare dispozitiunile
legii de fată, nici o subvenţie nu se va mal da de
comună şi de judeţ Statului, care însă va îngriji
să pună la dispoziţia acestora sumele pentru ser
viciile şi salariul funcţionarilor cari din centrali devin
funcţionari ai asociaţiunilor judeţene, ai judeţelor,
comunelor sau ai satelor, până ce prin legi speciale

se vor atribui asociaţiunilor, judeţelor, comunelor sl
satelor, de legea fiscală generală menţionată mai
sus veniturile impozitelor cu caracter local.
ART. 550. — Salariile directorilor ministeriali,
prefecţilor, pretorilor şi ale ori căror altor funcţio
nari numiţi de către puterea centrală în comune,
plăşi, judeţe şi directorate se vor plăti de Stat ca
şi indemnizaţiile lor de transport şi locuinţe.
Salariile atât ale funcţionarilor numiţi de puterea
centrală pomeniţi mai sus cât şi ale celorlalţi func
ţionari ai asociaţiunilor judeţene generale, judeţe
lor, comunelor şi satelor se vor fixa prin legea ge
nerală de organizare a salariilor. Până atunci vor
rămâne cele actuale sau cele fixate prin legi spe
ciale.
ART. 551. — Ministerul de finanţe în înţelegere
cu cel de Interne va stabili datele şi modul în care
se vor face diferitele modificări privitoare la sta
bilirea mijloacelor financiare ale satelor, comunelor,
judeţelor, asociaţiunilor judeţene, necesitate de apli
carea legii de faţă.
ART. 552. — Fiecare sat, comună, judeţ şi aso-
ciaţiune judeţeană generală vor întocmi un tablou
de serviciile si funcţionarii necesari în limitele mij
loacelor şi a trebuinţelor locale şi având în vedere
legea de faţă.
ART. 553. — Din ziua publicării legii de faţă
personalul necesar diferitelor servicii săteşti, comu
nale, judeţene şi ale asociaţiunilor judeţene nu va pu
tea fi numit decât în condiţiunile prevăzute de lege.
ART. 5 5 ^ — Funcţionarii cari la publicarea legii
se vor găsi în serviciu fără a îndeplini condiţiunile
de admisibilitate cerute de lege vor putea fi men
ţinuţi cu titlul provizoriu.
ART. 555. — Prin derogare dela dispoziţiile art.
1 din legea generală de pensiuni, notarii şi ajutorii
de notari (foştii secretari de notari în sensul arti
colului 366 alin. 10 din legea de unificare adminis
trativă din 1925) devenind din funcţionari de stat
funcţionari comunali rurali, vor beneficia şi mai de
parte de dispoziţiunile legii generale de pensiuni.
Lége peniru organizarea administraţiunii locale 171
Reţinerile cuvenite Casei generale de pensiuni se

vor face de casierii comunali şi se vor vărsa acelei
casse cu state în regulă.
ART. 556. — Prefecţii în funcţiune la promulgarea
legii sunt dispensaţi de condiţiile cerute pentru nu
mirea prefectului.
ART. 557. — Funcţionarii stabili din administra-
tiunile actuale judeţene sau comunale, cari prin re
organizarea sau contopirea serviciilor locale ar ră
mânea neîntrebuintati vor fi numti în funcţiuni si
milare în orice serviciu, tinându-se seamă de studiile
ce vor fi având.
ART. 558. — întreaga avere a fostei „ţări Buco
vina” provenind din orice surse este şi rămâne de
drept proprietatea indiviză, a judeţelor: Câmpu
lung, Cernăuţi, Rădăuţi, Storojinet şi Suceava, cari
îi succed în drepturi şi obligaţiuni. Această avere
poate trece cu consimtimântul judeţelor amintite în
administrarea asociatiunii judeţene din resortul di
rectoratului C ernăuţi în cazul înfiinţării acesteia.
întreaga avere a fostelor zemstve judeţene şi vo
ioşie din Basarabia, provenind din orice surse trece
de drept asupra judeţelor respective.
Averea fostei zemstve guberniale din Basarabia,
provenind din orice surse, trece de drept asupra ju
deţelor din resortul directoratului Chişînău, iar în
dată după constituirea asociatiunii judeţene din cu
prinsul acestui directorat, această avere va trece
de drept asupra acestei asociatiuni.
ART. 559. — Consiliile judeţene sunt autorizate să
Ministerul de Interne, în cazul când nu a putut
ia măsurile ce vor socoti necesare pentru lichidarea
rămăşiţelor din prestaţiile calculate în bani până
la 31 Decembrie 1924.
Aceste măsuri se vor putea lua în cursul anilor
1929 şi 1930, prin încheieri supuse aprobării.
ART. 560. — După promulgarea prezentei legi
Ministerul de Interne, pe baza propunerilor direc
torilor ministeriali locali, va stabili numărul pretori
lor din întreaga tară.
ART. 561. — Comisiunile de examene prevăzute,

în legea de faţă pentru numirile în diferitele lunc-
ţiuni ale administraţiei locale vor funcţiona pe lân
gă directorate locale şi vor fi formate din membri
numiţi de Ministerul de Interne după o listă de pre
zentare întocmită de directorul local.
Un regulament va arăta în detalii conditiunile de
înscriere la examen, modul cum va fi formată co-
misiunea examinatorie, precum şi materiile şt pro
cedura examenelor.
ART. 562. — Pentru funcţionarii aflaţi în func
ţiune la data promulgării legii, Ministerul de In
terna va putea acorda dispensă de conditiunile ce
rute de legea de fată.
ART. 563. — Toate hotărârile, aară de cele ale
Ministerului de Interne, ce urmează a se lua cu a-
vizul delegatiunilor diferitelor consilii ale comite
telor locale de revizuire, sau cu acelea ale Comite
tului central de revizuire, vor fi întotdeauna con
forme cu acest aviz afară de cazul numai când le
gea a dispus în mod expres în alt mod sau când
aceste delegatiuni, comitete locale ori Comitetul
central de revizuire, vor fi ascultate numai cu titlu
consultativ.
ART. 564. — Până la organizarea Comitetului
central de revizuire şi până la crearea comitetelor
locale de revizuire toate atributiunile ce le sunt
conferite prin prezenta lege vor fi îndeplinite de
Consiliul superior administrativ în actuala forma
ţiune.
ART. 565. — In toate cazurile în cari autoritatea
superioară este îndatorată prin lege a exercita un
drept de control asupra deliberărilor diferitelor con
silii de autonomie locală şi a delegatiunilor lor, pre
cum şi asupra actelor primarului sătesc sau comu
nal, pretorului, prefectului şi directorului ministerial
local, ea trebuie să se pronunţe înăuntrul termenu
lui de o lună de zile de când i s’a adus la cunoştinţă
actul sau încheierea sau de când a fost sesizata cu
cererea de apel, afară numai dacă legea prevede
formal un termen mai scurt sau mai lung decât a -
cesta.
ART. 566. — Dacă autoritatea în drept nu se pro

nunţă în termenul fixat de lege, deliberatiunile sau
actele supuse aprobării sale sunt considerate ca a-
probate, iar apelul este socotit ca respins, afară de
cazul când legea prevede expres altfel.
ART. 567. — Ori de câte ori legea de fată acordă
dreptul de apel sau recurs în lipsa unor dispoziţiuni
speciale, apelul se va face în termen de 10 zile, iar
recursul în termen de 15 zile dela afişarea delibe
rărilor sau deciziunilor ce se atacă.
ART. 568. — Toate termenele din prezenta lege
se socotesc pe zile libere.
ART. 569. — Litigiile dintre sate, comune rurale
şi urbane, sau dintre acestea, înainte ca părţile să
se adreseze justiţiei, sunt obligator supuse concilia-
ţiunii comitetului local de revizuire; deasemenea li
tigiile dintre celelalte administraţii locale, precum şi
litigiile dintre toate administraţiile locale şi Stat,
sunt supuse conciliaţiunii comitetului central de re
vizuire.
Când administraţiile locale în conflict se află în
directorate diferite, conciliaţiunea este făcută de co
mitetul central de revizuire.
ART. 570. — Cu executarea legii de fată este în
sărcinat Consiliul de Miniştri, care este în drept a
lua toate dispozitiunile ce s’ar dovedi necesare pen
tru punerea în aplicare a legii de fată.
ART. 571. — Ministerul de Interne va face re
gulamente de administraţie ce vor des volta dispo
ziţiile acestei legi.
ART. 572. — Legea pentru unificarea administra
tivă din 14 Iunie 1925, cu toate modificările ulte
rioare, precum şi dispozitiunile din legi, decrete-
legi, regulamente sau oricari altele contrare legii de
faţă, sunt şi rămân abrogate.
Expunere de Motive
Orice lege care răspunde la nevoile mari şi reale ale unei
ţări, şi mai cu seamă o lege de organizare administrativă,
menită să încadreze întreaga vieaţă politică, să organizeze
activitatea şi munca unei naţiuni, nu poate fi un elaborat
artificial, o compilaţie de bibliotecar sau un produs al in
geniozităţii vreunui ministru care, ca un demiurg, să creeze
din haos un univers.
In ce priveşte mai cu seamă organizarea administrativă n
unui Stat, normele acestei organizări şi prin urmare, cu
prinsul şi economia generală a legii — dacă aceasta rezumă
în adevăr un progres real în desvoltarea socială — sunt în
totdeauna impuse de condiţiunile concrete ale vieţii de Stat,
şi, de cele mai multe ori, sunt determinate de necesităţii•;
momentului istoric cu atâta preciziuni încât pentru fantezia
şi geniul creator al autorului legii sunt puse cele mai stricte
îngăduiţi.
Din acest punct de vedere situaţia de fapt din Statul ro
mân se înfăţişează în momentul actual în aşa condiţiuni în
cât nu poate lăsă nici o îndoială în ce priveşte principiile
fundamentale pe cari urmează să fie întemeiată legea de or
ganizare administrativă a României întregite.
îmi permit să rezum aceste condiţiuni citind un pasaj din
expunerea de motive care însoţea proiectul legii de unifi
care administrativă.
Acum exact patru ani, în Iunie 1925, ministrul de interne
de pe vremuri spunea:
„După cinci ani dela întregirea României, o lege de orga
nizare administrativă nu mai poate întârzia.
„Nu eră suficient să ne mărginim numai a întinde la tot
cuprinsul ţării regimul din Vechiul Regat, nici să împru
mutăm dispoziţiunile din diferitele aşezăminte în vigoare din
provinciile alipite.
,,Pentru o Românie nouă tr e b u e s c a lte în t o c m i r i a d m i n i s
tr a ti v e d e c â t a c e le a c u c a r i a m f o s t o b iş n u iţi p â n ă a c u m , i-
Expunere de motive 175
vând la bază o la r g ă d e s c e n tr a liz a r e şi u r m ă r i n d în acela?

ti m p o d e s c e n tr a liz a r e a s e r v ic iilo r S ta t u l u i şi deci o r e o r g a
n iz a r e a tu t u r o r d e p a r ta m e n te lo r p e n tr u a le p u n e î n a c o rd
cu d e s c e n tr a liz a r e a .
„Nouile condiţiuni politice şi teritoriale ale Statului român
impun nu numai a dâ în grija administraţiilor locale inte
resele locale, dar cer în acelaş timp ca şi pentru chestiunile
rezervate puterii centrale c e tă ţe a n u l să g ă se a s c ă la înde
mână, întro’ oarecare limită, o r g a n e a u to r iz a t e c a ri s ă -i î n
le s n e a s c ă în m o d g r a b n ic r e z o lv a r e a c e r e r ilo r sa le '“.
Afirmând astfel necesitatea descentralizării administrative
şi a deseoneentrării serviciilor Statului, expunerea de mo
tive citată ne indică şi condiţiunile de cari suntem siliţi să
ţinem seama pentru realizarea acestor principii potrivit
structurii Statului român.
,,Provinciile surori, — ne spune ministrul de interne din
19/„5’ — au venit cu tr a d iţ ii le lo r a d m in is tr a t iv e t c u o b ic e iu
r ile şi m e n ta lita te a lor, şi e de înţeles că cu toate jertfele ce
se aduc şi cu toată bunăvoinţa care se pune în scopul supe
rior al unităţii şi consolidării Statului, adaptarea la o nouă
organizare să nu se poată face decât treptat şi cu toate
greutăţile inerente unei opere mari şi complexe“.
Aşa dar, la 1925, legiuitorul recunoaşte necesitatea de a
ţine seamă, pentru o bună organizaţie administrativă, de
,tradiţiile administrative ale provinciilor surori“ de ôbice
iurile şi mentalitatea lor“.
Din cauza aceasta tocmai României îi şi „trebuesc, — cum
susţinea d-sa mai sus, — alte întocmiri administrative decât
acelea cu cari am fost obişnuiţi până acum“.
Putem subscrie fiecare cuvânt din această expunere a mi
nistrului din 1925. Aducem omagiiile noastre intenţiunilor
sale sau cel puţin concepţiunilor sale aşa cum au fost re
zumate în rândurile citate. Nu vom cercetă pentru moment
cari pot fi acele ,,alte întocmiri administrative decât acelea
cu cari am fost obişnuiţi până acum“.
Dar suntem în drept să ne întrebăm: dacă legea din 1925,
care a fost însoţită de această frumoasă expunere, a reuşit
să realizeze intenţiunile autorilor ei şi să întrupeze concep
ţiunile cuprinse în expunerea de motive?
In această privinţă adevărul a fost mărturisit de succe
sorul ministrului care a semnat legea din 1925: Ministrul
de interne din 1927—1928, d. I. G. Duca, declară sub sem
nătura proprie, într'un act public că:
176 Expunere de motive
„In intervalul de aproape trei ani de când a intrat în vi

goare legea pentru unificarea administrativă din 14 Iunie
1925, am putut constata că aplicaţiunea strictă a unor dis-
poziţi urni din această lege a întâmpinat adeseori mari difi
cultăţi şi a fost uneori chiar imposibilă“.
Şi mai mult decât din această declaraţie adevărul răsare
din faptul însuş că numai după doi ani şi jumătate dela
intrarea în vigoare a legii din 1925 guvernul liberal a fost
silit să întocmească un proiect prin care sunt modificate
106 articole din cele 400 ale legii.
iarăşi nu vom cerceta un moment în ce măsură modifi
carea propusă ducea la realizarea intenţiunilor şi a concep-
ţiunilor autorului din 1925.
Ne mărginim să constatăm că suntem de acord mai întâi
în ce priveşte n e c e s ita te a unei noui legi administrative, în
trucât cea actuală nu satisface cerinţele, p'entrucă autorii ei
înşişi, în ciuda tuturor eufemismelor, sunt siliţi să-i recu
noască in a p lic a b ilita te a .
In al doilea rând suntem de acord chiar şi în ce priveşte
p r i n c ip i il e fu n d a m e n t a l e cari trebuiesc puse la baza unei
lume întocmiri administrative, precum şi în ce priveşte s p i
r i t u l în care ea trebuie concepută.
Vom vedea îndată că autorii legii din 1925 au formulat cu
destulă preciziune, din nenorocire numai în. expunerea de
motive, caracterele esenţiale ale oragenelor administrative
necesare pentru buna orânduială şi funcţionare a aparatului
administrativ în România.
Dacă legea ar fi urmat sugestiunile expunerii de motive,
poate n‘am fi fost siliţi astăzi să supunem desbaterilor Cor
purilor legiuitoare un nou proiect de lege pentru organiza
rea administrativă.
*
*
Spre a dovedi această afirmaţiune mă voi opri în deosebi
asupra unui element esenţial în organizarea administrativă
a ţării noastre.
România e un Stat în mare majoritate format de ţărani.
Cel puţin 80% din populaţia noastră o formează în adevăr
plugarii aşezaţi în centrele străvechi de populaţie cari sunt
satele noastre. Organizaţia administrativă a unui astfel de
Stat va fi întotdeauna caracterizată prin chipul în care a
fost rezolvată problema de organizare a administraţiunei ru
rale.
Şi în această privinţă se impun dela sine faptele peste

cari nimănui nu-i este iertat să treacă cu vederea.
In adevăr, în Ardeal. în Bucovina şi în Basarabia, sub re
gimurile în cari aceste provincii au trăit până la unire, gă
sim că în principiu fie c a r e c e n tr u n a tu r a l a l p o p u la ţ ie i r u
ra le , care este satul, constituia în aeelaş timp şi u n ita te a
a d m in is tr a t iv ă fundamentală.
Organizaţia lor varia. In Ardeal, satele formau fiecare
ceeace se numea acolo o comună politică. In capul ei se
află un primar ales de totalitatea alegătorilor, iar notarul,
subnotarul, medicul, inginerul, moaşa, etc., erau numiţi de
organul lor executiv, în mare parte electiv (reprezentanţi
comunală).
In Bucovina, satul constituit în comună se prezintă nu
numai ca o unitate de administraţie locală,- dar şi ca un
organ al Statului. De altfel, legea administrativă austriacă
nu cunoştea deosebirea între comune rurale şi urbane şi ele
se bucurau de atâta independentă încât oraşele şi comunele
rurale din Bucovina, afară de Cernăuţi, nu aveau măcar
polifie de Stat, ci numai o poliţie comunală care îndeplinea
şi sarcinile unui serviciu poliţienesc de Stat.
In sfârşit, în Basarabia, fiecare sat constituia o unitate
administrativă cârmuită după principii democratice, pentru
cari nu găsim analogie decât în democraţiile cele mai vechi
din Apus, cum sunt Elveţia sau Anglia.
Peste faptul dar, că în ,,provinciile surori“, cum se ex
primă expunerea de motive din 1925, adică mai mult decâi
în o jumătate din ţară, satul e constituit în unitate admi
nistrativă şi formează astfel organul esenţial al administra
ţiei locale, nu poate trece, deci, nici un legiuitor.
In aeelaş timp şi cu aceeaş implacabilitate se impune a
tenţiunii legiuitorului şi faptul că Vechiul Regat, îu organi
zaţia sa administrativă, ignorează satul (asupra încercări
lor timide şi infructuoase ale legii prezentate de defunctul
Yasile Lascar credem că nu este necesar să insistăm). Aici te
melia organizaţiunii administrative forma o grupare, tot
deauna mai mult sau mai puţin artificială şi arbitrară, a
mai multor sate într’o unitate administrativă denumită co
mună.
Deducţia din aceste două fapte e limpede: nu se poate
distruge temelia organizaţiei administrative din Transilva
nia. Bucovina şi Basarabia; nu se poate ca organismele vi
guroase ale satelor lor să fie transformate în conglomerate
amorfe, cum erau satele şi cătunele din Vechiul Regat, fără'

o mare primejdie nu numai din punctul de vedere al unei
bune administraţiuni, dar şi din punctul de vedere al viito
rului nostru naţional.
Această concluzie a fost trasă din faptele menţionate de
către însăş legiuitorul din 1925:
„Ca să ne apropiem de spiritul legii — citim în expune
rea de motive citată — este de dorit ca aproape toate sa
tele cari sunt în stare să facă faţă obligaţiunilor create prin
lege să constituie comune aşa cum sunt în Ardeal şi în Ba
sarabia, căci din experienţa făcută în Vechiul Regat, comu
nele compuse din sate numeroase, îndepărtate unele de al
tele, se administrează foarte greu, sfaturile săteşti nedând,
după o existenţă destul de îndelungată, nici un rezultat
practic“.
Iar raportorul legii în Senat, care a luat o parte însem
nată, chiar la redactarea ei, declară:
,,Comuna rurală trebuie lăsată fără definiţie, căci ea de
fapt nu este o creaţie a legiuitorului. Legiuitorul nu face de
cât să consacre existenţa acestor adunări de cetăţeni cari au
consimţit să se aşeze împreună pentru o prielnică desvoltare
a vieţii lor colective”.
Şi mai departe d-sa afirmă că: ,,Iatenţiunea este ca să se
creeze comune cât mai mici şi cât mai multe“.
Evident aceste cuvinte nu se pot interpreta decât ca intern
ţiune de a constitui o comună, ca unitate administraivă, din
fiecare sat, fiindcă numai despre sat se poate spune că ,,nu
este o creaţie a legiuitorului“. Apoi nu „micimea" sau „mul
ţimea” satelor are importanţă, ci numai caracterul lor de
centru natural de populaţie constituit în unitate administra
tivă.
In cuvintele citate însă s’a învederat acea confuzie de idei
care a fost fatală legii din 1925.
In adevăr în Vechiul Regat nu este cu putinţă de a trans
forma fiecare sat într’o unitate administrativă, fără alte co
rective cari de altfel au fost necesare chiar în Ardeal şi în
Bucovina şi mai cu seamă în Basarabia.
Puţine date statistice ne pot lămuri în această privinţă.
In tabelele anexate la această expunere am căutat să cla
sificăm satele şi comunele din diferitele provincii atât după
populaţie cât şi după veniturile lor, adică după mijloacele
cari pot fi consacrate pentru administraţia lor.
Dacă luăm de bază împărţirea satelor în sate mici şi sat?

mari, după normele proiectului de faţă, adică sate cu mat
puţin de 600 locuitori şi sate cu peste 600 locuitori, atunci
situaţia în diferite provincii din acest punct de vedere poate
fi rezumată în tabelele ce urmează:
Im p irtire a dc sa te după V e ch iul Regat A rdealul B a sa ra b ia B u covina

num ărui p o p u la ţie i
Nr. % Nr. % Nr. % Nr, %
S a te până la 600 lo c u ito ri. 5.651 60% 1.143 27% 702 40% 58 16%
S a te peste 600 „ . 3.956 40% 2.251 73% 1,068 60% 307 84%
Din această tabelă rezultăi că majoritatea covârşitoare a

satelor din \ecliiul Regat, adică 60%, n’au mai mult de
100—i20 capi de familie (şi foarte multe natural, chiar, nu
mai 20—50 şi mai puţin). In comparaţie cu situaţia din pro
vinciile unite Vechiul Regat se află astfel într’o situaţie de
vădită inferioritate.
In adevăr găsim nu numai că în Bucovina satele mari
formează 84%, iar în Ardeal 75%, dar chiar în Basarabia ele
ajung la 60%, adică sunt în majoritate.
Dar şi mai bine această inferioritate reese din comparaţia
veniturilor pe cari le au comunele din diferitele provincii.
Am împărţit din acest punct de vedere comunele în cinci
categorii după cifra veniturilor lor: 1. Comuna cu venituri
până la 50.000 lei. 2. Cele cu venituri dela 50000—200.000 lei.
5. Dela 200,ooo — 5oo,ooo lei. 4. Dela 500.000—1.000.000 lei
şi 5. Cele cu venituri de peste 1,000.000 lei.
Pe acest temei am întocmit următoarea tabelă:
C o m u n e cu Vechiul ŢransJl-
Basarabia Bucovina
v e n itu r i Regat vania
L e i Nr. % Nr. °/c Nr, ! '7» Nr- Vo
Până la 50.000. 682 18.5* 473 11.5 22* 3% 22 | 6.5*

>86 >69 44 >62
„ 200.000 . 2497 67.5) 2089 52.5 296J 41% 1801 55.5 )
, 500.000. 423 11.65 931 23 206 37% 87 27
. 1.000.000 . 63 U ) 387 8 1 99 141 27

8 1
>2,5
Peste 1.000.000 . 30 0.8J ;i93 a !13 37 S i '9 10 3 l"
In prima categorie intră comunele ale căror mijloace se

poate spune că sunt nule. Pentru că, evident, un buget de
50.000 lei nu este îndestulător măcar pentru plata salariilor
oricât de modeste pentru numărul de funcţionari impuşi de
legile în vigoare.
Şi totuş din tabela de mai sus rezultă că aproape a 3-a
parte din comunele Vechiului Regat se află în starea acea
sta de neagră mizerie.
Cât de tristă este situaţia se constată din faptul că şi în-
tr’o provincie cum este Basarabia — care se apropie de Re
gat, după proporţia relativ mare a satelor mici — nu sunt
decât 3% comune, cari nu dispun decât de bugetul de mi
zerie până la 50.000 lei (vom arăta îndată că în Basarabia
totuş aceasta prezintă mai puţine inconveniente).
Daca ţinem seama de faptul că şi comunele cu un venit
până la 200.000 lei. abia dacă au mijloacele să-şi plătească
numărul strict de funcţionari de cari au nevoie, cifrele de
mai sus sunt şi mai impresionante.
In adevăr din ele rezultă că 86% din numărul total de
comune ale Vechiului Regat (adică 3179 din 3695) se află
în această situaţie în care evident funcţiunea lor adminis
trativă este o pură ficţiune.
Venitul mijlociu este pentru:
Vechiul Regat — 133.411 lei.
Ardeal — 259.556 lei.
Basarabia — 345.352 lei.
Bucovina — 260.195 lei.
S'ar părea deci că în Basarabia ar fi comunele cele ma?
bogate din România.
Insă repartizarea venitului total al comunelor pe sate ri
sipeşte această iluzie şi în acelaş timp desvălue misterul a-
cestor neaşteptate rezultate statistice.
Venitul comunal împărţit între sate ar dă în adevăr veni
tul mijlociu pe sat pentru:
Vechiul Regat — 51.095 lei.
Ardeal — 251.635 lei.
Basarabia — 140.482 lei.
Bucovina — 229.680 lei.
Cu alte cuvinte dacă legiuitorul s’ar fi mărginit în ade
văr, după reţeta raportului legii din 1925 la Senat să con
state existenţa comunelor rurale fără să le creeze, adică
dacă fiecare sat ar fi constituit ca o comună rurală, ,,aşn
cum sunt în Ardeal şi în Basarabia", după credinja autoru

lui legii din 1925 (care vădit scapă din vedere detalii esen
ţiale), atunci comunele din Regat ar fi avut venitul mijlo
ciu de 50.000 lei — risipit în întregime pentru a asigură e-
xistenţa mizerabilă a celor 20.000 de primari şi de notari —
existenjă evident cu desăvârşire inutilă în aceste condiţiuni.
Ceeace la rigoare ar putea merge în Ardeal, unde satele
mari formează 73% sau în Bucovina unde această proporţie
se urcă cliiar la 84% — e cu desăvârşire cu neputinţă în
Vechiul Regat unde ea scade la 40% din numărul total de
sate şi chiar în Basarabia unde ea este de 60%.
Şi iată pentruce — cu toate declarafiile autorilor legii —
din cifra de 7.000 cu care numărul de sate întrece numărul
comunelor în toată ţara — aproape 6.000 cad asupra Ve
cinului Regat, iar restul aproape în întregime revine asu
pra Basarabiei (unde proporţia satelor mari este totuş, cum
am văzut, mai mare ca în Regat).
Şi în adevăr a constitui din fiecare sat în Vechiul Regat
o comună — a r în s e n in ă să d is tr u g ă o ric e a d m in is tr a ţ ie -•
pentru că ce s’ar mai putea face într’o organizare în care
majoritatea covârşitoare de comune ar avea un venit sub
media de 50.000 lei anual?
Chiar în Basarabia venitul mijlociu pe sat e aproape de
trei ori mai mare (140.000 lei, — Apoi în Basarabia cu adu
nările ei săteşti ca organ administrativ deliberativ s’a creat
o tradijie care reduce cu mult inconvenientul bugetelor mo
deste — şi anume acolo slujbele comunale erau consideratJ
mai mult ca o n o r ific e — un primar sătesc, chiar dacă na
slujea cu totul gratuit — de cele mai multe ori se mulţu
mea cu 60—100 ruble pe an (după cursul actual 500—800
lei pe lună!) — ceeace evident reprezintă mai mult indem-
nizarea pentru cheltuelile sarcinei.
Chiar secretarul şi încasatorul sătesc nu primeait de re
gulă salarii mai mari.
In al doilea rând, şi aci e punctul esenţial, în Basarabia
organizaţia sătească era întregită prin organizaţia de plasă
(voloste), în care era încadrată şi cu care eră intim legată.
Plasa fiind o unitate administrativă foarte viguroasă (cu
o populaţie mijlocie de. 25—50.000 de suflete) putea lua asu-
pră-şi o parte însemnată de servicii, care în o organizare
asemănătoare celei din Regat nu pot cădea decât în sarcina
comunelor.
Dovada cea mai bună a acestui adevăr ne dă realitatea

actuală din Basarabia; desfiinţarea organizaţiei de plasă a
-adus comunele din Basarabia în situaţia foarte tristă — cu
toate că ele sunt incomparabil mai bogate ca în Regat.
Am ajuns dar ca rezultat al analizei noastre la aceste
două premise:
1. Legiuitorul român nu poate nesocoti faptul că în Ar
deal, Basarabia şi Bucovina fiecare centru de populaţie con
stituia o unitate administrativă.
2. Dar totuşi el nu poate transformă fiecare sat într’o co
mună rurală de sine stătătoare — mai cu seamă în Regat
şi în Basarabia.
Concluzia e clară: fiecare centru de populaţie rurală poa
te forma o unitate administrativă numai cu condiţia ca sa
tele prea mici şi prea sărace să se mărginească la o orga
nizaţie rudimentară care să reclame o cheltuială cât mai
redusă şi în acelaş timp să fie grupate în unităţi adminis
trative superioare cari ar face cu putinţă satisfacerea tutu
ror cerinţelor unei bune gospodării săteşti.
Formele concrete ale unei asemenea organizaţiuni pot va
ria la infinit, dar nici o alchimie legislativă nu poate înlă
tură caracterele ei esenţiale fără a aduce la despotism po
liţienesc şi a reduce La o ficţiune principiul însăşi de des
centralizare şi autonomie locală.
Şi, în fond, această soluţie a şi fost adoptată chiar în Ar
deal şi în Bucovina — în măsură mai redusă, întrucât satele
lor mari şi bogate, puteau avea mai multe resurse — şi prin
forţa lucrurilor, mai complet în Basarabia unde satele. —
mai mici şi mai sărace — era grupate în „voioşie“, cum
am spus mai sus, cu o populaţie într’un număr adesea de
zece ori mai mare ca în comunele rurale din Regat şi de
cel puţin trei ori mai mare ca în comunele prevăzute în
proiectul nostru.
Aceste grupări de sate formau astfel unităţi administra
tive intermediare între comune şi judeţ, cari ar putea fi nu
mite prin analogie p lă ţ i.
Dar trebue să se ţie seamă mai întâi de faptul că în Bu
covina comunele cu un venit care trece peste 500.000 lei şi
care poate fi considerat ca strict necesar pentru o organiza
ţie administrativă mai serioasă, abia ajung la 11% şi chiar
în Ardeal numai la 13% din numărul lor. In al doilea rând
nu putem pierde din vedere că în aceste provincii venitul
Expunere de motive 183 '
comunal repartizat pe sote ar dâ mijlociu cu puţin mai mult

de 200.000 lei.
Nu se poate dar tăgădui că oarecare grupare a satelor e
necesară chiar şi în aceste două provincii pentru ca admi
nistraţia lor să poată fi la nivelul cerinţelor vremii, iar în
Regat şi în Basarabia ea este indispensabilă.
Neputând răsturnă această argumentare, adversarii noş
tri afirmă că o asemenea structură a comunei rurale ar fi
în contrazicere cu prescripţiunile constituţionale.
Vom răspunde la timp şi la obiecţiuni de ordin constitu
ţional, pentru moment însă ne vom mărgini să constatăm
că din partea autorilor Constituţiei din 1923 asemenea o-
biecţiuni sunt cel puţin stranii, pentrucă ele ar însemnă că
Constituţia stă în calea linei bune organizaţiuni adminis
trative.
îfc
* *
Cu acccaş necesitate cu care condiţiimile concrete ne im

pun o anumită structură a comunei rurale, ele ne impun şi
normele generale de organizare şi principiile de funcţionare
ale administraţiunii locale.
In primul rând şi pentru aceleaşi motive pentru cari nu
putem răpi satelor diu Ardeal, Basarabia şi Bucovina carac
terul lor de unitate administrativă, nu putem impune în
organizarea acestor provincii norme de drept inferioare ce
lor sub cari ele au trăit sub .jugul străin.
Dar nu se poate tăgădui că ele, până la unire, se bucurau
de o largă descentralizare şi autonomie.
In Ardeal nu numai că a fost respectată, cum am văzut,
autonomia administrativă a satelor, dar la baza întregei ad
ministraţii locale găsim aceleaşi principii.
Administraţia judeţului este încredinţată acolo uuui con
siliu. ,.Congregaţia judeţeană“, care e un adevărat Parla
ment, cu un număr de membri care nu poate fi mai mic
de 120, dar se poate urcă până la 600.
Ca organ executiv al administraţiunii .judeţene, care de
fapt conduce toate serviciile judeţene, figurează un demni
tar ales. „subprefectul“. Deasemeni sunt aleşi de Congre
gaţia judeţeană prim-notarnl, notarii judeţului, prim pre
torii şi pretorii. (Tn lumina atacurilor împotriva proiectului
de faţă e interesant de relevat acest „bolşevism“ în Unga
ria Habsburgilor: p r e to r ii şi s u l fp r e f e c ii i aleşi!.,.).
Spiritul în care a fost concepută această organizaţie se

poate învedera din următoarele fapte:
Dacă subprefectul — administratorul ales al judeţului —
găseşte că vreun ordin al guvernului e ilegal sau dăunător
intereselor judeţului, el are dreptul să-şi formuleze obiec-
ţiunile într’o adresă către prefect, reprezentant al guvernu
lui central, sau eventual chiar direct către ministerul res
pectiv.
Şi dacă ministerul nu revenea asupra ordinului contestat,
subprefectul eră în drept, în termen de 8 zile, să-l supună
desbaterilor Congregaţiunilor judeţene. Şi î n istoria Unga
riei sunt cunoscute multe cazuri când congregaţia putea o-
pune o rezistenţă eficace actelor arbitrare ale guvernului.
In sfârşit, ca o notă finală caracteristică, — chiar pre
fectul — reprezentant, cum am arătat al guvernului cen
tral, fără atribuţiuni în administraţia locală propriu zisă,
nu putea intra în exerciţiul funcţiunii sale înainte de a
presta jurământul în faţa C o n g r e g a ţie i ju d e ţ e n e !
Deasemeni în Bucovina simplul fapt menţionat mai sus
că nu numai că la baza întregii organizaţiuni administra
tive se află acolo o comună autonomă, dar că această co
mună a fost considerată ca un organ al autorităţii de Stat
în administraţia locală, care singur dispunea de forţa po
liţienească, ne arată cât de serioasă a fost sub acel regim
descentralizarea şi autonomia locală.
E adevărat că în organizaţia districtuală în Bucovina gă
sim numai rudimente de consilii districtuale reprezentative
(Consiliul districtual şcolar şi comitetvd pentru întreţinerea
şoselelor districtuale), dar districtele Bucovinene fiind foarte
mici (la o populaţie de 800.000 suflete, unsprezece districte),
acest neajuns este pe deplin compensat prin organizaţia au
tonomă p r o v i n c ia l ă , care din acest punct de vedere nu lasă
n i m i c d e dorit.
In adevăr ca organ deliberativ în organizaţia provincială
funcţiona D ie îa , un adevărat parlament provincial, cu o
vastă competenţă legislativă, având dreptul să hotărască, în
toate chestiunile de interes provincial cari nu erau expres
•rezervate pentru Parlamentul central.
Ca organ executiv găsim aici o delegaţiune permanentă
a Dietei (,,Comitetul Ţării“), care avea în acelaş timp atri-
buţiuni ca organ de control şi de tutelă faţă de adminis-
traţiunile comunale şi ca atare ,,Comitetul Ţării” apare ca
•o instanţă de apel împotriva hotărîrilor consiliilor comunale.
Guvernul central era prezentat printr'im „locţiitor împă

rătesc“, numit p r e z id e n tu l ţă r ii”, care eră subordonat în pri
mul r â n d Ministerului de Interne, dar în acelaş timp avea
raporturi directe cu toate Ministerele.
Membrii „Dietei" aveau dreptul sa adreseze preşedintelui
ţării interpelări în şedinţă publică asupra tuturor chestiuni
lor de interes provincial şi acesta era obligat să răspundă,
după aceleaşi norme ca şi un ministru în Parlament.
Chiar în Basarabia ţaristă am văzut că satele cu orga
nizaţia lor atât de democratică, erau grupate în ,,voloste",
cari aveau un caracter de federaţiune, cu organe delibera
tive şi executive, elective, reprezentând fiecare o populaţi-
une până la 35—40.000 de suflete.
Deasupra satelor şi a plăşilor se ridicau consiliile jude
ţene (zemstvele judeţene) şi consiliul provincial („Zemstva
Guvernială”) de asemeni cu organele lor executive elective.
Această organizare a administraţiei locale ne explică pen
tru ce cu toată nesocotirea intereselor acestei provincii şi
chiar a persecuţiunii din partea guvernului central, ea a
putut lupta cu oarecare succes împotriva orgiei guverna
mental ruseşti.
Dispoziţiunea constituţională spune ritos că legile de or
ganizare administrativă „vor avea de bază descentralizarea
administrativă“.
Textul constituţional, în adevăr, nu lasă nici o îndoială în
ce priveşte caracterul pe care trebue să-I aibă organizaţiu-
nea noastră administrativă, când prescrie că la baza ei tre
bue să fie descentralizarea administrativă, ceeace implică şi
autonomia administraţiunilor locale, fiindcă tocmai această
autonomie deosebeşte d e s c e n tr a liz a r e a administrativă de o
simplă deseoncentrare de biurouri.
Nu mai puţin că datoria de a asigura unitatea naţională
sau prescripţiunile constituţionale şi însuş interesul unei bune
gospodării obşteşti ne indică normele necesare de organizare
administrativă.
Faţă de rezultatele comparative ale administraţiunii din
diferite provincii rezumate în tabelele anexate nu e nece
sară o desfăşurare de erudiţie pentru a ne dovedi că în
condiţiunile de viaţă ale Statelor moderne numai deslănţui-
rea energiilor cetăţeneşti, necompatibilă cu un regim pol-
ţienesc de centralizare, poate asigura prosperitatea şi pro
păşirea unei naţiuni.
Din toate aceste consideraţiuni rezultă nu numai că or-
■ganizaţiunea noastră comunală trebuie, cum am arătat, re

clădită din temelie, dar şi organizaţiunea noastră judeţeană,
fiindcă dacă aceasta este pătrunsă de spiritul de poliţism şi
de biurocratism centralist, va rămâne iluzorie orice descen
tralizare şi autonomie comunală.
Şi In primul rând trebuie să dispară prefectul a tot pu
ternic, care cumulează calitatea de reprezentant al guver
nului central şi cea de singur conducător, iresponsabil faţă
-de obştea cetăţenească a întregei gospodării locale.
Acest adevăr îl recunosc şi autorii legii din 1925 în a
■cărei expunere de motive citim următoarele cuvinte:
,,Este evident că într’o organizare descentralizată ideală,
prefectul ar trebui să rămână numai un comisar al guver
nului cu dreptul de supraveghere şi control“.
Din nenorocire însă expunerea de motive din 1925 crede
necesar să adaoge imediat:
„Cu toate astea însă această soluţiune la care tindem (?!)
nu o putem adoptă pentru perioada de transiţie“.
Rămâne un mister al acestor filosofi politici de ce pentru
„perioada de transiţie“ este necesară o gospodărie atât de
jalnică ca aceea care rezultă din datele statistice anexate.
Reorganizarea administraţiunii judeţene, ca mijloc de
descentralizare administrativă, implică aşezarea pe alte
temelii a raporturilor dintre puterea centrală şi administra-
ţiunea locală.
De această necesitate s‘ar părea că îşi dădeau seama şi
autorii legii din 1925 când în expunerea de motive ce o
-însoţea pe de o parte declarau necesară ,,o descentralizare
a serviciilor Statului şi deci o reorganizare a tuturor de
partamentelor pentru a le pune în acord cu descentraliza
rea“ — iar pe de altă parte ne promiteau că după aceste
legi „vor trebui să urmeze proiecte de legi pentru reorga
nizarea Ministerului de Interne şi a Consiliului adminis
trativ superior“.
Condiţiunile în cari urmează să se desfăşoare acţiunea
administrativă presupun, în adevăr, în primul rând apro
pierea puterii centrale de periferie, adică desconcentrarea.
In al doilea rând ele necesită coordonarea activităţii admi
nistrative din diferite judeţe atât pentru ca să poată fi re
alizate lucrări inaccesibile administraţîunilor judeţene sin
guratice, cât şi pentru a crea im aparat potrivit pentru di
feritele regiuni ale ţării.
In adevăr alte sunt chestiunile asupra cărora urmează
să fie concentrată atenţiunea administratorului în Cadrila

tei-, în Banat, în Bucovina sau în Basarabia şi mai cu sea
mă sunt foarte deosebite eondiţiunile în cari au trăit des-
păţite veacuri îndelungate.
Aceste probleme în orice caz nu se pot rezolvi fără con
cursul sincer şi hotărît al tuturor provinciilor româneşti.
Până şi perspicacitatea autorului expuneriii de motive din
J92.5 şi-a dat seama că „provinciile surori au venit cu tra
diţiile lor administrative, cu obiceiurile şi mentalitatea lor"
Cum însă nu se deosebesc numai tradifiile şi obiceiurile,
ei şi problemele înseşi ale vieţii economice, sociale şi cultu
rale, şi mai cu seamă, cum am spus, eondiţiunile generale
în care trebuie desfăşurată acţiunea administrativă, atunci
evident, nici o organizare administrativă serioasă nu poate
face abstracţie de toate aceste deosebiri.
Astfel vechea problemă a creării unor unităţi adminis
trative superioare judeţelor, care a preocupat două generaţii
de oameni de Stat din România, capătă o altă acuitate şi o
altă însemnătate.
Ea se pune nu numai ca o condiţie pentru realizarea unei
bune administratiuni locale, dar şi ca o condiţiune de în
chegare naţională prin colaborarea intimă şi spontană a tu
tu roi- elementelor naţiunii româneşti, pentru că această în
chegare nu poate rezulta dintr‘o „unificare“ mecanică sil
nică, dispreţuitoare a realităţii.
Şi realitatea fundamentală este tocmai e x is te n ţ a însăşi a
unor provincii cari au fost despărţite de veacuri, cari sunt
hotărîtc să trăiască într'un Stat român unitar, dar cari to
tuşi au tradiţii, obiceiuri, mentalităţi condiţiuni de vieaţă
deosebite.
O lege administrativă care ar ignora această realitate nu
numai că ar fi dela început condamnată, dar ar primejdui
poate consolidarea Statului care i-a servit de pretext.
Aşa dar dacă legiuitorul poate avea oarecare latitudine în
ce priveşte formele concrete de realizare a principiilor de
desconcentrare, descentralizare şi coordonare a acţiunii ad
ministrative pe regiuni, această latitudine nu-i îngădue în
orice caz un prea mare avânt de originalitate. Presiunea
realităţii înfrânează fatal fantezia de autor.
-* **
Dar o organizare administrativă pe aceste temelii pune
înaintea legiuitorului şi o problemă extrem de gravă în ce
priveşte asigurarea controlului necesar, înfrânarea arbitra

rului şi apărarea legalităţii.
Fără control nici o administraţie descentralizată, corectă
şi eficace, nu e cu putinţă; arbitrarul exclude prin definiţie
orice autonomie a organelor administrative.
Dar şi aici condiţiunile unei organizări adminstrative, pe
temeiul descentralizării şi al autonomiei locale, dictează cu
destulă stricteţă normele pentru exerciţiul eficace al con
trolului şi pentru asigurarea legalităţii. Condicile de legi din
toate ţările ne dovedesc că legiuitorul nu are o prea mare
dificultate în ceeace priveşte alegerea sistemelor posibile de
organizare pentru asigurarea controlului administrativ şi
pentru înfrânarea abuzurilor de putere.
*
* *
In expunerea de mai sus am căutat să arătăm că normele
de organizare şi principiile de funcţionare ale unei adminis-
traţiuni locale în România întregită se impun, în linii ge
nerale, de condiţiunile concrete în care se află ţara noastră.
Aceste lămuriri însă ne uşurează acum şi sarcina de a
schiţa economia proiectului nostru şi principiile fundamen
tale puse la baza lui.
* **
Problema esenţială pentru un Stat în majoritate compus
de ţărani, organizarea administraţiei rurale am rezolvit-o
pe calea care se impunea prin forţa lucrurilor.
Am recunoscut, în principiu, fiecărui centru de populaţie ■
caracterul de unitate administrativă.
Numai satele cari ele înşi-le voiesc să se alipească la vreun
alt sat sau comună, spre a formă astfel împreună o obşte
sătească sau comunală, îşi pierd individualitatea lor.
Dar, evident, organizaţia concretă pe care o poate avea
un sat nu este identică, ci variază atât după numărul po
pulaţiei, după mijloacele de care dispune sau după parti
cularităţile situaţiunii geografice.
In constituirea organelor de administraţie rurală constă
inovaţiunea mai însemnată a proiectului de faţă, în com
paraţie cu legiuirile regatului de până acum.
După acest proiect comuna rurală, în principiu, trebuie
să aibă — în afară de excepţiunile dictate de împrejurări
— o populaţie de cel puţin 10.000 locuitori, fie că această

comună e constituita dintrTm singur sat mare, fie că ea
e formată din unirea mai multor sate.
Bineînţeles structura organelor comunale nu poate fi la
fel în comunele constituite dintrTm singur sat şi în cele
formate din mai multe sate.
Vom vedea îndată particularităţile acestei organizări, dar
mai întâi să rezumăm organizarea satelor cari influenţea
ză în mare parte structura comunelor.
Satele, centre naturale de populaţie, aşa cum s‘au născut
în cursul vremii, sunt tocmai acele ,,adunări de cetăţeni",
cum s‘a exprimat raportul legii din 1925 în Senat pe cari
legiuitorul „nu le creează”, ci numai le poate „consacră”.
In mod natural proiectul împarte satele după numărul po
pulaţiei lor, în două categorii: sate mici cu o populaţie până
la 600 de suflete şi sate mari cu o populaţie care trece
peste acest număr de locuitori.
Satele mici, evident, au resurse prea reduse pentru ca să
poată avea o organizaţie prea complicată.
Locuitorii fiecărui sat vor avea dreptul chiar să hotărască
dacă au nevoie de alegerea uni organ deliberativ în formă
de consiliu sătesc, sau rolul acestui organ îl va îndeplini
o simplă adunare a capilor de familie care se întruneşte,
fără multe formalităţi, spre a se sfătui asupra nevoilor ob-
ştei săteşti.
In cazul acesta din urmă primarul este ales iarăşi, fără
multe forme, în adunarea sătească, ca şi încasatorul satu
lui, pe termen de doi ani.
întrucât funcţiunile ce au de îndeplinit aceşti dregători
ai satului au un caracter mai mult onorific, — de altfel
asemenea structură patriarhală le va cere şi foarte puţină
muncă — aparatul acesta e foarte puţin costisitor.
Tot aşa adunarea sătească alege pe doi delegaţi cari să
ajute pe primar în funcţiunile sale, numeşte — dacă este
nevoie şi are mijloace — pe secretarul satului, pe străjerl
şi alţi slujbaşi.
Deşi atribuţiunilc organelor administrative săteşti, după
natura lor, sunt aceleaşi ca şi ale administraţiunii comunale,
ele nu pot fi, şi nu vor fi, îndeplinite decât în măsura
mijloacelor disponibile căzând asupra administraţiunii co
munale toate sarcinele pe cari statul nu le poate satisface
singur.
Dar existenţa acestei organizaţiuni e totuş necesară, ori

cât de mici ar fi fost mijloacele satului. In afară de rolul,
educativ al vieţii cetăţeneşti în sine, organizaţia sătească, în.
forma ei primitivă, va servi pentru a indica administraţiei
comunale cari sunt nevoile mai însemnate ale vieţii obşteşti.
Proiectul de lege prevede însă şi pentru satele mici facul
tatea de a alege un consiliu sătesc, a cărui alegere este obli
gatorie pentru satele mari.
Nu voiu insistă asupra organizării satelor în cari fune-
ţionează un consiliu ales, ca şi asupra organizării comu
nelor constituite dintr‘un singur sat.
Normele de organizare pentru acestea sunt simple şi uşor
pot fi sesizate: un consiliu, ales ca organ deliberativ, un
primar ca organ executiv, o delegaţiune care ajută pe pri
mar, înlocuieşte consiliul în răstimpul dintre sesiuni şi are
şi anumite atribuţiuni proprii.
Mă voiu opri numai puţine momente asupra comunelor
rurale constituite din mai multe sate.
Comuna rurală din această categorie are o structură deo
sebită în care se stabileşte cea mai intimă legătură între
organizaţia sătească.
Membrii aleşi ai consiliului acestor comune izvorăsc, mai
întâi, dintr‘un sufragiu care prin sine însuşi asigură repre
zentarea cât mai adequată a satelor în comune.
In al doilea rând atât din consiliu, cât şi din delegaţia
consiliului, fac parte obligator şi reprezentanţii direcţi ai
satelor (primari săteşti sau înlocuitorii lor).
In sfârşit primarul comunal, fiind ales aici, — prin deo
sebire de primarii săteşti şi primarii comunelor constituite
dintr’un singur sat, cari sunt aleşi prin votul obştesc sau
direct de adunarea capilor de familie, — de consiliu, el
are ca prim-ajutor pe primarul sătesc al satului de reşe
dinţă pentru întregul teritoriu al comunei şi pe primarii
celorlalte sate ca ajutoare pentru chestiunile particulare cari
privesc satul respectiv.
*
**
Organizarea comunelor urbane a suferit cele mai puţine
modificări faţă de legislaţia anterioară.
Şi acum organul deliberativ rămâne consiliul comunal,
-orăşenesc sau municipal, iar organul executiv este tot pri
marul cu ajutorii săi cari lucrează împreună cu delegaţia
consiliului.
Deosebirea rezultă mai mult din lărgiera atribuţiunilor şi

din normele de funcţionare ale întregului aparat, cari, ca
şi în toate celelalte organizaţiuni, tind spre o reală descen
tralizare şi autonomie locală.
>1=
* *
Nu avem multe de spus nici despre organizaţia judeţeană.
Inovaţiunea esenţială, în această privinţă, din' proiectul
de lege, constă în electivitatea organului executiv al admi-
nistraţiunii judeţene care nu mai este prefectul judeţului,
ci preşedintele delegaţiunii consiliului judeţean, cum a fost
înainte de unire în Ardeal şi Basarabia.
Astfel organizaţiunea judeţeană este aşezată în linii ge
nerale pe aceleaşi principii ca şi organizaţia comunală.
Şi aici găsim un consiliu ales după aceleaşi norme ca şi
consiliul comunal, precum1 şi aceeaş delegaţie a consiliului,
iar rolul de primar îl are preşedintele delegaţiunii.
In sfârşit, ajungem la asociaţiunea judeţeană generală.
Gruparea voluntară a judeţelor din resortul directoratului
are un caracter de simplă colaborare dintre unităţile aso
ciate.
Ca organ deliberativ funcţionează şi aici tot un consiliu
dar alcătuit din simpli delegaţi ai judeţelor şi ai municipii
lor asociate, şi ca organe executive, tot o delegaţiune a con
siliului alcătuită însă şi ea din delegaţii judeţelor şi muni
cipiilor, ca şi preşedintele delegaţiunii asociaţiunii, cu atri-
buţiuni de aceeaş natură ca şi ale preşedintelui delegaţiu
nii judeţene.
Asociaţiunea judeţeană generală constitue o circumscrip-
ţiune administrativă propriu zisă, fiindcă limitele ei sunt
determinate de limitele judeţelor asociate, iar acestea pot
varia după normele stabilite de lege.
Asociaţiunile judeţene se înfăţişează ca o grupare a mai
multor judeţe unite spre realizarea unor scopuri de interes
comun, care întrec mijloacele judeţelor singuratice — prin
aceasta judeţele servesc mai mult scopului de desconcentrare
administrativă — grupându-se în jurul unui nou organ
creat anume pentru aceasta în cele 7 centre ale ţării, prin
reorganizarea ministerelor. Intr'un cuvânt asociaţiunile ju
deţene, după proiectul actual, se deosibesc de cele prevă
zute în legea din 1925 mai mult prin raporturile lor cu
organele d e s c o n c e n ir a ie ; decât prin normele lor de oragnî-
zare şi funcţionare.
Şi aici intrăm în altă ordine de principii puse la baza

proiectului de lege.
** %
Paralel cu scara de institutiuni de autonomie locală —
satul, comuna rurală, comuna urbană, municipiul, judeţul,
asociaţiunea judeţeană generală, — proiectul de lege orga
nizează şi o ierarhie de organe ale guvernului central.
In vârful acestei ierarhii se găseşte Directorul ministerial
local care e egal în grad de subsecretar de Stat şi e reprezen
tantul guvernului în toată accepţiunea acestui cuvânt.
In adevăr, în noua organizare a ministerelor se creiază în
diferite centre ale ţării mai multe servicii ministeriale locale.
Şefii acestor servicii, făcând parte din organizarea minis
terelor respective, sunt în acelaş timp subordonaţii direc
torului ministerial local în tot ce priveşte funcţiunea ser
viciilor lor în resortul directoratului.
Totdeodată şefii serviciilor ministeriale locale formează în
jurul directoratului, împreună cu membrii delegaţiunii aso-
ciaţiunii judeţene, un colegiu administrativ sub nume d -
Directorat ministerial local, care dirijează şi coordonează
acţiunea administrativă din întreg resortul său.
In adevăr descentralizarea administrativă, care urmează
să dea cele mai variate atribuţiuni organelor locale — atri-
buţiuni cari până acum intrau în competinţa organelor cen
trale — presupune coordonarea ramurilor de administraţi-
une cari intră în sfera acestor atribuţiuni.
Un marcant membru al guvernului liberal trecut pune în-
tr‘o conferinţă consacrată chestiunii de descentralizare ad
ministrativă, următoarea întrebare:
„Vedeţi d-voastre şosele, căi ferate, canale sau pe altă
parte lucrări sanitare, precum uscări de mlaştini, canali
zări, construcţii de spitale sau de ospicii mai mari, ca re
zultate ale iniţiativelor izolate comunale”?
Şi mai departe conferenţiarul urmează:
,,Pentru ca asemenea lucrări să fie coordonate, „regiu
nea“ este indispensabilă. Regiunea trebuie să coordoneze pe
de o parte toate iniţiativele locale iar pe de alta să facă
posibilă executarea lucrărilor hotărîte prin descentralizarea
simultană a tuturor departamentelor. O descentralizare ce
n’are în vedere decât Ministerul de Interne şi care se ocupă
numai de alegeri comunale şi judeţene este o parodie de
descentralizare. O adevărată lege de descentralizare este
aceea care descentralizează în acelaş moment toate admi

nistraţiile de Stat“.
(C. Argctoiaim. — ..Descentralizare administrativă şi re
gionalism“, în Revista de Drept Public, 1926 Nr. t, pag. 24).
Fostul ministru liberal cu acest prilej aminteşte proiectul
de lege prezentat de d-sa Corpurilor legiuitoare în altă i-
postasă, proiect care trecuse chiar prin Senat şi în care o
asemenea descentralizare era prevăzută.
Proiectul supus astăzi deliberărilor Corpurilor legiui
toare a renunţat la „regiune“ (nu ştim pentru ce conferen
ţiarul liberal pune cuvântul acesta în ghilimele) ca circum
scripţie administrativă.
Cu atât mai necesară apare, asociaţia generală a judeţelor
grupate îu jurul directoratului, pentru că directoratul singur
evident n a r putea duce la descentralizarea care presupune
întotdeauna colaborarea în administraţie a organelor elective.
Crearea directoratului, singură, ar putea duce cel mult
la dcsconcentrarea biurourilor ministeriale, nu la descen
tralizare după cum expune un vechiu tratat de Drept Ad
ministrativ francez:
„Pentru a administra Provansa, desigur e mai bine ca
administratorul, chiar când el depinde de minister, să se
afle la Marsilia decât la Paris, dar de a da prefectului Mar-
siliei o mai largă putere de decizie sau a-i mări atribuţiunile
încă nu înseamnă a face descentralizare; adevărata des
centralizare ar consista în administrarea Provansei de către
aleşii Provansalilor înşişi (H. Bertelemy, ,,Traité Elémentaire
de Droit Administratif“... Paris, 1926, pag. 112).
Astfel este lămurit că pentru descentralizarea *pe care o
prescrie Constituţia, este necesară colaborarea în adminis
traţia locală a organelor elective şi totodată coordonarea ac
ţiunii acestor organe într'o sferă mai vastă decât aceea pe
care ne-o înfăţişează comunele sau judeţele izolate.
iji
Directorul ministerial local este pârghia principală a a-

cestei organizaţii atât ca reprezentant al guvernului, cât şi
ca şef al tuturor agenţilor puterii centrale şi ca organ de
supraveghere şi control al tuturor administraţiunilor auto
nome din resortul său.
Prefecţii de judeţe, fireşte, sunt subordonaţi directorului
ministerial local şi numai prin el pot corespunde, afară de
cazuri anume prevăzute în lege, cu ministerele.
Ca reprezentant al puterii centrale prefectul este şeful

poliţiei judeţene şi comisarul guvernului pe lângă adminis-
traţiunile locale.
Proiectul de lege îi dă în această privinţă foarte însemnate
atribuţiuni şi-i pune la dispoziţie mijloacele necesare pentru
a asigură ordinea şi toate interesele superioare de Stat.
Sub ordinele directe ale prefectului sunt puşi prim-pre-
torii cari se află în capul plăşii şi ajutorii lor, pretorii cari
la nevoe pot funcţiona pe lângă toate centrele de adminis
traţie rurală mai însemnate din punctul de vedere al intere
sului de Stat.
Nu credem că ar mai fi nevoe de a expune în detaliu
dispoziţiile legii în ce priveşte funcţionarea aparatului d"
organe ale puterii centrale în localitate şi ale diferitelor or-
ganizaţiuni în legătură cu legea.
Trecem la dispoziţiunile relative la organizarea tutelei ad
ministrative şi a organelor speciale menite să asigure le
galitatea şi să înfrâneze arbitrarul şi abuzurile de putere.
Exerciţiul tutelei administrative în ce priveşte adminis-
traţiunile locale autonome este încredinţat în proiectul de
faţă, în primul rând, diferitelor instanţe ale acestei adminis-
traţiuni însăşi, cari din acest punct de vedere formează o
ierarhie care începe cu satul şi se sfârşeşte cu judeţul. In
cazul acestei ierarhii este pusă nu delegaţia judeţeană, fiind
dat caracterul ei voluntar, ci comitetele de revizuire.
Această tutelă funcţionează paralel cu exerciţiul dreptului
de inspecţie şi control pe care-1 are aceiaşi ierarhie de ad-
ministraţiuni autonome, în combinaţie însă cu altă ierarhic
a organelor puterii centrale care începe cu pretorul şi se
sfârşeşte cu Ministerul de Interne.
*
* *
Orice organizaţie administrativă nu-şi poate satisface me
nirea dacă nu este asigurat respectul legii şi nu sunt puse
la dispoziţia cetăţenilor mijloacele de apărare împotriva ar
bitrarului şi a abuzurilor de putere.
In ce priveşte funcţionarea administraţiunilor autonome
locale, nu am crezut că ar putea fi suficiente numai plân
gerea adresată autorităţilor superioare, sau calea justiţiei
ordinare şi a contenciosului administrativ.
Bine înţeles toate aceste mijloace rămân şi astăzi la înde
mâna părţilor interesate.
Dar am crezut necesar de a crea şi instanţe speciale car!

prin natura lor sunt organe administrative deliberative de o
structură deosebită menită să deâ o bază legală, solidă, atât
exerciţiului de tutelă şi de control administrativ, cât şi ac
ţiunii agenţilor puterii centrale faţă de administraţiunile
autonome locale.
Aceste instanţe sunt: comitetele locale şi comitetul central
de revizuire cari în condiţiunile prescrise de lege pot re
vizui şi reformă toate actele administratiunilor locale.
In acelaş timp comitetele de revizuire, sesizate de cei în
drept, pot hotărî atât revocarea diferiţilor reprezentanţi ai
administraţiunii locale, cât şi disolvarea delegaţiilor şi con
siliilor respective.
Ca organe administrative comitetele de revizuire exercită
în mod normal tutela administrativă în ce priveşte judeţele
şi municipiile.
Comitetele locale de revizuire apar în acelaş timp ca pri
ma instanţă pentru verificarea şi judecarea gestiunii admi
nistraţiunii locale, faţă de cari Curtea de conturi rămâne
numai ca instanţă de apel.
tn ce priveşte recrutarea membrilor comitetelor de revi
zuire şi normele lor de funcţionare, am avut toată grija ca
acest aparat să se bucure de prestigiul şi autoritatea in
stanţelor judiciare, fără ca să piardă caracterul lor admi
nistrativ.
% î-i
Deşi proiectul pe carc-1 supunem astăzi deliberării Cor

purilor legiuitoare a introdus modificări esenţiale în ante
proiectul comisiunei dc redacţiune publicat acum două
luni, el nu se îndepărtează însă prea mult de economia lui.
Asupra acestui proiect opinia publică şi-a putut dar spu
ne cuvântul cu deplină cunoştinţă de cauză.
Tn acelaş timp cunoaştem astăzi şi obiecţiuniie Consiliu
lui legislativ cari corespund criticilor din presă şi din con
ferinţele diferi(ilor bărbaţi de Stat.
Nc vom opri asupra unora din aceste obieeţiuni formulate
împotriva întocmirilor proiectului.
Prima din observaţitinile menţionate, deşi are vreo însem
nătate numai din punctul dc vedere pur practic al opor
tunităţii, merită totuş o deosebită atenţiune, fiind dată si
tuaţia financiară a ţării.
196 Expunere de- motive
Şi anume se zice că organizarea prevăzută de noi ar fi

prea costisitoare şi ar impune Statului noui şi grele sarcini,
ceeace n’ar fi admisibli în situaţia tezaurului public.
Vom dovedi îndată că dacă organizarea administrativă
prevăzută în proiectul de faţă se va aplică cu stricteţă, ea
uu numai că nu va impune cheltueli mai mari, dar va face
cu putinţă o mare reducere de cheltueli neproductive.
Şi socoteala nu esté grea.
In adevăr în organizaţia actuală funcţionează 8.751 co
mune rurale.
Aceste comune trebuie să aibă un aparat complet cu câte
8.751 primari, ajutori de primari, notari, secretari comu
nali, etc.
După proiectul însă, supus astăzi deliberării Corpurilor
legiuitoare aplicarea strictă a organizaţiei rurale prevăzute
de el ar reduce numărul comunelor rurale la cel mult de
1.500.
Ce economii trebuie să rezulte numai din acest fapt?
Este uşor de calculat că numai din reducerea numărului
de notari comunali ar rezultă o economie de circa una sută
cincizeci milioane lei anual.
O economie şi mai însemnată ar decurge din dispariţia
perceptorilor actuali, a numărului excesiv de cancelarii co
munale şi aşa mai departe. Nu mai vorbesc de suprimarea
secretarilor comunali şi de reducerea numărului de primari
comunali.
Dar ni se va obiectă că, pe de altă parte, se creează o or
ganizaţie în fiecare sat care va ocazionă cheltueli inexis
tente astăzi; vom avea două serii de primari, primari să
teşti şi primari comunali, precum şi două serii de notari,
notari comunali propriu zis şi secretarii săteşti etc.
Estr uşor de dovedit că cheltuiala cerută de aceste inova-
ţicni va fi cu prisosinţă acoperită de economiile rezultate
din reducerea numărului comunelor.
Mai întâi să se analizeze mai de aproape cifrele.
Numărul total de sate se urcă după datele statistice ale
Ministerului de Interne la 15.267.
Din acest număr urmează sa scădem mai întâi cele 500 de
sate cari vor constitui singure o comună şi prin urmare au
intrat déjà în socoteala de mai sus.
In al doilea rând trebuie să scădem satele cari vor preferi
să se alipească la vreun alt sat, refuzând să constituie o u-
uitate administrativă.
Din statisticele noastre rezultă că avem în total 747 de

-sate cu o populaţie mai mică de 100 suflete, adică cu mai
puţin de 20 de familii. Credem dar că nu este prea temerar
să presupunem că aceste mici cătune vor preferi, în genere
să se alipească la vreun sat vecin.
Atunci rămâne numărul total de sate cari urmează să fie
repartizate între comune de 14.020.
Dar am văzut că din 8.751 de comune rurale actuale n’ar
rămânea, în caz de strictă aplicare a normelor de organizare
din proiect, decât 1.500, adică cu 7.251 de comune mai puţin
ca astăzi, eliberându-se astfel veniturile cari alimentau bu
getele acestora.
Se naşte întrebarea dacă economiile rezultate din dispari
ţia a 7.251 de comune rurale nu vor ajunge pentru a acoperi
cheltuelile unor organizaţii săteşti rudimentare cari nu pot
suferi nici o comparaţie cu aparatul comunelor rurale de
astăzi, în număr de 14.020, adică dacă nu va ajunge chel
tuiala de astăzi a unei comune pentru cel mai puţin de două
sate de mâine?
Răspunsul este uşor.
De cele mai multe ori în satele, aşa cum le prevedea legea
primarul, secretarul, străjerii şi alţi slujbaşi, de vor fi, vor
avea salarii sau indemiiizihi din cele mai modeste.
Din tabelele anexate se poate vedea că 7.289 de sate — a-
proximativ jumătate din totalul lor — sunt sate mici în
sensul proiectului de lege, adică cu o populaţie până la 600
de locuitori, adică cu maximum de 100—120 de familii şi în
mijlociu cu 40—50 de familii de sat.
Ce salarii va putea pretinde primarul şi alţi dregători tn
aceste sate faţă de organizaţia lor atât de patriarhală?
Mai departe. Sate cu o populaţie del 600—1.000 locuitori
sunt încă în număr de 3.208. Şi în aceste sate nu pot fi de
cât maximum 200 de familii, deci în mijlociu 150—160 de
familii.
Iarăş ce salarii vor putea pretinde dregătorii embrionari
ai acestor sate?
Credem că experienţa din Basarabia justifică pe deplin
credinţa că aceste 10.000 de sate, cu o populaţie până Ia 1.000
de locuitori, primarul sătesc se va mulţumi, cu o indemnizare
pentru cheltuelile sarcinei, de un „salar” lunar mijlociu de
vreo 500 lei, considereîndu-şi sarcina mai mult ca un serviciu
onorific.
Rămân însă aproximativ 4.000 sate, din cari vreo 3.000

cu o populaţie dela 1.000—2.000 şi 1.000 cu o populaţie de
peste 2.000 locuitori.
Chiar dacă primarii săteşti din aceste sate vor primi uu-
salar dela 1.100—2.000 lei lunar, este evident că economia
celor peste 7.000 de comune rurale suprimate va fi mai mult
decât îndestulătoare ca să acopere toate aceste cheltueli.
Şi mai lămurită este situaţia în ce priveşte cheltuelile de
Stat impuse de noua organizare.
Din tabelele anexate se poate vedea că noua organizare ar
impune Statului o cheltuială de 98.166.000 lei pentru perso
nal şi circa 93.000.000 lei pentru material, în total deci un
spor de cheltueli de 191.166.000 lei.
Dar mai întâi acest spor de cheltueli în parte este aparent.
De pildă: 40.200.000 lei, suma prevăzută pentru material la
pretorate, încarcă bugetul Statului numai pentrucă descarcă
în acelaş timp pe acel al judeţelor. Pentru contribuabili a-
ceasta nu constituie în orice caz o sarcină nouă.
Pe dealtă parte, din aceeaş anexă, se poate constata că
făcând chiar abstracţie de acest fapt, sporul de cheltueli nu
numai că se compensează prin economiile rezultate din des
fiinţarea notarilor actuali (cari astăzi sunt plătiţi de Stat)
şi al Consiliului superior administrativ (pentru că în sporul
de mai sus se prevede bugetul întreg al Comitetelor de re
vizuire cari iau locul Consiliului superior administrativ), pre
cum şi din reducerea numărului de pretori, a subprefecţilor,
etc., dar rezulta şi o economie de 48.433.293 lei.
In realitate însă noua organizare administrativă ar face
cu putinţă reduceri mult mai însemnate în bugetul Statului.
Iu socoteala de mai sus n’am ţinut seama de economiile ce
yor rezulta pentru diferite departamente ministeriale numai
mulţumită organizaţiei pe directorate locale,
Câteva exemple: la Ministerul Instrucţiunii Publice func
ţionează astăzi 15 inspectorate şcolare, după reformă vor ră
mâne 7 servicii ministeriale locale, suprimându-se prin ur
mare 8 inspectorate.
Tot aşa Ministerul Sănătăţii va trebui să se mulţumească
cu 7 inspectorate, etc.
La aceasta va trebui să adăugim şi economiile ce vor de
curge din reducerea atribuţiunilor şi deci al numărului de
funcţionari în serviciile centrale ale ministerelor.
Din aceste lămuriri rezultă clar că dacă prin aplicarea re
formei nu se vor realiza economii, aceasta nu va fi din cauza
organizării prevăzute în noua lege, ci din cauza lipsei de

hotărîre în ce priveşte reduceri şi suprimări pe cari le face
cu putinţă legea.
Dar oricât am ţine seama de scăderile şi slăbiciunile pro
venite din această cauză, suntem convinşi că prin forţa lu
crurilor ne vom impune mari reduceri de cheltueli inutile.
In toată expunerea de mai sus am făcut abstracţie de un
factor esenţial şi anume că o cheltuială înşine oricât de mare
ar fi ea, nu este dăunătoare dacă ea este întrebuinţată pen
tru scopuri productive, adică ea aduce mai mult folos decât
sacrificiile pe cari le cere.
Din acest punct de vedere însăş experienţa tuturor tim
purilor şi a tuturor ţărilor din lume ne dovedeşte că orga
nizarea administrativă, bazată pe principiul de descentrali
zare şi autonomie locală, este cea mai puţin costisitoare şi
în acelaş timp cea mai productivă, pentru că administraţia
îji cazul acesta, este încredinţată reprezentanţilor contribua
bililor înşişi cari sunt cei mai interesaţi să-şi cruţe punga.
Cu o condiţie, bine înţeles, ca descentralizarea şi auto
nomia să nu fie o ficţiune în dosul căreia se ascunde de o-
biceiu biurocratismul cel mai desfrânat şi risipitor.
Şi aceasta este tocmai deosebirea între organizarea ad
ministrativă de astăzi, care se rezumă în realitate în atot
puternicia a celor 71 de prefecţi recrutaţi pe bază de con-
•sideraţiuni politice şi din punct de vedere administrativ
conduşi de şefii biurourilor de minister şi organizaţia admi
nistrativă a legii ce o prezentăm, care va dâ cetăţenilor în
şişi grija şi sarcina intereselor lor obşteşti.
Aşteptăm, în linişte, rezultatele acestei reforme în ce pri
veşte reducerea de cbeltueli inutile şi creşterea de produc
tivitate mulţumită focarelor de vieaţă şi activitate cetăţe
nească isvorîte din aplicarea ei cinstită şi hotărîtă.
Obieeţiunile, în altă ordine, asupra cărora ne simţim da

tori să ne oprim, se referă la constituţionalitatea diferitelor
•dispoziţiuni ale proiectului.
Principalele din aceste obieeţiuni afirmă că:
1. Satele, ca sectoare ale comunelor rurale, sunt o noul
diviziune teritorială, neprevăzută în Constituţie şi prin ur
mare oprită de ea fiind incompatibilă cu dispoziţiile art. 4t
şi 111 din Constituţie relative la impozitele comunale.
2. Adunările săteşti, ca organe de administraţie sătească*,

sunt în contrazicere cu prescripţiunile art. 33 din Constitu
ţie, după care „toate puterile Statului emană dela naţiune,
care nu le poate exercită decât numai prin delegaţiune“.
Acest articol ar opri guvernarea directă pe care ar insti-
tui-o adunările săteşti.
3. Asociaţiunile judeţene ar constitui şi ele o nouă divi
ziune teritorială şi deci tot oprite de Constiuţie, şi
4. Comitetele locale şi Comitetul central de revizuire ar
avea caracterul de tribunale extraordinare în afară de in
stanţele judiciare sau de contencios administrativ, singurele
permise de Constituţie.
Vom cercetă aceste obiecţiuni pe rând.
* s>: *
In ce priveşte diviziunea teritorială a satelor, socot că mâr

pot dispensă de discuţiuneâ prescripţiunilor art. 4 şi 111 din
Constituţie — discuţie pe care o voiu face de altfel în măsura
necesară mai târziu — pentru simplul motiv că în această
privinţă proiectul de lege nu aduce nici o inovaţiune princi
pială.
In adevăr, acest proiect declară satele ca sectoare ale co
munelor rurale din cari fac parte.
Dar în această privinţă găsim în art. 5 al legii din 1925
dispoziţiunea care autoriză împărţirea comunelor urbane ,,în
circumscripţii anumite sectoare”. Pentru ce dar art. 4 din
Constituţie ar opri împărţirea comunelor rurale în sectoare,
dacă el autoriză pe legiuitorul din 1925 de a împărţi comu
nele urbane în sectoare?
Ni se va răspunde poate că ultimul aliniat al art. 5 din
legea din 1925 declară că sectoarele comunelor urbane, „nu
sunt persoane juridice” şi că aceasta ar constitui toată dife
renţa cu satele din. proiectul nostru.
In art. 1 însă al Legii pentru organizarea administraţiumi
comunale a oraşului Bucureşti” din 1926 citim:
„Oraşul Bucureşti se împarte în 4 sectoare... Municipiul şi
fiecare din sectoarele sale) precum şi comunele suburbane
sunt persoane juridice şi se administrează de Consilii".
Iar art. 2 al aceleeaş legi mai adaogă:
„Fiecare din aceste unităţi administrative are bugetul său
percepe taxele, impozitele şi contribufiunile dela locuitorii
domiciliaţi pe teritoriul ei, suportă sarcinile aferente şi re
zolvă toate chestiunile privitoare la interesele cu caracter

local în cuprinsul teritoriului pe care-1 reprezintă”...
Iar art. 16 din legea citată face cu putinţă ca aceeaş struc
tură să fie adaptată şi de alte municipii sau chiar i m p u s ă
lor, glăsuind, în adevăr:
„Dispozitiunile generale din această lege se vor putea apli
că şi în celelalte oraşe municipii, după iniţiativa consiliilor
lor comunale sau a M in is te r u lu i d e In te r n e , pe baza votului
conform al Consiliului administrativ superior şi a hotărîrii
Consiliului de Miniştri”.
Iată dar, sub regimul Constituţiei o comună, Municipiul
Bucureşti, eventual şi orice alt municipiu împărţit, prin le
gea votată de aceleaşi Corpuri legiuitoare care au votat şi
Constituţia, în 4 sectoare, cari constitue, o ,,unitate adminis
trativă”, sunt declarate „persoane juridice” şi sunt admi
nistrate de un consiliu care poate percepe taxe şi impozite
şi „ r e z o lv ă to a te c h e s tiu n ile p r i v it o a r e la in te r e s e le c u c a r a c
te r lo c a l d in c u p r i n s u l te r ito r ia l p e c a re î l r e p r e z in tă " , in
clusiv votul şi perceperea taxelor şi a impozitelor.
Legea din 1926 consideră dar un municipiu ca o singură
comună, însă de o structură complexă, sectoarele — cu or
ganizaţia lor atât de complectă şi cu competinta lor atât de
largă — sunt totuş privite din punct de vedere constituţio
nal numai ca simple elemente constitutive ale acestei unităţi
administrative superioare, iar organele lor rămân, în esenţă,
o r g a n e c o m u n a le , cari exercită, în cuprinsul teritoriului lor,
prin delegatiunea expresă a legii, a u to r ita te a c o m u n a lă —
limitată şi subordonată ce e dreptul, dar nu mai puţin în
tinsă până la dreptul de impunere fiscală. Evident, taxele
şi impozitele sectoarelor sunt considerate de lege ca taxe şi
impozite comunale în înţelesul art. Iii al Constituţiei.
Pe cât cunoaşte, şi Consiliul legislativ, care stă la strajă
cu atâta acerbitate în ce priveşte respectul Constituţiei, nu
a găsit că aceste dispoziţiuni ale legii din 1926 ar fi con
trarii Constituţiei.
In orice caz, legile din 1925 şi 1926 ne pot lămuri în pri
vinţa interpretării autoritative ale dispoziţiunilor constituţi
onale, pentrucă au fost votate de înşişi autorii Constituţiei
din 1923.
Dar dacă împărţirea în sectoare şi constituirea acestora în
unităţi administrative, cu o organizaţie şi competinţă teri
torială ca şi cele ale comunelor, este constituţională pentru
'.Bucureşti şi ţoale municipiile, ea trebue să fie constituţio
nală şi pentru comunele rurale: art. 4 şi 111 din Constituţie

nu fac nici o distincţiunc în această privinţă şi nu prevăd
nici o excepţiune.
Totuşi, spre a satisface scrupulurile constituţionale ale
Consiliului legislativ, am introdus şi dispoziţiunea după care
e obligatoare aprobarea consiliului comunal respectiv pentru
toate impozitele şi taxele săteşti.
Astfel, — în deosebire cu dispoziţiunile legii din 1926, —
prescripţia art. 111 al Constituţiunii, după care „orice im
pozit comunal nu se poate aşeza decât cu învoirea consiliu
lui comunal”, este şi literalmente respectată.
Ce mai rămâne din aceste obiecţiuni?
Prin urmare trecem fără altă discuţie.
* * *
O a doua obiecţiune constituţională se referă la caracterul

de g u v e r n a r e d ir e c tă pe care Гаг avea atribuţiunile adună
rii săteşti, alcătuită din toţi capii de familie ai satului.
Această obiecţiune 'presupune atâta candoare juridică în
cât ne vine foarte greu să o discutăm cu gravitatea necesară
în faţa Adunării legislative.
Dar nimeni nu-şi poate alege adversarii şi e dator să dis
cute cu aceia pe cari îi dă destinul şi cu argumentele im
puse de ei.
Mai întâi art. 33 din Constituţie vorbeşte despre „Puterile
Statului”, referindu-se prin aceasta la clasica împărţire a
atribuţiunilor suveranităţii în cele trei „Puteri” : legislativă,
executivă şi judecătorească, încredinţate de Constituţie Re
gelui, Parlamentului şi Curţilor şi Tribunalelor, toate aceste
organe ale suveranităţii naţionale sunt considerate ca „dele-
gaţiuni” ale naţiunii.
Pe cât ne dăm seama, adunările capilor de familie din sa
tele noastre nu vor exercită nici puterea legislativă, nici pe
cea executivă sau judecătorească, ca să poată cădea în con
trazicere cu prescripţiunile art. 33.
Dar ni se va zice: prin articolul citat este oprită „guver
narea directă”.
Iarăşi nu putem înţelege cum, chiar de ar fi „directă”,
îngrijirea de micile nevoi ale satelor ar putea fi împodobită
cu pomposul titlu de „guvernare”?
Dar să presupunem chiar că sărmanele noastre adunări
săteşti exercită vreo „putere a Statului” şi că administrarea
intereselor săteşti ar constitui o adevărată „guvernare'“, şi că

iu i. 55 ar avea în adevăr înţelesul de prohibiţiune a guver
nării directe.
Pentru ce, în acest caz, ne-âm afla în contrazicere cu
prescripţiunile constituţionale, adică pentru ce s’ar tăgdăui
dacă suntem logici şi ducem analogia până la sfârşit —
pentru ce s‘ar tăgădui, repet — adunărilor săteşti caracterul
de „delegaţiune“’ în sensul constituţional?
P e n tr u c ă ele nu sunt alese?
Dar Regele este ales?
Dar Curţile şi tribunalele sunt alese?
in orice manual de drept se poate afla că nu orice mandat
presupune alegerea, precum nu orice alegere presupune un
mandat.
Papa este ales de conclav, dar nu are nici un mandat din
partea acestuia. Orice tutor reprezintă pe pupilul său, dar
nu este ales.
De altfel, nici nu trebuie să ieşim din cadrul art. 33 al
Constituţiei pentru ca să ne dăm seama că „delegaţiunea”
puterii executive — care şi ea doar „emană dela naţiune”,
nu este conferită Regelui prin alegere, precum şi „delega
ţiunea” puterii judecătoreşti nu este conferită Curţilor şi
tribunalelor prin alegere — şi cu toate acestea, în sensul
Constituţiei „naţiunea“ însăşi „exercită” aceste puteri prin
d e le g a ţiu n e .
Pentru ca obiecţiunea împotriva adunărilor săteşti, pe te
meiul art. 33 din Constituţie, să poată avea vreo valoare ju
ridică, ar trebui identificată n n a ţ i u n e a - ca suport al „Pu
terilor Statului“, cu orice adunare de două sau trei duzini de
capi de familie din Ştefăneşti sau Cetuleşti.
Iar dacă raţiunea juridică a criticilor noştri nu îngădue o
asemenea identificare, atunci ne permitem să le sugerăm o
construcţiune de drept public, după care „naţiunea“, în baza
legii de organizare administrativă, poate foarte bine dâ o
delegaţiune adunării capilor de familie din Cetuleşti sau
Ştefăneşti, precum ea poate dâ, în virtutea legii de organi
zare judecătorească, o delegaţiune unui magistrat numit în
funcţiunea sa de Ministerul de Justiţie.
De altfel legile în vigoare acordă o „delegaţiune“ analoa-
gă c o n s ilie r ilo r d e d r e p i recrutaţi dintre profesionişti.
Pentru ce dar legea de faţă nu ar putea dâ această dele-
gaţiune şi tuturor capilor de familie din sat, declarându-i
pe toţi „consilieri de drept“?
Cu regret sunt silit să constat aici că argumentarea îm

potriva proiectului acesta dese ori iâ caracterul arguţiilor
unei pledoarii interesate.
Recunosc că discuţia în asemenea conditiuni nu este nici
interesantă, nici agreabilă, dar ea poate fi cel puţin utilă
întrucât ne lămureşte şi în privinţa valorii intrinseci şi a
celorlalte obieeţiuni de ordin constituţional.
* **
A treia obiecţiune relevată de noi se referă la asociaţi u-
nile împotriva reformei noastre.
Să analizăm dar cu atenţiune argumentarea adversarilor
noştri şi în special a Consiliului legislativ.
Proiectul autoriză judeţele să încheie asociaţiuni pentru
realizarea tuturor scopurilor pe cari legea le pune în sar
cina administraţiunii judeţene, dar cari ar depăşi mijloacele
judeţelor singuratice, sau cari prin natura lor impun cola
borarea între mai multe judeţe.
Aceste dispoziţiuni ale proiectului de lege nu constituie
propriu zis o inovaţiune.
In adevăr, art. 296 al „Legii pentru unificarea administra
tivă din 1925 stabileşte că judeţele se pot asocia între ele
pentru un scop bine determinat, ca să execute, să creeze sau
să întreţină lucrări şi instftuţiuni cari sunt de folos local
sau re g io n a l din punct de vedere sanitar, economic, cultural
sau al lucrărilor publice“.
Chiar din acest text rezultă că, în fond, judeţele se pot
asocia în vederea tu t u r o r s c o p u r ilo r d e g o s p o d ă r ie ju d e ţ e a
nă, nu numai pentru un scop economic şi cultural, pentrucă
e greu să reducem sub rubrica intereselor exclusiv economice
sau culturale „întreţinerea de lucrări şi instituţiuni de fo
los r e g io n a l de pildă, fie numai din punct de vedere sanitar
sau al lucrărilor publice“.
Dar din aliniatul al doilea, al aceluiaş articol acest fapt
reiese şi mai lămurit.
In adevăr, citim aici:
„Nici o asociaţie nu se poate constitui pentru un scop prin
cipal de comerţ şi nici pentru acte, creare sau exploatare de
servicii sau instituţiuni c a r i n u i n t r a în a t r ib u ţ iu n i le şi c o m -
p e tin ţa c o m u n e lo r şi ju d e ţ e lo r , conform legilor“.
Prin urmare, asociaţiile judeţene se pot constitui după a-
cest text, atât de categoric, pentru orice „a c te c r e a r e s a tt
e x p lo a ta r e d e s e r v ic ii şi i n s t i t u ţ i u n i c a ri in t r ă în a t r i b u ţ i u -
riile şi c o m p e tin ţ a c o m u n e lo r şi j u d e ţ e lo r } c o n fo r m le g ilo r “.
Aceasta nu ajunge. Articolul 311 din aeeeaş lege dispune:
„Asociaţia constituită conform dispoziţiunilor de mai sus
este p e r s o a n ă ju r id ic ă . Ea poate să primească donaţinni, le
gate şi subvenţiuni, poate să contracteze împrumuturi şi să
facă e x p r o p r ie r i d e u t i l i t a t e p u b li c ă , în numele său, pentru
îndeplinirea scopului ce urmăreşte“.
Iată dar o asociaţie din mai multe judeţe care se poate
constitui pentru realizarea tuturor scopurilor cari intră în
atribuţiunile şi competenţa comunelor şi judeţelor şi care
tiu numai că se bucură de personalitatea juridică şi poate
contracta împrumuturi în numele său dar, poate chiar face
exproprieri de utilitate publică, ceeace prin firea lucrurilor
este u n a c t d e a u to r it a te pe care nu-1 poate săvârşi decât u n
o rg a n d e a d m in is tr a f iu n e p u b li c ă .
Care deci e deosebirea principală dintre asociaţia judeţeană
creată în baza legii din 1925 şi asociaţia judeţeană generală
prevăzută de proiectul nostru?
Ni se poate răspunde: asociaţiunea judeţeană generală
din proiect nu ar fi benevolă, ci obligatorie, şi prin urmare,
în contrazicere cu principiul constituţional care garantează
libertatea asociaţiunilor.
Acest argument se întemeiază pe o regretabilă confuziune:
Garanţia libertăţii asociaţiunilor are un înţeles precis şi
anume, că cetăţenii nu pot fi î m p ie d i c a ţi de a formă orice
asociaţiune care nu este contrară ordinei sau bunelor mora
vuri.
Din această garanţie nu rezultă însă că legea n’ar putea
im p u n e anume asociaţiuni, ca o sarcină stabilită în interesul
obştesc.
Legile noastre cunosc nenumărate asociaţiuni obligatorii.
E destul să amintim sarcina serviciului pentru stingerea
incendiilor; asigurări mutuale obligatorii; sindicate profe
sionale; organizarea meseriilor; chiar şi organizarea corpu
lui de advocaţi, etc., etc.
Dar în ce se rezumă la urma urmelor caracterul obliga
toriu al asociaţiunilor judeţene generale, aşa cum sunt pre
văzute în proiect?
Legea prevede că judeţele ele însăşi hotărăsc dacă vor să
se asocieze.
In al doilea rând, legea autoriză judeţele asociate să ela

boreze, în cadrul dispoziţiunilor legale, actul constitutiv pe
al cărui temeiu urmează să funcţioneze, asociaţiunea lor.
Legea nu mai rezervă pentru Guvernul central d r e p t u l d e
a se p r o n u n ţ a în c a z d e c o n fl ic t e şi d is c u ţi u n i, p r e c u m şi d e
a o p r i c o m b in a ţi u n i c o n tr a r ii s ig u r a n ţe i S t a t u l u i s a u u n i t ă ţ i i
n a ţi o n a le .
In sfârşit, legea recunoaşte guvernului dreptul — ca în
vederea sarcinilor pe cari trebuie să le suporte administra-
ţiunile judeţene şi a coordonării acţiuni administrative —
atât în ce priveşte interesele pentru cari mijloacele jude
ţelor singuratice nu sunt suficiente, cât şi spre a asigura
funcţionarea normală a organelor directoratului ministerial
local — atunci când majoritatea judeţelor din resort hotă
răşte formarea unei asociaţiuni generale — să oblige de a
face parte din această asociaţiune şi minoritatea judeţelor
recalcitrante.
La aceasta se reduce obligativitatea asociaţiunilor jude
ţene generale.
Cum vedem, ea este de aceeş natură ca şi contribuţiunea
obligatorie pe care legile noastre de atâtea ori au impus-o
administraţiunilor locale în interes cultural, edilitar, sanitar,
ş. a. m. d.
Dacă asociaţiuni obligatorii de această natură sunt necon
stituţionale, atunci întreg aparatul nostru guvernamental şi
administrativ nu poate stă în picioare.
Consiliul legislativ găseşte însă că unele atribuţiuni acor
date de proiectul de lege asociaţiunii judeţene generale, pe
care o numeşte, cum am văzut, pe nedrept „ o n o u ă institu-
ţiune”, au de efect că ea ,,nu constitue o simplă asociaţie
cu caracter economic sau cultural, ci din contră sub acea
stă denumire se creiază un organ care are toate aracterele
unei persoane juridice politico-teritoriale, administrative, su
prapuse judeţelor şi comunelor cu puteri proprii ca un or
gan tutelar al lor.
In primul rând relevăm că şi asociaţiile judeţene, auto
rizate de legea în vigoare, nu sunt numai ,,o simplă asocia
ţie cu caracter economic sau cultural“, ci pot fi create în
vederea tuturor scopurilor ,,cari intră în atribuţiunile şi
eompetinţa comunelor şi judeţelor”; că şi ele constituie , per
soane juridice suprapuse judeţelor şi comunelor şi au pu
teri proprii” cel puţin de a contractă împrumuturi, a face
exproprieri, etc.
Consiliul legislativ subliniază mai cu seamă atribuţiunile

de tutelă ale asociaţiei judeţene.
Dar aceste atribuţiuni apar ca o consecinţă firească a
faptului însăş de asociaţiune.
Legislaţia noastră recunoaşte asemenea atribuţiuni de tu
telă şi control, de pildă, uniunilor societăţilor cooperative,
cari prin caracterul lor sunt asociaţiuni; de asemenea ,,uniu
nea“ corpului de advocaţi, care nu este decât o asociaţiune
a barourilor din ţară, exercită în largă măsură atribuţiunile
de control şi tutelă asupra tuturor barourilor din ţară, veri
fică şi aprobă alegerile, judecă în ultima instanţă chestiu
nile date în jurisdicţiunea ei.
Pentru ce dar aceste atribuţiuni ar schimbă caracterul a-
socia faunilor judeţene?
Ceeace ni se parc mai cu deosebire inadmisibil e afirm a
rea că legătura între asociaţiuni judeţene şi directoratele mi
nisteriale locale dă acestor formaţiuni un caracter necom
patibil cu prescripţiunile Constituţiei.
Pentru ce?
Directoratul ministerial local nu constituie vreo subdivi
ziunea teritorială nouă, în sensul Constituţiei, ci numai o au
toritate nouă, un nou organ al puterii centrale.
Nenumărate legi au instituit autorităţi cu competinje de a-
ceeaş natură. Avem direcţiuni şi inspectorate regionale ale
Ministerului Instrucţiunii Publice, ale Ministerului Sănătăţii,
ale Ministerului de Lucrări Publice, ale Administraţiunii
căilor ferate, etc., etc. — ----- -----
întrucât un organ ca directoratul ministerial local, care
generalizează principiul aflat Ia baza acestor autorităţi
administrative, ar fi dar împotriva Constituţiei, şi întrucât
resortul directoratului ar constitui o diviziune teritorială mai
mult de cât resorturile analoage ale tuturor acestor nenumă
rate autorităţi şi inspectorate?
Guvernul central ar putea foarte bine să-şi rezerve drep
tul de direcţie, control şi inspecţie biurourilor sale.
Şi în cazul acesta, după argumentarea Consiliului legis
lativ, asociaţia judeţeană evident nu ar avea un caracter ne
constituţional.
întrucât însă un organ al puterii centrale, aşezat în a-
proprierea asociaţiunilor judeţene şi deci pus în măsură să-şi
exercite cu mai multă vigilenţă atribuţiunile de direcţie, de
control şi inspecţie, ar dâ un alt caracter acestor instituţi-

nni şi mai cu seamă pentru ce aceste grupări libere şi fluc
tuante ale judeţelor s‘ar transformă prin aceasta nu numai
în diviziuni teritoriale administrative, dar în unităţi poli-
tico-teritoriale"?
In sensul Constituţiei există o mare deosebire între o di
viziune teritorială din punct de vedere administrativ şi din
cel politic. ,
Am arătat mai sus că o asociaţie de judeţe, născută prin
voinţa judeţelor însăş, nici. într‘un caz nu poate fi consi
derată ca o diviziune teritorială nouă, fie chiar de caracter
pur administrativ, în înţelesul art. 4 din Constituţie.
Dar dacă chiar asociaţia judeţeană ar avea caracterul u-
nei diviziuni teritoriale administrative, s‘ar putea oare sus
ţine că o semenea deviziune ar fi contrară Constituţiei?
In favoarea acestei teze se invoacă litera art. 4 din Con
stituţie.
Să ne oprim un moment, deşi astăzi chestiunea are numai
un interes pur teoretic, asupra acestui articol.
Textul citat glăsueşte:
„Teritoriul României, din punct de vedere administrativ,
se împarte în judeţe, judeţele în comune. Numărul întinde
rea şi subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili după for
mele prevăzute în legea de organizare administrativă“.
Din acest text ni se zice că orice altă diviziune terito
rială decât judeţul şi comuna, ar fi oprită de Constituţie.
Argumentul invoacă mai ales cuvintele „din punctul de
vedere administrativ“ cari lipseau în Constituţia din 1866.
Să vedem cărei împrejurări este datorită această inovaţi-
une şi cum ea este justificată de înşişi autorii Constituţiei
din 1923.
In textul iniţial al art. 4, aşa cum a fost votat de Camera
deputaţilor, cuvintele menţionate lipseau.
In comentariile sale în această privinţă, raportul delega
ţilor declară:
„Proiectul de faţă s‘a mărginit să pună principii lăsând
legiuitorului comun o oarecare libertate în aplicarea lor,
am voit tocmai să nu reducem rolul legiuitorului ordinar la
redactarea de simple regulamente în loc de legi şi să nu
facem din Constituţie o cătuşe severă „în care societatea şi
organele ei să nu aibă nici o libertate de mişcare; o aseme
nea constituţiune nu ar putea trăi sau dacă ar trăi ar para
liz a p r o g r e s u l în fo a ie d ir e c ţi u n il e d e c a r e S ta t u l r o m â n are
a b s o lu tă n e v o ie " .
In lumina acestor comentarii este clar că aii. 4 în redae-
ţiunea lui iniţială jiu eră limitativ, nu încătuşa libertatea
legiuitorului ordinar, ci făcea numai o enumărare sau o des-
criere a diviziunilor teritoriale existente, fără intenţiunea ae
a prohibi alte diviziuni.
Dar ni se răspunde că tocmai prin introducerea la Senat
în acest text larg a cuvintelor din punct de vedere admi
nistrativ s‘ar manifestă intenţiunea de a dă textului un în
ţeles limitativ.
Şi desigur din aceste cuvinte rezultă o limitatiune, dar de
Ce natură?
Nu ne pot interesă nici intenţiunile cari probabil germi
nau în sufletul vreunui diletant din Parlament. Importanţa
are înţelesul pe care l‘a dat acestei inovaţiuni Senatul în-
SUŞ.
Şi iată cum explică modificarea raportul delegaţilor Sena
tului. un corp constituit, care singurul poate fi luat în seamă:
A r t . 4. — S‘au adăugat cuvintele ,,din punct de vedere
administrativ pentrucă teritoriul României este indivizibil
din punct de vedere politic, însă divizibil din punctul de
vedere administrativ.
Cu alte cuvinte: adausul ,,din punct de vedere administra
tiv” a fost introdus n u p e n tr u a îm p ie d ic ă , c i to c m a i p e n tr u
a în g ă d u i d iv i z i u n e a te r ito r ia lă , dar numai „din punctul de
vedere administrativ”, prin opoziţie la ,.punctul de vedere
politic“.
Aceasta este li m i ta ţ iu n e a introducă în art. 4, diviziunea
teritorială d i n p u n c t u l d e v e d e r e p o litic este oprită.
Dar ce înseamnă o diviziune din punct de vedere politic,
prin opoziţie la punctul de vedere administrativ?
Evident, dispoziţiunea constituţională poate avea un singur
înţeles: ea exclude numai autonomia politică, adică desmern-
brarea suveranităţii de Stat; nici într'un caz ea nu se poate
referi la o descentralizare pur administrativă, pe orice cir-
cumscripţiuni regionale sau autonome; şi mai puţin încă,
desigur ea poate opri orice asociaţie de judeţe, când aceasta
nu constituie măcar vreo nouă diviziune teritorială.
Prin urmare, în ce priveşte diviziunile din punct de ve
dere administrativ, textul art. 4 rămâne şi după modificarea
din Senat descriptiv, nu limitativ.
Şi dovada cea mai bună ne o dă al doilea aliniat al arti

colului în chestiune, care dispune:
„N u m ă r u l , în tin d e r e a şi s u b d i v i z i u n i l e lor (deci şi ale ju
deţelor) teritoriale se vor stabili după fo r m e l e prevăzute în?
legile de organizare administrativă.
Faţă de acest text, atât de limpede şi categoric, ce rost
ar mai avea interpretarea ce i se da de Consiliul legislativ
dacă orice lege administrativă pe temeiul lui poate stabili:
1. N u m ă r u l judeţelor, reducându-le de pildă la 7;
2. în t in d e r e a lor, la cuprinsul provinciilor istorice.
* 3. S u b d i v i z i u n i l e lor, sub un nume oarecare (district, can
ton, etc.) în limitele actualelor judeţe.
4. In sfârşit, în orice fo r m ă de organizaţiune cu caracte
rul de personalitate juridică, cu competenţa cea mai largă
în cadrul unei autonomii administrative, cu exclusiunea nu
mai a vreunei diviziuni „din punctul de vedere politic".
Nici un text constituţional nu pune vreo îngrădire în a-
ceastă privinţă, afară de prescripţiunea care impune descen
tralizarea administrativă.
Cu interpretarea Consiliului legislativ ajungem dar, logic,
la o concluzie extravagantă că prin Constituţie se impune
numai o anumită terminologie în ce priveşte diviziunile te
ritoriale, nici decum vreo condiţiune de fond, vreun carac-
er distinct sau vreo anumită formă de organizare.
Adică că legea administrativă ar putea stabili numai 7
j u d e ţ e în România, dar nici într‘un caz ? r e g iu n i sau ? p r o
v in c ii; de asemenea subdiviziunile în acest caz, pot purta
orice nume afară de cel de judeţ, rezervat exclusiv unităţii
superioare, care n‘are dreptul să-şi ia un alt nume. In ace-
laş timp legea administrativă ar putea, în marginele Consti
tuţiei, să prescrie pentru toate diviziunile şi subdiviziunile
orice fo r m ă d e o r g a n iz a r e în cadrul descentralizării.
Din această reductio ad absurdum reese clar că singura
interpretare raţională a textului art. 4 este aceea din rapor
tul delegaţilor Senatului, după care acest articol opreşte ori
ce diviziune n u m a i, din punctul de vedere politic”, adică
exclude orice autonomie politică, orice desmembrare a su
veranităţii de Stat.
De aici rezultă şi eroarea pe care o face Consiliul legis
lativ din expresiunea ,,Unitate politico-teritorială“.
In adevăr, din avizul Consiliului legislativ, rezultă că el
consideră şi judeţul şi comuna ca „organe cu caracter po
litico-teritorial
Dar Constituţia vorbeşte expres despre judeţe şi comune

ca diviziuni din punct de vedere a d m in is tr a t iv , adică cum a-
firmă raportul Senatului tocmai prin opoziţie la punctul de
vedere politic.
Din punct de vedere teritorial, spunea şi art. 1 al Con-
stituţiunii, că teritoriul este indivizibil.
Prin urmare, adausul „politico” este cu desăvârşire gra
tuit şi abuziv.
Desigur judeţele şi comunele sunt organe administrative şi
numai administrative.
Nimic nu esxe doar mai caracteristic pentru viaţa noa
stră publică decât protestările împotriva amestecului „poli
ticei” în administraţia judeţeană şi comunală.
Ca organe administrative, judeţele sunt instituţiuni de
drept public. Este natural dar că şi asociaţiunile judeţene
sunt asociaţiuni d e d r e p t p u b l i c şi nu de drept privat.
Aici Consiliul legislativ face cea mai regretabilă confuzi-
une când deduce caracterul de „unitate politico-teritorială”
al asociaţiuniior judeţene din atribuţiunile lor, cari sunt ine
rente oricărei instituţii de drept public, dar care bine înţe
les încă nu-i pot dâ caracterul p o litic .
Şi dovada cea mai bună ne-o dă art. 311 al legii din 1923
prin care se atribuie asociaţiuniior judeţene dreptul de ex
propriere silită, care evident caracterizează şi această aso-
ciaţiuiie ca o in s t i t u ţ i e d e d r e p t p u b l i c .
Prin aceasta cad dela sine toate obiecţiunile Consiliuiul le
gislativ, întemeiate pe caracterul atribuţiunilor asociaţiuni-
lor judeţene generale şi cari îi dau pretextul de a recurge
la pompoasa nomenclatură de „unitate politico-teritorială”
Suntem siliţi să aducem din nou aminte că legea din 1925
a fost votată de aceleaşi Corpuri legiuitoare cărora le da-
toiim şi Constituţia din 1923.
Prin urmare nu se poate contesta valoarea ei interpreta
tivă în ce priveşte textul articolului 4 al Constituţiei.
Dar în această lege nu sunt legiferate numai asociaţiunile
de drept public, dar sunt create şi noui diviziuni teritoriale,
ca sectoare ale comunelor urbane şi plăşi, neprevăzute în
art. 4.
Dacă formele de organizare ale acestor diviziuni teritoriale
sunt foarte reduse, o altă lege votată deasemeni de aceleaşi
Corpuri legiuitoare şi prin urmare cu aceeaş valoare inter
pretativă pentru Constituţie, nu lasă în această privinţă nici
o îndoială şi anume: legea pentru organizarea administra-

jiunii comunale a oraşului Bucureşti.
Legea aceasta prevede noui diviziuni teritoriale nu numai
pentru municipiul Bucureşti (art. 1 şi 2) dar eventual şi pen
tru toate celelalte municipii din ţară (art. 16) şi anume: sec-
' toare comunale cu organizaţia de unităţi administrative com
plete, cu dreptul de impunere şi administraţie independenta,
după aceleaşi norme după cari sunt organizate şi comunele
şi judeţele.
Interpretarea art. 4 din Constituţie, care rezultă din aceste
legi întocmite de înşişi autorii Constituţiei, desigur are mai
multă autoritate decât părerea Consiliului legislativ, care de
altfel n’a uzat de dreptul pe care îi acordă art. 3 al legii
sale constitutive pentru a semnala neconstituţionalitatea le
gilor din 1925 şi din 1926.
Pe temeiul acestei interpretări date de constituanţii înşişi,
avem fot dreptul să afirmăm că nu numai raportul delega
ţilor din Senat, dar şi ambele Corpuri legiuitoare au recu
noscut caracterul descriptiv al articolului 4 din Constituţie,
altfel n’ar fi putut lua fiinţă dispoziţiunile menţionate din
legile dn 1925 şi 1926.
Ne socotim, deci, în drept să deducem că o lege adminis
trativă poate crea noui diviziuni şi subdiviziuni teritoriale,
poate subîmpărţi comunele şi judeţele, dând acestei subdi
viziuni orice organizare pe care ar crede-o de cuviinţă, pre
cum şi poate crea şi regiuni cari să cuprindă mai multe ju
deţe.
Cu atât mai mult o lege administrativă poate crea asocia-
ţiuni judeţene o b lig a to r iif păstrându-le caracterul de aso-
ciaţiuni de drept public cu atribuţiuni inerente ori căror in-
stituţiuni de drept public.
Şi cu atât mai mult, o lege administrativă poate autoriză
formarea de asociaţiuni judeţene voluntare, păstrându-le
totuş şi lor caracterul de instituţiuni de drept public.
Cu toate acestea n’am uzat de această latitudine pe caro
ne-o dă Constituţia.
Şi precum am organizat satele respectând interpretarea-
cea mai îngustă a articolelor 41 şi 111 din Constituţie, tot
aşa am renunţat la formarea unor regiuni ca diviziuni teri
toriale administrative în sensul art. 4 al Constituţiei.
Am renunţat chiar şi la formarea unor asociaţiuni jude
ţene obligatorii, menţfnând judeţelor facultatea de a se gru-
pâ în asociaţb-ni voluntare, rezervând puterii centrale numai

dreptul de a veghea la interesele siguranţei de Stat şi ale
unităţii naţionale.
Ne-am impus această mărginire numai pentru a dâ do
vadă eă în dorinţa noastră de a da ţării o organizaţie ad
ministrativă, superioară căutăm să evităm orice motiv sau
pretext de discordie.
Animaţi de aceste sentimente) luând act de avizul Consi
liului legislativ, am supus din nou unei revizuiri dispoziţiu-
nile proiectului nostru spre a dâ satisfacţie observaţiunilor
formulate în acest aviz, în măsură compatibilă cu normele
unei organizaţiuni administrative întemeiate pe o reală des
centralizare.
In adevăr, avizul Consiliului legislativ deduce neconstitu-
ţionalitatea asociaţiunilor judeţene, sau caracterul lor de „u-
nitate politico-teritorială”, din următoarele lor atribuţiuni:
a) Caracterul general al articolului 324, care recunoaşte
asociaţiunilor judeţene toate atribuţiunile consiliilor judeţene
prevăzute de art. 230 din proiect:
b) Dreptul ce Ii se acordă de a încheia împrumuturi:
c) întocmirea de regulamente pentru bugetele şi contabili
tatea satelor mici;
d) Supravegherea şi controlul asupra întregii administra-
ţiuni locale;
e) Exerciţiul tutelei asupra administraţiei judeţelor şi mu
nicipiilor;
f) Dreptul de a hotărî asupra legalităţii alegerilor jude
ţene şi municipale;
g) Jurământul cerut dela membrii consiliului asociaţiei
judeţene.
Din toate aceste dispoziţiuni am menţinut integral numai
dreptul de a încheia împrumuturi, drept pe care, cum am
văzut, îl au asociaţiunile judeţene şi în virtutea art. 311 din
legea în vigoare.
In ce priveşte toate celelalte dispoziţiuni enumărate mai
sus, sau le-am modificat radical, sau chiar am renunţat cu
desăvârşire la ele, cum sunt de pildă: dreptul de judecată
asupra legalităţii alegerilor judeţene şi municipale, exerci
tate de tutelă şi control, etc.
Cu aceste modificări asociaţiunile judeţene rămân numai
cu acele atribuţiuni pe cari le pot avea şi pe temeiul art.
296 al legii în vigoare, care le acordă dreptul de a săvârşi
toate ,.actele, de a crea sau exploata servicii sau instituţiuns
cari sunt de folos local sau re g io n a l, în toate întinderea în

care acestea intră î n a t r ib u ţ iu n i le şi c o m p e te n ţa c o m u n e lo r
şi j u d e ţ e lo r c o n fo r m le g ilo r
In urma acestor modificări dispare orice motiv plauzibil de
a contestă constituţionalitatea dispoziţiunilor relative la a-
sociatiuni judeţene.
Dacă din spirit de conciliatiune am făcut toate aceste con
cesiuni, nu putem trece cu vederea metoda de interpretare a
Constituţiei, după care ea s‘ar părea necompatibilă nu nu
mai eu normele sănătoase de organizare administrativă, dar
şi cu progresul Ţării.
Dar asupra acestor norme de interpretare constituţională,
ioni mai reveni.
Acum trebuie să răspundem şi la ultima obecjiune de or
din constituţional ce ni se opune.
* * *
In sfârşit, proiectul acesta ar fi anticonstituţional fiindcă,
împotriva art. 101 şi 107 din Constituţie, creiază fie „tribunale
extraordinare“, fie ,,autorităţi speciale, cu atributiuni de con
tencios administrativ", sub nume de comitete locale şi Co
mitetul central de revizuire.
Din fericire şi această obiectiune este de natura celor la
cari răspunsul nu cere prea multe desvoltări de doctrină, —
pentrucă îi putem opune simpla întrebare: Consiliul admi
nistrativ superior — iarăş o creafiune în actuala ei forma
ţiune a aceluiaş Parlament căruia îi datorim şi Constituţia —
este constituţional?
In cazul afirmativ, nu se poate tăgădui nici constituţio
nalitatea Comitetelor de revizuire, pentrucă dacă sfera de
competentă a acestora este lărgită, n a tu r a ei rămâne ne
schimbată.
Şi într’un caz şi în altul avem a face nu cu instanţe judi
ciare de orice natură, ci cu c o le g ii a d m in is tr a t iv e , cu atri
butiuni de inspecţie şi control sau de tutelă administrativă
cari — în legislaţia anterioară — erau exercitate exclusiv de
Ministerul de Interne sau de organele sale subalterne.
Şi într'un caz şi în altul, competenta acestor colegii se re
duce în fond la dreptul de a se pronunţa în conflictele dintre
autorităţi, spre asigurarea unei bune administraţii.
Şi într’un caz şi în altul recursul la aceste organe e facul
tativ pentru particulari, iar actele şi deciziunile lor nu în
Expunere de motive 215-
chid, celor interesaţi, nici calea justiţiei ordinare, nici calea

contenciosului administrativ.
Şi într’un caz şi în altul, în sfârşit, cea mai mare parte
din atributiunile exercitate de colegiile respective au carac
terul de acte pur administrative, fără nici o deosebire de cele
ce sunt de obicei săvârşite de orice alt organ administrativ,
cum sunt de pildă, atribuţiunile de tutelă asupra judeţelor
şi municipiilor.
Pentruce dar, din punctul de vedere constituţional, situa
ţia Comitetelor de revizuire s’ar deosebi atât de esenţial de
aceea a Consiliului administrativ superior, cel puţin dacă nu
admitem existenta unei Constituţii nescrise, după care, orice
fac guvernele şi Parlamentele liberale are sancţiunea drep
tului divin?
Structura exterioară a unui colegiu administrativ, condi-
fiunile de recrutare a membrilor săi, ca şi normele proce
durii sale, nu-i pot încă dâ caracterul unei instante jude'
cătoreşti.
jNu este greu de formulat criterii singure, după cari se dis
tinge o instanfă judiciară de vreun organ colegial adminis
trativ, oricare ar fi aparentele exterioare.
Şi anume:
1. Instanţele judiciare nu pot avea nici o iniţiativă pro
prie; ele sunt chemate să se pronunţe asupra unui litigiu
aşa cum acesta a fost formulat de părţi şi exclusiv pe te
meiul probelor aduse de acestea.
2. Deciziunile unei instanţe judiciare nu pot legă decât
părţile cari au figurat în instanţă, adică ele nu au autori
tate erga o m n e s şi nu pot deci privi pe terti.
3. O instanţă judecătorească, chiar când este chemată să
declare nul un act administrativ, ea cel mult nu ţine seamă
de acest act, în cazul adus înaintea ei, dar nu-1 poate a-
nulâ în sine; precum chiar dacă ordonă execuţiunea unui
act administrativ, ea nu se poate nici odată substitui unei
autorităţi administrative şi a săvârşi ea însăş actul cerut.
In deosebire de aceste norme, o autoritate administrativă,
indiferent de structura ei colegială sau individuală, — şi toc
mai fiindcă ocupă un loc determinat în ierarhie administra
tivă, — are întotdeauna o iniţiativă proprie; ea nu este ţi
nută să se mărginească în deciziunile sale asupra chestiuni
lor cc-i sunt supuse la formularea părţilor sau la probele
aduse de acestea şi poate recurge, dacă le găseşte insufi
ciente, la toate isvoarele de informaţiune ce-i pot sta la dis
-216 Expunere de motive
poziţie. In acelaş timp, hotărîrile ei luate în formele şi aduse

Ia cunoştinţa publică pe căile prescrise de lege, au autori
tatea e rg a o m n e s ; ea poate oricând anula un act ilegal, de
pildă o ordonanţă sau un regulament, nu numai fată de
părţi, refuzând aplicarea lui numai într’un caz determinat,
dar în sine d e s f i i n ţ â n d u - l f a ţ ă d e to a tă lu m e a . Tot aşa, o
autoritate administrativă este în drept, în limitele competin-
tei sale, nu numai să ordone execuţiunea unui act, dar să
se substituie ea însăş organelor subalterne şi să execute ac
tul în chestiune.
Dacă asemenea deciziuni sunt luate sau aceste acte sunt
săvârşite de un ministru sau de un organ colegial, căruia
legea îi acordă aceste atributiuni, nu are nici o însemnătate
în ce priveşte natura lor juridică.
Judecate, din acest punct de vedere, atribuţiunile comite
telor locale şi ale Comitetului central de revizuire, deter
mină cu atâta preciziune natura acestor organe, încât ele
nici într’un caz nu pot fi considerate fie ca ,,tribunale si
comisiuni extraordinare“, fie ca ,.autorităţi speciale, cu atri
butiuni de contencios administrativ“, spre a cădea sub pres-
cripţiunile art. 101 sau 107 din Constituţie.
In sfârşit, odată ce hotărîrile Comitetelor de revizuire sunt
supuse controlului Curţii de casaţie, cum mai poate fi pusă
în discuţie constituţionalitatea lor?
Jurisprudenţa înaltei Curţi de casaţie recunoaşte, pentru
acest motiv, până şi constituţionalitatea jurisdicţiunii speci
ale a diferitelor organe ale Ministerului de finanţe.
Comitetele de revizuire îşi păstrează, în orice caz. carac
terul de colegii administrative, cu mai multă rigurozitate
decât aceste şi multe alte organe din legislaţia noastră ad
ministrativă.
Dar structura lor, normele de recrutare ale personalului
lor, ca şi principiile cari se află la baza funcţionării lor, nu
mai puţin fac din aceste instituţiuni, în starea legislaturii
noastre, complimentul necesar al unei bune organizaţiuni
administrative.
In adevăr, numai pe această cale putem dă o bază legală
dreptului de control şi de tutelă administrativa, înfrângând
arbitrariul şi abuzul de putere. întrunind un maximum de
respect pentru drepturile cetăţeneşti, cu un maximum de
garanţii pentru ordinea şi siguranţa publică.
Cu atât mai caracteristice sunt atacurile îndreptate împo
Expunere de motive dl 7
triva acestei încercări de a asigura ordinea de drept ca te

melie a administraţiunii noastre de Stat.
Şi aici, spre a sfârşi, credem necesar de a spune câteva
cuvinte şi în ce priveşte caracterul general pe care-1 au o-
biecţiunile formulate împotriva proiectului nostru de lege.
Am văzut că necesitatea unei legi de organizare adminis

trativă, bazată pe principiile de descentralizare şi de auto
nomie locală, este general recunoscută.
Am arătat că liniile generale ale unei asemenea organizări
nu îngădue nici un avânt fanteziei de autor, fiindcă sunt
dictate de condiţiunile concrete ale vieţii noastre de Stat.
Satul, , ca punct de plecare în lanţul de administraţiuni lo
cale autonome; structura lui cât mai simplă şi mai puţin
costisitoare; combinatiunea indispensabilă a mai multor sate
în comune rurale, spre a le asigură mijloacele necesare pen
tru satisfacerea nevoilor unor serioase administraţiuni lo
cale, datoria de a respectă traditiunile de autonomie şi de li
bertate în organizarea administraţiilor locale ale „provin
ciilor surori"; diferenţierea între organele puterii centrale
şi cele ale autorităţilor autonome locale; caracterul electiv al
acestor din urmă; desconcentrarea administrativă, prin cre
area la periferie a unor servicii ministeriale locale; organi
zarea asociaţiunilor judeţene generale; în sfârşit, aşezarea
întregei administraţiuni pe temeliile unei adevărate ordine
de drept, prin înfiinţarea organelor speciale de revizuire, me
nite să deâ o bază legală tutelei administrative şi să înfrâ
neze arbitrarul şi abuzul de putere.
înţelegem că acest plan de organizare poate fi discutat din
punctul de vedere al eficacităţii sau al oportunităţii lui.
Prima întrebare, la care trebue să răspundă critica, este
dacă organizarea propusă satisface interesele unor temeinice
gospodării obşteşti: este „bună“ sau ,,rea" legea?
Dar ce înseamnă aceste veşnice atacuri din punctul de ve
dere al constituţionalităţii lui, la cari în mare parte se re
duc toate criticile împotriva proiectului nostru din partea
tocmai a autorilor Constituţiunii din 1923?
Vor aceştia să ne spună că ei, cu ştiinţă sau fără ştiinţă,,
au hărăzit tării o Constituţie, care ar fi incompatibilă cu
normele recunoscute şi de ei înşişi, ale unei sănătoase orga
nizări a administraţiuni publice?
Această atitudine aruncă o edificatoare lumină a mentali

tăţii partidelor cari au guvernat ţara în ultimele decenii.
In adevăr, atât Constituţia din 1866 cât şi cea din 1923 pre
scriu ritos descentralizarea administrativă.
Nici una din nenumăratele legi de organizare administra
tivă, cari sau perindat în cei peste 60 ani ai regimului nos
tru constituţional, n‘au respectat această prescripţiune con
stituţională.
Astfel, centralizarea a ajuns până la aberaţiune, întrucât,
de fapt, toată administraţia ţării este concentrată în mâinile
şefilor de biurou ai Ministerului de Interne.
Prin urmare, toate aceste legi sunt într'oflagrantă contra
zicere cu Constituţia.
Proiectul de faţă, pentru prima oară în vieaţa Regatului,
încearcă de a realiză o adevărată descentralizare adminis
trativă.
Raportul delegaţilor Camerii de deputaţi asupra proiec
tului de Constituţie ne spune că ,,nu se poate face din Con
stituţie o cătuşă severă, în care societatea şi organele ei să
nu aibă nici o libertate de mişcare; o asemenea Constituţie
nu ar putea trăi, sau dacă ar trăi ar paraliza progresul în
toate direcţiunile de cari Statul român are absolută nevoie“.
Asemenea ,,cătuşă“ tinde să creeze interpretarea Constitu
ţiei de către Consiliul Legislativ.
Orice inovaţiune faţă de organizarea actuală este decla
rată neconstituţională.
După aceste norme de interpretare constituţională, ar re
zultă că actuala Constituţie în adevăr este necompatibilă cu
-orice progres şi condamnă toată ţara să suporte administraţi-
unea actuală, ale cărei rezultate nu sunt o taină pentru ni
meni.
Constituţionalismul de această natură poate duce numai
la consecinţi catastrofale, fiindcă în calea necesităţilor vieţii
nu se pot opune interpretări de texte.
In orice ţară cu o Constituţie scrisă găsim că interpretarea
constituţională tinde să adapteze paragrefale legii la nevoile
reale.
Exemplul clasic ne poate dă Constituţia Statelor-Unite din
America.
Defunctul preşedinte al Statelor Unite, profesorul de Drept
Constituţional al Universităţii din Harvard, Woodrow Wil
son, în tratatul său despre ,,Guvernământul congresional"
ne arată cui» mulţumită altor norme de interpretare consti
tuţională, s‘a putut desvoltâ, sub regimul aceleeaş consti-

tutiuni scrise, uniunea celor 13 colonii ţărăneşti sărace, în cea
mai formidabilă putere mondială.
Spre încheiere, vom relevă o singură notă care se aude mai

des în criticile adresate proiectului nostru, în afară de o-
biecfiunile de ordin constituţional: primejdia pentru unita
tea naţională, izvorîtă din „regionalismul“ lui.
Ne vom mărgini spre a răspunde la aceste învinuiri să
reproducem, fără comentarii, mărturiile unei autorităţi, care
nu poate fi b ă n u it ă nici de prea mari simpatii pentru acesi
guvern, nici de un excesiv democratism.
Să ne fie dar iertată următoarea citaţie, prea lungă, din
punct de vedere al canoanelor literare, dar cu atât mai su
gestivă :
„...Regionalismul, dacă urmărim evoluţia istorică a ţărilor
din Europa, n‘a fost de loc un obstacol pentru realizarea
unităţilor naţionale... Regionalismul nu poate fi considerat,
deci, ca un element periculos pentru unitatea naţională, fie
că această unitate se află numai pe drum de închegare, fie
că ea a fost deja realizată...
„...Regiunea este un termen administrativ, este un inel în
lanţul organelor administrative...
„Acest inel al regiunii eu îl socotesc in d is p e n s a b il d e s c e n
t r a l i z ă m la n o i , adică nu se poate concepe lanţul unei des
centralizări reale administrative fără acest inel al regiunii.
„Şi, la urma urmelor, orice păreri ar avea legiuitorii noş
tri şi orice măsuri s‘ar luă, regionalismul nostru nu va pieri.
Trebuie prin urmare să ne acomodăm, cu dânsul.
„Dacă la un popor ca cel german, care, ori cum, a trăit
— chiar şi în state separate — sub înrîurirea aceleeaş ideo
logii şi care a fost multă vreme chiar închegat într’un sin
gur imperiu; dacă la un pope. . cel italian, care, cu toate
luptele lui intestine, a avut totdeauna un ideal identic şi o
cultură identică; dacă la asemenea popoare există un regio
nalism atât de dârz încă şi astăzi; dacă într’o ţară supusă
sistemului cel mai centralist care există pe lume, ca Franţa,
nu s‘a putut desfiinţa regionalismul, cum voiţi să se des
fiinţeze la noi, unde este bazat pe obiceiurile unui popor
care a fost împărţit, veacuri dearândul, în patru împărăţii
deosebite, unui popor care a trăit răsleţit sub sceptrul habs-
burgic, sub cel rusesc, sub legea otomană şi sub cea ungu
rească? Cum vreţi ca deosebitele ramuri ale acestui popor,
care abia de 8 ani s‘a unit cu Vechiul Regat, să renunţe la
toate obiceiurile lor, la toate năzuinţele şi interesele lor
speciale? Cum vreţi ca printr'o simplă lege, votată în câ
teva şedinţe, să tragă cu buretele peste un asemenea tre
cut? E o absolută imposibilitate!
Este inutil, dar, să repetăm cuvântul lui Saint Just:
Osez! Nu aveţi nevoie să îndrăsniti nimic, faptele singure se
vor însărcina să demonstreze că o reformă administrativă
care exclude inelul regiunii, în organizarea descentralizării,
este o reformă moartă” (C. Argetoianu — loc. cit. pag. 19—34
passim).
In proiectul de fată ,,inelul regiunii este înlocuit prin aso-
ciatiunea liberă a judeţelor în jurul directoratului ministe
rial local, dând astfel putinţa geniului naţional de a-şi asi
gura colaborarea spontană a tuturor elementelor vii ale nea
mului.
întreg viitorul acestei naţiuni atârnă, în mare parte, de
măsura în care ea va şti să aducă, — ca prinos civilizatiunii
generale a omenirii, — o cultură naţională, originală, izvo-
rîtă din fuziunea intimă a tuturor aspectelor de vieată su
fletească românească, frământată sub înrâurirea a trei mari
civilizatiuni deosebite.
Astfel, numai preţul plătit în veacuri de suferinţe şi lupte
nu va fi prea scump.
Dar această fuziune presupune, ca un imperativ catego
ric, focare de vieată cetăţenească şi culturală liberă şi in
tensă, asigurate pentru toate elementele naţiunii şi în toate
formalităţile istorice în cari ele au crescut şi s‘au desvoltat
în cursul veacurilor. —
O primă încercare de a da României întregite aceste fo
care, ne prezintă acest proiect pe care-1 propunem astăzi de
liberărilor Corpurilor legiuitoare.
Ministru de interne, AL. VAIDA-VOEVOD.

Subsecretar de Stat, EDUARD MIRTO.
A v iz u l C o n s iliu lu i L e g is la t iv
Proces=Verbal Nr. 81
— Ş e d in ţ a d e la 1 I u l i e 1929 —
Sub preşedinţia d-lui 1. Ionescu-Dolj.

Prezenţi fiind:
Consilieri permanenţi d-nii George D. Nedelcu, C. D. Au-
ghel, Cezar Yârgolici, I. C. Filitti.
Consilieri temporari d-nii A. Crăsnaru, Paul Negulescu.
Referent titular al lucrării, d-1 George Vrăbiescu.
Luând în discuţie proiectul de lege pentru organizarea ad-
ministratiunii locale, înaintat Consiliului de către Ministerul
de Interne cu adresa Nr. 8.263 din 22 Iunie 1929, emanând
dela acelaş minister şi înregistrat la acest Consiliu sub N r.
669 de la 24 Iunie 1929;
Ascultând raportul d-lui preşedinte I. Ionescu-Dolj şi re
feratul d-lui referent titular George Vrăbiescu.
Consiliul,
Luând în discutiune proiectul de lege „ P e n tr u o r g a n iz a r e a
a d m in is tr a ţ iu n i i lo c a le ” întocmit de Ministerul de Interne
şi trimis Consiliului de acelaş Minister cu adresa Nr. 8,263
din 1929, spre a-şi dâ avizul asupra lui.
Văzând textele proiectului şi rezumatul ce, în loc de ex
punere de motive, a fost pus la dispoziţia Consiliului:
Văzând că prin acest proiect se tinde, în linii generale, a
se dâ, pe deoparte, o nouă organizare structurii adminis-
tratiunilor locale, comunale şi judeţene, creând şi o nouă u-
nitate administrativă, asociatiunea judeţelor; iar pe de altă
parte se desăvârşeşte o desconcentrare a organelor puterii
222 Avizul Consiliului Legislativ
centrale, şi în fine, se organizează instanţe administrative

pentru contenciosul de anulaţiune;
Că, în afară de aceasta, proiectul mai conţine şi introdu
cerea instituţiei cetăţeniei comunale sau ceeace legile ungare
şi austriace numeau ,,apartenenţă”, precum şi alte dispoziţi-
uni cari privesc administraţia locală;
Că, în atari condiţiuni, proiectul are importanţă conside
rabilă pentru vieaţa administrativă a ţării;
Consiliul, faţă cu timpul extrem de scurt ce i s’a rezer
vat pentru examinarea unui atare proiect, se va mărgini a
expune două feluri de observaţiuni, amândouă cu caracter
general: unele în legătură cu principiile constituţionale, iar
altele de ordin tehnic juridic, rezultate din nepotrivirea prin
cipiilor proiectului cu acelea ale altor legi în vigoare.
Observaţiuni în legătură cu principiile Constituţionale
1. Proiectul, plecând dela ideia de a reda vieţei locale ru

rale mai multe posibilităţi de desvoltare, organizează pe lân
gă comuna rurală şi ,,satul’ ca unitate administrativă locală,
înglobându-1 ca „sector“ în comuna rurală care, afară de
excepţiuni, are o populaţiune de cel puţin 10.000 locuitori.
Satele astfel înglobate în comuna rurală, sunt totuşi pre
văzute fiecare cu organe proprii: cele sub 600 locuitori a-
vând un primar, ajutat de adunarea sătească, sau un Con
siliu sătesc> ales, plus un încasator şi străjeri toţi aleşi, iar
cele cu peste 600 locuitori, un primar, un ajutor, ajutaţi de
un Consiliu sătesc, ales, ca organ deliberativ, de o delegaţie
a Consiliului sătesc, precum şi de încasator şi alţi funcţio
nari.
In afară de aceste organe, satele mai sunt reprezentate şt
în consiliul general al comunei rurale centrale de care de
pind, prin consilieri aleşi; apoi primarul satului de reşedin
ţă va îndeplini funcţiunea de prim ajutor de primar al co
munei iar primarii celorlalte sate vor îndeplini funcţiunea
de ajutori ai primarului însă numai pentru satele respecti
ve, astfel că primarii satelor au o dublă calitate: primarii
în sat şi ajuiori în comuna rurală.
Satele sau sectoarele comunelor rurale astfel organizate
sunt, după proiect, persoane juridice (art. 1), astfel că o
#
Avizul Consiliului Legislativ 223
comună rurală va fi compusă în viitor din două sau mai

multe persoane juridice suprapuse, după numărul satelor
componente.
După dispoziţiile proiectului, satele, prin organele lor ad
ministrative: adunare sătească sau consiliul sătesc ales, au
pe lângă celelalte atribuliuni ale consiliilor comunale şi pe
aceea de a pune impozitele necesare satului (art. 56, al. 3).
Având în vedere că după dispoziţiile art. 41 şi 111 din
Constituţie, sarcinele sau impozitele comunale nu pot fi a-
şezate în comună decât cu învoirea consiliului comunal ales;
Că din aceste dispoziţiuni constituţionale rezultă evident
că o comună nu poate avea decât un singur consiliu comu
nal cu dreptul de a reprezenta şi a pune impozite;
Că deci dispoziţiunile proiectului care creiază satul sau
sectorul ca subdiviziune comunală, cu toate caracterele unei
persoane juridice politico-teritoriale ca şi ale comunei, sunt
neconstituţionale şi ca atare consiliul crede că ele trebuie
scoase din proiect sau modificate.
2. Prin dispoziţiunile art. 300 şi următorii din proiect se legi
ferează o descentralizare a serviciilor centrale ale minis
terelor, prin aceea că se creiază şapte directorate ministeri
ale în cele şapte oraşe principale ale ţării, directorate asu
pra cărora se descarcă o parte din atribuţiunile ministerelor,
fără a li se determina vreo circumscripţie;
Că alături de aceste organe ale puterii centrale, se creiază
o instituţie nouă: a s o c ia fiu n e a j u d e ţ e a n ă g e n e r a lă , formată
prin asocierea mai multor judeţe;
Că aceste asociaţiuni sunt prevăzute cu următoarele organe
administrative, un consiliu al asociaţiei cu o delegaţie a con
siliului asoci(iei şi un preşedinte al delegaţiei (art. 315,
alin. 2).
Că din textele proiectului se vede că organele administra
tive ale asociaţiei generale de judeţe vor exercită următoa
rele atribuţiuni:
a ) Toate atribuţiunile consiliilor judeţene prevăzute de art
230 din proiect, întrucât privesc interesele comune (art. 324);
b) încheie împrumuturi în numele judeţelor asociate (ar*.
326. alin. 8);
c ) întocmesc regulamente pentru alcătuirea bugetelor şi
ţinerea contabilităţii satelor (art. 518);
d ) Exercită supraveghere şi c o n tr o l asupra întregii admi
nistraţii locale din circumscripţia asociaţiei (art. 313 şi 377,
alin. 3);
e) Exercită tutela asupra administraţiei judeţelor şi muni

cipiilor (art. 341), putând pronunţa nulitatea încheierilor
consiliilor judeţene şi municipale (art. 361);
f ) Se pronunţă asupra legalităţii alegerilor judeţene şi mu
nicipale (art. 421 şi 422) etc., etc.;
Că, în afară de aceste atribuţii, membrii consiliului aso
ciaţiei judeţene sunt obligaţi a depune jurământ ca şi mem
brii consiliilor judeţene (art. 320);
Că din cele expuse rezultă că asociaţiunea de judeţe are
aceea organzaţie ca şi judeţul, căruia îi este suprapusă;
Că, mai mult, prin atribuţiile ce are, asociaţiunea anihi
lează aproape în tot judeţul, care este obligat să verse anual
pentru întreţinerea asociaţiei jumătate din cotele adiţionale,
şi dacă aceste cote nu vor fi suficiente, se vor înfiinţa noui
cote adiţionale suplimentare şi extraordinare; că, în afară
de aceasta, judeţele vor trebui să achite şi împrumuturile
contractate de asociaţie (art. 446, 447, 448 şi 449).
Având în vedere că prin acordarea acestor atribuţiuni şi
drepturi se vede că noua instituţie a asociaţiei judeţene nu
constitue o simplă asociaţie cu caracter economic sau cultu
ra], ci din contră, sub această denumire, se creiază un or
gan care are toate caracterele unei persoane juridico-terito-
riale, administrative, suprapusă judeţelor şi comunelor, cu
puteri proprii ca uu organ tutelar al lor;
Că dacă se are în vedere şi faptul că funcţionarea aces
tor unităţi politico-teritoriale e în directă legătură cu siste
mul de desconcentrare al departamentelor ministeriale, ex
pus mai sus, apare evident că această asociaţie nu este a lt
ceva decât tot r e g iu n e a , aşa cum era prevăzută în ante-pro-
iectul ce a fost dat publicităţii;
Având în vedere că după dispoziţiunile art. 4, 41 şi 110 din
Constituţie, texte cari determină în principiu structura ad
ministrativă a ţării, se vede că legea fundamentală nu au
toriză, pe lângă Stat, crearea altor organe cu caracter po
litico-teritorial decât judeţul şi comuna;
Că din acest punct de vedere, dispoziţiunile din proiect
cari, sub denumirea de asociaţiune judeţeană generală, cre
iază o persoană politico-teritorială alta decât judeţul şi co
muna, e neconstituţională şi, ca atare consiliul crede că tre
buie scoasă din proiect.
3. Prin art. 341 şi următorii din proiect se organizează tu
tela şi controlul administraţiunilor locale, înfiinţând şi două
noui organe: comitetele locale de revizuire cari vor funcţi-
onâ x>e lângă directoratele ministeriale compuse din câte

şapte membri şi un comitet central de revizuire care va
funcţiona în Bucureşti pe lângă Ministerul de Interne, com
pus din 10 membri împărţiţi în două secţiuni de câte 5 mem
bri, în locul actualului consiliu administrativ ce se desfiin
ţează.
Aceste comitete au competenţa a se pronunţă în toate ca
zurile când legea cere aprobarea autorităţilor superioare
pentru actele şi deliberaţiile consiliilor, ale delegaţiilor sau
prezidenţilor lor, în materie de bugete, impozite, împrumu
turi, lucrări, etc.
Că în afară de aceste atribuţiuni care constitue' conten
ciosul de anulaţiune, aceste comitete au în competenţă şi con
tenciosul de plină jurisdicţiune, este adevărat în mod facul
tativ pentru părţile lezate;
Având în vedere că art. 107 din Constituţie interzice în
fiinţarea de instanţe de orice fel cu atribuţii de contencios
administrativ;
Având în vedere că organizarea comitetelor de revizuire
cu atribuţii şi de contencios administrativ, este contrară dis-
poziţiunilor articolului constituţional de mai sus, iar împre
jurarea că competinţa lor e facultativă pentru părţile lezate,
nu ridică caracterul de neconstituţionalitate al acelor dispo-
ziţiuni;
Consiliul crede, pe baza celor expuse, că şi aceste dispo-
ziţiuni trebuie scoase din proiect.
II
O b s e r v a ţ iu n i î n le g ă tu r ă c u te h n i c a ju r id i c ă şi le g is la tiv ă
1. Prin art. 10—19 din proiect se reglementează materia

referitoare la dobândirea şi pierderea calităţii de membru al
comunei, sau cu alţi termeni ,se introduc dispoziţiuni referi
toare la cetăţenia comunală, după modelul legilor din Ar
deal (legea XXII din 1886) şi Bucuvina (legea din 3 Decem
vrie 1868), relative la apartenenţă şi aceea referitoare la do
miciliul administrativ din legile ruseşti (legea paşapoartelor
din 1903);
Că dacă atari dispoziţiuni ar prezentă desigur utilitate,
ele ar trebui completate şi cu alte dispoziţiuni, aşa după
cum sunt şi în legile respective din cari s‘au luat, spre a c-
vitâ dificultăţi şi lacune în aplicaţiune;
Cu, între alte lacune, e de observat că proiectul nu pune

principiul că apartenenţa se dobândeşte prin n a ş te r e ; că de-
asemenea, dreptul consiliilor comunale de a refuza aparte
nenţa unei anume categorii de cetăţeni, e criticabil, etc., etc.
2. Alt. 74 din proiect pune principiul solidarităţii tuturor
locuitorilor satului pentru reaua gestiune a incasatorului;
Or, din exercitarea dreptului de vot cetăţenesc, chiar obli
gator, nu se poate concepe că ar decurge vreo răspundere so
lidară.
Iu ideile moderne de drept, responsabilitatea civilă e ba
zată pe ideia de culpă, ce nu se poate presupune în cazul
de faţă.
Că o atare solidaritate s’ar putea concepe numai dacă şi
plata impozitelor ar fi privită ca o datorie solidară a satu
lui, dar sistemul nostru legislativ, unde impozitele se dato-
resc personal de fiecare şi numai în măsura veniturilor sale,
un asemenea sistem e inadmisibil.
Mai mult, introducerea unei atari solidarităţi, va face ina
plicabilă dispoziţiunea referitoare la alegerea incasatorului,
pentrucă va avea de urmare, abţinerea alegătorilor dela vot.
3. Prin art. 443, referitor la administrarea finanţelor admi
nistraţiilor locale, se menţine încă perioada complimentară
de 6 lrmi pentru exerciţiul de executare a bugetului munici
piilor şi judeţelor, dispoziţie care e contrară acelora din pro
iectul de lege al contabilităţii publice.
4. Sub titlul „dispoziţiilor tranzitorii” (art. 545) se spune
că pentru municipiul Bucureşti se va face o lege specială,
fără a se spune dacă până atunci legea actuală va mai
rămânea în vigoare. Or, o atare dispoziţie devine necesară
pentrucă comuna Bucureşti fiind municipiu, s’ar putea crede
că până la intervenirea legii anunţate ea se va administra
ca şi celelalte municipii după legea de faţă.
5 Prin art. 552 şi 55 se prevede că consiliile judeţene,
comunale, urbane (oraşe şi municipii), aflate în funcţiune la
aplicarea legii, vor fi disolvate prin decret regal, fără a se
cere pentru aceasta vreun aviz sau altă formalitate şi că se
vor institui comisiuni interimare cari vor administra timp de
maximum 6 luni până se vor termina lucrările de aplicare
a legii.
O atare dispoziţiune vine în completă contrazicere cu în
săşi principiile proiectului, care urmăreşte întărirea autono
miei locale, căci prin dispoziţiunea de mai sus se începe a se
dâ o lovtură însăş autonomiei.
Avizul Consiliului 'Legislativ 227
Inconvenientele unei atari dispoziţiuni sunt evidente pen-

trucă prin ele nu numai că se va suspendă administraţiu-
nea normală a comunelor şi judeţelor pentru un timp atât
de lung, dar disolvarea fiind atât după legea în vigoare cât
şi după proiect, ca o sancţiune a unor acte reprobabile şi
de rea administraţie, ar fi de neînţeles să se aplice unor
consilii de a căror administraţiune comuna nu se plânge.
Singura dispoziţiune în armonie cu principiile proiectului
ar fi aceea de a se stabili prin lege că mandatul actualelor
consilii va încetă la instalarea noilor consilii ce ar eşi din a-
legerile efectuate pe baza legii acesteia.
6. Prin art. 575 şi următorii din proiect se prevăd dispo
ziţiuni referitoare la situaţiunea funcţionarilor aflaţi în func
ţiune la punerea în aplicare a legii, unii stabili, alţii chiar
inamovibili, fără a se arătă dacă dispoziţiunile legii specia ic
asupra statutului funcţionarilor publici sunt abrogate.
7. Dispoziţiile art. 31 i din proiect echivalează în grad pe
directorii ministeriali locali cu subsecretarii de Stat: or, a-
ceastă echivalare e contrară ierarhiei administrative prevă
zute de însăş proiectul.
Că în afară de observaţiile de mai sus, cari în scurtul
termen legal fixat de minister au putut fi făcute, este de re
marcat că multe dispoziţiuni din proiect au nevoie a fi re
văzute din cauza contradicţiilor ce conţin, cum sunt de e-
x umplu:
a) Art. 28 spune că notarul rural va fi a l e s iar art. 184 că
el va fi numit;
b) După art. 39 şi 60 primarul este acela care publică în
cuprinsul comunei şi al satului legile şi regulamentele, pe
când art. 184 pune aceasta în sarcina notarului;
c) Art. 27, referitor la compunerea consiliului comunal
rural, nu a admis şi consilieri de drept, pe când art. 83, 561
şi 568 vorbesc şi de membrii de drept în compunerea con
siliilor comunale pentru comunele rurale, etc., etc.
Cu aceste observaţiuni Consiliul dispune restituirea proiec
tului pentru a fi supus desbaterilor Corpurilor legiuitoare.
Preşedinte, 7. lonescu-Dolj.
Consilieri permanenţi: George D. Nedelcu, C. A. A n g h e l ,
Cezar Vârgolici, I. C. Filitti.
Consilieri temporali: Al. Crăsnaru, Paul Negulescu.
Referent titular, George Vrăbiescu.
OSEBITA PĂRERE
Unindu-mă cu cele mai multe din observaţiunile făcute de

majoritate, subsemnatul socotesc că proiectul de lege pen
tru organizarea administraţiunii locale constituie un rea!
progres faţă de legea actuală prin principiile ce cuprinde,
căci dă posibilitatea de desvoltare unei vieţi locale inde
pendente înlăturând posibilitatea de disolvări nejustificate
ale consiliilor judeţene şi comunale, organizând tutela juris-
dicţională, adică dând posibilitate organelor autonome lo
cale de a se putea plânge în contra măsurilor nejustificate
luate de autorităţile tutelare, el însă suferă uneori de o re-
. dacţiune neîngrijită şi inprecisă.
Proiectul de lege creiază satul ca nucleu al vieţii locale,
el are personalitatea juridică politico-teritorială. Satul este
o realitate, pe câtă vreme comuna rurală, înfiinţată prin le
gea din 1864, este o creaţiune arbitrară.
Proiectul consideră că satul nu ar putea să îndeplinească
toate obligaţiunile ce ar cădea în sarcina autorităţii locale
şi de aceia creiază şi comune, tot ca persoane politico-teri
toriale, adică cu dreptul de a pune impozite şi de a face
regulamente, având atribuţiuni similare ca şi satul.
In modul acesta vom avea două instituţiuni etajate, ceeace
va produce o risipă de activitate şi de bani, provocând dese
conflicte de atribuţiuni.
După noi ar trebui ea satul să fie socotit ca comună, iar
comuna din proiect să devie o asociaţiune de comune, desti
nată să satisfacă acele interese comunale pe cari o comună
singură nu le-ar putea îndestula, cum de pildă plata unui
medic, facerea şoselelor destinate a lega reşedinţa asociaţi-
unii cu satele componente şi cu şoselele judeţene şi naţio
nale, crearea de şcoale de adulţi, de ferme, de săli pentru
gimnastică şi tir, etc.
Această asociaţiune ar urma sa fie alimentată cu contri-
buţiuni din partea satelor, dar aceste contribuţiuni să nu
treacă niciodată de 25% din totalul veniturilor comunelor-
sate.
Această propunere este cu atât mai nimerită cu cât admi-
ţându-se se armonizează întreaga lege, introducându-se şt
pentru comune ca şi pentru judeţe principiul asociaţiunii şi
se înlătură obiecţiunea de neconstituţionalitate, trasă din
consideraţiunea că potrivit art. 111 şi 112 din Constituţiune,
impozitele nu pot fi percepute decât în folosul Statului, ju-
dejului şi comunei şi pentru acest din urmă caz numai cu

votul consiliului comunal.
Cred că ar fi bine ca notarul care trebuie să fie funcţionar
de Stat, să aibă obligaţiunea de a ţine registrele de stare
civilă. Primarul a fost făcut ofiţer de stare civilă în legile
franceze, după revoluţiune, întrucât el cumula atribuţiuni
locale şi atribuţiuni de Stat, dar ţinerea acestor registre nu
este o atribuţiune de interes local, dar mai mult o atribuţiune
de Stat, o necesitate de identificare a locuitorilor. Şi întrucât
primarul prin proiect nu mai are decât atribuţiuni de interes
local, este bine ca atribuţiunea de a ţine registre de stare
civilă să treacă notarului, funcţionar de Stat, om cu pregă
tire mai bună, decât primarul.
Legea înlătură confuziunea de atribuţiuni ce există în per
soana primarului şi prefectului de judeţ. In judeţ atribu-
ţiunile de Stat vor fi exercitate de prefect, iar atribuţiunile
locale judeţene de administratorul judeţean.
Asociaţiunile de -judeţe, aşâ cum sunt create prin proiect,
au prea mari atribuţiuni, ele zădărnicesc cu desăvârşire ju
deţele, cărora ar trebui să le lase o vieaţă mai largă, iar să
nu li se iâ cu desăvârşire şi veniturile şi atribuţiunile în fo
losul asociaţiunii. Ar trebui bunăoară să se dea în căderea
asociaţiunii numai construcţiunea de căi ferate, canaturi,
tramvae, şosele interjudeţene, utilizarea căderilor de apă, fa
cerea de şcoale de meserii şi de agricultură, şcoale de adulţi,
organizarea de expoziţiuni regionale, etc.
Consiliul asociaţiunii va trebui să alcătuiască programe
de activitate de lungi şi scurtă durată. ,
Pentru înfăptuirea acestor programe asociaţiunile vor avea
venituri proprii din exploatarea serviciilor mai sus arătate,
dar şi judeţele vor fi datoare să contribuie în măsura inte
resului lor, şi, dacă nu au mijloace necesare, ele vor trebui
să împrumute cu garanţia asociaţiei.
In nici un caz însă subvenţiunile acordate asociaţiuni" nu
ar trebui să treacă de 25% din veniturile judeţului. Cu aceste
modificări ar dispare şi orice teamă de neconstituţionalitate.
Proiectul creiază aşâ numitele comisiuni de revizuire desti-,
nate să se pronunţe asupra anulării actelor administrative
făcute de autorităţile locale asupra măsurilor de tutelă admi
nistrativă asupra dizolvării consiliilor.
Această instituţiune e bine venită, ea este singura în măsură
să creeze o vieaţă reală administraţiunii locale. In adevăr,
sub imperiul legei actuale, autoritatea tutelară poate să res
pingă o măsură studiată şi foarte utilă pentru o comună, şf

totuş aceasta nu are nici o posibilitate de a se plânge contra
arbitrarului autorităţii tutelare. Deasemenea sub imperiul
legii actuale dizolvările se pronunţă cu uşurinţă. La fiecare-
venire de guvern se constată mii de disolvări de consilii co
munale, ceeace demoralizează şi împiedică desvoltarea unei
vieţi locale.
Prin proiect comisiunile de revizuire se pronunţă asupra
disolvărilor, iar autoritatea superioară nu poate proceda la
înlăturarea consiliului decât după ce kotărîrea a rămas de
finitivă.
Prin supunerea hotărîrilor acestor comitete de revizuire
controlul Curţii de casaţie, se înlătură orice oibecţiune de ne-
constituţionalitate pentru aceste comitete, căci ele vor fi so
cotite ca autorităţi judecătoreşti. înalta Curte de casaţie, în
secţiuni unite, socoteşte că chiar agenţii vamali şi direcţiu
nea generală a vămilor, agenţi ai administuaţiunii active, cari
judecă ca primă instanţă, în materie de contrabande şi con-
travenţiuni vamale, constituesc instanţe judecătoreşti, ,:i
fortiori“, au acest caracter comitetele de revizuire.
In afară de acestea nici nu poate fi vorba de contencios-
adminsitrativ prevăzut de art. 107 din Constituţie, întrucât
prin contencios se înţelege judecarea conflictelor dintre ad
ministraţie şi administraţii şi privitoare la acte administra
tive. Or, proiectul admite acestor comitete o competenţă fa
cultativă pentru particulari, neînchizând acestora dreptul
de a se adresă contenciosului administrativ: comitetul are
competenţa de a judecă numai conflictele dintre autorităţi şi
legiuitorul are tot dreptul de a creiâ asemenea organe pentru
a asigură o bună administraţiune.
Consilier temporar, P. N e g u le s c u .
R a p o r t u l d e la C a m e r ă
Domnilor deputaţi,
Comisiunea de administraţie generală, judeţeană şi comu

nală, întrunindu-se în număr regulamentar, în zilele de 11»
12 şi 13 Iulie curent, sub preşedinţia d-lui Victor Deleu»
preşedinte, a luat în cercetare proiectul de lege pentru or
ganizarea udministraţiunii locale.
Având în vedere avizul Consiliului legislativ cum şi ex
punerea de m o tiv e ce însoţeşte acest proiect;
Având în vedere consideraţiunile expuse în acest raport,
comisiunea a admis acest proiect de lege.
Domnilor deputaţi,
Statele modeme şi-au întemeiat civilizaţia şi cultura lor

întreagă pe baza principiilor constituţionale, încât astăzi nu
există în genere State civilizate cari să aibă alt fundament
de cât acesta. Pentru Statul Român aşezarea constituţională
este o achiziţie care are deja un trecut, chiar dacă principiile
înscrise în Constituţie nu au fost întotdeauna şi prea mult
respectate.
Nu este însă suficient atât, căci Constituţia stabileşte nu
mai osatura Statului; ceeace determină mersul ţi progresul
său este administraţia. De altminteri Statul însuşi s’a născut
din trebuinţa de apărare a intereselor generale în exterior şi
de reglementare a raporturilor dinte indivizi în interior.
In acest scop se impune o deosebită grijă pentru serviciile
administative menite să asigure buna funcţionare a Statului.
232 Raportul delà Cameră
In conformitate cu principiile constituţionale, realizate

după mult sbucium, poporul are dreptul să se conducă prin
reprezentanţii săi, să participe la întreaga vieaţă de Stat. Cu
atât mai mult poporul are dreptul să se administreze. Şi de
sigur cea mai bună administraţie o pot face acei cari îşi cu
nosc direct şi imediat interesele. De aci decurge o consecinţă
foarte naturală: auto administraţia. Dar aceasta e posibil
numai printr‘o largă descentralizare.
Descentralizarea a fost pentru mulţi, mai ales la noi în
ţâră o formulă înspăimântătoare din cauza confuziunii
voite sau involuntare, cu federalismul cu atingerea unităţii
Statului. Şi nu se poate o mai regretabilă confuziune, căci
îsfişi Constituţia noastră prevede în art. 108: ,,Instituţiunile
judeţene şi comunale sunt regulate de legi. Aceste legi vor
avea de bază „descentralizarea administrativă".
Descentralizarea e sistemul administrativ prin care se
poate realiza cu adevărat constituţionalismul şi se poate exer
cită suveranitatea naţională, căci poporul săvârşeşte direct
actele necesare pentru satisfacerea intereselor sale. El alege
pe agenţii executivi, cari traduc în realitate hotărîrile sale.
Constituţia noastră prevede în art. 41 că ,, interesele exclu
siv judeţene sau comunale se regulează de către consiliile
judeţene sau comunale după principiile aşezate prin Consti
tuţie şi prin legi speciale“. Şî stabileşte aceasta în directă le
gătură cu suveranitatea naţională, în titlul III, unde tratează
despre Puterile Statului.
Iată dar justificată descentralizarea administrativă ca o
consecinţă naturală a suveranităţii naţionale.
Deşi acest principiu al descentralizării este înscris în Con
stituţia noastră încă dela anul 1866 el nu a fost realizat până
acum.
Prea multă prudenţă sau prea mare teamă de manifestarea
liberă a poporului au împiedicat pe guvernanţii din trecut
de a înfăptui descentralizarea. încercările timide de descon-
centrare a unor servicii, cum au fost direcţiile regionale dela
C. F. R. sau inspectoratele şcolare regionale, nu au dat rezul
tate practice şi nici măcar n‘au constituit un pas spre des
centralizare. Centralismul le-a inutilizat.
Adevărata descentralizare ,,tinde să redea naţiunii organele
de administraţie locală şi administraţii speciale”. Ea tinde să
creeze „centre de administraţie publică autonome în cari nu
mirea agenţilor o face corpul electoral al circumscripţiei şi
Raportul delà Cameră 233
în care aceşti agenţi formează colectivităţi sau adunări cari

participă la puterea executivă". (Hauriou).
Odată cu întregirea Statului român în limitele determinate
de întinderea naţiunii noastre se impunea ca o necesitate
schimbarea sistemului administrativ de până acum. Tradi
ţiile provinciilor alipite la Vechiul Regat, pe de o parte, ex
perienţa utilă a trecutului lor în materie de administraţie
publică, îngreuiarea mersului serviciilor în România de azi,
pe de altă parte, impun de sigur un altfel de organizare ad
ministrativă.
Prezentul proiect de lege realizează pentru prima dată des
centralizarea administrativă.
Principiul călăuzitor al întregului proiect este că sistemul
administrativ, ori care ar fi el, nu are putere creatoare prin
sine însuşi, că el nu poate crea realităţi, ci din contră tre
buie să pornească dela acestea şi să-şi modifice forma după
ele.
Unităţile administrative nu pot fi artificiale, ci ele trebuie
să aibă o bază naturală, anume aşezările omeneşti. Tocmai
acest principiu elementar a fost neglijat în legile adminis
trative de până acum, cari au trecut cu vederea cea mai na
turală şi mai impresionantă unitate din ţara noastră satul.
Unui popor compus în majoritate de ţărani grupaţi în sate,
nu i s’a dat de legiuitorii trecuţi organizaţia administrativă
care-i convenea.
Variatele trebuinţe, după mărimea satelor şi gradul lor de
desvoltare, fac necesară unirea, pentru satisfacerea trebuin
ţelor, a mai multor sate într’o circumscripţie, în ceeace nu
meşte proiectul de faţă comună.
In modul acesta înţeleasă comuna apare ca o unitate natu
rală cu un rost bine definit.
Consiliul judeţean de până acum, menit să se preocupe di
interesele comune satelor, era ceva hibrid; el însuş apărea
numai ca un organ al puterii executive.
Preocupat de alcătuirea naturală a unităţilor administrative
legiuitorul prevede mai departe posibilitatea de unire firească
a satelor, oraşelor şi judeţelor în asociaţii mai întinse, deter
minate de îm prejurări comune, de vieaţa, de tradiţii, obice
iuri şi interese comune, cari nu pot fi realizate decât laolaltă,
prin sforţări şi opere comune.
In modul acesta se explică latitudinea de asociere a unită
ţilor administrative.
Daca îu trecut judeţul eră singura unitate administrativă

mai mare, aceasta se explică prin posibilităţile reduse de
contract între subdiviziuni, deşi nevoile de servicii adminis
trative mai întinse erau destul de simţitoare; astăzi acest in
convenient este înlăturat.
Judeţele se pot asocia uşor între ele şi de sigur că fără
multă greutate se vor grupa în unităţi mai mari, cari să aibă
grijă de satisfacerea intereselor interjudeţene. Autoritatea
centrală nu va mai avea putere absolută şi nu va mai impieta
asupra administraţiilor locale, şi rămânându-i numai grija
de interesele generale ale ţării, de ordinea şi siguranţa în
Stat.
Descentralizarea administrativă se poate realiză în două
moduri, cum observă Hauriou, şi anume: p r i n r e g iu n e şi prin
u n ir e a j u d e ţ e lo r în s in d ic a te . El preferă primul fel de des
centralizare.
TotUş proiectul de lege administrativă a renunţat la regiune
ca unitate mai mare, nu pentrucă ar fi pledat în contra ei
inconveniente de ordin administrativ, ci numai pentru a linişti
teama de atingere a unităţii Statului.
Asociaţiile acestea judeţene, cari în prezentul proiect de
lege au un caracter facultativ, sunt o necesitate simţită chiar
în ţările cu sistem administrativ centralist. De curând s’r*
votat de Parlamentul francez legea de asociere a departa
mentelor, constituindu-se astfel organe superioare de admi
nistraţie destinate să realizeze o administraţie mai perfectă.
Descentralizarea şi autonomia locală cer, ca şi organele pu
terii centrale, să fie duse spre periferie, spre a simplifică biu-
rocrâţia şi a stabili o mai bună coordonare între administra-
ţile locale şi organele puterii centrale. In acest scop proiectul
prevede înfiinţarea a 7 directorate ministeriale, organe de
descentralizare a diferitelor departamente ministeriale.
Dar descentralizarea presupune, odată cu libertatea cetă
ţenilor, de a se administra după interesele lor, un control ri
guros, o tutelă administrativă bine exercitată. In acest pro
iect tutela se exercită pe eşaloane, autorităţile superioare con
trolând pe cele inferioare. Pentru a înlătură însă călcare:»
legii şi arbitrarul, se institue ca organe de control superioare
comitetele locale şi comitetul central de revizuire, cari sunt
în acelaş timp şi organe de tutelă pentru municipii şi judeţe.
Prevederile înscrise în acest proiect, referitoare la controlul
gestiunii financiare, la anularea deciziilor adunărilor delibe
Raportul delà Cameră 235
rative locale, când acestea ar contraveni legilor, sunt sufi

ciente garanţii atât pentru respectul legii, cât şi al bunului
public. De aceea credem că funcţionarea acestor unităţi ad
ministrative, aşa cum sunt prevăzute, va schimba aspectul
administraţiei noastre.
Dacă administraţia locală autonomă este suficient asigu
rată prin lege, nici puterea centrală nu este de loc neglijată,
deoarece ea are organele sale în toate formele de auto-admi-
nistraţie. Directorul ministerial, prefectul, prim-prelorul şi
pretorul, au posibilitatea de a interveni şi chiar de a opri în
loc executarea unor deciziuni ale adunărilor deliberative lo
cale, când aceste sunt contrare legilor şi intereselor generale
ale Statului.
In orice caz pentru prima dată în legislaţia noastră admi
nistrativă se face separaţiune clară între autoritatea puterii
executive şi administraţie, tinzându-se către despărţirea poli
ticii de administraţie.
Actualul proiect nu are pretenţia de a fi perfect, el pre
zintă desigur unele lipsuri şi nu realizează poate toate in-
tenţiunile partidului naţional-ţărănesc în rezolvarea proble
mei administrative. Cu toate acestea nu se poate tăgădui că
el marchează un sensibil progres faţă de legile anterioare în
această direcţie şi deschide perspectiva înfăptuirii unei ad
ministraţii cu adevărat democratice.
Comisiunea de administraţie luând în cercetare proiectul
în amănuntele sale, a introdus oarecari completări, modifi
cări de texte şi redactare.
Astfel s’a sporit numărul consilierilor la comuna constitu
ită dintr’un singur sat, s’a renunţat la responsabilitatea în
solidar a membrilor satului cu încasatorul sătesc pentru ges
tiunea lui; s’a înscris printre atribuţiunile consiliului jude
ţean obligaţiunea de a ajutora comunele rurale pentru anga
jarea de medici; s’a admis reprezentarea minorităţii în com
punerea delegaţiei municipiului; s’au redus condiţiile stagiu
pentru numirile în funcţiunea de pretor, s’a redus termenul
pentru convocarea corpului electoral; s’a admis consultarea
locuitorilor satelor pentru determinarea viitoarelor forma
ţiuni săteşti şi comunale în cadrul dispoziţiunilor legii.
Cu aceste principale modificări şi cu cele arătate în text.
comisiunea de adminstraţie generală, judeţeană şi comunală
a admis acest proiect de lege, şi prin subsemnatul raportor
vă roagă, d-lor deputaţi, să binevoiţi a-i dâ aprobarea

d-voastre.
Conform art. 83 din regulamentul Adunării fac parte din
comisiunea de amendamente d-nii Victor Deleu, preşedinte,
I. Gr. Perieţeanu, dr. Micşa şi Al. Mâţă, ca membri, şi sub
semnatul.
Raportor, P. ANDREI.
R a p o r t u l d e la S e n a t
Domnilor senatori,
Proiectul de lege pentru organizarea administratiuni locale

votat şi adoptat de Adunarea deputaţilor în şedinţa dela 22
Iulie 1929 şi adus în deliberarea Senatului cu Mesajul regal
No. 2.448 dela 22 Iulie 1929, secţiunile d-voastre, luându-1 în
cercetare, l‘au admis, toate, numind delegaţi:
Secţiunea I pe d-1 St. Graur;
Secţiunea II pe d-1 T. Simionovici;
Secţiunea III pe d-1 Gh. Plesnilă;
Secţiunea IY pe d-1 G. Aslan;
Secţiunea V pe d-1 Pompiliu Ionescu;
Secţiunea VI pe d-1 M, Urlici şi .
Secţiunea VII pe d-1 R. Boilă, cari, întrunindu-se în ziua
de 22 Iulie 1929 sub preşedinţia d-lui senator Romul Boilă,
luând parte la şedinţă raportorul comisiunii I care a fost
convocat şi, luând din nou în cercetare sus arătatul proiect
de lege, precum şi raportul comisiunii respective, l‘a adoptat
pe considerentele următoare :
Domnilor senatori,
Organizarea administraţiei locale este una dintre cele mai

importante probleme de Stat a României întregite.
Legea din 14 Iunie 1925, adusă cu scopul principal de a
unifica organizaţia administraţiei locale, n’a fost aptă să
realizeze nici unul din principiile pe cari se întemeia.
Dacă este a se judeca o lege după vieaţa pe care a dat-o
prin organismul creiat de ea, cu regret trebuie sa constatăm
238 Raportul delà Senat
că organizaţia administraţiei locale, înfiinţată prin legea de

unificare administrativă, n‘a corespuns nici pe departe acestei
aşteptări.
Lozinca era aplicarea principiului dscentralizării prin in
dustrializarea serviciilor (Fayolism). De fapt s’a creiat un
organism fără condiţiunile inadmisibile unei vieţi autonome
administrative.
Necesităţile reale ale populaţiunii şi Statului cereau o orga
nizaţie, care să asigure participarea largă a poporului la
viaţa adminstraţiei locale, care să facă posibilă validitatea
iniţiativei particulare care să trezească interesul tuturor pen
tru afacerile publice, care să împartă răspunderile, care să
pună în serviciul consolidării şi refacerii Statului toate ener
giile existente, în schimb s’a instituit o organizaţie în care cu
vântul hotărâtor îl aveau două organe centraliste: ministrul
şi prefectul cari aprobau, suspendau şi executau în toate.
Astfel autonomia locală instituită prin economia legii s’a
dovedit a fi o pseudo-autonomie.
Ea nu numai că n’a contribuit cu nimic la ridicarea dem
nităţii cetăţeneşti şi la o administrare dreaptă şi cinstită a
intereselor locale, ci a devenit chiar obiectul injoncţiunilor
politice, ceeace în mod teoretic cel puţin combăteau făuri
torii legii cu toată vehemenţa.
Suspendarea chiar şi a pseudo-autonomiilor şi instituirea
de comisiuni interimare s‘au ţinut lanţ dela punerea în apli
care a legii până azi.
De altfel cele mai multe dispoziţiuni ale legii s’au dovedit
â fi absolute neaplicabile şi nepractice din care cauză chiar
guvernul trecut îşi propusese introducere^ unor modificări
importante în legea făurită tot de el cu trei ani înainte.
Mesajul regal din Octomvrie 1928 anunţase reforma şi un
proiect întreg privind aproape toate dispoziţiunile legii, eră
gata să fie depus pe biuroul Corpurilor legiuitoare.
Se poate constată sine ira et studio că legea pentru unifi
carea administrativă şi practica introdusă prin ea n’a solu
ţionat de loc marea problemă administrativă a României
noui, ci mai curând a compromis în formă şi de fapt princi
piile mari şi probate prin practica de veacuri a ţărilor avan
sate din occident şi mai ales a Angliei, principii cari stau la
baza organizaţiei administrative a ţărilor cu viaţă de Stat
constituţională nefalşificată.
Descentralizărei adminstrative i se atribuie aşa de mare
importanţă încât ea e considerată ca cea mai puternică pa-
Raportul delà Senat 239
vază a libertăţilor naţionale şi cetăţeneşti ea este instituţiu-

nea de propagare a acestor libertăţi.
Importanţa administraţiei pentru cetăţean pe care-I petrece
dela leagăn până la mormânt nu este necesar să o mai rele
văm.
Importanţa unei organizaţii administrative cinstite şi
drepte pentru poporul român nedreptăţit de veacuri prin
stăpâniri străine, brutalizat şi frustat sub acest raport, nu
poate scăpă nimănui.
O administraţie organizată modern pentru mulţumirea tu
turor exigenţilor cum şi a condiţiunilor de vieaţă adminis
trativă a naţiunilor conlocuitoare este o problemă de o cardi
nală importanţă pentru Statul Român.
D o m n ilo r se n a to ri,
Constatăm cu vie mulţumire că proiectul de lege ce se află

în desbaterea domniilor-voastre, ţinând seamă de toate a-
ceste consideraţiuni a rezolvat în mod norocos problemele ce
i s’au pus.
Ceeace din primul moment trebuie să relevăm este că prin
sistemul introdus în proiect se face imposibilă validitatea
unui alt interes pe terenul administraţiei publice decât cel
al bunei administraţii.
Proiectul de lege pune la baza organizaţiei administrative
satul acest conglomerat natural de oameni, transformându-1
în cea mai mică unitate administrativă.
Din ele se formează comuna cu o organizaţie mai compli
cată.
Proiectul deosebeşte comunele rurale de comunele urbane,
care sunt oraşe şi municipii.
O unitate mai mare teritorială constituie judeţele. Pentru
realizarea scopurilor culturale, economice, sanitare, etc., cari
depăşesc cadrul judeţelor, s’a permis asocierea voluntară a
judeţelor din resortul aceluiaş directorat, care fiind o insti
tuţie de drept public nu are nici una din atribuţiunile ce ar
putea constitui o subdiviziune politică teritorială.
Organizaţia ce se dă unităţilor administrative are la bază
descentralizarea şi aplicarea principiului reprezentativ.
Aplicându-se descentralizarea atât în ce priveşte descon-
centrarea serviciilor ministeriale cât şi instituirea de organe
autonome, ea corespunde cerinţelor celor mai avansate.
240 Raportul delà Senat
Menţinerea unor organe dependinţe de puterea centrală

cum sunt directoratele ministeriale locale, prefecţii, pretorii
a căror funcţionare se îmbină cu cea a organelor autonome
nu reduce cu nimic importanţa acestor organe din urmă.
Condiţiunile unei auto-administrări sunt pe deplin asigu
rate.
Consiliile, delegaţiile lor, organele de conducere şi de exe-
cuţiune se constituie şi se recrutează pe bază electivă.
Controlul şi răspunderea acestora sunt asigurate prin man
datul temporar pe care-1 au.
Introducerea femeilor cu oarecare restricţie în administra
ţia locală cu drept de alegător activ şi pasiv precum şi a-
plicarea principiului reprezentării proporţionale imprimă
proiectului caracterul desăvârşit de legiuire modernă.
O garanţie reală pentru viabilitatea organelor autonome
oferă tutela şi controlul aşa cum sunt organizate şi în spe
cial reducerea cazurilor de dizolvare ale organelor autonome.
Proiectul creind personalitatea juridică a diferitelor unităţi
cu dreptul de impunere şi dând astfel posibilitate să aibă la
dispoziţie organul autonom şi mijloace materiale necesare,
fără îndoială că el dă în mâna cetăţenilor un instrument
care va servi interesele publice în cel mai desăvârşit mod.
In ce priveşte constituirea, funcţionarea şi atribuţîunile
diferitelor organe autonome şi desconcentrate, proiectul cu
prinde multe dispoziţiuni bune.
Dacă cu toate aceste inovaţii şi părţi bune proiectul este
susceptibil criticei, aceasta nu micşorează întru nimic din
importanţa reformei care este pe cale de a se înfăptui.
Incontestabil că prin introducerea organizaţiei noui pre
conizate de el, se face un real progres.
Proiectul este adus în desbaterea d-voastre, d-lor senatori,
cu aprobarea pe care i-a dat-o comitetul delegaţilor şi sub
semnatul nu-mi fac decât datoria, rugându-vă în numele a-
celuiaşi comitet, să binevoiţi a-1 aproba.
Raportor, G. ASLAN.
CUPRINSUL
Lege peniru Organizarea. Adminis-

iraîunii Locale
I
T IT L U L I
împărţirea Administrativă a Teritoriului
T IT L U L II
Comuna
Pag.
CAP. I Principii Generale • .......................................... 3

CAP. II Dobândirea şi pierderea Calităţei de membruâl
Comunei . . . . . ....................... ' 5
CAP. III Teritoriul Comunei . . ........................ 7
PARTEA I
Comuna Rurală
CAP. IV. Organizarea Comunelor ...........................• 8
Secţia 1. O rganizarea Administraţiunii Rurale . . 8
Secţia 2. S a t e l e .............................................. 17
PARTEA Ii
Comuna Urbană
Secţia 1. Organele Comunelor U r b a n e ............... 27
Secţia 2. Compunerea consiliilor orăşeneşti şi mu
nicipale .................................................. 27
PARTEA III.
Constituirea Consiliilor Comunale . . . 29

242 Tabla de Materie
Pag.
PARTEA IV
Funcţionarea Consiliilor Comunale . 32
PARTEA V
Atribuţiunile Consiliilor Comunale .• 35
PARTEA VI
Regulamentele Comunale, edilitatea şi poliţia
Construcţiilor
Secţia 1. întocmirea şi cuprinsul regulamentelor
C o m u n a l e ....................... 27
Secţia 2. Edilitatea şi poliţia construcţiilor . . . 41
PARTEA VII
Delegaţia Consiliului Comunal (rural, orăşenese şi
municipal)
Secţia /. Constituirea delegaţiei Consiliului . . . 46
Secţia 2. Funcţionarea delegaţiei Consiliului . . . 47
Secţia 3, Atribuţiunile delegaţiei Consiliului . . . 47
PARTEA VIII
Primari şi ajutorii de primari
Secţia 1. Alegerea, mandatul şi retribuţia primarului 49
Secţia 2. Atribuţiunile primarului . . . . . 51
Secţia 3. Demiterea, îndepărtarea şi suspendarea
primarului şi a ajutorului de p rim a r. . 55
PARTEA IX
Serviciile comunale şi funcţionarii comunali
Secţia J- Serviciile comunale . ................................ 56
PARTEA X
Comuna su b u rb an ă ................... 62
T IT L U L III
Judeţul
CAP. I Teritoriul ju d e ţ u l u i.............................................. 63
CAP. II. Administraţia judeţeană . . . . 64
Secţia 1. Organele administraţiei judeţene . . . . 64
Secţia 2. Consiliul judeţean . • . . . . 64
Sec\ia 3. Delegaţia consiliului j u d e ţ e a n ............... 76
Secţia 4, Serviciile judeţene şi personalul lo r . . 83
Tabla de Materie 243
Pag.
Secţia 5. Comisiunea administrativă a judeţului . . 85
Secţia 6. Prefectul de ju d e ţ...................................... 86
Secţia 7. Plăşile şi Pretorii . ....................... 89
T IT L U L IV
Directoratele ministeriale locale
■CAP. I. Dispoziţiuni generale . . . . • ....................... 93
Secţia 1. Competenţa şi compensarea . . . . . . 93
Secţia 2. Directorul ministerial l o c a l ................... 94
T IT L U L V
Asociaţiile judeţene generale
CAP. 1. Dispoziţiuni g en erale.......................... 95
CAP. II. Administrarea asociatiunilor generale . . 96
Secţia 1. Consiliul asociaţiunilor judeţene generale 96
Secţia 2. Delegaţia consiliului asociaţiunii judeţene
g e n e r a l e ...................................................... 100
T IT L U L VI
Tutela şi controlul administraţiunilor locale
CAP. I. O rganele...........................■ . . ............................. 101
C a P. II. Comitelui central şi comitetele locale de revizuire 102
CAP. III. Exerciţiul tutelei şi al controlului . . . . . 107
CAP. VI. Dreptul de supraveghere şi control. Procedura
de revizuire şi de reform are a deliberaţiunilor
consiliilor administraţiunilor de autonomie lo
cale şi mijloacele de .atac împotriva lor . . . 115
T IT L U L VII
Dispoziţiuni comune
CAP. I. Alegeri a d m in is tr a tiv e .......................................... 118
Secţia 1. Principii g e n e r a le ..................................... 118
Secţia 2. Alegătorii eligibili . . . . . . . . 120
Secţia 3, Propunerea candidaţilor. . . . . . 122
Secţia 4. Buletinele de v o t ................... . . . . 124
Secţia 5. Operaţiunile de votare . . . . . 1 25
Secţia 6. Centralizarea voturilor, repartiţia şi atri
buţia m a n d a te lo r.............................. 126
Secţia 7. C o n te s ta ţiu n ile .......................................... 128
Secţia 8. Organizarea procedurii şi p enalităţilor. 129
244 Tabla de Materie
Pag.
CAP. II. Despre bunuri şi l u c r ă r i .................................. ... 129
Secţia 1. Administraţia bunurilor ................... 129
CAP. III. Administrarea finanţelor . . . . 135
Secţia 1. Dispoziţiuni generale . . . . . . 135
Secţia 2. Impozite şi t a x e .......................................... 136
Secţia 3. împrumuturi,. . . , 140
Secţia 4. Venituri . . . . . . . . 141
Secţia 5. C h e ltu e li........... . . 142
Secţia 6, Bugete .................................................. 145
Secţia 7. Execuţiunea bugetelor............................... 148
Secţia 8. încheierea, cercetarea şi aprobarea con
turilor . . . , • . . ....................... 151
Secţia 9. Bugetele şi conturile aşezămintelor de
binefacere . . . . . . . . 156
CAP. IV. Răspunderea membrilor consiliilor săteşti co
munale şi al asociaţiunilor judeţene precum şi
a funcţionarilor resp ectiv i................... . . . 157
CAP. V. Despre asociaţiuni s p e c i a l e ............................... 158
TITLUL VIII
Dispoziţiuni generale şi tranzitori 163
II
Expunerea d e m otive ................................. 174
Avizul Consiliului L e g i s l a t i v ...................................... 221
Raportul d e la C am eră ..................................................... 231
Raportul dela S en at ......................................................... 237

Bcucluj FP 205267 1929 034 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bcucluj FP 205267 1929 034 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

!

însoţită de Expunerea de motive a D-lui

i i .' URA „C U R IER U L JUD ICIAR“, S. A., Strada Ariei, No. 5

*) Votată de Cameră la 22 Iulie 1929, de Senat la 25 Iulie

A R I. 8. — Comunele urbane se pot împărţi si

Dobândirea si pierderea calităţii de membru

b) Toţi cetăţenii aşezaţi de un an în comună si'

-consiliilor judeţene si alegerile pentru Cameră si

pentru maşini si unelte agricole, seminţe, îngrăşă­

mântarea ogoarelor si pentru hrană în caz de re-

ART. 24. — Administraţia comunelor rurale este

I. Adminlstraţlunea comunelor rurale formate din mai

a) Compunerea şi atribuţiunile Consiliului

ART. 25. — Consiliul comunal rural în comunele

.rurală sunt grupate în circumscripţie electorale si fie­

organelor comunei de a o reprezenta înaintea int-

ART. 27. — Dispozitiunile din partea IlI-a si a>

Cei aleşi nu pot fi între ei rude până la al patru­

ART. 30. — Consiliul comunal se întruneşte o-

ART. 33. — Hotărârile consiliului comunal rural

d) Ddegaţia consiliului, compunerea şi atribuţiile ei

ART. 34. — Delegaţia consiliului comunal este

e) Primarul şi atribuţiunile lui

ART. 36. — Primarul este preşedintele consiliului

comunei si are dreptul să inspecteze toate serviciile

II. Organlzaţlunea comunelor rurale constituite dlntr’un

ART. 39. — In comunele rurale constituite din-

10 în cele cu o poulatie până la 2000 locuitori;

ART. 43. — Satele asociate într’o comună rurală

tor unităti administrative, prin unirea satelor, sunt

A) Organele satelor iniei

a) Adunarea sătească. Compunerea ei

ART. 46. — Satele mici pot avea ca organ de­

se şi ştergându-se cei ce au pierdut vreuna din a-

b) Atribut lunile adunării săteşti

ARI'. 51. — In atributiunile adunării săteşti, ca

produse agricole, precum si de cooperativele de con-

c) Funcţionarea adunării săteşti

ART. 52. — Adunarea sătească este prezidată, a~

ART. 53. — Adunarea sătească este convocată

ART. 54. — Primarul sătesc este ales în satele

b) In caz de boală, care l’ar face inapt pentru ser­

găti cari să ajute pe primar în îndeplinirea însăr­

e) A lţi funcţionari săteşti

ART. 57. — Străjerii satului se aleg pentru un an.

B) înfiinţarea consilialui sătesc ales in satele mici.

ART. 59. — Si în satele mici poate fi constituit,

4. întreprinderea de lucrări cari ar necesita chel-

C) Organele satelor mari

ART. 64. — In satele cu o populatiune de peste

tul obştesc, în aceleaşi conditiuni ca şi consiliile să­

- *■' terne, în localităţile în cari aceasta s’ar crede ne­

Organele comunelor urbane

ART. 71. — Organele deliberative în oraşe şî

ART. 73. — Consiliul este. compus din membri

şeneşti şi municipale se efectuează prin vot univer­

d) Preşedinţii Camerelor de industrie şi comerţ şi *

silierii municipiilor se convoacă îndată de directorul

putea face în fata preşedintelui de vârstă al con­

sesc fără motive dela 5 şedinţe consecutive ale con­

ART. 89. — Consiliul comunal se întruneşte cel

adunat nici la a treia convocare, el va fi disolvat

Toţi membrii votează pe fată dacă legea nu dis­

pentru maşini si unelte agricole, seminţe, îngrăşă

.rurală sunt grupate în circumscripţie electorale si fie

Cei aleşi nu pot fi între ei rude până la al patru

ART. 46. — Satele mici pot avea ca organ de

b) In caz de boală, care l’ar face inapt pentru ser

găti cari să ajute pe primar în îndeplinirea însăr

tul obştesc, în aceleaşi conditiuni ca şi consiliile să

- *■' terne, în localităţile în cari aceasta s’ar crede ne

şeneşti şi municipale se efectuează prin vot univer

putea face în fata preşedintelui de vârstă al con

sesc fără motive dela 5 şedinţe consecutive ale con

Toţi membrii votează pe fată dacă legea nu dis

Aceste regulamente sunt supuse aprobării comite

ART. 115. — Comunele uroane şi suburbane, sta

sătesc sau comunal, care este dator să o subordo

ARI'. 136. — Delegaţia consiliului comunal înlo

muturi, aprobări de gestiuni, regulamente, concesio

Intrarea în funcţiune a celui ales de consiliul co

c) Asigurarea mijloacelor de transport în interio

Primarii veghează, sub a lor răspundere, ca ga

ART. 196. — Consiliul judeţean se alege în con

ARI'. 198. — Sunt membri de drept cu vot deli

Măsuri pentru prestaţia muncii, organizarea lucră

lor, bâlciurilor sau iarmaroacelor din comunele ur

ART. 230. — Consiliul judeţean are în deosebi ur

ART. 232. — Consiliul judeţean alege dintre mem

ART. 237. — In caz de împiedicare a preşedin

Supraveghează, controlează şi îndrunrează admi

tii Statului sau ordinei sociale, poate numi ca preşe

El poate cu aprobarea consiliului judeţean şi în in

gaţiei este înlocuit de unul dintre membrii delega

ART. 258. — Judeţele vor avea următoarele ser

El este ajutat în această calitate de unul din se

jninistratorul financiar, inginerul, arhitectul, veteri

delictelor şi îngrijeşte de menţinerea ordinei şi si