BIBLIOTECA LEGILOR UZUALE ADNOTATE

PENTRU

STATUTUL FUNCŢIONARILOR
mmm
(Se)
PUBLICI
ADNOTATA DE

R A D U DIMIU
JUDECĂTOR LA TRIBUNALUL PR AH O VA

Cuprinzând: DOCTRINA, JURISPRIJDENŢA

şi DESBATERILE PARLAMENTARE sub fie
oare articol, iar la fine Regulamentul legei

BUCUREŞTI
Editura „ CURI ER UL~ ] UDI CI AR“, S. A.
19 28
 BIBLIOTECA LEGILOR UZUALE ADNOTATE

PEN TR U

STATUTUL FUNCŢIONARILOR
PUBLICI
A DN O TA TĂ D E

RADU DI MI U
JUDECĂTOR LA. TRIBUNALUL PRAHOVA

Cuprinzând: DOCTRINA, JURISPRUDENŢA

şi DESBATERILE PARLAMENTARE sub fie
care articol, iar la fine Regulamentul legei

BIBLUIW.CLUJ
I365*.»«fc №,»28

EXEMPLAR LEGAL
BUCUREŞTI
Editura „ C U R I E R U L J U D I C I A R “ , S. A.
19 27
 CÂTEVA CUVINTE

Lucrarea de faţă are de scop să pună la îndemâna ori­

cui şi oricând, materialul strict indispensabil lămuririi legii
pentru Statutul funcţionarilor publici'. Lucrările pregătitoa­
re, solutiunile can s’au dat de către instanţele noastre su­
perioare, alături de extrasele şi trimiterile la lucrările celor
',ce s’au ocupat în special cu această materie, strânse la un
loc, vor contribui într’o mică parte la deslegarea proble­
melor le drept ce se vor mai ivi cu prilejul aplicării acestei
legi, căci „la tălmăcirea pravilelor” , după zisa unui juriscon­
sult de odinioară, „trebuieştc multă luare-aminte şi cugeta­
re, în ce chip la asemenea pricini au urmat hotărîrile
Vom mulţimi tuturor acelora cari vor semnală câteva
din multele lipsuri pe cari o asemenea lucrare le implică.

D.
Noem brie 1927.
 L E G E
P EN TR U

STATUTUL FUNCŢIONARILOR PUBLICI')

PARTEA I.

Dispoziţiuni aplicabile tuturor funcţionarilor

publici

CAPITOLUL I
*
\ \Ji .
Dispoziţltuii generale.

ART. 1. — Sunt funcţionari publici cetăţenii români,

fără deosebire de sex, cari îndeplinesc un serviciu public
permanent ( civil şi eclesiastic) la Stat, judeţf comună sau
la instituţiunile al căror buget este supus aprobării Parla-
. meniului, guvernului sau consiliilor judeţene şi comunale,
in această calitate se vor bucura de drepturile şi se vor
supune obligaţiunilor specificate prin prezentul Statut. (Art.
1, 118 reg. Art. § Constit.).

I) Această lege s’a votat cu 144 bile albe, contra 4 bile negre în Adun.
Deputaţilor la 8 Iunie 1923, şi cu 79 bile albe, contra 1 bilă neagră în Senat,
la 30 Mai 1923 şi s’a promulgat prin I D. R. Nr. 3112 din 15 Iunie 1923,
publicându-se în „Monit. Oficial” Nr. 60 din 19 Iunie 1923.
Regulamentul legii s’a aprobat prin I. D. R Nr. 5506 din 19 Noem-
brie 1928 şi s’a publicat în „Monit. Oficial” Nr. 189 din 23 Noembrie 1923.
 — 6 —

I N D E X
Ardeal 19 Funcţiune res extra com­ 12
Artist teatru 17 mercium
Contract 15,16 Instituţiuni 13
Daune 24 Istoric 3
Desbateri pariam. 1,4 Maestru de muzică 15
Disponibilitate 20 Magistrat postai 19
Diurnist 22,23 Numire ilegală 14
Drepturi politice 10 P. T. T. 19
Funcţionar de gestiune 8 Prepus 8
Funcţiune publică-caracter 5,6 Rechiziţionare 21
„ de finiţie 9 Români 11
„ elemente 7,10,11 Şcoală adoptată 1&
» proprietate 5 Statut-definiţie 2

, , _ 1 CONSIDERAŢIUNI GENERALE

L u c ră ri p relim in a rii 1. Statutul funcţionarilor publici este mar

mult o proclamare de principii, — cuprinzând drepturi şi datorii—
aplicabil în prim a parte tuturor agenţilor publici, iar în partea
a doua aplicabil în mod special' funcţionarilor administrativi, lu-
~ ată această calificare în înţelesul ei cel m ai larg. (Rap. comit,
delteg. Senat. De-sb. Senat p.1137-923).
2. Statutul fu n cţion a rilo r este întrunirea regulilor determinând
drepturile şi îndatoririle generale ale funcţionarilor publici. A-
eeste regule se aplică la recrutare, înaintare, disciplină, salari­
zare, pensiuni. (H. Berthelemy. Tr. élém. -de droit adtif. p. 80;
Paul Negulescu, T r. de drept ad-tiv. rom ân I paragr. 1718; Anib.
Teodorescu, Noţiuni de drept ad-tiv, p. I, pag: 156).
3. Is to ric şi Legiferare, a) Ca funcţiuni publice, trecutul ne­
bulos al Istoriei R om ânilor cunoaşte boieriile şi slujbele lăsate
la voia ’ Domnitorului, care conferea titlu ri şi acordă p rivilegii
In ' baza dreptului său de monarh absolut.
b) Pravilniceasca Condică a lui Ipsilante (1780 — 1817) po­
meneşte incidental de unele atribuţiuni şi vin i ce ar pu teù aveà
agenţii executivi (Cap. Pentru ispravnici;, pentru .vornici, etc.),
ca şi celelalte legiu iri delà începutul sec. X IX , cari nu .cuprind
dispoziţiuni de organizare, ci atribuţiuni ale unora din aceşti
slujbaşi, şi Culpele lor.
c) Un început de orânduire cuprinde proiectul de Constituţie
al M oldovei din 13 Sept. 1822, care în art. 46 şi 49 se referă la
„alegerea persoanelor de slujbă” , stabilind principiul electivită-
ţii, al remuneraţii din partea Statului, al responsabilităţii pentru
actele lor, etc. (V. D. Barnoschi, Originel'e democraţiei române-
„C ârvunarii” pp. 193, 201 şi 248).
d) M ai târziu din pricina „abuzului paşalâcurilor ce da Dom ­
nii delà o vrem e încoace cu mare înlesnire, s’au fost făcut pri­
cină de multe şi grele necuviinţe“ şi s’au înserat în Cap. V III, Sec­
ţia I I Regul. Organic al Munteniei, articolul 352 — 358 cari re­
glementează „orânduirea în feluri de slujbe“ (art. 403 şi u. Regul.
Org. al M oldovei).
e) In cursul anilor 1334 — 1835 şi întemeindu-se pe Regu­
lamentul Organic, Alexandru Ghica reglem entează ordinea şi acor­
darea rangurilor, întocm ind şi tablouri de echivalarea rangurilor
noi cu cele vechi (Regulamentul Organic întrupat cu legiu irile
din anii 1831 — 1847 edit. of ic. tip. 1847 pag. 576 — 587).
f) La 31 Ianuarie 1847 se reglementează în mod special şi
sumar un Statut al slujbaşilor politii din Capitală (ibidem p.
€43 — 647).
g) Urmară apoi diferite opise domneşti şi legiuiri, cari re­
glementează în m od incidental anumite slujbe -sau boerii, până
când Constituţia din 1866, prin art. 10 al. I I I stabileşte princi­
piu l că „le g i speciale vor determină conditiunile de adm isibili­
tate şi de înaintare în funcţiunile Statului” , rămas atâta vreme
ca un simplu desiderat.
h) Funcţiunile publice au fost regulamentate apoi prin d i­
feritele legi de organizare ale M inisterelor sau aşezămintelor,
fără vre-o coordonare şi supunând pe funcţionari la regim u ri
diferite, sau la arbitrariul autorităţii superioare
, Excluzând aceste legi de organizare, vom m ai c ita :
i) Legea cumulului în funcţiuni publice din 1 Iulie 1890;
1) Legea suspendării stabilităţii funcţionarilor poliţieneşti şi
adm inistrativi din 15 M artie 1907.
k) Legea dn 29 M artie 1908, prin care se abrogă precedenta;
l) Legiferarea de război a anilor 1916 — 1920, care cuprinde :
Decretul 2799 din 14 August 1916 (M. Of. 108-916) asupra
unor măsuri excepţionale relative la funcţiunile publice.
Legea din 9 Ianuarie 1917 (M. Of. 236-917) idem.
Decretul-lege 1920-920 (M. Of. 24-920) privitor la stabilirea
norm elor după cari num irile şi revocările din funcţiuni au a fi
făcute prin decret-regal sau prin deciziuni ministeriale.
m ) Constituţia d in 1923, care în art. 8 al. I I I , IV şi V repro­
duce dispozitiunile vechei Constituţii, cu m ici m odificări.
n) Statutul funcţionarilor publici din 1923 (M. Of. 60-923)
care realizează, în fine, desideratele constituţionale de peste o ju­
mătate de veac şi asigură funcţionarilor publici un regim organic
legal şi unitar.

II. C O N S ID E R A Ţ IU N I S P E C IA L E

L u cră ri prelim in ă rii. 4. Acest text a fost votat de ambele

Adunări Legiuitoare aşa cum a fost propus.
5. Sub regim ul vechei organizafiuni de Stat, funcţiunea
eră considerată ca o întreprindere particulară care se câştigă
şi se ocupă în schimbul unui preţ plătit, „une charge” . Noţiunea
 — 8—

a evoluat pentru a avea mai târziu un caracter contractual, dar

conceptiunea modernă a suveranităţii a înlăturat acest caracter şi
^ dat institutiunii adevărata ei însemnătate, precizând şi regu­
lând raporturile dintre funcţionar şi naţiune.
Funcţionarul, în conceptiunea modernă, nu m ai este pro­
prietarul funcţiunei şi nu este nici salariatul ministerului sau
al guvernului respectiv.
El nu serveşte un interes particular în schimbul unei plătii
ci este delegat al suveranităţii naţionale, pentru îndeplinirea unui
serviciu în interesul general al naţiunii. El reprezintă un intef
res permanent. M inistrul sau şeful superior au numai controlul
asupra modului cum se îndeplineşte funcţiunea. (Raport comit,
deleg. Senat. Desb. Senat p. 1139-1140-923).
6. D octrina şi observaţiuni. S’a discutat m ult timp asupra
caracterului ju ridic ăl funcţiune- publice, chestiune care în afară
de interesul ei teoretic, m ai prezintă şi unul practic, acela de a
se şti cari sunt drepturile şi îndatoririle respectve ale Statului
şi funcţionarul său, m ai cu seamă că m ulte ţări nu au încă un
Statut unitar al funcţionarilor.
Unii autori socotesc legătura între Stat şi funcţionarul său ca
fiind un raport contractual, care priveşte ambele părţi ca pe orice
alţi. contractanţi, rezultând drepturi şi îndatoriri recip roce; Şi
spre a concretiza, s’a încercat asimilarea cu unul din contractele-
obişnuite. •
a ) In tr’o opinie (Perriquet, l ’Etat des .fonctionnaires) s’a so­
cotit că acest contract ar fi o adevărată închiriere de servicii
(locatio operarum) în care Statul are rolul lui dominus, iar func­
ţionarul prestează serviciile în schimbul unei remuneraţii.
b) In altă opinie se asimilează acest raport cu mandatul din
codul civil, întrucât funcţionarul acceptă „puterea de a repre
zinta la îndeplinirea unui sau m ai multor acte juridice“ pe
mandantele său, Statul.
c) In fine, alţii socotesc că este încheiat un contract de drept
public’ sui generis (Laferriere, Jurisdictions ad-tifs).
Majoritatea autorilor socotesc raporturile dintre Stat şi func­
ţionarul său, ca un Statut legal derivând dintr’un act unilateral
de autoritate (Duguit L.; Esmein; Hauriou) întrucât nu poate fi;
vorba de îmbinare a voinţelor şi consimţământul, nici de discutare-
a obiectului eonvenţiunei, ci funcţiunea se datoreşte numai ac­
tului făcut de către autoritatea care îşi numeşte funcţionarii.
In fine, într’un sistem mixt, se face distincţiune între func­
ţiuni de autoritate şi funcţiuni de gestiune (Berthelemy); acei din
prim a categorie „cari participă la puterea de a comanda“ ce li
se atribue fie de către şeful Statului, fie de funcţionari superiori”
lucrează prin delegaţiunea organului superior, iar acei cari în­
deplinesc funcţiunile de gestiune'„lucrând în seama Steiului ca
\
persoană morală1’, îndeplinesc obligaţiunile dintr’un contract de
locaţie de servicii.
7. Caracteristicile esenţiale ale functiunei publice s u n t: 1)1' o
num ire regulată; 2) un salariu periodic; 3) permanenta serviciului;
4) stabilitatea pentru funcţionarii definitivi, pentru unii funcţio­
nari inam ovibilitatea; .5} calitatea de funcţionar este dobândită
în mod complect în urma depunerii jurământului (Paul Negu-
lescu, Tratat de dr. ad-tiv. I p. 514) ef, art. 3 nr. 12, :
8. Funcţionarii publici îndeplinesc un serviciu public; deci
de îndată ce acest element „interesul public“ dispare, nu mai
poate fi vorba de funcţionari ci de sim pli prepuşi ai Statului,
cărora le vom aplica regulile de drept civil: un în grijitor de
moşie, un intendent, etc. Din această cauză chiar denumirea de
fu n cţion a ri de gestiune este im proprie, ca una ce ascunde un non­
sens. (An. Teodorescu, Noţiuni de drept ad-tiv, p. 1 pag. 139— 140).
9. Definitiunea dată de legiuitor este eronată; eh consideră că
funcţionari pe functionariii stabilimentelor de utilitate publică
a l căror buget este supus aprobării parlamentului, guvernului, sau
consiliilor judeţene sau comunale .Or, faptul că aceste bugete
sunt supuse aprobării autorităţilor publice nu schimbă caracterul
unei institutiuni creiată din fonduri private de un particular şi ad­
ministrată după normele fixate de fondator. Un fundator poate,
p rin tr’un act de fondatie, să stabilească ca bugetul fondafiunei
să fie aprobat de guvern, de consiliul judeţean sau comunal, dar,
prin aceasta, nu poate să transforme institufiunea privată în-
tr’un serviciu public, nu poate să confere adm inistratorilor nu­
m iţi de dânsul, dreptul de a face acte de autoritate, căci nu­
mirea funcţionarilor publici este un act de autoritate, un act
de comandament pe care nu pot să-l facă particularii.
In afară de aceasta, nu se vorbeşte de avantagiile ce prim eşte
funcţionarul pentru munca depusă (salarii, remiză, titlu onorific,
drept la pensiune) (Paul Negulescu, Tratat de drept ad-tiv 1 p. 513).
10. Din redactiunea acestui text rezultă că legiuitorul nu
conferă calitatea de funcţionar public decât acelor ce se bucură
de exercitarea drepturilor politice („cetăţeni” ). Asupra acestor
drepturi, a vedea art. 6 şi 16 (abrog.) c. civ.; art. 7 Const. 1866;
art. 6 şi 7 noua Constit.; legea elector, din 1926 şi în special
cap. III.
11. întrucât funcţionarii publici deţin în tr’o anumită mă­
sură din suveranitatea Statului pe care o exercită, şi întrucât
un alt plrincipiu fundamental (art, 33 Const,) arată că toate
puterile Statului emană dela Naţiune, era logic ca exercitarea
lo r să fie rezervată naţionalilor, căci nu este vorba de vre-un
privilegiu, ci de recunoaşterea prin textul leg ii fundamentale
a unui drept natural şi naţional (art. 8 al. fin. Const.).
12. Funcţiunea publică im plicând exercitarea puterii publice,
este socotită res exlra com ercium , nu poate face obiectul vre-unei
 — IO —

convenţiuni căci ea nu se acordă „în interesul personal al titula­

rilor* ci în interesul binelui obştesc, care singur face ca unul
să fie preferat altuia” , (Alexandresco, Dr. civ. rom. V p. 137
n. 3 şi p. 120). De funcţiunea publică nu poate dispune func­
ţionarul, care are latitudinea, să o accepte sau să o părăsească,
ci numai puterea constituită prin organele ei superioare şi subt
controlul naţiunii, prin reprezentanţii ei, în cadrul legilor.
P rin „instituţiuni” urmează a se înţelege orice aşeză­
minte întemeiate de particulari sau de Stat şi învestite cu cali­
tatea de persoană juridică, al căror buget este supus aprobării
Parlamentului, guvernului sau consiliilor judeţene şi comunale.
14. Jiârisjrrudenfa. Revocarea unui funcţionar numit în mod
ilegal nu-i dă dreptul de a se plânge în contencios, deoarece acest
drept nu-1 au decât funcţionarii legal numiţi. (Gas. I I I dec. 1371-
924. Pand. Rom. 129 I 1925 cu nota d-lui George Iuliu. V . şi art.
7 No. 20).
15. Recurentul, maestru de muzică, susţine că fiin d asimilat
în grad şi onorar cu profesorii secundari, această asimilare, deşi
neprevăzută prin vreun text de lege, fiin d făcută şi cu avizui
conform al comitetului de inspectori, are puterea şi efectul unui
contract intre dânsul şi M inisterul Instrucţiunei şi prin urmare
acesta nu mai putea p rim i actul de autoritate atacat cu recurs,
să revină şi să-l' desasimileze, fără a violă contractul intervenit
şi a-i nesocoti dreptul câştigat de el.
In d re p t: Intre funcţionari şi autoritatea publică se pot creia
reporturi contractuale cu privire la numirea sau asim ilarea lor
în funcţiunile ce li se încredinţează. Drepturile cari derivă din
ele nu se pot urm ări şi satisface decât pe calea procedurii ordinare,
ca orice drept contractual, iar nu ,pe calea excepţională a recur­
sului în contencios administrativ.
P rin urmare, întrucât în specie recurentul nu dovedeşte-
că asimilarea sa cu profesorii secundari ar fi obţinut-o din par­
tea autorităţii publice pe temeiul unei dispoziţiuni form ale a legii
şi că, prin urmare, revenirea autorităţii asupra acestei asim ilări
ar constitui o călcare a dispoziţiunii legii, iar nu a unei pre­
tinse clauze contractuale, recursul său în contencios este neîn­
temeiat. (Cas. I I I dec. 1429-925 J. Gen. 312-926).
16. Funcţiunile publice se dobândeşte şi se pierd în m odul
şi condiţiunile prevăzute în diferite legi oganice.
N ici administraţiunea publică şi nici funcţionarul nu pot să
deroge de lege pe cale de contract, m odificând drepturile şi obli­
gaţiunile ce comportă o funcţiune publică, Deci, este inoperant
şi nu poate avea valoarea legală contractul intervenit între ad-
ministraţiunea publică şi funcţionarul regulat numit şi apar­
ţinând cadrelor acelei administraţiuni, prin care se m odifică con-
diţiunile de încetare a funcţiunii, lim itând-o în durata ei. (Cas-
III, dec. civ. 2392/924, C. Jud. 377-925).
 11 —

17. Artistul unui Teatru National nu poate fi considerat ca

u n funcţionar public şi ca atare nu intră în prevederile acestui
statut (C. Ap. Iaşi I dec. 1-926, P a n d .S ă p t. 310-927, Parid. Rom.
19 I I I 927, Jurispr. Gen. 983-927, cf. art. 7 nr. 15).
18. Adoptarea unei şcoli de către administratiunea comunală,
are de efect a o ridică la rang de şcoală comunală, iar institutorul
care predă cursuri într’o şcoală adoptată, trebuie să fie privit
ca o persoană având un caracter public (G. A p. Gând, dec. din
31 Oct. 924, Pand. Rom . 141 I I I 925).
19. Conform art. 26 din bugetul M inisterului de comunicaţii
pe exerciţiul 1926, funcţiunea de magistrată poştală este retribuită
de stat, deci în conformitate cu art. 1 din legea pentru Statutul
funcţionarilor publici, o asemenea magistrată este funcţionară,
cu drepturile şi obligaţiunile prevăzute de legea de organizare
P . T . T . (Cas. I I I dec. civ. din 5 Iu lie 1926, Jur. Gener. 1833-926).
20. Funcţionar în disponibilitate, V . art. 56 No. 2-4.
21. Rechiziţionaţi, V. art. 2 No. 11-12.
22. Funcţionar diurnist, la G. F. R. V. art. 2 nr. 14.
23. Funcţionar diurnist, V . art. 16 nr. 7.
24. M odificarea conditiunilor Statutului; daune v. art. 8 nr. 3.

ART. 2. — Nu intră în prevederile prezentei legi:

a) Funcţiunile politice şi cele elective.
Funcţionarii de carieră cari, prin delegaţiuni vremel­
nice, vor fi însărcinaţi a îndeplini vreuna din funcţiunile
politice, la ridicarea delegaţiunii sau însărcinării îşi reiau de
drept funcţiunea anterioară cu toate drepturile de vechime.
b) M itropoliţii şi Episcopii;
c) Funcţionarii corpurilor legiuitoare a căror organi­
zare este stabilită de regulamentul interior al fiecărui Corp
legiuitor în parte, care constituie statutul lo r;
d) Specialiştii străini cărora li se încredinţează, vre­
m elnic sau prin contract, o funcţiune publică;
e) Lucrătorii, precum şi personalul angajat pentru un
tim p determinat sau pentru anume lucrare.
în ceiace priveşte personalul de serviciu permanent,
un regulament va stabili normele de admisibilitate, dreptu­
rile şi îndatoririle lor. (A rt. 2, 122 re g u l.).

I N D E X
Auxiliari 5 Funcţii politice 7
C. F. R. 14 Legi organice speciale 6
•Corpuri legiuitoare 10 Patriarh 9
Desbateri parlamentare 1-4 Personal de serviciu 13
:Funcţii elective 8 Rechiziţionaţi 11,12
 Lucrări? p re lim in a rii 1. — Exp. de moi. Statutul ce prezintăm
în proiectul de fată, privind numai pe funcţionarii de carieră, nu
se poate aplica funcţiunilor elective şi celor politice p recu m :
m itropolitii, miniştrii, episcopii, m iniştrii plenipotenţiari cari n’au
ajuns acolo pe cale ierarhică, secretarii generali, prefecţii, pri­
m arii şi şefii de cabinet.
De asemenea regim ul oamenilor de serviciu şi lucrătorilor
manuali va face obiectul unui regulament special.
Arm ata iarăş nu poate fi înglobată," după cum am spus, în
acest statut, întrucât regulele sale stricte de disciplină, regulele
speciale de onoare, precum şi caracerul său de mobilitate, cer cu
totul alte condiţii, cari s’au stabilit prin tradiţie şi cari formează
tem eliile organizării sale speciale. (Desb. Ad. Dep. p. 2650-923).

2. Desbateri Parlamntare. Senat. D. C. Oncinl.

Regretul nostru este cu atât mai mare, cu'cât distincţiunea care este-
făcută în proiectul guvernului, este şi mai înăsprită prin modificarea a-
dusă de comitetul delegaţilor, suprimând enumerarea limitativă a funcţio-
nilor politice şi înloeuind-o ou un text echivoc şi susceptibil de orice fel de
interpretare în prejudiciul cauzei.
Domnilor, nu am ezitat să mă adresez şi d-lui raportor, ca să-mi
dea deiiniţiunea unei funcţiuni publice politice şi d-nealui mi-a spus, că
este greu să faci aceasta, că nu există criterii absolute şi că evolufiunea,
în formele ei multiple, produce dela sine pe una sau cealaltă funcţiune
care trebuie să fie calificată ca funcţiune politică.
Vedeţi, d-lor senatori, nici raportorul, nici însuş proiectul, în pri­
vinţa aceasta, nu are putinţa să meargă o linie dreaptă.
Numai pentru a exemplifica proiectul, exceptează dela funcţiunile
politice pe toti funcţionarii diplomatici, dacă sunt de carieră.
Pentru a evită toate discutiunile, în ceeace priveşte funcţiunile poli­
tice şi nepolitice, îmi ivoiu permite să propun, la art. 3 din statul, urmă­
torul amendament:
„Nici o funcţiune nu poate fi creiată, desfiinţată sau declarată poli­
tică decât prin legea de organizare sau printr’o lege specială” .
Aşa cum este redactat articolul actualmente, se deschid toate por­
tiţele şi se poate ca, într’o bună zi, să vină un guvern şi să declare că
toate funcţiunile sunt politice, şi, prin urmare, nestabile.
D. raportor îmi exiplică că distinctiunea de funcţiune politică s’a sta­
bilit prin -uz. Dar ce este uzul acesta? Ia d-voastre uzul e stabilit că
funcţiunea de prefect este politică, la noi uzul a stabilit contrariul.
Eu cred, d-lor, că dacă d-voastre într’adevăr voiţi să ascultat! a-
pel-ul pe care vi-1 adresez, nu aveţi decât să inseraţi -în lege acest amen­
dament al meu.
Acestea, d-lor senatori, am voit să spun din punctul de vedere al
nostru, al bucovinenilor, şi supun deci maturei d-voastre experienţe acea­
stă chestiune spre deliberare şi spre hotărâre, (Aplause).
(Desb. Sen. p. 1171— 1172-923.
 — 13

D. C. D. Dimitriu, raportor...
S’a -spus, d-lor, de către d-nii Onciu şi Ghibănescu: d. raportor a
subtiliaat o chestiune, o parte din art. 2 şi anume enumerarea şi> distinc-
- ţiunea dintre funcţiunile civile şi politice.
In proiectul guvernului se arată cari sunt funcţionari politici: pre­
fecţii, secretarii generali, şefii de cabinet, etc.
Aceasta era enumerarea din proiectul de lege pe care eu am su­
primat-o. Aceasta este o subtilizare? Aţi lăsat ca în viitor numărull func­
ţionarilor politici să. se sporească fără limită, spuneau dumnealor, şi a-
ceasta e un pericol.
Răspund în mod categoric că nu este în intenţiunea nimănui ca să
se sporească funcţiunile politice. Important este, şi aceasta au cerut-o si
funcţionarii, ca funcţiunile să fie de carieră şi nesupuse fluetuatiunilor po­
litice.
In categoria funcţiunilor politice intră azi prefectul, secretarul ge­
neral, şeful de cabinet; dar se poate ca mâine nici prefectul, nici secreta­
rul general, nici şeful de cabinet să nu mai fie funcţionari politici1 . Şi a-
tunci pentru a nu oanacterizâ pentru viitor aceste funcţiuni şi tocmai
pentru ca Statul să nu anticipeze asupra regimului pe care îl vor creâ
legile de organizare, am preferat să suprim enumerarea — exempli cauza-—
care se făcea în1art. 2.
Cu acest prilej onorabili oratori cari m’au precedat, au arătat că
unele funcţiuni, cum este prefectul, secretarul general, ar putea şi ar trebui
să fie funcţiuni de carieră.
Cred, d-lor, că nu este locul să vorbim în această lege de caracte-
rill (funcţiunilor suspomeniţe,
— Când vom examina reforma administrativă, vom discuta pe larg
chestiunea şi ne vom opri la soluţiunile cele mai nemerite pentru epoca
de consolidare prin oare trecem, nu la teorii cari oricât ar fi de frumoase,
nu pot să găsească aplicare practică. Să nu se uite că răsboiul a adus o
stare de lucruri nouă, neprevăzută şi că într’o ţară care adună la un loc
20 milioane de cetăţeni, cari au trăit secole sub regimuri deosebite, trebue
să ne dăm seama bine de realitate, când e vorba să hotărâm de a; ;ză-
minte noi care trebuesc să urmărească înainte de toate unitatea şi con­
solidarea Statului.
Dar ziceâ, d. Onciu, cine o să cerceteze dacă funcţiunea este politică
sau nu?
Aceasta o va stabili Parlamentul, o va stabili legea, miniştrii, gu­
vernul, oricare ar fi ei pentrucă, încă odată într’o tară democratică, cum
o socotim pe a noastră, conduşii de principiile pe care le cunoaştem şi pe
care le înţelegem, nouă ne rămâne dreptul de control, nouă ne rămâne
ultimul cuvânt. Cine voiţi să stabilească lucrul acesta? Dar ia presu­
puneţi că aş defini în lege, caracterul funcţiunilor politice. Credeţi că este
suficient sau se dăi o garanţie serioasă pentru viitor? Oricât de bună
am face această lege, oricât de perfectă ar fi definiţia, ea nu poate să-şi
dea roadele ei, dacă nu avem o opiniune publică serioasă, activă, vigi­
lentă.
(Desb. Sen. p. 1112/923).
 — 14 —

2. B. Discuţia pe articole.
D. I. Faniaitescu: Rog pe d. raportor să binsvoiască a-mi dă ur­
mătoarea lămurire: dacă timpul servit de funcţionarii publici de carieră,
cărora li se aplică dispoziitiunile statutului de fată, dacă timpul servit de a-
ceştia în funcţiuni cu caracter politic, cari mu intră în prevederile statutului,
acel timp li se consideră sau nu ca stagiu în funcţiune?
D. C. D. Dimdtriu, raportor: La întrebarea pusă de către colegul
nostru d. I. Panaitescu, răspund: timpul servit într’o carieră politică se
adaugă la fimpul servit în funcţiuni administrative. Aceasta rezultă diin
spiritul legii şi eu o precizez.
(Desb. Sen. p. 1196/923).
3. — Adunarea Deputaţilor a adoptat acest text fără vreo ddscu
ţiune, (Dsb. Ad. Deput. p. 2710/923).
i
4. A liniatu l c a fost introdus de către comitetul delegaţilor
Senatului (Desb. Sen. p. 1144-923).
5. D octrina şi observaţiuni. Funcţionarii auxiliari sunt per­
soanele angajate pentru un timp determinat sau pentru o anumită
lucrare, ca prin activitatea lor să asigure funcţionarea unui ser­
viciu public. Legea p. Statutul funcţionarilor prin art. 2 (lit. e) ne
spune că aceşti auxiliari nu intră în prevederile legei statului.
Adm inistratiunea recurge la aceşti au xiliari în mod oca-
zonal; ei au o situaţie excepţională; ei nu fac parte din cadrele
funcţionarilor. De pildă, Statul pentru a face recensământul are
nevoie de un personal numeros, dar care nu-i este necesar decât
pentru această lucrare. Pentru acest scop angajează persoane care
să ajute personalului statistic permanent pentru efectuarea lucră­
rilor recensământului. Raportul ju rid ic care există între Stat şi
auxiliari este un raport de locaţiune de serviciu. (Paul NeguiTescu,
Tratat de drept ad-tiv p. 556).
6. A rt. 2 din Statut prevede pe salariaţii Statului cari sunt
exceptaţi din dispozitiunile acestei legi; aceştia, spre deosebire de
funcţionarii civili şi eclesiastici prevăzuţi în art. 4 şi a căror lege
organică se complectează cu Statutul funcţionarilor publici, sunt
cu totul excluşi din Statut, urmând a se guverna de legile lor
speciale.
7. P rin „funcţiuni politice” urmează a se înţelege acelea cari
au stabilitatea guvernelor de cari depinde şi pe cari le secundează
direct şi imediat, servind ca organe eminamente de executiune.
Cu p rileju l discutiunei în Senat a acestui articol, d. raportor C.
N. D im itriu se fereşte a da o definiţiune acestor funcţiuni (Desb.
Senat. p. 1192-923), iar regulamentul le g ii le defineşte suficient
de vag (art. 2 al. I I I regulam.). In categoria funcţiunilor politice
putem socoti pe : M iniştrii, şefi de cabinet, secretari generali, pre­
fect, etc.
8. Funcţiuni elective sunt acelea cari se dobândesc prin su­
fragiul alegătorilor, precum ar fi: primarul, consilierii comunali
 — lă ­

sau judeţeni, etc. şi pe cari legiuitorul a înţeles să-i scoată din

prevederile Statutului, mandatul lor derivând dini încrederea ma­
nifestă a cetăţenilor, iar nu din vre-o legătură directă dintre
Stat-patron şi salariat.
9. Pe lângă M itropoliţii şi Episcopii prevăzuţi în art. 2 alin.
b, va trebui de bună seamă să înţelegem şi pe Patriarhul ţării,
prin identitate de raţiune, acest înalt demnitar fiind el însuşi
M itropolit (V. legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal şi
m itropolitan al Ungro-Vlahiei ca prim at al României, la rangul de
scaun patriarhal, din 25 Febr. 1925 în Colecţie de legi ed. of.
voi. I I I p. 16). •
10. — In ce priveşte pe funcţionarii Corpurilor Legiutoare, ei
sunt guvernaţi de legea lor specială.
11. — RechizitionatU sunt persoanele obligate sub ameninţare
de constrângere, de puterea publică, să dea o anumită activitate
personală pentru un serviciu public. Situaţiunea rechiziţionatului
are la bază constrângerea. Legea determină cazurile în care se
pot face rechiziţiuni de persoane, autorităţile competente pentru
a face rechiziţiuni, fo rm a lită ţile. ce trebuiesc îndeplinite, acti­
vităţile ce pot fi rechiziţionate, indem nizările la cari au dreptul
cei rechiziţionaţi... Situaţiunea unui rechiziţionat se poate ase­
măna uneori cu aceia a funcţionarului, căci şi unul şi altul pres­
tează activitatea lor pentru un serviciu public; dar, deşi numirea
în funcţiune ca şi actul de rechiziţionare sunt acte unilaterale de
putere juridică, însă în orice rechiziţiune găsim următoarele ele­
mente: a) o anumită prestaţie temporară şi ocazională pe care o
persoană de orice naţionalitate, cu o lim ită foarte largă de vâr­
stă şi fără deosebirp de sex este obligată să o dea; b) pentru un
serviciu public; c) sub ameninţare de constrângere. (Paul Negu-
leseu — Tratat de drept adtiv. I p. 566-557).
12. — Un caracter al funcţiunii publice este continuitatea, care
im plică permanenţa în exercitarea ei; funcţiunea publică nu se
exercită întâmplător şi intermitent, nici prin constrângere. Ast­
fel, acei rechiziţionaţi pot face servicii temporare în cazurile ex­
pres prevăzute de lege, fără ca prin aceasta să se socotească a fi
funcţionari.
13. — De asemeni, personalul de serviciu permanent, deşi re-
dacţiunea ultim ului aliniat este puţin confuză, socotim că se
exclude din prezentul Statut, întrucât aceşti slujbaşi deşi îşi
exercită atributele în biurourile publice, prin nimic nu contri­
buie la îndeplinirea serviciului public în accepţia sa juridică,
ci la simple lucrări manuale cari nu im plică prin n im ic exer­
citarea suveranităţii.
Jurisprudenţa. 14. — Regulam entul de organizare al A d ţiei C.
F. R. se referă numai la personalul care depinde de Direciţa Ge­
nerală a C. F. R., dar nu şi la personalul din celelalte direcţiuni
ale Minist. de Comunicaţii; deci dispoziţiunile acestui regula­
 — 16

ment se aplică recurentului, care era funcţionar al Direcţiunii de

construcţii de C. F. R. care este cu totul distinctă de aceia s
exploatării C. F. R.
P rin urmare, recurentul nefiind funcţionar depinzând de
Dir. Gener., a C. F. R., în privinţa licenţierii nui i se puteau aplica
normele din regulamentul privitor la personalul şi organizarea
acestei administratiuni, ci cele din Statutul funcţionarilor şi cum
este constant că dânsul a fost numit în funcţia de şef de birou,
în m od provizoriu, fiind plătit nu din buget ci dintr’un credit
de 200 milioane, deschis în vederea construirii unor lin iii de căi
ferate, nu se bucură de stabilitatea prevăzută de art. 7 dih Sta­
tut, ci intră în prevederile art. 2 alin. c al acelui statut, fiin d an­
gajat pentru o anume lucrare şi odată ce M inisterul a găsit că nu
mai este necesar la executarea acelei lucrări sau serviciu, putea
să-l concedieze fără vreo formalitate. (Gas. I I I dec. 165 din 926,
Jur. Gen. 885 din 926, Pand. Săpt. p. 398 din 926.

ART. 3. — Nici o funcţiune nu poate fi creiatâ sau des­

fiinţată decât prin legea de organizare sau printr’o lege spe­
cială. (Const. art. 88 al. VIII; art. 66 lege şi 3 regulam.).

I N D E X
Buget 5, 6 Legi noi 7, 8
Contract 9 Suprimarea funcţiei 5,6, 10, 11
Desbateri pariam. 1—4

Lu â ră ri 'preliminare. 1. — Exp. de m ot. P rin art. 3 s’a inter­

zis de a se creia sau desfiinţa funcţiuni decât prin legi.
In adevăr, e lucru cunoscut că adeseori se creiază funcţiuni,
plătite din alocatiuni ce au cu totul altă destinatiune, numai spre
a se plasa anumite persoane fără nici o chemare pentru posturile
creiate. (Desb. Ad. Dep. p. 2660 din 923),

2. Desb. Pariam. — D. I. Panaiteseu. — Din textul însă! iaşa cum

este redactat de comitetul delegaţilor, s’ar părea că nu se poate pune ca­
păt creării de funotiu-ni inutile.
Art 3 spune: „nici o funcţiune nu poate fi „creată” sau ,jdesfiin-
tată” decât prin legea de organizare sau printr’o lege specială” , nu se
spune însă că numărul funcţionarilor nu se poate spori -decât în acelas
fel. Or, d. raportor în cuvântarea care a tinut-o înainte de suspendarea
şedinţei, a spus că atât preocuparea comitetului delegaţilor, cât şi preo­
cuparea guvernului a fost să se împiedice crearea funcţiunilor noui şi în­
mulţirea numărului funcţionarilor. De aceea, propun următorul amenda­
ment: „nici o funcţiune nu poate fi creată sau desfiinţată, „nici numărul
funcţionarilor nu poate fi sporit” decât prin legi de organizare sau prin­
tr’o lege spcială”.
D. V. Brătianu, ministru de finanţe: Aci sunt două lucruri deose-
 17

bite. In legile de organizare se poate fixa funcţiunile, dar nu şi numărul

funcţionarilor. De exemplu, dacă ai nevoe să sporeşti numărul şefilor de
■secţii cum este în administraţiile financiare, aceasta o faci prin buget.
Numărul acesta se poate fixai în fiecare an, cum ar fi de pildă dacă ai
nevoe să desvolţi serviciile.
Legile de organizare se votează la trei, patru, cinci şi zece ani,
şi nu se poate aşteptă o lege de organizare pentru a putea desvoltâ ser­
viciile unui departament.
D. N. <3. Popovici: D-lor senatori, pentrucă se întâmplă prea adesea
ori să se creeze grade mai înainte de a se fi avut şi -de a fi nevoe să
se creeze funcţiunea trebuitoare, eu propun un aliniat nou la art. 3, cu
cuprinderea următoare:
„Orice funcţiune trebuie să corespundă unui grad” .

N. O. Popovici, D. Onciul, Dr. V'. Bianu, G. Pvpescu, Indescifrabil.

Cu alte cuvinte, eu nu înţeleg gradul de general, pentru cat să în­
deplineşti cu el funcţiunea de comandant de companie. De aceea propun a-
cest amendament, ca orice funcţiune să corespundă unui grad.
D. /. Panaitescu: D-lor senatori, amendamentul propus de mâne la
acest articol, declar că-1 retrag.
D. M. Pherekyde, preşedinte: D-lor senatori, amendamemtull propus
de d. Panaitescu a fost retras, iar amendamentul propus de d. senator
Popovici a fost respins de comitetul delegaţilor.
— Se pune la vot amendamentul d-Iui N. G. Popovioi. respins de
comitetul delegaţilor, şi se respinge.
■
— Se pune la vot art. 3 şi se admite nemodificat. (Desb. Senat- p.
1196-4197/923).
3. — Adunarea deputaţilor adoptă textul fără vreo discuţiune. (Desb.
Ad. Dep. p. 2710/923).

4. — Partea finală ..legea de organizare sau printr'o lege

specială” a fost introdusă de către comitetul delegaţilor Sena­
tului. (Desb. Sen. p. 1144 din 923).
5. — D octrina şi observaţiuni. — Se discută chestiunea dacă
Adunarea Deputaţilor poate, cu ocazia votării bugetului, să su­
prim e o funcţiune care e deja creiată prin o lege organică, re-
fuzându-i alocaţiunea bugetară? Cred că chestiunea nu poate fi
serios discutată sub im periul legislaţiunii noastre, pentru că
din momentul ce la noi o lege nu se poate înfiinţa decât cu con-
sim ţimântul Camerei, Senatului şi Regelui, cum să recunoaştem
Camerii Deputaţilor, singură, dreptul de a o suprima pe cale bu­
getară? Desfiinţarea trebuie făcută cu asentimentul tuturor ra­
m urilor puterei legiuitoare. A ltfel, funcţiunile chiar inamovibile,
ar putea fi suprimate cu un simplu vot al Adunării. (C. Dissescu—
Drept Constituţ. p. 792).
6. — Suprimarea unei funcţiuni făcută prin lege nu dă drept
funcţionarului suprimat la despăgubiri (art. 3 din legea p. Statut)
însă o suprimare făcută pe cale bugetară, adică printr’un act
 — 18 —

adm inistrativ îl îndritueşte să ceară înlăturarea actului adminis­

trativ şi daune. (Paul Negulescu— Drept administrativ v. I, p.
515 şi nota 1). I
7- — Legea fiin d obligatorie şi neputând fi m odificată de in­
stanţele judecătoreşti, consecinţele ei nu pot constitui pentru a-
cel lezat baza unei acţiuni în daune, căci în acest caz ar dispare
caracterul de suveranitate şi de obligativitate m ai sus enunţat.
P rin urmare, o acţiune în daune în contra Statului, pe baza pre­
judiciului suferit în urma votărei şi prom ulgărei unei legi, tre­
buie să fie înlăturată, chiar dacă acea lege ar viola oarecari drep­
turi câştigate. Cu alte cuvinte, puterea legiuitoare n’are nici o
responsabilitate. (D. Alexandresco — P rin cipiile Dreptului C ivil
Rom ân I paragr. 89; Alexandresco — Drept C ivil t. I, p. 1, ed. III,
p. 114— 115 eu notele 2 şi 1. Asupra responsabilităţii Statului
ca putere legiuitoare cf. L. Duguit — Les transformations du
droit public, p. 234 ş. u.)
Jurisprudenţa. 8. — Din punct de vedere constituţional, le­
giuitorul! are dreptul ca pe cale de dispoziţie generală şi im per­
sonală şi numai în vederea unor interese obşteşti, să reglem en­
teze — cu toată circumspecţia ce i se impune — trecutul ca şi
prezentul şi fără a nesocoti drepturile garantate de Constituţie,
să poată supune însă la noi conditiuni păstrarea şi eficacitatea
drepturilor anterior dobândite (Cas. S. U. 13/925 cu notele d-lor
I. N. Stambulescu, Mireea Djuvara, Gaston Jeze, Leon Duguit
şi N. Politis în P. R. 145, 1/925).
9. — Când într’un contract de locaţie de servicii, se rezervă
Statului, de către părţile contractante, dreptul de a concedia pe
director, acesta nu poate cere daune.
Astfel, dacă funcţionarul pretinde că concedierea, datorită
desfiinţării postului pintr’o decizie a puterii administrative, a
fost nelegală, trebuia m ai întâi să atace decizia de concediere a
puterii publice (Cas. III, dec. 1437/925, Pand. Săpt-, p. 715/925).
10. — Un advocat al P rim ăriei nu se poate plânge că a fost
pus în disponibilitate prin desfiinţarea postului, dacă nu dove­
deşte că este funcţionar inam ovibil sau stabil. Legea advocaţilor
nu conferă nici o stabilitate advocaţilor Statului (C. Ap. Chişinău
II’, dec. 83/926, Pand. Săpt. 622/926).
11. — Desfiinţarea unei funcţii pe cale de decizie, şi reînfiin­
ţarea a 3 posturi noi de advocaţi constituie un simplu interes
al reclamantului fost advocat iar nu un drept garantat de lege
şi călcat de autoritatea adminstrativă şi astfel nu au dreptul la
acţiune în contencios (C. Ap. Chişinău II, v. supra).

ART. 4. — Funcţionarii civili şi eclesiastici, ale căror

organizaţii sunt stabilite prin legi speciale, îşi păstrează po-
ziţiunea lor ce rezultă din acele legi, întrucât ele nu contra­
zic dispoziţiunile din prima parte a prezentului statut. (A ri
33, 70 lege şi 4 regulam.).

I N D E X
Avocaţi 9 Diurnist 11
C. F. R. 6,tl Drepturi câştigate 4
Contencios ad-tiv. 7 Legi posterioare 3
Contract 5 P. T. T. 8
Desbaterl pariam. 1,2 Pedagog 10

L u cră ri prelim ina re 1. — Cuvântul „pozitiunea“ a fost in-

trodus de comitetul delegaţilor Senatului în loc de: „organizatiu-
nea“ , cum era în proiectul prezentat de guvern. (Desb. Sen., p.
1145/923).
2. Desb, Pariam . Acest text a fost adoptat fără vreo discu-
tiune, atât de Senat cât şi de Adunarea Deputaţilor. (Desb. Sen.,
p. 1197/923; Desb. A d. Dep., p. 2710/923).
3. D octrină şi observaţiuni. Dispoziţiunile art. 4, apar ca su­
perflue fa{ă de principiul „lex posterior derogat p rio ri“ sau „pos-
teriores leges ad priores pertinent, nisi contrariae sint“ (L. 28
Dig.), ceiace de altfel se arată categoric şi în art. 70 al Statutului.
P rim a parte a acestei legi reglementând Statutul tuturor func­
ţionarilor publici, de bună seamă că orice p rivilegii sau situaţii
speciale ce s’ar recunoaşte anumitor categorii de funcţionari, în
contrazicere cu Statutul, vor fi fără tărie.
4. Se pare însă că prin acest text s’a r putea atinge şi oarecari
drepturi câştigate; chestiunea acestor drepturi (ju ra quaesita) a
dat naştere, de altfel, la mari discuţiuni în doctrină, atât asupra
naturii cât şi asupra extinderii ce ar putea să se dea acestui p rin ­
cipiu (D. Alexandresco — ■Drept C ivil I, p. 1, ed. III, p. 107 ş. u.).
S’a ajuns însă la concluziunea că ele nu pot fi atacate prin nici
o lege cu efect retroactiv, atât cât sunt intrate în patrim oniul per­
soanei; pot fi însă înlăturate drepturile cari nu constituie decât
simple espectative, precum o succesiune eventuală sau orice fa­
cultate recunoscută părţilor (D. Alexandresco — op. cit, p. 110;
D. Alexandresco — P rin cipiile Dreptului C ivil I, paragr. 86; Ca-
pitant — Introduc, â l’etude du droit civ il paragr. 43; P la n iol I
241; D. Neagu — Codicele C ivil adnotat art. 1 No. 288 ş. u.; Ha-
m angiu şi Georgean — Cod C ivil adnotat I, art. 1 „drepturi câş­
tigate“ ).
Aplicarea art. 4 din Statut rămâne dar a se face la specie
şi subt lumina principiilor de m ai sus.
Jurisprudenţa. 5. — O funcţiune publică exercitată în baza
unui act de numire al autorităţii potrivit legilor de organizare,
nu poate fi retrasă decât în cazurile şi form alităţile prevăzute de
lege.
 20 —

O atare funcţiune nu poate fi modificată, în ce priveşte du­

rata ei, prin încheierea unui contract între autoritate şi func­
ţionar, deoarece legea în virtutea căreia e dată şi se guvernează,
fiind o lege de organizare administrativă, este, ca atare, de or­
dine publică şi la asemenea legi nu se poate deroga prin dispo
zitiuni sau conventiuni particulare. (Cas. III, dec. 2355/924, Jur.
Rom. 13/925, Jur. Gen. 224/925, P. R. 34 III/925; în acelaş sens:
Gas. III, dec. 2392/924, Curier Jud. 377/925). ,
6. — Funcţionarii C. F. R., având o lege organică a lor, sunt
guvernaţi de această lege, conform art. 4 din Statut, întrucât
nu contravine dispozitiunilor din partea întâia a Statutului. (Cas.
III, dec. 1347/925, Jur. Rom. 10/926, Jur. Gen. 278/926, Pand. Sâpt.
591/925). ,
7. — Intre funcţionari şi autoritatea publică se pot creia ra­
porturi contractuale cu privire la numirea sau asimilarea lor în
funcţiunile ce li se încredinţează. Drepturile cari derivă din ele
nu se pot urm ări şi satisface decât pe calea procedurii ordinare
ca orice drept contractual, iar nu pe calea excepţională a recursu­
lui în contencios adtiv.
P rin urmare, întrucât în specie recurentul maestru de mu­
zică, nu dovedeşte că asimilarea sa cu profesorii secundari ar' fi
obtinut-o din partea autorităţii publice pe temeiul unei dispozi-
tiuni formale a legii şi că, prin urmare, revenirea autorităţii asu­
pra acestei asim ilări ar constitui o călcare a dispozitiunii legii,
iar nu a unei pretinse clauze cdntractuale, recursul său în con­
tencios este neîntemeiat. (Cas. III, dec. 1429/925, Jur. Gen. 312/926).
8. — Funcţionarii P. T. T., având o lege organică a lor, sunt
guvernaţi de această lege, conform art. 4 din Statut, întrucât nu
contravine dispozitiunilor din partea întâia a Statutului; astfel,
în specie, sunt aplicabile dispoziţiile legii organice privitoare la
stabilitate, iar nu acelea din Statut. (Cas. III, dec. din 5 Iu lie 1925,
Jur. Gen. 1832/926, Pand! Sâpt. 741/926).
9. — Art. 4 şi 7 din Ştatut se referă la acei funcţionari civili
sau eclesiastici, cari având o organizaţie specială, îşi păstrează
drepturile conferite prin legea lor organică. Advocaţii, chiar de­
finitivi, înscrişi într’un barou, nefiind funcţionari ci liberi pro­
fesionişti, deşi au o lege organică a corpului lor, prin această
lege nu li se conferă vreo stabilitate ca funcţionari, definitivatul
fiind în funcţiune de stagiu şi întinderea dreptului de a pleda
înaintea instanţelor judecătoreşti, legea aceasta specială nu cu­
prinde nimic relativ conditiunilor în cari un advocat num it în
serviciul comunei sau statului ar putea fi înlocuit. (C. Ap. Chi-
şin ău -II, dec. 83/926, Pand. Săpt., p. 622/926, cpr. Art, 64 No. 8).
10. — Pedagog de liceu — v. art. 33 No. 12.
11. — Funcţionar diurnist C. F. R. V. art. 2 No. 14.
 — 21

CAPITOLUL II

Condiţii generale de admisibilitate în funcţiuni.

ART, 5. — Funcţionarii publici, fără deosebire de sexr

trebuie să fie cetăţeni români, majori, de i l ani împliniţi,
să fie apţi pentru serviciu din punct de vedere al sănătăţii
şi să nu fi suferit vreo condamnaţiune infamantă.
Bărbaţi trebuie să fi satisfăcut legea recrutării şi să
se bucure de toate drepturile civile şi politice. (Art. 5— 10
regulam, art. 22 c. p.).

I N D E X
Condiţii de admitere 5—7 Majori 6
Degradaţiunea civică 8 Heimatlos 6
Desbateri pariam. 1- -4 Numire-moduri 7

L u cră ri prelim inare. 1. Exp. de m ot. — Cap. II şi I I I cart

prevăd condiţiile de admisibilitate, îndatoririle şi răspunderile
funcţionarilor, credem că nu au nevoie de nici un comentariu.
Sunt reguli generale admise prin diferite legi pentru anume func­
ţionari şi cari se generalizează. (Desb. Sen., p. 1159/923).
2. — Cuvintele „să fie apţi pentru serviciu din punct de ve­
dere al sănătăţii“ şi „civile şi politice“ delà finele articolului, au
fost introduse de către comitetul delegaţilor Senatului. (Desb.
Senat., p. 1145/923).

3. — Desb. Pariam. — Senat

D. V. Gaitia: Este o deosebire între majoratul din regat, care» este­
ta 21 de ani, şi între cel din Ardeal, care este la 25 de ani. Cred1că este
nedrept ca pentru urnii funcţionari să se ceară pentru a putea intra în
slujbe, vârsta de 21 lani, tar pentru alţii 25 ani. Rog să faceţi să fie aceeaş;
vârstă pentru toţi.
D. Mihatl Pherekyde, preşedinte: Propuneţi un amendament?
D. Dr. N. Hasnaş: Se cere numai o explicaţiome, şi anume să S?
explice cuvântul „major” .
D, C. D. Dimitriu, raportor: Explicaţiunea rezultă idin însuşi textul
legii. Acela care are vârsta de 21 ani însemnează că are majoratul şr
acelaş majorat este. pentru bărbţii şi pentru femeile din toată ţara.
.Dacă credeţi că articolul nu este clar, putem să adăogăm: Func­
ţionarii... trebuie să fie cetăţeni români, să aibă vârsta de 211anî împli­
niţi, etc... (Aprobări).
—■ ■Se pune la vot articolul, cu adăogarea propusă, de d. raportor
şi se primeşte. (Desb. Sen. p. 1145/923).
 — 22 —

4. — D. Emil Haţieganu:
Aici la art. 5 ar trebui amendat, arătându-se cari sunt acele crime
infamante. Cu atât mai mult trebuie să se cuprindă acest lucru, fiindcă
aici într’un articol -mai .în urmă se vorbeşte despre suspendarea funcţio­
narilor, şi anume la art. 58 unde se Înşiră acele delicte infamante. Pritf
urmare, ar trebui cuprinse şi aici la art. 5.
In! a r doilea rând, ar trebui să fie pusă! ca condiţie de inadmisibili-
tate că şi cei interzişi sau faliţi nu pot fi funcţionari.
Deasemenea ar trebui pus, că nu poate fi funcţionar, în afară de cel
care a suferit o condamnaţie infamantă, nici acela care este pus sub ac*ză
pentru asemenea fapte.
Voci din majoritate: A, a!
D. Emii Haţieganu: în toate legile din lume există acest lucru,.
D. Em. Dan: Pentru acuză, e suspendarea.
D. Emil Haţieganu: Suspendarea se face, când este cineva deja în
funcţiune. Când intră cineva în funcţie eu cred că nu poate să fie numit
dacă este pus sub acuză pentru un delict infamant. Aşa încât cred1că şi
d-voastră sunteţi de părere că o persoană pusă sub interdicţie sau; falită,
sau pusă sub acuză pentru faptele amintite, nu poate fi funcţionar. Şi acest
lucru lipseşte în art. 5. (Desb. Ad. Dejx p. 26731/923).

5. D octrin ă şi observaţiuni. — Când Constitufiunea sau legea

organică spune că pentru a obţine o anumel funcţiune, se cer oare-
«a ri condiţiuni, nu se violează întru nim ic egalitatea, deoarece
toti care îndeplinesc acele condiţiuni sunt admisibili. Egalitatea
■de drept ar fi isbită atunci când pentru o aceiaş funcţiune am
cere dela unii alte condiţiuni, dela alţii, altele, când am face o
lege specială, în vederea cutărei sau cutărei persoane. L eg ile per­
sonale sunt odioase şi nu se admit decât în cazuri cu totul ex­
cepţionale, sau când sunt cerute de un adevărat interes public.
(C. Dissescu — Drept Constituţional, p. 452).
6. — La num irea în funcţiuni, legiuitorul stabileşte anumite
condiţiuni. Unele din aceste condiţiuni sunt generale, adică sunt
cerute pentru toţi funcţionarii publici. Aceste condiţiuni sunt
arătate în art. 5 şi 6 din 1. p. Statutul funcţionarilor. Legea for­
mulează următoarele condiţiuni generale: 1) calitatea de cetăţean
român. P rin urmare un străin sau un haimatlos nu pot fi func­
ţionari publici; 2) să fie m ajori (prin legea din 11 A p rile 1924,
majoratul pentru toţi Rom ânii este de 21 ani); 3) să fie sănătoşi;
4) să depună jurământ de credinţă Regelui şi legilor Ţ ă rii la
intrarea în funcţiune. Pentru bărbaţi se mai cere: 5) să fi sa­
tisfăcut legea recrutării; 6) să se bucure de toate drepturile ci­
vile şi politice. (Paul Negulescu — Drept adtiv I, p. 518).
t . — Pentru a fi numit, legea cere de cele m ai multe ori în­
deplinirea unor anumite condiţiuni de sex, de vârstă, de capa­
citate şi de moralitate. Dintre candidaţii cari îndeplinesc toate
aceste condiţiuni, autoritatea ce face numirea, sau alege după
 — 23

libera sa apreciere, cum se întâmplă cu generalitatea funcţiunilor

publice, sau numeşte pe cel ales de un anumit ^ o rp electoral, cum
se întâmplă cu prim arii şi ajutoarele lor din comunele rurala
cari sunt aleşi în acelaş mod ca cei de mai sus şi confirmaţi de
prefect (vechea lege din 1910). (An. Teodorescu — Noţiuni de
drept adtiv I, p. 159-160).
8. — Degradaţiunea civică — V. art. 58, No. 12 b.

ART. 6. — Funcţionarii publici, la intrarea în funcţiu­

ne, sunt obligaţi a depune jurământul de credinţă Regelui
şi legilor ţării. (Art. 127 Constit. 163 c. pen. şi 11 regulam.).

I N D E X
Anexe de teritoriu 5 Formula jurământulni 6
Caracter 4, 7, 8 Istoric 3
Demişi une 5 Refuz de a jura 7
Desbateri pariam. 1, 2
1. — Desb. Pariam. — D. Em. Hatieganu: Sunt de părere ca textul
acestui jurământ să fie intercalat în statut, şi anume voi spune pentruc*
Acest text de jurământ, această formulă trdbue să o cuprindă acest sta.
tut pentrucă Constituţia d-voastre..
O voce: A ţării româneşti.
D. Emil Hatieganu: Pentrucă Constituţia d-voastre....
D. Dr. Aurel Cosma, ministrul lucrărilor publice: Te obligă şi pe d-ta.
D. Emil Hatieganu: O să vedem. Articolul 127 din Constituţie, căci
d-lor, trebuie să vă arăt d-voastre, că de Constituţia pe carej aţi votat-o,
nu aveţi icunoştinţă pentrucă dacă aţi avea cunoştinţă de Constituţia
d-voastre, atunci aţi fi făcut un alt articol în statut. Constituţia liberală
în art. 127 zice: „Nici un jurământ nu se poate impune cuiva decât în pu­
terea unei legi, care hotărăşte şi formula lui” .
Acum, d-lor, ce spune articolul acesta? Funcţionarii publici la in­
trarea în funcţiune, trebuie să depună un jurământ. Aici d-lor, trebuie
stabilit conform Constitutiunei d-voastră şi formula acestui jurământ For­
mula o s’o propun când va veni vremea la desbaterea pe articole (Dsb.
Ad. Dep. p. 2673/923).
2. — Acest text a fost adoptat fără vreo discuţiune do Senat. (Desb.
Sen., p. 1197 din 923).

3. — D octrina şi obsSrvaţiuni. — Jurământul de credinţă, a-

cest act solemn cu caracter moralo-religios, pe care îl face func­
ţionarul public, a fost impus tuturor „dregătorilor fără vreo ose­
bire“ prin Regul. Organic (cf. art. 219 Reg. Org. al M unteniei şi
408 Reg. Org. al M oldovei) cu care prilej i s’a formulat şi redac-
ţiunea şi a fost menţinut prin diferitele legiu iri intervenite în
Principate, până astăz (cf. Adresul Secret, de Stat dn 27 Aug.
1836, în Adunare de Ofisuri şi deslegări, ed. 1844, Iaşi, No. 115 şi
diversele legi organice intervenite).
 — 24 —

4. — Ne trebuie o îndatorire luată mai dinainte, cu deose-

M re de funcţionari, că dânşii vor executa cu fidelitate legile şi
•că vor fi credincioşi Capului Statului. Precum în materie civilă
atunci când lipseşte probele, recurgem la o probă oarecum con­
venţională care e jurământul, adică afirmarea înaintea lui Dum­
nezeu că cutare fapt â avut sau nu loc, aceiaş probă convenţio­
nală se întrebuinţează şi în materie politică de Constitutiunea
Statului, ca m ijloc de a ne încredinţa că funcţionarul va respecta
legile ţării. Fiindcă jurământul e un act cu totul solemn, Con-
stitutiunea a înscris art. 125 (azi art. 127). (C. Dissescu — Drept
Constituţional, paragr. 690; cf. A n ibal Teodorescu — Noţiuni de
drept adtiv, p. 160 ş. u., care critică această instituţiune).
5. — In urma anexării unui teritoriu la Statul nostru, func­
ţionarii găsiţi în serviciu şi p a care Statul nostru ar intenţiona
să-i păştreze, trebuie să depună jurământ de credinţă înăuntru
unui termen ce se fixează de către Rege şi legile Ţării, altm in­
trelea ei sunt consideraţi "ca demisionaţi. Aşa s’a procedat fată cu
funcţionarii unguri şi austriaci aflaţi în A rdeal şi Bucovina —
v. decr. lege 2382 din 16 Iunie 1919 în M. Ofic. 52 din 21 Iunie
i919 (Paul Negulescu — Tratat de drept ad-tiv I, p. 525-526).
6. — Art. 11 din regulamentul delà 23 Noem brie 1923 pentru
•aplicarea legii statutului funcţionarilor prevede o altă form ulă de
jurământ decât aceia din art. 6 din lege. Evident că potrivit prin­
c ip iilo r , formula arătată de regulament nu are valoare şi trebuie
să se aplice textul legii — V. şi art. 68 No. 2 (Paul Negulescu —
Tratat de drept adtiv I, p. 525).
~ 7. — Este cert că prin numirea în funcţiune'publică, solici­
tatorul obţine calitatea de funcţionar public. Dar, după cum o lege
nu devine executorie decât din momentul prom ulgării, tot ase­
menea decretul de numire nu-şi va putea produce efectele decât
delà data publicării sale, când se aduce la cunoştinţa publică fap­
tul că Statul se manifestă în anumite acte ale sale prin interm e­
diul funcţionarului nou numit.
Dar art. 6 al Statutului, care constituie legiferarea în materie,
prevede obligaţiunea jurământului; s’ar putea ca noul num it să
refuze îndeplinirea acestei obligaţiuni. De sigur că în această îm ­
prejurare nu va putea intra în exercitarea atributelor sale, sau
dacă va funcţiona, va suferi sancţiuni penale pentru exerciţiul
autorităţii publice anticipat (art. 163 c. pen.). P rin urmare, jură­
mântul este o conditiune sine qua non a funcţiunii publice şi
concomitentă cu intrarea în serviciu.
Iată dar, că drepturile şi obligaţiunile încep delà perfectarea
•conventiunei, delà depunerea jurământului, fiindcă de atunci
funcţionarul îşi recunoaşte solemn şi obligaţiunile de credinţă că­
tre autoritatea superioară şi legi. Totuş, dintr’un spirit prea ma­
terialist, sau printr’o omisiune, art. 10 al regulam. Statutului, a­
 25 - •

rată că drepturile funcţionarului încep dela data intrării în ser­

viciu care este considerată a fi data arătată în m od expres în ac­
tul de numire, sau data prezentării la serviciu.
8. — Jurământ — condiţie generală — V. art. 5, No. 6.

CAPITOLUL III

Stabilitate.

ART. 7. — Funcţionari publici definitivi, de orice ca­

tegorie, afară de acei cari prin Constituţie sau prin legi spe­
ciale sunt declaraţi inamovibili, se vor bucură de stabilitate.
E i nu vor puteă fi transferaţi, pedepsiţi şi înlocuiţi de
cât în anumite condiţiuni prevăzute în legile de organizare
ale corpurilor din cari fac parte.
Pentru funcţionarii administrativi, în genere, aceste
condiţiuni sunt arătate în partea a doua a statutului de faţă .
(Art. 37. 49, 50, 51 ş. urm. 64 din lege şi 32, 48, 79 regül.)-
I N DE X
Absentare 28 Inamovibilitate-definiţie 4
Achiesare 13 Istoric 3
Ardeal 14 Limba oficială 27
Arhivar 16 Medici 11,15.22
C. F. R. ' 24 Minist. Instr. Publice 10
Concediu 13 Numire ilegală 23
Contencios Ad-tiv. 9,19 P. T, T. 26
Contract 25 Pedepse 7,11,17-19,
Decrete 22 Regulament 12.22
Demisie 28 Retrogradare 21
Desbateri pariam. 1,2 Stabili i ate- caracter 7
Diurnist 24 „ definiţie 6
Funcţ. provizorii 15,17 „ dobăndre 8,16,20,21
înaintare 26,29 Teatru 16
Inamovibilitate-caracter 5,19 Transferare 10,11,13,19

Desb. Pariam. 1. Discuţiiinea generală. —D. Em. Hatieganu; Ar-

ticolul 7: aici, d-lor, este o confuziune; nu se ştie, cari sunt funcţionarii
definitivi şi cari sunt funcţionarii stabili. Aici ar fi trebuit o definiţie
clară, exactă în care săi se spună cine sunt funcţionarii stabili şi ce drep­
turi au. Ar fi trebuit introdusă inamovibilitatea, fără de care nici când
nu vom putea avea funcţionari conştienţi cari să păzească dreptul şi bu­
nul cetăţeanului, fă T ă a avea frică de stăpânitorii zilei. (Desb. Ad. Dep.
p. 2673/923).
.2. — Acest articol a fost adoptat fără vreo disoutiune atât de Senat
cât şi. de Ad. Deput. (Dessb. Sen. p. 1197/923, Desb. Ad. Dep. p 2710
din 1923).
 3. — D octrin a şi observa(iuni. Origina legiferării inam ovibili­
tăţii o găsim în Franţa, în Constituţia anului V III, când prin art.
68 judecătorii sunt declaraţi inam ovibili. In Principatele Române,
acest principiu a fost proclamat prin Regulamentele Organice
(art. 215, Reg. Org. Munt. şi 285 Reg. Org. Mold.), dar nu s’a apli­
cat decât la înfiinţarea Curtei de Casaţie şi Justiţie dela 1861 pen­
tru m em brii acesteia, apoi prin legea de Organizare din 1890
pentru m em brii Curţilor de A pel şi Preşedinţii de Tribunale şi
prin legea din 1909 pentru judecători. P rin diferite alte legi de
la 1898 până astăzi au fost de asemenea declaraţi inam ovibili
m em brii corpului didactic secundar şi superior, m em brii Consi­
liu lu i A d tiv Permanent şi prea putini alţi funcţionari superiori.
Principiu l inam ovibilităţii aşâ cum eră recunoscut până la
1923, apărea ca un beneficiu acordat de Corpurile Legiuitoare
după bunul lor plac; Constituţia din 1923 a prevăzut-o expres
pentru magistraţi.
4. — P rin inam ovibilitate se înţelege situatiunea legală a u-
nui funcţionar, care fiin d numit în m od legal nu mai poate fi
. revocat, suspendat sau transferat, chiar prin înaintare, în contra
voinţei sale, decât ca pedeapsă, în urma unei sentinţe date de un
tribunal disciplinar, anume determinat de lege (Paul Negplescu—
Tratat de drept adtiv I, p. 523; A n ibal Teodorescu — Noţiuni de
drept adtiv I, p. 171; G. Alexianu — Statutele funcţionarilor pu­
blici în Rev. de Dr. P u blic an I, pag. 526 şi 556).
5. — Inam ovibilitatea nu este nici măcar un drept subiectiv
pentru funcţionar, ca una ce nu este înfiinţată în folosul direct al
acestuia, ci în acel al Statului, al cărui scop a fost de a asigura
tu n u l mers al serviciului public. Aceasta rezultă şi din faptul că
funcţionarii, cari în drept sunt revocabili ad nu lu m , pot fi făcuţi
de lege inam ovibili. De aci tragem încheierea că situatiunea func­
ţionarului inam ovibil se poate m odifica oricând fără ca să fie
vorba în această privinţă de retroactivitate. (Anibal Teodorescu —
Noţiuni de drept adtiv I, p. 171-172).
6. — Prin stabilitate se înţelege situatiunea legală a funcţiona­
rului, care nu poate fi transferat, pedepsit sau înlocuit de cât în
cazurile şi cu respectarea form elor prevăzute de lege (Paul Ne-
gulescu — Tratat de drept adtiv, p. 523; Anibal Teodorescu —
Noţiuni de drept adtiv, p. 174).
7. — Funcţionarii stabili se bucură de garanţii mai m ici de
cât funcţionarii inam ovibili, căci funcţionarii inam ovibili nu pot
fi transferaţi decât cu voia lor sau ca pedeapsă disciplinară pro­
nunţată de comisia disciplinară, pe câtă vreme cei stabili pot fi
transferaţi în interes de serviciu (art. 50 Statut), însă cu avizul
conform al comisiunei pentru propuneri şi înaintări şi plătindu-
li-se transportul.
Pedepsele disciplinare, la funcţionarii stabili, se pronunţă de
corni siunile disciplinare compuse conf. art. 59 ş. u., iar pedep­
 — 27 —

sele sunt prevăzute la art. 51 din Statut (Paul Negulescu — T ra ­

tat de drept adtiv I, p. 524).
8. — Stabilitatea se dobândeşte pe două căi:
a) p rin vechim e. Pentru a asigura m arei masse a funcţiona­
rilor o situaţie definitivă, pentru a curma nesiguranţa In care tră­
iau, legiuitorul a dispus, prin art. 64 din Statut, ca toti acei func­
ţionari cari la data punerii în aplicare a acestei le g i au o vechim e
de cel puţin 5 ani consecutivi, să fie consideraţi stabili. Data pu­
nerii în aplicare a Statutului e 1 Ianuarie 1924. L a această dată,
toti funcţionarii cari au avut 5 ani consecutivi îm pliniţi, au de­
venit stabili. Aceşti 5 ani nu pot fi socotiţi dacă au fost făcuţi în
servicii publice fără nici o legătură unul cu altul. Numai atunci
se socotesc cei 5 ani ca legal îm pliniţi, când au fost făcuţi, dacă
nu în acelaş serviciu public, dar în servicii în strânsă legătură
unul cu altul.
b) p rin confirm are. Statutul creiază o a doua cale pentru ca
funcţionarii publici să poată deveni stabili. Este calea definitiva­
tu lu i prevăzut de art. 7. Pentru ca un funcţionar public să devină,
definitiv, statutul prevede- două modalităţi:
1. Pentru funcţionarii existenţi la data prom ulgării Statu­
tului, dar cu o vechim e mai mică de 5 ani la 1. Ianuarie 1924,
pentru a putea fi declaraţi definitivi, va aviza comisia de pro­
puneri, num iri şi înaintări (art. 64). Aeeastă com isie vâ aprecia
dacă m ai sunt necesari şi urmează a fi declaraţi definitivi. Decla­
rarea definitivatului se va face conf. art. 37 din Statute. Pentru
ca comisia să-i poată declara definitivi, se m ai cere ca aceşti func­
ţionari să aibă cel puţin un an vechime în funcţie.
2. Pentru funcţionarii num iţi sub im periul Statutului, d efin i­
tivatul se dobândeşte conf. art. 37 (G. A lexianu — Statutele
funcţionarilor publici în Rev. de Drept Public an. I, p. 537-81,
cf. Cas. I I I dec., 421/926, Pand. Săpt., 662/926).
9. — Oricine ar fi lezat în vreun drept al său prin măsurile
de ordin adm inistrativ luate de autoritate, se poate adresa ju s ­
tiţiei conform legii pentru Contenciosul Adm inistrativ, publ. în
Monit. Ofic. din 23 Decembrie 1925.
Jurisprudenfa. 10. — Din întreaga economie a art. 105, 1C6
şi 107 din legea organiz. Minist. Instr. Publice, rezultă că func­
ţionarii acestui m inister deveniţi inam ovibili în condiţiunile ci­
tatelor texte, îşi păstrează inam ovibilitatea lor, chiar dacă trec
în altă funcţiune din Minister, fie prin transferare, fie prin
înaintare, întrucât, bine înţeles, această din urm ă funcţiune este
ea însăşi garantată cu inamovibilitatea, după un stagiu oare­
care. Acest stagiu însă nu este necesar decât pentru cei noi nu­
m iţi în Minister, iar nu pentru cei trecuţi sau înaintaţi d in o
altă funcţiune în care dobândiseră deja inamovibilitatea.
P rin urmare, un institutor numit inspector şcolar de cir
cumscriptie şi confirm at apoi inam ovibil p otrivit art. 105 al.
V din citata lege, dacă e numit imediat în . funcţiunea superioară
<le subdirector al învăţământului prim ar şi numirea e lega l fă­
cută, el e inam ovibil în această d in urmă funcţiune şi nu poate
fi retrim is în vechea funcţiune de inspector şcolar şi nici tran­
sferat în acelaş serviciu similar, decât strict în conditiunile pre­
văzute de art. 107 din aceiaş lege. (Cas. III, dec. 170/920, P. Rom.
S5 I I I 924, Pand. Săp. 877/926; în ac. sens: G. Alexianu — Sta­
tutele function. publici în Rev. de Drept Public I, p. 531).
11. — După art. 7 1. Statutul funct- publici, aceştia nu vor
putea fi transferaţi, pedepsiţi sau înlocuiţi, decât, în conditiunile
prevăzute de legea de organizare a corpului din care fac parte.
Potrivit acestui text de lege, m edicii funcţionri având legea
lor de organizare, care este legea sanitară din 1922, vor fi tran­
sferaţi, pedepsiţi, înlocuiţi, etc. numai în conditiunile acelei legi
speciale, iar nu după dispoziţiile din statutul funcţionarilor. (Cas.
III, dec. 953/924, Jur. Gen. 2030/924, Curier. Jud. 363/925, în acelaş
sens: Cas. III, dec. 673/926, Jur. Gen. 142/927).
12. - - Stabilitatea şi inamovibilitatea funcţionarilor publici
constituind sisteme principale de organizare a funcţiunilor pu­
blice, urmează să fie prevăzute în lege sau cel puţin legea să
autorize, prin o dispoziţie a ei, puterea executivă de a înscrie şi
reglementa conditiunile de stabilitate în regulamentul pentru a-
plicaţiunea legii. Orice îngrădiri sau restrictiuni pe cari puterea
executivă le-ar impune administratiunii publice pe cale generală
de regulament, în ce priveşte stabilitatea funcţionarilor, nu pot fi
operante dacă o dispozitiune de lege n’a autorizat-o să facă a-
ceasta. De aceia, ceiace regulamentul de aplicaţiune ar preve-
uea în această privinţă, fără ca legea să spună nimic, constituie
un adaos care m odifică legea, întrucât consacră principii pe cari
ea nu le-a prevăzut. (Gas. III, dec. 1629 bis din 924, Jur. Gen.
2211/924).
13. — Faptul de a cere un concediu de boală cu declaraţia
că posterior se va prezenta la noul post, concomitent cu recursul
în contencios pe m otiv că transferarea a fost ilegală, constituie o
achiesare a recurentului la această măsură, asupra căreia nu mai
poate reveni şi nici a se plânge în contencios. (Cas. III, dec.
1906/1924, Jur. Gen. 421/925).
14. — Un funcţionar public din Ardeal, numit conform nor­
m elor în vigoare acolo şi confirmat apoi în postul ce ocupă, este
considerat stabil şi nu poate fi revocat fără judecata comisiei
disciplinare. (Cas. III, dec. 1336/925, Pand. Săpt. 691/925).
15. — Funcţionarii numiţi în mod provizoriu, conform art.
7 din Statutul funcţionarilor public, nu se bucură de stabilitate,
putând fi revocaţi de către minister pe aceiaş cale cum au fost
numiţi.
A stfel fiind, în specie, ministerul eră în drept a-1 concedia
p e recurent, medic secundar al spitalului .„R egin a M aria“ din
 — 29 —

Cluj, num it în mod provizoriu. — iar recursul să apară ca ne­

întemeiat. (Cas. III, dec. 1383/925, Jur. Gen. 280/926).
16- — După art. 7 şi 64 din legea Statutului, funct. publici
aflaţi în serviciu la data punerii în aplicare a acestei legi — cum
se constată că eră recurentul — nu se bucură de stabilitate decât
îndeplinind una din aceste conditiuni: a) dacă erau consideraţi
ca stabili prin legea lor de organizare, b) dacă au avut un sta­
giu de cinci ani consecutivi în funcţiune la punerea în apli­
care a legii, c) dacă având un stagiu m ai mare de un au au
fost confirm aţi în funcţiune în conditiunile art. 64.
In speţă, din actele prezentate şi discutiunile urmate, se con­
stată că recurentul nu îndeplineşte nici una din aceste conditiuni.
In adevăr, dânsul nu avea îm plinit stagiul de cinci ani consecu­
tivi sau neîntrerupţi la 1 Ian. 1924, nu era declarat stabil nici
prin legea de organizare a teatrelor, îndepărtarea sa din func­
ţiune fiin d lăsată conf. art. 6 din acea lege, la facultatea autori­
tăţii adtive şi nici nu dovedeşte că ar fi fost confirm at în func­
ţiune conf. art. 64 din Statut.
P rin urmare M inisterul a pus în m od valabil să-l distituie
din funcţiunea de arhivar în ad-tia Teatrului National din Gra-
iova, fără ca să existe, o deciziune a comisiei disciplinare. (Cas.
III, dec. 33/926, Jur. Gen. 654/826, Pand. Săpt. 258/926; în ac.
sens: Cas. III, dec. 421/926, Jur. Gen. 1831/926; cf. art. 1 No. 17).
17. — După art. 7, 57 şi 64 din Statutul funct. publici, pe­
deapsa disciplinară a destituirii nu se poate aplica funcţiona­
rilor publici decât în temeiul unei deciziuni a comisiunii dis­
ciplinare. Pentru a se bucura însă o asemenea garanţie, func­
ţionarul trebuie să fie definitiv, adică să fi dobândit stabilitatea
în conditiunile prevăzute de art. 64 citat.
întrucât în specie, din actele dela dosar se constată că recu­
rentul numit în funcţiune în 1922, nu a dobândit stabilitatea prin
îndeplinirea vreuneia clin conditiunile cerute de lege, urmează
că autoritatea administrativă a putut să-l suspende şi chiar să-l
destituie, fără a-1 supune judecăţii Comisiunei disciplinare. (Gas.
III. dec. 196/926, Jur. Gen. 884/926).
18. — Art, 7 din legea Statutului funct- publici prevede că
pentru înlopuirea funcţionarilor publici stabili se cere în d epli­
nirea unor anumite conditiuni, iar în ce priveşte pe funcţionarii
nestabili, nu cuprinde nici o dispoziţiune, de unde rezultă că a-
semenea conditiuni nu se mai cer când e vorba de înlocuirea unui
funcţionar nestabil.
întrucât recurentul nu face dovada stabilităţii sale în func­
ţiunea ce ocupă în conf. «u art. 7 citat, Ministerul îl putea în­
locui fără să fie nevoie de îndeplinirea vreunei proceduri disci­
plinare prealabile. (Gas. III, dec. 393/926, Jur. Gen. 1557/926).
19. — Din caracterul şi menirea de interes general a insti-
t u fjln ii inam ovibilităţii în funcţiunile publice, decurge în m od
 30 —

necesar dreptul pentru funcţionar de a fi menţinut în exerciţiul

atributiunilor sale, în postul ce ocupă şi la locul unde îşi înde­
plineşte acele atributiuni, neputând fi revocat, suspendat ori per­
mutat decât în cazurile şi conditiunile prescrise de lege;
Dacă acest lucru este cert în drept şi dâcă e incontestabil
că ceiace legea prohibă a se face în m od direct, nu se poate rea­
liza, cu înfrângerea ei, pe căi piezişe, urmează în m od log ic
dreptul instanţelor judecătoreşti de contencios adtiv de a verifica
şi constata întrucât un act de autoritate a atins principiul ina­
m ovibilităţii fie prin violarea directă şi făţişe a legii, fie când
îmbrăcând form a unui act legal, ar im plica în fond înlăturarea
principiului inam ovibilităţii.
In specie, din felul cum M inistrul a delegat o parte din a-
tributiile sale intimatului, rezultă că exclude şi face im posibil
exerciţiul atribuţiilor conferite form al de lege acestui funcţionar
în locul şi funcţia ce ocupă, ceiace echivalează cu o suspendare
din funcţia sa şi permutare în altă localitate, ceiace este vădit
contrar legii. (Cas. III, dec. 931/926, Jur. Rom. 334/926, Jur. Gen.
26/927 şi C. Ap. Buc. IV , dec. 146/926. Bul. C. Ap. 97 bis din
926 şi Pand. Săpt. 475/926).
20. Un funcţionar public nu poate deveni stabil prin îna­
intare dela un grad la altul, căci legea n’o prevede.
Funcţionarilor Casei de pensiii li se aplică Statutul, dar a-
ceasta nu însemnează că au mai multe drepturi decât cele pre­
văzute în Statut. (Cas. III, dec. 521/926, Pand. Săpt. 711/926).
21. —- Noţiunea „stabilitate“ fiin d precizată prin art. 7 al. II
din Statut, nu poate fi extinsă pe cale de interpretare dincolo de
aceste lim ite în sensul că autoritatea publică să nu m ai poată
avea vreo iniţiativă sau să aducă vreo schimbare în corpul func­
ţionarilor săi spre a-şi acomoda acest corp necesităţilor — mereu
variabile — ale serviciilor publice. Pentruca acest drept al
activităţii să nu se transforme în abuz în sensul că necesităţile
serviciului să nu devină simple pretexte pentru autoritate, de
degradare şi batjocorire a funcţionarilor publici, legiuitorul a
prevăzut prin art. 32 regulam;, că funcţionarii au dreptul la;
exerciţiul funcţiunii corespunzătoare gradului lor şi nu pot fi
întrebuinţaţi în funcţiuni inferioare acestui grad; astfel retra­
gerea delegaţiei de secretar al m unicipiului şi acordarea altor
atribuţii compatibile gradului reclamantului, nu constituie o mă­
sură ilegală. (C. Ap. Cernăuţi I, dec. 18/926, Pand. Săpt., p. 646.
din 926).
22. — Reclamantul Dr. A. S. întemeiat pe adresa Minist.
Sănăt. şi Ocrot.. Sociale No. 34352/925 şi pe adresa Dir. I I Sanit.
Piteşti prin care i se face cunoscut că prin decretul regal 2442
din 925 este confirmat definitiv pe ziua de 1 Octombrie 1925 în
postul de m edic şef al oraşului Piteşti, se vede anunţat că de­
cretul său de numire a fost anulat întrucât la data em iterii nu
 — 31
exista postul în buget, iar în acel post a fost num it Dr. St. S.
prin decretul 218/926. D-rul A . S. porneşte acţiune în conten­
cios pentru anularea decretului 218/926, care i se respinge.
Decretul 2442/9p9 nefiind publicat în Monit. O f ic. se discută
validitatea lui.
Din coroborarea art. 38 cu 88 al. I X Constit. rezultă că re­
gulamentele nu pot fi obligatorii decât după ce se publică în
chipul hotărât de lege, ceiace im plică şi pentru decrete paza
acestei formalităţi, care nu poate fi înlocuită p rin vreo adresă
a administraţiei respective, astfel că în specie, nu există un de­
cret în sensul legii. In ce priveşte anularea decretului 218/926,
întrucât numirea în acest post nu era obligatorie ci facultativă
pentru minister, reclamantul Dr. A. S. nu are vreun drept la
acel post, ci îi rămâne ca o espectativă pentru dânsul, astfel că
obiecţiunea sa este neîntemeiată urmând a i se respinge cererea.
(C. Ap. Buc. IV , dec. 185/926, Jur. Gen. 1631/926).
23. — Funcţionar ilegal num it — revocare v. art. 1 No. 14.
24. — Funcţionar diurnist la C. F. R. — v. art. 2 No. 14.
25. — Funcţionar derogând la lege prin contract — v. art.
1 No. 16 şi art. 4 No. 5.
26. — Stabilitate — fuiictionar P. T . T . — v. art. 4 No. 8.
27. — Cunoaşterea lim b ii oficiale — v. art. 37 No. 9.:
28. — Absentare de la post — considerare ca demisiune, —
art. 51 No. 13.
29. — O funcţionară stagiară la punerea în aplicare a legii Sta­
tutului funct. publici, dacă posterior acestei legi şi în urma pro­
punerii comisiunei de num iri şi înaintări a fost înaintată im p ie­
gată cl. III, funcţionând un tim p în această calitate, dela data îna­
intării încetând de a fi stagiară şi devenind definitivă, nu mai
putea fi lăsată în disponibilitate decât cu avizul conform al com i­
siunei respective. (C. Ap. Buc. I I I dec. 99 din 9271, Curier Judiciar
585 din 927. Jurispruidenţa Generală 1856 din 927).

CAPITOLUL IV

îndatoriri şi răspunderi.

ART. 8. — Funcţionarii publici cari îndeplinesc ser­

viciu de birou sunt obligaţi a lucră efectiv cel puţin 7 ore
pe zi, după orariul ce se va fixă prin regulament.
Funcţionarii din corpurile constituite şi de specialitate,
vor aveâ orariul fixat prin legile şi regulamentele lo r de
organizare. (Art. 13, 14, 17, 31 regulam.).
 32 —

I N D E X
Desbateri pariam. 1—3
Drepturi câştigate 4
Limba oficială o— 6

L u c ră ri prelim inare. >1. — Cuvintele „cari îndeplinesc ser­

viciu de birou“ au fost adăogate de către comitetul delegaţilor
Senat. (Desb. Sen., p. 1145/923).

Desb. Pariam. 2. —■ D. Dr. N. Hasnaş: Ce însemnează „cel puţin” ?

Însemnează că poţi să-l ţii în minister 24 ore? Ger băncii ministeriale să
binevoiască a preciza acest fapt.
D. General Arthur Văitoiana, ministru de interne: Vreţi să fixăm un:
maximum?
D. Generală D. Lambru: Maximum nu se poate fixă.
D. General Arthur Văitoianu, ministru de interne: Este o chestiune-
de regulament
D Dr. N. Hasnaş: Banca ministerială ce înţelege prin maximum de
muncă?
D. Vintilă Bratianu, ministrul finanţelor: înţeleg să avem funcţio­
narii strict necesari, cari să muncească, ca să putem să-i plătim cât mai
bine. Gu cât vor fi mai putini, cu atât vor fi mai bine plătiţi.
— Se pune la vot art. 8 şi se admite. (Desb. Senat. p. 1197 din 923).
3 — Acest articol a fost adoptat fără vreo discutiune de Aid. depnt
(Desb..Ad. dep. p. 27101/923). .

d octrin a şi observaţiuni. 4. — In timp cât funcţionarul exer­

cită funcţiunea, legiuitorul' poate schimba condiţiunile fără ca
funcţionarul să aibă vreun drept, de pildă poate m ări numărul
orelor de serviciu, poate micşora salariul, poate reduce lim ita
de vârstă pentru punerea, la retragere din oficiu. Or, un con­
tract nu poate să fie m odificat fără consimtimântul ambelor
părţi, şi dacă una din părţi o face, cealaltă poate să ceară exe­
cutarea contractului şi daune, pe câtă vreme când e vorba de
funcţionar public condiţiunile legale pot fi m odificate fără ca
funcţionarul să poată cere daune (Paul Negulescu — Tratat de
drept adtiv I, p. 514-515).
5. — Regulam entul leg ii Statutului funcţionarilor publici
desvoltă principiul pus în lege, arătând în amănunt îndatori­
rile pe cari le au funcţionarii. Printre cele mai de seamă şi pe
care legea a omis să le însereze, este aceia a obligativităţii de a
cunoaşte lim ba oficială a- Statutului, în care scop s’ au instituit,
şi examene cu sancţiunea îndepărtării din serviciu a celor ce nu
vor reuşi cu dreptul de a se prezenta la noile examene şi a li se
da locurile ce vor fi vacante.
Jurisprudenţa. 6. — Art. 31 din regulamentul pentru aplica­
rea statutului funcţionarilor p u b lid prevede- că funcţionarul este
 33 —

ob ligat a cunoaşte lim ba oficială a Statului şi că funcţionarii

cari se găsesc în serviciu la data publicării regulamentului, cum
este în specie, vor fi supuşi în cursul anului 1924, în baza unor
diapozitiuni ministeriale, la un examen de cunoaşterea lim b ii
oficiale; că acei cari vor reuşi la examen vor fi menţinuţi, iar
acei cari nu au reuşit, va fi îndepărtaţi, având dreptul să se p re­
zinte din nou la examen şi în cazul când vor reuşi, vor putea fi
reprim iţi în locurile vacante.
Din textul articolului sus menţionat reiese în m od neîndoios
că cunoaşterea lim b ii oficiale se cere în mod imperios pentru
toti funcţionarii Statului, indiferent dacă sunt d efin itivi sau sta­
bili, deci Curtea de A p el nu a violat nici o normă de drept când
a respins cererea recurentului privitoare la anularea deciziei No.
3641/925 a P rim ăriei oraşului Târgu-Mureş, prin care a fost pus
în disponibilitate din funcţiunea ce ocupa la acea primărie, re­
curentul având posibilitatea a se prezenta din nou la exmen şi
în caz de reuşită putând fi reprim it în locurile vacante. (Cas.
III, dec. 934/926, Jur. Rom. 36/927, Pând. Rom. 2 II, 927, Pand.
Săpt. 43/927).

ART. 9. — Sărbătorile legale pentru serviciile publice,

sunt următoarele:
Sf. Vasile, Botezul Domnului, Sf. loan, Unirea Principa­
telor şi a tuturor Românilor, întâmpinarea Domnului, Buna
Vestire, 5 zile de Paşte, Sf. Gheorghe, înălţarea Domnului,
Sf. Treime, 10 Mai, Sf. Constantin şi Elena, Sf. Petru şi
Pavel, Adormirea şi naşterea Maicei Domnului, înălţarea Sf.
Craci, Sf. Dumitru, Sf. Mihail şi Gavril, Sf. Nicolae, 4 zile
de Crăciun şi zilele de_ Duminecă. (Art. 18 regulam.; 1. rep.
duminec.).

Desb. Pariam. 1.—Acest text a fost votat fără vreo discutiune, atât de
Senat cât şi de Adunarea Deputaţilor. (Desb. Sen., p. 1197 din 923; Desb.
Ad. Dep., p. 2710 din 923).

Observaţiuni. 2. — Sărbătorile cuprinse în art. 9 se res­

pectă în ceiace priveşte serviciile publice administrative, urmând
ca să se păzească şi diferitele legi organice în ceiace priveşte
serviciul acelor corpuri constituite.
3. — Legiuitorul om ite să arate cum se vor socoti cele 5 zile
de Paşti şi 4 zile de Crăciun. In spiritul tradiţiei noastre şi a
altor legi sim ilare (cf. art. 219 1. org. judec.) socotim că aceste
zile se vor calcula din ajunul sărbătorilor prevăzute, astfel ca şi
această zi să rămână liberă,
Legea Statutului Funcţionarilor Publici. a
 - 34 —

ART. 10. — Funcţionarii sunt datori să locuiască în

localitatea unde au reşedinţa funcţiunii lor. (Art. 21 şi 22
regulam.).
L u cră ri p relim in a rii. 1. — Asemenea la art, 10 s’a cerut a
se preciza mai bine dacă funcţionarul este obligat să locuiască
neapărat la reşedinţa funcţiunii sale, sau poate locui şi în îm ­
prejurim ile acelei reşedinţe.
Comisiunea, în majoritate, a decis că nu c nevoie de a-
ceastă modificare, deoarece prin cuvintele de .,să locuiască în
localitatea unde au reşedinţa funcţiunii lor“ se înţelege că func­
ţionarul poată locui în îm prejurim i apropiate de această reşe­
dinţă, nu însă la depărtări mari, cum se întâmplă astăzi, când
funcţionari ale căror atributiuni sunt la Severin, locuiesc în Bu-
reşti. (Raportul către Cameră — Desb. Ad. Dep., p. 2657/923).

Desb. Pariam. 2. — D. N. G. Popovici: D-le preeşdinte, am o ob­

servaţie de făcut la acest articol. Cred că ar fi bine să se adauge cuvin­
tele: ,.unde îşi exercită funcţiunea’’.
i). Dr. N. Hasnaş: D-le ministru, cuvintele din acest articol trebuiesc
luate stricto sensu, ori nu? Să vă dau un caz: o persoană are funcţia în
Târgul-.fiu, poate să stea el într’o comună alăturată?
D General Arthur Văltoianu, ministru de interne: îndatorirea este.
să stea în oraşul în care îşi are funcţia.
D. N. G. Popovici:, D-le ministru, trebuie să precizăm bine acest
lucru, pentrucă se pot întâmplă cazuri variate, aşa de exemplu un inspec­
tor financiar, şcolar, etc., are în circumscripţia sa trei, patru oraşe, se
pune întrebarea: unde are să stea el?
D. Geneal Arthur Văitoianu, ministru de interne: Unde este reşe­
dinţa inspectoratului.
' — Se pune, la vot art. 10 şi se admite. (Desb, Sen. p. 1198/923).
3. — Acest text a fost votat fără vreo .tliscuţiune de Adunarea De-
putaitbr. (Desb. Ad. Dep. p. 2710/923).
4. — Jurisprudenta. — A rticolul 10 din Statutul funcţiona­
rilor publici re la tiv .la obligativitatea dom iciliului nu se apMcâ
corpului didactic conf. art. 33 din această lege, întrucât se men­
ţin dispoziţiile din legea organică respectivă, — şi chiar de s’ar
aplica, nu se aplică celor inam ovibili, care nu pot fi excluşi
decât cu avizul comisiunii de judecată prevăzută de art. 51 din
legea organică. (C. Ap. Buc. IV , dec. civ. 212/927, Bul. G. Ap.
149/927, Jur. Gen. 1599/927).

ART. 11. — Funcţionarii sunt obligaţi ca prin actele vic-

ţei lor publice sau private să nu compromită funcţiunea sau
corpul din care fac parte. (Art. 50 şi urm. lege; 15, 16, 23
regulam.).
 35 —

1. Desb. Pârlii.n. — D. N. G. Popovici: D-le preşedinte, cer la acest

articol să se adaoge următorul alineat: „Ei nu pot iace politică militantă”.
In acest sens propun un amendament.
—- Se consultă comitetul delegaţilor.
D. G. D. Dimltriu, raportor: D-lor senatori, amendamentul d-lui se­
nator Popovici s’a respins de comitetul delegaţilor, nu pentrucă nu îm­
părtăşeşte această ideie, dar pentrucă din întreaga economie a legii şi
din concepţia ce avem de funcţionarii publici, rezultă că ei nu pot face
politică.
-- Se pune la vot art. 12 şi se admite. (Desbi. Senat. p. 1198/923).
2. — Acest articol a fost'votat fără vreo discutiune de Adun. De-
put. (Desb. Ad. Dep. p. 2710/923).

Observaţiuni. 3. — Acest text cuprinde o form ulă elastică,

desvoltată prin regulament în articolele corespunzătoare. Este lo ­
cul să arătăm că art. 11 propus de Guvern: „funcţionarii publici
sunt datori să-şi îndeplinească însărcinările cu râvnă şi tragere
de inim ă“ , a fost suprimat. Atari dispoziţiuni de ordin pur m o­
ral nu-şi au locul într’o lege, ci cel m ult într’ un regulament.

ART. 12. — Sub sancţiune disciplinară, funcţionarul

care demisionează nu poate părăsi serviciul înainte de a
i se primi demisiunea şi de a predă serviciul..Asupra demi-
siunii se va statuă în termen de cel mult 15 zile. (Art. 65
lege, 33, 34 regulam.).

I N D E X
Anchetă 6 Desbateri pariam. 1-2
Demisie 3-6 Părăsire a serviciului • 4,8
„ revenire 5 Procedura 5,6
„ respingere 7

L u cră ri 'prelim inarii. 1. — Noua redacţiune a art. 12 a fost

elaborată de Comitetul delegaţilor Senatului, care a adăogat şi.
termenul de 15 zile în care urmează a se statua asupra demi-
siunii. (Desb. Sen. p. 1146/923).
2. — Acest text a fost votat fără vreo discutiune, atât de
Senat cât şi de Adunarea Deputaţilor. (Desb. Sen., p. 1198/923,
Desb. Ad. Dep., p. 2710/923).
D octrină şi Observaţiuni. 3. — Dintr’un drept natural, dem i­
siunea a ajuns a fi un drept pozitiv. D iferitele legi organice o
consacră ca m ijloc de a se pierde funcţiunea, iar Statutul funcţ
publici o prevede im plicit prin art. 12 şi categoric prin regula­
ment: „funcţionariii au dreptul să demisioneze1 (art. 33 reg.),
ieşind astfel în afara oricărei posibilităţi de discutiune.
4. — Funcţionarul are posibilitatea să părăsească funcţiu­
nea, însă trebuie să aducă la cunoştinţă administraţiei această
intenţiune de a demisiona, de a părăsi serviciul. Adm inistratiu-
nea trebue să primească deiftisia. Altm intrelea, adică dacă func­
ţionarul părăseşte funcţiunea fără încunoştiintare şi fără ca de­
misia să-i fie primită, riscă să fie destituit pentru părăsirea
serviciului (art. 12 Statut), şi să fie condamnat şi la despăgubiri
în cazul când, din cauza unei părăsiri neaşteptate, Statul a su­
ferit un prejudiciu. Ofiţerul care ar părăsi serviciul, fără ca de­
m isia să-i fie primită, se pedepseşte ca dezertor conf. art. 227
c. j. m ilit. (Paul Negulescu — Tratat de drept adtiv I, p. 544).
5. — Demisiunea, determinată de m otive de ordin pur su­
biectiv, trebue adresată autorităţii superioare, care urmează să
se pronunţe asupra ei în termen de 15 zile. Din eomunicarea de-
m isiunii şi aşteptarea unui termen de răspuns, rezultă posibi­
litatea de a o admite sau a o respinge. De bună seamă însă, că
respingerea dem isiunii nu va. avea un caracter irevocabil, ci mai
m ult o invitare făcută funcţionarului de a reflecta asupra ac­
tului ce face, ca un om agiu adus funcţionarului ce voieşte să se
retragă (v. P. Negulescu — loc. cit.), sau tinzjnd să-l retină încă
în funcţiune, datorită lucrărilor în curs. Stăruinţa în demisiune,
repetarea ei din partea funcţionarului, nu va putea fi soluţio­
nată decât în sens afirm ativ.
6. — Se poate întâmpla ca uneori demisiunea să fie provo­
cată de anumite cercetări disciplinare sau de verificare, pornite
de către organele superioare administrative. In asemenea îm pre­
ju rări se va iv i conflict asupra priorităţii ce ar trebui să aibă
voinţa de a demisiona, fată cu ancheta administrativă în curs.
Ancheta va trebui efectuată înaintea oricărei acceptări a dem i­
siunii! Ordinea- publică interesată în gestiunile băneşti incorecte,
în atitudinele contrarii demnităţii sau onoarei funcţionarului pu­
blic, va trebui privită m ai presus de interesul privat al salaria­
tului pus subt acuzare, iar organele superioare vor avea a se
pronunţa mai întâi asupra activităţii pe care acesta a avut-o
ca funcţionar şi apoi asupra dorinţei de a părăsi funcţiunea. Bine
înţeles că asemenea anchete nu vor putea fi prelungite la infinit,
spre a tine în nehotărâre situaţia socială a celor puşi subt cer­
cetare.
Jurisprudenta. 7. — Când iun funcţionar adm inintrativ şi-a
înaintat demisia din postul ce a ocupat şi autoritatea administra­
tivă, în drept nu s’a pronunţat în term enul prevăzut de art. 12
din statut asupra acestei demisii, iar în timp u til funcţionarul
demisionat a revenit form al asupra acestei demisiuni, şi auto­
ritatea competentă a luat act de revocarea demisiunei, ulterior a-
cestei acceptări a revocării demisiunii, autoritatea administrativă
r,u mai poate : ■ 'ilvă valabil prim a cerere de demisiune, deoarece
prin acceptarea revocării demisiunii, ne m ai existând în cauză o
cerere valabilă de demisiune, im plicit nevalabilitatea prim ei pe-
tiţiuni a atras după ea şi nevalabilitatea rezolutiunei, pusă pe o
cerere neavenită. (Gas. III, dec. 276-1927, Jur. Rom . 209-927, J u ­
ri spruden fa Generală 1297-927, Pand. Rom . 193 I 927 cu nota d-lui
>cons. C. Botez).
8. Dacă autoritatea publică nu rezolvă cererea de demisiune
a unui funcţionar în termenul de 15 zile, prevăzut de art. 12 din
legea pentru statutul* funcţionarilor publici, aceasta nu înseamnă
că autoritatea decade din dreptul de a p rim i ulterior demisia. Sin­
gura consecinţă a trecerii termenului, fără să fi intervenit re­
zolvarea cererii, e că funcţionarul poate părăsi serviciul după tre­
cerea acestui termen, fără a se face pasibil de vre-o sancţiune
disciplinară. (Cas. III, dec. 529-927, Ju r.. Rom. 208-927, Jurispru-
■denfa Generală 1298-927, Pand. Rom. 195 I, 927 ou nota d-lui cons.
<C. Botez).

ART. 13. — Când funcţionarul săvârşeşte un fapt prin

depăşirea limitelor mandatului său sau a sferei atribuţiuni-
lo r sale legale, sau prin abuz de putere, şi acest fapt lezează
pe particulari, atunci, Statul, judeţul sau comuna legal-
mente răspunzătoare vor putea chemă în garanţie pe func­
ţionarul autorul faptului pentru a fi făcut băneşte răspun­
zător.
Funcţionarul în contra căruia s'a făcut o reclamaţiune
nefundată sau temerară, va avea dreptul a cere în justiţie
daune-interese. (Art. 998 c. civ., 147 ş. urm. c. pen, 31,
99, 107 Const., 6, 7, 1. contenc. ad-tiv, 28 reg. Statut).
INDEX
Daune 7,9,13,15 Raportul superiorului 16
Desbăteri pariam.. 1-4 Resposabilitate 5,811,12,14,15
Oreşeli de serviciu 7 „ magistraţi 18
„ personale 7,11 „ miniştri 17
„ uşoare 14 , penală 6
Ordinul superiorului 10 „ statului 5,9,12
Procedură 15 Riscuri 5

L ite ra ri prelim inare. 1. Legea până azi nu reglementă răs­

punderea pecuniară a funcţionarului pentru fapte săvârşite fără
competinţa cu depăşirea mandatului său şi din care rezultă o in­
capacitate sau1o incurie vădită.
Răspunderea administraţiunii este reglementată de conten­
ciosul administrativ. Răspunderea funcţionarului s’a introdus în
textul Constituţiunii şi legea de faţă nu face decât să se conforme
dispoziţiunilor constituţionale, cari stabilesc, d e altmintrelea, că
dacă funcţionarul face dovada că a atras în scris atenţia şefului
superior, el este acoperit şi scapă de orice răspundere. (Raportul
comit, deleg. Senat., Desb. Sen. p. 1140-923).
 — 38 —

2. Cu prileju l acestor desbateri. unii din m em brii com isiunit

şi-au exprim at dorinţa de a introduce la art. 13 o modificare, în
sensul ca particularul lezat printr’un fapt al funcţionarului să
poată chemă în judecată fie pe Stat, fie pe funcţionar, fie pe a-
mândoi.
Comisiunea, în majoritate, a decis că nu e nevoie de această
m odificare, de oarece din art. 31 şi 107 din* noua Constitutiune
rezultă neîndoios că particularul are acest drept. Dealtminteri a-
eest lucru rezultă şi. din alin. I I al art. 13.
(Raportul către Ad. Deputaţilor. — Desb. Ad. Deput. p. 2657/923.

Desb. Pariam, 3. — D, N. G. Popovici: Am de propus un adaus la

acest articol.
Funcţionarul public este dat în judecată de uni particular care se-
crede lezat; nu credeţi' că e bine ca acest funcţionar să fie asistat de un
advocat al Statului?
D. Vintilă Brătianu, ministru de finanţe: Când un funcţionar este
dat în judecată pentru un act personal al lui, el nu poate fi apărat de
advocatul Statului. Dacă este dat în judecată pentru o faptă care priveşte
administr apunea, atunci fiind un proces contra administraţiunii, neapă­
rat că avocatul Statului îi va susţin interesele.
D. E. Pangrati: Dati-mi voe să dau lămuriri. In mod normal, parti­
cularul ohiamă pe Stat în proces şi Statul chiamă pe funcţionarul vizat,
în 'garanţie. Prin urmare, cum să fie apărat funcţionarul de către avocatul
Statului, când el ar trebui să pledeze în contra intereselor Statului? Dacă
însă funcţionarul este achitat, el are dreptul la daune-interese şi în acele
daune se va cuprinde şi onorariul pe oare trebuie să-l plătească avoca­
tului, iar dacă va fi vinovat, va rămâne în sarcina lui plata onorariului:
advocatulu.
D. G. D. Dimitria, raportor: D-lor, dati-mi voe să lămuresc această
chestiune, pentru ca să nu treacă în practică ca o interpretare greşită.
■ D-lor, teoria proiectului de lege este următoarea: câmd un parti­
cular a fost lezat printr’un fapt oarecare al administratiunii sau printr’un
fapt de care răspunde tot administraţiunea, dar este făcut de un funcţio­
nar care a depăşit sfera sa de activitate, care a pus rea credinţă sau a
dat dovadă de incompetenţă notorie, se dă dreptul particularului lezat
să facă o acţiune de daune.
Ge lege o regulează? O regulează:legea contenciosului administra­
tiv.
Este însă o a doua parte care constitue inovaţia: Am introdus drep­
tul funcţionarului de a atrage atenţiunea şefului său ierahlc, când îi cere
să ia o dispozitiune contrarie legii, caz numai în care funcţionarul este
apărat de răspundere.
In legea franceză se cere ca particularul să aibă autorizarea con-
siliulu ide Stat pentru a trage pe funcţionari1 la răspundere. In legea bel­
giană mu! se mai (supune acest drept al particularului la răspundere. In
legea belgiană nu se mai supune acest drept al particularului de a che­
mă pe funcţionar îtf judecată nici; unei autorizări prealabile. Noi am găsit
 — 39 —

•o soluţie intermediară, am spus: particularul chiamă administraţia,' la răs­

pundere şi când administraţia constată ca acest act s’ săvârşit din negli­
jentă, rea credinţă, nepriceperea vădită a funcţionarului, îl chiamă şi
pe el în garantie. Este o dispozipune nouă, pe care noi am introdus’o '
în această lege.
D. Popovici: Dar dacă funcţionarul, chemat în garantie de Stat, se
dovedeşte că nu a fost vinovat, el are dreptul să ceară daune-interese,
dar cine îl apără pe el?
D-lor, a încredinţa advocatului Statului această însărcinare, este a-i
dă atribuţiuni cari ar complică prea mult afacerile de toate zilele. Func­
ţionarul chemat în garantie, dacă1 s’a dovedit că este nevinovat, are drep­
tul să ceară daune-interese pentru pagubele materiale şi morale, căci
este în joc cinstea lui şi în aceste daune interese se va cuprinde desigur
şi onorariul advocatului şi cheltuielile. De altfel, această chestiune în a-
mănunţita ei aplicare se va trată în regulament, în mod mai desluşit.
— Se pune la vot art. 13 şi se admite. (Desb. Senat p. 1198/923).
4. Acest text a fost votat fără vre-o discuţiune de Adufiarea Depu­
taţilor. (Desb. Ad. Dep. p. 2710 din 923).
»
5. D octrina şi observaţiuni. In vechea teorie tradiţionalistă,
Statul era socotit ca neresponsabil de actele făcute prin agenţii
săi ; în secolul din urmă, teoria responsabilităţii şi-a croit drum
larg în doctrină şi jurisprudentă, admitându-se în principiu de­
plina responsabilitate a Statului, (v. L. Duguit, Les transform, du
droit public, p. 223 ; Berthèlemy, Traité de droit ad-tif, cu distinc-
ţm nile între acte de autoritate şi de gestiune, p. 85 ş. urm. iar a-
supra responsabilităţii comunelor pentru actele agenţilor, p. 547
ş. u.; Alexianu, Drept constituţional, p. 289-294 şi 299; cf. Gas.
I, dec. 468-920 cu erudita notă a d-lui A l. Costin, în P. R. 18, I,
922 ; Anibal Teodorescu, în ce priveşte evoluţia responsabilităţii
Statului în dreptul public român, v. Noţiuni de drept ad-tiv. I,
p 228 ş. u.).
Spre a se ajunge la această concepţie, s’a înlăturat criteriul
de vointă-culpă pe care se întemeiază m ai toată teoria respon­
sabilităţii, adoptându-se o teorie materialistă. D-l Duguit, expo­
nentul acestei teorii nouă, arată că dacă prin funcţionarea unui
serviciu public, indiferent de voinţa care l-a pus în mişcare, s’a r
pricinui vre-un prejudiciu, spre a stabili responsabilitatea nu se
va mai pune chestiunea de a se examiné imputabilitatea Statului
fată de responsabilitatea ce ar putea să aibă, idei ce se exclud, —
ci numai de a se stabili care din cele două patrim onii trebuie să
sufere paguba. Ori, dacă colectivitatea, în specie Statul, benefi­
ciază de întreaga activitate a indivizilor ce o compun, este natural
ca să suporte şi riscurile. Cu alte cuvinte, urmează a se constata
raportul între prejudiciul suferit şi organizarea sau funcţionarea
serviciului public, care Га cauzat (D. Duguit, op. cit.., p. 230 ş. u.).
Astfel, responsabilitatea Statului a intrat într’un cadru mai mate­
 — 40

rialist şi umanitar, corespunzând evoluţiei principiilor de drept

strict spre acea ars boni et aequi.
6. — In ceiace priveşte responsabilitatea penală a funcţiona­
rilo r publici, textele categorice ale codului penal şi ale diferite­
lo r legi speciale, prevăd în amănunt sancţiunile şi posibilităţile de
despăgubire pe cari le au cei prejudiciaţi. V om trim ite dar;. ’
pentru examinarea acestor cazuri, la respectivele art. 108-111, 123
ş. u., 136, 140 ş. u., 147 ş. u., 158 ş. u., 165, 190 ş. u., 203
c. pen. şi diferitele legi speciale ce le cuprind.
7. — Particularii (les administrés) cari suferă prejudicii
prin faptul funcţionarilor publici, pot exercita contra acestora
o acţiune în daune?
Pot, dacă se plâng de greşeli personale; nu pot, dacă greşelile-
cari i-au dăunat, sunt greşeli de serviciu.
Distinctiunea între greşeli personale şi de serviciu, este din
nenorocire destul de confuză şi criteriul care îngăduie a recu­
noaşte pe una de cealaltă, este puţin precis.
O greşală personală este oridecâteori actul imputat nu poat&
fi confundat cu îndeplinirea unui act al functiunei publice, chiar
neregulat. Funcţionarul comite o greşală de serviciu când crede
că-şi îndeplineşte funcţiunea săvârşind greşala; el comite o gre­
şeală personală când se serveşte de funcţiune ca să săvârşească
greşeala.
De aici urmează că adesea va fi îndoială asupra caracterului-
greşelii imputate funcţionarului. (Berthelemy — Droit adtif, p.
73 ş. u.).
8. Legea p. Statutul funcţionarilor publici din 19 Iun ie
1923 lim itează această răspundere, ce s’ar părea generală, aşa
cum e stabilită de art. 99 şi 107 din Constituţia de la 29 M artie
1923. După această lege funcţionarul răspunde ca garant faţă de
administraţie, care ar fi chemată în instanţă pentru daune de
particularul vătămat, numai în cazurile:
a) Când funcţionarul făcând actul ar fi depăşit lim ita corn- .
petentei sale, adică sfera atributiunilor sale legale;
b) Gând săvârşeşte un abuz de putere (art. 147-157 c. pen.)
ceiace incontestabil e o agravare a prim ului caz (P. Negulescu —
Tratat de drept adtiv I, p. 541, cf. A lexianu — Drept Constitu­
ţional, p. 320).
9. — Statul poate comite şi poate răspunde pentru daune ma­
teriale; nu poate da naştere nici odată la daune morale — teoretic,
cel puţin —; şi deci nu poate răspunde de dânsele, deoarece ac­
tele sale n’au „reflect penal“ .
In adevăr, nu putem concepe cum Statul poate comite acte
care să fie moralmente prejudiciabile individului. Căci, fie după
concepţia pozitivistă a decanului delà Bordeaux, fie după concep­
ţia tradiţionalistă a decanului delà Toulouse, Statul nu este de
cât întruparea şi reprezentantul tuturor cetăţenilor de pe un te­
ritoriu dat. Colectivitatea nu are interesul, nu are intenţia ca•?ă
 — 41

vatăme individului; dimpotrivă, menirea ei e să-l ajute, să-l lase

să se desvolte liber, pentru ca astfel să poată progresa şi dânsul
Şi colectivitatea. In dividu l se poate ridica îm potriva colectivităţii,
o poate vătăma şi stânjeni în activitatea ei. (G. Alexianu, — Drept
constituţional, cu numeroşii autori citaţi, p. 313-314).
10. — Funcţionarul trebue să se supună ordinelor date şi
comunicate în form a legală de superiori ierarhici, relativ la che­
stiuni de serviciu care intră în competenţa sa, pentru că alt­
mintrelea nu ar m ai putea exista unitate şi ordine în conducerea
afacerilor publice. Ordinele date de superior nu trebuie să fie
executate decât dacă sunt în conformitate cu legea, lim itaţiu-
nea aceasta rezultând chiar din jurăm ântul pe care îl prestează
funcţionarul Ia intrarea sa în funcţiune; el nu trebuie şă facă
acte ilegale, chiar dacă i-au fost ordonate de superiorul ierarhic.
El poate să atragă în scris atenţiunea superiorului ierarhic asu­
pra ilegalităţii actului şi, în cazul acesta, răspunderea sa este a-
coperită (art. 99 al. I I I Const.). Judecătorii nu pot prim i nici
un ordin în ceiacj priveşte atribuţiunile de judecată. (Paul Ne-
gulescu — Tratat de drept adtiv I, p. 531-532).
11. — M ult timp, jurisprudenţa Consiliului de Stat a admis
că responsabilitatea agentului pentru o greşală personală, ar im ­
plora neresponsabilitatea administraţiei. Astăzi, în cele mai m ulte
cazuri, se adoptă soluţia contrarie; este deajuns să se arate că
greşala agentului im plică o organizare defectuoasă a serviciului,
ca să se poată, nu num ai introduce în cauză serviciul înaintea
tribunalelor ordinare, dar chiar să se intente contra administraţiei
o acţiune specială înaintea instanţei administrative.
Iată dar adesea deschise două căi paralele, aceluia ce se
plânge de paguba pricinuită cu ocazia unui serviciu public.
Cele două reparaţiuni, se vor cumula? Este cu neputinţă. N u se
poate da indemnizaţie pentru o daună deja reparată. In practică,
urm ărirea contra serviciului nu are interes decât dacă agentul
este insolvabil, sau dacă _acţiunea contra sa este prescrisă, sau
dacă se socoteşte, din partea jurisdicţiei administrative, o eva­
luare m ai mare a daunei pricinuite (H. Berthelemy — Trăite,
p. 79).
12. — Chestia cea mai grea este aceia de a şti, când are să
răspundă de dauna cauzată funcţionarul, şi când administraţia.
L a noi, întrucâtva s’a lăm urit această chestie prin Statutul func­
ţionarilor din 1923. Acest statut, prin art. 13 lim itează la două
cazurile de răspundere generală a funcţionarilor publici:
a) Gând funcţionarul făcând actul, ar fi depăşit lim ita com ­
petenţei sale, adică sfera atribuţiilor sale legale.
b) Când săvârşeşte un abuz de putere (art. 147-157 c. pen.)
Noua lege a contenciosului, prin art. 6 şi 7, reglementează
cererea de dauna, fie direct contra funcţionarului abusiv, fie con­
tra Statului, care are drept de recurs contra adm inistratorilor
 — 42

recalcitranţi. Soluţia aceasta, să sperăm, va face să se tempereze-

abuzurile şi să şe poarte mai multă grijă interesului adminis-
tratiunilor (G. A lexianu — Dreptul Constituţional, p. 320).
13. — Funcţionarul în contra căruia s’a făcut o- reclama-
ţiune nefundată sau temerară, va putea cere daunele-interese pe-
cale de separată acţiune, urmând ca m ai .întâi să se constate în
mod definitiv că acţiunea pornită contra sa este învederat ne­
fundată sau temerară.
14- — Responsabilitatea funcţionarilor» stabilită de statut şi
regulamentul funcţionarilor publici, Ieste întemeiată pe dispo­
ziţiile legei Curţii de Casaţie, art. 99 şi 107 Constituţie şi art.
998-1000 c. civ.
Conform principiilor stabilite mai sus, funcţionarul va răs­
punde el chiar şi pentru greşelile cele m ai uşoare? Evident, pen­
tru faptele de serviciu când culpa este mică şi intră în proce-
deiele tradiţiei administrative, nu va răspunde, căci astfel ar tre­
bui desorganizate toate serviciile. Funcţionarul dacă va fi tinut
la o responsabilitatea prea mare, atunci el se va teme să înde­
plinească cu celeritate necesităţile serviciului. Nu poţi cere func­
ţionarului să fie model, să nu comită nici o culpă.
Prof. Negulescu împărtăşeşte părerile expuse mai sus. Sunt
totuş autori «(Prof. Onişor în Dreptul adm. 1923 p. 267) cari cer
pentru funcţionari diligenta unui bonus pater familias, adică o-
resp, chiar pentru culpa levis. (I. Bursănescu, notă în Pand. Rom.
218 II, 926).
15. — Jurisprudenţa. — P otrivit art. 13 Statutul funcţ. pu­
blici şi 28 reg. legii, singură răspunzătoare de faptele unui func^
tionar public care depăşeşte mandatul sau sfera atribuţiunilor
sale, lezând pe un particular, este autoritatea de care depinde,
ea putând chema în garanţie şi pe funcţionar, cc să răspundă,
băneşte, fiindcă numai ea poate aprecia dacă actul săvârşit de
funcţionar este abusiv sau nu.
P rin urmare, o acţiune în daune intentată de cel lezat con­
tra funcţionarului direct, fără a se adresa mai întâi autorităţii de
care depinde, este rău îndreptată, deşi tribunalul este compe-
tinte a judeca o asemenea acţiune. (Trib. Miercurea Ciucului,
sent. 514/924, Pand. Săpt. 95/925, Pand. Rom . 71 I I I 925, 211 II
926 cu nota critică a d-lui judec. I. Bursănescu, 247 II 925 cu nota-
critică a d-lui adv. V. Oprescu, Jurisprudenţa Generală 943/925,
C u rieru l Judiciar 110/925).
16. — Un funcţionar public, făcând un raport îm potriva
unui inferior şi afirm ând fapte nedovedite, nu comite o denun­
ţare calomnioasă. (T. Lăpuşna II, sent. din 3 Nov. 1926. Pand;
Săpt. 71/927).
17. — Responsabilitatea m iniştrilor — V. Legea din 2 Mar
1879. '
18 . — Responsabilitatea m agistraţilor — V. art. 214-216 1. or-
ganiz. judecătoreşti.
 — 43

CAPITOLUL V

Incom patibilităţi

ART. 14. — Funcţionarii publici nu p ot ocupă îixăce-

laş timp două funcţiuni. Fac excepţie aceia cari sunt anume
îngăduiţi prin legea cumulului,,
Nu pot să facă comerţ;
Nu pot luă întreprinderi de lucrări;
Nu pot face arendăşie;
Nu pot fi în serviciul altor administraţimi sau institu-
ţiuni particulare fără autorizarea şefului autorităţii, dată
pe baza avizului conform al comisiei pentru propuneri de
numiri şi înaintări.
Nu pot geră afacerile persoanelor private dacă sunt în
legătură cu funcţiunea ce îndeplinesc.
Nu pot participă:
La direcţia, administraţia sau controlul vreunei socie­
tăţi financiare, industriale sau comerciale, decât cu autori­
zarea şefului superior al autorităţii; dat pe baza avizului con­
form al comisiunilor pentru propuneri de numiri şi înain­
tări sau al consiliilor similare şi numai dacă n’are nici o le­
gătură cu serviciul ce conduce.
In cazurile unde prin legile de organizare sunt prevă­
zute interdicţii absolute, pentru anume categorii de funcţi­
uni, se menţin.
Acel ce se va abate dela aceste dispoziţiuni, va fi tri
mis înaintea comisiei disciplinare sau a consiliilor similare.
(Art. 14, 17, 39, 40, 59 şi urm. lege, legea cumulului din
1890, art, 24, 25, 26 reg. Statut).

INDEX
Administrare 7 Incompatibilitate 5,6
Cumul 4,5 Mandat 7
Desb. pariam. 1-4 Şeful autorităţii 8
Gestiune de afaceri 7

1. — L u c ră ri prelim in a rii. Expunerea de m otive. — P r in art.

15 s’au stabilit incom patibilităţi pentru funcţionarii publici, pre-
■văzând-u-se între altele ca pe viitor să nu le m ai fie perm is a
participa la direcţia, administraţia sau controlul vreunei socie-
 — 44 —

tăti financiare, industriale sau comerciale, decât cu autorizarea

şefului superior al autorităţii, dată pe baza avizului conform af
com isiunilor de num iri şi înaintări sa'u al consiliilor sim ilare
şi numai dacă n’are nici o legătură cu serviciul ce conduce.
Pentru acei funcţionari însă unde prin legi organice se prevede
interdicţie absolută, cum de exemplu pentru magistraţi, acea in­
terdicţie se menţine.
S’au pus aceste conditiuni de îngrădire şi autorizare pentra
că, în adevăr, în multe cazuri funcţionarii sunt solicitaţi pentru:
stare a funcţionarului şi în deosebi pentru cooperativele lor.
speciale, ci mai ales în vederea avantajelor ce societăţile pot trage
după urma influentei lor. Aceste autorizări după părerea noastră
n’ar trebui date decât pentru întreprinderi interesând direct buna
stare a functionarulu, şi în deosebi pentru cooperativele lor.
(Desb. Sen. p. 1159 din 923).

2. — Desb. Pariam. — Senat. —■D. N.G. Popovici: In acest articol

este bine să se facă o completare, în loc de „comisiei de propuneri şi îna­
intări” să se zică: „pentru propuneri şi înaintări” .
D. Ermil Pangratl: Măi româneşte ar fi „al oomisiunilor pentru pro­
puneri de numirii şi înaintări”.
I). C. D. Dimitria, raportor: Fiind chestiune de o redacţie mai bună,
comitetul admite să se zică: „pe baza avizului conform al comisiei pen­
tru propuneri de numiri şi înaintări” .
— Se pune la vot art. 14 cu această îndreptare de redactiune şi se-
admite.
(Desb. Sen p. 1198-41991/923).
3. — Adun. Deputaţilor. — D. Ern. Haţiegann: Privitor la incompati­
bilităţi, art. 14 am de observat că lipseşte incompatibilitatea bazată pe
rudenie. La acelaş oficiu în grad de subordonare nu poate şi nu trebuie
să fie rude şi lipseşte o asemenea dispozitiune, (Desb. Ad. Dep. p.
2673/923).
Adunarea Deputaţilor, la discuţiunea pe articole, a adoptat acest
text fără vre-o discuţiune. (Desb. Ad. Dep., p. 2710 din 923).

4. D octrina şi observaţiuni. — Un funcţionar nu poate ocupa-

de cât o singură funcţiune pentru care trebue să îşi depuie în­
treaga sa activitate.
.Constjtuţiunea din 1866 stabilea că se vor face legi pentru a:
stăvili abuzul cumulului (art. 131 No. 3). Potrivit acestei reco-
mandatiuni s’a făcut legea din 1 Iu lie 1800, modificată prin le­
gea din 4 Iulie 1891, care stabileşte că nim eni nu poate fi învestit
decât o singură funcţiune retribuită de Stat, judeţ sau comună:
cu leafă, diurnă sau orice altă indemnizare.
P rin art. 2, 3, 4, 5 şi 7 se stabilesc exceptiuni la acest prin­
cipiu. Aşa în art: 2 se stabileşte că un funcţionar, care âr avea
o specialitate ştiinţifică, literară sau artistică, poate opupa şi o
catedră în învăţământul public, în localitatea unde îşi exercită
funcţiunea (Paul Negulescu, — Tratat de Drept adtiv I, p. 529,.
cf. A n ib a l Teodorescu, — Noţiuni de drept adtiv I, p. 191 ş. u.).
5. — Incompatibilitatea se deosebeşte de cumulul funcţiu­
nilor. P rin acest principiu se înţelege prohibitiunea pentru func­
ţionar de a avea ocupatiuni diferite concomitent învestirei cu
funcţiunea publică, precum ar fi exercitarea unui comerţ, sau a
unei funcţiuni particulare. Ga şi la, cumul, scopul urm ărit este să
se înlăture neglijarea funcţiei publice în folosul altor interese sau
ocupatiuni şi m ai cu seamă, să menţină prestigiul funcţionaru­
lui, care nu va putea fi totodată comerciant şi deţinător al servi­
ciului public, sau să nu se producă im ixtiunea puterilor în Stat,
cum ar fi cazul unui magistrat care ar fi investit şi cu o funcţie
administrativă, din atributele puterii executive. Incompatibilită-
ţile sunt expres prevăzute în diferitele legi, cari arătând atribu­
ţiile funcţionarilor, prevăd şi prohibitiunile întemeiate pe incom ­
patibilităţi.
6 . — Din examinarea textelor şi la lumina principiilor cari
cer renunţarea la exercitarea unor anumite drepturi din partea
funcţionarilor publici, datorită calităţii celei nou dobândită, re­
zultă că funcţionarii publici sunt obligaţi să abdice parţial şi tem ­
porar la exercitarea unora din drepturile lor. Astfel, ei nu rendntă
irevocabil la aceste drepturi, cari le sunt îndepărtate numai da­
torită calităţii ce o au, urmând ca îndată ce ar pierde-o, in d ife­
rent în ce mod, să redobândească exercitarea drepturilor pe cari
le-au păstrat, dar nu au putut să le folosească.
7. — P rin prohibitiunea de a gera afacerile particularilor,
dacă sunt în legătură cu funcţiunea ce o au geranţii, urmează a
se înţelege orice administrare în genere, sau mandat pe care func­
ţionarii l ’ar avea dela particulari, şi nu numai gestiunea de a-
faceri pe care ar face:o în folosul acestora.
8 . — Din cuprinderea leg ii rezultă că „şlefui superior al
autorităţii“ de care vorbeşte alin. V I I I al1 art. 14, este însuşi ca­
pul administraţiei, Ministru sau director General, după natura
acelei administraţii, iar nu şeful autorităţii locale sau şeful ser­
viciului.

ART. 15. — In afară de excepţiunile prevăzute în legea

electorală, nici un funcţionar nu poate fi ales deputat sau
senator. (Art. 30 1. electorală, 46 Constit., 27 reg. Statut).

1. Uesbateri Parlamentare. Senat. — D. N. G. Popovici: Mlaii departe,

la art. 16, se cere să se înscrie şi pentru funcţionarii publici dreptul de a
fi aleşi in Parlament. Ar fi d-lor curios acest lucru.
în adevăr, ce ar însemna cum s’ar împăca situaţia unui funcţionar cu
aceea de parlamentar, care fiind în drept de a critica actele de guvernă-
 — 46 —

mânt, ar veni, la un moment dat, să critice actele şefului său, ministrului

său, de care. depinde, sub ordinele căruia stă? Nu găsi# că această stare
de lucruri ar friză anarhia, ar fi anarhia? Eu cred că da! Mai mult func­
ţionarul public exercită o porţiune din suveranitatea naţională, reprezintă
o părticică din puterea executivă. Dar puterea legislativă' suntem noi,
iar puterea executivă este el? Atunci cum stăm sau mai bine zis cum am stă
cu principiul separaţiunii puterilor de Stat, cum stăm sau cum am stă
cu separaţiunea puterii executive de puterea legislativă? Siar întâmplă,
de bună seamă, ca la un moment dat, funcţionarul, care reprezintă o păr­
ticică din puterea executivă, să reprezinte şi o parte din puterea legis­
lativă, ceeace ar constitui o flagrantă contrazicere a principiului separa-
ţiunii puterilor înscrise în Constituţie.
Ştiu că sunt mulţi funcţionari, cari ar putea să aducă o preţioasă con-
tribuţiune în elaborarea legilor; dar tot atât de bine ştiu, că ei pot să
aducă 'foarte' bine această contribuţie, şi chiar mai bine, pe altă cale,
decât fiind în Parlament. (Desb. Sen. p. 1188/923).
D. Dr. N. Hasnaş: D-lor senatori, eu nu înţeleg ca prin această
lege să se ia nişte drepturi existente ale funcţionarilor. Medicii înainte
de 1916 se puteau alege în Parlament. Acum li se iau dreptul acesta.
Eu propun deci, a se adăugă la finele aliniatului „afară de profesioniştii
funcţionari ca: medici* ingineri, precum şi funcţionarii grade superioare
cu o vechime de 10 afli, cari pot fi aleşi cu condiţia ca săl-şi exercite
profesia în altă parte decât a circumscripţiei unde se alege” .
Dr. N. Hasnaş, Dr. V. Bianu, I. N, Coşoiu, Dr. N. Carabioscfri, I.
Popescu-Pasăre.
D. General Arihur Văitoianu, ministru de interne: Această chestiune
este de domeniul legii electorale.
. D. N. G. Popovici: Articolul zice că nici un funcţionar nu poate
fi. ales deputat sau senator. Eu cer să se aduge: „nici să facă! parte din
consiliile judeţene sau comunale”.
D . Vintilă Brătianu ,ministru de finanţe: Eu cred că este cu totul
altceva atunci când un funcţionar public ar lua parte la viata parlamen­
tară, şi când ar intră prin urmare, în puterea de legiferare şi altceva de. a
intră în consiliul judeţean sau comunal, care este un organ de gospodărie
şi care nu are un caracter1 politic.
Prin urmare, eu cred că sunt categorii de funcţionari cari ar fi
bine să* intre în consiliile comunale şi judeţene.
-r- Se pune la vot amendamentul d-lui Hasnaş şi se respinge.
— D. N. G. Popovici: Nedepunând amendament se pune. Ia vot arti­
colul aşa cum ste redactat şi se admite. (Dsb. Sen. p. 1199/923).
2. Acest text a fost adoptat fără vre-o discufiune de Adunarea De­
putaţilor. (Desb. Ad. Dep., p. 2710 din 923).

3. — Doctrina. — Bine e ca funcţionarii publici să fie excluşi

din parlament? Dacă consultăm istoria popoarelor, găsim trei
sisteme: excludere, libertate de admitere deplină, sistemul eclectic.
Se spune că puterile într’un Stat constituţional trebuind să fie se­
parate, ar fi funestă confusiunea dintre puterea executivă şi cea
 — 47 —

legiuitoare. Concentrând braţul executor şi voinţa care dă ordin,

în acelaş corp, avem im agina despotului. A poi funcţionarii pu­
blici depinzând de guvern, unde ar m ai fi independenta contro-
latoare a deputatului? Cine ar chema la răspundere pe m inistru
şi ar desvăli abuzurile comise de functionarii-deputaţi? A r fi
posibil s’o facă ei însi-şi? Se opune şi principiul diviziunii muncii.
In Belgia, funcţionarii publici sunt eligib ili, dar sunt incompati­
bili; odată validaţi, mai îninte de a presta jurământul, ei tre­
buie să opteze. In B razilia şi Portugalia sunt eligibili, dar nu
pot să-şi exercite funcţiunea în tim pul mandatului. In Dane­
marca e libertate deplină de elecţiune, dar în caz de înaintare
în funcţiune sunt consideraţi ca decăzuţi din mandatul lor; pot
însă să fie realeşi. In principiu, funcţionarii publici sunt ex­
cluşi în Grecia, Statele Unite, Elveţia, Franţa, Italia... (C. Dis-
sescu — Drept Constituţional, p. 740).

CAPITOLUL VI

Salarii, îtidenmizări, pensii şl concedii

AR T. 16, — Funcţionarii au dreptul la salarii cores

punzător gradului sau funcţiunii ce ocupă. P e lângă salarii
mai au dreptul la o indemnitate de chirie variind după sta­
rea civilă şi localitatea unde îşi au reşedinţa.
Deosebit, funcţionarii cu copii mai primesc un adaus
ca ajutor de familie.
Toţi funcţionarii, căsătoriţi sau nu, cari locuiesc în tr’un
local public, chiar dacă acel local e de drept pus la dispo­
ziţie numai unuia dintr’înşii, nu primesc indemnitate de
chirie.
Dacă ambii soţi sunt funcţionari, primesc fiecare indem­
nitate de chirie ca şi cum ar fi necăsătoriţi. In caz dacă au
copii, atât sporul aferent de chirie, cât şi ajutorul de familie,
se acordă numai unuia din soţi.
Excepţional, până la intrarea în normal, se mai acordă
funcţionarilor un adaus pentru scumpetea traiului, propor­
ţional cu salariul la care le dă drept funcţiunea, după loca­
lităţi, şi în raport cu scumpetea lucrurilor de prima necesi­
tate. (Art. 35— 38 şi 43— 46 regulam. Art. 409 pr. civ.).
 — 48 — •

INDEX
Achitare 8,9 Indemnit de scumpete 5,7
Cbeltueli de reprezint. 5 înmormântare 11
„ de transport 5 Leafă 5
Desbateri pariam. 1-3 53 modificări 10
Diurnă 5 r> caractere 4
Diurnişti 7 >3 cuprindere 5
Indemnitate de locuinţă 5 » urmărire 6

Exp. de m otive. 1. — Un al doilea punct care trebuia lă­

m urit este dacă un statut poate fixa lefifrile tip pentru toate
specialităţile şi pentru toate gradele similare. Dacă negreşit o
oarecare armonizare trebuie să existe între salariile funcţiona­
rilor cărora li se cer aceleaşi condiţiuni de admitere şi aceleaşi
răspunderi de muncă, nu e m ai puţin evident că Statul ar fi stân­
jenit în satisfacerea nevoilor sale, cu form ule prea rigide, cari
nu ar ţine seama şi de concurenţa iniţiativei private şi de oferta
şi cererea de slujbe. Chestia salariilor trebuie să depindă de
legile de organizare, cât şi de m ijloacele Statului.
De altfel, lipsa unor atari legi, care să corespundă cu nevoile
Statului întregit, haosul în salarii adus de răsboi şi de mărirea
ţării, dezechilibrul cauzat de situaţia m orală a traiului de azi,
ar face cu neputinţă să se fixeze azi lefurile viitorului, dar este
absolut indispensabil ca cu un ceas mai de vreme statutul func­
ţionărilor să fie întocmit.
...Prin art. 17 s’au reglementat drepturile la salarii, prevă-
zându-se dispoziţia ca funcţionarilor cu copii m inori să li se dea
pe lângă leafă şi accesorii, osebit un adaos ca ajutor de fam ilie.
Trebuie neapărat a se ţine seamă într’o măsură oarecare şi de
greutăţile familiare. (Desb. Sen., p. 1158-1159/923).

2. Desb. Pariam. — D.-M. Popovici: Cer ca la acest articol, la alinia­

tul 1, unde se zice că funcţionarul are dreptul la salariul corespunzător,
să se adauge : „precum şi la o reducere de 50 la sută pe căile ferate pentru
el şi soţia lui” .
Voci: Este deja în fapt acest lucru.-
- Nefiind depus nici, un amendament se pune la vot art. 16 aşa
cum este redactat şi se admite. (Dtsb. Sen. p. 1159/923).
3. — Acest articol a fost adoptat fără vreo discuţiune de Adun.
' Deputaţilor. (Desb. Ad. Dep. p. 2710/923).

4. — D octrina şi observafiuni. — Remunerarea funcţionari­

lor publici, spre a-şi ajunge scopul recompensator şi a nu creia
disensiuni Intre diferitele categorii de salariaţi, vâ trebui să fie:
a) fixă, adică stabilită prin lege şi determinată în cuantum
invariabil pentruca funcţionarul să fie asigurat de remuneraţia
sa, care ar trebui stabilită pe calea unei1 legi ordinare, iar nu prin
bugete cu durata urnii an.
 — 49

b) justă, echivalând serviciile efectiv prestate cât şi îm pie­

decării funcţionarului de a-şi îndrepta activitatea şi în alte di­
recţiuni, iar nu un m inim de existentă sau apreciată numai după
postul reprezentantiv pe care acesta îl ocupă.
c) egale, în sensul echivalării funcţiunilor sim ilare de la
diferite autorităţi într’un tablou unic de salarizare, aşa cum
tinde a se face prin noua lege de armonizare a salariilor.
5. — Leafa funcţionarului se compune din două părţi:, una
numită propriu zis leafa şi alta num ită indem nizare de locuinţă.
La unii funcţionari se mai dă şi cheltueli de reprezentare. Din
cauza scăderii valorii leului, se dă funcţionarilor un com pli­
m ent de leafă num it indem nizare de scumpele (decretul din 15
Dec. 1913). Pentru servicii deosebite în afară de sediul functiu-
nei se dau diurne şi cheltueli de transport.
Aceste indem nizări de locuinţă şi de scumpete fac parte
integrală din leafă, însă ele nu intră în calcul pentru fixarea
■quantumului de pensiune (Paul Negulescu — Tratat de drept
adtiv, p. 528 c.).
6 . — Legiuitorul a căutat să asigure un m inim um de exis
tentă funcţionarului public, apărându-i leafa, pensia sau diur­
nele de orice urm ărire silită, până la a treia parte pentru dato­
r iile ce ar avea fată de Stat, penalităţile prevăzute de lege, chirii,
creanţe alimentare sau privilegiate prevăzute de art. 1729 c. civ.,—
şi până la jumătate pentru restituirea dotei şj pensiunii ali­
m entare (art. 409 pr. civ.). Leafa, pensiile, diurnele, etc. nu vor
putea fi cedate.
Deşi chestiunea de a se şti dacă funcţionarul debitor poate
renunţa la protectiunea art. 409 pr. civ. a fost controversată, ne­
gativa rezultă categoric din caracterul de ordine publică al aces­
tor dispozitiuni, astfel ca existenta funcţionarului sa fie asigu­
rată. cf. Em. Dan — Codul de Proc. C ivilă adnotat, art. 409 No.
32, 33).
Se discută de asem eni'dacă indem nizaţiile de chirie şj spo­
rurile de salariu acordate pot fi sau nu urmărite. Socotim că întru­
cât acestea; fac parte integrală din leafă şi atât cât nu vor fi prote­
jate prin text special de lege, vor fi urm ăribile în cadrul art.
409 pr. civ. (cf. Em. Lan, loc. cit. No. 1-7, 11; P a u l Negulescu —
Tratat de drept adtiv I, p. 528 b; A n ib a l Teodorescu — Noţiuni
de drept adtiv I, p. 178-180).
Jurisprudenţa. 7. — Funcţionarii angajaţi ca diurnişti nu
pot pretinde pe lângă diurne fix e să li se plătească adausuri şi
spor de scumpete cari se plătesc funcţionarilor bugetari şi cărora
acele sporuri se raportă la salariul de bază.
Deosebirea între funcţionarul bugetar şi cel diurnist reiese şi
din aceia că diurnistul nu are obligaţie de a continuă serviciul un
tim p mai îndelungat şi nici Statul nu-1 poate retine peste vo-
 — 50 —

inta sa, rămânând liher a se retrage oricând din funcţiunea ce

îndeplineşte.
Deci acest fel' de locaţiune. de servicii nu naşte nici drepturi,
niei obligaţiuni altele în afară de prestarea serviciului zi cu zi,
şi încasarea unei indem nizaţii fixe tot zi cu zi.
P rin urmare, în specie, fiin d cjonstant că recurentul este
funcţionar diurnist, nu are dreptul la sporul de scumpete pe
care-1 au funcţionarii bugetari egali în grad cu dânsul. (Gas. II,
Ardeal, dec. 842/925, Jurisprudenţa Generată 2189/925).
8 . —: După art. 16 din Statutul funcţ. publici, funcţionarul
de orice grad sau categorie, are drept la salariul corespunzător
gradului sau funcţiunei sale din moment ce a obţinut gradul
în m od legal.
Lipsa momentană sau întâmplătoare a creditului bugetar,
oricăror îm prejurări de fapt ar fi datorită, nu poate servi de
temei ădministraţiunei pentru a tăgădui sau refuza principial
drepturile cuvenite funcţionarilor potrivit citatului text de lege,
deoarece aceste drepturi nu pot fi anihilate sau zădărnicite prin
lipsa de prevedere a ădministraţiunei în alcătuirea bugetelor.
Gând însuşi legiuitorul’ prevede posibilităţi de sporuri la
alocaţiuni de personal, fie prin creiare de funcţiuni noi în cursul
anului, fie prin organizarea unui sistem de înaintări cum este în
speţă, dispoziţiunea prohibitivă a art. 41 al. 3 1. contab. publ.
nu-şi poate avea aplicaţiune, în atari cazuri funcţiunile şi drep­
turile înfiinţate şi recunoscute prin lege urmează în mod im pe­
rios a fi îndestulate prin credite suplimentare, aceasta fiin d vo­
inţa prezumată a legiuitorulu, atunci când a înfiinţat acele func­
ţiuni sau a organizat sistemul de înaintări. (Cas. III, dec. 255/927,
Pand. Săpt., p. 285/927, Jurisprudenţa Generală, 873/927).
9. — Refuzul autorităţii adtive de a satisface drepturile de
salariu ale funcţionarilor, este un act de autoritate adtivă., în
sensul art. 1 din legea Contenciosului adtiv, întrucât adm inis­
traţia care îl săvârşeşte se comportă într’un caz ca autoritate
publică iar nu ca persoană de drept privat, şi exercitarea unui a-
semenea caz e în competinţa instanţelor de contencios adtiv,
iar nu a instanţelor de drept comun. (Cas. III, dec. 529/927, Ju­
risprudenţa Generală, 1389/927).
10. — M odificările ulterioare ale salariului — V . art. 8 No. 4.
11 _ p rin cuvântul „fa m ilie“ din art. 45 al regulamentului
leg ii Statutului funcţ. publici, se înţelege’ .tata, mama, descendenţii
şi ascendenţii, iar nu şi moştenitorii defunctului.
P rin urmare, moştenitorii testamentari ai unui funcţionar
public, nu pot pretinde plata ajutorului de înmormântare. (C.
Ap. Buc. dec. 175 din 927, Bul. C. Ap. 180 din 927).

ART. 17. — Funcţionarii cari ocupă două sau mai

multe funcţiuni n’au dreptul la alocaţii de chirie si la cele ­
lalte accesorii decât pentru o singură funcţiune. Pentru cele­
lalte primesc numai salariul de bază fără accesorii. (Art.
14, 19 lege şi 39 regulam.).

Desb. Pariam. 1. — Acest text a iost votat fără vreo discuiţiune,

atât de Senat cât şi de Adunarea Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1199/923:
Desb. Ad. Dep. p. 2710/923).

Observaţiuni. 2. — P rin „accesorii“' urmează a se înţelege

toate indem nizările la care are dreptul funcţionarul şi cari în
totalitatea lor constituiesc salariul, precum ar fi adaosul pentru
ajutorul de fam ilie, adaosul de scumpete şi eventuale cheltueli
de reprezentare, când funcţionarul ar acumula două funcţiuni
cari Гаг îndreptăţi la asemenea sume.
In ceia ce priveşte diurnele, întrucât acestea nu reprezintă un
accesoriu inerent functiunei, ci remuneraţia unei prestări de ser­
vicii suplimntară, de sigur că ele se vor achita separat pentru
deplasările făcute de funcţionar în interesul oricăreia din func­
ţiunile ce acumulează.

ART. 18. — Diurne se vor dă funcţionarilor cari se

deplasează dela reşedinţă, iar cheltueli de reprezentare a-
celora cari, prin natura funcţiunii lor, sunt obligaţi la chel­
tueli extraordinare.
Diurnele vor fi proporţionale cu salariile şi egale pen­
tru toţi funcţionarii cari aparţin aceloraşi grade.
Aceste diurne se fixează anual printr’un jurnal al con-
consiliului de miniştri.
In calculul diurnelor nu se va ţine socoteală de chel­
tueli de transport cari se vor socoti deosebit. (Art. 40— 44
regulam.).

E xp : de m otive, i. — P rin art. 19 (devenit 18) se reglem en­

tează diurnele pentru deplasări ca să fie egale pentru toţi func­
ţionarii de acelaş grad, iar nu la un minister să se plătească
unui inspector, de exemplu, o diurnă de... pentru deplasare, iar
la altul cu totul alta. (Desb. Sen., p. 1159/923).

Desb. Pariam. 2. — D. /. Panaitescu: D-lor senatori, în acest articol

se vorbeşte de stabilirea cuantumului diurnelor pintr’un jurnal al consi­
liului de miniştri, dar s’a uitat să se spună cine stabileşte cheltuielile de
reprezentare, cari sunt mai importante decât diurnele.
D. C. D. Dimitria, raportor: Chelfeelile de reprezentare sunt stabilite
prin buget, căci ele sunt legate de slujbă, pe când diurnele sunt cheltuieli
speciale făcute numai atunci când funcţionarul 'se deplasează.
— Se pune la vot art. 1$ şi se admite.
(Desb. Sen. p. 1199/923).
3. — Acest text ai fost adoptat de Adunarea Deputaţilor fără vreo
discuţiune. (Desib. Adun. Deput. p. 2710/923).

Observaţiuni. 4. — Cheltuieli de transport, v. art. 16 No. 5.

5. — Diurne, idem.
6 . — Diurne, cumulul lor, v. art. 17 No. 2.
7. — Indem nizare de scumpete, v. a r i 16 No. 5.

ART. 19. — Funcţionarii detaşaţi din corpurile teh­

nice şi de specialitate, când îndeplinesc o funcţiune adminis­
trativă, au dreptul a optâ fie pentru salariul gradului ce
au în specialitatea lor, fie pentru acela al funcţiunii ce ocupă.
(Art. 16, 17 lege şi 40— 44 regulam.).

1. Desb. Pariam. — Acest text a fost adoptat fără vreo discuţiune!

de Senat şi Ad. Deput. (Desb.^Sen. 1199/923, Desb. Ad. Dep. 2710/923).

ART. 20. — Orice mncţionar are dreptul la o lună

concediu în timpul unui an.
Concedii mai mari se pot acordă numai în caz de boa­
lă bine constatată.
Când însă un asemenea concediu va trece de 3 luni, se
va reduce salariul la jumătate, iar când se va prelungi peste
1 an, va fi lăsat în disponibilitate, rămânând ca după însă­
nătoşire, dacă e vacanţă, să poată fi reprimit în serviciu.
(Art. 37, 65 Statut şi 19, 20, 49— 51 regulm.).

INDEX
Concediu 3,6 Reintegrare 7
Disponibilitate 7 Salarii 3
Desbateri pariam. • 1 -2 Studii 3.5
Permisie 4

Desb. Pariam. 1. — D. Iorgu G. Toma: D-lor deputaţi, la discuţiu-

nea generală am avut cinstea să anunţ di-lui: ministru de interne, care a
propus acest proiect de lege, că dacă nu-mi dă oarecari asigurări că con­
simte la modificările cerute la art 20 în ceeace priveşte! concediile de
boală ale funcţionarilor, atunci voiu veni cu un amendament, (of. Desb. Ad.
Deput' p. 2670/923).
D. ministru de interne n’a declarat nimic până acum, deşi am ară-
 — 53 —

tat că în Senat s’a propus un amendament care, aşâ mi s’a spus, nul pot
să garantez, că ar fi fost acceptat acolo şi ca numai pirmtr’o eroare de
redacţiune actualul art. 20 sună aşâ cum apare el în text. (De aceea, d-lor,
îmi permit să vă prezint următorul amendament, care priveşte ultimul
alineat al art. 20. Prin urmare propun următoarea redactare a ultimului
alineat: ’ i
„Când însă un asemenea ooncediu trece de şease luni, se v a reduce
salariul la jumătate, iar când se va prelungi peste 1 an, funcţionarul bolnav
va fi lăsat în 'disponibilitate, rămânând ca după însănătoşire să fie repri­
mit la serviciu”,
Prin urmare, d-lor deputaţi, pe când proiectul zice că funcţionarul
acela poate să fie reprimit în serviciu, eu zic ca el să fie reprimit în med
obligatoriu.
E o măsură de umanitate, d-le minis'tru de interne, e o măsură
care va aduce mângâiere măcar întrucâtva funcţionarilor dini provinciile
alipite, cari sunt obişnuiţi ou regimul mai dulce al Pragmaticei de ser­
vieta' din fosta Austrie, şi sunt.încă îndreptăţiţi în. atari cazuri să pri­
mească salariul integral pe un an întreg.
Deaceea vă rog, d-lor deputaţi, să primiţi acest amendament.
D. General Arthur Văitoianu, ministru de interne: In comistahea care
a lucrat la statut au luat parte unii din cei mai destoinică funcţionari supe­
riori din Bucovina, perfect cunoscători ai Pragmatcei bucovmeoe în ce
priveşte pe funoţioari.
In ce priveşte concediile, concediul oficial de trei luni e acela oare
contează, în ce priveşte salariul. Dar d-voastră ştiţi foarte bine că pe
cale de regulament se aranjează lucrurile aşâ că adeseori să se vină, în
avantajul funcţionarilor, cum de altminteri e şi în armată, că pentru caz
de boală se socoteşte bolnav acasă Şi nu contează chiar în concediu, ci
se poate întâmpla ca un funcţionar să stea timp mai îndelungat decât
prevede legea.
Aşa că eu va rog să lăsaţi textul aşâ cum e, fiindcă pe cale de re­
gulament i se dă mai mult dei şase luni.
D. Iorgii G. Toma: Dacă regulamentul ce ni se pune în vedere va
conţine dispoziţiiunile aşâ precum ni le enunţă d. ministru de interne,
atunci eu în numele iunicţioarilor bucovineni, cari şi aşa renunţă la ju­
mătate din dreptul lor, mă declar mulţumit.
D. Etn. Dan, raportor: Comitetul delegaţilor, în urma explicaţiurn-
lor driui ministru de interne, a respins amendamentul.
D. Pomponiu Piso, vice-preşedinte: Pun la vot amendamentul. S’a
respins. Pun la vot articolul nemodificat S’a admis. (Desb. Ad1 . Dep. p.
2710/923).

2. — Cu prilejul discuţiunii acestui articol în Senat, d-1 Dr.

N. Hasnaş, a propus un amendament în sensul ca „funcţionarul
bolnav de tuberculoză pulmonară, constatat în modul ce se va
stabili de regulament, poate obţine un concediu şi mai m are de
un an, prim ind salariul pe jumătate, care concediu nu poate-
m erge mai m ult-de doi ani. In urma explicaţiunilor d-lui rapor­
 — 54 —

tor şi a Minist. de Interne că o asemenea dispoziţiune nu-şi are

locul decât într’o lege de pensiuni sau de asistentă socială, amen-
-dâmentul a fost retras. (Desb. Sen., p. 1199-1200 şi 1208-1210/923).
Observatiuni. 3. — M ai întâi sub înrâurirea religioasă, în
urmă subt înrâurirea unor principii umanitare, s’a recunoscut
dreptul natural de odihnă în tim pul sărbătorilor şi apoi în chiar
cursul anului. In temeiul legii, funcţionarul public îşi are asi­
gurat dreptul la concediu pentru odihnă sau pentru boală (re­
gulamentul prevede şi pentru studii), fără a i se face vreo re­
ţinere din salariu, afară de cazul când un asemenea concediu va
trece de 3 luni şi se va reduce salariul la jumătate, sau.va trece
de un an şi funcţionarul va fi lăsat în disponibilitate.
Sistemul reducerii după trei luni de lipsă, tinde să tran­
sforme salariul, care nu mai corespunde unei funcţiuni efec­
tuate, într’un ajutor m edical sau de infirmitate, până când sala­
riatul va fi pus în disponibilitate sau îşi va relua funcţiunea, cu
întreaga indemnizare.
4. —■ Sistemul „'perm isiunilor“ este reglementat în amănunt
p rin art. 19 din regulament. De asemeni în art. 20 se prevede
păstrarea postului atunci când funcţionarul ar fi chemat tem po­
rar pentru serviciul m ilitar, iar nu şi atunci când l ’ar efectua;
de altfel în asemenea împrejurare, conform art. 63 din Statut,
funcţionarii sunt stagiari iar nu definitivi.
5. — Deşi art. 49 regulam, prevede concediile „de studii",
acestea nu au vreo altă reglementare, aşa că urmează a fi asi­
m ilate concediilor „de boală" şi rămân cu totul la aprecierea
organelor administrative superioare.
6 . — In tim pul concediului, funcţionarul public nu va mal
putea exercita în mod valabil atributele funcţiunei sale. El va
putea cel mult să-şi fâcă lucrările întârziate sau personale, dar
nu lucrări curente şi cari im plică răspunderea şi semnătura sa,
întrucât în acest interval de timp el este considerat ca absent de
la serviciu şi exercitarea atributelor sale publice este întreruptă.
7. — In ce priveşte reintegrările celor puşi în disponibilitate,
v. art. 65 şi 37 No. 8 .

ART. 21. — Pentru timpul servit cu reţineri, funcţio­

narul are dreptul la o pensiune proporţională cu timpul
Si salariul. (Art. 47 regulam. V. legea pensiilor din 1925).

Exp. de m otive. 1. — P rin art. 21 am prevăzut că funcţio­

narul are drept la o pensiune proporţională cu tim pul şi sala­
riu l său. A m enunţat aci numai acest principiu a cărei echitate
nu poate fi tăgăduită de nimeni, rămânând ca prin legea' pen­
siunilor se ce va alcătui să se tină seaiiia pentru a se pune de
acord cu dispoziţia acestui statut. (Desb. Sen., p. 1159-923).
 — 55 —

2- — Desb. Pariam. — D. V. Gaiţia: Gred că în Statele moderne

şi soţia legală are acest drept. Amendamentul mea este acesta ca şi so­
ţia legală să aibă în acest caz dreptul la pensie.
D. General Arthur Văitoianu, ministru de interne: Nu este nevoie
a se pane aci, fiindcă în legea pensiilor este trecut acest lucru. In legea
pensiilor sunt prevăzute drepturile şi pentru soţie şi pentru copii.
D. Ermil Pangratti: Cred că ar fi bine şi vă rog să se adauge că
funcţionarul are drept la pensie, iar în ciaz de moarte au .acest drept şi
copiii şi sofia.
D. M. Pherekyde, preşedinte: D. ministru a precizat că această se
prevede prin legea pensiilor. Cred că1 această declaratiune este suficientă.
— Se pune la vot art. 21 şi se admite. (Desb. Sen. p. 1200 din 923).
3. — Acest articol a fost votat fără vreo discufiune de Adun. Depu­
taţilor. (Desb. Ad. Dput. p. 27WJ923).

4 — Observaţiuni. — Dreptul de pensiune, m ai înainte de

ordin m oral şi la bunăvoinţa şefului Statului, astăzi este un
drept pozitiv. Şi de sigur, nu va putea fi socotit nici ca act
unilateral, o liberalitate pe care ar face-o Statul ca odinioară
când se preiau scutelnici sau posluşnici, sau se acordau alte a-
vantagii remuneratorii. Recunoaşterea legală a dreptului de pen­
siune îi dă caracterul, de obligaţiune ce poate fi reclamată de
cel îndreptăţit; chiar sistemul care asigură pensiunea, impunând
funcţionarului public anumite reţineri din salariu în vederea a-
cestei plăţi, legitim ează cu atât m ai m ult acest drept, urm ând
a se restitui împreună cu fructele legale ceiace s’a reţinut.
Sistemul pensionării în Rom ânia a fost reglementat în urmă
prin legea din 15 A p rilie 1925 şi se bazează pe reţinerile făcute
funcţionarilor în tim pul serviciului şi capitalizarea lor îm preună
cu o subvenţie a Statului, la o Casă a Pensiilor anume creiată.
Pensiunea nu va .fi acordată decât după trecerea unui m in im
de ani socotiţi ca ani de serviciu, sau ajungerea vârstei de pen­
siune, cu un cuantum stabilit.
5. — Ca şi salariul, pensiunea este asigurată de urmărirea
silită a terţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 409 pr. civ.
(V. art. 16 No. 6 ).

ART. 22. — Funcţionarii, cari prin legile lor organice

n’au fixată altă limită de vârstă, sunt puşi de drept şi obli­
gatoriu în retragere din oficiu când împlinesc vârsta de 60
ani, având dreptul la pensie din aceeaş zi, dacă întrunesc
condiţiunile prevăzute în legea generală de pensiuni.
In cazul când la 60 ani împliniţi funcţionarul nu are
termenul de pensie, i se poate acordă o prelungire de un
an cu avizul comisiunii. (Art. 21 lege şi 29 regulam.).
 — 56 —

INDEX
B anca Cernăuţi 6 Limită de vârstă 4
ComÉsiune 5 Preoţi 7
D esb. panam. 1,3

Exp. de m otive. 1 . — L a art. 22 s’a prevăzut eă funcţionarii

cari prin legile lor organice nu au prevăzută o altă lim ită de
vârstă, Să fie puşi în retragere din oficiu la vârsta de 60 de ani.
In adevăr, diferitele corpuri, prin legile lor organice au fi­
xate lim ite de vârstă în raport cu nevoile serviciilor şi cu rolul
■ce joacă experienţa în exercitarea funcţiunii. Pentru acei ce nu
■au fixate asemenea lim ite am crezut că vârsta de 60 de ani pen­
tru ţara noastră e deajuns. (Desb. Sen., p. 1159-923).

Desb. Parlamentare. 2. — Aliniatul final al acestui articol a fost in­

trodus de comit, delegaţilor Senatului. (Desb. Sen. p. 1148 din 923).
3. —i Acest articol a fost votat de Senat şi Ad. Deput. fără vreo dis-
cut-iune. (Desb. Sen. p. 1200/923, Desb. Ad. Dep. p. 2710/923).

4. — D octrina şi observaţiuni. — Legea stabileşte o anumită

'vârstă când funcţionarul nu mai este socotit apt de a putea în­
d ep lin i cu succes atribuţiunile funcţiunei. Odată ajunsă această
vârstă, funcţionarul este pus în retragere în mod automatic. In ­
vestirea sa, regulată la origină, este primată prin ajungerea ter­
menului, prin îm plinirea vârstei, din funcţionar de drept el
devine funcţionar de fapt.
Legea de organizare judecătorească stabileşte o anumită
vârstă pentru încetarea funcţiunilor judecătoreşti. Judecătorul
care ar continua să judece mai departe după ajungerea term enu­
lui, face acte cari pot fi anulate. Actele făcute nu au valoare ju ­
ridică, căci funcţionarul învestit nu mai îndeplineşte condiţiu-
nile legei. Şi am văzut că numai pentru consideraţiuni de interes
■general, ca siguranţa terţilor, creditul public să nu fie atins, se
consideră valabile aceste acte.
' Legea pentru statutul funcţionarilor, prin art. 22 stabileşte
vârsta de 60 ani pentru scoaterea la pensiune din oficiu a func­
ţionarilor administrativi (Paul Negulescu — Tratat de drept adtiv
I, p. 544-545).
5 . — Prin comisiunile ce vor aviza asupra prelungirei servi­
ciu lu i cu un an peste lim ita de vârstă, aşa cum arată şi artico­
lu l respectiv din regulament, urmează a se înţelege comisiunea
pentru propuneri de num iri şi înaintări de pe lângă Ministerul
de resort, sau acelea similare, pentru adm inistraţiile ce nu ar
avea asemenea comisiuni.
Jurisprudenta. 6 . — Funcţionarii băncii regionale din Cer­
năuţi sunt socotiţi ca funcţionari publici şi prin efectul Statutului
sunt inam ovibili. P rin urmare ei nu pot fi trecuţi la pensie
 — 57 —

decât numai în cazurile prevăzute de art. 22 şi 23 din Statutul

funcţionarilor publici, sau din legea generală de pensiuni, iar Sta­
tul este obligat să-i reintegreze într’o funcţiune echivalentă dacă
instituţia nu mai aparţine Statului. (C. Ap. Cernăuţi I, dec. d in 9 >
Iu lie 1926, Pand. Săpt. 762/926).
7. — Preoţii nu pot fi scoşi la pensie pentru lim ită de vârstă,
ci numai pentru infirm ităţi incurabile sau incapacitate în înde­
plinirea servicului, aşa cum prevede art. 44 din legea lor orga­
nică „lege asupra clerului m irean şi sem inariilor“ , care n’a fost
abrogată de legea Statutului funcţionarilor publici în această -
privinţă. (C. Ap. Craiova, S. II în majoritate, dec. civ 216/906,
Bul. C. Ap. 81/927 şi Jurisprudenţa Generală 874/927).

ART. 23. — Funcţionarul care devine incapabil sau im ­

propriu serviciului, va fi pus din oficiu în retragere după a -
vizul conform al comisiei de disciplină, dat pe baza rapor­
tului comisiei medicale prevăzută în legea generală de pen­
siuni. (Art. 30 regulam.).

1. — Desb. Pariam. — Acest text a fost votat tară vreo diseutinne

de Senat şi Adun. Deput. (Desb. Sen. p. 1200/923. Desb. Ad Dep. p. 2710'
din 923).

2. Observaţiuni. — P rin acest articol, legea se referă numai

la concedierea funcţionarului care ar deveni incapabil sau im ­
propriu serviciului.
Dacă această incapacitate s’ar pricinui în timpul şi din cauza
serviciului, de sigur că funcţionarul public va avea dreptul la
pensiune sau daune dela Statul-pTatron, care este obligat să su­
fere drept cheltueli ale industriei sale, pe lângă uzajul m aşinilor
sau al materialelor, şi uzajul salariaţilor săi. (Gh. Gide — Econ.
Pol. II, p. 385). Aceste drepturi vor putea fi întemeiate fie pe
legea generală de pensiuni, fie în cadrul unei acţiune în daune.
3. Expresiunile „incapabil sau im propriu serviciului“ u r­
mează a se lua în sensul cel m ai larg, legiuitorul intenţionând
a pune în tregarere. pe funcţionarul ce nu ar m ai corespunde
functiunei sale, bine înţeles că subt conditiunea aprobăriii din
partea comisiunei m edicale şi disciplinare.
4. Jurisprudenţa. — Un funcţionar care devine incapabil sau
im propriu serviciului, poate fi pus în retragere din oficiu, • cu
avizul conform al comisiunei de disciplină, fără să fie nevoie a-1
anunţa cu trei luni de zile mai înainte, întrucât nici art. 23 din
Statut, nici art. 16 al legii sau 35 al regulamentului leg ii de pen ­
siuni nu cer o asemenea încunoştiinţare prealabilă. (Cas. I I I ,
dec. 157/926, Pand. Săpt., 356/926).
 — 58 —

CAPITOLUL VII

Asociaţiile de funcţionari.

ART. 24. — Funcţionarii publici, de orice categorie,

•se pot asocia între ei, pentru scopuri culturale, economice
sau slujirea intereselor profesionale. (Art. 29 Constit. 25—
29 lege,,şi 53— 56 regulam.).

I N DE X
Asociaţii 4 Desb. pariam. 1-3
Consiliu administativ 6 Personalit. juridică 5,6
Constituţie 4,5

L u c ră ri p relim ina rii. 1. Exp. de motive. — In cap. V I I se pre­

văd regule pentru asociaţiile de funcţionari şi pedepse contra gre­
velor, măsuri necesare şi mai viu simţite mai ales în timpul de
fată. (Desb. Ad. Sen., p. 1159/923).

2, — Desb. Pariam. — D. Dr. N. liasnaş, — Pe lângă acestea, sunt

unele dorinţi ale funcţionarilor, cari trebuiesc satisfăcute. Dacă corpului
advocatdor li s’a acordat un monopol, de care poate abuzează, apoi şi
■dreptul de asociaţiuue al ifuncţionrilor este sfânt, bine înţeles mărginit la
judecarea intereselor lor, la dreptul de apărare pe calea legală, la dis­
cuţia tuturor chestiunilor şi la luarea dc rezoluţii care nu vatămă intere­
sele Starului. Asociatiunile de funcţionari pentru apărarea intereselor eco­
nomice şi formarea de cooperative, pe care de le va susţine Statul,, are
să fie o adevărată binefacere pentru" functionărime.
Au dreptul să se întrunească, să discute,' să tină conferinţe asupra
nevoilor şi mai bunei lor stări, dar nu pot luâ rezoluţii cari pot atinge
bunul mers al Statului. Dar să opreşti discuţiile teoretice aceasta nu so
poate căci numai arătând stările de lucruri se pot propune măsuri mai
bune şi astfel Statul să progreseze. Numai arătând roşul înaintea taurului,
îl poţi prinde de coarne. (Desb. Sen. p. 1169 din 923).
3. __ Acest text a fost adoptat fără vreo discutiune de Senat şi
de Adun. Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1200/923, Desb. Ad. Dep. p. 2710
din 1923).

4. Observaţiuni. — P rin acest text legiuitorul reglementează

dreptul de asociaţie al funcţionarilor, asupra căruia se legiferase
imperfect prin legea din 20 Dec. 1909, care interzicea funcţiona­
rilor publici dreptul de a se constitui în asociatiuni cu caracter
profesional, fără o prealabilă autorizare din partea M inisterului
respectiv. Legiuitorul din 1923, enumără în mod lim itativ scopul
 59 —

asociaţiilor: cultural, economic sau profesional şi spre a înlătura

orice dubiu, determină fiecare din aceste conditiuni prin artico­
lele respectve ale regulamentului.
Art. 29 al Constituţiei din 1923 (art. 27 în vechea Constit.) pro­
clamă libertatea dreptului de asociaţie pentru Rom âni „confor-
mându-se legilor care regulează exerciţiul acestui drept“ . De aici
urmează că legile speciale pot condiţiona exercitarea dreptului de
asociaţie, aşa cum îm prejurările vor dicta-o, fără a se deduce
prin aceasta o derogare â principiului constitutional; în specie,
funcţionarii publici nu se vor putea asocia decât în condiţiunil#
prevăzute de legea asupra Statutului lor, aceia care le r e g l e ­
mentează exercitarea acestui drept.
5. — Pată de redacţiunea art. 24 şi 25 al. I I din legea asjjpj-a
Statutului funct. publici, se pune chestiunea de a se şti dac& le ­
giuitorul a intenţionat să acorde personalitatea ju rid ică palpai,
asociaţii funcţionarilor m ai multor servicii publice, sau şj-sanei
singure asociaţii de funcţionari, aparţinând unui acelaş şpryiciu
public.
Din pricipiul general al libertăţii de asociere prp$jM?iftt a-
tât de Constituţie cât şi de art. 24 din legea as. Statutului funct-
publici, coroborate cu dispozitiunile referitoare, din , legea p.
pers. juridice din Februarie 1924 (art. 1, 3, 31, 32, etc ) socotim
că întrucât dreptul de asociere se recunoaşte oricărei fracţiuni a
funcţionarilor publici, îi va putea urma şi perşpnalitatea ju ri­
dică, dacă asociaţia îndeplineşte conditiunile legii pers. juridice,
indiferent de diversitatea sau omogenitatea serviciilor publice
cărora aparţin asociaţii.
In ceiace priveşte avizul consiliului adm inistrativ superior,
desigur că pentru identitate de raţiune, yş. fi cerut şi pentru
asociaţia funcţionarilor aparţinând unui acelaş serviciu public, ca
şi pentru cei prevăzuţi în art. 25 al Statutului.

ART. 25. — Asociaţiile diferitelor servicii publice se

pot im mai multe între ele, sau chiar toate la un loc, păs­
trând însă caracterul profesional, cultural şi economic , .
Aceste asociaţii pot obţine personalitatea juridică prin
lege, dată în urma avizului consiliului superior administra­
tiv. (Art. 27, 29, Statut, 1 1. pers. jurid., 58— 60 regul.
Statut).
Desb. Pariam. 1. — Acest articol a tost adoptat fără vreo discu-
tiune de Senat şi de Adun: Deputaţilor, (Deşt. Sen. p. 1200 din 923, Desb.
Ad. Dep, p, 2710 din-1923).

2. — Observaţiuni. — Legiuitorul prevede posibilitatea con-

topirei mai multqr alte asociaţii funcţionăreşti fără a putea,schim­
ba scopul iniţial prevăzut de lege. (Art. 24, 1. as. Statut.).
 Dobândirea personalităţii juridice nu se va face prin lege,
e i pe cale judecătorească, conform leg ii speciale din Februarie
1924 (art. 3 1. pers. jurid.), care aborgă, în această privinţă, a-
«e s t articol (art. 107 1. pers. jurid.) anterior leg ii citate.

ART. 26. — Asociaţiile de funcţionari nu vor putea

discută şi nici luă rezoluţii cu caracter politic. Ele însă pot
să discute orice chestiune care este în legătură cu profe­
siunea lor. (Art. 28 Statut şi 61 regulam.).

L u cră ri 'prelim inarii, i. Raportul către Senat. — Ca o ur­

m are a principiului de mai sus (că funcţionarii nu pot face gre­
vă ) — funcţionarul nu poate 'face politică. E i nu sunt nici ai
unui partid, nici ai unui ministru. Ei sunt liberi a avea orice
păreri, dar manifestarea părerilor trebue să fie în acord cu in­
teresul general al naţiunii. (Desb. Sen., p. 1141/923).

2. — Desb. Pariam. Disc. generală. Senat. — D. N. Trandafirescti. —

Trec acum, d-lor senatori, la chestia asociaţiilor funcţionarilor. Spuneam
când am enunţat principiile de căpetenie, pe baza cătrora voiu examina sta­
tutul, că dreptul de asociaţie trebuie considerat ca un drept natural, de­
rivând din principiul de libertate individuală şi din nevoia azistenţei mu­
tuale.
In proiectul guvernului există un capitol intitulat „Asodaţiunile de
funcţionari” , unde se acordă dreptul de asociare, dar se pune o restricţie
care face ca acest drept să devină iluzoriu.
In adevăr, art. 27 spune: ,^Asodaţiunile de funcţionari nu pot dis­
cută nici luă rezoluţii cu caracter politic” .
Ge sens trebuie dat expresiei: „Cu caracter politic” ? In ce constă
politica? Unde începe şi unde se sfârşeşte?
Voiu luă mai multe exemple Să ne închipuim bunăoară, că într’o
zi o seamă de cetăţeni organizează o manifestaţie de protestare contra
scumpetei excesive a vieţei şi că o Asociaţie de funcţionari ar hotărî ca
nici un membru al ei să nu iâ parte la această manifestaţie.
Este aceasta o rezoluţie cu caracter politic? Ei bine. îi veţi aplică
sancţiunea art. 27, dizolvând-o...
Politică în sensul propriu al cuvântului cuprinde acte menite să
aducă servicii mari Statului, şi mărturisesc cit, aşâ fără mare interes,
autorul proiectului a putut trece peste această consideraţiune.
Care trebuie să fie scopul asociaţiilor de funcţionari? Un răspuns
remarcabil îl găsim tot în expunerea de „are am vorbit mai sus a pre­
şedintelui societăţii F. P.
„Asociaţiile funcţionăreşti sunt strict necesare din punct de vedere
profesional, social şi naţional. Scopul lor este să garanteze drepturile
 * — 61 —

personale şi corporative ale funcţionarilor, să ridice starea morală' şi ma­

terială a acestora, să asigure buna funcţionare a serviciilor şi să contri­
buie la consolidarea Statului. Noi voim să facem din asociaţii organisme
vii, organisme publice, organisme de Stat. Mai mult decât atât: voim, ca
asociaţiile să- ne oligiatorii pentru tofi funcţionarii”. De sigur aceasta, pre­
cum şi întreaga organizaţie ce am dat asociaţiilor şi pe care o voiu schi-
ta-o imediat, este o inovaţie îndrăzneaţă. Personal sunt unu din princi­
palii vinovaţi în această chestiune. Lucrurile vor părea multora' utopii.
Tot ce veţi auzi, inclusiv forma de obligativitate, s’a- expermentat de că­
tre Societatea funcţionarilor publici şi de Casa funcţionarilor publici, care
dela 1 Ianuarie, acest an, s’au contopit în Societatea generală a funcţio­
narilor publici. Prin urmare ceeace se face acum într’o formă mai res­
trânsă, dar completă, la Societatea generală a funcţionarilor publici, se va
face în mare de către societatea,, uniunea sau asociaţia generală, care
trebuie să cuprindă în mod obligatoriu pe toti funcţionarii1 publici ai ţărei.
Desigur că aceasta nu poate fi decât cu descentralizarea necesară pe re­
giuni şi judeţ prevăzut în statut. „Marea asociaţie este concepută că a-
vând două mari secţiuni: secţiunea profesional-culturală şi secţiunea fi-
lantropică-economicăl”.
„I. Secţiunea profesională-culturală are de scop: să contribuie la
cultura profesională şi generală a -funcţionarilor prin conferinţe, biblioteci,
serbări, revistă profesională, opere tipărite, ziar, etc.; să desvolte legă­
turile de colegialitate şi solidaritate între funcţionari; să garanteze res­
pectarea drepturilor şi datoriilor funcţionarilor şi, în -fine. să contribuie
In cât mai largă măsură, la binele social, la întărirea sentimentelor pa­
triotice şi la prosperarea neamului din toate punctele de vedere” .
Auziţi, d-lor senatori, să garanteze respectarea drepturilor şi da­
toriilor funcţionarilor... Dar asta e politică şi după proiectul d-voastre, lă­
sând o rezoluţie cu acest caracter. (Desb. Sen. p. 1162— 1163 din 923).
D. C. D. Dimitriu, raportor. — Trecând la alt principiu de bază, am
stabilit apoi normele după cari pot luâ fiinţă asociaţiunile funcţionarilor.
Ani precizat că aceste asocia-ţ-iuni nu pot avea caracter politic Dar
asociaţiunile acestea, după părerea mea, nu sunt nici chiar profesionale
pentrucă asociaţiunile profesionale au un caracter de ■sindicalizare pentru
apărarea intereselor profesionale. Am spus că cercetarea caracterului po­
litic al asociatiunilor funcţionarilor rămâne în seama guvernăm,,în seama
•d-vostre. i
D-lor, concepţia noastră şi a d-voastre nu poate să fie alta, decât
a lăsă, în această chestiune, ultimul cuvânt naţiunii şi reprezentanţilor ei.
Dar atunci ce mai însemnează legea statutului? Evident că O lege nu
este decât o declaraţiune de drepturi, de datorii şi de sancţiuni, şi dacă
în legea aceasta am pune măsurile cele mai precise şi am precizâ toate,
în amănunte, până la perfecţiune, mâine, oare, nu poate veni un alt Parla­
ment, care să modifice această lege? De aceea ultimul cuvânt il are Corpul
politic, îl au şi aceia cari aplică legea şi nici nu este posibili să lăsăm
 — 62

ca acţiunea de control a Corpului politic să treacă în altă parte. (Desb.

Sen. p. 1191 din 1923).
, 3. — Discuţia pe articole Senat. —- D. Dr. D. Hasnaş: După cele ce am
spus rândul trecut, propun ca acest articol să fie redactat în modul ur­
mător:
„Asociaţiunile de funcţionari nu vor putea luă rezolutiunâ ou caracter
, politic. Ele pot să discute orice chestiune de actualitate sau care este în
legătură cu profesiunile lor”. '
Dr. Hasnaş, 1. N. Coşoiu, Gh. Ghiaţă, D. Arfâreanu, Dr. V. Biamt.
Voci: Nu se poate.
D. Dr. N. Hasnaş: Ga protestez, căci cred că un funcţionar poate
să discute chestiunile cele mai mari la ordinea zilei, idacă vreţi comuniste,
bolşeviste, căci estet o educaţiune pe care funcţionarii şi-o pot face în
cercul lor; să nu aibă însă dreptul a luă rezoluţiuni.
D. C. D. Dtmitriu, raportor : Nu cu caracterul de asociaţiune. Perso­
nal este liber.
D. Dr. N. Hasnaş: Cum vreţi d-voastră să vadă ce este bine şi ce •
este rău, dacă nu daţi voie la asemenea discuţiuni. la aceste schimburi-
de vederi? Altfel mai mult pot prinde curentele anarhice.
Vă e frică de grevă? Dar greva nu are un element revoluţionar.
Şi tocmai de aceia am şi rugat pe d. ministru şi-l rog şi acum să fie
foarte larg în privinţa pedepselor, şi să dea o amnistie largă pentru aceia
cari nu au' perseverat.
- 7 Se consultă comitetul delegaţilor.
D. C. D. Dimitriu, raportor : Comitetul delegaţilor a respins amen­
damentul, pentrucă este în contra economiei proiectului.
, —- Se pune la vot amendamentul propus de d. dr. Hasnaş, respins
de comitetul delegaţilor şi se respinge.
— Se pune la votart. 26 şi se admite.
(Desb. Sen. p. 1200/923).'
4. Acest articol a, fost votat fără vreo discuţiune de Adun. Depu­
taţilor. (Desb. Ad..Deput.p. 2710 din 923).

5. Observaliuni„ — Dispoziţiunile acestui articol sunt edic-

tate în interesul ordinei publice şi prin urinare orice hotărâre
luată, dar care s’ar abate dela cuprinderea lor, urmează a se so­
coti ca nevalidă (qui contra legem agit, nihil agit). Pe de altă
parte, din punct devede administrativ, funcţionarii ce s’ar abate
dispoşiţiunilor acestui text pot fi supuşi sancţiunilor disciplinare,
iar asociaţia va putea fi disolvată conform art. 28 al: legii.

ART. 27. — Fondurile asociaţiilor se vor constitui din

cotizaţiile membrilor, veniturile din serbări, donaţii, legate,
etc. (Art. 32 lege şi 57 reguţam,).
 — 63 —

l. Desb. Parlamentare. — Acest articol a fost votat fără vre-o discu-

tiune de Senat şi Ad. Deput. (Desb. Sen. p. 1200-923; Desb. Ad. Deput
p. 2710-923).

2. Observaţiune. — In caz de disolvare a asociaţiei, fondurile

existente se vor atribui sau lichida aşa cum se prevede în legea
persoanelor juridice care reglementează administraţia unor a-
tari asociaţi (cf. art. 27, 54, etc.) adică aşa cum s’a prevăzut in.
Statutul constitutiv, sau conform hotărârii adunării generale, iar
în lipsă de atare dispozîţiune, ati ibuindu-se unei alte asociaţiuni
cu scop asemănător, de către comisiunea persoanelor jurdice de
pe lângă Minist. de justiţie.
Dacă asociaţia a fost disolvată conf. art. 32 din Statut, lich i­
darea se va face avându-se în vedere acele dispoziţiuni.

ART. 28. — Asociaţia care se va abate delà dispozi­

ţiunile articolelor precedente, va putea fi dizolvată printr’un
jurnal al consiliului de miniştri dacă nu are personalitate
juridică şi prin decret regal dacă are personalitate juridică.
In ambele cazuri se va luă avizul conform al consiliului su­
perior administrativ. (Art. 24 —28 Statut, 62, 66 regulam.
25, 26. 53 1. pers. jurid.).

1. — Desb. Parlamentare. — D. N. G. Popovici: In acest articol

se zice; .asociaţia care se va abate delà dispoziţiunile articolelor prece­
dente, va fi dizolvată..,” . Cred că nu este bine zis „va fi dizolvată” ,
căci ,.vâ fi dizolvată” este ceva prea imperativ: şi cum o asociaţie se
poate abate delà dispoziţiunile articolelor de mai sus, dar vina ei se
poate să nu fie de aşa natură ca să fie dizolvată; de aceea eu propun ca
în loc de cuvintele: „va fi dizolvată” să punem: va putea fi dizolvată.
D. C. D. Dimitriu, raportor: Observaţiunea d-lui Popovici fiind ius-
,'tă. comitetul delegaţilor a admis-o. Prin urmare, în loc de cuvintele: „va
fi dizolvată” se va zice: , va, puteâ fi dizolvată” .
D. Gaiţia Vaier: Aici a rămas cuvântul „Decret Regal” , nu se mai
zice „lege” .
D. C. D. Dimitriu, raportor: Să vă explic de ce: ca să se acorde ca­
litatea de persoană morală trebne o lege. Ca să ridic această calitate,
nu mai am nevoie de lege, pentruca este vorba de o măsură care se a-
plică ca pedeapsă şi aceasta o iau pe cale sumară, pe cale de decret re­
gal. bine înţeles eu toate garanţiile posibile.
— Se pune la vot art. 28 cu modificarea propusă de d. N. Popovici,
şi se primeşte. (Desb. Sen. p. 1200 din 1923).
2. — Adunarea Deputaţilor a votat acest articol fără vre-o discu-
tiune. (Dsb. Ad. Deput. p. 2710 din 1923).
 — 64

3. Observaţiuni. — Pată do redactiunea acestui text se în*

vederează că asociatiunile de funcţionari nu îşi pierd persona­
litatea juridică de plin drept, ci numai p rin autoritatea şi buna
voie („va putea“ , se spune în lege) a puterii executive.
Cât despre form ele de îndeplinit, legea pjentru persoanele
ju ridice din 1924, fiin d posterioură şi abrogând expres orice dls-
pozitiuni contrarii, socotim că va fi singura aplicabilă în ceiace
priveşte asociaţiile de funcţionari publici, cari au dobândit per­
sonalitatea juridică. A şa fiin d disolvarea lor de sigur că nu se va
putea face decât de către puterea judecătorească, iar nu de cea
executivă, şi în conformitate cu art. 25, 26 şi 53 din sus citata
lege.
4. Fonduri disponibile, v. art. 27 No. 2.

ART. 29. — Asociaţiile de funcţionari vor fi compuse

din funcţionari în activitate şi din aceia cari, fiind membri,
hu devenit pensionari. (Art. 24 Statut şi 63 regulam.).

1. — Desb. Pariam. —i Acest text a fost votat fără vre-o discuţkine,

de Senat şi de Adun. Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1201 din 1923, Desb. Ad.
Daput., p. 2710 din 1923).

2. Observaţiuni. — A rticolu l respectiv al regulamentului, des*

voltând acest text, recunoaşte posibilitatea de a fi m em brii ai
asociaţiilor funcţionarilor publici şi a celor demisionaţi.

ART. 30. — Părăsirea serviciului de către funcţionari,

fie parţială, fie generală, după o înţelegere prealabilă, demi-
siumle colective sau individuale la aceeaş epocă sau la epoci
apropriate, constituind o ăeserţiune dela datorie, care peri­
clitează interesele generale publice, se vor pedepsi cu desti­
tuirea. (Art. 31— 33 Statut, 64 regulam.).

I N D E X
Demisie colectivă 7
Desbateri parlamentare l-a
Greva 8-1 i
L u c ră ri p re lim in a rii. 1. Exp. de m otive. — De aceea, era
nevoie mai cu seamă după unele nedum iriri ce au încercat unii să
le producă în corpul slujbaşilor publici, de a preciza că aceştia
deţinând o parte din autoritatea chiar a Statului, nu o pot în nici
un m om ent folosi în contra chiar a funcţionării acestui Stat, prin
greve, ori demisiuni concertate, etc.
U n Stat care ar admite astfel de greve ar merge, chiar în
 — 65 —

timpuri m ai uşoare ca cele prin cari trecem, la prăbuşirea lu i, cu

atât mai m ult în situaţia gingaşe în care ne găsim şi în atmosfera
de vrăjm ăşie ce ne înconjoară. (Desb. Senat, p. 1559-923). ,

2. — Raport, comit, deleg. Senat. — Funcţionarul nu poate sub nici

un cuvânt să iacă grevă, nici o încercare de suspendare a vieţei publice,
nici un îndemn direct sau indirect în acest scop.
Muncitorul, profesionistul îşi închiriază munca sa pentru o între­
prindere oarecare comercială, agricolă sau industrială. O legislaţie spe­
cială regulează raporturile dintre acesta şi patron, o legislaţie care are
la bază egalitatea drepturilor dintre toţi cetăţenii şi protecţiunea acordată
deopotrivă tuturor factorilor de producţiune.
In faţa ooncentrării capitaliste este legală şi echitabilă concentrarea
muncii, şi de aci dreptul de sindicalizare. In interesul echilibrării forţelor
sociale şi economice, s’a legalizat denunţarea contractului fie din partea
patronului prin lock-oiut, fie din partea muncitorilor prin grevă.
Această denunţare nu lezează decât interese partioulare şi nu poate
fi autorizat decât în aceste împrejurări.
Dar interesul public, interesul general şi permanent, este superior
interesului individual.
Naţiunea nu este un simplu patTon. Acela care o serveşte nu s-»
găseşte faţă de ea în raporturi dela egal la egal, d în raporturi de subu»-
stonat.
Greva dar care se poate concepe, deşi e bine să fie evitată- — la
muncitori şi profesionişti — cari nu sunt în serviciile publice, este cum
s’a spus de un mare amic şi sprijinitor al drepturilor funcţionarilor, o e-
'rOare juridică şi o monstruozitate politică în exerciţiul unei însărcinări
publice. „Poţi părăsi un concetăţean, dar nu poţi părăsi ţara şi naţiunea” .
(Desb. Sen. p. 1141 din 1923).
3. — Disc. gener. Senat. — D. N, Trandafirscu. — D-lor senatori,
tot în capitolul asociaţiilor de funcţionari, în. proiectul guvernului se găsesc
câteva articole cari interzic dreptul de grevă al funcţionarilor.
Declar că nu sunt părtaş al grevei funcţionarilor, pe care o soco­
tesc, de altfel ca un non sens.
Grevă, d-lor se poate concepe numai într’o întreprindere unde între
patron şi salariat poate fi un conflict de interese, dar între aceia ce de­
ţin, după cum se zice, o parte din suveranitatea Statului şi între Stat ce
conflict ar puteâ să fie? De fapt, o grevă de funcţionari constituie o im­
posibilitate, şi de ordin material şi de ord:n moral; de ordin material,
căci nu cred să se găsească o categorie mai plăpândă pentru ca să poată
suporta greutăţile unei greve, de ordin moral *căci nu e de admis ca un
corp atât de luminat cum e acela al funcţionarilor publici să nu-si dea
seama de răul imens ce-1 aduce tarei, privând Statul de serviciul lui, do­
vadă că am dreptate e repeziciunea cu ca/e a încetat aşa numita grevă
a funcţionarilor, şi trebuia să recunoaşteţi şi d-vostră că v ’aţi speriat de
grabă dând o interpretare falşe şi exagerată acestei mişcări. Cuvântul
grevă a fost rău plasat...
Legea Statutului Funcţionarilor Publici. 5
 — 66 —

D-lor senatori, în iapt, eu săsesc fără interes sancţiunile severe din

proiect, deoarec, cum am spus, greve de funcţionari nu se pot produce,
afară numai dacă nu ati luat aceste dispbzitinnf pentru pedepsirea ace­
lora cari au îndrăznit o clipă să nesocotească autoritatea d-voastră. (Desb.
Sen. p. 1163 din 1923). .
D. D r . N . H asnaş. — A permite însă că funcţionarii1 au dreptul la
grevă, de sigur că aceasta nu se poate.
Din punctul de vedere juridic, funcţionarii publici deţin serviciul lor
printr’un act unilateral de autoritate: pentrucă Statul are misiunea obliga­
torie de a organiză, prin legile şi regulamentele lui, funcţionarea perma­
nentă şi morală a intereselor sociale generale, acestea fiind atribuţiile şi
îndatoririle agenţilor însărcinaţi a i aducerea la îndeplinire a acestei mi­
siuni, funcţiunea publică există prin ea. însăşi, ca b sferă de activitate pres­
tabilită prin legi şi regulamente, iar funcţionarul este im element organic
al funcţiunii publice a Statului, aşa că obligaţiune juridică logică, mt există.
Funcţiunea publică este prevăzută cu privilegii, pe cari lucrătorul
privat nu le cunoaşte, funcţionarul nu are rişairile lucrătorului, şomajul,
scăderea salariului, încetarea industriei, -închiderea fabricei.
El are dreptul de concediu, leafă, pensie, dreptul de înaintare, sta­
bilitate sau inamovibilitate. Statul nu este capitalist, exploatator al muncii
funcţionarului.
Incontestabil că foajte bine a zis d. senator Trandafire că este
o mare deosebire între particulari şi Stat. Particularul, cu mi Dorii lui,
are un câştig personal, pe care Statul nu-1 urmăreşte. Un p i : .'dar va
voi săf câştige mai mult pe spinarea muncitorilor săi, ceeace nu e.\Sb cri­
za ) pentru Stat. Şi atunci greva apare ca o armă de luptă a muncitorilor
contra patronului particular, este însă o imposibilitate ca să fie admisă
ca armă de luptă contra Statului, aşa cum a admis-o unii conducători
ai funcţionarilor. (Desb. Sen. p. 1169—1170 din 923).
D. C. D . Dimitriu, raportor. — Din aceasta, evident, rezultă pentru
funcţionar şi o sporire de prestigiu, dar în acelaş timp, îi impune şi sa­
crificii, EI nu mai poate să aibă atrîbutiutiile şi drepturile pe cari le are.
obişnuit, salariatul particular, lucrătorul care îndeplineşte un serviciu par­
ticular şi care fiind egal cu patronul ce-1 plăteşte şi la care lucrează,
poate, când nu-i convine, să părăsească serviciul. Funcţionarul public
nit poate face aceasta, pentrucă naţiunea, Statul, are nevoie ca serviciile
lui să fie asigurate permanent. De aceea ne-am ridicat, cu toată puterea,
în contra încercărilor de grevă şi turburărilor din zilele trecute. (Aplause).
Nu s’a speriat guvernul, după cum spunea un onorat coleg din
poziţie, de ceeace a avut loc şi noi n’am considerat nici un moment că
este vorba de- o grevă a funcţionarilor. Guvernele cari-şi dau seama de
răspunderile lor, nu se sperie şi nu-şi pierd cumpătul. De altă parte,
nu putea să rămână autoritatea nepăsătoare şi de aceea s'a luat măsuri
imediat contra agitatorilor. Force doit rester â la lot. (Aplause).
(Desb. Seu. p. 1191 din 1923).
4. — D is c u ţia p e a r tic o le . — S en a t. — D. N . G . P o p o v i c i : O singură
observaţie: Propun aci să se zică: „Destituirea se va face cu avizul comi-
sirnii”. (Aprobări).
 — 67 —

D. C. D, Dimitrm, raportor: D-lor, la acest articol d. Disseseu a pro­

pus ca în loc de cuvântul „concertate” să se zică „individuale, la aceeaş
epocă sau la epoci apropiate”; propunerea a fost admisă' de comitetul de­
legaţilor
D. N. N. Botez: Cu privire la observaţiunea d-Iui N. Popovici, soco­
tesc şi eu că ar fi bine să nu se deâ dreptul comisinnilor decât numai să-şi
dea avizul şi să propună pedepse.
D. Ermit Pangrati: Eu cred dimpotrivă. Comisiunea disciplinară este
o instruia judecătorească specială. Aşa judecă toace comisiuniie. de pil­
dă la corpul didactic. Acoio se adaugă chiar în lege: .hotărârile sunt de-
finitivt şi executorii”, şi eu cred că şi aici ar trebui să se spună acelaş
lucru.
— Se pune la vot art. 30 şi se primeşte cu modificarea propusă de
cî. C. Disseseu. (Desb. Sen. p. 1201 din 1923).
5. Discuţia generală Adm. Deput. —- D. lorgu G. Toma. — D-lor de­
putaţi, cu am terminat cu expunerile mele şi vreau'să mă opresc pentru
încheiere, numai un moment la art. 30, care vorbeşte despre grevă. 151 sună:
„Părăsirea serviciului, fie parţială, fie generală, după o înţelegere preala­
bilă, demisiunile colective sau individuale la aceia? epocă sau la epoci a-
propiate, constituind o deserţiune dela datorie, cari periclitează interesele
generale publice, se vor pedepsi cu destituirea”.
Cu acelaş grav lucru se ocupă şi articolele 31 şi 32.
„Societatea generală a funcţionarilor publici, într’un memoriu pe
care l’a adresat şi Parlamentului şi guvernului, se ridică în contra dis-
poziţiunilor acestora, privindu-le ca o atingere care se aduce prestigiului
funcţionăresc. Eu, deşi aprob, de altfel, în totul punctul de vedere al „So­
cietăţii generale a funcţionarilor publici” , în acest punct nu pot s’o urmez
şi sunt pentru menţinerea în întregime a dispoziţiiinilor acestora din statut.
E foarte adevărat că dispoziţiunea aceasta constitue o jignire a
demnităţii şi a prestigiului funcţionarilor publici, dar cu toată durerea
noastră sufletească trebuie să admitem codificarea aceasta, fiindcă chiar
în timpul cel mai recent s’a produs regretabilul caz, că funeţonrii din
‘ vehiul regat — şi aci să-mi daţi voie să fac deosebirea aceasta —• că
tocmai funcţionarii din vechiul regat au găsit cu cale să proclame greva
ca un mijloc de luptă pentru câştigarea drepturilor lor.
Ori, eu zic că acesta este un lucru inadmisibil. Funcţionarul este
doară chemat să vegheze ca ordinea şi disciplina să domnească în Stat,
nu însă ca şi el să se ridice contra ordinei şi disciplinei. (Desb. Adun.
Deput. p. 2671 din 1923).

0. — Cuvintele „dem isiunile colective” au fost introduse de

comitetul deleg. Senatului. (Desb. Sen., p. 1149/923), iar „sau in d i­
viduale la aceiaş epocă sau Ia epoci apropiate” , prin desbateri.
(V. supra No. 4).
7. D octrin a şi observaţiuni. — încetarea funcţionării unuia
sau m ai multor serviciii publice prin demisiuni colecive p e ri­
clitează bunul mers al Statului, ceia ce nu se poate admite „căci
 — 63 —

deasupra intereselor individuale sau corporative, este interesul

superior al Statului în care se concretizează interesele tuturor“
lăsând marea majoritate a cetăţenilor la discreţia unei m inori­
tăţi şi putându-se astfel, în unele îm prejurări, periclita însăşi exis­
tenta Statului. (E. Decusară — Dreptul la grevă p. 27). Se pare
de altfel că această consideratiune a determinat şi pe legiuitorul
din 1923, ca şi pe cel din 1909, (Legea contra sindicatelor sau a-
sociatiunilor profesionale a funcţionarilor depinzând de Stat,
etc.), să însereze în Statut prohibitiunea prevăzută prin art. 30.
8. — P e de altă parte, prin însăşi caracterul funcţiunii pu­
blice, salariaţii Statului sau ai instituţiilor publice nu pot fi
asemănaţi cu ceilalţi salariaţi ce-şi revendică anumte drepturi
prin grevă luată ca u ltim a ratio. Funcţionarul public nu-şi are
serviciul printr’un contract de muncă, ci în temeiul unei conven-
tiuni ale cărei conditiuni sunt deja prevăzute prin legi şi regu­
lamente, astfel că îmbunătăţirea regim ului lor nu va putea fi
încuviinţată decât to+ - asemenea cale, iar nu prin m ijloace de
constrângere (v. Paul iNegulescu — Tratat de drept adtiv, p. 251
şi 548 precum şi articolul citat al prof. Rolland, în Revue de
droit public; CU. Gide — ' Cours II, p. 358). Astfel şl sub această
privire greva funcţionarilor public, nu este justificată.
9. — In fine, se m ai spune de unii autori, că întrucât func-
tionarul-candidat avea cunoştinţă de avantagiile şi greutăţile si­
tuaţiei sale mai înainte de a o adopta, nu ar mai putea să se
arate nemulţumit mai târziu de situaţia pe ere o cunoscuse (ci.
Anibal Teodorescu — Noţiuni de drept adtiv I, p. 188 ş. u. cu
cita(ii). El a prim it funcţia dovedind că se va supune îndatoriri­
lor şi obligându-se Să aibă o activitate compatibilă cu funcţio­
narea normală a serviciului public. (Dec. Cons. de Stat, v. Paul
Negulescu, Tratat I, p. 219 şi nota 2).
10. Din cuprinderea textului art. 30 rezultă că legiuitorul
a avut în vedere atât greva propriu zisă, cât şi greva demon­
strativă, care echivalează fără discufiune cu părăsirea servicului'
de căte functionri, după o înţelegere prealabilă.
11. Jurisprudenţa. — Un funcţionar public care aderă la
grevă şi face propagandă în sensul acestei mişcări, nu se mai
poate prevala de beneficiul şi garanţiile pe cari legea le cre-
iază în interesul stabilităţii funcţionarilor publici, deoarece
prin însuş faptul său de aderare la grevă şi de refuz de a-şi con­
tinua serviciul, el renunţă la aceste beneficii şi garanţii, prevă­
zute da lege numai pentru cazurile când funcţionarii continuin-
du-şi funcţiunea I c , săvârşesc abateri dela îndeplinirea îndato­
ririlo r lor profesionale. (Cas. III, dec. 1209/926, Jur. Rom. 160/927,
Pand. Săpt. 373/927. cf. I. V. Gruia. — Poate fi destituit, tară paza
form elor legale, funcţionarul grevist? In Rev. Dr. Publ. II.
p. 435 ş. u).
 — 69 —

ART. 31. — Contra celor cari vor fi dovediţi că an

uneltit şi pus la cale greva, ori părăsirea serviciului, prin
modul prevăzut la art. 30 sau cari prin atitudinea lo r caută
a împiedecă mersul regulat al serviciului, pe lângă pedeapsa
destituirii, se va deschide acţiune publică şi vinovaţii vor
fi condamnaţi la închisoare ăela 3 luni până la 2 ani şi la
amenzi dela 1.000— 10.000 lei. (Art. 30 lege. 65 regulam,
şi 60 c. pen.).
1. — Desb. Parlamentare. — D. C. D. Dimitriu, raportor: In locul
cuvintelor „demisiunile colective sau concertate” cari s’au introdus şi în
acest articol, le vom înlocui ca în articolul precedent şi atunci textul
trebuie să aibă cuprinderea următoare: „fie generale, fie parţiale, sau
demisiunile date în conformitate cu art. 30”.
D. Urmii Pangrati: Nu e bine zis , în conformitate”, e bine să se
zică „prevăzute în art. 30”.
— Se pune la vot art. 31 cu modificarea propusă de d raportor
şi rectificată de d. Pangrati, şi se admite (Desb. Sen. p. 1201 din 923).
2. — Acest text a fost votat de Adun. Deputaţilor fără vreo discu-
iţiune. (Desb. Adun. Dep. p. 2710 din 1923).

3. Observaliuni. — Pentru existenta delictului prevăzut de

art. 31 1. as. Statului funct. publici, şi care se referă în prim
rând la agenţii provocatori, se cere întrunirea următoarelor ele­
mente:
a) uneltiri şi acte externe de preparare a grevei sau pără­
sire a serviciului, având un cararter indubitabil;
b) părăsirea serviciului ce se pregăteşte, să fie într’una din
condifiunile art. 30 din această lege;
c) intentiunea delictuoasă inerentă oricărei infracţiuni, care
în acest caz este însăşi intentiunea de a provoca părăsirea ser­
viciului, interzisă printr'o dispozitiune legală ce poartă caracte­
rul asigurării ordinei publice.
4. — In doctrină şi jurisprudentă s’a discutat dacă art. 60
c. pen. este aplicabil şi diferitelor legi speciale având dispozi-
tiuni penale, sau numai infracţiunilor prevăzute de codul penal.
L a noi, doctrina şi jurisprudentă m ai nouă, sunt de acord
în a recunoaşte că art. 60 c. pen. „stabileşte un principiu gene­
ral care domină toate legile penale generale sau speciale şi numai
atunci poate fi exclusă observarea principiului din art. 60 c. pen.
când este vorba de o lege penală secundară, în care anume ar fi
o dispozitiune prohibitivă” . (Cas. II, dec. pen. 1296/905, Bul. Cas.,
p. 1437/905, cf. Papadopol şi Pastion — Codul Pen al adnotat. Art.
60 No. 65, 3, 10, 14, 34, 40 şi 49); astfel, socotim că art. 60 c.
pen. îşi găseşte aplicarea şi la pedeapsa prevăzută de art. 31 1. as.
Statut, funct- publici.
 70 —

ART. 32.— Dacă părăsirea serviciului este consecinţa

unei deriziuni luată de o asociaţie de funcţionari, asociaţia
va fi dizolvată, uneltit orii urmăriţi şi pedepsiţi conform art.
precedent, iar fondurile asociaţiei confiscate în folosul aso-
ciaţiunilor de binefacere din localitate. (Art. 31 lege şi 66
regulam. 29 şi 30 1. pers. jurid.T

1- — D esb . P a r ia m . — Acest text a fost votat fără vreo disautitme

de Senat cât şi de Adunarea Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1201 din 1923.
Desb. Ad. Deput. p. 2710 din 1923).

2. Observatiuni. — In ceiace priveşte form ele disolvării, vom

distinge după cum asociaţia avea sau nu recunoscută personali­
tatea juridică
In prim ul caz, la cererea M inisterului Pu blic sau a orga­
nelor superioare adminstrative, se va putea numi de către T r i­
bunalul competent, un lichidator spre a proceda la efectuarea o-
peraţiunilor de lichidare (cf. Baudry et W a h l — De la société 489: .
In al doilea caz, când asociaţia ar fi avut personalitatea ju ­
ridică, lichidarea nu se va putea’ face decât cu paza form elor le­
gale, aşa cum se arată precis în art. 29, 30, 51 ş. u. 82 ş. ,u. din
legea pentru persoanele juridice din 1924 şi subt supraveghere*
Tribunalului civ il competent.
3. — Orice operaţiune făcându-se subt controlul Tribunalului
civil competent, socotim că numai acesta, pe cale graţioasă, va
putea să atribue fondurile confiscate, unei asociaţii de binefacere
din localitatea unde îşi avea sediul asociaţia disolvată.
x" 5 •' ' .v. ■'■ ' - P A R T E A II. . -c '

Dispoziţiuni speciale

’c a p it o l u l I

ART. 33. — Dispoziţiunile ce urmează se aplică titíu-

;ror funcţionarilor publici, afară de magistraţi, membrii cor­
pului diplomatic şi consular, didactic, eclesiastic şi de mem­
brii tuturor corpurilor tehnice şi de specialitate, în privinţa
cărora se menţin dispoziţiile relatíve din legile lor organice,
precum şi de funcţionarii Corpurilor legiuitoare, a căror or­
ganizare este stabilită de regulamentul interior al fiecărui
Corp legiuitor în parte cri
re constitne Statutul lor. (Art. 4
lege; 67 regulam.).

INDEX
Advocat 14 Legi speciale 5
Agent sanitar 9 Magistraţi 5,6
Chimişti 8 Mlnist. Finanţe 10
C o r p consular 5,7 „ sănătăţii 8
,, didactic 5 Pădurar 13
„ diplomatic 5,7 Pedagog 12
„ eclesiastic 7,11 Pensiuni casa 10
,, legiuitoare 7 Portărei 6
„ tehnic 15 Preot 11
Definitivat 5 Sanitară 8,9
Desb. pariam. 1-4 Stabilitate 5
.Funcţionari activi 7 Transferare 11

L u cră ri p re lim in a rii. I. Exp. de m otive. — Prim a eercetare

făcută de comisiune a fost dacă un statut unic va putea să cu­
prindă în form ulele sale rigide tot corpul slujbaşilor Statului,
civili, m ilitari şi eclesiastici. S ’a recunoscut că în viaţa com pli­
cată a Statului modern, este peste putinţă a supune aceloraşi
reguli de recrutare, înaintare şi chiar de pedepsire, în caz de
vină, diferitele specialtăţi. U n • preot este supus la alte reguli
prin legile chiar pe cari este aşezată biserica, de cât un pro­
fesor, un militar, un funcţionar technic sau unul administrativ.
Dacă sunt unele reguli cari pot servi de îndrumare largă a le­
gilo r de organizare a fiecărui corp de specialitate, este peste pu­
tinţă ca acestea toate să fie supuse la una şi aceeaş regulă. Co-
misiunea cu drept cuvânt a îm părţit statutul în două părţi: cea
dintâi aplicabilă tuturor funcţionarilor civ ili şi cea de a doua
specială pentru funcţionarii administrativi, cari până azi nu a-
veau concretizate într’o lege drepturile şi datoriile lor. (Desb..
Seri., p. 1158/923).

2. ■— D esb . P a r ia m . — D. T o n y ilie s e u : La art. 33 s’a făcut o gre­

şeală: s’a zis „funcţionarii pairlamentări”; e bine să se îndrepteze textul..
înlocuindu-se cu cuvintele „funcţionarii Corpurilor legiuitoare”.
—■Se pune la vot şi se admite textul propus de d. Tony Iliescu.
D. C . R ig u : D-lor senatori, la art. 4 şi 7 se scot din statut acei
funcţionari cari, prin legile lor de organizare sau prin Constituţie, sunt
inamovibili;
Toţi ceilalţi funcţionari administrativi au numai stabilitatea posturi­
lor. La art. 33 este o lacomă, anume se înşiră care categorie de funcţio­
nari publici nu intră în cadrul acestui statut şi anume membrii corpului’
didactic, membrii corpului diplomatic, eclesiastic şi tehnic.
S ’a omis aci a se spune şi de acei membri ai corpului didactic cari.
ocupând o funcţiune administrativă în ministerul instrucţiunei, ca director,
inspector, etc., şi au părăsit catedrele, cari erau posturi inamovibile, şi
, prin art. 105 din legea de organizare a ministerului instrucţiunii au de­
venit inamovibili ca directori, subdirectori, inspectori sau revizori şcolari.
Art. 33 nu se mulţumeşte să enunţa: „afară de acei funcţionari cari
prin legile lor de organizare sunt inamovibili”, ci enumerând toate cate­
goriile, s’a scăpat din vedere membrii corpului didactic despre cari am
vorbit.
Propun deci un amendament, ca să se adaoge la art. 33. alin. Ii,,
cuvintele: „precum şi funcţionarii inamovibili din ministerul instrucţiunii”.
V o c i : Aceştia au legi speciale.
P. X e o îa n E r a c lid : Dacă nu puneţi această excepţiune în lege, toţi
aceşti funcţionari se vor înapoia la catedrele lor, iar ministerul îi va ciurde.
D. V in iilă B r â tia n u , ministru de finanţe: Aceşti funcţionari sunt ina­
movibil:. fiindcă sunt în corpul didactic.
Fi sunt cuprinşi şi în legea de organizare a irinisterului instrucţiu­
ne!, care rămâne în vigoaie.
D. C . R ig u : Atunci săj se prevadă că aceşti funcţionari sunt inamo-
vibili.
— Se consultă comitetul delegaţilor.
D. C . D . D im itr iu , raportor: Având în vedere tplicaţilraile dat de
d. ministru al finanţi lor, comitetul delegaţilor a respins amendamentul
d-lui pigu ca inutil.
D. C. R ig u : Am retras amendamentul.
D. C . D . D im it r iu . raportor: Gu atât mai bine.
D. G e n e ra l N . C o n s ta n tin e s c u : Alin. 2 n’are nici un sens şi trebuie
redactat altfel. Este o propoziţiune care nu are verb.
 — 73 —

D. T o n y Ilie s c u : Este o greşeală, în loc de punct trebuie să se zică;

„Precum şi funcţionarii Corpurilor legiuitoare”.
— Se pune la vot art. 32 cu redacţiunea aceasta a alin. 2 şi se
primeşte. (Desb. Sen. p. 1201 din lţ>23).

3. — Cuvintele „funcţionarii parlamentari a căror organ i­

zare este stabilită de regulam entul interior al fiecărui corp leg iu i­
tor în parte care constitue Statutul lor“ , au fost introduse de
comitetul delegaţilor Senatului. (Desb. Sen., p. 1151/923).
4. — Acest text a fost votat de Adunarea Deputaţilor fără
vreo discutiune. (Desb. Ad. Deput., p. 2710/923).
5. D octrin a şi observafiuni. . — Dispozitiunile cuprinse în
p rim a parte a Statului - se aplică tuturor funcţionarilor publici,
indiferent dacă au sau nu legi de organizare specială. Excep­
ţie fac n u m a i.funcţionarii prevăzuţi în art. 2.
In prim a parte a Statutului este cuprins şi art. 7 care de­
clară că funcţionarii publici definitivi se bucură de stabilitate.
M odul de dobândire a definitivatului se află cuprins în partea
Il-a a Statului. S’ar părea deci, la prim a cetire, că stabilitatea nu
se aplică funcţionarilor prevăzuţi de' art. 33. Dar nu aceasta este
realitatea.
Legiu itoru l a înţeles şi a vo it să facă o distincţie între anu­
m ite categorii de funcţionari. Sunt funcţionari cari, prin poziţia
şi rolul ce au de îndeplinit în Stat, m erită să se bucure de oare-
cari dispoziţii speciale. Aceşti funcţionari sunt magistraţii, m em ­
brii corpului diplom atic şi consular, didactic, ete. Excepţia pe
care a făcut-o legiutorul, a făcut-o nu spre a le creia o situaţie
mai rea decât celorlalţi funcţionari, ci o situaţie mai bună. In
fapt, ei se bucurau to ti. de stabiltate şi inam ovibilitate şi nu era
nevoie să li se mai aplice dispoziţiile părţii II din Statut.
Dar să admitem ipoteza că vreunul din aceşti funcţionari de
-administraţie, cum îi denumeşte art. 67 din regulament, n ’ar
avea prevăzută stabilitatea sau inam ovibilitatea în legile de o r­
ganizare a corpurilor din care fac parte. înseamnă oare că a-
ceştia nu se bucură de stabilitate? Credem că da. (G. Alexianu —
Statutele funcţionarilor publici în Rev. de Drept P u b lic I, p. 543.
V. şi art. 70, No. 2).
6. — Cu drept cuvânt, magistraţii sunt scoşi din d isp oziţiile
părţii a Il-a a Statutului întrucât ei nu sunt agenţi de execuţie
şi nici funcţionari propriu zişi, ci — aşa cum îi desemnează şi
legea — ,-,m em brii ai ordinului judecătoresc“ , constitund una
ţ in puterile Statului.
In ceia ce priveşte pe portărei, deşi adesea se cer titluri ne­
cesare şi pentru numirea în ordinul judecătoresc, întrucât aceş­
tia sunt agenţi executivi iar legiuitorul din 1923 prin art. 33 al
Statutului a arătat exclusiv pe „m agistraţi“ iar nu şi pe a sim i­
la ţii lor, că înţelege a-i lăsa să se conducă prin legea lor orga-
 — 74 —

fiică, — socotim că intră în prevederile Statutului funcţionarilor'

publici, atât cât acesta nu derogă la dispozitîunile ce-i privesc din
legea de organizare judecătorească delà A p rilie 1925.
7. — Prin: m em brii corpului diplomatic şi consular, eclesiâs-
tic şi ai corpurilor tehnice şi de specialitate, urmează a înţelege
pe toti acei cari fac parte efectivă din aceste corpuri, iar nu şi pe
funcţionarii adm inistrativi pe cari îi au ca auxiliari. In privinţa
acestora, cu singură excepţia prevăzută de legiuitor, a funcţiona­
rilor Corpurilor Legiuitoare, — se vor aplica dispoziţiunile Sta­
tutului funcţionarilor publici, iar m em brii arătatelor corpuri, y o c
fi conduşi de legile lor organice speciale.
8. Jtérisprudenfa. — Legea după care urmează a se regula
salariul chim iştilor funcţionari la M inisterul Sănătăţii Publice,
esté însăşi legea sanitară deoarece în privinţa acestor chimişti, le­
gea de unificare a salariilor acestei categorii de funcţionari, a fost
abrogată prin legea din 16 Iunie 1923. Cât priveşte legea Statu­
tului funcţionarilor publici,, promulgată ulterior, ea nu a putut
schimba situatiunea creiată prin legea delà 16 funie 1923, din mo­
m ent ce prin art. 33 prevede expres că salariile funcţionarilor
se vor regula potrivit legei lor organice, iar legea organică, în
specie, nu este alta decât legea sanitară, care este aplicabilă chi­
m iştilor din Ministerul Sănătăţii, după abrogarea legii unificării
salariilor, cu p rivire specială la aceşti funcţionari. (Cas. I I I dec.
1849-924 Jurispr. Rom. 407-924). ‘
'9. — A gen ţii sanitari, ca funcţionari de specialitate a căror po-
zitiune este regulată de legea sanitară, nu pot invocă, în ce prive­
şte stabilitatea lor, decât această lege la care trimete legea Sta­
tutului funcţionarilor publici. .
P rin urmare, punerea lor în disponibilitate pe baza unui ra­
port motivat, este legală, întrucât satisface cerinţele leg ii care
organizează această funcţiune. (Cas. I I I dec. 381-926, Jurisprudenţa-
Generală 1558-926; în acelaş sens: Cas. I I I dec. 673-926, Jur.
Rom. 304-926).
10. — Legea generală de pensiuni (art, 57) prevede pentru
funcţionarii Casei generale de pensiuni, dreptul de a beneficia
de dispozitîunile legii Statutului funcţ. publici.
P rin aceasta însă, legiuitorul nu a înţeles a da acestor func­
ţionari drepturi mai m ari decât celor din alte administraţiuni
supuse regim ului legii statutului func{. publici şi să-i declare
stabili chiar fără îndeplinirea condiţiunilor legale, ci a pre­
văzut pur şi simplu că regim ul aplicabil funcţionarilor Casser
de pensiuni nu este reglementat prin dispozi{iuni speciale ci ră­
mâne cel prevăzut de Statut pentru funcţionari în genere.
P r in urmare, în speţă, fiind constatat că recurentul im piegat
cl. IlI-a în Direcţia pensiilor din Minist. de finanţe, n’a putut, d o ­
bândi stabilitatea dacă nu îndeplineşte condiţiunile art, 64 din
 75

Statut, recursul este neîntemeiat (Cas. I I I dec. 521-926, Jiwispru-

denia Generală 1740-926).
11. — Biserica creştină. ortodoxă este o instituţie de Stat,
încadrată în complxul legiu irilor Statului român, iar m em brii
ei sunt funcţionari publici. Aşa fiind, transferarea unui preot nu
scşpă de censura instanţelor civile, pe m otiv că sprijinindu-se
pe sfintele canoane, ar constitui o chestiune pur spirituală, ci ur­
mează a se aplică textele respective din legea clerului mirean. (Cas.
III, dec. 119 din 927, Pand. Săpt. p. 304 din 927, Jim sprudenţa
G n em lă 1592 din 927).
12. — Un pedagog de liceu nu se poate prevala de stabi­
litatea acordată de Statutul funcţionarilor publici, deoarece, po­
trivit art. 4 şi 33 din statut şi 67 din regulam., partea a Il-â a
Statutului referitoare la numiri, revocări, pedepse, stabilitate, etc.,
nu se aplică decât numai functionarilior de pură administraţie
(de birou), iar celorlalţi funcţionari, cari au legi, speciale, li se
aplică acele legi speciale, în speţă pedagogilor de liceu li se a-
pică legea şi regulamentul învătământuui secundar. (C. Ap. Chi-
şinău I, clec. civ, 34 din 926, Bul. C. Ap. 18 din 927).
13. — Pădurarii Statului fiind funcţionari silvici, în con­
formitate cu dispoziţiile art. 33 din legea Statutului funcţ. pu­
blici, nu le sunt aplicabile dispoziţiunile acelui Statut, deoarece
ca funcţionar tehnic şi de specialitate, este supus leg ii p. organiz.
corpului silvic din 26 Sept. 1926. (G. Ap. Chişinău I, dec. civ. 143
din 926, Bul. C. Ap. 148 din 926 şi Jurisprudenţa Generală 1690
din 926).
14. — Serviciul de advocat al Prim ăriei, este un erviciu pu­
blic. •
Partea II-a din legea p. Statut, funct. publici, privitoare la
condiţiunile de admisibilitate, num iri şi înaintărkşi declararea ca
defin itivi a funcţîonarlor publici, nu se aplcă funcţionarilor de
specialitate numiţi pe baza art. 99 al. I din legea unificării adm i­
nistrative. (C. Ap. Galaţi I, dec. civ. 50 d in 927, Bul. C. Ap. 123
din 1927).
15. — In coîormitate cu disp. art. 3 din legea pentru organiz.
corpului tehnic, lucrările publice de cari se vorbeşte în art. 2 se
vor executa sub autoritatea Ministerului Lu crărilor Publice, iar
art. 3 dm regulamentul acestei legi prevede că aceste lucrări
sunt conduse de personalul technic prevăzut prin lege şi care
rămâne şub autoritatea M inisterului Lucrărilor Publice în lot ce
priveşte admiterea, înaintarea şi poziţia lor în corp, precum şi
aplicarea pedepselor şi m ăsurilor disciplinare.
Din moment ce corpul technic al acestui minister, din care
face parte şi recurentul în calitatea sa de inginer, are o lege şi
iun regulament special, conform citatelor texte, m em brilor aces­
tu i corp nu li se aplică Statutul funcţ. publici, ci îşi păstrează
poziţiunea ce rezultă din legea pentru organiz. corpului technic,
 — 76 —

întrucât nu contrazice întru nim ic dispozitiunile din prim a parte a

Statutului, deoarece legiuitorul- a înţeles să facă o distincţie în­
tre anumite categorii de funcţionari, cari prin poziţiunea şi rolul
ce au de îndeplinit în Stat merită să se bucure de un tratament
special, — şi între aceşia sunt incontestabil şi m em brii corpului
technic. A stfel fiind, Curtea de A p el nu a violat dispozitiunile
citatelor texte de legi când a hotărât că m em brilor corpului tech­
nic li se aplică dispozitiunile legii lor speciale de organizare,
iar nu Statutul funcţionarilor publici. (Cas. III, dec. 308 din
927, Jurisprudenfa Generală, 1859 din 1927).

ART. 34. — Administraţiile publice se împart în ad­

ministraţii centrale cu serviciile lor exterioare şi adminis-
traţiurdle locale judeţene şi comunale.
In admnistraţiunile centrale, funcţiunile după grad se
succed astfel: director general, subdirector general, director,
subdirector, şef de serviciu, şef de biurou, subşef de binrou,
impiegat şi impiegat stagiar.
Funcţiunile vor fi împărţite în clase, conform legilor
speciale de organizare.
Funcţiunile de inspector general, de inspector şi subdi-
inspector, se vor clasă şi echivălă prin legile de organizări.
Denumirea funcţiunilor administrative din serviciile
exterioare şi administraţiile locale, va fi determinată prin le­
gile de organizare ale fiecărei autorităţi, adoptându-se de­
numirile şi echivalându-se, pe cât posibil, cu cele fixate
pentru administraţiunile centrale. (Art. 33, 35 lege, 68, 69
regulam.).
INDEX
Ciase 6 Ierarhie 4
Desb. pariam. 1—3 Ministru 4
Grade 5

Luără ri 'prelim inarii. 1. — Cuvintele „conform legilor spe­

ciale de organizare” , au fost introduse de comitetul delegaţilor-
Senatului. (Desb. Sen. p. 1151 din 923).

2. — Desb. Pariam. — D. N. G. Popoviei: Am de făcut o observaţie

la alin. 3 care zice: funcţiunile inferioare celei de subdirector vor îi împăr­
ţite în clase, conform legilor speciale de organizare. De ce numai cele
inferioare?
Să luăm un caz: X subdirector, este un funcţionar bun, dar din
cauză că nu se poate creiâ funcţiunea de director, el stă subdirector. Nu
 77

credeţi că este normal, că dacă nu; poate să treacă 'a1 un grad superior,
să poată căpăta un mic spor de salar, prin clasă? Deci să zicem: Func­
ţiunile se împart în clase, conform legilor speciale- de organizare ”
Mai cer să se adauge şi funcţiunea de inspector general, fiindcă simt
şi inspectori generalii,
— Se consultă comitetul delegaţilor.
D. C. D. Dimitriu, raportor: Propunerea d-lui Popovici s'a admis
pentrucă şi în intenţiunea noastră a fost să spunem că funcţiunile sq îm­
part în clase, conform legilor speciale de organizare.
De asemenea s’a admis şi propunerea privitoare la inspectorii ge­
nerali, trebuie adăugat cuvântul „inspector general”.
Aşâ dar la alin. 5 se ^ zice: Funcţiunile de inspector general, ins­
pector şi subinspector...”; iar la alin 3 „funcţiunile vor ii împărţite în
clase, conform legile* speciale de organizare”. Se şterge cuvântul „infe­
rioare” şi rămâne: „Funcţiunile vor fi împărţite în clase”.
— Se pune la vot art. 34 cu aceste modificări şi se admite. (Desb.
Senat. p. 1201 -1202 din 1923).
3. — Acest text a fost votat fără vreo discutiune de Adun. Depu­
taţilor. (Desb. Ad. Deput. p. 2710 din 923).
4. — P rin „ierarhie“ ’ trebuie să înţelegem ordinea, subordi-
naţiunea şi legătura care există între diversele autorităţi adminis-
strative de aceiaş categorie. Ierarhia descinde de la autoritatea su­
perioară până la autorităţile cefe mai inferioare prin o serie de
grade. Fiecare ministru e şeful ierarhiei în departamentul său
ministerial. P rin m ijlocu l ierarhiei, acţiunea plecând de la cern
tru, se transmite printr’un lanţ neîntrerupt de agenţi până la cei
mai inferiori. (Paul Negulescu. — Tratat de drept ad-tiv, I, p.
402 şi 529).
5. — Legiuitorul a reglementat numai gradele funcţionari­
lor din administraţiile centrale, cum ar fi Ministerele, Casa P ă ­
durilor, etc. (al. I şi II), iar funcţiunile adm inistraţiilor locale şi
ale serviciilor exterioare urmează a-şi păstră organizarea pe care
o au prin legile lor organice speciale (alin. final), căutându-se a-
similarea cu ierarhia prevăzută în adm inistraţiile centrale.
6. — Deasemeni, împărţirea funcţiunilor în clase are de scop-
a recunoaşte vechimea şi activitatea funcţionarilor prin înainta­
rea în clasă, căreia îi corespunde mărirerea salariului.

ART. 35. — Însărcinările cu caracter special, precum:

bibliotecar, registrator, arhivar, etc., se vor îndeplini prin
âelegaţiuni date de şeful superior al autorităţii respective,
de către unui din funcţionari până la gradul de şef de ser­
viciu inclusiv. (Art. 70 regulam.).

L u cră ri p relim in a rii. 1. — Exp. de m otive. — In partea Il-a,

după cum am arătat mai sus, se cuprind dispoz-iţiunile speciale
 — 78 —

pentru funcţiunile administrative, cari având acelaş caracter, pot

fi supuse aceloraşi regule. P rin art. 34 se face clasificarea lor, iar
prin art. 35 se dispune ca funcţiunile cu caracter special, pre­
cum: biblioteer, registrator, ete., cari prin natura lor e în intere­
sul serviciului a nu se schimba titularii, am prevăzut că pot fi
înaintaţi pe loc până la gradul de şef de serviciu inclusiv. A m
găsit că sistemul gradaţiilor pe loc nu e justificată pentru adm i­
nistraţii unde există o ierarhiei ce permite funcţionarului capa­
b ili de a-şi îmbunătăţi situaţia prin înaintare. (Desb. Senat. p.
1159-923).

2. — D esb. P a r ia m . — D. N . G . P o p o x i c i : D-le preşedinte, în art.

34, alin. 2, se arată cari sunt funcţiunile. Aici însă venim cu alte func­
ţiuni. Trebuie să se zică „însărcinările cu caracter special”, în loc de:
, f '.moţiunile cu carater special”.
D. C. D . D im it r iu , raportor: Aveţi foarte multă dreptate.
— Se pune la vot art. 35 cu modificarea propusă de d. Popovici
şi se primeşte. (Desb. Sen. p. 1202 din 1923).
3. — Acest text a fost votat fără vreo discu(iunc de Adun. Deputa­
ţilor. (Desb. Ad. Deput. p. 2710 din 923),

4. — Obseroafium. — însărcinările cu caracter special pre­

văzute în art. 35 urmează a se socoti c.a: enumerative, iar nu cu
un caracter lim itativ, consacrând astfel dreptul de comandament
şi ideia de subordonare pe cari le im plică orice ierarhie adminis-
strativă.
5. — A rh iva r la Teatrul Naţional. — V. art. 7 Nr. 16.
6. —r înaintări. — V . art. 47 Nr, 3.

CAPITOLUL II
Condiţii de adm isibilitate.

ART. 36. — Pe lângă condiţiile generale de admisibi

litate prevăzute la art. 5, pentru a ocupă o funcţiune supe­
rioară aceleia de subşef de biurou, titularii trebuie să aibă
o diplomă universitară sau a unei şcoli superioare echiva­
lente, pentru celelalte funcţiuni, cel puţin liceul sau o şcoală
echivalentă.
!n serviciile exterioare şi la administraţiunile locale în
lipsă de candidaţi cu titluri universitare, se pot admite, pen­
tru funcţiunile superioare celei de subşef de biurou sau e-
cfuvalente şi absolvenţii liceului, iar pentru funcţiunile infe-
 79 —

rioare, cu absolvenţa cursului secundar inferior, sau titluri

echivalente până la subşef de biurou.
Lipsa candidaţilor titraţi se va constată printr’un pro-
ces-verbal încheiat de autoritatea respectivă după 15 zile
dela publicarea vacanţei. (Art. 5, 34 lege, 76, 122 regulam.).
L u cră ri jir elim ina torii. 1. — Cuvintele „sau titlu ri echivalente
până la subşef de birou” , au fost adăogate de Comitet, delegaţi­
lor Senatului. (Desb. Sen. p. 1150-923).

2. — Desb. Pariam. — D. I. Panaitescu: D-le preşdinte, la aliniatul

II al acestui articol am onoare să propun următorul amendament:
„Lipsa candidaţilor titraţi se va constata printr’un proces-verbal în­
cheiat de autoritatea respectivă, după 15 zile dela publicarea vacanţei în
Monit. Oficial.
I. Panaitescu, Sima Niculescu, G: B. Popescu, Const. I. Nicolaescu,
Emil Petrescu. ,
Rostul acestui amendament este ca să împiedice înlăturarea candi­
daţilor cari ar îndeplini condiţiunile cerute.
D. .N. G. Popovici: Propun să se facă o inversiune în redactiuneaa
alin. II şi anume: „In serviciile exterioare şi la administraţiunile „jude­
ţene şi comunale”, în Jipsă de candidaţi cu titluri universitare, se pot ad­
mite şi absolvenţii liceului pentru funcţiunile suptrioare celei de subşef
de biurou sau echivalente, iar pentru funcţiunile inferioare, şi anume până
la subşef de 'biurou, absolvenţii cursului secundar inferior sau titluri echi­
valente”,
D. C. D. Dimitriu, raportor: In ceeace priveşte amendamentul pro­
pus de d. Panaitescu, comitetul delegaţilor l’a admis, în ideia ca să asigure
cât mai mult calitatea celor cari vor ocupă funcţiunile de Stat în viitor.
N’am vrut ca să lăsăm numirea în aceste funcţiuni la discreţia au­
torităţilor cari ar putea afirmă eă nu se găsesc candidaţi. De aceea va
publică vacantele ivite şi, numai după ce nu se vor găsi candidaţi titraţi-
se vor admite icei cari au titluri mai inferioare.
In ceeace priveşte propunerea d-lui Popovici, cred că nu trebuie să
se introducă cuvintele „comunale şi judeţene”, pentrucă nu e vorba- nu­
mai de institutiuni comunale, ci şi de alte administraţii, de aceea trebuie
să lăsăm textul aşâ cum este.
—• Se pune la vot amendamentul propus de d. Panaitescu şi se
admite. ((Desb. Sen. p. 1202 din 923).
3. — Acest articol a fost votat fără vreo discuţiune de Adunarea
Deputaţilor. (Desb. Ad. Dep. p. 2710 din 923).

CAPITOLUL III
Despre numiri şi înaintări.
ART, 37. — Nimeni nu poate fi numit în tr’o funcţiune
publică decât în baza unui examen de capacitate.
 — 80

Funcţionarii astfel numiţi se consideră ca stagiari timp

de un an. După acest termen, acei cari vor fi găsiţi destoinici
de către comisiunea pentru propuneri de numiri şi înaintări
vor fi declaraţi definitivi.
Comisiunea se va pronunţă pe baza notelor şefilor ie­
rarhici ai funcţionarului.
Funcţionarului care nu va fi găsit apt pentru definiti­
vat, se va acordă dreptul de a mai face încă un an stagiu.
Dacă nici după trecerea acestui timp el nu va fi găsit apt
pentru a fi declarat definitiv, va putea fi depărtat din func­
ţiune.
Numirile stagiarilor, precum şi a funcţionarilor defini­
tivi, se vor face în ordinea clasificărilor şi pe măsura va­
canţelor. (Art. 7, 38, 39, 40, 44, 48, 63 lege şi 31, 71 73—
79. 112 regulam.).
INDEX
Acţiune 10 Legi speciale 7
Advocat 10 Limba oficială 9
Desb. pariam. 1 -5 Numire 6 -7
Disponibilitate 8 Policitatie 6
Examen 7 Stabilitate lt
Stagiar 7

L u c ră ri p relim in a rii. 1. — Exp. de m otive. — In capitolul III

şe cuprind dispozitiuni relative la num iri şi înaintări. S‘a urm ă­
rit prin aceste dispozitiuni de a se luă. num iriile şi înaintările
din puterea şefilor de autorităţi, încredintându-le unor comisiuni
compuse din funcţionari de carieră. P rin acest m ijloc credem că
pe deoparte se garantează o mai bună alegere, iar pe de alta se
scoate politica din administraţie.
E de dorit ca acest corp fuctionăresc să-şi înţeleagă im por­
tanta rolului ce i se atribue şi să caute pe cât posibil prin alege­
rile ce vor face cu ocazia num irilor şi prin dreapta răsplată a mun­
cii, cu ocazia înaintărilor, să ridice prestigiul din care fac parte
şi să-i întărească autoritatea în interesul bunului mers) al tării. Un
bun corp de funcţionari e cea mai sigură garanţie pentru propă­
şirea unei ţări.
Singurul m ijloc de a înlătură favoritism ul şi influenţa po­
litică, eră de a supune recrutarea şi înaintarea acestui personal,
nu ca până azi la discreţia în genere a unor persoane ca şefii de
autorităţi, ci unor comisiunij în cari pe de o parte să se tie seama
deodată ou drepturile personalului şi de nevoile serviciului. (Desb.
Senat, p. 1159-923).
 81 —

2. — D esb . P a r ia m . — D. I . P a n a ite s c u : D-le preşedinte, aşa cum

este redactat art. 37, înseamnă că funcţionarii numiţi de acum înainte, vor
trebui să depună două examene, unul ca să intre în funcţiune şi altul după
ce au făcut stagiul de un an.
Ori, a supune pe candidatul la funcţiune la două examene, îmi pare
foarte greu şi chiar de prisos.
In adevăr, în timpul stagiului nu ştiu de ce se poate ocupă func­
ţionarul mai întâi să cunoască serviciul care îl îndeplineşte, ori să se
prepare de examen în detrimentul serviciului?
Examenul de admitere îl înţeleg foarte bine, pentrucă acesta este
mijlocul de a se selectionâ candidaţii pentru o funcţiune.
Rostul stagiului este ca să se constate de şefii erarhici şi de şefii
superiori aptitudinile funcţionarului stagiar pentru funcţiunea pa care o
ocupă. Or, aptitudinea se constată nu prin examen, ci prin observaţia
şefulu erarhic de modul cum funcţionarul şi-a putut îndeplini serviciul,
pentrucă sunt funcţiuni publice în care cineva poate să aibe cunoştinţele
cerute, constatate prin diplome şi certificate, dar să nu aibă aptitudini
pentru aceste funcţiuni. Poţi să cunoşd foarte bine materia de drept, care
se învaţă la facultate, dar să nu reuşeşti a fi un bun funcţionar de poli­
tie sau de administraţie.
Pentru aceste motive îmi permit să propun următorul amendament
la acest articol: ■ •
„Alin. II al acestui artiool se modifică în chipul următor:
„Funcţionarii astfel numiţi se consideră ca stagiari timp de on an.
După acest termen, acei cari vor fi găsiţi destoinici de către „Comisiu-
nea pentru propuneri de numiri şi înaintări” vor fi declaraţi definitivi.
Comisiunea se va pronunţă pe baza notelor şefilor ierarhici ai funcţiona­
rului. Funcţionarului care nu va fi găsit apt pentru a i se acordă defini­
tivatul. i se va acordă dreptul de ia mai face încă un an stagiu. Dacă nici
■după trecerea acestui timp el nu va fi găsit apt pentru a fi declarat
definitiv, va puteâ fi depărtat din funcţiune.
/. P a n a ite s c u , C o n s t. /. N ic o la e s c u , G . B . P o p e s c u , S im a N ic u le s c u .
I. M o ld o v a n .
— Comitetul delegaţilor consultat, admite acest amendament-
— Se pune la vot art. 37 astfel amendat şi se admite. (Desb. Senat,
p. 1202 din 923).
3. — D is c u ţia g e n e ra lă A d . D e p u i, -r- D. l o r g u G . Ţ o m a : Viu la ca­
pitolul III din partea doua, care discută numirea şi înaintarea în tot cu­
prinsul lui. Eu găsesc mai întâi că dispozitiunile art. 38 şi 47 conţin lu­
cruri cari pot să lase o portiţă deschisă pentru favoruri personale. In in­
teres de serviciu bine motivat, zice art. 38, şi numai cu avizul conform
al comisiei pentru propuneri de numiri şi înaintări, se pot numi deadrep-
tul în funcţiuni vacante, până la gradul de subdirector inclusiv sau' func­
ţiuni echivalente, specialişti recunoscuţi... Trecând la art. 47 glăsuieşte:
înaintările se fae în ordinea înscrierii în tablouri.
Cu toate acestea Ia înaintări în servicii speciale autoritatea în drept
poate să se abată dela această normă..
,V a să zică, pentru toată lumea există o singură formă în care
 82

poate să fie cineva numit în ramurile cele rr.ai înalte, numai pentru „spe­
cialişti" şi „servicii speciale” zice proiectul, se tace o abatere. Eu îiU -.m î
pot închipui de ce fel de „specialişti recunoscuţi” şi de ce fel de „servicii
speciale” poate să fie vorba. Eu ştiu că fiecare funcţionar trebuie să fie
specialist în rostul său, şi în Austria, dacă nu erâ specialist, el, ori nu îna­
inta, ori trebuia să părăsească slujba. Şi cu asemenea dispoziţitme nu
mai erâ nevoie de alfi specialişti. Eu văd în această abilă formulă a pro­
iectului, posibilitatea de a se creiâ pentru anume persoane, a căror spe­
cialitate nu ştiu cine o va constată, slujbe superioare bine retribuite, pre- .
cum şi posibilitatea de a trece peste acei cari sunt dsla începutul carierii
lor mimai funcţionari şi cărora astfel li se ia posibilitatea de înaintare
Eu sunt de părere şi de credinţa că legea nu trebue să cuprindă
abateri de acestea, căci -ori este o normă şi o lege pentru toţi, ori, dacă se-
fac abateri pentru unii, atunci se vor face şi pentru alţii, iar abaterile
acestea nu sunt nici cele mai bune, şi nici cele mai folositoare. (Desb. Ad.
Dep. p 2670—2671 din 1923).
4. — D. E m . H a ţieg a n u . — Tot îri art. 37 mai prevedeţi că după
un an funcţionarul va fi definitiv dacă va fi bine clasificat de şeful de
serviciu. Pentrucă această clasificare este secretă, tânărul este absolut
lăsat în voia şi la bunul plac al şefului. Şi tot după acest articol dacă
nici în anul următor nu obţine calificarea şefului, atunci va fi îndepărtat.
Nu se poate lăsa tânărul la discreţia şefului; cu astfel de metode băgaţi
groază în tinerimea noastră, încât şi acei puţini cari au mai rămas în o-
ficii de Stat, vor căută, să scape.
. Tot în acest capitol sunt dispoziţiuni referitoare îa calificarea şefu­
lui care este o mare nedreptate, de care se plânge întreaga fu-ncţionă-
rime, pentrucă această calificare este secretă, se facs cu uşile închise.
Ia şopiirea la ureche, cu -deosebite intrigi.
Calificarea care o cere şi pretinde funcţionărimea, este calificarea-
pe fată; se califică funcţionarul, calificarea i se comunică, s' în- contra
acestei calificări are drept de apel. De aceea trebuie introdusă în sta­
tutul funcţionarilor calificare pe faţă, fiindcă toate numirile şi toate îna­
intările se fac pe baza calificărilor.
Dacă calificarea se face în mod' secret, atunci ce-i rămâne funcţio­
narului, cum -să se apere faţă de aceste calificări secrete, dela cari atârnă
toată existenta sa şi viitorul şi al lui şi a familiei sale. El este legat
astfel de mâini şi de picioare şi pus la discreţia şefilor. Aceasta nu se
poate admite; în toate ţările unde există fetatut, nu vorbesc nici de tara
ungurească, nici de Bucovina, dar în toate ţările unde există statut, este
admisă calificarea pe faţă şi cred că noi cari facem un statut a! func­
ţionarilor acum, pentr-u ce să fim retrograzi ? De aceia trebuie să insist
asupra acestei dispoziţiuni şi să vă rog să admiteti calificarea pe faţă,
pentrucă aceasta o -cere întreaga funcţionărime din ţară...
D. G e n e r a l A r t fm r V â iio ia m i, ministru de interne: Vă rog, d-le de­
putat, arătaţi-mi şi mie unde se vorbeşte în proiect de -calificări secrete12
D. E m . H a ţie g a n u : Există astăzi în tara românească calificare pe­
tală?
O voce : Da !- La toate ministerele.
 83 -

D. General Arthur Vâitoianu, ministru de1 interne: Aţi afirmat că

în textul legii se vorbeşte că aceste calificări sunt secrete.
Vă rog să-mi arătaţi textul legei.
D. Etn. Haţieganu: Puneţi în lege, d-le ministru, un cuvânt că nw
sunt secrete şi eu retrag această observaţiune. D-le ministru, faceţi-o de­
claraţie aici în şedinţă că sunt deschise, pe faţă calificările.
D. General Arthur Vâitoianu, ministru de interne: Daţi-mi voie să
vă întreb un lucru: calificare; ce înţelegeţi d-voastră prin acest cuvânt?
Calificarea este o notă .de serviciu în care se înscrie tot ceeace
priveşte pe funcţionar ca atitudine, conduită, etc, tot ce poate avea o
influentă asupra înaintării lui.
Ei, bine, acest lucru nu este secret. '
' D. Em. Haţieganu: Va să zică calificarea este deschisă, pe faţă.
Foarte -bine, numai s’o introduceţi expressls verbis în legea d-voa-
stră. (Desb. Aid. Deput. p. 2674 din 1923).
5. — Discuţia pe articole. — D. Emil Haţieganu: D-lor, la art. 37,
în lociil alineatelor 1, 2, 3 şi 4, propun următoarele:
„Funcţionar stagiar poate fi numit acel care întruneşte toate con-
diţiunile de admisibilitate statornicite prin această lege.
„Admiterea în fuincţiune a stagiarului nu rămâne definitivă decât
după un an efectiv servit şi după depunerea unui examen in specialitatea
serviciului unde funcţionează.
Stagiul poate ifi prelungit cu un an şi dacă nici după trecerea acestui
timp el nu va fi găsit apt pentru a fi declarat definitiv, ar putea fi re­
vocat din serviciu.
„Alin. ultim suprimat.
E. Haţieganu, Sever Bocu, Sever Dan, 1. Gropsoreanu şi alţi.
D. Em. Dan, raportor: D-lor deputaţi, comitetul delegaţilor nu'poate
să primească amendamentul d-lui Haţieganu, căci interesul este ca să
supun la examen pe candidatul la funcţiune înainte de a-1 primi, dar după
,ce Tam. primit, nu mai pot să-l apreciez după examen, oir singura apreciere
este a şefilor cu cari vine în contact şi cari îi examinează în fiecare zi,
cum îşi îndeplineşte atribuţiunile.
De aceea a-şi ruga pe d. Haţieganu să-şi retragă amendamentul.
t~ Se pune la vot amendamentul d-lui Haţieganu şi se respinge.
(Desb. Ad. Deput. p. 2710—2711 din 923).

6. — D octrina şi observafiuni. ■— N um irile în funcţiunile pu­

blice, m ai cu seamă. în urma sistemului consacrat de Statut, se
datoresc mai totdeauna unor policitaţiuni. In adevăr, se spune în
art. 37 că „nim eni nu poate fi num it în tr’o funcţiune publică de
cât în baza unui examen de capacitate” ; anunciul' de fixarea ter­
m enului pentru examen, care de obiceiu1 se face cu oferirea unui
număr de locuri vacante, constituie policitaţie, acel soUius offe-
rentis prom is sum, care urmează să fie acceptată, de către acei că­
rora le eiste adresată, .adică de .către candidaţi. Această acceptare
«d u să la cunoştinţă autorităţii ce a oferit locurile anunţând exa­
 — S i ­

menul, poate să constituie juridiceşte un raport în sensul că po-

licitatia nu mai poate fi retrasă până la îm plinirea condiţiei, a*
dică până la tinerea examenelor în urma cărora candidatul ad­
mis în condiţiile ofertei făcută de autorităţi, capătă drepturi] ie a-
cordate de legi.
7- — Orice funcţionar, pentru a fi num it într’o funcţie pu­
blică, trebuie să depună un examen de capacitate. Bine înţeles,
această dispoziţie se aplică tuturor funcţionarilor, afară de c»i
prevăzuţi în art. 33, a căror situaţie continuă să se guverneze du­
pă legile lor organice. In această categorie intră magistraţii, m em ­
brii corpului diplomatic şi consular, didactic, eclesiastic, m em brii
tuturor corpurilor tehnice şi de specialitate, precum şi funcţio­
narii Corpurilor legiuitoare.
După ce funcţionarul a depus acest examen, el este consi­
derat stagiar tim p de un an. După trecerea acestui răstimp, co­
misia pentru propuneri de num iri şi înaintări va examina situa­
ţia fiecărui stagiar şi acei cari vor fi găsiţi destoinici, vor fi de­
claraţi definitivi. Această examinare se va face pe baza notelor şe­
filor ierarhici ai funcţionarului.
Acesta este a doua cale prin care se poate dobândi stabili­
tatea. Dispoziţia aceasta a art. 37 din Statut merită deosebită a-
tentie, prin faptul că introduce pentru prim a dată ca criteriu de re­
crutare al funcţionarilor administrativi, examenul de capacitate.
De sigur, este un început fericit, dar fără prea mare însemnătate.
Este adevărat că în alin. penult. al art. 37 legiuitorul adaogă că
funcţionarul care după trecere de un an nu va fi apt pentru de­
finitivat, va avea dreptul la un nou stagiu de un an. Dacă nici
după trecerea acestui răstimp, nu va fi găsit apt pentru a fi de­
clarat definitiv, va putea fi îndepărtat din funcţiune.
A tât dispoziţia în sine, cât şi modul ei de redactare sunt cri­
ticabile. Este drept că legiuitorul a pornit deja o intenţie bună.
dar atâta nu este deajuns. (G. Alexianu, Statutele funcţionarilor
publici în Rev. Dr Publ. I, p. 538— 539).
8. — Ce se va face însă cu funcţionarul pus în disponibilitate
conform art. 20 din Statut? Acesta de sigur că va puteâ fi repri­
mit în serviciu, fără a m ai fi obigat a depune examenul de capa­
citate; pentru el funcţiunea puhlică este un drept câştigat a cărui
exercitare a fost temporar suspendată. Punerea sa în disponibili­
tate nu este o îndepărtare definitivă din serviciu, ci provizorie şi
cu facultatea pentru autoritate de a-1 reprim i în cadrul vacanţe­
lor ivite (cf. art. 20 Nr. 1). De altfel, rigoarea art. 20 din Statut
care prevede aceasta, s’a căutat a se ameliora prin art. 51 alin.
final din regulament, care prevede că „după însănătoşire, la ce­
rere, va fi reprim it în prim ul post vacant similar sau inferior,
dacă este acceptat de funcţionar” . înscrierea unei asemenea dis-
pozitiuni în lege ar fi fost mult m ai eficace!
9 . — In aceiaş situaţie se vor află şi acei cari nu cunosc lini-
 — 85 —

ba oficială a Statului şi prin consecinţă vor fi îndepărtaţi d i »

funcţiune conf. art. 3 i d in regulamentul Statutului.
Pentru această categorie de funcţionari, socotindu-se de ase­
m eni că au un drept câştigat în ce priveşte funcţiunea lo«r, nu se
va cere decât prezintarea şi admiterea la examenul instituit în
acest sens, urmând apoi a fi „reprim iţi în serviciu în locurile va ­
cante” . (cf. art. 8 Nr. 6). _
10. JurisjwudentcL — Un funcţionar, conf. art. 4 şi 8 1. cont.
ad-tiv, nu poate reclama contra unui act ilegal de revocare din
funcţiune, decât dacă dovedeşte că legea îi recunoaşte dreptul
de a ocupa funcţiunea în mod stabil sau inam ovibil, căci, dacă
legea nu-i acordă un asemenea drept, revocarea rămâne la apre­
cierea administraţiei de care depinde. .
Drepturile advocaţilor funcţionari publici sunt determinate
de legea generală a Statutului funcţionarilor publici, care preve­
de .prin art. 7 că numai funcţionarii defin itivi şi inam ovibili se
bucură de stabilitate, iar prin art. 37, că funcţionarii numiţi după
promulgarea acelei legi se pot declară defin itivi şi deci se bucu­
ră de stabilitate numai după un an delà acea promulgare; că deci,
un advocat num it după promulgarea leg ii menţionate şi funcţio­
nând m ai puţin, de un an, neavând dobândită stabilitatea în func­
ţiune» nu are nici dreptul de â reclamă în contencios câd ar fi
fost scos din funcţiune. (G. Ap. Ghişinău I, dec. 144 din 926 PançL
Rom. 36 I I I 927, Bul. C. Ap. 43 din 927).
11. — Stabilitate — dobândire. V. art. 7 Nr. 8.

ART. 38. — In interes de serviciul bine motivat şi nu­

mai cu avizul conform al comisiei pentru propuneri de nu­
miri şi înaintări se pot numi deadreptul în funcţiuni vacante,
până la gradul de subdirector inclusiv sait funcţiuni echiva­
lente, specialiştii recunoscuţi şi cari îndeplinesc celelalte
condiţiuni legale.
Asupra acestor numiri^ după trecerea de un an, com i­
sia pentru propuneri de numiri şi înaintări se pronunţă din
nou dacă e locul a le acordă definitivatul, numai pe baza
recomandaţiunilor şefilor ierarhici, (Art. 5, 36, 39, .48 lege
şi 80 regulam.).
1. —- D esb . P a r ia m . — S en a t. — D. C. D . D im it r in , raportor: Aici
urmează să facem modificarea privitoare la titlul comisiunii de propuneri.
Va avea aceeaş denumire ca în articolul precedent.
— Se pune la vot acest articol ou modificarea propusă de d. ra­
portor şi, se admite. (Desb. Sen. p. 1203 din 923)
2. — • A d u n . D ep u t. — D. E m . H a tie g a n u : Propun următorul amen­
dament.
 — 86 —

„Art. 38. La alin. I se intercalează:

„Numirile stagiarilor precum si a funcţionarilor se vor face în or­
dinea veohimei clasificărilor şi pe măsura vacantelor.
Nimeni nu poate fi numit pentru prima dată decât în primul grad
al functiunei şi înaintat decât în clasa şi gradul imediat superior.
D. Lascii, Sever Bocu, /. Gropşoreana, V. Goldiş şi alţii.
Dacă cineva este numit să fie primit în gradul funcţiunei celei mai
mici, nu ca să vie cineva să! sară! la grade mai superioare, trebue să fie
o scară.
Pentru specialişti este o dispoziţiune specială.
D. Em. Dan, raportor : D-lor deputat'-, vă rog să respingeţi amenda­
mentul d-lui Haţiegan, fiindcă lucrul este prevăzut în dispozitiimile legii.
In mod excepţional şi numai pentru specialişti se pot sări gradele
— Se pune la vot amendamentul d-lui Haţiegan şi se respinge.
— Se pune la vot art. 38 şi se admite nemodificat. (Desb. Adun.
•Deput. p. 2711 din 923).

3. Observaţiuni. — „Interesul de serviciu” va rămâne for­

m ula clasică în virtutea căreia şi apreciind cu totul liber, m iniş­
trii respectivi vor putea numi persoanele pe cari de asemeni vor
avea latitudinea să le aprecieze întrucât sunt „specialişti recu­
noscuţi” .
■ 4. — Dacă nu se va recunoaşte în prim ul an definitivatul
celor num iţi conform art. 48, vor putea fi menţinuţi încă un an
şi dacă nici după acest termen nu vor fi găsiţi apţi de a fi de­
claraţi definitivi, vor fi îndepărtaţi din funcţiune potrivit dispo­
ziţiilor art. 37 din Statut.

' ART, 39. — Toate numirile şi înaintările se vor tace

cu avizul conform al comisiunilor speciale ce se înfiinţează.
In administraţiile publice ale Statului, aceste comisiunî
se vor formă pe minister, iar pentru direcţiunile speciale
dependinţe de minister, pe direcţiune şi se vor compune din
totalitatea directorilor generali sau directorilor conducători
de servicii, sub preşedinţia secretarului general.
Aceste comisiuni au competinţa asupra întregului per­
sonal administrativ, Interior sau exterior, ce depinde de
acel departament sau direcţiune. (Art. 40 şi urm. 47 lege,
72, 80 regulam.).

1. — Desb. Pariam. — Senat. — Acest text a fost votat fără nici

o discuţi tine de Senat. (Desb. Sen. p. 1203 din 923).
2. Adun. Depui. — D. Em. Dan, raportor, d-lor, la acest articol
s’a propus următorul amendament:
 — . 8? —

„Art.39, alin. 2 să se modifice astfel: ~

„In administraţiile publice ale Statului aceste comisiuni se vor for­
mă pe minister, iar într’o direcţiune specială dependinţe de minister, pe
direcţiune, şi se vor compune din totalitatea directorilor generali sau di­
rectorilor conducători de servicii şi a unui ales al funcţiunilor dintre func­
ţionarii superiori, sub preşedinta secretarilor generali.

C. Moldovanu, I. Matei, M. Brădiceatiii şi alţii. ,

D. General Arthur Văitoianu, ministru de interne: D-lor deputaţi,
asupra amendamentului relativ la dispoziţiunea că în eomisiunea pentru*
propunerea la înaintare şi numire să se găsească şi un ales al funcţiona­
rilor, eu sunt contra acestui mod de a vedea; căci nu este admisibil ca un
funcţionar să -aibă încrederea funcţionarilor până la gradul de subdirector
inclusiv şi de îndată ce a trecut la -gradul de director, el să piardă acea­
stă -încredere, deşi a fost ales prin propunere de eomisiunea din care face
parte. : .
Desigur că toate propunerile de numiri şi înaintări se fac de o.
comisie instituita din toţi funcţionarii superiori, di-recton ,de servicii, di­
rectori generali. * .
Şi care e modul practic de a.se.faceînaintarea? Directorul de ser­
viciu, din - direoţia în care 'se găseşte: funcţionarul, este singurul poate
mai în (drept să cunoască) funcţionarii cari lucrează şi el este acela indi­
c a t’să facă propunerea pentru înaintare. Toţi ceilalţi, adunaţi în comi-
siune, judecă această propunere de înaintare în raport cu interesele
nu numai ale comisiunei, dar ale întregii instituţii şi deci ale Statului şi sta­
bilesc tabloul de înaintare. . •
Iată cum e .organizată eomisiunea aceasta de înaintare şi vă rog
să constataţi un lucru, dacă am admite astăzi ca un funcţionar să fie
ales de funcţionarii publici, ia gândiţi-vă ce are să se întâmple când toţi
funcţionarii din toate celelalte [instituţii de Stat vor cere să-şi trimeată
şi dânşii pe alesul lo-rî Va fi nevoie de o întreagă legiferare, ca să se
•admită -această dispoziţie şi vom avea atunci magistraţi, medici, ingineri
şi pe toţi cari pe baza or-ganizărei acesteia pentru -funcţionarii adminis­
trativi, vor trebui să-şi trimeată şi ei pe alesul lor. Atunci nu ne mai ră­
mâne, d-lor, decât un singur lucru — să ne ferească Dumnezeu de aceia­
şi sunt si-gur c| nu se va întâmpla, căci în. armata noastră bunul simţ
există — ca să-şi aleagă şi armata şi să trimeată un reprezentant. A -
tunci ar fi să deschidem larg porţile lui Troţki. (Aplause).
— Se pune la vot amendanintul propus şi se respinge.
— Se pune la vot art. 39 şi se admite nemodificat. (Desb. Ad. Deput.
p. 2711 din 923).
*
3. D octrina şi observapuni. — Este locul să observăm că a-
tunei când e vorba de avizul conform , acest termen are a se în­
ţelege nu în sensul că avizul este obligator pentru Ministru, ci că
M inistrul nu poate face o transferare sau pedepsire, fără să aibă
avizul conform. M inistrul poate însă să nu execute un aviz con­
 88 —

fo rm şi să nu ia măsura pe ca rei-o indică comisia. (G. Alexianu.'

Statutele funcţionarilor publici în Rév. Dr. Publ. I, p. 547).
4- — Pentru constituirea com isiunilor. propunătoare de nu­
m iri şi înaintări, a se vedeâ reglementarea amănunţită din art.
72 regulam.
5. — Jurisprudenfa. — Ordinea sau succesiunea gradelor de
înaintare a funcţionarilor publici fiin d prevăzute şi determinate
de legile organice respective şi aplicabile de organele executorii
ale autorităţii administrative, ia r nu de cele consultative, cum
sunt comisiunile de înaintări, urmează că aceste comisiuni nii
au nici-o competintă de a fixă şi im pune gradul la care fuctio-
narul trebuie să fie avansat, ci numai de a aviză dacă dânsul
m erită sau nu să fie avansat la gradul imediat superior prevăzut
de lége.
In speţă, comisiunea dându-şi avizul pentru înaintarea re­
curentului, m otivând că m erită această distinctiune, ea şi-a în d e­
p lin it pe deplin rolul şi atributiunea ce avea, în sensul intereselor
recurentului, iar cât priveşte gradul ce i se va putea conferi re­
curentului de ministru, pe baza recomandatiunei, el1 este prevă­
zut de legea organică ce-1 conduce şi nici ministrul, nici com i­
siunea de înaintări nu poate să-i confere altul; deci avizul comi-
siunei, în această privinţă, este inoperant şi recursul contra lui
este lipsit de interes. (Gas. III, dec. 674 din 926, după divergentă,
Junsprudenţa Generală 1689 din 926).
6. — ' Persoană nepropusă la înaintare. V. art. 47 Nr. 5.
7. — A vize. V. art. 66 Nr, 11.

ART. 40. — Comisiunile pentru propuneri de numiri

şi înaintări tuturor funcţionarilor judeţeni ai comunelor
urbane nereşedinţe şi comunelor rurale se vor compune din
.3 membri şi anume:
1. Directorul prefecturii;
2. Secretarul consiliului judeţean;
3. Un delegat desemnat din sânul ei de delegaţia per­
manentă şi care va prezidă de drept comisiunea.
Pentru comunele urbane reşedinţe se compune din:
1. Secretarul primăriei;
2. Un şef de serviciu, cel mai vechiu şi mai înalt în grad;
3. Un delegat al consiliului comunal desemnat de con­
siliu şi care va prezidă de drept comisiunea.
Secretarii consiliilor judeţene şi consiliilor comunale, se
.numesc de consiliile respective. (Art. 99. 153 1. organiz.
£ dative, 72 regül. Statut).
 — 89 —

INDEX
Comisiuni 5 . Desbaterî páriám. 1—4
Comune urbane 5 Secretari ' 6

i. L u cră ri p re lim in a rii. — Constituirea comisiunilor pentru'

propuneri de num iri şi înaintări, aşa cum a fost votată, se daţo-
reşte comisiei deleg. Senatului, care a dat această redactiune, în­
locuind ante-proiectul propus care prevedeâ o singură comisiune
pentru functioarii judeţeni, comunali sau oricărei instituţii
cu caracter local, compusă din: secretarul general al prefecturii,
secretarul consiliului judeţean şi ca preşedinte a l comisiei, un
consilier judeţean ales de consiliu.

2. — Desb. Pariam. Disc, gener. Senat. — D. Dr. N. Hasnaş: Iir

privinţa comisiunilor de numiire şi înaintări, îmi pare rău că nu am puiuţ
convinge pe menfbrii comitetului delegaţilor, ca şă aprobe şi un delegat
al funcţonarilor. La urma urmelor însă am zis şi eu că nu este mireasa
tocmai atât de urâtă pe cât se crede şi deci să ne mulţumim şi cu atât..
Cred că funcţionarii tretoue să aibă încredere în directorii lor. pen-
traci nu pot admite eu că toti directorii vor puteâ fi aşa de păcătoşi
• şi porniţi centra funcţionarilor de carieră şi- să , nu recunoască meritele
şi drepturile lor. Sunt foarte mulţi directori independenţi şi serioşi, cari
vor depune cu siguranţă toată energia lor pentru ca deptnrile funcţionarilor
subalterni ‘ să fie recunoscute, fapte constatate de altmintrelea, în minis­
terele unde funcţionează asemenea comisiuni. (Desb. Senat. p. 1170 din 923).
D C. D. Dimitriu, raportor: In cecace priveşte înaintările, am pre­
văzut Că ele nu mai pot rămâne în atribuţia exclusivă a şefului superior
şi le^am dat în cercetarea comisiunilor alcătuite-în aşa mod încât nu au
găsit obiecţiuni nici din partea adversarilor politici. S’a obiectat însă că,,
în compunerea comisiunilor am neglijat reprezentantul ales al funcţiona­
rilor. In mod categoric am. înlăturat alegerea în compunerea comisiunilor,
ca să nu transformăm corpul funcţionăresc într’o arenă de- luptă şi să
nu se creeze noui motive de desbinări. Ce garanţie mai mare poate fi
pentru un funcţionar decât atunci, când comisinnea de înaintare se com­
pune din înşişi directorii şi directorii generali ai serviciilor, cari cunosc mai
amănunţit întreaga activitate a funcţionarilor şi cari prin trecutul lor, prin
conştiinţa pe care au pus-o în îndeplinirea datoriei lor, sunt persoanele
cele mai autorizate pentru a se pronunţă asupra meritelor celor propuşi
la înaintare? (Desb. Senat. p. 1190 din 1923).
3. — Disc. pe articole. — D Sima Niculesca: D-Ior senatori, Ia acest
art. 40 am de făcut o observaţiune, şi anume: în compunerea comisiunilor
de înaintări, cari se pronunţă şi asupra transferărilor funcţionarilor jude­
ţeni şi comunali, intră ca preşedinte un delegat din delegaţia permanentă,
sau un delegat al consiliului comunal.
Or, aceştia sunt personalităţi politice, sunt oameni cari, pe baza po­
liticei lor militante, au intrat în aceste corpuri.
Ce rost au aceşti oameni ca să se pronunţe asupra meritelor func­
ţionarilor şi, cu deosebire, asupra transferărilor Ier.
 — 90 —

Până acum pefectul singur mntâ lin notar ori im funcţionar şi el

avea răspunderea.
După dispoziţia de aci, el va rugă pe delegat care îi este" un co­
religionar politic, şi va obţine foarte uşor avansarea unui funcţionar şi
mai cu seamă mutarea funcţionarului suspendai politiceşte.
Eu cred că, dacă este vorba să scoatem pe funcţionari din politică,
să lăsăm ca recomandările să se facă numai de funcţionarii de cariera,
aşa ca activitatea funcţionarului să fie privită prin prisma meritelor lui
ca funcţionar, iar nu prin aceea a meritelor lui politice.
De ceea eu propun ca eomisumile acestea să1fie compuse din: „di­
rectorul prefecturei, secretarul consiliului judeţean şi şeful direct ierarhic
al funcţionarului sau categoriei de funcţionari propuşi”.
Simu Niculescu, Dr. N. Hasnaş, Preot Preofescu, 1. Popescu-Pasâre,
indescifrabil.
Pentru notari, şefii ierarhici sunt administratorii de plasă...
D. Tony Iliescu: Dar în serviciul central, cine sunt?
D. Sima Niculescu: Se va compune acolo comishuiea numai din pri­
mii doi membri. Dar credeţi d-voastre că este bine ca să avansaţi pe
notar, fără să fie consultat administratorul de plasă?
Credeţi că cei trei membri dela centru ştiu tot ce sepetrece în judeţ
şi administratorul de plasă nu va ii mai în măsură sa se pronunţe asupra
notarilor din plasa Iui? :
De aceea vă fac rugămintea de a primi propunerea mea, dacă voim
în adevăr ea prin reforma ce facem să scoatem pe funo{ionri de sub
Mluenta politică.
— Se consultă comitetul delegaţilor.
D. Constantin D. Dumitriu, raportor: D-lor senatori, acest amenda­
ment a fost respins de comitetul delegaţilor pentru următoarele considera-
{V «!: i
In spiritul în care este alcătuit viitorul proiect de lege administrativ
care va veni în desbaterile d-voastre, se pun în afară de politică consi­
liile judeţene şi cele comunale. Şi de aceea s’a pus aci în eomisiune un
delegat din consiliul judeţean sau comunal, căci aceştia vor şti şi vor
cunoaşte mai de aproape chestiunile acestea de numiri şi înaintări.
Cât priveşte pe dministratorul de plasă, propus de d. Niculescu',
-acesta rămâne şeful ierarhic care propune şi recomandă comisiunii pe
subalternii săi.
De aceea vă rog să respingeţi amendamentul propus.
— Se pune la vot amendamentul d-Iui Sima Niculescu, respins de
comitetul delegaţilor, şi se respinge. (Desb. Senat. p. 1203 din 923).
4. — Acest articol a fost votat fără vreo discuţiune de către Adu».
Deputaţilor. (Desb. Ad. Deput. p. 2711 din 923).

5. Observaţiuni. — Redacfiunea acestui text o socotim cam

defectuoasă.
Legiuitorul instituie două comisiuni; prima, care are pe d i­
rectorul prefecturei, va aviza asupra funcţionarilor judeţeni (din-
 — 91 —

tr’o eroare, desigur, textul nu are vreo virgulă după acest cu­
vânt), ai comunelor urbane nereşedintă şi ai comunelor rurale,
deşi la prim a citire s’ar părea că s’au avut în vedere numai func­
ţionarii judeţeni ai acestor două categorii de... comune!?
A doua comisiune priveşte numai pe funcţionarii comunelor
urbane reşedinţe de judeţ.
6. — A liniatu l ultim scoate d in ' competenţa acestor comi-
siuni, pe secretarii consiliilor judeţene şi comunale, cari se nu­
mesc (!) de consiliile respective."
Desigur că s’a avut în vedere numai propunerea acestora
spre a fi numiţi; legea nu arată însă cine va aviză asupra în ain ­
tării acestora, urmând ca printr’o aplicare strictă, deşi sunt p ro­
puşi de consiliul judeţen sau comunal, să avizeze comisiunea res­
pectivă, fără votul lor, deci fiin d incomplectă, sau ((prin inter­
pretare largă) să avizeze consiliul care i-a numit şi care... nu are
recunoscută şi această competinţă!

ART. 41. — înaintarea dela o clasă la alta se poate

obţine după un stagiu de minimum un an, iar înaintările în
grade după minimum 2 ani. (Art. 34 lege, 80, 81 reg.).

1. — Desb. Pariam. — Acest text a fost votat fără vre-o discuţiune dc

Senat şi de Adun. Deputaţilor (Desb. Sen. p, 1203 din 923, Desb. Ad. Dep..
pag. 2711 din 923).

2. Observaţiuni. — Stagiul, prevăzut de art. 41 este socotit

pe termene minime. Legea nu cere însă ca acest stagiu să se fi
îm plinit prin curgerea timpului consecutiv şi fără întrerupere;
astfel, tim pul servit înainte de a părăsi funcţiunea, se cumulează
cu acel servit după reintegrarea funcţionarului.

ART. 42. — înaintările se fac la vechime şi la alegere

în aşa fel ca proporţia celor făcuţi la vechime să nu fie
mai mică de Jumătate până la funcţia de şef de biurou in-
.clusiv sau funcţiuni echivalente; iar înaintările în funcţiuni
mai mari se fac numai la alegere. (Art. 34, 39, 41, 48 lege,
.82 regül).1

1. — Desb. Pariam. Senat. — D. Niculae Popovici: Acest articol ar

trebui să fie redactat astfel:
„înaintările se fac la vechime şi la alegere, în proporţie de unir
şi unu, până la funcţiunea de şef de biurou” .
A tâ t!
D. Mihail Phereckyde, preşedinte: D. Dr. HasnaLŞ are cuvântul.
D. Dr. N. Hasrnş: Chestiunea gradaţiilor, cel pufin în principiu, ar
 — 92 —

trebui să' o admiteti, deoarece se poate întâmplă ca cineva să trăiască o

vieaţă neavansat, pentrucăl nu găseşte loc vacant. De aceea, propun a-
mendamentul următor:
,,Funcţionarii bine notati, ce nu pot înainta, am dreptul la gradaţie
la cinci ani. >
„Un regulament va fixa modalitatea”.

Dr. Hasnaş, Dim. Artăreanu, G. J Ghiaţă, Dr. V. Bianu, D. Hancu.

— Comitetul delegaţilor consultat, declară că respinge amendamen­

tul propus de d. Hasnaş.
— Se pune la vot amendamentul resipins de comitetul delegaţilor, şi
se respinge.
— Se pune lâ vot articolul 42, fără nici o modificare, -şi se admite.
(Desb. Sen. p. 1203 din 923).
2. — Adun. Depătafilor. — D. Em. Dan, raportor: Şi aci s’a propus
următorul amendament:
La art. 42 să se modifice astfel:
înaintările se fac la vechime în mod automatic şi la alegerea pe
baza de merite, în aşa fel ca proporţia celor făcuţi la vechime să nu
f :e mai mică de jumătate până Ia funcţia de director inclusiv în funcţii
mai mari sau funcţii echivalente; iar înaintările se fac numai la alegere.

C .Moldovan, I, Matei, M. Drddiceanu şi alţii.

D. General Arthur Văitoianu, ministru de interne: D-lor, la art. 42

s’a propus un amendament. Acest amendament cere înaintarea automată,
în loc să fie înaintare la rândul vechimei şi ia alegere. Ţin să afirm
un lucru categoric: funcţionari prin reprezentanţii lor, au cerut ca înain­
tarea să fie numai la alegere.
Noi am admis şi vechimea. Dar automatismul cere ca la un anumit
număr de ani, în mod automat, este sau nu este vacanţă, să se facă o
înaintare şi atunci am avea înaintări automate, la un anumit număr de
ani, fără vacantă şi fără funcţie.
D-lor, înaintarea la vechime nu înseamnă însă că nu este şi ea
însăşi o selecţiune, pentrucă nu oricine care are vechime, poate să lucreze.
Se pune la vot amendamentul şi se respinge.
— Se pune la vot art. 42 şi se admite nemodificat. (Desb. Adun.
Deput. p. 2711—2712 din 923).

3. Observalitinc. — S’au preconizat două sisteme: înaintarea

la vechim e şi înaintarea bazată pe selecţi ane, ambele însă la fel
de criticabile.
Cercetând înaintarea la vechime, .om observă că nu tot­
deauna un funcţionar bătrân va îi şi destoinic. Scopul Statului
este să aibă nu numai funcţionari de încredere, ci şi cu o cât
mai bună pregătire, care nu se datoreşte totdeauna numai ve­
chimei. In afară de aceste, ar urmă ca, oricât de bine ar fi înzes­
trat şi pregătit profesional un funcţionar nou, să aştepte înain­
 — 93 —

tarea în eventualele locuri vacante a tuturor celor m ai vechi în

funcţiune; şi aceasta să se repete la fiecare treaptă ierarhică!
L a fel criticabil este şi sistemul înaintării bazată pe selec-
ţiune. Oricât de bun ar părea să fie teoreticeşte acest sistem, a p li­
caţia lui practică ar prejudicia m ult pe acei funcţionari, bune re­
sorturi mecanice ale serviciului, dar de o capacitate intelectuală
m ai puţin remarcabilă, cari ar fi ameninţaţi ca o viaţă întreagă
să rămână în prim ul grad al ierarhiei funcţionăreşti.
Legiuitorul din 1923 a ales sistemul mediu şi cel' mai prefe­
rabil, preconizat încă din 1874 prin legea p. înaintări în armată.
Statutul face un stagiu obligator în fiecare clasă şi dă posibilita­
tea fiecărui funcţionar, prin singura trecere a timpului de servi­
ciu, să înainteze în prim ele trepte ierarhice.

„ ART. 43. — Un administraţiile centrale, propunerile la

înaintări se fac de către director, iar pentru serviciile ex­
terioare de către şeful serviciului respectiv.
Pentru funcţionarii administraţiunilor judeţene şi co
m u m ie şi acelor cu caracter local, propunerile se vor face
de şefii de servicii.
Pentru directorii generali sau directori, conducători de
serviciu, înaintarea se face de şeful departamentului respec­
tiv, cu avizul comisiei pentru propuneri de numiri şi îna­
intări. (Art. 39,- 44 lege, 85 regul.).1

1. — Desb. Pariam. Senat. — D. M. Trandafireseu: Un alt principiu,

am spus d-lor senatori, e garantarea situatei funcţionarilor publici
Aci, autorul proiectului, Teounoaşte legitimitatea principiului, spunând
în expunerea de motive:
,.Singurul mijloc de a înlătura favorismul şi influenţa politică crâ
de a supune recrutarea şi înaintarea acestui personal, nu ca până azi la
discreţia în genere a unor persoane ca şefii de autorităţi, ci unor eomisiuni
în cari pe de o parte să se ţie seamă deodată cu drepturile personalului
şi de nevoile serviciului”.
— Insă, în ceeace priveşte aplicarea. încredinţează soarta funcţio­
narilor, în ceeace priveşte numirile şi înaintările unei comisii compusă din
directori, directorii generali şi secretarul general — cari sunt la discreţia
ministrului.
In adervăr, potrvit alin. 3 din art 44, avizul dat de această comi-
siune nu leagă pe ministru, căci nu e vorba de aviz conform, aşa cum e
specificat în toate celelalte loouri unde se cere avizul comiskmei
Sunt informat că această omisiune s’a făcut în urma unei discuţiuni
şi în scopul de a lăsâ mână liberă şefului departamentului.
Ţinând seamă de făgăduiala dată în expunerea de motive, vă las pe
d-voastră să calificaţi această procedare. (Desb. Sen. p. 1162 din 523).
 — 94.

D. Dr. N. Hastwş. — D-lor, mai cer încă un lucru: cn la numirea,

directorilor să fie si avizul conform, căci ei între ei se înţeleg: mult mai
bme îşi cunosc şi păcatele şi calităţile şi de sigur că va recomanda pe cei
mai meritorii. (Dsb. Sen. p. 1170 din 923).
2. — Adun. Deputaţilor. — D. Em. Dan, raportor; Aci s'a propus ur­
mătorul amendament:
La art. 43, alin. 3, să se modifice astfel:
Pentru directorii generali sau directorii conducători de servicii îna­
intarea se face de şeful departamentului respectiv' cu avizul conform al
ccnisiunii pentru propunerile de numiri şi înaintării.
C. Moldovan, I. Mateiu, M. Brâdiceanu şi alţii.
■
—• Se pune la vot art. 43 şi se admite nemodificat. (Desb. Adun.
Depui. p. 2712 din 1923).

3. Observaţiuni. — In prim ele două aliniate se arată orga­

nele administrative indicate a face propunerile la înaintare.
In ceiace priveşte alin. III, din redacţiunea textului reiese
că legiuitorul dă în latitudinea şefului departamentului a înainta
pe directorii generali şi pe directorii cari ar fi conducători de ser­
viciu, fără vreo altă propunere sau foaie calificativă, ministrul
fiin d şeful ierarhic apropiat al acestor înalţi funcţionari.
4. — In ceiace priveşte pe directorii generali şi pe directo­
rii şefi de servicii, legiuitorul cere ca respectiva comisiune pen­
tru propuneri să opineze, să-şi dea avizul, indiferent că acest aviz
ar fi favorabil sau nu, spre deosebire de art. 39 care pune prin-
eipiul avizului „co n fo rm ” al acestor comisium.^ *

ART. 44. — Propunerile trebuie să fie motivate şi în­

soţite de foile de calificaţie.
Aceste propuneri trebuie să ajungă neapărat la comisiile
de înaintări cel mai târziu până la 7 Iunie al fiecărui an.
(Art. 37, 43 lege, 83, 84 regulam.).
1. — Desb. Pariam. Senat. — D. N. G. Popovici: Propun să se ştear­
gă tot eeace urmează după cuvântul ,.calificare” , deoarece este de prisos.
— Comitetul delegaţilor consultat, admite propunerea d-lui senator
Popovici.
■
— Se pune Ia vot articolul 44 cu această modificare şi se admite.
(Desb. Seu. p. 1203—‘1204 din 1923).
2. — Acest text a fost votat fără vreo discutiune de Adun. Depui
(Desb. Ad. Dep. p. 2712 din 923).

3. O bserm fiuni. — In ceiace priveşte calificările şefilor ie­

rarhici, din desbaterile parlamentare şi declaraţiunile d-lui m i­
nistru de interne (v. art. 37 Nr. 4) rezultă că nu vor fi secrete; în
acelaş spirit, art, 84 al. II din regulament dă posibilitatea func-
 - — 95 —

ţion am lu i nemulţum it cu nota calificativă; să reclame ierarhic.

Socotim însă că publicitatea acestor note urmează a, fi numai pen­
tru funcţionarul interesat, ca unul pe care îl priveşte direct şi
personal aceasta, şi pentru organele superioare cari se întemeiază
pe asemenea calificări, — iar nu faţă de oricine. ' , .
4. — Ajungerea propunerilor la com isiile de înaintări chiar
.mai târziu1de data fixată, dar m ai înainte de convocarea şedinţei
•când urmează a fi luate în considerare, nu poate atrage înlătu­
rarea propunerilor sosite in asemenea condiţiuni, tardivitatea lor
ne fiind sancţionată prin1 vreun text de lege.
.5. — Notele de calificaţie. — V. art. 83 regulam.

ART. 45. — ComisiunUe, întemeindu-se pe fvile de

calificaţie, pe orice investigaţium va găsi de cuviinţă să faţă
ş i având în vedere propunerile, întocmesc tablourile de îna­
intări în fiecare an pentru toţi funcţionarii din serviciile
exterioare şi pentru cei până la gradat de subdirector inclu­
siv din serviciile centrale. (Art. 37—40, 42— 44, 46, 47
lege, 86 regulam.).
1. — Desb. Pariam. — Acest articol a fost votat iară vreo diseuţinne
de Senat şi Adun, Deputaţilor. (Desb. Seu. p. 1204 din 923, desb. Ad. Dep.
p. 2712 din. 923). ‘

2. Observafiuni. — A vizele conforme ale com isiilor pentru

propuneri de num iri şi înaintări sunt indispensabile pentru orice
numire şi înaintare, conf. art. 39, în afară de directorii generali
şi directorii şefi de servicii (V. art. 43). In orice caz, aceste avize
sunt consultative, iar nu obligatorii (cf. art. 39 Nr. 3).
3. — Modalitatea înscrierii în tablouri. — V . art. 86 regul.
4. •— V. art. 47 Nr. 5.

ART. 46. — Tablourile de înaintări sunt publice. Ele

vor fi publicate îh buletinele administraţiilor publice unde
există şi în „M onitorul Oficial” .
Aceste tablouri sunt valabile numai pentru anul care
urmează. Cei râmaşi neînaintaţi în cursul acelui an, pentru
■a figură în tablourile viitoare, trebuie să fie din nou pro­
puşi şi admişi. (Art. 45, 47 lege, 87 regulam.). i
1. — Desb. Pariam. — Acest articol a fost votat fără vreo diseuţiune
de Senat şi Adun. Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1204 din . 923, Decb. Ad
Di put. p, 2712 din 1923).
•**T «F5

% 'i
 96 —

2, Observaţiuni. — Propunerile de înaintare fiin d anuale, din

textul-.legii urmează că acei propuşi în cursul unui an şi neîn­
aintaţi din m otive bugetare, lipsă de locuri, etc. spre a fi iîna-
intaţi îh cursul anului următor, vor trebui să m ai treacă odată
pe sub fu rcile caudiene ale comisiei respective, ş, a; m. d.!
3. — Faţă de principiul stabilit al publicităţii tablourilor de
înaintări, faptul Că ele nu s’ar publică în buletinul respectiv al
administraţiei publice nu poate duce la vreo nulitate,- ele putând
fi cercetate de oricine ar avea interes, chiar în scriptele comisiei.

ART. 47.— Înaintările se fac în ordinea înscrierii în ta­

blouri.
Cu toate acestea, la înaintări în servicii speciale, auto­
ritatea în drept poate să se abată dela această normă când
bunul mers şi interesul serviciului îl cere, însă numai cu
avizul conform al comisiei pentru propuneri de numiri şi
înaintări. (Art. 39, 40, 43- şi urm. lege).

t. Desb. Palam. — Acest articol a fost votat fără vre-o discutiune de

Senat şi Adi-tn. Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1204 din 1923, Desb. Ad. Deput. p
2712 din 1923).

2. Observaţiuni. — Este de remarcat că înscrierea în tablou

constituie un drept câştigat numai în ceiace priveşte prioritatea
la înainare şi pentru anul în curs (art. 46), exceptându-se ser­
viciile speciale.
3. — P rin „servicii speciale” urmează a se înţelege orice ser­
viciu în atribuţiunile căruia intră lucrări de o natură deosebită,
în afară de administraţiunea propriu zisă, cum ar fi serviciile
tehnice ataşate vreunei administraţii, contenciosul, etc. Prin tre a-
cestea nu se vor cuprinde însă însărcinările cu caracter special,
cari se dau în urma unei delegaţiuni, conf. art. 35 din lege.
4. — înaintările în servicii speciale deşi se abat de la ordinea
înscrierii în tablouri, sunt condiţionate de interesul serviciului
şi avizul conform al comisiunei pentru propuneri de num iri şi
înaintări.
5. Junsprudenfa. — Pentru ca cineva să fie înaintat, trebuie
să fie trecut pe tabloul prevăzut de art. 45, 46 şi 47 legea p. Sta­
tutul funcţion. publici, iar o violare a drepturilor prin nesoco­
tirea dispoziţiunilor legale ar fi existentă în cazul când cineva
trecut fiind pe tablou în ordinea de a fi avansaţi, şi autoritatea
publică competentă nesocotind această ordine, ar fi numit pe
un altul decât acela care urmă conform tablouluii. (Gas. III, dec.
din 27 Octombrie 1925. Pand Săpt. p. 374 din 920).
.
6 — A v iz conform. — V. art. 39 Nr. 3.
 ART. 48; — NunurUe şi înaintările până la gradul de
subdirector exclusiv, sau funcţiuni echivalente, se vor face
prin deciziuni ministeriale; în funcţiunile superioare acesto­
ra, prin decrete regale. (Art. 34 Îege, 88 regulam.).

1. — Desb. Pariam, -r— Acest articol a fost votat fără vreo disc/uţiune
■de Senat şi Adun. Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1204 din 1923, Desb. Ad. Dep.
p, 2712,din 923).

CAPITOLUL IV

Transferări.

ART. 49. — Funcţionarii -pot fi transferaţi, după ce­

rere, dela un serviciu la altul, sau chiar în altă autoritate,
însă cu încuviinţarea şefului superior al autorităţii ce pă­
răseşte şi al acelei în care intră. (Art. 50 lege, 89 regulam.).

1. L u cră ri p re lim in a rii. Exp. de m otive. — In capitolul I V se

reglementează transferările încredinţându-se aprecierea necesităţii
aceloraşi comisiuni de num iri şi înaintări ce şe institue pe lângă
autorităţi dintre funcţionarii de cea mai înaltă treaptă. (Desb. Sen.
p. 1158-1923).

2. — Desb. Pariam. — Acest articol a fost votat fără vreo discuţiune

de Senat şi Adun. Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1204 din 923, desb. Ad. Dep.
p. 2712 din 923),

3. D octrin a şi Observaţiuni. — P rin „transferare” urmează

a se înţelege mutarea cu un caracter definitiv, a funcţionarului
public în tr’o poziţie corespunzătoare, situată în altă localitate sau
serviciu. Funcţionarul îşi păsrează în noua funcţiune toate drep­
turile dobândite (cf. G. Alexianu. — Statutele funcţ. publici în
Rev. Dr. Pu blic I, p. 545), exercitarea serviciului din partea sa
având caracter de continuitate.
4. — Pentru a se puteâ efectuâ o astfel de transferare, se
cere să se îndeplinească două condiţiuni: Funcţionarul care
cere transferarea să aibă aprobarea şefului superior al autorităţii
ce părăseşte şi încuviinţarea şefului autorităţii în care intră. P rin
urmare, un funcţionar de M inister va trebui să aibă aprobarea
Ministrului său şi încuviinţarea noului M instru ta al cărui m in is­
ter vrea să se transfere, în ipoteza că-i vorba de o transferare de
la un m inister la altul.
Legea Statutului Funcţionarilor Publici 7
 98 —

Acest articol poate da naştere, în practică, la multe d ifi­

cultăţi. M ai întâi, se ridică chestia de a şti cine face transfera­
rea. După textul art. 49, s’ar părea că nici nu-i vorba de o trans­
ferare, ci de o num ire din nou într’un post vacant. Cam la atât
se reduce transferarea din Statut. Trebuie să spunem că pentru
ca în postul vacant de şef de birou, de exemplu, dela un m inis­
ter, să poată fi transferat un şef de birou dela un alt minister,
se cere îndeplinirea următoarelor form alităţi: şeful autorităţii care
are postul vacant să-l agreieze pe noul postulant-şi să-i aprobe
cererea; şeful autorităţii pe care o părăseşte să-ii dea încuviinţa­
rea. Dar de fapt nu există o transferare, ci o num ire din nou, nu­
m ire care nu s’ar puteâ face fără aprobarea autorităţii pe care
funcţionarul o părăseşte. (G. Alexianu. — Statutele funcţ. publici
în Rev. Dr. Pu blic I, p. 544— 545).
5. — Chestia se complică atunci când mai m u'ţi funcţionar
cer transferarea în acelaş post. Cum se va proceda în acest caz?
Legiuitorul nu stabileşte nici-o ordine de preferinţă, aşa cum s’a
sim ţit nevoie să se înscrie în legea învăţământului primar, se­
cundar şi superior. Aprecierea subiectivă rămâne singura normă
de conducere în acest caz.
Tot din modul de redactare al acestui text rezultă că trans­
ferarea e facultativă şi nu obligă pe şeful autorităţii, chiar dacă
şi-a dat adeziunea. (G. Alexianu, Statutele funcţ. publici, în Rev.
Dr. Public I, p. 545).

ART. 50. — Transferările dela un serviciu la altul în

aceeaş administraţie, precum şi transferările dela un judeţ
'la altul, în serviciile exterioare, sunt obligatorii, dacă sunt
făcute în interes de serviciu, în funcţiuni echivalente şi cu
avizul conform al comisiei pentru propuneri de numiri şi
înaintări. Funcţionarii transferaţi în interes de serviciu au
dreptul la transport gratuit pentru ei, familie şi bagaje.
Detaşările se vor face îndeplinind aceleaşi formalităţi
ca şi transferările. (Art. 39, 40, 49 lege, 48, 90 regulam.).1
INDEX
Aviz 4,17 Drepturi câştigate 10
Comisie disciphnară 8 Funcţiune echivalentă 14
Contecios administrativ 15 Interes serviciu 4,5,12
Delegaţiune 5.16 Medic 10
Des. pariam. 1,3 Păstrarea postului 7
Detaşare 5,7 Post vacant 9
Director general 13 Transferare 4,8,9,11,14,16
1. L u cră ri prelim in a rii. — F inalul aliniatului I, începând
de la „Funcţionarii transferaţi... etc “ a fost introdus de Comite­
tul deleg. Senatului. (Desb. Sen. p, 1152 din 923).
Expunerea de m otive. V. art. 49 Nr, 1,
 — 99 —

2 . — Desb. Pariam. — Senat. — D. /. Panaitescu: D-lor senatori,

transferările au fost totdeauna un mijloc de a se depărtâ din locurile lor
funcţionarii cari erau socotiţi ca indezirabili, •la un moment dat,.'in func­
ţiunile pe cari ef le ocupau.
De sigur că sub regimul statutului acest lucru nu se mai. poate în­
tâmplă, gratie măsurii luate ca să nu se mai pronunţe transferări decât în
interesul real al srviciului, cu avizul conform al „comisiunii de propuneri
şi înaintări” , eeeace prezintă destule garanţii că numai în vederea necesi­
tăţilor reale ale serviciului se vor face transferări. Vreau însă. să profit
de această ocaziune ca să mă refer la o dispozitiume care există în legea
de organizare a politiei generale a Statului, de care s’a abuzat îp trecut
mai mult ca'de transferări, este vorba de detaşări.
In legea de organizare a politiei generale a Statului se spune că
prin ordin ministerial sau prin ordinul prefectului în interiorii unui ju­
deţ, un funcţionar poliţienesc poate fi detaşat, în interesul serviciului, a-
colo unde se socoteşte că nevoia cere ea el să fie trimis.
înţelesul acestei dispozitiuni privitoare la detaşări a fost la 1903. a-
tunci când s’a făcut legea de organizare a politiei Statului, următorul:
la un moment se întâmplă că-se simte nevoie ca> un funcţionar destoinic
Să fie trimis ia descoperirea unui fapt, la o urmărire, la cercetarea unor
chestiuni delicate şi de lungă durată. Şi atunci, în adevăr el neavând
decât o competintă teritorială, nu poate să instrumenteze acolo unde a
fost trimis decât printr’un ordin formal de detaşare. -
Cu timpul s’a abuzat de această dispoziţiune şi s’a profitat de ea
de câteori a venit o schimbare de guvern, ca să buleverseze întreaga po­
litie şi sub dispoziţia aceasta să se trimită funcţionarii dela un capăt, la
altul al tării, punându-i în poziţiuni foarte dificile, fiind nevoiţi să pără­
sească- casa şi familia şi să suporte şi cheltuelile a două gospodării.
Pentru aceea aş rugă, în special pe d. ministru de interne, să con­
vină ca la acest articol, privitor la transferări, să se adaoge o dispozi­
tiune în privinţa detaşărilor, ca să se spună că detaşările se pot face
numai pentru un anumit motiv, iar după îndeplinirea însărcinării, funcţio­
narul să revină la locul lui (Aprobări).
O voce: Şi ou avizul conform al comisiunii.
D. General Ârthnr Văitoianu, ministru de interne: Sunt de acord cu
ce ati spus d-voastră.'Acest lucru este cu atât mai advărat, că atunci
când am venit la guvern, am găsit 60 la sută din funcţionarii poliţieneşti
detaşaţi. Astăzi avem 30 la sută până la 40 la sută funcţionari detaşaţi în
diferite locuri, adică funcţionarii cari fac serviciul nu unde figurează în bu­
get cu pilstul. Motivul'pentru care se găseau detaşaţi atâtia funcţionari nu
este nevoie să-l mai spun, îl cunoaşteţi foarte bine.
Cred că ar fi nimerit să se îngrădească detaşările în serviciu, şi că
acestea să se facă cu avizul conform al comisiunii pentru propuneri şi îna­
intări. (Aplause)
D. I. Panaitescu: Este o garanţie mai mult, dâr cu atât mai bine.
D M. Pherekyde, preşedinte: Nefiind depus nici un amendament,
pun la vot art. 50.
- f
 — 100 —

— Se pune la vot artic. 50 şi se admite nemodificat. (Desb. Sen. p.

1304 din 1923).
Of. art. 40 Nr. 3.
3. — Adun. Deputaţilor. — D. Popescu-Zătreni: D-lor deputaţi, toată
valoarea acestei legi stă în principiul stabilităţii. Legea prevede transferări
de bună vee cari împacă interesele serviciului şi ale funcţionarlor şi cari
sunt foarte bune. Şi în art. 50 se prevede transferarea ca pedeapsă atunci
când funcţionarul a devenit impropriu serviciului, nu îşi face serviciu sau şi-l
face aşa fel încât îşi compromite reputafia şi demnitatea. Insă art. 50
prevede transferară în interes de servioiu. D-lor, la baza progresului stă
stabilitatea în funcţiuni. Un| funcţionai cu cât este mai stabil, cunoaşte şi
mai bine serviciul, împrejurările şi oamenii, şi îşi stabileşte o gospodărie
care poate echivalâ cu un spor de salar. In acest articol se prevede tran­
sferarea în interes de serviciu. ,
Această transferare e foarte păgubitoare şi pentru serviciu şi pentru
funcţionar. Este drept că se prevede în lege că transferarea se face cu
avizul comisiunei de înaintare. Dar comisiunea e formată din directori
cari stau în legătură directă cu minstru şi după împrejurări, se pot in­
fluentă pentru că interesele lui depind de ministru. Prin urmare eu propun,
şi aim iscălitura a 11 domni deputaţi, să se suprime art. 50 care prevede
transferarea în interes de serviciu.
Sunt două feluri de transferări, sunt transferări în interes de servi
ciu şi transferări ca pedeapsă.
D. Em. Hfiiiegan: In ce priveşte ultimul aliniat, mă râliez la pro­
punerea d-lut Popescu. Detaşările nu se pot face decât odată pei an şi cel
mult pentru o lună. Funcţionarul, în contra voinţei sale, nu poate fi detaşat.
D. Em. Dan, raportor: D-lor, articolele 49 şi-50 cuprind sediul unei
materii foarte importantă şi la care s’a prezentat mai multe amendamen­
te, ca de exemplu, în loc dei „stabilitate” să se pună „inamovibilitate” şi
altele.
Tini d-lor să spun delà început, că funcţionarii prin manifestele lor
nu au cerut inamovibilitatea delà început ci au cerut numai ca după un
anumit stagiu de 10 ani să 11 se acorde inamovibilitatea. In acest sens s’au
prezentat amendamente, unele prin cari se propune inamovibilitatea delà
început, iar altele prin cari se propune inamovibilitate după un stagiu de
10 ani. D-lor deputaţi, ceeace dorim noi cu'toţii e ca să asigurăm funcţio­
narilor acestei ţări o stabilitate hotărîtă, şi acest lucru este nediscutabil
realizat prin proiectul ce discutăm In ce priveşte inamovibilitatea însă,
cred că lucrul nu e aşa uşor. Inamovibilitatea a fost creată pentru magis­
traţi dintr’un alt punct de vedete
Inamovibilitatea în magistratură este impusă de principiu! separa-
tiunli puterilor, care cere în med absolut ca magistratul să-şi exercite mi­
siunea în afară de orice influentă, iar de altă parte în magistratură nu
vem o ierarhie cu caracter de subordonare ca în administraţie. In magis­
tratură un magistrat superior nu poate da ordin magistratului inferior cum
să judece; pe când în administraţie, nu şe concepe ierarhia fără subor­
donară.
 Este cum vedeţi o deosfrire importantă intre aceste două categorii
<ie funcţionari.- -
■, Eu nu zic că inamovibilitatea în administraţie trebuie considerată
ca o imposibilitate b cred. însă că- nu ne vom putea gândi la acest lucru de
cât atunci când vom avea funcţionari, bine pregătiţi, ireproşabili sub rapor­
tul împlinirii datoriei, şi hotărâţi-să-şi-facă -din. funcţiune o carieră, în-
tr’iin cuvânt, cu adevărat funcţionari de carieră. Şi chiar în acest caz nu
aş admite inamovibilitatea decât după'un anumit stagiu. (Aprobări).
De altminteri funcţionarii, prin manifestul lor pe care îl am a*i,
recunosc că sunt anume cazuri în cari chiar funcţionarii inamovibili'pot
să fie transferat. De exemplu atunci când ei urmează să fle trimişi să
reorganizeze un serviciu aiurea.-Rog deci onorata -Cameră' să nu admită-
aceste amendamente. (Aprobări)
— Se pun la vot pe rând următoarele amendamente şl se respinge
•de adunare;

l-iul amendament: ‘

La art. 50 ultimul aliniat:

.^Detaşările nu se vor puteâ face decât odată pe an şi pentru cel
■mult o luhă^ Funcţionarul contra iyohţtei sale nu poate fi detaşat peste a-
cest timp” . - '
V. Goldiş, Ştefan C. Pop, Sever Bocu şi alţii.

Al ll-lea amendament:

La proiectul de lege pentru statutul funcţionarilor publici.

„Se suprimă articolul 50, relativ la transferările în interes, de ser­
viciu.
..Art. 51 devine 50.
/. Popscu-Zătrenl, A. Aifrcea şi alţii.

Al lll-lea amendamnt:

La -art. 50.
Să se modifice astfel:
„Transferările dela un serviciu la altul în acea administraţie, pre­
cum şi transportul dela un judeţ la altul în serviciile exterioare Sunt obli­
gatorii penţru funcţionarii stabili, dacă sunt făcute în interes de servieiu în
funcţiuni echivalente şi cu avizul conform al comisiei pentru propuneri de
numiri şi înaintări. Funcţionarii trecuţi în interes de serviciu au dreptul la
transport gratuit pentru d, familie şi bagaj şi la torte cheltuielile cauzate
de transferare. Detaşările se vor face îndeplinind aceleaşi formalităţi ca si
transferările.
In interes de serviciu nu pot fi transferaţi decât odată î » 3 ani”.
C. Moldovan, I. Matelu, M. Brădieeana şl alţii.
 — 102 —

Al IV-lea amendament:

După art. 50'propunem un nou art. 51 cu următorul cuprins:

„Funcţionarii ou o veahime de cel puţin 10 ani devin inamovibili” .
/. Mateiu, M. Brădiceam, I. Soricu şi alţii.
— Se pune la vot art. 50 nemodificat şi se admite. (Desb. Ad. Dep-
P. 2712 din 1923).
r
4. D octrina şi observaţiuni. — Stabilitatea conferă funcţio­
narului nu numai dreptul la funcţia pe care o are, ci şi la post.
Funcţionarul nu poate fi mutat, fără voia sa, dintr’un serviciu
în altul, dintr’o localitate în alta. Totuş, dela acest principiu se
face o derogare în interesul serviciului. Atunci când este vorba
de interesul serviciului, funcţionarii pot fi transferaţi dintr’o lo ­
calitate în alta. Insă, pentru a se stăvili abuzul, s’a dispus prin
art. 50 ca această transferare să se facă cu avizul conform al co­
m isiei de propuneri pentru înaintări şi num iri în funcţii echiva­
lente.
A v iz u l conform, potrivit unei jurisprudenţe constante a
Casaţiei, este obligator şi nu se poate trece peste dânsul. Func­
ţionarul nemulţumit cu avizul comisiei, poate ataca numai ac­
tul adm inistrativ emanat pe baza acestui aviz. Instanţa de con­
tencios va examină numai legalitatea m otivelor invocate, fără a
se ocupă de realitatea interesului de serviciu, care este o chestie
de apreciere a comisiei. (G. Alexianu, Statutele funct. publici,
cu note, în Rev. Dr. Publ. I, p. 545— 546).
5. — Detaşerile sunt transferări pe termen şi în interes de
serviciu, uneori după cererea părţilor. Lipsa unor funcţionari
publici nu ar puteâ fi înlocuită până la prezintarea titularilior de
cât prin detaşări făcute cu funcţionari sim ilari şi- disponibili. De­
taşerile sunt asemenea delegaţiunilor tim porare cari se obişnu­
iesc în unele administraţii. Ele sunt justificate prin interesul ge­
neral al serviciului care primează asupra interesului particular;
s’ar cere însă conditiunea ca să fie cât m ai lim itate în timp şi în
spaţiu pentruca pe cât posibil, funcţionarul public să nu fie tri­
m is dintr’un colt în altul al tării şi mai cu seamă, să nu fie ti-
nut în detaşerii... până la adânci bătrâneţe.
6. — Din textul leg ii rezultă că la detaşerile după cerere,
părţile interesate vor trebui să aibă adeziunile cerute de art. 49
din lege, iar la cele din oficiu, conditiunile cerute de art. 50 al.
I, adcă: constatarea interesului de serviciu, funcţiunile să fie e-
chvalente şi avizul conform al comisiunii respective.
7 Jurisprudenla. — Puterea Executivă are dreptul de a de­
taşă pe funcţionari, adică de a le încredinţa, îh m od timporar,
potrivit nevoilor serviciului, suveran apreciate de dansa, atribu-
ţiuni sau însărcinări, în cadrul specialităţii fiecăruia, cu condi-
ţiunea de a le păstră posturile în care dânşii funcţionează ca ti-
 — 103 —

tulari, precum şi toate drepturile relative la, pozitiiu n ea şi m odul

d e salarizare şi pensionare, de care ei ar fi beneficiat, în exerci­
tarea efectivă a funcţiunii lor de bază. (Gas. III, dec. 1360 îdih 922,
Jur. Rom . 890 din 922). .!
8. ţ— întrucât transferarea a fost. făcută numai, de M inistru
şi fără avizul Comisiunii de disciplină prevăzută de art. 76 1. org.
Minist. de Finanţe, urmează a se socoti ca ilegală. (Cas. III,
dec. 24 din 1923, Jurisprudenţa Generală 304 din 923; ci. infra
Nr. 11. I; /'
9. — Un post vacant se poate complectă prim num ire1 sau
p rin transferare, care rămâne la aprecierea autorităţii,'.(„indiferent
d e ordinea în care se află propus solicitatorul de către' comisiu-
nea pentru propuneri de num iri şi înaintări” , pe cât pare că re­
zultă din decizie. N. A .) (Cas. III, dec, 758, din 925, Pam L Săpt.
137 din 926). : i
10. — Recurentul, prin deciziunea m inisterială atacată a ;fost
încadrat ca m edic în grad inferior şi în tf’o altă circumscripţie şi
salariu bugetar m ai mic. Recursul său în contencios â fost admis.
In drept: Conform art. 50 din Statut, nici un funcţionar nu
poate fi privat de drepturile sale câştigate, prin mutare în tr’un
post inferior. (Cas. III, Cpmp. A rdeal dec. 838 d in 925, Pand.
Săpt. 498 din 925, Jurisprudenţa Generală 2154 din 925).
11. — Un funcţionar public poate- fi transferat dintr’o func­
ţie în alta, în interes de serviciu, cu obligaţie ca funcţia să. fie
echivalentă şi să se ia avizul comisiei de num iri şi înaintări. (Cas.
III, dec. 855 d in 925, Pand. Săpt. 475 din 925, Jurisprudenţa Ge­
nerală 2137 din 925; în acelaş sens dec. 3 din 926 infra N r. 13,
dec; 47 din 926, infra Nr. 14).
12. — Chestiunea „interesului de serviciu” este o chestiune
de apreciere a Comisiunei de înaintări şi numiri. (Cas. II I, dec.
855 din 925, supra cit.).
13. — Un director general din M inisterul de Industrie, şi Co­
m erţ poate fi delegat, cu avizul conform al comisiei de num iri şi
înaintări, inspector general cl. I deoarece, conform legii organ i­
ce a acelui minister, funcţiile, sunt echivalenţe. (Cas., III, dec. 3
d in 926, Pand. Săpt. 328 din 926, Pand. Rom . 83 I I I din 926, Jur.
Rom . 182 din 926).
14. — P rin „funcţiune echivalentă” urmează a se înţelege
un post retribuit bugetar egal. Dacă prin transferare sunt lezate
sim ple interese particulare ale funcţionarului, fără a fi lezate
drepturile sale stabilite prin lege, el nu se poate plânge în con­
tencios. '
P rin urmare, transferarea recurentului în interes de servi­
ciu, din postul de subşef de serviciu la Procuratura de finanţe
Cernăuţi, unde s’au desfiinţat funcţiunile, în aceiaş calitate la
Ad-tia financiară Durostor, făcută cu avizul conform al com isi­
unii respective, este legală. P rin aceasta nu s’a vătămat dreptul
 — 104 —

ce recurentul pretinde că îl avea, după legile austriace, de a pleda

pentru particulari, întrucât după legile invocate putea pleda nu­
m ai procesele Statului, nu şi pe cele ale particularilor. (Cas. II I,
dec. 47 din 926, Pand. Săpt. 451 din 926, Pand. Rom . 83 I I I 926,
Jur. Rom . 236 din 926, Jurisprudenţa Generală 1018 din 926).
15. — Din caracterul şi menirea de interes general a insti­
tuţiei inam ovibilităţii în funcţiunile publice, decurge în m od ne­
cesar dreptul pentru funcţionar de a fi menţinut în exerciţiul a-
tributiunilor sale, în postul ce ccupă şi la locul unde îşi îndepli­
neşte acele atributiuni, neputând fi revocat, suspendat ori per­
mutat decât în cazurile şi conditiunile prescrise de lege.
Dacă acest lucru este cert în drept şi dacă e incontestabil'
că ceiace legea prohibă a se face în mod direct, nu se poate rea­
liză, cu înfrângerea ei, pe cale piezişe, urmează în m od logic că
dreptul instanţelor judecătoreşti de contencios adm inistrativ de-
a verifică şi constată întrucât un act de autoritate a atins prin­
cipiul inam ovibilităţii, are a se exercită nu numai când acel act
s’ar înfăţişa sub form a unei violări directe şi pe fată a legii, dar
şi atunci când el, îmbrăcând form a unui act legal1în aparentă, ar
im plică necesarmente, în fond, o nesocotire a leg ii prin înlătu­
rarea principiului inam ovibilităţii. Această solutiune nul con­
trazice principiul separatiunii puterilor, din moment ce instanţele
judecătoreşti — ca în speţă — nu tăgăduiesc organelor puterii e-
xecutive exerciţiul drepturilor şi prerogativelor lor, în conform i­
tate cu textul şi spiritul legilor cari constituiesc principiul ina-
m ovibiliătii. (Cas. III, dec. 931 dn 926, Jur. Rom. 334 din 926).
16. — Constatarea instanţei de fond că delegatiunea dată
directorului general al învăţăm, prim ar, de către-Minist. Instruc­
ţiunii, depăşeşte prin caracterul şi durata ei exerciţiul dreptului
de delegatiune pe care legea îl conferă capului acelei adminis-
traţiuni, constituind prin urmare 6 transferare indirectă a func­
ţionarului inam ovibil, fără paza form elor şi condiţiilor prescrise
de lege şi, ca atare, o atingere adusă inam ovibilităţii sale, este
o chestiune de fapt de atributul suveran al instanţei de fond. (Cas.
III, dee. 931 din 926. V . supra).
17. — A v iz u l conform. — V . art. 39 Nr, 3,

CAPITOLUL V

Disciplina.

ART. 51. — Pedepsele disciplinare sunt;

1. Mustrarea verbală sau scrisă;
2. Mustrarea cu pierderea salariului pe cel mult 15 zile;
3. Ştergerea depe tabloul de înaintare;
 105 —

4. Mutarea pe cale disciplinară;

5. Excluderea din serviciu pe timp de maximum 6 luni
cu pierderea salariului; •
6. Punerea în disponibilitate;
7. Destituirea.
Timpul cât rămâne funcţionarul exclus sau în disponibi­
litate nu contează la vechime. (Art. 22, 37, 41, 52— 58
lege, 91, 92, 95 regulam.).

IN d Ex
Absenţă post. 13 Mustrare 6
Amendă 6' Pedepse—ordinea 5
Avertisment 6 Pensie 11
Censură 6 Prevenire 6
•Culpă gravă 10 Restabilire 12
Desbateri pariam. 1—4 Stagiu în grad 11
Destituire 10 Suspendare 8,9
Disponibilitate 9 Transferare 7
Funcţionar neinstalat 11 Vechime 11

1. Litâră ri p re lim in a rii. Expunere de m otive. — Capitolul V

stabileşte pedepsele disciplinare, reglementează m odul de apli­
care şi procedura de judecată a com isiilor de disciplină. (Desb.
Sen. p. 1160 din 1923).
2. — A lin iatu l finat a fost introdus de către 'Comitetul dele­
g a ţilo r Senatului. {Desb. Sen. p. 1153 din 923).

3. — Desb. Pariam. Senat D. N. G. POpovici: Prin faptul că în

alin. 5 s’a înlocuit cuvântul suspendarea cu excluderea va trebui ca şi în
ultimul alineat să se înlocuiască cuvântul suspendat cU acela de exclus.
— Comitetul delegaţilor admite ca la ultimul alineat, cuvântul „sus­
pendat" să se înlocuiască cu cuvântul „exclus” . 1
—.Se pune la vot airt. 51 ou această modificare şi se admite. (Desb.
Sen. p. 1204 din 923).
4. — Adun. Deputaţilor. — D. Em. Hatieganu: Capitolul cinci este
capitolul referitor la disciplină. Acesta este capitolul cel tnai barbar care
s ’a făcut vreodată în materie de statut.
Este cel mai discutat de corpul funcţionarilor şi anume, d-lor, în-
nainte de toate absolut nu1se dă definiţiunea infracţiunii disciplinare. Un
cod penal, oare n’are definiţiunea infracţiunii. D-voastră trebuiâ să spuneţi
ce înţelegeţi sub infracţiune disciplinară.
D. Vespasian V. Pella : In materie de disciplină sunt chestiuni defi-
cate si este imposibil de a da o definiţie a infracţiunii.
D. Em. Hatieganu: In toate statutele existente se dă definiţiunea in­
fracţiunii. - • - .
Nu este statut în lume care să nu cuprindă dispoziţiunile generale
 — 106 —

referitoare că ce constituie infracţiunea. (Desb. Ad. Dep. p. 2674 clin 923).

■, -Articolul de lege a fost votat fără vre-o d‘scuţiime de Adun. Depu­
taţilor. (Desb. Ad. Dep. p. 2712 din 923).

5. D octrină şi abservaţiuni. — Legiuitorul enumerând pedep­

sele disciplinare după gravitatea lor, prin nim ic nu obligă orga­
nele superioare ierarhice a le apiiicâ în ordinea prevăzută de
art. 51, ci urmează ca potrivit gravităţii faptului comis de funcţio­
nar şi cu paza form elor legale, organele în atributul cărora este
acţiunea disciplinară, să aplice oricare din aceste pedepse (cf. art.
95 reg.).
6. — Avertism entul, mustrarea sim plă sau prevenirea, este
o pedeapsă disciplinară care consistă în încunoştiintarea făcută
u n u i, funcţionar în scop de a îi atrage atenţiunea asupra unei
neglijente comise sau vreunui fapt, care i-ar comprom ite dem ni­
tatea; el poate să aibă form a verbală sau scrisă.
Cenzura, amenda sau mustrarea cu pierderea salariului p e
cel m ult 15 zile este o măsură disciplinară care consistă în reţi­
nerea le fii sau a unei porţiuni dintr’însa. Legea fixează m axim ul
amendei în art. 51 din legea p. Statutul funcţionarilor; această
pedeapsă este o reprobare form ală cu invitaţiunea expresă de a
se îndreptă; ea are totdeauna form a scrisă. (Paul Negulescu. —
Tratat de drept ad-tiv I, p. 532).
7. — Transferarea pe cale disciplinară. — V . art. 52 Nr. 7.
8. — După cum o defineşte şi legea, suspendarea este ex­
cluderea din serviciu pentru un timp determinat şi reţinerea sa­
lariului.
Caracterul suspendării din serviciu poate fi preventiv sau
disciplinar. Se aplică o suspendare preventivă, atunci când func­
ţionarul public este învinuit pentru vreo infracţiune care se află
în faza prelim inară a cercetărilor şi; ar fi oarecari indicii ele cul­
pabilitate. (V. art. 57 Nr. 3).
Suspendarea de serviciu poate fi şi disciplinară. De data a-
ceasta are un caracter m ai grav, datorindu-se unor dovezi strânse
contra funcţionarului public (v. art. 58 No. 3).
9. — Punerea în disponibilitate este un alt m ijloc de a face
pe funcţionar să-şi piardă dreptul asupra pozitiunei sale.
P rin această măsură, autoritatea supremă îl îndepărtează
din serviciu pe termen nelimitat, urm ând să-l reintegreze atunci
când va avea un post sim ilar liber. Această măsură poate avea
un caracter disciplinar sau nu, după scopul urm ărit de iegiuito-
ru l ce a edictat-o.
Sistemul punerii în disponibilitate nul îşi mai are raţiunea.
Această măsură luată cu caracter disciplinar, poate fi cu succes
înlocuită fie prin suspendarea pe termen fix, fie prin destituire.
Care poate fi rostul lăsării în suspensiune a unui funcţionar pu­
blic? Ori infracţiunea săvârşită este puţin gravă şi astfel suspen-
 — 107 —

darea pe timp m ărginit îşi va realiză scopul disciplinar, o ri in­

fracţiunea este gravă, şi atunci trébuie< îndepărtat din serviciu
fără rezerve sau posibilitate de revenire. O asemenea m ăsuiă
transitorie, ca disponibilitatea, nu-şi m ai are rostu l!
10. — In caz dë culpă gravă sau ca urmare a unei hotărâri
penale de condamnare, funcţionarul este îndepărtat din serviciu,
pierzând şi dreptul de a m ai ocupă vreo funcţiune publică (art.
56 lege). Aceleaşi m otive cari. justifică, suspendarea prin agra­
vare justifică şi destituirea. Funcţionarul nu se va putea plânge
de o asemenea măsură, fiindcă genesa trebuie căutată în faptele
sale incorecte sau condamnabile prin eari calcă pactul de a aveă
o atitudine în conformitate cu dispoziţiile legii şi demnitatea ce­
rută de o funcţiune publică.
Destituirea fiind măsura disciplinară extremă şi de o gra­
vitate excepţională, urmează a fi pronunţată de aceiaş autoritate
care a num it pe funcţionari şi prin luarea cuvenitelor garanţii, pre­
cum : avizul comisiei disciplinare, m otivarea faptelor cari au pro­
vocat destituirea şi deosebita gravitate a cestor fpte; sim plele erori
sau abateri nu pot atrage destituirea,
11. — Faţă de redacţiUnea categorică a ultim ului aliniat, re­
zultă că timpul cât funcţionarul va rămâne èxclus sau în dispo­
nibilitate, nu se socoteşte la-vechim e nici în Ceiace priveşte regu-
larea drepturilor la pensie şi nici pentru obţinerea stagiului în
grad spre a aveă dreptul la înaintare. De altfel, legea nu facei
vreo distincţie pentru aceste două cazuri şi o aceiaş raţiune a-
duce identitate în măsuri!
11 b. — Sunt supuse acţiunei disciplinare şi infracţiunile să-
. vârşite de un funcţionar public posterior şi nu m irii sale şi mai
înainte de instalarea sa în funcţiune (D alloz -— Rép. Vo. D iscip lin e
ju diciare No. 8).
12. — Restabilirea funcţionarilor publici. V. art. 56 Nr. 2i şi 4.
13. Jurisprudenfa.'^— Considerarea ca demisionat pentru ab-
sentare delà post a, unui funcţionar judecătoresc, care îndepline­
şte condiţiunile de stabilitate prevăzute de art 64 din legea pen­
tru Statutul funcţ. publici, constituie în realitate o măsură, disci­
plinară, echivalând cu punerea în disponibilitate a funcţionaru­
lu i pentru abateri delà datorie. P rin urmâre, o atare măsură nu
pote fi Mată de autoritatea superioară decât după o prealabilă ju ­
decată a comisiunii disciplinare instituită prin. art. 270 .şi 271
1. org. judec., form alitate cerută, pentru funcţionarii stabili, de
art. 52 din legea p. Statutul funcţionarilor publici. (Cas., II I, dec.
837 din 925, Pand. Rom. 19 IÏI, 926, Pand. Săpt. p. 283 d in 925,
Jiirisprudenţa Generală, 1564 din 925).

ART. J52. — Pedepsele delà No. 1 şi 2 se pot aplica

de şeful superior al autorităţii de care depinde funcţionând.
Pedeapsa delà No. 2, dacă a fost aplicată de două o ri în
 — 108 —

cursul unui an, pentru a treia oară se va pronunţă de com i­

sia de disciplină.
Celelalte pedepse se. dau numai cu avizul conform al
comisiei de disciplină.
Funcţionarului căruia i s’a aplicat vreuna din măsurile
disciplinare prevăzute la alin. 1, 2 şi 3, i se va şterge de
drept pedeapsa din foaia calificativă dacă a funcţionat 5
ani fără să mai fi suferit altă pedeapsă. (Art. 51, 59 ş. urm.
lege, 94, 95, 96 regulam.).
I N D E X
Absenţă post. 12 „ provizoriu 8
Audierea fnncţionarului 11 „ stabil 10
Avi? conform 13 Militari 5
Comisie disciplinară 7.8 Mustrare 15
Desbateri pariam. 1,2 Pedepse—ordinea 14
Disciplina 3 -5 Recurs 16
Excludere 8 Revocare 3
Funcţion nebugetar 9 Şeful autorităţii 6
Transferare 7
1
-1. — Desb. Pariam. Senat. — D. N. G. Popoviei: Cer să se pună
alin. I, în loc de cuvintele : „oricărui funcţionar” , cuvintele : „de care i
pinde funcţionarul”.
D. Ermil Pangrati: Redactarea corectă ar fi aşa : „Se poate aplica
oricărui funcţionar de către şeful de care depinde” .
D. C. D. Dimitriu, raportor : Comitetul delegaţilor primeşte modifi­
carea de redacţiune propusă de d. Popoviei.
— Se pune la vot articolul 52 cu modificarea propusă şi se primeşte.
(Desb. Sen. p. 1204 din 923).
2. — Adun. Deputaţilor. D. Em. Hatieganu: Pedepsele disciplinare
sunt stabilite într’un mod' prea barbar. Anume: i se dă şefului dreptul ca
de două ori pe an să pedepsească pe funcţionari fără drept de apei, cu pe­
deapsă în bani, care să consteâ în jumătate din salariul lunar. Deci într’un
an, şefului, când îi place, îti poate luă plata de pe o lună întreagă. Atunci,
cum irămâne familia, cum rămân copiii ? Nu ‘se poate admite ca şeful să dea
pedepse aşa mari şi de două ori pe an. Acestea sunt pedepse de ordine,
cari pot consistă în mustrarea, prevenirea cum s’a zis în statutul guvernu­
lui Averescu, verbală sau scrisă, sau chiar pedeapsa ut bani, dar aceasta
să fie sumă bagatelă, dai nu aşa de mare şi fără drept de apel: aceasta
nu se poate admite. Aceasta este, o barbarie, contra căruia se va ridică
întreaga suflare funcţionărească.
, D-lor, oomisdiunile de disciplină sunt astfel...
D. General Artur Văitoionu, ministru de interne : D-voastră ştiţi cine
este şeful superior al autorităţii ?..
(D. Gh. Iorgu Toma,' vice-preşedinte, ocupă fotoliul prezidenţial).
 — 109 —

> D. Em. Haţieganu: Da.' .

D. General Artur Văitoianu, ministru de interne D-le Haţieganu, nu
poate fi oricine, ci numai ministrul, şi atunci ministrul să nu poată-- da el
nici o pedeapsă ? -
D. Em. Haţieganu: După concepţiile noastre, pedepsele de ordine
se dă de către şeful serviciului, iar ministrul judecă în apel. Şi ar fi bine
să acceptaţi şi d-voastră felul acesta de a vedea.
D-Ior, comîsiunile disciplinare nu sunt alcătăite şi din aleşii funcţio­
narilor; în compoziţia lor, după proiect, funcţionarii n'âiu nici un cuvânt
în alcătuirea acestor conusiuni. (Desb. Ad. Dep. p. 2673 din 923).
D. I, Pistiner: Mai departe, vedem că numai organele administra­
tive există ca organe de disciplină; aşa că în adevăr, vor fi funcţionarii
publici, cum sunt şi. acum, la bunul plac al. guvernului care va fi la cârmă.
(Desb. Ad. Dep., p. 2677 din 923>. .
■ P . Edtisră Mirto : Cum1nici spânzurătoarea. nici moarte?.
D. Em. Dan, raportor : Pot să vă declar că însăşi funcţionarii em a-
probat în totul acest articol.
— Se pune la vot art. 52 şi şe admite. (Desb. Ad. Dep. p. 2712 din.
1923), *. ; " ; - - ■: /. V ' : ■ - .

3. — D octrina şi observaţiim i. — D reptu l disciplinar nu

este un drept penal special. Nu este o ram ură din im p eriu m . In
stat, oricine, fie că consimte, fie că voieşte să se sustragă, e ob­
ligat să se supună autorităţii publice. Dim potrivă, nimeni nu
poate fi supus dreptului disciplinar dacă nu se pune, de bună
voie, într’una din situaţiile cari îi im plică aplicarea.
De aici rezultă următoarele consecinţe: 1. Puterea discipli­
nară încetează de îndată ce funcţionarul este scos din serviciu.
Astfel, revocarea este pedeapsa disciplinară m axim ă pe care o
poate prim i un funcţiqnr, — 2. Puterea disciplinară se poatel e-
xercitâ fără ca faptele pasibile de pedeapsă să fi fost precizate.
Şeful .care o exercită, apreciază greşala şi pronunţă represiunea
inspirându-se de necesităţile serviciului. — -3. Puterea discip li­
nară, dacă nu-i lim itată prin nici o regulă obiectivă, nu este nici
discreţionară. O revocăre nejustificată deschide recurs în daune-
interese, cum ar puteâ face şi ruperea nejustificată a unui con­
tract de muncă. Totuşi, dacă aici nu ati prevăzut nimic de tex­
tele speciale materiei; reapare distinctiunea necesară între func­
ţiunile de autoritate şi funcţiunile de gestiune. Revocarea unui
ambasador, a unui prefect, a u nui consilier de stat sau procuror,
nul va da naştere Vreunui recurs cum s’ar puteă face prin revo­
carea unui perceptor sau a unui arhitect al comunei.
In lipsă de regulamente cari să-i apere, funcţionarii de au­
toritate sunt la voia m iniştrilor, cari — dacă socotesc că intere­
sele serviciului o cer — pot să le ridice -funcţiunea cu care. au
fost învestiţi (H. Berthelemy — Droit adm inistratif p. 68— 69. Cf.
Anibal Teodorescu — N oţiuni de drept ad-tiv I, p. 16o— 167).
 — 110 —

4. — Ideia de subordinatiune şi de comandament, care e-

xistă în orice ierarhie, presupune o putere disciplinară din par­
tea superiorului asupra inferiorului, precum şi dreptul pentru
superior în a da instrucţiuni inferiorului, în a-i aprobă acţiunea,
în a-i m odifică sau anulă actele substituind acţiunea sa acţiunii
subordonatului. (Paul Negulescu, — Tratat de drept ad-tiv I, p.
402 cu nota).
5. — ■ Nu se poate face nicio asemănare între dreptul penal
şi acest drept recunoscut Statului de a aplică pedepse funcţiona­
rilor ce s’&r abate dela îndatoririle lor.
Dreptul disciplinar derivă şi dânsul din lege; căci legea or­
ganizează funcţiunea cu atribufiunile şi obligaţiunile ce găseşte
cu cale.
Funcţionarul datoreşte supunere şi îndeplinirea obligaţiu­
nilor care cad în sarcina functiunei ce i-a fost încredinţată.
In interesul general, pentru ca să'nu se ajungă, la desorga-
nizarea servicilor, se adm ite în profitul Statului, dreptul de a
întrebuintă asemenea măsuri disciplinare menite a constrânge pe
funcţionari să-şi îndeplinească obligaţiile lor pentru ca astfel să
fie asigurat mersul regulat al serviciilor.
P rin urmare, dreptul disciplinar pedepseşte pe funcţionari
pentru neîndeplinirea unor obligaţiuni cu caracter civ il şi pe­
deapsa nu este întemeiată pe ideia de apărare socială. Num ai în
ce priveşte pe m ilitari trebuie să recunoaştem că cod. just, milit.
şi cod. m arinei m ilit. admit pentru infracţiuni disciplinare pe­
depse privative de libertate. (Paul Negulescu, — Tratat de drept'
aditiv I, p. 531, cf. G. Alexianu, Statutele funct. publici în Rev.
Dr. Publ. I, p. 551; I. Tanoviceanu — Drept Penal I, No. 876 ş. u.).
6. — P rin „şeful superior al autorităţii” urmează a se în­
ţelege capul ierarhic al acestei autorităţi, în competinta căruia este
dată acţiunea disciplinară şi dreptul de priveghere, iar nu şeful
im ediat superior al funcţionarului.
7. — (Transferarea pe cale disciplinară). Această transfe­
rare se poate face numai cu avizul conform al comisiei discipli-
nre. Comisia disciplinară va judecă pe funcţionar după form eie
pe cari le vom arătă m ai jos' şi va pronunţă avizul, care, având
aprobarea şefului autorităţii, va avea toate caracterele unei de­
cizii definitive şi executorii. Orice pedeapsă cu transferarea fă­
cută fără paza acestor forme, este nulă. (G. Alexianu, — Statu-
tutele function. publici în Rev. Dr. Publ. p., 547 cu nota).

8. Jurisprudenla. — Se constată din actele autorităţii unde

a funcţionat, că recurentul, la data punerii în aplicare a Statutu­
lui funct. publici nu avea stagiul de 5 ani, pentru a fi considerat
de drept definitiv şi nici nu a fost confirmat posterior conf. art.
64 din lege, astfel că, la data excluderii sale timporare de către
 - щ -

comisiunea disciplinară, poziţiunea sa era aceia a unui funcţionar

nestabil.
P rin urmare, pedeapsa excluderii timporare şi chiar înde­
părtarea sa definitivă din funcţiune, putea fi făcută în mod va­
labil de către autoritatea comunală singură, fără m ijlocirea unei _
judecăţi disciplinare, — ia r împrejurarea că a fost sesizată co­
misiunea disciplinară, în m od inutil, cu judecarea cazului său,
nu puteă să-i creieze mai multe drepturi decât acelea ce avea dela
lege şi nici să impună autorităţii ad-tive obligaţiunea de a-1 re­
prim i în funcţiune. (Cas. III, dec. 608 din 925, Jurisprudenţa G e­
nerală 1778 din 925).
9. — Un funcţionar neprevăzut în buget şi plătit dintr’un
fond global nu-i stabil şi ca atare poate fi concediat din serviciu
îndată ce m inistrul a găsit că nu mal este necesar la executarea
lucrării sau serviciului pentru care fusese angajat, — fără nici-o
altă formalitate, întrucât nu intră în prevederile Statutului funcţ.
publici. (V. art. 7 şi 2 Statut. (Cas. III, dec. 165 din 926, Pand.
Săpt. p, 398 din 926).
10. — Num ai funcţionarii stabili trebuiesc suspendaţi sau
destituiţi prin comisia disciplinară. (Gas. III, dec. 196 din 920,
Pand. Săpt. p. 399 din 926 cu trim iteri, Jw ispr. Genărală 884
din 1926. V. art. 7 No. 29).
11. — Deşi în Statutul' funcţionarilor publici nu se prevede
în m od expres, ascultarea funcţionarului asupra vinei, în cazul
pedepsei ce se aplică fără avizul Comisiunei disciplinare, totuş,
dacă funcţionarul ar fi fost ascultat, s’ar fi putut, apără ş.i ar fi
putut schimbă convingerea ministrului. Ca atare, deciziunea care
aplică o astfel de pedeapsă fără ascultarea în prealabil a func­
ţionarului învinuit, este nulă. (C. Ap. Buc. IV , dec. 188 din 926,
Bul. C. Ap. 125 din 926),
12. — Absenţa dela post — echivalare cu demisiunea. V . art.
51 Nr. 13.
13. — A v iz conform .— V. art. 39 N r. 3.
14. — Ordinea pedepselor. — V , art. 61 No. 5.
15. — Mustrairjea —■ ascultarea funcţionarului V. art. 53
No. 11.
16. — Recurs contra deciziei disciplinare V. art. 55 No. 4 b.

ART. 53. — Trimiterea în judecata consiliului de dis­

ciplină se hotărăşte de ministru sau de şeful de autoritate,
pe baza cercetării făcută de şeful ierarhic sau de un dele­
gat al autorităţii, cu care ocazie va fi ascultat şi învinuitul.
Funcţionarul învinuit are dreptul să iă cunoştinţă de
cuprinsul dosarului.
 1 12 —

E l se va apără singur verbal sau printr’un memoriu

scris, sau printr’m coleg ales de dânsul din aceeaş admi­
nistraţie. (Art. 54, 55, 57, 59 lege, 97, 98, 101— 105 re­
gulam.).
I N D E X
Acţiune disciplinară 3,7 Grevist 10
Apărare 4,G Martori . 4
Ascultarea fuuctionarului 3,5,8 Ministru 4
Cei cetâri 3-5 Procedură 4
Comisie disciplinară 1,2 Rezoluţie 9
Desb. pariam, 3 Şef ierarhic 4
Greşeli profesionale 11

1. — Desb. Pariam. Adun. Deputaţilor. — D. Em. Haţieganu: Nu în­

ţeleg de ce se exclude apărarea prin .advocat. Aceasta este o derogare a
legii pentru advocaţi a d-lui Jean Florescu, care a dat drepturi largi ad­
vocaţilor. In ori şi ce statut există dispozitiunea că inculpatul se poate a-
părâ prin advocat, de ce la noi să nu se poată ? (Desb Adun. Dep. p. 2674
din 923).
D. /. Pistiner: Cred că proiectul este în contrazicere şi ou legea pe
care am votat-o, a advocaţilor. In lege se prevede că advocatul are drep­
tul de a apăna pe orice cetăţean, în orice instanţă. Este sigur, d-lor, că un
funcţionar este un cetăţean şi ou toate acestea apărarea advocatului îi este
exclusă. (Desb. Ad. Dep. p. 2677 din 923).
2. — Acest articol a fost votat .fără vre-o discutiune de Senat şi Adun.
Deputaţilor (Desb. Sen. p. 1204/923, desb. Ad. Dep., p. 2712/923),

3. D octrina şi observapunÂ. — Disciplina are de scop ca pă­

zind demnitatea şi consideraţiunea corpului, să îm piedice abate­
rile m em brilbr ce-1 compun şi compromiterea onoarei corpului.
Realizarea acestui scop aduce deci două consecinţe: în prim ul
loc, exerciţiul acţiunii disciplinare trebuie menţinut în atribuţiu-
nea corpului; şi în al doilea loc, zisa acţiune trebuie să atingă
nu numai greşelile profesionale, dar încă actele desordonate din
viaţa publică sau privată a funcţionarului. Desigur că, în exer­
ciţiul acestei importante misiuni, investigaţiunile autorităţii su-
periore care are iniţiativa urm ăririi şi a şefului erarhic ce face
cercetări, trebuie să fie întreprinse eu tact şi pricepere, pentrucă
mai cu seamă nu trebuie să depăşească necesitatea. Zisele orga­
ne nu trebuie apoi să pătrundă în secretele căm inurilor domes­
tice, şi să înceapă acţiunea numai atunci când s’a determinat un
curent în opinia publică, care aduce deconsiderare corpului. A-
ceiaşi linie de procedare se impune şi comisiunei de procedură
şi Comisiunei de judecată (D. G. M axim , — Comisiile de disci­
plină după Statutul funcţ. publici, în C tirieru l Judiciar, p. 193
din 1925: cf. Datloi, — Rep. Vo. Discipline judiciare Nr. 3 şi u.).
 — 113

4. — Procedura trim iteri în judecată a funcţionarilor cul­

pabili, aşa. cum rezulta d in -V g e şi regulament, este următoarea:
M inistrul sau şeful, autorităţii căreia funcţionarul aparţine (ia r nu
şefu l „superior” al autorităţii, aşa cum cere expres art. 49 d in le-
lege), fiin d sesizaţi p rin denunţ, raport sau din proprie iniţia­
tivă, însărcinează pe şeful ierarhic sau un alt delegat, a face cer­
cetări.
Acesta ascultă pe învinuit sau m artoriii ce s’ar propune, lu ­
ând declaratiuni scrise şi încheie un raport cu concluziunile sale
(art. 97 reg.j, pe care-1 depune serviciului respectiv.
M inistrul sau şeful autorităţii, decide trim iterea în judecata
eom isiei disciplinare — dacă faptul nu era pedepsitul conf. art.
52 din lege, — cu un referat asupra vin ei şi un memoriu a l şe­
fu lu i ierarhic sau al anchetatorului, putând fi delegat şi un. alt
funcţionar în grad cel puţin egal cu inculpatul, a susţine acu­
zarea.
Se fixează termen emiţându-se citaţii (art. 54 şi 57 lege, 99—
iO i reg.). •
Se judecă afacerea aşa cum se arată în articolele următoa­
re, învinuitul putând GUnoaşte actele dosarului şi apărându-se
verbal, în scris sau prin vreun, coleg din aceiaş administraţie, pro­
pus de dânsul. Comisia poate decide să se facă noi cercetări sau
să se închidă judecarea afacerii neexistând vreo vină, sau vina
chiar de ar fi dovedită, necomportând vre-una din pedepsele pre­
văzute de legel
5. — Dar se poate întâmpla ca şeful autorităţii să trim ită
pe funcţionar în judecata comisiei disciplinare fără o cercetare
prealabilă. In acest caz socotim că funcţionarul se poate plânge
pentru exces de putere. Chestia nu s’a pus încă la noi, dar soco­
tim că aceasta va f i soluţia, căci funcţionarul, fiin d ascultat şi
dânsul,. cu ocazia anchetei, ar putea să-şi vadă clasată afacerea^
înainte de a ajunge la comisie. (G. Alexianu, — Statutele funcţ.
pu blici în Rev. Dr. Publ. I, p. 550).
6. — Modalitatea apărării, adică verbal sau prin scris, per­
sonal sau printr’un coleg, fiin d în interesul şi latitudinea func­
ţionarului învinuit, numai acesta va putea hotărî cum să se a-
pere, neputând fi constrâns-în vre-un fe l de comisiune asupra a-
cestor m odalităţi ce are de folosit exclusiv sau cumulativ.
7. Jurisprvdenţa. — Deşi . actiuiîile disciplinare au. u n ca­
racter mixt, atât civil cât şi penal1 , ele însă din . punctul de ve­
dere procedural sunt supuse regulilor de procedură civilă şi ea
utâre în toate privinţele în cari legea specială nu dispune, se a-
plică norm ele din dreptul comun civil (urmează aplicarea la spe­
cie, art. 62 1. advoc. şi 42 1, Cas.). (Cas. I, dec. 1755, Jurisprudenţa
Generală 818 din 926 cf, şi art. 55 Nr. 6 şi 9).
8. — Din examinarea actelor din dosar rezultă, că pe când
concluziunile prim ei deriziuni date de «om isiunea de la M inist.
 — 114 —

Comunicaţiilor, sunt bazate pe o minuţioasă cercetare şi analiză

a pieselor şi elementelor produse în contra sau în favoarea re­
curentului, comisiune instituită de Minist. Lucr. Publice, fără
a procedă la alte cercetări, bazându-se pe aceleaşi acte, dar ne-
luând în consideraţiune decât acuzaţiile aduse, găseşte în sarcina
recurentului abateri grave pe cari prim a comisiune le înlăturase
motivat. j
Procedând în m odul acesta, comisiunea de pe lângă Minist.
Lucr.' Publice, a denaturat şi apreciat greşit constatările în fapt
ale prim ei comisiuni şi pe care a doua comisiune nu le puteâ
înlătură sau m odifică decât procedând la noui cercetări şi an­
chete, ceiace nu a făcut.
A stfel fiind, măsurile luate de autoritatea superioară rela­
tiv la scoaterea recurentului din cadrele corpului tehnic şi din
acelea ale personalului direcţiunii de construcţiuni de căi, înte-
meindu-se pe o greşită şi cu totul nemotivată apreciere a fapte­
lor din partea comisiunii instituite de Minist. Dom eniilor, sunt
lipsite de bază legală şi prin urmare plângerea recurentului că
a fost desărcinat din funcţiunea sa în mod ilegal şi arbitrar, este
neîntemeiată. (Cas. III, dec. 50Î2 din 926, Jurisprudenţa, Gene­
rală 1830 din 926).
9. — Rezoluţia ministerială de trim iterea unui funcţionar
înaintea comisiei disciplinare, neurmată de' o decize de condam­
nare, adică neurmată de o decizie care să producă un preju d icia
nu constituie un act administrativ de autoritate, ci numai un act
preparatoriu în contra căruia calea recursului în contencios conf.
art. 5 parag. I I I lit. f, din legea de organiz. a G. Cas., nu este
deschisă, întrucât asemenea act ar puteâ fi urmat de o decizie
de achitare, care dar nu ar puteâ pricinui funcţionarului nici un
prejudiciu. (Gas. III, dec. 685 din 926, Pand. Săpt. 717 din 928).
10. — Refuzul grevistului a se prezintă. — V . art. 54 Nr. 3.
i i , — Formalitatea ascultării funcţionarului nu este necesară
decât în cazul când el urmează a fi supus unei pedepse disci­
plinare mai grave, de competenţa comisiei disciplinare, pedeapsa
„m ustrării“ putându-se da de ministru fără îndeplinirea nici unei
formalităţi. (Cas. III, dec. 416 din 927, Jurisprudenţa Rom ână
259 din 927).
)

ART. 54. — Funcţionarul trimis în judecată va fi în­

ştiinţat în scris cu cel puţin 15 zile libere de termenul pro­
cesului. (Art. 53, 55 lege, 100, 104 regulam.).1

1. Desb. Pariam. — Acest articol a fost votat fără vre-o cHseuţiune de

Senat şl Adun. Deputaţilor (Desb. Sen., p. 1204 din 1923, desb. Adun. Deput.
p. 2712 din 1923).
 — 115 —

2. Observatiuni. — Incunoştiintarea ce se trim ite inculpatu­

lu i ca şi form ele ei de înmânare nu sunt prevăzute sub form e
sacramentale. Este suficient din cuprinderea ei să rezulte chem a­
rea înaintea comisiunei de disciplină dovada a se ataşă la dosar.
3. Jurisprudenţa. — Când un funcţionar public refuză a se
prezintă la serviciu adşrând la greva plănuită de o parte a cor­
pului funcţionăresc, autoritatea publică chemată a reprim ă acea­
stă m işcare şi a luă măsurile disciplinare dictate de îm preju ­
rări, se găseşte în im posibilitate de a ascultă pe cei anchetaţi,
atunci când această form alitate e cerută de lege ca o garanţie a
stabilităţii funcţionarului, dar la care însuş funcţionarul grevist
şe poate consideră că a renunţat, refuzând să se prezinte la in­
vitările. ce i se fac de a se prezintă la serviciu. (Gas. II I, dec.
1206 din 926, Jur. Rom. 117 din 927, Jurisprudenfa Generală 1211
d in 927).
4. — Procedura. — V. art. 53 Nr. 7,

ART. 55. — Judecata se va face în şedinţă secretă.

Deciziunile comisiunii se dau motivate.
Deciziunile acestei comisiuni sunt definitive şi execu­
torii. (Art. 53, 54, 59 şi urm. lege, 3 b l. cont. ad-tiv., 101,
106— 111 regul.).1
I N D E X
Anulare 10 încheiere 6
•Comisie discipl. 3.8 Motivare 3
Constituţie 5 Procedură 11
Corp didactic 8 Recurs 4-8,12
Decizii 3,4,7,9,10 Revizuire 9
Desb. pariam. 1—2

1. —i Deşb. Pariam. Senat. Disc. gener. — D. C, D. Dimitrtu, rapor­

tor : Am suprimat însă dreptul de apel şi aci ne face o vină d. Trandafi-
rescu. D-sa este partizan al dreptului de apel. In momentul de fată, în le­
gile corpurilor de funcţionari sanitari, tşchnicl, didactici, cari s’au bucu­
rat de cele mai mari garanţii, în aceste legi cari au dat- cele mai bune re­
zultate, comisiunile disciplinare dau pedepse şi hotărârile lor sunt defini­
tive şi executorii, fără nid un drept de apel.
Vă închipuiţi ce greutate s’ar întâmplă dacă am organiză o instanţă
de apel, un fel de a doua Curte de casaţie, care ar rezidă la Bucureşti, şi
•care ar trebui să judece toate plângerile celor câteva sute de mii de func­
ţionari din ţara Românească, privitoare la înaintări şi la pedepse. 'S’ar
aduce o perturbare în toată viaţa administrativă şi ar face că în mare parte
funcţionarii să nu fie preocupaţi decât de mijloacele cu cari- ar trebui să
atace cu apel hotărârile date de aceste comisiuni. Am îngreuna şi am pune
o entravă în mersul afacerilor publice şi ar suferi prestigiul însuşi al co-
imisinmlor disciplinare.
 — 116 —

Funcţionarul, pe lângă garanţia pe care i-o dă statutul, mai are şi

dreptul de a se plânge la Contenciosul administrativ când i s’a vătămat
un drept prin violarea legii. (Desb. „Sen. p, 1100—1191 din 923).
Disc. pe articole.
D. C. D. Dimitriu, raportor : La aliniatul III se şterg cuvintele :
,jPentm pedepsele prevăzute delà No. 2 până la No 5 inclusiv” şi rămân
numai : , Aceste dedziuni sunt definitive - şi executorii”.
D. M. Pherekyde, preşedinte : Părintele Preotescu are cuvântul.
Părintele M. Preotescu: D-le preşedinte, d-lor senatori, după dispo­
ziţiile pe cari le găsim în capitolul V se dau o serie de pedepse funcţiona­
rilor administrativi. Pentru aceste pedepse funcţionarii nu au drept de apel
— pentru celelalte pedepse mai grele există! dreptul de apel — la care, după
insistenţa comitetului delegaţilor, s’a reuunţat.-
Cred, d-lor senatori, că în adevăr era greu ca funcţionarul să facă
apel. Este bine însă, să punem pe funcţionarii administrativi sub un alt
regim ca acela -din învăţământ sau -din cler, şi anume : funcţionarilor cari
se fac pasibili de pedepse mai mici să li se şteargă, după principiul Béran­
ger, acele pedepse din statutul personal, pentru ca astfel să-i îndemnăm
să nu mai greşească.
De aceea eu propun un amendament sub forma aceasta :
. „Funcţionarul care a fost .pedepsit cu vre-una din pedepsele provă,
ziute la No. 1, 2 şi 3 ale art. 51, de drept i se va şterge pedeapsa din sta­
tutul personal, dacă va fi funcţionat nepedepsit cinci ani înainte şi după
data când i s’a aplicat pedeapsa” .
Preot M. Preotescu, .Preot N. Ionescu, Dans, Popescu Pasăre !..
Sima Niculescu.
Principiul este acesta: dacă funcţionarul după comiterea primei gre­
şeli a funcţionai 5i ani corect, să i se ierte şi prima pedeapsă.
— Se consultă comitetul delegaţilor.
D. C. D. Dimitriu, raportor : D-lor senatori, comitetul delegaţilor a
admis pentru funetionairul care a fost pedepsit cu cele trei pedepse şi cu
ştergerea de pe tablou, dacă 5 ani de zile a funcţionat de la această ultimă
pedeapsă fără să aibă altă pedeapsă, să i se şteargă pedeapsa ştergerii de
pe tablou.
— Se pune lai vot amendamentul astfel cum a fost modificat de co­
mitetul delegaţilor şi se admite. (Desb. Sen. p. 1205 din 923).
2. — Adun. Depui. Disc. generală. — D. Iorgu Toma : Or, statutul
nostru zice în art. 55, alin. ultimi : „Deciziunile acestei comisiuni sunt defi­
nitive şi executorii” , va să zică fără drept de apel. Or, dreptul de apel
este un drept sfânt. Dacă privezi pe un inculpat de acest drept, rişti în tot­
deauna ca să comiţi o ireparabilă eroare judiciară, o ilegalitate, o nedrep­
tate fată de care acel condamnat nu se poate apără.
D. Al. Iteanu : D-le Toma, Pragmatica aceasta bucovineană a fost
ca o lege votată de Parlamentul austriac ? Nu cuprinde într'însa chiar şi
părţi de regulament ? .
D. Iorgu G. Toma : Este o lege votată de Parlament şi publicată în
Foaia legilor imperiale, Oare era Monitorul Oficial al imperiului austrc-
ungar. ' " :
D. Al. Iteartu: A fost votată de Cambra Vieneză?
D. larga G. Toma: Fireşte, votată şi promulgată în toată regula.
D. N. lorg a : A fost odată cu tablele lui Moise pe muntele Şinai şî
se găseşte la sfârşitul bibliei! (Ilaritate).
D. lorga G, Toma; Pragmatica de serviciu bucovineană, d-le lorga,
este, dimpotrivă, o lege foarte nouă şi foarte modernă. Ea datează numai:
din anul 1914. • . .
D. N.’lorga: Dar cuprinde dispoziţiuni şl din biblie... (Desb. Ad. Dep.
p. 2671 din 923). , .
- . D. Em. Hatiegana : Uri mare neajuns este, că desbaterea este. secretă.
D-lor, Iii democraţie, şi noi ne socotim şi suntem'cu toţii democraţi — aşa;
cred —, mai ou seamă d-voastre după discursurile de la Craiova, cred că
mergeţi în direcţiunea democraţiei, desbaterea trebuie să fie publică. De ce
să ascunzi aceste lucruri. Las să ştie toată lumea .dacă cineva este tâlhar
sau'hoţ sau om necorect. Prin publicitate se face control şi asupra inenl-
patului, şi aşupra judecătorilor şi asupra judecăţii date. Judecăţile cári se­
dau ou" uşile închise, acelea nu suntjiidecăţi. acélba siínt alté'Justizmord...
Alt neajuns este'că se răpeşte şi dreptul deAapel. Cum se póateaceasta ?
Este o judecată în mod statoriăl.' Dacă judecă pe cineva cu uşile închise şi
îi mai ia şi dreptul de apel, ce-i mai rămâne atunci'functionanilui ? D-voa­
stre creaţi o comistane disciplinară, care face ce vrea, poate să-l şi spânzurc
pe funcţionar. O astfel de 'dispoziţie nu poate rămâne în lege. (Desb. Adun.
Dep. p. 2674 din| 923). ,
Disc. pe articole.
D. lorgu G. Tom a: D-lor deputaţi, art. 55 tratează despre judecata
lor şi se zice următoarele :
„Judecata se face în şedinţă secretă. Deciziunile comishinii şe dau
motivate. Deciziunile acestei comisiuni sunt definitive şi executorii. Jude­
cata se face în şedinţă secretă. Această nu este deloc un principiu modern.
Dar oa să. acceptăm că aceste deriziuni să fie executorii şi definitive, a-
ceastă n’o putem acceptă. Bu ca fost magistrat nu pot admite ca o in­
stanţă inferioară să- poată judecă fără apel. Aceasta! este o lipsă de. uma­
nitate dacă nu altceva. Se pot întâmplă, d-lor nu numai atâtea nedreptăţi,
dar se pot întâmplă şi erori judecătoreşti, cum s’a văzut adesea. Ce 'po­
sibilitate are funcţionarul acela asupra, soartei căreia s’a hotărât astfel, în
mod definitiv, să mai poată apelă la cineva ? Eu propun ca ambele părţi,
atât cel care acuză, cât şi funcţionarul să aibă dreptul de apel la comitetul
superior administrativ, sau propun să se suprime ultimul alineat al art.
55. Căci dacă se suprimă, şi nu se mai zice că sunt executorii şi definitive,
însemnează că nu -sunt definitive.
D. Em. Dan. raportor : D-lor comisiunea nu poate primi acest amen­
dament. Funcţionarul care ar fi fost nedreptăţit are dreptul de recurs la
contencios.*
D. lorgu T o m a : Dar unde se spune aceasta ?
 — 118 —

D. Nicolae Bălănescu: N’are nevoie să se spună aceasta, căci drep­

tul de recurs este constituţional.
D. Em. Dan, raportor : Nu este nevoie să se spună că are dreptul
de recurs la contencios, fiindcă dreptul de recurs este de ordin constitu­
ţional şi o lege nu poate să i-1 răpească,. Chiar dacă am spune contrariu
în această lege îi rămâne dreptul de recurs la contencios. Comisiunea de­
legaţilor, pentru aceste motive a respins amendamentul.
D. lorgu Tom a: De ce nu s’ar preciza în lege?
D. Em. D an : Nu este nevoe. Printr’o lege ordinară nu poţi să iei
un drept constituţional.
. D, I. Matei: Am aceiaşi nedumerire ca şi d, lorgu Torna. Nu se
î>oate admite într’un, Stat modern ou pretenţiuni democratice, să se ia func­
ţionarului nedreptăţit putinţa de a găsi un remediu de drept împotriva unei
sentinţe. De aceea, am crezut că este necesar să se numească un al doilea
•organ disciplinar, la care, în caz de greşeală sau de nedreptate comisă de
primul organ, funcţionarul să poată apelă mai uşor, fără să trebuiască a
merge la contencios, care judecă în conditiuni mult mai grele:
Rog pe d. ministru să binevoiască a face o declaraţiune, care să li­
niştească pe funcţionari în această privinţă.
D. General Artúr Văitoiam, ministru de interne : D-lor deputaţi,
funcţionarul care se găseşte nedreptăţii prin hotărârea comisiunei disci­
plinare are tot dreptul să facă recurs.
D. C. Ignat: Curtea de casaţie judecă şi fondul.
D. Nicolae Bălănescu: Toate deciziunile cári sunt definitive şi exe­
cutorii sunt supuse recursului.
— Se pune Ia vot amendamentul propus de d. lorgu Gh. Torna şi se
respinge.
— Se pune la vot art. 55 şi se admite nemodificat. (Desb. Ad. Deput.
p. 2713 din 923).

3. D octrina şi observaţiuni. — Comisile de disciplină, după

afirm aţia Statutului, dau deciziuni cari trebuiesc a fi motivate.
Aceste deciziuni sunt definitive şi executorii.
Socotim drept o inadvertenţă a legiuitorului aceste dispozi-
ţiuni. In prim rând, com isiile disciplinare n’au un caracter juri-
dicţional; nu sunt părţile puse faţă în faţă, autoritatea de o parte,
funcţionarul de alta, având să discute puncte de acuzare posibile
de calificat în- drept. In materie penală, inculpatul are să dea so­
coteală de anumite fapte precise, cari se pot sau nu încadrâ în
texte de lege. In materie disciplinară nu există o enumerare a
faptelor cari pot da naştere la represiune.

N oi credem că nu 'ne găsim în faţa unor decizii judecăto­

reşti, ci în faţa unor avize, pe care şeful autorităţii e liber sau
nu să le aprobe. Acest lucru rezultă din întreaga economie a tex­
telor invocate ca şi din art. 106 regül., care spune că în decizie se
v a arata precis ce pedeapsă trebuie să i se aplice. P rin urmare,
com isia nu face decât să propună pedeapsa. Aplicarea pedepsei
 — 119 —

o face şeful autorităţii. Regulamentul, în această privinţă, credem

că adaogă la textul legii şi trebuie să fie înlăturat. (G. Alexianu,—
Statutele funct. publici în Rev. Dr. Publ. Î, p. 552—553).
4. — Chestiunea dacă hotărârile com isiunilor disciplinare
sunt susceptibile de recurs, poate fi discutată.
Intr’o opinie, fată. de textul categoric al art. 55 din Statut
şi de art. 3 al. b din legea pentru contenciosul ad-tiv. care arată,
că nu pot f j atacate pe cale judecătorească deciziile date de com i­
siile disciplinare şi declarate de Statut ca definitive şi executorii,
— aceste decizii odată pronunţate, pot fi socotite în afară de o ric e
cale de atac, cu atât mai m ult cu câ ele nu consituie hotărâri ju ­
decătoreşti. •
In altă opinie, fată de principiul cel nou înserat în art. 10*1
al. final din noua Constituţie, dreptul de recurs fiin d de ordin
constituţional, nu poate fi ridicat în vreun fel prin leg ile ordinare
ce vor interveni posterior. Cf. asupra principiului Lascarov-MolZ-
dovanu şi S. Ionescu,-—Constitutiunea Rom âniei, ed. C u rieru l J u d i­
ciar, art. 103 desb. Sen. p. 394 col. I, desb. A d, Dep, p, 397 col.
I, şi 399 col. II; G. Alexianu, — Statutele fu n c i publici în R ev.
Dr. Publ. I, p. 553; I. Stambuleseu, — P rin c ip ii de drept consti­
tuţional p. 173; Gas. S. U. dec, 19 din 925, Pand. Săpt. 649 din 925).
4 a. — Aceste recursuri variază după organele cari au dat
deciziunea, după cum ar fi vorba de recursuri contra deciziunilor
disciplinare date ‘de şefii erarhici, saii pronunţate de organe ju-
risdictionalizate.
. In ce priveşte recursul prim, el „nu diferă de celălalt, p rin
care se poate .ataca orice act adm inistrativ“ şi care poate fi dublu*,
recursul erarhic sau recursul contencios, pentru exces de putere.
In tara noastră recursul contencios, prin care se poate atacă
orice act ad-tiv. de autoritate, este cel determinat de legea Conter-
ei osului Ad-tiv., în fata Curţilor de Apel. încât în m od logic şj
necesar toate deciziunile disciplinare pronunţate direct de şe fii
erarhici sunt susceptibile de recurs în conditiunilte şi form ele de­
terminate de această lege. Jurisprudenta rom ână admite acest m od
de a vedea. A stfel Curtea de Casaţie Rom. S. I I I (dec. 163 d in
16 Febr. 1927) admiţând recursul îndreptat contra unei deeiziuni
a Curţii de A p e l din laşi, dispune reintegrarea unui magistrat
destituit în mod ilegal (Pand.. Săpt. p. 283 din 927).
Aceiaş solutiune se impune şi în cazul când ne găsim în
fa(a unor decizitm i emanând dela comisiuni disciplinare neju-
risdictionalizate. Deciziunile respective constituesc acte prepara­
torii şi ca atare susceptible de a fi atacate de odată cu actul ad -tiv
definitiv, care este decretul luat în baza lor.
In ce priveşte al, doilea recurs, acel care este îndreptat în con­
tra deciziunilor date de jurisdictiunile disciplinare, definitive şi
executorii, constituind acte jurisdictionale, situaţiunea se schimbă.
Aceste deeiziuni sunt susceptibile, cred, de cealaltă cale de atac
şi anume: recursul în casaţiu n e.............Dispozitiunea art. 3 al. b.
 • — 120

■din legea Contenciosului Adm inistrativ, nesprijinită pe nici un

fundament raţional, nu este numai în vădită contradicţiune cu
prin cip iile ‘ generale juridice, dar constituie în acelaş tim p şi o
vădită încălcare a Constituţiunei noastre... (Const. G. Rarincescu —
Recursul în contra deciziunilor tribun, disciplinare în R ev Dr.
Pu blic II, p. 394-5, 397).
5. Jurisprudenta. '— Din desbaterile parlamentare referitoare
la art, 103 din Constituţie, rezultă că ideia care a determinat noul
principiu constituţional că dreptul de recurs în casare este de or­
din constituţional, a fost aceia de a îm piedică pe viitor, ca prin
legi ordinare să nu se ridice acest drept, privit ca indispensabil
pentru a asigură legalitatea hotărârilor judecătoreşti ale instan­
ţelor de fond şi care în trecut, fusese suprimat prin diferite legi
speciale. (Cas. S. U. dec. 19 din 925 cu aplicaţie asupra legii a-
grare, Pand. Săpt. 649 din 925).
6. — Principiu l de drept comun, după care numai holărâ-
rie date asupra fondului de către instanţele judiciare, sunt sus­
ceptibile de apel sau recurs, iar nu şi sim plele încheieri prepa­
ratorii, neapelabile decât odată cu hotărârea asupra fondului,
îşi are aplicatiune şi în materie de judecată disciplinară, ori-
decâteori o dispoziţiune specială nu reglementează într’altfel.
In specie, fiin d vorba de luarea unei măsuri preparatorii
privitoare la. modul de apărare al părţii în instanţă, recursul con­
tra încheierii prin care s’a luat această măsură, este inadmisibil.
(Cas. I I I Ardeal, dec. 51 din 92i, Jur. Rom . 107 din 924).
7. — Recursul în contencios adm inistrativ îndreptat contra
deciziunii date de o comisiune disciplinară şi confirmată de au­
toritatea administrativă, este adm isibil în principiu, deoarece ac­
tul atacat, astfel cum se prezintă, constituie, în ultimă analiză,
nu un act de jurisdicţie pur şi simplu, ci un act administrativ
de autoritate, în sensul art. 5 paragr. I I I l’it. f, din legea Curţii
de Casaţie. (Cas. I I I dec. 791 din 925, Pand. Săpt. 187 dm 925).
8. — Comisiunile disciplinare de pe lângă autorităţile admi­
nistrative' care judecă şi pedepsesc pe funcţionari, au caracterul
unor instanţe de judecată, deci de înaltă Curte.
Acelaş caracter îl are şi comisiunea de judecată a corpului
didactic universitar, iar potrivit art. 5 parg. 2 lit. e din legea
înaltei Curţi de Casaţie, secţiunea I I I contencios, este competentă
a judecă recursurile introduse contra hotărârilor judecătoreşti în
materie ad-tivă, deci şi contra deciziunilor date de comisiunea
de judecată a corpului didactic universitar. (Cas. III, dec. 944
din 925, Jurisprudenta Generală i i i din 926).
9. — Deşi în legea p. Statutul funcţ. publici nu este prevă­
zu t dreptul de revizuire contra deciziilor comisilor de disciplină,
totuş art. 111 reg. îl admite.
P o trivit principiilor generale de procedură din dreptul co­
 — 121 —

mun se poate face revizuirea în contra oricărei hotărâri d efin i­

tive.
Conform acestor principii, un astfel de drept există şi con­
tra deciziilor comisiunilor disciplinare, căci dacă legiuitorul ar fr
înţeles să suprime părţilor acest drept, ar fi prevăzut aceasta î a
m od form al în legea funcţionarilor publici; ori această lege ne-
cuprinzând nicio prevedere în această privinţă, rezultă că acest
drept n’a fost suprimat, deoarece oridecâteori o lege specială —
cum e legea Statutului — nu vorbeşte de o cale de atac, atunci
ne referim la dreptul comun, iar în specie, art. 111 regul. nu adao­
gă, ci lămureşte legea. (Cas. III, dec. 128 din 926, Pand. Săpt.
p. 425 din 926, Jurisprudenţa Generală 978 din 926).
10. — P o trivit legii contenciosului administrativ, este inad­
m isibilă acţiunea intentată pentru anularea unei hotărâri pro­
nunţate de com isiile disciplinare şi declarate de Statutul funcţio­
narilor sau alte legi, definitive şi executorii, deoarece actele de
disciplină fac parte din actele nesusceptibile de a fi deduse în
judecata contenciosului administrativ, fiindcă p rin natura lor
aceste acte im plică şi necesită o mai mare libertate de apreciere,
care nu poate avea loc, decât scoţându-le de sub controlul altor
organe (C. Ap. Iaşi I, dec. 1 din 926, Pand. Săpt. 310 din 927,
Pand. Rom . 19 I I I 927, Jurisprudenţa Generală 983 din 927)
11. — Procedura. — V . art. 53 Nr. 7.
12. — Principiu l prevăzut de art. 108 din Constituţie, că
dreptul de recurs în casare este de ordin constituţional, presupune
un conflict de interese în care s’a angajat un litigiu asupra căruia
a intervenit o hotărâre, dată de o instanţă judecătorescă, ceiace re­
zultă din faptul că textul arătat este .aşezat $ub capitolul „despre
puterea judecătorească“ care se ocupă de procese de natură c iv ilă
sad penală.
In specie este vorba de o deciziune disciplinară dată de o
comisiune specială instituită prin legea de organizare judecăto­
rească, la care Gonstituţiunea nu s’a referit şi care nu poate fi
atacată, decât pe căile indicate de această lege. (Cas. I, dec. 1669 din
925, Jurisprudenţa Generală 1680 din 927).

ART. 56. — Funcţionarul pedepsit cu disponibilitatea

nu poate fi reprimit decât după doi ani dela data lăsării în
disponibilitate şi în clasa cea mai de jos a funcţiunii ce a a-
vul, iar cei destituiţi nu vor mai puteâ ocupă niciodată vrea
funcţiune publică. (Art. 34, 51, 52 lege, 93 regul.).1

1. Desb. Pariam. —■ Acest articol a fost votat fără vre o discutiu

de Senat şi Adun. Deputaţilor (Desb. Sen., p. 1205 din 923, Desb. Ad. Dep.
pag. 2713 din-923).
 — 122 —

2. Observaţiuni. — Din cuprinderea art. 56 rezultă că repri­

m irea funcţionarului pedepsit cu punerea în disponibilitate, este
facultativă pentru autoritate şi condiţionată prin trecerea termenu­
lui de doi ani.
3. — Art. 56 din Statut prevede şi o pedeapsă accesorie, re­
trogradarea, pe care o găsiam numai în legea org. politiei Sta­
tului (art. 39, 43 şi 47) şi legea as. poziţiei ofiţerilor, — şi pe
lângă pedeapsa punerii în disponibilitate.
4. — Restabilirea funcţionarului destituit, în drepturile sale,
socotim că nu s’ar putea face decât în urma unor noui dovezi,
necunoscute la data pronunţării pedepsei, cari ar avea un carac­
ter atât de decisiv încât să înlăture orice bănuială. De bună sea­
mă, însă că o asemenea restabilire nu se va putea face. când m o­
tivu l destituirii a fost o hotărâre judecătorească rămasă defini­
tivă, care consacră un) adevăr în fata tuturor şi pe care nu ar pu­
tea-o acoperi decât uitarea semenilor.
5. — Reprim irea în serviciu — examen. — V . art. 37 Nr. 8.

ART. 57. — In cazul când interesul serviciului sau al

cercetărilor o cere, funcţionarul învinuit poate fi suspendat
înainte de a se pronunţă comisia de disciplină, cu condiţiu-
nea ca în termen de 30 zile dela suspendare să fie trimis
înaintea comisiei, care este obligată să-l judece în cel mult
2 luni.
Această suspendare nu atrage după sine pierderea sa­
lariului, nici avechim ei. (Art. 51 şi ur. lege, 99, 101 regul.).

1. L u cră ri prelim in a rii. — Cuvintele „sau al cercetărilor” şi

aliniatul final, au fost introduse de comit, deleg. Senatului. (Desb.
Sen. p. 1153 din 923).

2. — D esb . P a r ia m . — i Acest articol a fost votat fără vre -o discu-

ţiune de Senat şi Adun. Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1205 din 923, desb. Ad.
Dep. p. 3-713 din 923).

3. D octrina şi observaţiuni. — Chiar şi în orice alt caz de

urm ărire pentru un fapt penal mai -puţin grav, sau chiar dacă
numai interesul serviciului sau al urm ăririlor o cere, încă func­
ţionarul poate fi suspendat şi, în prim ul caz, Comisia de disci­
plină, în baza principiului expres, are facultatea de a apreciâ,
după îm prejurări, dacă este locul de a suspendă judecata până
la pronunţarea definitiv a instanţei represive. Această facultate
rezultă şi din art. 58, prin deductiune, pentrucă dacă obligativi­
tatea suspendării este impusă în cazurile anume enumerate în a-
cest articol, facultatea după apreciere a unei asemenea măsuri este
 — 123 —

im plicit dictată de lege în toate celelalte cazuri în care s’a des­

chis acţiune publică contra funcţionarului. (D. G. M axim , — Co­
m isiile de disciplină după Statutul funct. publici în C u rie ru l
Judiciar, p. 195).
4. — P o trivit legii, plata salariului se va face pe timpul sus­
pendării până la pronunţarea comisiei disciplinare (,,această sus­
pendare” zice legea, deci numai acea prevăzută în art. 57 al. II,
care va statuă în m od definitiv dacă funcţionarul m ai este dem&4
a-şi păstră funcţia sa.
5. — Funcţionarii provizorii — suspendare, destituire. V . art,
7 Nr. 16 şi 17.
fl. — Pierderea salariului — V . art. 58 No. 17.

ART. 58. — Suspendarea din serviciu este obligatorie

când în cpntra unui funcţionar în serviciu s’a deschis acţiu­
ne publică pe baza ordonanţei judecătorului de instrucţie
pentru una din crimele sau delictele de: fals, furt, înşelăciu­
ne, atentate în contra bunelor moravuri (cazuri prevăzute d e
art. 262, 263, 264 şi 267 din codul penal), mituire, delapi­
dare de bani publici, percepere de taxe ilegale, rupere d e
sigiliu, sustragere, ascundere sau desfiinţare de acte aflate
în arhive sau în depozite publice şi instigare la grevă.
Când funcţionarul este achitat, cazul va fi adus înain­
tea comisiei de disciplină, care se va pronunţă dacă func­
ţionarul poate sau nu fi reprimit în serviciu, iar când a fost
condamnat definitiv, suspendarea provizorie se transformă
de drept în destituire. (Art. 51, 52. 59 şi urm: lege, 91, 111
— 113 regul., 124, 140, 141, 144, 199, 203, 262— 264,
267, 306, 332 şi urm. c. pen,; art. unic legea din 15 Noem-
brie 1927). • î

I N D E X
Absolvire 12 ,12 c. Desb. pariam. 1.2
Achitare 4,6,7,14,15 împăcare 12 c
Agronom 17 Linişte publică (lege) 3
Amnestie 12 c Ordonanţă Instr. 6—8,10,11,11c
Aut. 1. judecat 6,7,9,12 c. ' Profesor 16
C. F. R. 15 Prescripţie 12 c
Calificarea faptelor 7 Reprimire : 4,17
Cameră pun. sub acuz. 12 c Revizuire r
Comisie discipl. 5 Salariu 3.17
Daună mOrală 16 Suspendare 3;4,6.9,10,11,17
Degrad. civică 12 b Suspend, acţ. discipl, 5,12 d
 — 124 —

1. Desb. Pariam. Senat. — D. N. G. Popovici : Sunt de piliere ca

aci să se prevadă că funcţionarul chiar dacă a fost achitat de justiţie, dacă
s ’a arătat nedemn pentru a mai putea funcţiona, să nu mai fie tinut în
serviciu.
D. Tony Iliescu, (în locul d-lui raportor): D-Icr, în adevăr, sunt fapte
cari nu constitue un, delict din punct de vedere penal, dar cari sunt repro­
babile din punct de vedere moral.
Asemenea fapte achitate -de justiţie, pot să facă pe cineva nedemn
de a mai fi funcţionar.
Pentru aceste motive, comitetul delegaţilor a admis propunerea d-lui
Popovici, urm ând-ca la ultimul alineat, după cuvântul . disciplină” să se
intercaleze cuvintele : „Clare se va pronunţă dacă funcţionarul poate fi sau
nu menţinut în serviciu”, ,.iar când a fost c o n d a m n a t .ş i urmează textul
ca în proiect.
— S e pune laj vot art. 58 ou această modificare şi se primeşte.
(Desb. Sen. p. 1205 din 923).
2. — Adun. Deputaţilor. — D. C. Ignat : D -lor deputaţi, la art. 58
este o greşală de redactiune. Dati-mi voie s’o arăt Articolul spune : „Sus­
pendarea din serviciu este obligatoriu, când în contra unui funcţionar în
serviciu s’a deschis acţiune publică pe baza ordonanţei judecătorului de in­
strucţie pentru una din crimele sau delictele de : falş, furt, înşelăciune, a-
tentat în contra bunelor moravuri etc.”. Trebuia spus : „crimele şi de­
lictele” .
D. Nicolae Bălănescu: Toată greşeala e din lipsa unei virgule.
D. C. Ignat: Iată amendamentul ce propun :
Art. 58. Se modifică a s tfe l:
„Suspendarea din serviciu este obligatorie când în oontra unui func­
ţionar în serviciu s’a deschis acţiune publică pe baza ordonanţei judecăto­
rului de instrucţie sau a rechizitoriului parchetului pentru crime sau delicte
de : falş, furt, înşelăciune, atentate în contra bunelor moravuri (cazuri pte-'
văzute de art. 262, 263, 264 şi 267 din codul penal), mituire, delapidare de
hani publici, perceperea de taxe ilegale, rupere ce sigiliu, sustragere, as­
cundere sau desfiinţare de acte aflate în arhive sau în depozite publice şi
instigare la greve.
„Când funcţionarul este achitat, el v a fi îndată reprimit în serviciu,
iar când a fost condamnat definitiv, suspendarea provizoriu se transformă
de drept în destituire".
C. Ignat, Mateescu, I. Fdrcăşanu şi alţii.
Când este achitat de ce să-l trimit! la comislune ?
D. Em. Dan, raportor : D -lor deputaţi, comitetul delegaţilor roagă pe
colegul nostru d. Ignat să nu mai insiste în amendamentul său, fiindcă în
ceea ce priveşte chestiunea relativă la delicte şi crime na este decât o gre ­
şeală de virgulă; este-neîndoios că colegul nostru d. Ignat admite, că a -
tunci când un funcţionar â făcut o crimă, trebuie să fie suspendat până la
judecare.
D. C . I g n a t : P rin urmare, vedeţi că este o greşeală de redacţie.
 — 125 —

D. E m . D a n , r a p o r t o r : In ceea ce priveşte acţiunea publică, ea poate

să fie deschisă saiu de judecătorul de instrucţie sau de (procuror,-'toţi' sun­
tem de acord şi legea de faţă nu face nici o abatere la această regulă.
- Rămâne partea din urmă a amendrnentului, aceea' c a funcţionarul cr
chitat să fie în mod imperativ reprimit în serviciu.
Eu ro g pe di. Ignat să renunţe şi. 4a această parte din’ amendament şi
să primească textul din proiect, fiindcă este posibil ca funcţionarul trimis
în judecată să fie achitat, dar să rămână grav culpabil pentru fapte disci­
plinare.
— Se pune la vot amendamentele şi se resping.
— Se pune la vot art. 58 cutn a fost redactat şi se şe primeşte. (Desb.
Ad. Deput. p. 2713 din 923). ’

3. D octrina şi observaţiuni. — Suspendarea din serviciu poa­

te fi şi disciplinară. De data aceasta are un caracter mai grav,
datorindu-se unor dovezi strâiişe contra funcţionarului public. O
asemenea suspendare nu poate fi pronunţată decât atunci când
urm ărirea judecătorească este începută, se întemeiază pe o or­
donanţă a judecătorului de instrucţie şi să se poarte asupra unor
infracţiuni lim itativ enumerate.
Printre acestea, vom enumera şi articolul' unic, alin. fin al al
le g ii din 15 Nov. 1927 (Monit. Ofic. No. 253 din 927) privitor la
adăogirea unor aliniate la art. l i din legea pentru reprimarea
unor infracţiuni contra liniştei publice din 19 De<j. 1924 (Monit.
Ofic. No. 279 din 924); noul text stbileşte că vo r fi suspendaţi
din funcţiune cu reţinerea salariului şi din momentul deschiderii
acţiunii publice, funcţionarii publici, m em brii clerului şi orice
alţi retribuiţi ai Statului, judeţului, comunei sau aşezămintelor
puse sub controlul StatulUi, cari s’ar face culpabili de prevede­
rile acestei legi.

Suspendarea nu Se va putea pronunţă decât de şeful supe­

rior al autorităţii, iar pentru funcţionarii definitivi se cere şi a-,
vizul m otivat al comisiei de disciplină.
4. — In aplicaţie art. 58 suspendarea va putea fi prelungită
peste termenul de 6 luni, arătat în art. 51 din Statut, până la so­
luţionarea judecătorească a acţiunei publice ce a fost deschisă în
urma căreia, în caz de achitare, comisia disciplinară va aveâ
să se pronunţe dacă funcţionarul va putea fi reprimit, iar în caz
de condamnare se transformă în destituire, potrivit art. 58 al. II
1. as. Statutului.’
5. — Un principiu se învederează însă şi anume că: toate a-
ceste comisiuni de judecată şi consilii, fiin d tribunale discipli­
nare. nu vor puteă pedepsi pe nn funcţionar învinovăţit de in­
fracţiuni la legile penale până ce nu se vo r pronunţă asupra cul­
pei lui, tribunalele judecătoreşti ordinare. (Anibal Teodorescu,—
Noţiuni de Drept ad-tiv, I, p. 169).
0. — Pedeapsa disciplinară est« independentă de pedeapsa
 — 126 —

penală. Un funcţionar care a fost achitat penaliceşte, poate fi to-

tuş judecat şi condamnat pe cale disciplinară. Sunt fapte cari nu
întrunesc toate elementele delictului din codul penal şi care scapă
de sub cenzura textului, totuş, pot constitui vin i disciplinare, care
să-l facă pe funcţionar nedemn de locul pe care-1 ocupă. In a-
cest caz nu se violează autoritatea lucrului judecat când o faptă
achitată penaliceşte este adusă din nou în desbaterile comisiei
disciplinare. Urm ărirea disciplinară se suspendă însă până la
darea ordonanţei judecătorului de instrucţie. (G. Alexianu, — Sta­
tutele funct. publici în Rev. Dr. Publ. I, p. 553, Gf. A n ibal Teo-
dorescu, — Noţiuni de drept ad-tiv I, p. 169— 170; D. G. M axim , —
Com isiile de disciplină după Statutul funct. publici în C im e r u l
Judiciar, p. 194 Nr. 3, Lacoste, — De la chose jugée, Nr. 1323).
7. — Chiar dacă jurisprudenta proclamă în mod unanim
independenta acţiunii disciplinare de lucrul, judecat în penal, to­
tuş, în această privinţă, instanţa disciplinară trebuie să păzească
oarecari regule prescrise într’un interes de ordine socială, care
cere ca sentinţele judecătoreşti definitive să fie respectate; şi
că nici în o ocaziune să nu fie contrazicere între deriziunile in ­
stanţelor, chiar dacă una din ele îşi mărgineşte rolul ei în 'm a ­
terie disciplinară. Astfel fiind, dacă după o achitare sau o ordo­
nanţă de neurmărire a instanţelor penale, se exercită o acţiune
disciplinară în sensul art. 58 al Statutului, instanţa disciplinară
n ’are căderea, ca pipăind din nou faptele judecate în penal, să
le dea aceiaş calificare şi m ai cu seamă să constate existenta lor,
sub cuvânt că în procedura urmată înaintea instanţei penale,
au fost apreciate greşit probele, ce pot aduce deci un rezultat di­
ferit. (D. G. M axim , — Com isiile de disciplină după Statutul
funct. publici în C u rieru l Judiciar p. 196 Nr. 8, Cf. Lacoste, De la
chose jugée Nr. 1325— 1326).
8. — Regulam entul de aplicare al Statutului a schimbat însă
principiul atât de clar stabilit prin arh 58, şi prin art. 113 pres­
crie o regulă nouă că: „urm ărirea disciplinară se suspendă până
la darea ordonanţei judecătorului, de instrucţiune” .........................
Astfel, pe când după regula stabilită prin lege, suspendarea
acţiunii disciplinare are loc până la darea deciziunei definitive a
instanţei represive, cel puţin în cazurile de infracţiuni grave a,-
nume stabilite de lege, după regulam ent acţiunea disciplinară
poate fi exercitată în urma ordonanţei instrucţiei, chiar în zi­
sele cazuri grave. Negreşit că ordonanţa de urm ărire are în­
semnătate şi stabileşte contra funcţionarului învinuit presumpţi-
uni puternice de culpabilitate. Totuş, însă, întrucât numai deci-
ziunea definitivă a instanţei represive are caracterul lucrului ju­
decat, rezultă că situatiunea creiată prin zisul articol al regula­
mentului nu este conformă adevăratelor principii, căci se poate
întâm plă ca chiar după o ordonanţă de urmărire, instanţa re­
presivă să pronunţe achitarea; şi, dacă instanţa disciplinară ba­
 — 127 —

zată pe o atare ordonanţă, pronunţă o pedeapsă disciplinară, ar

urma ca să fie două hotărâri, date în realitate de instante dife­
rite, dar cari asupra aceluiaş fapt se pronunţă în mod contra-
dictor. (D. G. M axim , — Com isiile de disciplină după Statutul!
lunct- publici în C u rierul Judiciar p. 195 din 925 Nr. 6).
9. — Persoane făcând parte din anumite corpuri, precum
magistraţii, avocaţi, grefierii, portăreii, notarii (la noi, toţi func­
ţionarii, potrivit Statutului — n. a.) pot fi pedepsiţi cu pedepse
disciplinare prevăzute de lege. D eciziile jurisdicţiilor disciplnare
au autoritate -de lucru judecat (Faustin-Hélie n. 1027). Două ur­
m ăriri disciplinare nu pot fi exercitate contra aceleiaş persoane
şi pentru acelaş fapt: (Lacoste, De la chose jugée Nr. 1322).
10. — Suspendarea, în caz de urm ărire penală, este obliga­
torie. Pentru ca să aibă loc trebuie ca îm potriva funcţionarului
să se fi deschis acţiune publică pe baza ordonanţei judecătorului
■de instrucţie, iar regulamentul adaogă (art. 112) sau a rechizito­
rului parchetului, pentru crim ele şi delictele prevăzute în mod
lim itativ în art. 58. Textul regulam entului a lăm urit dispoziţiile
art. 58, în sensul că suspendarea se poate face oridecâteori ne gă­
sim în fata unui rechizitoriu al parchetului, pentru unul din
faptele specificate. Lăm urirea e în sensul că legiuitorul a înţe­
les prin ordonanţa judecătorului de instrucţie, ordonanţa pe care
o dă acesta pentru începerea crecetărilor, iar nu ordonanţa d e ­
fin itivă sau rechizitoriu definitiv. (G. Alexianu, — Statutele func­
ţionarilor publici în Rev. Dr. Publ. I, p. 554).
11. — P o trivit principiilor generale enunţate, care procla­
mă independenta absolută a ambelor acţiuni, Statutul ca şi re­
gulam entul prevede destituirea în caz de condamnare p e n a li şi
posibilitatea urm ărirei disciplinare chiar dacă instanţa represivă
a achitat pe funcţionar. Şi, în adevăr, după cum a decis Curtea
de Casaţie din Franţa acţiunea disciplinară nu poate fi paralizată
prn o ordonanţă de non-lieu a judecătorului de instrucţie, sau
prin o hotărâre de achitare sau de absolvire. Neurmărirea nu im ­
plică că funcţionarul n’a lipsit nici regulelor disciplinare, căci
ea este fundată numai pe îm prejurarea că faptul semnalat nu
este calficat infracţiune penală sau nu sunt in d icii suficiente de
culpabilitate. (D. G. M axim , — Com isiile de disciplină după Sta­
tutul funct. publici în C u rieru l Judiciar, p. 196 Nr. 7; Cf. Lacoste,
De lai chose jugée Nr. 1327 ş. u.).
12. — Cât priveşte absolvirea, departe de a exclude infrac­
ţiunea, ea o presupune, întrucât ea nu intervine decât după o de­
claraţie afirm ativă asupra faptului şi ea se mărgineşte de a în­
depărtă urmărirea penală prin o excepţie de drept, ca absenta
unui text de lege penal sau din cauza prescripţiunei. (D. G. M a­
xim , — (^ m is iile de disciplină după Statutul funcţ. publici în
C u rie ru l Judiciar, p. 196 Nr. 7).
12 b. — Funcţiunea publică se poate pierde şi prin degrada-
 — 128 —

tiunea civică prevăzută de art. 22 c. pen., fie că a fost pronunţată

ca pedeapsă principală, fie că a fost pronunţată ca pedeapsă acce­
sorie (cf. I. Tanoviceanu, Dreptul Penal, ed. II v. I I I Nr. 1808).
Această pedeapsă va fi un im pedim ent absolut pentru numirea în
funcţiunile publice, iar dacă cel căruia i s’a aplicat, va fi func­
ţionar, va fi o cauză pentru îndepărtarea sa din funcţiune.
12 c, — H otărârile penale cari pronunţă absolvirea, ca şi cele
cari declară stinsă acţiunea publică prin amnistie, prescripţiu-
ne, împăcare, nu au nici-o autoritate de lucru judecat asupra
actiunei disciplinare.
Ceiace am spus mai sus despre hotărârile instanţelor penale
de fond se aplică şi ordonanteitor definitive ale judelui de instruc­
ţie şi deciziunilor Camerei de punere sub acuzare (I. Tanoviceanu,
Drept Penal, ed. II, v. V, nr. 10146).
12 d. — Deşi în art. 113 regul. se prevede că dacă funcţiona­
rul a comis un fapt grav ce ar îndreptăţi o pedeapsă penală, şeful
de autoritate va sezisa parchetul şi până la darea ordonanţei jude­
cătoreşti de instrucţie se va suspenda urm ărire disciplinară, so­
cotim că se va putea aplica pedeapsa de către comisia discipli­
nară atunci când faptul ar fi recunoscut, întrucât regulmentul
prin arătatul text caută a gărantâ pozitiunea funcţionarului, sis­
tând urm ărire disciplinară, spre a nu i se da curs pe elemente
pe cari m ai târziu instrucţia le va socoti ca netemeinice. De altfeî,
gravitatea în sine a faptelor, va putea justifică şi gradă pedeapsa
disciplinară pe care ar pronunţa-o Comisiunea respectivă.
13. — Revizuire. — V . art. 56 Nr. 4 şi art 111 regul.
14. Jurisprudenţa. — Principiu l independentei acţiunii dis­
ciplinare fată de acţiunea publică, este fcrm al consacrat de art.
58 din legea Statutului fu n ct publici, potrivit Căruia, achitarea
funcţionarului de către instanţele penale, nu îm piedică organele
disciplinare de a examină din nou situatiunea de fapt, nu sub
raportul culpabilităţii penale a celui achitat, dar din punctul de
vedere al raportului dintre continuarea funcţiunii sale şi intere­
sul corpului din care face parte. (Cas. III, dec. 791 din 925, Jnris-
prudenţa Română 202 din 925, Pand. Săpt. 187 din 925, Jurispru-
denfa Generală 1354 din 925).
15. — In principiu acţiunea disciplinară este independentă
de cea publică. Achitarea, în general, nu poate avea vre-o înrâu­
rire obligatorie asupra măsurilor disciplinare luate contra func­
ţionarului ach itat; obiectul şi scopul celor două acţiuni^ fiind
diferite, inexistenta culpabilităţii penale nu im plică neapărat şi
lipsa responsabilităţii penale, pentru stabilirea căreia legea p re ­
vede alte organe şi criterii de judecată.
Astfel, direcţia C. F. R . n’a săvârşit vre-un exces de putere
sau violare de lege refuzând cererea recurentului de a reveni a-
swpra destituirei sale sub cuvânt că ar fi fost achitat, deoarece
 — 129 —

destituirea nu era întemeiată pe existenta unei culpabilităţi p e­

nale care putea fi înlăturată prin hotărîrea ăchitătoare, ci pe
constatarea unei abateri de natură disciplinară, care a rămas
întreagă şi după achitarea în penal. (Cas. II I, dec. 29-926, Jur.
Rom. 86-926, Pand: Săpt. 280-926, Jurisprudenta Generală 559-926).
16. — Profesorul suspendat din învăţăm ânt pentru un fapt
eare nu intră în prevederile codului penal, dar care rămâne re­
probat de .morală, nu poate cere despăgubiri pentru dauna m o­
rală suferită din partea acestei. suspendări greşite din partea M i­
nisterului, căci, în acest caz, despăgubirea ar apare ca un premiu
dat reclamantului pentru fapta sa. (G. Ap. Buc. IV , dec. civ. 366-
1925, Bul. G. Ap. 2-926). .
17. — Suspendarea din funcţiune a unui agronom, achitat
de instanţele penale şi reprim it în serviciu de comisia discipli­
nară, nici după legea pentru organizarea corpului agronomic şi
nici după Statutul funcţionarilor publici, nu atrage pierderea
salariului, pe timpul suspendării. (G. Ap. Buc. III, dec. civ. 28-927,
Bul. C. Ap. 159-927). • • '

CAPITOLUL VI

Comisüle de disciplină.

ART. 59. — Comisiunile de disciplină în administra­

ţiile centrale vor fi compuse din:
a) . Un consilier al Curţii de apel, ales de secţiunile în­
trunite ale Curţii;
b) Un funcţionar cel mai înatt şi mai vechiu în grad
din administraţia centrală;
c) Unul diit directorii conducători de serviciu tras la
sorţi în comisinnea pentru propuneri de numiri şi înaintări.
(Art. 34, 39. 52 şi urm. 60, 61 lege, 114, 115 regül.).
1. Exp. m otive. ■
— P rin capitolul V I se stabileşte modul
de alcătuire a! comisiunilor disciplinare, în cari vor luă parte
şi câte -jn r ac i ’trat, pentru a se dă m ai multă garanţie de o ju ­
decată dreapiă. cât şi de paza regulelor de procedură, a căror ne-
respectare de multe ori aruncă discredit şi asupra unor hotărîri
echitabile în fond. Credem apoi că nu e rău a luă parte si un
funcţionar din afnră de serviciu, căci pot judecă mai obiectiv.
(Desb. Sen- î, p 1160-92*3).

2. — Desb. Pariam. Senat. — D. C. D. Dimitriu, raportor : N'atn să .

să mă opresc prea mult asupra alcătuirii comisiunilor disciplinare. Aţi v ă -

Legee Staticului ruiicţionarlor Publici. 9

 — 130

zut că ele sunt compuse cu cea mai mare grije. pentru ca funcţionarii să
fie puşi la adăpost de orice înrâurire politică; ele sunt totdeauna sub pre-
şidemţia unui magistrat, în, măsură, prin urmare, de a face o bună judecată
şi să dea pedepse numai atunci când se cuvine. (Desb. Sen. p. 1190 din 923).
3. — Adun. Deput. — D. I. Pistiner: Mai departe, chestiunea de dis­
ciplină. După cum a spus şi d. Hafiegan, în tarile civilizate. în comisiumle
de disciplină trebue să fie reprezintaţi şi funcţionarii. O. comisiune de disci­
plină unde este numai şeful, această comisiune nu are nici o autoritate,
funcţionarii nu vor avea încredere într’însa şi vor zice: „foarte bine, tur­
cul bate şi turcul judecă”. (Desb. Ad. Dep. p. 2677 din 923).
D. E m . Hatiegana: Articolul 59 este de altfel şi defectos, lipsind co-
misiunea de disciplină pentru serviciile exterioare.
Cred că acest lucru a rămas neobservat, fiindcă nu se poate admite
ca funcţionarii din serviciile exterioare, cum ar fi de exemplu funcţionarii
din Maramureş, pentru orice chestiune de disciplină...
D. General Arthur Văitoianu, ministru de interne: Citiţi art. 60.
D. E m . Haţieganu: Acesta se referă1 la comisiunile locale, adică ju­
deţene şi comunale, după înţelesul art. 34 care face împărţirea administra­
ţiilor publice.
D. General Arthur Văitoianu, ministru de interne : Va să zică toate
judeţele şi comunele sunt servicii exterioare.
D. E m . Haţieganu: Nu. Sunt locale, dar serviciile aparţinătoare ser­
viciilor centrale, cari lucrează în afară de minister, proiectul nu le numeşte
servicii locale, fără servicii exterioare ale administraţiei centrale. Deci a-
tunci schimbaţi art. 60 îm acest sens, menţionând numirile. (Desb. Ad. Dep.
p. 2675 din 923).

4. — La discutiunea pe articole, acest text a fost votat fără

vre-o altă discutiune. (Desb. Sen. p. 1205-923, desb. Ad. Dep. p.
2713-923).
5. D octrina şi observaţiuni. — Este de observat caracterul a-
cestei prim e c o m is ii: un reprezentant al funcţionarilor, un re­
prezentant al administraţiei, iar ca ponderare între aceste două
elemente şi ca păzitor al legii, un magistrat.
E regretabil că nu se menţine această compunere şi pentru
comisia a doua. (G. Alexianu, Statutele funcţionarilor publici în
Rev. Dr. Public, I, p. 548).
6. — Aceste comisiuni vor funcţiona la sediul admini ‘ rafiei
de care depind şi vor fi prezidate de către magistrat (art. 114 reg.,.
In caz de lipsă datorită unor îm prejurări neprevăzute sau pentru
concediu, m em brii lor vor fi înlocuiţi de supleanţi (art. 117 reg.).

7. — Comisiunile de disciplină constituind veritabile instanţe

de judecată, socotim că le: vor fi aplicabile principiile generale pre­
văzute în art. 274 ş. u. proc. civ. privitoare la recuzările jude­
cătorilor, acestea constituind dreptul comun existând aceleaşi
 — 131 —

raţiuni cari au determinat înscrierea textului în codul de p ro ­

cedură (cf. Dalloz. Rép. Vo. Récusation nr. i i ; discipl. judic. nr.
46 ş. u.; consil de prefect, nr. 471 ş. u.; d’Etat nr. 1907 ş. u, etc,),

ART. 60. — Comisinnile disciplinare pentru funcţiona­

rii judeţeni, comunali şi ai celorlalte autorităţi cu caracter
local, vor fi compuse din:
a) Primul-preşedinte sau preşedintele tribunalului ora­
şului de reşedinţă;
b) Un şef de serviciu delegat de consiliul judeţean;
c) Un şef de serviciu delegat de consiliul comunal al
oraşului de reşedinţă sau al autorităţii locale. (Art. 34, 39,
52 ş. urm. 59, 61 lege, 116 regul.).
1. — Desb. Pariam. Sefiat. — D Vaier Gaitia ; Prin articolul acesta,
pentru funcţionarii judeţeni şi comunali' comisiumea disciplinară constă din
doi membri, pe când fiecare icomisiune de până acum a fost de 3 membri,
aceasta rezultă din aliniatul c, unde se zice: „un şef de serviciu delegat
de consiliul comunal al oraşului de reşedinţă, sau al autorităţii locale, când
este vorba de judecata unui funcţionar al ei”, adică al treilea membru este
numai atunci când se judeca un funcţionar comunal sau judeţean, deci co-
misiunea nu are decât doi membri.
D. T o n y Iliescu : Intr’adevăr aşa rezultă din text, dacă este un func­
ţionar judeţean, nu mai ia parte şeful de serviciu delegat.
D. C. D. Dimitriu, raportor : Nu aceasta a fost intenţktnea noastră.
Trebue să se şteargă cuvintele : „când este vorba de judecata unui func­
ţionar al ei”. (Aprobări).
— Se pune la vot art. 60 cu modificarea propusă de d. raportor şi
se admite. (Desb. Sen. p. 1205 din 923).
2. — Acest text a fost adoptat fără vre-o discuţhme de Adun. Depu­
taţilor (Desb. Ad. Dep. p. 2713 din 923).

3. D octrin a şi observaţipni. — D in cuprinderea art. 60 rezultă

că desemnarea celor doi m em brii şefi de serviciu, sc va face nu­
m ai de către com isiile respective adunate în plenul lor, apreciind
şi deosebind ele între şefii de serviciu ce-i cunosc, pe delegatul ce-1
vor trim ite în comisia disciplinară.
4’. — O altă chstie e aceia de a şti de cine vor fi prezidate co­
m isiile în oraşele de reşedinţă ale Curţilor de A p e l ? T extu l e
c la r : de primul-preşedinte sau preşedintele tribunalului. In ten ­
ţia legiuitorului n’a fost aceasta. E l a dorit ca aceste comisii să
fie prezidate de magistratul cel m ai înalt în grad din localitate.
Şi cum nu se face nici-o deosebire calitativă între funcţionarii ad­
ministraţiei centrale şi ,ai serviciilor exterioare, s’a ajuns la con­
cluzia că în localităţile unde se află Curţi de A pel, comisia va
 — 132

trebui alcătuită, în ceeace priveşte m agistratul, ca şi com isia ad­

m inistraţiilor centrale (după câte ştim , astfel s’au alcătuit com i­
siile în localităţile unde funcţionează Curţi de Apel). In tr’o in ter­
pretare strict ju rid ică, această constituire e nelegală. (G. Alexia-
nu, Statutele funcţionarilor publici în Rev. Dr. Public, I, p. 549).
5. — Sediu, prezidare, supleanţi, v. art. 59 Nr. 6.

ART. 61. — Membrii com isim ilor se numesc prin de­

cret regal pe timp de 3 ani.
T o t pe 3 ani se numeşte şi câte un supleant corespunză­
tor fiecărui din membri din comisiune. (Art. 59, 60 lege şi
117 regül.).

1. D e s b . Pariam. — Acest text a fost adoptat fără vre-o dlscutiune de

Senat şi de Adun. Deputaţilor. (Desb. Sen. p 1205 din 923, Deşi). Ad. Deput.
pag. 2713 din 923).

CAPITOLUL VII

Dispozitiuni diverse şi transitoriî.

ART. 62. — Funcţionarii aflaţi în serviciu la punerea

în aplicarea a acestui Statut şi cari se găseau în funcţiune
la 1916, chiar dacă nu au titlurile de studii cerute, pot îna-
intâ până la gradul de director inclusiv. (Art. 34, 36, 71
lege, 119 regul.).
1. — P rin capitolul V II,
L u c r ă r i -p r e lim in a r ii. E x p . d e m o tiv e .
m ai întâiu se asigură funcţionarilor aflaţi
D is p o z it iu n i tr a n z ito r ii,
în serviciu, la punerea în aplicare a acestui statut, putinţa de a
fi înaintaţi şi fără titlu rile de studii cerute, cu avizul conform al
com isiei de înaintare. M ăsură echitabilă, căci la intrarea lor în
funcţiuni nu le eră pusă această stavilă. (Desb. Sen. p. 1158-923).

2) R a p o r t. C o m it, d e le g . Sen a t. — S\ .-vat în vedere că drepturile

câştigate să nu fie întru nimic atinse.' Totuş, pentru a înlesni funcţio­
narilor titraţi şi a le dâ preferinţă, s’a pus o stavilă celor cari mu au titluri,
dându-Ii-se dreptul a înainta numai până la gradul de director. (Desb. Sen.
pag. 1142 din 923).
3. D esb . P a r ia m . S en a t. — D. V a lc r iu G a itia : In Transilvania la 1918
adică la prăbuşirea imperiului austroungar, s’au numit numai funcţionari
fără titlu, din pricină că cea mai mare parte din funcţionalii unguri au
părăsit serviciul, sau n’au depus jurământ.
 — 133 - -

Atunci, având nevoie de funcţionari, ne-am adresat la românii noş­

tri, şi mai ales la notari, ca să complectăm locurile vaeante.
Aşa încât aceştia sunt fără titluri.
Prin urmare, pentru ei punctul acesta ar fi dezastruos, pentrucă vor
fi daţi afară ca nefiind numiţi înainte de 1916. De aceea vă rog să bine­
voiţi a se da o altă redacţie acestui articol.
D. T o n y llie s c u : Nu vor fi daţi afară.
D. G e n e r a l A r t u r V ă ito ia n u , Ministrul de interne: Statul trebuie să
selecţioneze pe funcţionarii săi. Funcţionarii aflaţi astăzi în slujbă, nu vor
fi daţi afară, dar cei din asemenea categorii nu mai pot fi avansaţi.
D. C . D . D im itr iu , raportor: Prin urmare rămâne redacţia aşa cum
este prevăzută în art. 62, adică punem o limită pentru avansarea celor
cari nu au titluri, însă cuvintele: Dacă erau numiţi la 1916, se vor înlocui
cu cuvintele: şi’ care se găseau în funcţie la 1916.
Prin urmare, art. 62, va avea următoarea redacţie: Funcţionarii a-
flaţi în serviciu la punerea în aplicare a acestui statut şi c a r e s e g ă s e a u
In fu n c ţiu n e la 1916, chiar dacă nu au titlurile de studii cerute, pot înainta
până la gradul de director inclusiv.
— Se pune la vot art. 62, astfel modificat şi se admite. (Desb. Sen.
p. 1206 din 1923). ‘
4. A d u n , D e p u ta ţilo r . D is c . g e n e r . — D. E m . Ih itie g a n u . — In capi­
tolul" VII, unde se vorbeşte despre dispoziţiuni tranzitorii, sunt dispozi-
ţiuni foarte defavorabile pentru funcţionărimea din provinciile unite Fiind­
că trebuie să observaţi un lucru, şi acesta, este focite caracteristic, că
■d-voastre legile ce le faceţi, le faceţi din punctul d-voastre de vedere şi
nu cugetaţi şi la părţile unite a căror situaţiune asemenea trebuie luată
totdeauna în considerare.
Aşa de exemplu în articolul 52 spuneţică: .funcţionarii aflaţi în
•serviciu la punerea în aplicare a acestui statut, şi cari se găseau în func­
ţiune la 1916, chiar dacă n’au titlurile de studii cerute, pct înainta până
da gradul de director inclusiv”. . •
Va să zică stabiliţi o măsură numai pentru vechiul regat, dar pen­
tru părţile unite? Acestea sunt lăsate afară? D-voastre ştiţi că în părţile
unite numai dela 1918 încoace au putut intra funcţionari români în ser­
vicii de Stat. Şi a trebuit ea să-i luăm de unde am putut, ca să putem
face administraţiuine românească acolo. Pentru aceştia nui aveţi d-voastre
nici o dispoziţiune, îi lăsaţi afară din lege, ca să le puteţi da drumul ori
când voiţi? Trebuie să luaţi necondiţionat o dispoziţiune în lege ca să fie
satisfăcuţi şi aceşti funcţionari cari şi-au părăsit vetrele, familiile lor, au
jertfit tot ce au avut pentru a putea fi folositori ţării.
Toţr acei funcţionari cari au fost numiţi dela unire încoace şi se
vor afla în serviciu la punerea în aplicare a statutului făcut de d-voastre,
va trebui tratat! cel puţin la fel cu funcţionarii din vechiul regat, şi aceasta
o pretindem cu atât mai mult, că funcţionarii ardeleni şi de altfel au mai
înaltă calificaţie decât funcţionarii din acelaş serviciu din vechiul regat.
(Desb. Adun. Depuţ. p. 2675 din 923).
 — 134

D is c u ţia p e a r tic o le . — D . E m il H a tie g a n u : Dispozitiunilc art. 62 se

referă numai Ia funcţionarii din vechiul regat, findcă funcţionarii din pro­
vinciile alipite nu puteau să fie în functune la 1916 pentrucă mici.nu era
făcută unirea.
Prin urmare, art. 62 crează un precedent foarte defavorabil func­
ţionarilor din provinciile unite. De aceea, fac propunerea ca acest articol
să şe modifice în felul următor:
Art. 62. — „Funcţionarii aflaţi în serviciu la aplicarea acestui sta-
,tut şi cari se găseau în funcţiune la 1916, iar în provinciile unite acei dela.
unire cari au fost numiţi, începând chiar dacă nu are titlurile de studii
cerute, pot înainta până la gradul de director inclusiv”.
S e v e r B o c u , D a n S e v e r , G ro p ş o re a n u , E m . H a ţie g a n şi alţii.
Cred, d-lor, că aceasta este o măsură care trebuie aplicată pentru
toţi funcţionarii din tară, întrucât colegii loir din vechiul regat nu pot să
fie într’o situaţiune mai favorabilă.
D. E m . D a n : Toţi suntem de acord: „dela unire”.
D. E m . H a ţie g a n : Dar nu se spune nimic.
D. E m . D a n , raportor: D-ta ai avea dreptate dacă ar fi fost numiţi
înainte de 191t>. (Aprobări).
D-lor deputaţi, comisiunea vă roagă să nu primiţi amendamentul,
pentru următorul motiv: Dacă această unire s’ar fi făcut anterior anului
1916, d. Hatieganu avea dreptate, dar din momentul ce au fost numiţi
după 1916, evident că sunt cuprinşi în dispozifiunea articolului acesta, deci
urmează aceleaşi conditiuni.
— Se pune la vot amendamentul d-lui Hatieganu şi se respinge.
(Desb. Adun. Deput. p. 2713 din 1923).

5. - O b s e r v a t i u n î . — In spiritul întregei legi, art. 62 înţelege

să respecte drepturile* câştigate pentru funcţionarii ce se aflau
în funcţiune în anul 1916. De bună seamă că prin aceasta se în­
ţeleg funcţionarii din toate provinciile cari constituesc actuala
Rom ânie şi cari vor fi fost învestiţi cu această calitate oricând
în cursul acelui an.

ART. 63. — !n i:mp de 5 ani dela punerea în aplicare

a prezentei legi, se pot numi funcţionari stagiari, în caz de
necesitate şi minori o’a 18 ani în sus; aceştia însă nu vor
puteâ deveni ăefUui'-i înainte de a fi majori, iar pentru
bărbaţi înainte de a fi satisfăcut legea recrutării. (Art. 5, 37,
71 lege, 6, 20 regul.)1
1. D esb . P a r ia n i c i ' : e . S en a t. — D. C. D . D im itr iu , raportor: Ches­
tiunile cari trebuiau rezolvate au fost următoarele: modul de selectiune.
modul de înaintare, aplicarea măsurilor de pedepse disciplinare, asocia­
ţia şi salarizarea. . f *
 — 135 —

Am prevăzut o peroadă de traazitie pentru recrutare. Ara fi fost

■îoarte fericiţi dacă chiar de astăzi puteam pune în lege şi dacă puteam
să obţinem şi în practică conditiuniţe de numire privitoare la titluri, căci
-nu este sufcient a scrie în lege: „dela promulgarea acestei legi tofi acei
cari vor intră într’o funcţiune publică vor avea un titlu universitar sau
echivalent acestuia; sunt 300000 de funcţionari — am cerut o statistică
■şi n’am putut să o obţin: până acum, ca să cunosc procentul celor ne­
titraţi, de sigur că este foarte mare — avem noi oare aed! funcţionari pre­
gătiţi, cu titlul universitar sau echivalent, care să ocupe îndată funcţiunile
vacante ce s’ar ivi? Ana fost siliţi să ajungem la o perioadă de transitie,
să lăsăm un timp oarecare, în care să poată fi numiţi Şi acei cari nu vor
avea titluri, pentru ca să nu aducem perturbare în activitatea generală a
Statului şi a celorlalte servicii publice. (Desb. Sen. p. 1190 din 1923).
2. Disc. pe articole. — D. General N. Constantinescu: La acest ar­
ticol cer să se adaoge şi în nici un caz în funcţiunile în cari cel numit
-exercită puterea autorităţii suverane a Statului, cum sunt ofiţerii de politii.
D. M . Pherekyde, preşedinte: Aveţi un amendament semnat de 5
,id-ni senatori?
D. General N. Constantinescu: Nu, dar se poate semnă.
D. Ai. P h e r e k y d e , preşedinte: Neprezentându-se la biurou un amen­
dament semnat de 5 d-ni senatori, pun la vot acest articol în redacţia pre­
văzută în lege. '
— Senatul admite articolul 63, în redacţia lui (Desb. Sen. p. 1206
din 1923). ■• ' . '
3. — Adunarea Deputaţilor a adoptat acest text fără vreo discu-
tiune. (Desb. Ad. Dep. p. 2714 dn 1923).

4. Observaţiuni. — Pân ă la 1 Ianuarie 1929, ca o măsură tran­

z ito rie şi în caz de necesitate, se vor puteâ face num iri provizorii
în funcţiuni, derogându-se dela art. 5 din această lege.
In tim pul serviciului m ilitar şi fată de situaţia lor provizorie,
acestor funcţionari nu li se vor păstră locurile (art. 20 alin. I I reg.)
urmând ca abia în urmă să fie reprim iţi, intrând în conditiuiiile
acestui Statut. -
5. — Art. 6 din regulament, pe lângă cele arătate în art. 63
-din lege, pentru num irile în serviciile Statului, mai cere şi
aprobarea prealabilă a autorităţii centrale, Ministerul. 0 aseme­
nea autorizare se cere şi pentru num irea celor cel aul depăşit vârs­
ta de 40 ani, ca şi pentru cei ce se înrudesc în lin ie ascendenţă,
descendentă sau colaterală, până în al treilea grad (deci in clu siv )
-cu funcţionarul sub ale cărui ordine sunt puşi.

ART. 64. — Funcţionarii cari, la punerea în aplicare

.a acestei legi, au o vechime de cel puţin 5 ani consecutivi,
precum şi acei cari au fost primiţi în funcţiuni stabile, pe
.baza unui examen de admitere, sunt consideraţi stabili.
 — 136 —

Asupra tuturor celorlalţi cari îndeplinesc condiţiile de

admitere şi au o vechime mai mică de 5 ani şi mai mare
de un an, va aprecia comisia pentru propuneri de numiri şi
înaintări dacă sunt necesari şi urmează să fie declaraţi de­
finitivi. (A rt. 7, 37, 39, 40 lege, 119, 120 regul.).

INDEX
Absenţă la post 16 Drept câştigat 3
Advocat 8 Funcţion. ad-tivi. 4
Consilier comunal 11 „ comunali 9
Continuitate 10,13 * înaintare 14
Definitivare 15 ' Stabilitate 5
Desb. pariam. 1 -2 Stagiu—împlinire 6,7,12
Destituire 17 Suspendare 17

1. D esb . P a r ia m . — Acest articol a fost votat de Senat, fără vreo-

discuţiune. (Desb. Sen. p. 1206 din 1923).
2. A d u n . D e p u ta ţilo r . — D. E m . H a ţie g a n u : Tot în capitolul VII
sunt dispoziţiuni cari se referă la definitivări.
D-lor, -odată trebue în felul de a clasă funcţionari; în definitivi, ne-
definitivi, stabili, necesari, inutili, etc.
'In.tr’o fără ordonată există stagiari cari îşi fac serviciu pregătitor
pentru o carieră, ceilalţi toţi trebuie să iie funcţionari definitivi. Provi­
zoratele sunt numaia apucături politice, de a ţine deasupra capului cuiva
ani dearândul sabia lui Damocle. Ori această metodă este şi neomenească
şi imorală,
Va trebui deci o dispoziţie în această lege, care o proiectaţi, că
toţi funcţionarii azi în serviciu sunt definitivi, afară de stagiari,, bineînţeles.
(Desb. Ad. Deput., p. 2675 din 923).
D. E m . H a tfe g a n : D-lor deputaţi, eu propun că: „toţi funcţionarii în
serviciu,- la punerea în aplicare a acestei legi. să fie declaraţi definitivi”.
— Se pune la vot amendamentul d-Li Haţie-mu şi se respinge .
— Se pune la vot art. 64 şi sc primeşte iiuaodifieat. (Desb. Adun.
Deput. p. 2714 din 923). .

3. O b s e r v a ţ i u n i . — Legiuitorul ’-•re'v°'!o - a acest text două ca­

tegorii de- funcţionari cărora urmează a Ii so recunoaşte drepturi
câştigate (asupra : d r e p t u r i l o r c â ş t ig a t e . \\ , 4, Nr. 4) în ce p ri­
veşte poziţiunea lor şi anum e : cei v m u,.. „el puţin 5 ani con­
secutivi în serviciu şi acei prim iţi in i. - . unui examen. Toţi
aceştia, în mod obligator, vor fi consideraţi ca stabili.
Toţi ceilalţi in tră în rânduielile sttduir’ui, întrucât alin. K
'al acestui text nu face decât să repnyh: ospusitiunile art. 37
din Statut.
4. —• Din spiriul acestui text reies, că se referă la funcţio­
narii adm inistrativi, iar nu şi la aceia pentru cari există legi
organice speciale şi sunt scoşi din dispoziţ.iunii- Statutului prin
 \ — 137 —

-ьг\. 33 (cpr, şi C. Ap. Chişinău II, dec. 83-926, Pand. Săpt. 622-926).
5. — Stabilitate— dobândire, v. art. 7, Nr. 8.
6. Jurisprudenta. — Nu este 'suficient ca funcţionarul public,
găsit în funcţiune la punerea în aplicare a legii Statutului func­
ţionarilor publici, să fi servit, în orice epocă, cinci ani consecu­
tivi, pentru a fi considerat de drept stabil ş i. definitiv, conform
acelei legi, ci potrivit art. 64 se cere ca vechimea în serviciu de
5 ani consecutivi să fie îm plinită la punerea' în aplicare a legii
menţionate. P rin urmare, ^stagiul de 5 ani consecutivi trebuie să
preceadă nem ijlocit data de 1 Ianuarie 1924, când legea Statutu­
lui funcţionarilor a intrat în vigoare. (Gas. III, dec. 163-1925, Jur.
Horn. 75-925, Pand. Săpt. 17-925, Jurisprudenta generală 700-925).
7. — Un funcţionar care nu îndeplineşte condifiunile de sta­
bilitate, dar care printr’un lux de procedură a fost suspendat tem ­
porar din funcţiune prin decizia comisiunii disciplinare, nu poate
pretinde că această îm prejurare i-a creiat un drept de stabilitate
pe baza căruia să pretindă autorităţii de a-1 reprim i în funcţiune
— în m od obligator — la expirarea termenului de suspendare.
(Gas. III, dec. 602-925. Pand. Săpt. 324-925, Jurisprudenta gene­
rală, 1778-925).
8. — Avocaţii Statului, fiind consideraţi ca funcţionari în
administratiunile publice, urmează a li se aplică şi lor, în ce pri
veşte pozifiunea pe oare o au ca atare, normele leg ii funcţiona­
rilo r publici.
P rin urmare, un avocat ă l Statului care nu îndeplineşte con-
diţiunile de stabilitate cerute de art. 64 din legea mai sus citată,
poate fi pus în disponibilitate fără avizul comisiunii discipli­
nare. (Cas. III, dec. 603-925, Pand. Săpt. 258-925).
9. — Legea statutului funcţionarilor publici a abrogat —
ca contrarii — dispozitiuhile art. 69, legea organiz. com. urbane.
P rin urmare funcţionarii comunali îndepărtaţi .din serviciu
după 1 Ianuarie 1925, nu pot invocă beneficiul stabilităţii decât
dacă dovedesc în prealabil că sunt definitivi în funcţiune conform
art. 64 din legea generală a statutului funcţionarilor publici. (Cas.
III, dec. 8S7-925, - Pand. Săpt. 329-925, Jurisprudenta Generală
1664-925).
10. — Stagiul de 5 ani consecutivi, prevăzut de art. 64 din le-
"gea Statutului funcţionarilor publici, ca o conditiune esenţială
pentru dobândirea stabilităţii de drept a funcţionarilor aflaţi în
funcţiune la data punerii în aplicare, nu se- consideră îm plin it
decât prin continuitatea serviciului, iar nu prin întrunirea frac­
ţiunilor de timp când funcţionarul a servit în diferte administra-
tiuni sau servicii publice. (Cas. III, dec. 33-926, Jur. Rom. 101-926,
Jurisprudenta Generală 654-926).
11. — Pentruca un consilier comunal să se poată plânge în
contencios că a fost revocat nelegal, trebuie să dovedească că-i
 — 138 —

funcţionar stabil sau a fost confirm at ca atare. (Gas. III, dec. 353-
926, Pand. Săpt. 572-926, Jurisprudenta Generală 1208-926).
12. — Un funcţionar public pentru a se bucură de stabilitate»,
trebuie să fi avut 5 ani vechim e la data punerii în aplicare a
Statutului, sau să fi fost confirmat posterior în funcţiune. (Cas.
III, dec. 421-926, Pand. Săpt. 662-926, Jurisprudenta G enerală•
1831-926).
13. — In sensul art. 64 din Statut, prin continuitate urmează
a se înţelege serviciu în aceiaşi funcţiune sau un strâns raport
între! funcţiunile ocupate (Gas. III, dec. supra cit.).
14. — Prin art. 64 din legea Statutului funcţionarilor publici
se prevede anume cazurile şi conditiunile în care funcţionarii
publici obţin stabilitatea; prin nici-o dispozitiune legea nu pre­
vede ca m ijloc de a obţine stabilitatea, înaintarea funcţionarului
dintr’un grad în altul, iar în lipsă de asemenea dispoziţiuni nu
se pot creiâ alte m oduri de dobândirea stabilităţii, încât Curtea^
de fond, judecând în conformitate cu aceste principii trase din
textul leg ii statutului funcţionarilor publici, nu a putut violă nici
o dispozitiune a acestei legi sau a regulamentului ei. (Cas. II I, dec.
521-926, Jurisprudenta Generală 1741-926 ; în ac. sens : C. Ap. Buc.
IV , dec. 74-926, Bul. G. Ap. 89-926).
15. — P o trivit art. 64 din legea pentru statutul funcţionarilor
publici, funcţionarii cari la punerea în aplicare a acestei legi au
c vechim e de cel puţin 5 ani consecutivi, sunt stabili, iar conform
art. 7 citat, funcţionarii definitivi de orice categorie se bucură de
stabilitate şi nu vor puteă fi înlocuiţi, transferaţi, ete. decât în
anumite conditiuni prevăzute de lege.
Astfel fiind, odată ce Curtea de A p el a constatat şi motivat
că recurentul la data punerii în aplicare a Statutului funcţiona­
rilor publici a avut mai m ult de 5 ani consecutivi în serviciul
Statului, constatare care scapă controlului înaltei Curţi, cu drept
cuvânt a stabilit calitatea de funcţionar stabil a intimatului, care
prin urmare nu poate fi îndepărtat din funcţiune decât cu îm ­
plinirea prescripţiunilor cap. 5, partea Il-a din invocată lege,
fără a fi nevoie de o hotărîre de definitivat, prevăzută de art. 79
din regulamentul zisei legi şi nu a comis nici-un exces de putere
cum susţine recurentul. (Cas. III, dec. 269-927, Junspnklenţa
Generală 1549-927, Pand. Săpt. 512-927).
16 — Absentare dela post, v. art. 5l, Nr. 13.
17. — Suspendare, destituire, v. art. 52, Nr. 10.

ART. 65. — Funcţionarii demisionaţi pot fi reprimiţi

în funcţiunile pe cari le-au avut sau altele echivalente, în
aceeaş administraţie, cu avizul conform ai comisiei pentru
propuneri de numiri şi înaintări, dacă n’au trecut 5 ani dela
ieşirea lor din serviciu. (Art. 20 lege şi 34 regul.).
 — 139 —

1. Desb. Pariam. —i Acest articol a fost votat fără vreo disouţiune de

Senat şi Adunarea Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1206 din 923, desb. Ad. De-
'Put. p. 2714 din 923).

2. Observafiuni. — Din cuprinderea legii, reiese că demisiu-

nea nu poate aveâ urm ări definitive în timp. Ea nu va fi luată
în considerare decât pentru momentul prezintării şi acceptării,
adică până îşi produce efectul. In principiu, funcţionarul dem i­
sionat, lib er pe acţiunile sale, va puteâ oricând solicită un nou
post în administraţie, fie în serviciul unde a funcţionat, fie în
alt serviciu, dovedind îm plinirea condiţiunilor cerute de lege.
T erm en u l de cinci ani dela ieşirea din serviciu, pe care îl pre­
vede legea dând latitudine demisionatului de a se reîntoarce,
este cu totul arbitrar, indiferent de consideraţiunile cari au
determinat înserarea lui.
3. — Funcţionarii demisionaţi şi reprim iţi în serviciu, în­
trucât au dat examenul cerut de art. 37 din lege, socotim că
nu vor mai fi supuşi unei asemenea probe de capacitate odată
cu reprim irea în serviciu, această form ă ne m ai avându-şi raţiu­
n e a se repetă.
4. — A v iz conform, v. art. 39 N r. 3.

ART. 66. — Autorităţile publice, cu ocazia punerii în

concordanţă a legilor de organizare cu prezentul Statut,
sunt datoare să fixeze numărul şi felul funcţiunilor ce tre*
baie să intre în compunerea fiecărui serviciu , astfel ca o di­
recţie generală să cuprindă mai multe direcţii, o direcţie
mai multe servicii, potrivit nevoilor şi importanţei ce au.
Funcţiunile ce se v o r găsi inutile vor fi suprimate, iar
funcţionarii respectivi vor fi numiţi în funcţiuni echivalente
sau şi inferioare, păstrându-şi însă salariul ce primeau la
desfiinţarea funcţiunei lor,
Funcţionarii cu o vechime, mai mică de 5 ani, cari vor
fi lăsaţi în disponibilitate, vor primi retribuţiunea pe 2 luni.
Dacă prin noua organizare se aduce modificare in com ­
punerea cadrelor, funcţionarul a cărui funcţiune se coboară
îşi va păstră salariul ce-l aveâ. (Art. 3, 7, 64, 71 lege,
121 regul.).
INDEX
Avizul 11 Post echivalent 13
Comisia de propuneri 11 Suprimarea funcţiei 10,12
Desb. pariam. 1 -5 Vechimea 8,9
Drepturi câştigate 6.7
 — 140 —

1. L u cră ri pregătitoare. Exptln&re de m otive. — P rin art 67

se dispune oa autorităţile publice, cu ocazia organizărilor ce u r­
mează a-şi dâ, sunt datoare, să fixeze numărul şi felul funcţiunilor
ce trebuie să intre în compunerea fiecărui serviciu, astfel ca o
direcţie generală să cuprindă mai multe direcţii, o direcţie mai
multe servicii potrivit nevoilor şi importanţei ce au.
In adevăr, azi prin diferite autorităţi se găsesc direcţiuni ge­
nerale fără ca să aibă mai: multe direcţiuni de condus, iar direc­
ţiuni fără servicii. L a această anomalie s’a ajuns prin necesitatea
de sporuri de salarii reclamate de scumpetea traiului cari
sunt de natură a strică cadrele unei înţelepte organizări şi de a
aduce confuziune în servicii.
S’a mai prevăzut că cu ocazia acestei puneri în acord a le­
gilor de organizări cu statutul, se pot suprimă funcţiunile inu­
tile. N u m avîn această singură dată, şi cu această ocazie, deci, func­
ţionarul devenit stabil, dar inutil, poate fi suprimat cu anume ga­
ranţii de dreptate a aplicărei acestei măsuri extraordinare. (Desb.
Sen. p. 1158-923.
2. — Aliniatu l II dela ,, iar funcţionarii respectivi . . . “ şi al.
I I I au fost introduse de comit, delegaţilor Senatului. iDcsb. Sen
U55-92S).
3. Desb. Pariam. —- Senat. — D. N. Oh. Popovici: D-lor, propun c,,
aliniatul III să fie astfel redactat: ..Funcţiunile ce se vor găsi inutile cu
ocazia acestei organizări, dacă sunt definitive, vor fi suprmate".
Propun deci să se adauge uvintele: „Daă sunt definitive” .
D. Dr. Vasile Bianu; La art. 67, alin. 2, aş rugă să binevoiţi a primi
următoarea modificare:
După cuvintele: Dacă prin noua organizare se aduce modificare în
compunerea cadrelor, funcţionarul a cărui funcţiune, se coboară îşi va păs­
tra salariul ce-1 avea, să se adauge „cu dreptul do a fi readus-în servi­
ciul anterior,, la prima vacanţă” .
-— Se suspendă votarea acestui articol, rezervându-se a i se dâ
o nouă redacţiune. (Desb. Sen. p. 1206 din 923)
In noua redacţiune, textul s’a votat fără discuţiunc. (Desb. Sen. p.
1210 din 923).
4, Adm. Deput. — D. Em. Hatiegana: O altă nedreptate cuprinde
art. 66 din proiectul d-voastre, unde vorbeşte de punerea în concordanţă
a legilor de organizare cu statutul funcţionarilor, in urma căruia multe
funcţii se vor găsi inutile şi vor fi suprimate.
Ce se poate întâmplă eu aceşti funcţionari.
Pot fi transferaţi, în interes de serviciu în funcţii echivalente, dacă
se vor găsi vacante în alt loc, sau vor fi coborâţi în funcţii mai mici. sau
pe urmă, dacă au vechime mai mică. de 5 ani — şi această dispoziţie lo­
veşte direct în funcţionarii din provinciile unite — vor fi puşi în dis­
ponibilitate cu retribuţiunea pe 2 luni.
După părerea noastră, reorganizarea va atinge prea puţin serviciile.
 — 141 —

din vechiul regat, căci din principiile conducătoare ale statutului se vede
clar, că ele se întemeiază pe actuala organizaţie a serviciilor existenic
de aici.
Prin urmare, reorganizarea aceasta şi urmările e* priveşte ţinutu­
rile alipite, în deosebi Ardealul şi Banatul.
5i această împrejurare e eu atât mai dureroasă, că noi la unificarea
funcţiilor am fost trecu# deja odată prin o operaţie.
Am convingerea — după cum cunosc sistemul d-voastţe — că dacă
a mai rămas undeva în funcţii superioare câte un ardelean sau bănăţean,
reorganizarea proiectată de statutul d-voastre Ie va pune scara să se
coboare.
Ne intemeiem această proorocire pe faptul că comisiunea de numiri
şi înaintări este formată din secretarul general şi directorii generali ai
serviciilor centrale, cari după experienţele de până acum, nu ne lasă nici
o nădejde că vom găsi apreciere justă.
Mai am o observare şi anume: că după concepţia noastră, dacă
odată un funcţionar a obţinut o numire într’o funcţie, fără disciplinar, el
nu poate fi coborât. Pe scara ierarhică există numai suiş. Funcţionarul are
şi un drept la rangul şi gradul ce-1 are; de aceasta nu poate fi despoiat
pe nedrept. Nu e deajuns, deci, că-i lăsaţi salariul, trebue să-l menţineţi
şi gradul. Dar felul acesta de a reorganiza e ''njust şi din punct de vedere
al salariului, pentrucă luâhdu-i gradul (rangul), funcţionarul astfel degradat
va rămânea ou acel'aş salar şi nu va mai avansa în salar până nu se va
ajunge iar pe sine însuş, înaintat fiind în gradul pe caro l-a mai avut
odată. (Desb. Ad. Deput. p. 2675 din 923).
5^ Discuţia pe articole. — D. Em. Hafiegana: D-lor, la art 66 alin.
II, am de propus următorul amerfdarnent:
„Funcţiunile ce se vor găsi inutile vor fi suprimate şi funcţionarii
respectivi vor fi însărcinaţi cu îndeplinirea funcţiunilor, echivalente sau
inferioare, păstrându-şi însă rangul şi salariul ce aveau la desfiinţarea
funcţiune! lor.
„Alin. III suprimat.
„Alin. IV se suprimă.
«
Em. Haţiegan, Sever Dan, Sever Bocii şi alţii.
La art. 66, alin. II, să se' modifice astfel:
„Funcţiunile ce se vor găsi inutile vor fi suprimate, iar funcţionari1
respectivi vor fi numiţi în funcţiuni echivalente, păstrându-şi însă titlul
ad-personam şi Salariul ce primeau la desfiinţarea funcţiunilor” .
Em. Haţiegan, (. Matei, dr. M. Brădiceanu, I Soricu şi alţii.

D-lor amendamentele acestea le-arh propus fiindcă am o datorie

rnorală ca reprezentant al funcţionarilor din Ardeal şi Banat. Pe de altă
parte am voit ca în faţa ţărei să se vadă că d-voastre nu luaţi în serios
această lege şi toate amendamentele le respingeţi fiindcă nu puteţi altfel.
D. Em, Dan, raportor: D-lor, legea asigură funcţionarilor posibilita­
 142 —

tea de a-şi relua serviciul şi aceasta este esenţialul, aşa că) această ahes-
tiune ca să fie primită cu titulatura ad personam este de prisos.
Se pune la vot amendamentul d-lui Haţiegan şi se respinge.
— Se pune la vot art. 66 şi se primeşte. (Desb. Ad. Deput. p. 27<4
din 1923).

5. Observatium. — Acest text cuprinde principiul reorgani­

zării uniform e a serviciilor publice. Din interese superioare de
organizare a Statului în diferitele sale servicii, drepturile câşti­
gate. ou se respectă decât în ceeace priveşte salarizarea, funcţio­
narii ale căror funcţiuni au fost suprimate, putând fi numiţi în
alte funcţiuni echivalente sau inferioare, păstrându-şi însă sa­
lariul ce aveau.
7. — De asemeni, potrivit art. 121 din regulament şi cum de
altfel erâ şi logic fată de drepturile lor câştigate asupra pozi-
tiunei ce aveau, îşi păstrează toate drepturile la înaintare în gra­
dul sau clasa superioară aceleia pe care o aveau înainte de e-
chivalare sau trecere în funcţiuni inferioare.
8. — Criteriul vechim ei de 5 ani, urmează a se luă în raport
cu punerea legii în aplicare, conform art. 71 din lege.
9. — . Funcţionarii cu o vechime mai mare de cinci ani, nu
sunt prevăzuţi în acest text, fiind consideraţi stabili, potrivit dis-
pozitiunilor art. 64 din lege.
10. — Suprimarea funcţiunilor, v. art. 3, Nr. 5, 6, 10, 11.
11. — Jtdrisprudenţa. — Comisia de propuneri şi înaintări îşi
dă numai avize. încadrarea şi înaintarea funcţionarilor o face au­
toritatea respectivă, iar nu comisia. (Gas. III, dec. 674-926, Pand.
Săpt. 716-926, Jurisprudenţa Genertilă 1689-926).
12. — Dacă în art. 66 din Statutul funcţionarilor publici se
prevede suprimarea unei funcţiuni, aceasta implică^ a fo ră o ri
şi cazul desfiinţării unei întregi instituţii de Stat, raţiunea fiind
aceiaşi, deci toţi foştii funcţionari ai unei instituţii de Stat des­
fiinţate, trebuind să fie trecuţi din oficiu în alte funcţiuni echi­
valente sau chiar inferioare, dar cu salariul egal celui al func-ţiu-
nei desfiinţate.
Curtea de A pel, în specie, în mod legal a acordat intimatei
leafa dela data când a fost pusă în poziţie dc retragere şi până
Ia data reintegrăr i într'o funcţiune echivalentă sau chiar in fe ­
rioară, dar cu un salarm egal aceluia a funcţiunei desfiinţate, în­
trucât potrivit textului menţionat, M inisterul de Domenii erâ da­
tor ca din oficiu şi imediat din ziua desfiinţării instituţiei, să
o reintegreze într’o funcţiune pendinte de el. (Cas. III, dec. 63-927,
J'urisprudevţa Generală 1209-927; în acelaş sens : Cas. III, dec.
561-927, Jur. Rom. 235-927; Jurisprudenţa Generală 1763-927 : C.
Ap. Cernăuţi I, dec. din 9 Iulie 1926, în Pand. Săpt. 762-926.
13. - - Post echivalent, v. art. 5t, Nr 14.
 — 143 —

ART. 67. — In viitor, când vor luă fiinţă noui servicii

publice dictate, de interesele generale ale Statului, judeţelor
şi comunelor, gradele şi clasele diferitelor funcţiuni se vor
fixă numai după ce s’a luat avizul consiliului superior legis­
lativ. (Art. 123 iregul.).
1. Desb. Pariam. — Acest text a fost votat fără vreo .discuţiune de
Senat şi Adun. Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1206 din 923, desb. Ad. Dep.
p, 2714 din 923). .

2,-— Obs<*rvaţivîni. — Acest text apare ca superfluu, întrucât

pentru orice lege se cere avizul consiliului superior legislativ, fie
că se înfiinţează vreun serviciu, fie că se înfiinţează o funcţiune
publică.

ART. 68. — In termen de 6 luni delà promulgarea a-

cestui Statut se va întocm i regulamentul de aplicare.
1. Desb. Pariam. — Acest text a fost votai fără vreo discuţiune de
Senat şi Adun. Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1206 din 923, desb. Ad. Depot,
p, 2714 din 923).

2 Ob t rvafîarii — Cond'ţiunile esenţiale pe cari trebuie să le

îndeplinească regulamentele legilor, sunt următoarele :
a) Să nu se abată delà d is p o z iţ ie leg ii pe care o elucidează
şi căreia îi este subordonat (Esmein, Dr. Gonst. 645), urmând să-i.
stabilească amănuntele de executare. — însă nici prin restrângere.
(T. Ilfov, s. not. S e n i 253-923 C. Jad. p. 125-924), nici prin depă­
şire (Cas. I, dec. 717-922 Pand. Rom 123, I, 923; Cas. I, dec. 1161-
922, Pand. R om 130, I. 923 cu nota d lu i S. Bayer) şi n ici prin
derogare totală (jud. ос. IV Rac. carte de jud. 1026-906, C u rieru l
Judiciar, p. 612-906).
b) Să emane delà o autoritate competentă, adică delà puterea
executivă (art. 88, I X Co'nst.) fie chiar prin m ijlocirea Consi­
liului Legislativ (art. 76 ' Constit.), în nici-un caz însă nu delà
puterea judecătorească (art. 4 cod. civ.; v. D. Alexandresco, I.
57-58 cu n ote; A u bry et Rau, I, par. 39 bis. p. 188, nr. 2), care
dă hotărîri privitoare la părţile ce se judecă, iar nu dispoziţii
de ordin general.
c) Să fie aduse la cunoştinţa generală prin publicitate (art.
38 Constit. şi 126 Constit. din 1866, Dissescu, Dr. Constit. 691),
fiindcă numai atunci s’ar putea aplica principiu l пето censetur...
Controlul asupra îndeplinirei condiţiunilor sus arătate îl au
instanţele judecătoreşti. (T. Brăila, II, sent, din 30 Oct. 1919 în
Dreptul, Nr. 5-919) cari urmează să se pronunţe asupra lo r (art.
3 cod. civ.), ba chiar asupra constituţionalităţii acestor regula­
mente. (V. art. 103 Constit. şi T . Ilfov, s. not. sent. 253-923, C urie­
ru l Judiciar 125-924), ,să le interpreteze (Planiol, I, 207 cu trim i­
 — 144 —

teri, idem 159), putând să le refuze aplicarea când nu se bazează

pe vreo lege (Jud oc. I, Galaţi, carte de jud. 1159-903, Curierul
Judiciar 363-904), sau nu sunt conforme cu legea de care depind
(Leg-, şi reg. 1. p. înc. construcţ,, v. T, Ilfo v I, sent, 548-922 î *
C u rieru l Judiciar 589-923 şi dec. public. în Pand. Rom. v. supra).
Regulamentul legii pentru statutul funcţionarilor publici, ur­
mează a se interpreta în lumina acestor principii de doctrină şi
juri«prudenţă.
3. — Această lege s‘a prom ulgat prin înaltul Decret R egal Nr.
3112 din 15 Iunie 1923 şi s’a publicat în M onitorul Oficial Nr. 60
din 19 Iunie 1923.

ART. 69. — Pentru ca legile de organizare şi tabelele

de personal să păstreze armonia şi unitatea necesară, se va
iua asupra lor, în prealabil, avizul consiliului superior legis­
lativ şi nu se pot prezentă Corpurilor legiuitoare decât în­
soţite de acest aviz. ,

1. L u cră ri 'prelim inarii. — Expunere de m otive. — P rin art.

70 s’a dispus ca pe viitor pentru ca legile de organizări *şi tabele
de personal să păstreze armonia şi unitatea necesară, să se iâ a-
supra lor în prealabil avizul consiliului superior legislativ şi nu­
mai astfel să fie prezentat Corpurilor Legiuitoare.
Aceasta cred că e o foarte bună măsură mai ales faţă de prac­
tica de până acum, când se stabilea tabelele de personal şi lefurile
lor, fără nici o socoteală, provocând nemulţum iri prin variabili-
tatea măsurei de apreciere. (Desb. Sen. p. 1158-923).

2. D e s b . P a r la m e n t a r e . S e n a t. — D. N. G . P o p o v i c i : Propun ca la
acest articol să se adauge: „Pentru fiecare, funcţionar se va ţine o foaie
calificativă.
D. C. D . D i m i t r i u , raportor: Se va pune la regulament.
■
— Se pune la vot art. 70 şi se admite. (Desb. Sen, p. 1206 din 923).
3. — Acest text a fost votat fără vreo discuţiune de Adunarea De­
putaţilor. (Desb. Ad. Deput. p. 2714 din 1923).
j
4. Observaliuni. — Pe eât se vecie, avizul Consiliului Legisla-
• tiv este obligatoriu, indiferent de cuprinderea lui. (cf. art. 67,
Nr. 2).

ART. 70. — Se abrogă orice legi , regulamente şi dis­

poziţii de orice natură din întreg teritoriul României, con
trare prezentului Statut, la punerea sa în aplicare. (Art. 71
lege, 125 regul.).
 — 145 —

1) Desbaieri Pariam. ■
—■Acest text a fost votat fără vreo discuţi une
de Senat si Adunarea Deputaţilor. (Desb. Sen. p. 1206 din 923, desb. Ad.
Deput. p. 2714 din 923). ,
2. D octrina. — A rticolu l 70 din Statut, abrogând orice leg®
f i regulament, de orice natură, contrarii prezentului statut, fără
a face distincţie întfe partea I şi a Il-a, a înţeles să facă aplicabil
acest Statut tuturor funcţionarilor publici. (G. Alexianu, Sta­
tutele funcţ. publici în Rev. Dr. Publ. I, p. 543).
3. Jurispnldenţa. —- Legea Statutului funcţionarilor publici
a abrogat — ca contrarii —■. dispoziţiunile art. 69 din legea or­
ganizării comunelor urbane.
P rin urmare, funcţionarii comunali îndepărtaţi din serviciu
după 1 Ianuarie 1925, nu' pot invocă beneficiul stabilităţii, dacă
dovedesc în prealabil că sunt definitivi în funcţiune, conform art.
64 din legea Statutului funcţionarilor publici. (Cas. III, dec. 887-
925, Jur. Rom. 241-925, Pand. Săpt. 329-925, Jitrisprudenţa Ge­
nerală 1664-925).
4. — Preoţii nu pot fi scoşi la pensie pentru lim ită de vârstă,
ci numai pentru infirm ităţi incurabile sau incapacitate în în:
deplinireâ serviciului, aşâ cum prevede art. 44 din legea lor orga­
nică „asupra clerului mirean şi sem inariilor“ , care n’a fost a-
brogată de legea Statutului funcţionarilor publici. (C. de A p el
Craiova II, dec. civ. 216-926, Bul. C. A pel 81-927).
5. — Legea orgariiz. com. urbane v, art. 64, Nr. 9.

ART. 71. — Legea se va pune în aplicare la 1 Ianua­

rie 1924. Măsurile pregătitoare se vor puteâ luă dela data
promulgării acestei legi. (Art. 1-26 reguL).1

1. Desbateri Parlamentare. Senat. — D. General Arţar Văitoiana, mi ­

nistru de interne: Acest "•Ultim articol propune să se modifice în sensul
următor.: . , -.
„Această lege va intră în vigoare la 1 Ianuarie 1924. Consiliul de
miniştri va puteâ fixă însă data la care unele din părţile acestei legi pot
fi aplicate' anterior acestei date.
D. N. G. Popovici-. D-lor, ca să nu se dea loc la cine ştie ce inter­
pretări, eu propun c.a această lege sau să fie pusă complet în aplicare la
promulgarea ei, sau la 1 Ianuarie.
D. General Arţar V-aitolana, ministru de interne: Nu se poate pune
în aplicare în întregime acest statut cu începere dela promulgarea lui,
pentrucă sunt unele chestiuni în legătură cu bugetul, care nu mai poate fi
modificat; sunt însă alte părţi cari se pot. aplică foarte bine chiar dela
promulgare.
Voci: Foarte bine.
D. C. D. Dlmitriu, raportor: Comitetul delegaţilor a primit propu­
nerea făcută de d. ministru de interne.
 — 146 —

— Se pune la vot art. 72 cu modificarea cerută de d. ministru de-

interne şi se primeşte. (Desfa. Sera. p. 1206 din 923).
Actualul text s’a votat fără nici o discuţie (Desb. Sen. p. 1210 din 923).
2. Adun. Deputaţilor. — D. /. Matei: La acest articol am de propus
un amendament prin care cer ca legea să fie pusă; în aplicare la promul­
garea ei.
Iată acest amendament: „Această lege se va pune în aplicare îndată
după promulgarea ei. Măsurile pregătitoare se vor luâ dela această dată” .
D. Em. Dan, raportor: D-lor, comisiunea vă roagă să nu admiteti
acest amendament a, cărui aplicaţiune ar fî de altfel imposibilă, fiindcă
statutul funcţionarilor nu este decât legea fundamentală oare fixează prin­
cipiile, rămânând ca fiecare administraţiune să se organizeze prin legi.
speciale, respectând în ce priveşte drepturile şi datoriile funcţionarilor
principiile statutului de faţă.
— Se pune la vot amendamentul d-lui Matei şi se respinge.
— Se pune la vot art. 71 şi se primeşte nemodificat. (Desb. Adun.
Deput. p. 2710 din 923).
 REGULAMENT
PEN TR U

APLICAREA LEGII STATUTULUI FUNCŢIONARILOR PUBLICI

PARTEA I
Dispoziţiunile aplicabile tuturor funcţionarilor
publici

C A P IT O L U L I.
Dispoziţiuni generale

A K T . 1. — Sunt funcţionari publici cetăţenii români, fă ­

ră deosebire de sex, cari îndeplinesc un serviciu public p er­
manent icivil şi eelesiastic) la Stat, judeţ, comună sau la
instituţiunile al căror buget este supus aprobării Parlamen­
tului, guvernului sau consiliilor judeţene şi comunale.
Se exceptează funcţionarii prevăzuţi în bugetele institu­
ţiilor private cari nu sunt supuse prin o lege eu caracter
general aprobării consiliilor judeţene şi comunale.
In această calitate se vor bucură de drepturi şi se vor
supune obligaţiunilor specificate prin legea statutului com­
pletate prin dispoziţiunile prezentului regulament.
A R I ’ . 2, — Nu intră în prevederile legii statutului şi a
regulam entului:
a) Funcţiunile politice şi cele elective.
Se vor consideră ca funcţiuni politice sau elective acele
funcţiuni. pentru cari legile organice respective nu iau ca­
racter de funcţionar de carieră acelora numiţi în ele.
Funcţionarii de carieră cari, prin delegaţiuni vrem el­
nice, vor f i însărcinaţi a îndeplini vreuna din funcţiunile po-
 148 —

litiee, la ridicarea didegaţiunii sau însărcinării îşi reiau de

drept funcţiunea anterioară ou toate drepturile de vechime,
soootindu_-e la stagiul său şi timpul servit în funcţiunea po­
litică ;
b) M itropoliţii şi episcopii ;
c) I nncţjonarn Corpurilor legiuitoare a căror organiza­
re este stabilita de regulamentul interior al fiecărui Corp le­
giuitor în parte, oare constitue statutul lor ;
d) Specialiştii străini cărora l i se încredinţează vremel­
nic sau prin contract o funcţiune publică ;
e) Lucrătorii, precum şi personalul angajat pentru un
timp determinat sau pentru anume lucrare.
In ce priveşte personalul de serviciu permanent, un regu­
lament va stabili normele de admisibilitate, drepturile şi în­
datoririle lor.
A R T . 3. N ici un fel de funcţiune nu poate f i creiată
sau desfiinţată pe cale bugetară, ci numai prin legea de or­
ganizare sau printr’o lege specială.
Numărul posturilor se va determină prin buget, neputân.
du-se insă suprimă pe această cale posturile ocupate de func­
ţionarii definitivi.
A R T . 4. — Dispoziţiunile părţii I din legea pentru sta­
tutul funcţionarilor publici şi regulamentul ei se aplică în
totul tuturor fracţionărilor determinaţi prin art. 1 şi 2 al
legii.
Funcţionarii civili şi eclesiastici, ale căror organizaţii
sunt stabilite printr’o lege specială, îşi păstrează poziţiunea
lor ce rezultă din acele legi, întrucât ele nu contrazic dispo-
ziţiunile din prima parte a prezentului regulament.

C A P IT O L U L I I .
Condiţiuni generale de admisibilitate în funcţiuni, acte de
numire şi caziere

A R T . 5. — Pot f i numiţi funcţionari publici cetăţenii ro­

mâni, fă iă deosebire de sex, de 21 ani împliniţi, cari vor_ f i
aflaţi apţi pentru serviciu din punct de vedere al sănătăţii
şi nu vor f i suferii vreo condamnaţiune infamantă.
Bărbaţii trebuie să f i satisfăcut legea recrutării şi să se
bucure de toate drepturile civile şi politice.
A R T . f! — In timp de 5 ani delà punerea în aplicare a
prezentei legi se vor putea numi însă ca funcţionari stagiari,
în caz ci; necesitate, şi minorii delà 18 ani în sus ; aceştia
însă nu vor putea deveni definitivi înainte de a fi majori,
iar bărbaţii înainte, de a f i satisfăcut legea recrutării.
 — 149

Iri serviciul Steiului aceştia nu se vor putea numi decât

după obţinerea aprobării prealabile a autorităţilor centrale.
Aceiaşi autorizare se v a cere şi pentru acei cari au trecut de
40 ani, precum şl pentru acei ce se înrudesc în linie ascen­
dentă, -descendentă sau colaterală până în al treilea grad cu
un funcţionar sub ale cărui ordine sunt puşi.
_ A R T . 7— PosM antul va adresa o petiţiune în scris au­
torităţii care face 'numirea, ataşând :
a) Extractul depe actul de naştere ;
b/ Certificatul medicului comunal în circumscripţiunea
căruia domiciliază din oare să rezulte că din punct de v e ­
dere sanitar este apt pentru serviciul ce cere : pentru admi­
nistraţiile în cari se cer aptitudini fizice speciale'se va pre­
zenta şi certificatul medicului acelei adm inistraţii;
e) Certificat de studii ;
d) Dovezi pentru satisfacerea serviciului militar ;
e j Declaraţie de limbile ce cunoaşte.
Postuisnţii cari ocupă vreo funcţiune publică, vor in­
dică aceasta şi ver înainta cererea prin autoritatea la oare
funcţionează ou referinţe din partea acelei autorităţi.
Postulanţii vor prezenta referinţe scrise dela persoa­
ne particulare cu cari au fost în relaţii de serviciu sau sub
ale căror ordine au lucrat sau cari,prin situaţiunea lor, sunt
în stare să cunoască purtarea morală a posţulantului.
Funcţionarul care a făcut omisiuni sau arătări false,
pentru a fi numit se va supune judecăţii comisiunii disci­
plinare.
A R T . 8. —■ Nu pot f i numiţi funcţionari publici persoa­
nele puse sul) acuzaţie sau condamnate definitiv la o pedeap­
să criminală sau la o pedeapsă coreeţională pentru următoa­
rele delicte : fa ls' furt, înşelăciune, abuz de încredere, măr­
turii mincinoase, atentat la bunele moravuri în cazurile pre­
văzute de art. 262. 263, 264, 267 şi 281 din codul penal ro­
mân, precum şi de articolele respective din celelate coduri
penale menţinute în vigoare, mituire, delapidare de bani pu­
blici, percepere de taxe ilegale, rupere de sigilii, sustragere,
ascundere sau desfiinţare de acte publice aflate în arhive,
sau în depozite publice sau date în păstrarea unui funcţio­
nar public, precum şi fa liţii nereabilitaţi.
De asemenea nu pot f i numiţi funcţionari publici per­
soanele cu o purtare morală îndoioasă, chiar dacă nu au co­
mis delicte citate in alineatul precedent.
A R T . 9. — Pentru fiecare numire sau înaintare se va
formă un act (decret regal sau deciziune a autorităţii com­
petente după legile organice).
A R T . IO, — Ca zi de intrare în serviciu se consideră :
a ) Dată arătată în mod expres în actul de numire :
 — 150 —

b) Data prezentării funcţionarului la serviciul respectiv,

oare va încheia un proces-verbal în dublu exemplar, din care
unul va, fi. înaintat serviciului de personal.
In caz când actul de numire nu prevede o zi fix ă de
prezentare, funcţionarul este obligat să se prezinte la serviciu
în termen de 7 zile libere delà primirea comunicării numirii,
aceasta sub sancţiunea de a i se revoca numirea.
Drepturile funcţionarului încep delà data intrării lui
în serviciu.
A R T , 11. — Funcţionarii publici la intrarea în funcţiune
sunt obligaţi a depune următorul jurământ :
„Ju r de a fi credincios Regelui şi intereselor ţării mele,
„de a observă în tctul Constituţia şi legile ţării, de a exe-
„cută cu onoare ş i conştinţă funcţiunile ce îmi sunt înere-
„dinţate şi de a nu tace nimic de natură a periclita ordinea
„în Stat.
„A şa să-mi ajute Dumnezeu“ ,
Jurământul nu se repetă la înaintări sau treceri în altă
administraţie a Statului dacă este continuare de serviciu.
Formularul do jurământ, subscris de funcţionarul care
a depus jurământul, de funcţionarul care l-a prim it şi de
preotul care eventual n asistat, se va păstră la cazierul func­
ţionarului.
A R T . 12. — Fiecare funcţionar va avea un dosar se­
pari, numit cazier, în care se vor strânge toate actele ce-1
privesc, începând cu petiţiunea prin care a solicitat postul,
precum şi un stat de serviciu în care se vor, notă toate datele
personale şi de serviciu.
Statul de serviciu, întocmit după formularul din anexa 1
a Regulamentului, se va păstră la cazier.
Funcţionarul axe drept să ia cunoştinţă de cuprinsul sta­
tului de serviciu şi al cazierului său.
Biurourile de personal sunt obligate să ţie _o evidenţă
de cazierele funcţionarilor în serviciu, precum şi de ale a-
celora cari nu mai sunt în serviciu, însă sunt încă în viaţă,
cu menţiunea dacă sunt aranjaţi sau nu la pensiune, şi a
domiciliului lor. Kle vor cere dosarele anterioare ale func­
ţionarilor delà serviciile unde au mai ocupat funcţiuni şi le
vor contopă cu cele prezente.
l
C A I'IT O L T IL I I I .
Obligaţiunile funcţionarilor

A R T . 13. — Funcţionarul este obligat a servă Statului

-eu credinţă şi supunere, observând în totul Constituţia şi
legile în vigoare. ■ .. ^
 №
E l se va consacra serviciului şi va lucra conştiincios, o -
biectiv şi desinteresat.
Funcţionarul este obligat a se supune ordinelor supe­
riorilor săi.
Dacă necesitatea serviciului cere, funcţionarul este. o -
bligat ca, după ordinele primite, să îndeplinească provizoriu,
lucrări cari nu intră în atribuţiunile sale obişnuite, dar cari
nu înlătură dişpoziţiunile de stabilitate şi ierarhie pe cari le­
gea i le asigură.
A H T . 14. ^ F u n c ţio n a ru l este obligat a păstra secretul
în executarea serviciului.
Această obligaţiune o au şi funcţionarii oari au părăsit,
serviciul sau au trecut la pensie. '
Funcţionarii solicitaţi a face [depuneri în legătură , cu
chestiunile de serviciu sunt obligaţi a cere anterior autoriza-
ţiunea în scris a oficiului de care depind.
Oficiul va da răspuns afirm ativ sau negativ în termen
de cel mult 5 zile dela înregistrarea cererii.
In cazul când justiţia cere o depunere în legătură cu
serviciul funcţionarului, acesta este obligat să idepue, însă
dacă este necesar a se păstră secretul, oficiul v a comunica
aceasta justiţiei, erând să fie respectat.
A H T . 15. — Funcţionarii sunt obligaţi ca prin actele v ie ­
ţii lor publice sau private să nu compromită funcţiunea sau
corpul din cari fac parte.
Funcţionarilor le este interzis a juca cărţi la noroc sau
a se dedă la alte jocuri de noroc.
A U T . 16. — Funcţionarul v a f i respectos cu superiorii
şi va păstră buna cuviinţă faţă de colegii şi inferiorii săi.
Y a f i cuviincios cu publicul, dându_ tot ajutorul în li ­
mita atribuţiunilor sale.
E l v a prezentă toate reelamaţiile sale pe cale ierarhică.
A U T . 17___- Orele de serviciu sunt fixate la cel puţin
7 pe zi. Orariul se va fix ă printr’un jurnal al consiliului dc
miniştri. j
Adm inistraţiile în cari serviciul este şi după amiază v o r
lăsă neapărat liberă Sâmbăta după amiază.
Funcţionarul va observă orele de biutrou, iar când^ n e .
cesitatea serviciului o va cere, el va puteâ fi .obligat să lu
creze şi peste acele ore.
Pentru funcţionarii cari nu lucrează în biurouri, orele de
serviciu se vor fix ă prin deciziuni date de autorităţile com-
petinte, ţinându-se în seamă dişpoziţiunile prezentului ar­
ticol, întru atât cât permite natura serviciului.
A R T . 18. — Sărbătorile legale pentru serviciile publice-
sunt următoarele : . . .
Sf. Vasile, Botezul Domnului, Sf. Ion, Unirea Prm cipa-
 — 152 —

teior şi a tuţulor Românilor, întâmpinarea Domnului, Buna

Vestire, cinci zile de Paşti, Sf. Gheorghe, înălţarea Domnu­
lui, Şf. Teime, 23 M ai Proclamarea Independenţei şi a R ega­
tului „10 Mai ‘, Sf. Constantin şi Elena, Sf. Petru şi Pavel,
Adorm irea şi naşterea Maieei Domnului, înălţarea Sf. Cruci,
S f. Dumitru, Sf. Mihail şi Gavril, Sf. Nicolae, 4 zile de Cră­
ciun şi zilele de Duminică.
A R T . 19. — Funcţionarul împiedicat să vie la serviciu,
din cauză de boală sau alte motive plauzibile, va anunţă i-
mediat pe şeful său ierarhic, arătând cauza împiedicării.
In caz de boală el este obligat să se supună vizitei me­
dicului oficial.
Funcţionarul care lipseşte nemot.ivat mai mult de 3 zile
consecutive va pierde retribuţiunea pe timpul absenţei, pu­
tând fi şi pedepsit disciplinar.
In asemenea cazuri şeful ierarhic va cere prin serviciul
respectiv f uncţionarului să-şi motiveze absenţa ; dacă în ter­
men de 5 zile nu dă nici un răspuns, poate f i considerat de­
misionat, iar dacă va dă un răspuns insuficient, funcţiona­
rul va f i trimis înaintea comisiunii disciplinare.
De asemenea va fi trimis înaintea comisiunii disciplina­
re funcţionarul care, fără a cădeă în vina determinată mai
sus, lipseşte din obişnuinţă nemotivat delà serviciu ; acesta
după ce i se va f i aplicat pedepsele prevăzute la punctele 1
şi 2 ale art. 51 din legea statutului.
A R T . 20. — In cursul prestării unei obligaţiuni militare
se rezervă funcţionarului postul său, cu toate drepturile la
salariu şi înaintare.
Se exceptează cazul funcţionarilor cari sunt chemaţi să
îndeplinească stagiul militar.
In timp de mobilizare se va urmă conform dispoziţiu-
nilor speciale.
A R T . 21. — Funcţionarul este obligat a-şi alege domi­
ciliul său stabil în localitatea unde are reşedinţa funcţiunii
sale sau în împrejurimile apropiate ale acelei localităţi, în
aşa fel ca să nu poată fi împiedicat a îndeplini punctual toa­
te obligaţiunile de serviciu.
E l va notifică serviciului, de care depinde, domiciliul
său şi orice schimbare definitivă sau provizorie în caz de
concediu sau boală.
Pensionarii vor comunică domiciliul lor autorităţii unde
au făcut ultimul serviciu.
A R T . 22___ Funcţionarii vor notifică serviciului căsăto­
ria lor cei mult în 14 zile delà celebrarea civilă. De asemenea
vor notifică naşterile copiilor şi decesul soţiei sau copiilor
în termen de 7 zile delà ivirea lor.
A R T . 23. __ Este interzis funcţionarului să primească
 — 153 —

daruri în natură sau bani sau să-şi procure sub orice m otiv
avantaje în legătură cu serviciul său.
; AR0\ 24. — Funcţionarii publici nu pot ocupa. în acela?
timp două funcţiuni. Fac excepţie aceia cari sunt anume în-
gMiuiţi prin legea cumulului.
A R T . 25. — Funcţionarul nu poate să facă acte de co­
merţ, nu poate lua întreprinderi de lucrări şi nu poate face
arendăşie. •
A R T . 26. — Funcţionarul nu poate in tra în serviciul u_
nor instituţiuni sau administraţiuni particulare, nu poate .gira
afacerile persoanelor private, nici nu poate participa la di­
recţia, administraţia sau controlul vre-unei societăţi finan­
ciare, industriale sau comerciale fără autorizarea şefului au­
torităţii, dată pe baza avizului conform al comisiunii pentru
propuneri de numiri şi înaintări,
In nici un caz nu se pot da asemena autorizaţiuni dacă
obiectul afacerilor particulare are legătură cu serviciul func­
ţionarului. •
Se menţin interdicţiile aiboslute prevăzute prin legile de
organizare pentru anume categorii de funcţionari. .
Avocaţii, inginerii şi arhitecţii pot continua profesiunea
lor, în cazul când nu ocupă o funcţiune căreia trebuie să dea
tot timpul lor, cum este aceea de şef de contencios sau de
şef al unui serviciu teehnic.
In cazul când exercită profesiunea lor liberă nu se v o r
putea angaja să 'susţină interese contrarii Statului, jude­
ţelor sau comunelor, nici nu vor neglija sau refuza executa­
rea dispoziţiunilor de serviciu din cauza profesiunii lor.
Funcţionarul va notifica serviciului orice' ocupaţiune ac­
cesorie ce ar lua.
A R T . 27. — Funcţionarii nu pot f i aleşi deputaţi sau
senatori sau în alte funcţiuni elective decât în cazurile ex­
cepţionale prevăzute de legea electorală.
Chiar în aceste cazuri ei trebuie să demisioneze în terme­
nele prevăzute de legea electorală.
A R T . 28. — Funcţionarul poate f i obligat pe cale jude-
căto rea^ v i să restitui autorităţii suma la care din vina lui
ar fi fost condamnată de a o plăti ca despăgubiri civile în
următoarele cazuri : •
1. F h icţionaral care a contrasemnat nn raport sau o
deriziune ministerială în oare se violează un text expres al
Consti iuti unii sau al unei legi, fără să f i atras în scris a_
tenţiune» ministrului asupra acestei ilegalităţi, v a putea f i
chemat la răspundere solidară cu ministrul, p otrivit art. 99
din Constituţie ţ
2. Funcţionarul de Stat, judeţ sau comună care prin a-
buz de putere a vătămat drepturile vreunei persoane p rin -
 — 154 —

ir,un act administrativ de autoritate sau de gestiune, făcut eu

•călcarea legilor sau regulamentelor, poate f i chemat în ga­
ranţie de autoritatea dată în judecată în asemenea cazuri.
In cazul când reclamaţiunea particularului a conţinut a-
firm aţiuni nefundate sau temerarii la adresa funcţionarului,
acesta are dreptul a cere în justiţie daune interese.
A R T . 29. — Funcţionarii cari prin legile lor organice
n’au fixată limita de vârstă, simt puşi de drept şi obliga­
toriu în retragere din oficiu când împlinesc vârsta de 60 de
ani, având dreptul la pensie din aceeaşi zi, dacă întrunesc
condiţiunile prevăzute în legea generală de pensiuni.
In cazul eândl la 60 de ani îm pliniţi funcţionarul nu are
termenul de pensie, i se poate acorda o prelungire de 1 an
cu avizul comisiunii de propuneri de numiri şi înaintări sau
a comisiunilor similare.
A R T . 30 — Funcţionarul devenit incapabil sau impro­
priu serviciului va fi pus din oficiu în retragere după avi­
zul conform al comisiunii de disciplină, dat pe baza rapor­
tului comisiunii medicale prevăzute'în legea generală de pen­
siuni.
A R T . 31. — Funcţionarul este obligat a cunoaşte limba
oficială a Statului.
Funcţionarii cari se găsesc în serviciu la dL<* publi­
cării regulamentului vor f i supuşi în cursul anului 1924, pe
baza unor dispoziţiuni ministeriale, la uni examen de cu­
noaşterea limbii oficiale. A cei cari vor reuşi la examen vor
f i menţinuţi în funcţiune, iar aceia cari nu au reuşit vor
f i îndepărtaţi.
Foştii funcţionari cari au fost îndepărtaţi din serviciu
clin cauză că nu 'Cunoşteau limba, oficială, au dreptul să se
prezinte la examen şi, în cazul când vor reuşi, vor putea fi
•reprimiţi în\ serviciu în locurile vacante.

C A P IT O L U L IV .
•* * ' * ■ v - " >: 't • ţ
i ' < !
v D r e p t u r i

A R T. 32. — Funcţionarii au dreptul la exerciţiul func­

ţiunii corespunzătoare gradului lor şi nu pot f i întreburm
ţaţi în funcţiuni inferioare acestui grad.
A R T . 33. — Funcţionarii au dreptul să demisoneze. Se
exceptează aceia cari s’au angajat să servească obligator un
termen determinat.
Asupra demisiei trebuie să se dea răspuns în termen de
15 zile de înregistrare.
Demisiunea poate fi refuzată: numai când este în curs
 — 155 —

o cercetare bănească saui disciplinară, dacă se prevăd în le ­

g ile ide organizare condiţiuni speciale care mu au fost înde­
plinite, sau dacă este dată pentru a se sustrage delà urmările
unei vine vădite.
Funcţionarul demisionat, sub pedeapsă disciplinară nu
poate părăsi serviciul înainte de prim irea demisiei şi fără
a_I predă înlocuitorului său cu proces-verbal.
Pentru serviciile nepredate în regulă şeful serviciului şi
noul titular vor face împreună procesul-verbal de predare
şi luare în primire, care va f i opozabil funcţionarului demi­
sionat.
A R T . 34. — Funcţionarii demisionaţi pot f i reprimiţi în
funcţiunile pe cari le-au avut sau altele echivalente în aceeaş
administraţie, cu avizul conform al comisiunii pentru propu­
neri de numiri şi înaintări, dacă n’au trecut 5 ani delà ieşi_
rea lor din serviciu.
A R T . 35. — Retributiunea lunară a funcţionarului este
compusă din salariu, indemnizaţia de Chirie şi ajutorul fa ­
miliar.
Excepţional, până la intrarea în normal, se mai acordă
funcţionarilor un adaus pentru scumpetea traiului, propor­
ţional cu salariul funcţiunii sale, după localitate şi în raport
cu scumpetea lucrurilor de prima necesitate.
A R T . 36. — Funcţionarii au dreptul la salarii corespun­
zătoare gradului sau funcţiunii ce ocupă. Fixarea salariilor
se v a face în aşa fe l ea funcţionarii cu studii, vechime şi ca­
lific a re egală să primească aceleaşi salarii, indiferent de m i­
nisterul sau autoritatea de oare depind.
A R T . 37. — Indemnitatea de chirie se va fix ă în fie ­
care an prin buget, avându-se în vedere starea civilă a func­
ţionarului, localitatea unde este reşedinţa funcţiunii şi p re­
ţul chiriilor.
Dacă ambii soţi sunt funcţionari, primesc fiecare irndem.
nitatea de chirie ca şi cum ar f i necăsătoriţi.
In caz dacă au copii sporul se acordă numai soţului care
are salariul mai mare.
T oţi funcţionarii cari loouesc într’un local al linei auto­
rităţi publice nu primesc indemnitatea de chirie.
A R T . 38. — Funcţionarii cu copii mai primesc un adaus
ca ajutor de familie, care se va fixă în fiecare an prin bu­
get în raport ou numărul copiilor.
Dacă ambii soţi sunt funcţionari, ajutorul de familie se
acordă numai soţului cu salariul mai mare.
A R T . 39. — Funcţionarii cari ocupă două sau mai multe
funcţiuni n’aui dreptul la alocaţia de chirie şi la celelalte ac­
cesorii decât pentru o singură funcţiune.
 — 156

Pentru celelalte primesc numai salariul de bază fără ac­

cesorii.
A R T . 40. — . Funcţionarii cari se deplasează dela reşe­
dinţă au dreptul la o indemnitate zilnică (diurnă) şi la ram­
bursarea chcly.elilor de transport.
Indemnităţile zilnice se vor fixă anual printr’un jurnal
al consiliului de miniştri. ' z
Când deplasarea durează, mai mult de 30 zile, indem­
nitatea se reduce cu 25. la sută din ziua 31-a.
Rambursarea eheltuelilor de transport se va mandată
pe baza raportului, în care se vor indică amănunţit servi­
ciile făcute, datele şi localităţile în cari s’au executat. In ca­
zul când lucrarea s,a făcut la o autoritate superioară, se va
ataşă şi certificarea acelei autorităţi pentru executarea ser­
viciului.
A R T . 41. — Funcţionarii cari prin natura funcţiunii lor
sunt obligaţi să suporte cheltueli extra-ordinare, au dreptul
la cheltueli de reprezentare cari se fixează prin bugetul au­
torităţii respective.
A R T . 42. — Funcţionarii mutaţi în altă localitate au
dreptul la o indemnitate de mutare, care se socoteşte după
cum urmează :
a) Funcţionarii mutaţi în .,d : calitate în interes de
serviciu; menţionat în actul de mutare au dreptul la o in_
-demnitate de mutare egală cu retribuţi-unea (salariul cu toate
accesoriile) pe o lună dacă sunt însuraţi şi au copii, 75 la
sută din retribuţiune dacă sunt însuraţi ţfără copii şi 50
la sută din retribuţiune dacă nu sunt însuraţi ;
b) Funcţionarii, mutaţi în altă localitate prin înaintare
primesc 50 la s-,. uin indemnităţile fixate la punctul a.
T o ţi funeţionari! din categoriile precedente au, cu oca-
ziunea mutării, drept pe seama Statului la transportul pe
C. F . R., S. N. P . sau S, M. R. pentru sine, soţie, copii, mem­
brii fam iliei cari trăesc în casă cu ei şi servitorii cu toate
bagajele lor. Sumele cheltuite li se vor restitui cu oeaziunea
ordonanţării indemnităţii de -mutări.
A R T . 43. — Funcţionarii până V gradul de şef de biurou
inclusiv âu dreptul la o indemnitate pentru orele suplimen­
tare făcute în interes de serviciu, în cazul când în cursul
unei săptămâni vor face cel puţin 6 ore suplimentare, _ pre­
cum şi pentru executarea unor lucrări excepţionale ce i s’ar
f i încredinţat.
A R T . 44. — Indemnităţile pentru ore suplimentare se f i ­
xează anual prin jurnalul consiliului de miniştri propor­
ţional eu salariile.
Plata lor se va aprobă pe baza raportului amănunţit al
şefului ierarhic, care va arătă lucrarea făcută şi orele servite.
 — 157 —

A R T . 45. — Fam ilia funcţionarului decedat are dreptul

la o indemnitate de înmormântare egală cu retribuţiunea (sa­
lariul şi accesorii) pe trei luni. .
A B T . 46. — Funcţionarii obligaţi a purta vestminte spe­
ciale au dreptul a, le prim i în natură sau la o indemnizare
specială pentru procurarea lor.
A B T . 47. — Pentru timpul servit eu reţineri funcţionarul
are dreptul la o''pensiune proporţională cu timpul şi salariul,
p otrivit dispoziţiunilor legii generale de pensiuni.
A B T . 48. T - Funcţionarii publici d efin itivi de orice ca­
tegorie, afară de acei cari prin constituţie sau prin legi spe­
ciale sunt declaraţi inamovibili, se vor bucură de stabilitate.
Funcţionarii de administraţie în genere nu vor puteă fi
mutaţi, pedepsiţi sau înlocuiţi decât în condiţiunile anume
arătate în partea a doua a regulamentului de faţă.
Ceilalţi funcţionari publici nu vor putea f i mutaţi, pe­
depsiţi sau înlocuiţi decât în conformitate cu prevederile din
legile lor organice.
A B T . 49. — Funcţionarii vor avea concedii de odihnă,
de boală sau de studii.
A B T . 50. — Orice funcţionar are dreptul la o lună con­
cediu de odihnă în timpul unui an.
Perm isiile acordate în cursul anului pentru motive spe­
ciale nu se vor ţine în seamă la examinarea cererii de con­
cediu de odihnă. In cazul când permisiile obţinute în cursul
anului depăşesc de 15 zile, concediul v a f i redus la jumătate.
Concediile de odihnă se acordă normal delà 1 Mai la 1
Octombrie.
înainte de 1 Mai se vor formă tablouri pe servicii de
concediile fixate funcţionarilor.
Concediul va puteă f i contramandat complect sau în­
trerupt temporar dacă interesul serviciului va cere aceasta.
In acest caz se va restitui funcţionarului toate cheltuelile
pe cari va probă că le-a făcut în vederea concediului.
A R T . 51. — Funcţionarul are drept în caz de boală bine
constatată la concediu mai mare decât o lună.
Când un asemenea concediu va trece de trei luni se va
reduce salariul la jumătate, iar când se ya_ prelungi peste
un an, funcţionarul va f i lăsat în- disponibilitate, rămânând
ca după însănătoşire, dacă este vacanţă, să poată fi repri­
mit în serviciu.
Accesoriile de salariu nu se vor reduce.
Zilele în cari funcţionarul s’a găsit în situaţiunea „b ol­
nav acasă“ fără să f i avut concediu pentru caz de boală, nu
intră în socotirea termenelor de mâi sus. Aceste absenţe adu­
nate nu pot frece totalul de 60 zile.
 — 158 —

L a cererea de concediu pentru boală se va ataşa un cer­

tificat medical.
Adm inistraţia poate să facă constatări printr’un medic o-
ficial atât la cererea concediului cât şi în cursul lui.
Funcţionarul lăsat în disponibilitate de boală după în ­
sănătoşire, la cerere, va f i reprimit în primul post vacant
similar sau inferior, dacă este acceptat de funcţionar. .
A R T . 52. — Funcţionarii detaşaţi din corpurile teehnice
şi de specialitate, când îndeplinesc o funcţiune administrativa,
au dreptul a opta fie pentru salariul gradului ce au în spe­
cialitatea lor, fie pentru acela al funcţiunii ce ocupă.
A R T . 53. — Funcţionarii publici de orice categorie se
pot asocia între ei pentru scopuri culturale, economice şi pro­
fesionale.
A R T . 54. — Simt considerate ca culturale toate acţiunile
pentru desvoltarea stării culturale-profesionale a funcţiona­
rilor, precum şi acelea cari tind la ridicarea stării morale.
Din această categorie fac parte organizaţiile de conferin­
ţe, serbări, biblioteci, reviste, etc., precum şi tot ce contri­
buie la desvoltarea legăturilor de colegialitate şi solidaritate
între funcţionari.
A R T . 55. — Activitatea economică cuprinde organizarea
filantropică precum şi organizările economice propriu zise.
Organizarea filantropică are de scop a procură ajutoare
materiale (bani, medicamente sau în grijire medicală) în caz
de boală, naştere sau înmormântare, pentru membrii şi fa ­
m iliile lor ; a acordă ajutoare băneşti pentru educaţia copii­
lor şi măritişul fetelor ; a creiâ sanatorii şi instituţiuni simi­
lare, precum şi a acordă pensiuni funcţionarilor obligaţi să
părăsească serviciul fără a îndeplini condiţiunile cerute de
lege pentru a prim i pensiune. Funcţionarii destituiţi pentru
.cauze infamante nu vor puteâ beneficiâ de asemenea pensiuni.
Organizarea economică poate îmbrăţişa orice activitate
legală! considerată că ar puteă contribui la buna stare mate­
rială a membrilor.
In special se v a desvoltâ partea aprovizionării prin în­
fiinţarea de cooperative, economate sau alte organizări ce
s’ar socoti necesare.
A R T . 56. — Organizarea profesională are menirea să
contribuie la strângerea legăturilor de colegialitate între
funcţionari.
A R T . 57. — Asociaţiile de funcţionari vor avea ca ve ­
nituri taxele de înscriere şi cotizaţiile membrilor, precum şt
’ orice alte încasări din serbări, donaţii, legate, etc.
A R T. 58. — Asociaţiile de funcţionari se pot constitui pe
ministere, autorităţi dependinţe de ministere^ sau pe unele
dintre direcţiunile şi serviciile acestor autorităţi.
 159 —

A R T . 59___- Fiecare asociaţie va avea un statut votat de

adunarea generală, în oare se v o r prevede categoriile de func­
ţionari cari pot intra în asociaţie, veniturile asociaţiei, precum
şi scopurile pentru cari s’a format. '
Statutul se va înainta în două exemplare serviciului de
personal al administraţiei centrale a ministerului spre ştiin­
ţă. Un exemplar vizat se va înapoia biuroului asociaţiei prin
prefectura, judeţului unde aceasta are sediul.
A R T . 60. — Asociaţiile de funcţionari se pot uni mai
multe la un loc formând1o federală sau chiar toate la un loc
formând uniunea generală a asociaţiilor de funcţionari.
Asociaţiile, federalele şi uniunea generală pot obţine priii
lege personalitatea juridică.
Odată eu proiectul de lege se va prezenta şi avizul con­
siliului superior administrativ. ■
A R T . 61. — Este interzis asociaţiilor de funcţionari a
discută chestiuni cm caracter politic.
A R T . 62. —■Asociaţia care se v a abate dela dispoziţiu.
nile articolelor precedente v a putea f i dizolvată printr’unî ju r­
nal al consiliului de miniştri dacă nu are personalitatea ju ri­
dică şi prin decret regal dacă are personalitatea juridică. In
ambele cazuri această măsură se poate luă numai cu avizul
conform al consiliului superior administrativ.
A R T . 63.— Funcţionarii ieşiţi la pensie şi cei demisior
nati v o r putea continuă a face parte din asociaţiile ai căror
membrii erau în condiţiile în cari statutul asociaţiei le în-
îngădue aceasta. ^ '
A R T . 64. — Părăsirea serviciului de către funcţionar,
sau greva pasivă, fie parţială, fie generală, după o înţelege­
re prealabilă şi demisiunile colective sau individuale la ace­
iaşi epocă sau la epoci apropiate, constituind o deserţiune de
la datorie, care periclitează interesele generale publice, « e vor
pedepsi cu destituirea. _
A R T . 65 — Contra acelor cari v o r f i dovediţi că au u-
neltit şi pus la calc greva, ori părăsirea serviciului, prin mo­
dul prevăzut la articolul precedent sau cari prin _atitudinea
lor caută a împiedică mersul regulat al serviciului, pe lângă
pedeapsa destituirei se va deschide acţiune publică şi vino­
vaţii vor f i condamnaţi la închisoare de 3 luni până la 2 ani
şi la amenzi dela 1.000— 10.000 lei.
A R T . 66. — Dacă părăsirea serviciului, sau greva pasivă
eşte consecinţa unei deciziuni luate de o asociaţiune de func­
ţionari, asociaţia va fi. dizolvată, uneltitorii urniăriţi şi pe­
depsiţi conform articolului precedent, iar fondurile asocia­
ţiei confiscate în folosul asociaţiunilor de binefacere din lo­
calitate.
 PARTEA II
Dispoziţiuni aplicabile funcţionarilor de
administraţie

C A P IT O L U L I.
Dispoziţiuni generale

A L T . 67 _ Sunt consideraţi ca funcţionari de adminis­

traţie toţi funcţionarii Statului, judeţelor şi comunelor sau
ai insiituţiunilor ale căror bugete sunt supuse aprobării P a r­
lamentului, guvernului sau consiliilor judeţene şi comunale,
afară de :
1. Membrii Corpurilor diplomatic şi consular, didactic şi
ecleziastic;
2. Membrii tuturor corpurilor technice şi de specialităţi :
3. Magistraţii, şi
4. Funcţionarii Corpurilor legiuitoare.
.Dispoziţiunile părţii a I l- a a regulamentului de fată s<->
aplică numai funcţionarilor de administraţie.
Funcţionarilor din categoriile 1, 2 şi 3 li se aplică dis­
poziţiunile relative din legile lor organice, iar funcţionarilor
din categoria 4 li se aplică regulamentul interior al fiecărui
Corp legiuitor.
Aceste 4 categorii de funcţionari rămân însă sub regimul
părţii I- a a prezentului regulament.
A R T . 68. — Adm inistraţiile publice se împart în admi­
nistraţii de Stat şi administraţii locale.
Administraţii de Stat sunt ministerele.
Fiecare minister cuprinde o administraţie centrală şi ser­
vicii exterioare. L egile de organizare stabilesc compunerea lor.
Adm inistraţii locale sunt administraţii judeţene şi co­
munale, Camerele profesionale, precum şi orice altă autoritate
publică care nu este cuprinsă în organizaţia Statului, judeţe­
lor sau comunelor. ,
 — 161 —

E le pot avea de asemenea în afară de administraţia cen­

trală şi servicii exterioare.
In legde sau actele de organizare ale administraţiilor lo­
cale se v a stabili compunerea lor.
A R T . 69. —. In administraţiile publice gradele corespund
funcţiunilor. Nu* se pot înfiinţa mai mult de nouă grade. F ie ­
care grad va avea numărul de clase prevăzut la finele acestui
articol.
In administraţiile centrale ale ministerelor funcţiunile
după grad se succed a s t fe l: director general, subdirector g e ­
neral, director, subdirector, şef de serviciu, şef de biurou, suib-
şef de biurou; impiegat şi impiegat stagiar.
Funcţiunile de control şi inspecţiuni se vor echivala prin
legile de organizare ou unele din gradele de mai sus.
In serviciile exterioare ale ministerelor şi în administra­
ţiile locale funcţiunile necesare vor f i determinate prin legile
sau actele lor de organizare şi vor corespunde cu acele grade
-stabilite pentru administraţiile centrale ale ministerelor cu
cari simt egale în oeeace priveşte eondiţiunile cerute pentru
numiri şi înaintări.
P rin aplicarea acestor dispoziţiuni toate funcţiunile de
administraţie se încadrează în nouă grade, cuprinzând 21 cla­
să, după cum urmează :
Numărul claselor 1
||

Serviciile exterioare ale Ştatului

Administraţiile cen­ şi administraţiilor locale
pe grade

trale ale ministerelor

Gradul

Denum irea Toate inacţiunile pentru cari se cer:

funcţiunilor
Studii Vechime

I 3 Director general . . Universitare 8 grade cu 18 d e se In total

11 2 Subdirector g e n e r a l. n 7 » » 16 „ « 99
111 3 D ire c t o r. . . . .
IV 2 Subdirector . . . 5 . „ 11 „ » *
V 3 Şef de serviciu . . .• 4 „ „ 3 „ y* V
VI 2 Şef de birou . . 3 yt » 6 „ » »
VII 2 Subşef de b ir o u . . Liceale 2 » » 4 « » 99
VIII 3 I mpi egat . . . . . . » 1 v n 1 » v ' »
IX 1 Impiegat stagiar . n L a numif.e

' ■ f f t s f c ® . ' " t f i

 R T . 70. — însărcinările cu caracter special precum :

bibliotecar, registrator, arhivar, contabil, ete., se vor ^înde­
plini, prin delegaţiuni date de şeful superior al autorităţii
respective, de către unul diii funcţionari până la gradul de
şef do serviciu mctuşiv. ' >
Legea Statutului Funcţionarilor Publici U
 — 162 —

C A P IT O L U L I I .

Despre numiri, înaintări şi mutări

A ß T . 71. — Toate numirile şi înaintările se vor face eu

avizul conform al «omisiunilor pentru propuneri de numiri şi
înaintări.
A ß T . 72 — Comisiunile pentru propuneri de numiri şi
înaintări sunt de două fe lu r i:
a) Comisiunile pentru propuneri de numiri şi înaintări
ale funcţionarilor Statului, ceri se vor forma pe minister şi
pe direcţiuni speciale.
Begulamentul legii de organizare a fiecărui minister va
stabili numărul comisiunilor.
Aceste c-' misiuni se compun din totalitatea directorilor
generali şi din directori conducători de servicii independente.
Comisiunile din ministere sunt prezidate de secretarul
general al ministerului, iar acelea din direcţiuni speciale de
către secretar al general al ministerului, care va putea f i su­
plinit de către ^irectorul general sau dacă există un consiliu
de administraţie sau de control, de către unul din membrii
con: divini.
Comisiunile se vor întări prin deriziune ministerială. Ele
au competinţa pentru întregul personal administrativ inte­
rior san exterior dependinţe de minister sau de direcţiunile
speciale pentru care au fost constituite.
Pentru serviciile exterioare ministerele vor putea cons­
titui şi subcomisiuni compune din funcţionari superiori con­
ducători ai acestor servicii şi din inspectorii circumscripţiei.
Instituirea subcomisiunilor se va face prin deriziune mi­
nisterială ;
b) Comisiunile pentru propuneri de numiri şi înaintări
pentru administraţiile locale, cari sunt şi ele de două feluri :
1. O cornisiune în fiecare judeţ pentru funcţionarii ju­
deţeni, pentru acei ai comunelor urbane nereşedinţe de judeţ
şi pentru funcţionarii comunelor rurale.
Comisiuuea se compune din 3 membri şi anume :
Directorul prefecturii judeţului;
Secretarul consiliului judeţean;
Un membra al delegaţiunii permanente desemnat de că­
tre delegaţiune, care va f i şi prezident.
In lipsa consiliilor şi delegaţiunilor judeţene el se va
desemnă dintre membrii consiliilor interimare.
Comisiunile judeţene se vor întări printr’o deriziune a
prefectului judeţului.
. 2. Comisiunile pentru propuneri de numiri şi înaintări
 — 163 —

-ale comunelor urbane reşedinţe de ju d e ţ; ele funcţionează

pe comune şi se compun din 3 membri şi anume :
1. Secretarul p rim ă rie i;
2. Un şef de serviciu (cel mai vechiu dintre funcţionarii
de gradul cel mai înalt) ;
3. Un membru al cao-siliului comunal desemnat de con­
siliu, care va f i şi prezident. In lipsa consiliului, acesta va
f i desemnat de către comisiunea interimară dintre membrii ei.
O m isiu nile comunale se vor întări printr’o deciziune
-a prim arului -
Secretarii consiliilor judeţene şi consiliilor comunale se
numesc direct de către consiliile respective.
Până la adoptarea şi punerea în aplicare a legii de uni­
ficare administrativă funcţiunile corespunzătoare din teri­
toriile alipite se vor determină printr’o deciziune a ministe­
rului de interne.
Camerele profesionale şi autorităţile publice cari nu sunt
cuprinse în organizaţia Statului, judeţelor şi comunelor pot
să-şi formeze prin legile, regulamentele sau actele lor de or­
ganizare comisiuni proprii pentru propuneri die numiri şi
înaintări. In cazul când nu s’au format asemenea comisiuni
vor intră în cadrul de competenţă al comisiunii locale în cir­
cumscripţia căreia se găsesc. -
A R T . 73. — Nimeni nu poate f i numit într’o funcţiune
publică dacă nu a reuşit la un examen de capacitate.
A R T . 74. — Examenele de capacitate se ţin pe ministere,
atât pentru serviciile centrale cât şi pentru cele exterioare.
Programele se vor fixă printr’ o deciziune ministerială, pe
baza unui studiu al comisiunii de propuneri pentru numiri
şi înaintări a ministerului.
Candidaţii la funcţiuni din administraţiile locale vor tre­
bui să posede certificate liberate de comisiunile pentru pro­
puneri de numiri şi înaintări.
L a examenele de capacitate vor f i admişi şi candidaţi cu
4 clase liceale inferioare sau cu studii echivalente, precum
şi acei cu 4 clase primare sau studii echivalente, aceştia dlin
urmă spre a putea f i numiţi agenţi conform art. 122 din pre­
zentul regulament.
A R T . 75. — Comisiunile se instituesc prin deriziuni m i­
nisteriale, în cari se va indică, în afară de compunerea co­
rni siunilor, locul unde v a funcţiona şi zilele de examen.
Certificatele de capacitate sunt valabile pentru anul în
care au fost liberate şi pentru anul următor.
L a fiecare minister se vor ţine tablouri de candidaţii
reuşiţi la examenul de capacitate.
A R T . 76. — Pentru a ocupa o funcţiune publică de admi­
nistraţie, în afară de condiţiunile generale prevăzute în par­
 — 164 —

tea I-a a regulamentului de fală şi de depunerea examenului

de capacitate, se cer următoarele titluri şcolare :
a) Pentru funcţiunea de şef de biurou şi acelea egale în
salariu, o diplomă universitară sau a iunei şcoli echivalente ;
b) Pentru funcţiunea de impiegat stagiar şi acelea egale
în salariu cel puţin diploma de absolvirea liceului sau a unei
şcoli echivalente.
Excepţional pot f i numiţi sau înaintaţi fără titlurile in­
dicate mai sus în serviciile exterioare ale ministerelor şi în
administraţiile locale, în funcţiunea de şefi de biurou sau
în funcţiuni egale ca leafă, absolvenţi de liceu, iar în func­
ţiunea de impiegat stagiar sau în funcţiuni egale ca leafă,
absolvenţii unui curs secundar inferior, sau acei cu titluri
echivalente, cu condiţiune ca să, aibă examenl de capacitate
şi să' se fi constatat lipsa candidaţilor titraţi, prin proces-ver-
bal în regulă încheiat de autoritatea respectivă după 15 zile
dela publicarea vacanţei.
A R T . 77. — Numirile se fac numai în gradul de impiegat
stagiar.
Excepţional se pot numi în orice funcţiune vacanta până
la aceea de subdirector inclusiv sau funcţiuni egale în gidd
specialişti recunoscuţi.
Aceasta numai în cazul când comisiunea pentru propu­
neri de numiri şi înaintări dă aviz motivat, arătând că inte­
resul serviciului cere asemenea recrutare şi că postulantul e
un specialist recunoscut care întruneşte şi toate eondiţiunile
legale, afară de examenul de capacitate de oare este scutit.
Funcţionarii numiţi în asemenea condiţiuni sunt consi­
deraţi ca funcţionari stagiari iun an, după oare apoi vor f i
confirmaţi (definitiv după normele stabilite la art. 79.
. A R T . 78. — Numirile se fac în modul următor :
Toate locurile vacante se publică prin îngrijirea servi­
ciului de personal, arătându-se salariul, eondiţiunile ce tre­
buie să îndeplinească candidatul şi data până la care tre­
buiesc înaintate cererile.
Cererile primite se înaintează comisiunilor respective
pentru propuneri de numiri şi înaintări, care le examinează
spre a constată dacă candidaţii întrunesc eondiţiunile gene­
rala pentru a f i numiţi funcţionari publici, posedă titlurile-
şcolare cerute de lege şi au trecut examenul de capacitate.
Comisiunile vor da preferinţă candidaţilor reuşiţi într’o se­
siune mai veche.
Num irile se fac în ordinea stabilită de comisiune.
A R T . 79. — Orice funcţionar se consideră ea stagiar
timp >de un an dela numire. In acest timp el se bucură de
toate drepturile, afară de acelea de stabilitate.
După trecerea de un an dela numire comisiunea pentru
 — 165 —

propuneri de numiri şi înaintări examinează notele date func­

ţionarului de către şefii săi ierarhici şi se pronunţă dacă poa­
te f i declarat definitiv.
Hotărîrea favorabilă a oomisiunii dă drept la definitivat,
care se va declară printr’o deciziune a autorităţii care a făcut
numirea.
Funcţionarului care nu va f i găsit apt pentru definitivat
se va acordă dreptul de a face încă un an stagiu. Dacă nici
după trecerea acestui timp el nit va f i găsit apt pentru a. f i
declarat definitiv, va puteâ f i depărtat din funcţiune.
 R T . 30. — înaintările în funcţiunile până la aceea de
subdirector general inclusiv se fac numai dintre funcţiona­
rii definitivi, pe baza şi în ordinea înscrierii în tablourile
întocmite de comisiunile pentru propuneri de numiri şi îna­
intări.
Excepţional pentru înaintări în servicii speciale se pot
înainta funcţionarii prevăzuţi în tablouri fără a se respectă
ordinea înscrierii, dacă comisiunea pentru propuneri de nu­
m iri şi înaintări dă un aviz prin care să se constate că a.
ceăstă abatere este cerută de bunul mers şi de 'interesul ser­
viciului.
In funcţiunile de directori generali sau directori condu­
cători de serviciu independent, înaintarea se face de şeful
departamentului respectiv, cu avizul oomisiunii pentru pro­
puneri de numiri şi înaintări.
A R T . 81. — înaintarea dela o clasă la alta se poate obţine
'după un stagiu de 1 an, iar înaintările în grade după un sta­
giu minimum de 2 ani.
A R T . 82. — înaintările în grade mai mari ea acelea de
şef de biurou sau acelea egale în salariu se fac numai la a-
legere.
înaintările în gradele până la acelea de şef de biurou
inclusiv se fac la alegere şi vechime, jumătate din posturi
rezervânidU-se pentru alegere.
A R T . 83. — Funcţionarii vor f i calificaţi în fiecare an
mai întâi de către şeful lor ierarhic şi în urmă de către d i­
rectorul sau şeful care conduce serviciul.
P rin deciziuni generale, date de către şeful autorităţii,
se vor stabili funcţionarii îndreptăţiţi a da primele note ca­
lificative.
Notele generale de califieaţie sunt:
1. foarte b u nă; 2. bună; 3. slabă.
La-darea notei se v a aveâ în. vedere şi răspunde docu­
mentat asupra :
1. Cunoştinţelor profesionale ;
2. Calităţilor personale de pricepere ;
3. Zelul şi conştiinţiozitatea în serviciu ; -
 — 166 —

4. Purtarea în serviciu fată de funcţionari şi faţă do

public.
Pentru1funcţiunile mai mari se va avea în vedere şi apti­
tudinea de conducere.
Califioaţia „slabă“ poate atrage menţinerea în grad, a-
eeea de .„bună“ înaintarea la vechime şi aceea de „foarte bu­
nă“ înaintarea la alegere.
A R T . 84. — Notele se trec personal ide către funcţionarul
care^le dă în foaia de calificaţie a funcţionarului, întocmită
după formularul din anexa 2-a a regulamentului.
Funcţionarul nemulţumit de calificaţie are dreptul să
reclame mai întâi la directorul sau şeful de serviciu care dă
nota a doua, iar în urmă la şeful autorităţii.
A U T . 85. — Alcătuirea tabloului de propuneri la înain­
tări se face după cum urmează :
Serviciile de personal prezintă cel mai târziu până la 1
Iunie al fiecărui an tablouri de toţi funcţionarii cari au în ­
deplinit stagiul cerut de lege, însoţite de foile de calificaţie
şi de propunerile şefilor ierarhici.
Propunerile, fie că sunt favorabile pentru înaintarea la
alegere sau vechime, fie că cer menţinerea în grad, trebuiesc
motivate.
Pentru funcţionarii Statului din administraţiile centrale
ele se fac de către (directorul general sau directorul condu­
cător de serviciu independent, iar pentru funcţionarii admi­
nistraţiilor locale de către şeful serviciului respectiv.
Pentru serviciile exterioare ale Statului propunerile se
fac de către subeomisiunile întocmite prin art. 72, pe baza
notelor calificative.
Comisiunile examinează propunerile şi întocmesc tablou­
rile de funcţionarii admişi la înaintare.
A R T . 86. — Funcţionarii admişi la înaintare vor f i în­
scrişi în tablou, în ordinea următoare :
A) Pentru gradele inferioare până la şefi de biurou in­
clusiv :
1. Dacă toţi funcţionarii au fost admişi la înaintarea nu­
mai la vechime, se vor înscrie în tablou în ordinea vechimei
în clasa gradului ; dacă doi sau mai mulţi funcţionari au
aceeaş vechime în clasa gradului, se va da întâietate la îns­
criere celui mai vechiu în grad ; în cazul când au aceeaş ve­
chime în grad, se va da întâietate la înscriere celor mai vechi
în carieră (data intrării în prima funcţiune).
In caz când se găsesc în totul în condiţiuni egale se va
procedă prin tragere la sorţi.
2. Dacă parte din funcţionari au fost admişi la înaintare-
la vechime, iar parte la alegere, se clasează de o «parte func­
ţionarii admişi lâ vechime, în ordinea vechimei stabilite după
 — 167 -■

normele prevăzute la punctul 1, şi de o parte funcţionarii,

admişi la alegerea în ordinea vechimei stabilite în acelaş mod.
In tabloul de înaintări’ se va înscrie în orfdine un func­
ţionar admis la alegere şi apoi un funcţionar admis la ve ­
chime, şi aşa mai departe până la epuizarea numărului ce­
lor admişi.
Un grup oompuş din un funcţionar propus la vechime
şi unul la alegere constitue o serie.
In caz de lipsă de propuşi la alegere sau la vechime se­
ria se lasă ineomplectă.
B ) Pentru gradele idela şef de serviciu inclusiv în sus :
Funcţionarii admişi la înaintare numai la alegere se v o r
înscrie în tablou în ordinea vechimei stabilite după normele
prevăzute la punctul 1 de sub litera A.
A R T . 87. — Tablourile de înaintări sunt publice. E le
vor f i publicate în buletinele administraţiilor publice unde
există asemenea buletine san în „M onitorul Oficial“ . E le nu
vor conţine nici o altă menţiune decât numele şi pronumele
funcţionarilor admişi la îaintare, vechimea în grad şi gradul
pentru care este format tabloul.
Aceste tablouri sunt valabile numai pentru anul care
urmează.
Cei rămaşi neîinaintaţi în cursul acelui an pentru a f i ­
gură în tablourile viitoare trebuie să fie din nou propuşi şi
admişi.
A R T . 88. — Numirile şi înaintările până la gradul de
subdirector exclusiv sau funcţiuni echivalente se vor face
prin deciziuni ministeriale sau ale autorităţilor locale, iar
in funcţiunile superioare acestora prin decrete regale.
A R T . 89. — Funcţionarii pot f i mutaţi după cerere delà
un serviciu la altul sau chiar la altă autoritate, însă cu încu­
viinţarea şefului superior al autorităţii ce părăseşte şi a l a-
celeea în oare intră.
A R T . 90. — Mutările delà un serviciu la altul în aceeaş
administraţie, precum şi mutările delà un judeţ la altul în
serviciile exterioare sunt obligatorii dacă sunt făcute în in­
teres de serviciu, în funcţiuni echivalente şi cu avizul con­
form al comisiei pentru propuneri de numiri şi înaintări. ^
Detaşările se vor face îndeplinind aceleaşi formalităţi
ca şi mutările.
In legile de organizare se v o r prevelde condiţiumile pen­
tru mutările şi stagiul pe care funcţionarii din serviciul cen­
tral îl vor face în serviciile exterioare.
Funcţionarii mutaţi sau detaşaţi sunt obligaţi să se con­
forme art. 33 în ceeace priveşte predarea serviciului şi art.
10 în ceeace priveşte intrarea în noul serviciu.
 — 168 —

r
C A P IT O L U L III.

D i s c i p 1 i ti a

Pedepse şi procedura disciplinară.

A R T . 91. — Funcţionarii vor putea fi pedepsiţi discipli­

nar în cazurile când nu execută îndatoririle de serviciu puse'
m sarcina lor prin legi, regulamente, ordonanţe sau ordine
scrise sau când se abat delà vreua dintre obligaţiunile ce le
sunt puse prin art. 13— 31 din prezentul regulament.
Pedleapsa disciplinară este independentă de eventuala
răspundere penală a funcţionarilor trimişi înaintea instanţe­
lor judecătoreşti ordinare sau de răspunderea civilă la cari
ei pot f i chemaţi p otrivit dispozifiunilor art. 28 [din pre­
zentul regulament.
A R T . 92. — Pedepsele disciplinare sunt :
1. Mustrarea' verbală sau scrisă ;
2. Mustrarea cu pierderea salariului pe cel mult 15 zile ;
3. Ştergerea de pe tabloul de înaintare ;
4. Mutarea pe oale disciplinară ;
5. Excluderea din serviciu pe timp maximum de şease
luni, cu pierderea salariului ;
6. Punerea în disponibilitate ;
7. Destituirea.
Tim pul cât este exclus funcţionarul idin serviciu sau este
lăsat în disponibilitate nu contează la vechime.
A R T . 93. — Funcţionarul pedepsit cu disponibilitatea
nu poate f i reprimit decât după 2 ani delà data lăsării în
disponibilitate şi în clasa cea mai de. jos a gradului ce a avut.
Funcţionarul pedepsit cu destituirea nu va mai putea
ocupă nici odată vreo funcţiune publică.
In acest scop serviciile de personal vor comunică direc­
ţiunii generale a ,,Monitorului Oficial“ , în luna Decemvrie din
fiecare an, un tablou al'funcţionarilor destituiţi' în cursul
anului, pentru ca în primele zile ale lunii Ianuarie să se pu­
blice deodată tabloul complect al tuturor funcţionarilor des.
tituiţi în cursul anului trecut.
Orice neglijenţă din partea serviciilor de a face comuni­
carea, n eglijen ţi din cauza căreia s e v a f i putut numi într’o
funcţiune publică un funcţionar destituit, se v a pedepsi dis­
ciplinar.
A R T . 94. — Pedepsele disciplinare delà Nr. 1^ şi 2 se a-
plieă de şeful superior al autorităţii de care depinde func­
ţionarul.
' In cazul când, pe baza drepturilor recunoscute prin le­
 gile de organizare de a delegà o parte din atribuţiunile sale,
şeful autorităţii v a v o i să delege şi dreptul de a aplică pe­
depsele disciplinare idela punctul 1 şi 2 ale art. 92 din regula­
mentul de fată, se va menţionă expires aceasta în actul de
delegaţie.
Pedeapsa delà Nr. 2 nu poate f i aplicată unui funcţio­
nar de şeful superior al autorităţii sau funcţionarul cu de-
legaţiune expresă, decât oel mult de două ori în cursul u-
nui an.
A R T . 95. -r- Mustrarea cu pierderea salariului pè cel
mult 15 zile, pentru a treia oară în cursul unui an; precum
şi pedepsele disciplinare delà 3— 7 inclusiv, nu pot fi a p li­
cate decât cu avizul conform al conxisiunii de disciplină.
Comisiunea disciplinară apreciind vina, poate aviză să se
aplice cbiar idela prima abatere oricare din pedepsele prevă­
zute la art. 92.
Ordinea în care pedepsele disciplinare sunt enumerate la
acest articol, nu indică ordinea în care ele trebuesc aplicate.
A R T . 96. — Orice pedeapsă disciplinară aplicată unui
funcţionar se v a trece în foaia sa calificativă.
Nu sunt considerate ca pedepse disciplinare, şi ca a-
tare nu se trec în foile calificative, observaţiunile făcute func­
ţionarilor dfe şefii lo r ierarhici cu p rivire la modul de exe­
cutare a prevederilor legale şi a dispoziţiunilor die serviciu.
Funcţionarul care a suferit vre-una din pedepsele dis­
ciplinare prevăiziuite la Nr. 1, 2 şi 3 de sub art. 92, şi după
aceasta a funcţionat timp de 5 ani fără să mai f i suferit vreo
pedeapsă, are dreptul să ceară ştergerea pedepselor din foaia
sa calificativă.
A R T . 97. — Ministrul San şeful de autoritate, sesizat
în Orice mold asupra vinei vreunui funcţionar, este obligat
să ordone o cercetare prealabilă1 prin un funcţionar de un
grad mai mare decât funcţionarul din cauză.
L a cercetarea pe care acesta o va face trebuie să asi
culte şi' pe funcţionarul învinuit şi martori în cauză, luându-
li-se declaraţiuni.
Funcţionarul însărcinat cu facerea anchetei, dnpă ter­
minarea cercetărilor, va depune serviciului respectiv un ra­
port scris care va cuprinde' atât mersul cercetărilor cât şi
-comcluziunile asupra temeiniciei sau neseriozităţii acuzaţiumii.
A R T . 98. — Bacă ministrul sau şeful de autoritate v a a-
preciă că cercetarea a dovedit vinovăţia funcţionarului şi că
faptul comportă una dintre pedepsele delà alin. 3— 7 ale arţ.
92 din regulament, îl va trimite înaintea comisiei de disci­
plină.
Actul de trimitere va cuprinde ziua de întrunire a co­
m isiei disciplinare, precum şi o expunere pe scurt a vinei
 — 170 —

funcţionarului. E l va f i semnat de ministru sau de şeful de

autoritate şi va f i însoţit de memoriul şefului ierarhie sau al
funcţionarului delegat care a făcut cercetarea şi ide actele cari
au fost dresate cu acest prilej.
Şeful de autoritate va püteà însărcina un funcţionar de
un grad cel puţin egal cu funcţionarul învinuit care să sus­
ţină acuzarea înaintea comisiunii disciplinare.
A R T . 99. — In cazul când interesul serviciului sau al
cercetărilor o cere, funcţionarul învinuit poate f i suspendat
de către ministru sau şeful autorităţii, cu condiţiunea ea în
termen de 30 zile delà suspendare să fie trimis înaintea co­
misiunii, care este obligată să_l judece în cel mult 2 luni. Ne-
respecitarea acestor termene atrage după sine desfiinţarea
măsurii de suspendare.
A R T . 100. — Funcţionarul în contra căruia s’a deschis
acţiune disciplinară va f i citat pentru ziua de judecată f i ­
xată, citaţia i se trimite prin registratura autorităţii şi i se
va remite cu cel puţin 15 zile libere înaintea termenului so­
rocit pentru judecată. Dovada de înmânarea citaţiunii sau
de lipsa sa delà domiciliu se va ataşă-la dosrul cauzei.
Funcţionarul învinuit, sau apărătorul său, are drept să
ia cunoştinţă de dosarul oare cuprinde actele referitoare la
judecata sa.
A R T . 101. —î Termenul de judecată nu poate f i mai în­
depărtat de a 60-a z i socotit delà trimiterea în judecată; în
cazul când oomisiunea ar f i hotărît o cercetare suplimentară,
termenul curge delà primirea acestor acte.
A R T . 102. — Oomisiunea disciplinară, primind actul jde
trimitere cu anexele lui şi ascultând pe funcţionarul însăr­
cinat eu susţinerea acuzării, hotărăşte dacă :
a) Trebuie închisă afacerea ; ,
5) Sunt necesare noui cercetări ;
c) Trebuie dat curs acuzaţiunii.
A ) In primul caz va restitui actele, arătând că socoteşte
că trebuie închisă afacerea, vina funcţionarului chiar dacă
ar f i dovedită necomportând1vreuna din pedepsele prevăzute
la art. 92, alin. 3— 7.-
B ) In cazul al doilea comisia de^ disciplină va restitui
dosarul, cerând să se facă. noui cercetări şi indicând părţile
cari au nevoie să fie completate.
Actele nouei cercetări se vor depune serviciului respec­
tiv, care le va remite mai întâi funcţionarului^ însărcinat cu
acuzarea, pentru a prezentă eventual propuneri, iar în urmă
le înaintează comisiei disciplinare.
C) D am oomisiunea hotărăşte ca să dea curs acuzaţiu­
nii pe temeiul numai al actului de trimitere, ia afacerea în
judecată.
 — 171 —

A R Ţ . 103. — Judecata funcţionarului înaintea «om isiu­

nii de disciplină se va face în şedinţă secretă.
L a judecată vor luă parte, în afară de membrii comisiu-
nii de disciplină :
1. Pârîtul ;
2. Funcţionarul çare va susţine acuzarea ;
3. Funcţionarul, care îndeplineşte sarcina de grefier al
«omisiunii de disciplină.
Funcţionarul învinuit se va apăra singur, verbal sau
printr’un memoriu scris, sau printr’un coleg ales !de dânsul
din aceeaş adminstraţie.
Sarcina de apărător este obligatorie pentru cel desemnat
de f uncţionarul învinuit.
A R T . 104. — In caz când pârîtul şi-a desemnat un apă­
rător, acesta are dreptul a luà parte la desbaterile procesului
din momentul chiair al începerii lui.
Dacă în dosarul cauzei nu există dovada că funcţionarul
a fost citat în regulă şi el se prevalează de această lipsă
de procedură, comisiunea de disciplină va amână judecarea
afacerii, fixând un nou termen, oare nu va f i mai lung de
cât cu cel mult 15 zile libere delà primul termen.
L a acest al doilea termen se- va dă neapărat deciziunea.
A R T . 105. — Procedura în ziua judecării este următoarea:
Se ascultă inculpatul, se cercetează actele din dosar şi
în urmă se dă cuvântul funcţionarului însărcinat ou susţi­
nerea acuzării.
Funcţionarul însărcinat cu apărarea, va aveă cuvântul'
cel din urmă.
A R T . 106. — Deciziunea «omisiunii de judecată se dă
motivată şi cu majoritate de voturi. Părerea minorităţii va f i
deasemenea motivată.
Deciziunea se dă numai pe baza celor constatate în şe­
dinţă.
In deciziune se va arătă precis dacă funcţionarul este
vinovat sau nu şi, în primul caz, ce pedeapsă trebuie să i se
aplice.
A R T . 107. — Preşedintele comisiunii va depune la ser­
viciul d© personal deciziunea originală şi toate actele în ter_
men de 5 zile delà pronunţare.
A R T . 108. :— Deciziunile comisiunii disciplinare sunt
obligatorii pentru autoritatea pe lângă care funcţionează.
E le sunt definitive şi executorii.
A R T . 109. — In caz când comisiunea a idat o deciziune
de achitare, funcţionarul învinuit este scos de dirept de sub
urmărire.
À R T . 110. — Deciziunile «omisiunilor disciplinare se e-
xecută de către serviciul respectiv al autorităţii din care
face parte funcţionarul.
 — 172 —

A R T . U I . — Dacă posterior executării unei deciziuni

se constată că toate sau o .parte din actele, pe cari s’a în ­
temeiat comisiunea, au fost false, funcţionarul condamnat are
dreptul a cere şefului autorităţii din care a făcut parte, re­
vizuirea procesului său. Comisiunea disciplinară va f i ime­
diat sesizată pentru a stabili de urgenţă asupra unei aseme­
nea cereri. Dacă va f i nevoie se va reface întâiu instrucţiunea
în totul sau în parte.
In caz cânid cererea de revizuire a fost admisă şi func­
ţionarul a fost achitat, pedeapsa se vă şterge din foaia cali­
ficativă, iair funcţionarul v a f i repus in toate drepturile a_
vute anterior sentinţei condamnatoare,
A R T . '112. — Suspendarea din serviciu este obligatorie
când în contra unui funcţionar în serviciu s’a deschis ac­
ţiune publică pe baza ordonanţei judecătorului de instrucţie
sau a rechizitoriului parchetului pentru crime, sau unul din
delictele de fals, furt, înşelăciune, atentate în contra bunelor
moravuri (cazuri prevăzute la art. 262, 263, 264, 267 şi 281
din codul penal român, precum şi de articolele respective din
celelalte coduri penale menţinute în vigoare), mituire, dela­
pidare de bani publici, percepere de taxe ilegale, rupere de
sigiliu, sustragere, ascundere sau desfiinţare de acte aflate
în arhivă sau dpozite publice şi instigare la grevă.
Când funcţionarul este achitat, cazul va f i adus înaintea
comisiei de disciplină, care se va pronunţă dacă funcţionarul
poate sau nu f i reprimit în serviciu, iar când a fost condam­
nat definitiv suspendarea provizorie se transformă de drept
în destituire.
A R T . 113. — Când un funcţionar a comis un fapt grav
care ar îndreptăţi o pedeapsă penală, ministerul sau şeful de
autoritate va sesiza parchetul.
In acest caz urmărirea disciplinară se suspendă până
la darea ordonanţei judecătorului de instrucţie.
Instanţele judecătoreşti sunt obligate să comunice admi.
nistraţiunilor respective orice acţiune penală s’ar începe con­
tra unui funcţionar public, iar la terminarea instrucţiunii sau
prooesulu vor comunică âdminstraţiilor piesele mai impor­
tante din dosar.

C A P IT O L U i; IV .

Comisiile de disciplină

A R T . 114. — Comisiile de disciplină ale funcţionarilor

de administraţie sunt de două categorii :
a) Comisii de disciplină pe ministere pentru funcţio­
narii S tatu lu i;
 — 173 —

b) Comisii de disciplină pe judeţ pentru funcţionarii ad­

ministraţiilor locale. r '
A R T . 115. — Comisiile de disciplină pentru) funcţionarii
administraţiilor centrale şi serviciilor, exterioare aţe ministe­
relor vor funcţiona la'reşedinţa ministerului respectiv.
E le vor f i compuse din :
a) U n consilier al Curţii de apel, ales de secţiunile în ­
trunite ale C u rţii;
b) Funcţionarul cel mai veohiu în grad cel mai înalt din
administraţia centrală a m inisterului;
c) Unul din directorii general sau directorii conducă­
tori de serviciu independent tras la sorţi în comi-siunea pen­
tru propuneri de numiri şi înaintări.
Comisiunea v a f i prezidată de consilierul Curţii de apel.
Acelaş consilier al Curţii de apel poate să facă parte din
comisiunile de disciplină a mai multor ministere.
A R T . 116. — Comisiunile disciplinare pentru funcţiona­
rii judeţeni, comunali şi ai celorlalte autorităţi cu caracter
looal funcţionează în fiecare capitală de judeţ.
E le se vor compune d in :
a) Prim ul preşedinte sau, în lipsă, preşedintele tribuna­
lului oraşului de reşedinţă ;
b) Unul dintre şefii de serviciu, din întreg judeţul, de­
legat de consiliul judeţean;
c) Unul din şefii de serviciu, din oraşul de reşedinţă, de­
legat de consiliul comunal al oraşului de reşedinţă.
Comisiunile voir f i prezidate de către magistratul din c o -
misiuna. ; : i H M1
A R T . 117. — Membrii comisiunilor de disciplină se nu­
mesc prin decret regal pe termen de 3 ani.
T o t pe acelaş termen se numeşte şi câte un supleant fie ­
căruia din membrii din eomisiune.
Membrii supleanţi se vor desemna în modul următor :
a) Pentru comisunile de disciplină ale funcţionarului
Statului ;
1. Membrul consilier al Curţii de apel v a avea ca su­
pleant tot un consilier al Curţii de apel, ales în acelaş timp
şi în aqelaş mod, ca membrul titu la r;
2. Funcţionarul cel mai veohiu în gradul cel mai înalt
din administraţia centrală a ministerului va avea ca supleant
funcţionarul de acelaş grad oare urmează la vech im e;
3. Directorul general sap directorul conducător de ser­
viciu independent va av;ea ,de supleant un alt director ge­
neral sau director, conducător de serviciu, tras la sorţi în
aceleaşi condiţiuni.
In lipsă de funcţionari de acelaş grad, membrii titulari
 — 174 —

vor putea avea ca supleant 'desemnat prin tragere 1a, sorţi

funcţionarii de gradul imediat in fe r io r ;
b) Pentru comisiunile de disciplină ale funcţionarilor
lo c a li;
1. Primul-preşedinte, sau preşedintele tribunalului, va a_
veâ ca supleant unul_ din preşedinţii ide secţiune, sau unul
din judecătorii de şedinţă, cel mai veehiu în grad, indicat de
primul-preşedinte sau preşedintele tribunalului,
2. Ş efii de servicii, membri ai eomisiunilor, prevăzuţi la
alin. b şi c al art. 116, vor avea ca supleanţi tot câte un şef
de serviciu desemnat în aeelaş timp şi în aceleaşi condiţiuni
ca şi membrii titulari.
Membrii supleanţi vor lua parte îin oomisiuni fn caz
că membrul titular este în concediu sau când un motiv legal
îl împiedică de a lua parte la şedinţele comisiunii.

C A P IT O L U L V.

Dispoziţiuni diverse şi tranzitorii

A R T . 118. — In fiecare an, până la 31 Martie, se va pu­

blică Anuarul funcţionarilor de administraţie pe baza situ' -
ţiunii funcţionarilor din ziua de 1 Ianuarie.
Anuarul este compus : .
a) Anuarul funcţionarilor de administraţie ai Statului,
care se v a publică de către fiecare minister, separat;
b) Anuarul funcţionarilor administraţiilor locale, care
va conţine pe toţi funcţionarii administraţii] or locale dintr’un
juideţ şi se va publică de către fiecare prefectură de judeţ.
Consiliul de miniştri, în urma propunerii u i] i : :rd u i de
interne, va hotărî în fiecare an modul cum va f i compus A -
auarul.
A R T . 119. — Funcţionarii aflaţi în serviciu la punerea
în aplicare a acestui regulament ş; cari se găseau- în func­
ţiune la 1916, chiar dacă nu au titlurile de studii cerute, pot
înainta până la gradul de director inclusiv.
A R T . 120. — Funcţionarii cari la punerea în aplicare a
acestui regulament au vechime de cel puţin 5 ani consecutivi,
precum şi aceia, cari au fost prim iţi în funcţiuni stabile pe
baza unui examen de admitere, sunt consideraţi stabili.
Asupra tuturor celorlalţi funcţionari cari îndeplinesc, con­
diţiuni] e de aidimitere şi au o vechime mai mică de 5 ani şi
mai mare.de un an va apreciă comisia pentru propuneri de
numiri şi înaintări dacă sunt necesari şi urmează: să fie de­
claraţi definitivi.
Asupra situaţiunii funcţionarilor cari la 1 Ianuarie 1924
 - 175 —

nu intră în aliniatele precedente, vor decide comisiunile mixte

întocmite pe baza jurnalului consiliului de miniştri Nr. 1205
din 1923. 1
Funcţionarii lăsaţi în disponibilitate vor prim i o sumă
egală eu retribuţiunea pe trei luni.
A R T . 121. — Autorităţile publice, cu ocazia punerii în
concordanţă a legilor de organizare cu prezentul regulament
sunt datoare să fixeze numărul şi felul funcţiunilor ce trebuie
să intre în compunerea fiecărui serviciu, astfel ca o direcţiune
generală să cuprindă mai multe direcţiuni, o direcţiune mai
multe servicii, potrivit nevoilor şi importanţei ce au.
Funcţiunile ce se vor găsi inutile v o r f i suprimate, iar
funcţionarii respectivi vor f i numiţi în funcţiuni echivalente
sau inferioare, păstrându-şi salariul ce primeau la desfiin­
ţarea funcţiunii lor.
Funcţionarii cu o vechime mai mică ide cinci ani, cari vor
f i lăsaţi în disponibilitate, vor p rim î retribuţiunea pe două
luni. 1 ii
Dacă prin noua organizare se aduce modificare în com­
punerea cadrelor, funcţionarul a cărui funcţiune se coboară
îşi v a păstra salariul ce_l avea.
E i îşi păstrează toate drepturile de înaintare la gradul
sau clasa superioară acelora pe cari le avea.
A R T . 122. — Dacă pentru unele funcţiuni nu se găsesc
candidaţi can să aibă cel puţin 4 clase secundare, conform
art. 76 din regulament, se constată aceasta pr intri un proces-
verbal după îndeplinirea prevederilor art. 78 din regulament.
In asemenea cazuri autorităţile pot numi dintre postu-
lanţii cari au cel puţin 4 clase primare şi au dat examenul
de capacitate.
Persoanele numite în aceste condiţiuni poartă titlul de
agenţi. Dispoziţiunile statutului şi regulamentului de faţă
nu le sunt aplicabile. E i pot deveni stabili cu avizul fa v o ­
rabil al comisiunii pentru propuneri de numiri şi înaintări.
A gen ţii nu vor putea f i înaintaţi în gradele prevăzute de
Statut decât după1ce ar îndeplini condiţiunile ide studiu ce­
rute prin art. 76 din regulament.
•A R T . 123. — In viitor, când vor lua fiinţă noui ser­
v ic ii publice, dictate de interesele generale ale Statului, ju ­
deţelor şi comunelor, gradele şi clasele diferitelor funcţiuni
se vor fix ă numai după ce s’a luat avizul consiliului superior
legislativ.
A R T . 124. — Pentru ea legile de organizare şi tabelele 'de
personal să păstreze armonia şi unitatea necesară, se va lua
în viitor asupra lor în prealabil avizul consiliului superior
legislativ şi nu se pot prezentă Corpurilor legiuitoare decât
însoţite de acest aviz. ... _
 — 176 —

. A R T . 125. — Se abrogă orice legi, regulamente şi dis­

poziţii de orice natură din întreg teritoriul României, con­
trare statutului ,şi regulamentului său, la punerea lor în a-
plicâre.
A R T . 126. — Regulamentul se va pune în aplicare la 1
Ianuarie 1924. Măsurile pregătitoare se vor putea lua şi. îna­
inte de această dată.

Preşedintele Consiliului de miniştri şi ministru de interne,

ION, I. C. B R A T IA N IJ

Ministru de finanţe, V I N T I L A I. B R A T I A N U
__ _______ _ ţ

*
ANEXA i: A n u l 19 ..
MINISTERUL D E ... .......

Direcţiunea................................ ................................................................

S T A T DE SERVICIU
Al D

Starea civilă Situaţia militară

N ă s c u t în anul ........ , lu n a ___
t z iu a .în
com una . iu d e fu l
C ă s ă to rit in a n u l . lu n a
.c u

C o p il: . . .
Religiunea
O b s e rv a ţii

Examenul depus pentru ocupa-iea

funcţiunii
Studiile făcute
D a ta e x a m e n u lu i
A c te le cu c a r i le p ro b ea z ă ş i a u to ­
* N o t a o b ţin u tă
r it ă ţile ş c o la re ca ri ă u lib e r a t acele
a cte n u m ă ru l ş i d a ta a cte lo r,

Deeoraţiunl şi medalii
R o m â n e ş i s tră in e . D a t a c o n fe r ir ii

Limbi străine şl deosebite cunoştinţe

...

Livretul de salariu Carnetul de indentitate C. F. R.

N o. . anul , lu n a z iu a N o. , anul .lu n a z iu a .

S e m n ă tu ra fu n c ţio n a r u lu i,

Legea Statutului Funcţionarilor 12

 FUNCŢIUNI OCUPATE ŞI DIFERITE MUTAŢIUNI

F U N C Ţ I U N E A Mutaţii şi actul prin care au fost făcute

G radul

Clasa
I ca
Felul funcţiuni Autoritatea Localitatea Natura mutaţiei Felul actului J No. actului ; Anul L u n a ~
1 N.

> 1 r
.

• •

'

1 X

.......... - -.............-........... — ................... -..... ----- ------------ ■................... - ---- ---------- - --------------- —
.......—.......... .....

•
D a ta d e p u n e rii j u r ă m â n t u lu : A n u l. ......... , lu n a .......................... :...... . z iu a
O b servaţii: .......... '............... .............................. ...... .......................................
 PE D E PSE

C IN E A A P L IC A T A C T U L
FELUL PEDEPSEI M O T I V U L
PEDEAPSA
Felul actului N o. actului j Anul L u n a jŞ
fsi

/
'

»■

.....

'

'V ' ‘

' .'

’ ■ ' ■ ■
 CONCEDII ŞI PERMISII
p V . . . 1. " t 1
. .
AUTORI­
TATEA DE CÂND ÎNCEPE A C T U L
MOTIVUL DURATA OBSERVAŢII
CARE L’A CONCEDIUL

Ziua
ACORDAT Felul • No. Anul Luna

— ----------------- ..... ............. —

I
1

— -—

180
-------- ;-----
. • -

■
•

Data şi motivul ieşirii din funcţiune: —...........

D I V E R S E

1
 — 181 -

MINISTERUL DE.

1) INSTRUCŢIUNI:
Această foaie calificativă ce va întocmi
2) până la l Mai al fiecărui an şi se va
înaintâ odată ca tablourile pentru cei
3) propuşi la Înaintare.
. Cu acest prilej se vo r înainta şi foile
calificative ale funcţionarilor nepropuşi la
înaintare, spre a fi ataşate la' statul per­
sonal.
Această foaie calificativă este anuală

FOAE CALIFICATIVA
pe anul__.......
dela 1 Mai 192...... până la 1 Mai 192...

Notarea şefului servieiului1

3
2 Notarea şefilor ierarhici

1) Autoritatea, direcţiunea, prefectura, primăria, serviciul, ele.

2 ) N u m e le ş i p r o n u m e le f u n c ţ io n a r u lu i.
3) Gradul şi clasa ce ocupă funcţionarul.
 — 182 —

P E D E P S E L E D IN C U R S U L A N U L U I 192

D A T A Filai pedepsei Aatoritatea care a ordonat pedeapsa M o tiv e le pedepsei

Se certifică d e n oi exactitatea acestei fo i calificative.

Ş e fu l s u p e r io r a l s e r v ic iu lu i,
 TABLA DE. MATERII
Pagina

Câteva cuvinte (Prefaţă) . . . . . . . . . 3

Textul legii cu Doctrină, Jurisprudenţă şi Desbateriie parlamentare

PARTEA I
M
D is p o z itiu n i a p lic a b ile f u n c ţio n a r ilo r p u b lic i

CAPITOLUL I. — Dispoziţiuşi generale . . . . . 5

I. Consideraţiuni generale ................................................... ........ 6
II. Consideraţiuni speciale . . . . . . . 7
CAPITOLUL II. —>Condiţiuni generale de admisibilitate în funcţiuni. 21
CAPITOLUL III. — Stabilitate . . . . . . . . 25
CAPITOLUL IV. — îndatoriri şi răspunderi . . . . . 31
CAPITOLUL V. — Incompatibilităţi . . . . . . 43
CAPITOLUL V i. — Salarii, îndemnizăii, pensii şi concedii. . . . 47
CAPITOLUL VII. — Asodaţiile de funcţionari . . . . . 58

A
PARTEA II

B is p o z itiu n i s p e cia le *

CAPITOLUL I . . . • • • . . . . 71
CAPITOLUL II. — Condiţii de admisibilitate. . . . . . 78
CAPITOLUL III. — Despre numirii şi înaintări . . . . . 72
CAPITOLUL IV. — Transferări . . . . . . . 97
CAPITOLUL V. — Disciplina . . . . . . . .104
CAPITOLUL VI. — Comisiile dedisciplină . . . . . . 129
CAPITOLUL VII. —- Dispoziţiuni diverse şi trausitorii . . 132
 184

Regulamentul pentru aplicarea legii Statutului funcţionarilor publici

PARTEA. I
Pagina

Dispoziţianile aplicabile tuialor funcţionarilor publici

’ • '
CAPITOLUL I. — DispozdţiuMi generale. . . . . . 147
CAPITOLUL II. — Condiţiuni generale de admisibilitate în funcţiuni,
acte de numire, caziere . . . . . . . 14$
CAPITOLUL III. — ObligaţiunUie funcţionarilor.. , .. . . .150
CAPITOLUL IV. — Drepturi . . ’ . . . . . . 154

PARTEA ii /

DispoziţiuM aplicabile funcţionarilor de administraţie

CAPITOLUL I. — Dispoziţiuni generale . . . . . ,160

CAPITOLUL II. — Despre numiri, înaintări, şi mutări . . .162
CAPITOLUL III. — Disciplina. Pedepse şi procedura disciplinară . 16S
CAPITOLUL IV. — Comisiile de disciplină . . . . . .172
CAPITOLUL V. — Dispoziţiuni diverse şi tranzitorii. . . .174

FORMULARE

Stat de serviciu . . . . . 177

Funcţiuni ocupate şi diferite muta ţinui . 17$
Pedepse * . . . 179
-Concedii şi permise . 180
Foaie calificativă . . . 181
Pedepse din cursul anului. . . •”* . . • • .182