,,Floare albastră” –eseu

Mihai Eminescu, creatorul de geniu al literaturii române, poet, prozator şi jurnalist, încadrat în galeria
Marilor Clasici, a fost considerat ultimul mare poet romantic din liteatura universală. Cele mai reprezentative
teme ale liricii sale sunt natura, iubirea şi istoria.
A fost preocupat şi de filosofia germanică, antică, precum şi de textele brahmanice. A creeat poezie
filosofică, în care sunt prezente motive romantice: geniul neînţeles, condiţia umană, dualitatea înger-demon,
precum şi condiţia nefericită a artistului în societate. Aceste teme şi motive literare au fost valorificate în poeziile
sale, cum ar fi: ,,Luceafărul”, ,,Odă (în metru antic)”, ,,Glossă”, ,,Floare albastră”, cele 5 ,,Scrisori”,acestea
fiind publicate în volumul ,,Poesii” din anul 1883.
Scrisă în anul 1872 şi publicată pe 1 aprilie 1873, poezia ,,Floare albastră” este privită drept o creaţie-
nucleu a romantismului eminescian.