Temă: Redactează un eseu de tip structurat, în care să prezinți relația dintre cele

două personaje din basmul cult, Povestea lui Harap Alb.

Ion Creangă, unul dintre marii clasici ai literaturii române, alături de Mihai
EminescuIoan Slavici și Ion Luca Caragiale, a fost un scriitor cunoscut în special
datorită stilului său original de a redacta nuvelepoveşti şi povestiri. Basmul cult
Povestea lui Harap- Alb reprezintă una dintre cele mai importante lucrări ale lui
Creangă, opinie susținută de personalități ale țării noastre ca Ovidiu Bârlea, care
afirmă că este cel mai frumos basm... din întreaga noastră literatură sau Nicolae
Constantinescu, membru titular al Academiei Române care spune că este o
narațiune cu adevărat emblematică pentru întregul scris. Lucrarea îşi face
debutul în revista Convorbiri literare, anul 1877.
Eroul este un personaj complex, original în raport cu tipicul lui Făt-Frumosse
situează mai aproape de realitate şi evoluează, ajunge la statutul de împărat abia
după numeroase încercări care îl schimbă pe plan moral, social şi psihologic mai
multe etape. Antagonistul reprezintă de asemenea un element de originalitate, nu
dispune de trăsături supranaturale, însă reușește să transforme eroul prin
metode aparte, este răul necesar în inițierea protagonistului. Din punct de vedere
al statutului social protagonistul este fiul cel mic al craiului și nepot al împăratului
Verde, nevoit să accepte mai târziu condiția umilă de slugă, pentru ca, în final să
devină împărat. Acesta este personajul principal pozitiv, complex care se
dezvoltă pe parcursul basmului şi devine un adevărat conducător. Spânul pe de
altă parte este personajul negativ, dominat de răutate, reprezintă tipologia omului
viclean şi manipulator. Totodată, este esenţial în acumularea de experiență
pentru protagonist. Psihologic vorbind. Harap-Alb se prezintă inferior Spânului.
Tânărul erou se va arăta impulsiv (mânios ii mai trage un frâu în cap calului
slăbănog) copilăros (mai întâi, o izgoneşte pe baba cerşetoareca apoi să o
miluiască)fricos (mai fricos decât o femeie) și neascultător (ignoră sfaturile tatălui
său)trăsături care îi vor îngreuna călătoria, respectiv procesul de maturizare.
Spânul însă are la îndemână puterea de convingere și capacitatea de a asculta,
de a comunica şi de a socializa pe care le utilizează în scopuri malefice. Toate
aceste însuşiri împreună cu calitățile sale supranaturale, cum ar fi abilitatea de a
se îmbrăca cu o altă haină decât cea reală îi vor asigura pe termen scurt luxurile
vieții de la împărăţie, pe care identitatea sa falsă i le-a procurat. Momentul său
de furie oarbă în care îşi decapitează sluga cu paloşul pe care s-a depus
jurământul între cei doi, îl va demasca cu adevărat Această dovadă de
impulsivitate îi avertizează pe cei părtaşi la seria de evenimente asupra
agresivității antagonistuluiCa urmare, Spânul nu îşi va pierde doar rangul, ci va fi
şi pedepsit pentru uciderea lui Harap-Alb de către calul năzdrăvan, având parte
de aceeaşi moarte. Statutul moral al protagonistului este pozitiv, deoarece
respectă valorile morale şi sociale şi îşi îndeplineşte misiunea. El este un
personaj care simbolizează forța binelui şi este eponim, căci numele lui dă
numele operei. El este răsplătit la sfârşit dobândind împărăţia Împăratului Verde,
dar și pe viitoarea sa soție. De exemplu, are simțul responsabilității în momentul
în care ascultă de sfaturile părinteşti şi se închină unchiului său, îşi respectă
legământul cu Spânul și îi aduce tot ce îi cere, acest lucru făcându-l o persoană
de onoare, loială, îşi recunoaşte greşeala și îşi cere iertare de la împăratul Roş,
astfel dă dovadă de o persoană corectă. Spânul, personajul opus din punct de
vedere al portretului moral este dominat de răutate, însă este un rău necesar,
esențial în acumularea de experiență pentru crăişor, fapt admis şi de cal. Și unii
ca aceștia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă
la minte. Statutul moral este negativ, deoarece nu respectă nicio lege morală sau
socială și îşi urmăreşte doar interesul personal. El este un personaj care
simbolizează forța răului și este în antiteză cu Harap-Alb. La sfârşit este pedepsit
prin moarte. De exemplu, îl manipulează pe Harap-Alb şi îi ia numele şi hainele,
astfel îl putem încadra în tipologia omului viclean și manipulator, încalcă
legământul cu împăratul Roş şi îi cere fiica, îl supune pe Harap-Alb la sarcini
grele şi primejdioase, fiind arogant şi nepăsător. Prin toate probele la care il
supune pe Harap-Alb, nu face altceva decât să-l călească, pentru a dobândi
însuşirile unui împărat. Acest mentor cu metode dure dispare din viața
protagonistului în momentul în care misiunea sa s-a împlinit, atunci când ucenicul
său este gata pentru rolul predestinat, când desăvârşeşte drumul inițierii prin
găsirea iubirii adevărate Spre final, Spânul şi protagonistul se află într-o relație
de opoziție și conflict. Ei au statuturi sociale, psihologice şi morale diferite, care îi
definesc şi îi diferențiază.
O altă secventă semnificativă relaţiei celor doi este coborârea în fantană care
surprinde tocmai confruntarea dintre viclenia Spanului și naivitatea mezinului.
Scenariul epic este relevant: după două încercări esuate ale Spânului, fiul cel mic
nesocoteste sfatul tatalui si îl accepta pe cel ce i-a iesit în cale, tocmindu-l pentru
a-i arata calea de ieșire din pădurea-labirint. Spânul se preface că-i este sete si-i
cere ploșca cu apă mezinului, varsand-o sub pretextul că este bâhlită dar cu
promisiunea că îl va duce la o fântână cu apă dulce si rece ca gheata. În scurt
timp vor ajunge într-o poiană în care se găsește fântână adâncă, fără roată sau
cumpănă numai cu o scară de coborât pană la fântână și capacul ei. Întâi
coboară Spânul, cu scopul ascuns de a-l ademeni pe naivul fiu de crai care,
odată ajuns în întunecatul adânc este nevoit să divulge Spanulei identitatea si
scopul calatoriei. Sub pecetea jurământului pe palos, se produce schimbul de
identitate fiind momentul din care protagonistul primeste un nou statut acela de
slugă, dar si un nume, Harap-Alb, făcând promisiunea de a-l servi pe Spân pană
ce va muri si va învia. Semnificațiile profunde ale secvenței se construies prin
intersectarea simbolurilor : fantana semnifică grota, spațiu al nasterii si al
regenerării, coborârea în infern cât și trecerea pe un alt plan al existenței.
Acoperirea fântânii de către Spân cu un capac, sugerează moartea simbolică la
care este supus feciorul de crai, încheierea unei etape a vieții lui din care, apoi,
va părea un om care va lupta pentru a-și câștiga identitatea. Apa, element
esențial al botezului simbolic, permite atribuirea unei identități și a unui nou
statut, acela de slugă. În deznodământ se prezintă o secvență care arată
adevărata valoare a Spânului. Acesta are un rol important în călătoria feciorului
de crai către maturizare. Contribuie la modelarea viitorului împărat, fapt cunoscut
de către cal: Și unii ca acesta sunt trebuincioși pe lume câteodată pentru că-i fac
pe oameni să prindă la minte.
Un alt element structural și compozițional semnificativ relației celor doi este
caracterizarea. Protagonistul Este tânărul naiv și necopt ce pleacă în călătorie
pentru a parcurge traseul maturizării. Portretul fizic nu este clar dar eroul are o
înfățișare plăcută, redată de expresii Ce evidențiază tema și inocența sa cam
boboc de felul său (caracterizare directă făcută de narator) cam fricos. Astfel
vocea obiectivă a naratorului îl prezinte direct pe erou. Este inocent sunt deprins
ascultat de tata sugerează caracterul său reieșit din propriile cuvinte
(autocaracterizare) iar aprecierile Sfintei Duminici luminate crăișor slab de înger
mai fricos decât o femeie, ale calului nu te știam așa de fricos (caracterizare
directă realizată de celelalte personaje). Eroul este definit mai ales prin
caracterizare indirectă, faptele,replicile, gândurile și mediul în care trăiește
evidențiază un personaj complex,milos, prietenos. De asemenea, bunătatea este
una dintre trăsăturile sale morale: miluierea cerșetoarea, ocolirea furnicilor. Ca
orice tânăr este instabil sufletește: lovește calul și i se adresează cu dragul meu
tovarăș când își dă seama de ajutor și susținerea lui. Astfel, Harap-Alb își
dezvăluie calitățile și defectele prin relația cu celelalte personaje. Pe de altă
parte, caracterizarea directă a Spânului este realizată prin intermediul naratorului
și a personajelor. Spre exemplu, fetele împăratului Verde erau suspicioase în
legătură cu aparență Spânului. Acesta este caracterizat prin intermediul
limbajului ba să-și pui pofta în cui răspunse Spânul răutăcios, a faptelor, îl obligă
pe Harap-Alb să facă schimb de identitate cu el lovește protagonistul îl amenință
cu moartea.
În concluzie, deși este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Făt-
Frumos din basmele populare căci Protagonistul este un om de soi bun care
traversează o serie de probe, învață din greșeli, progresează și se maturizează.