Curentul Realism ( Nuvelă psihologică ) Epoca marilor clasici

Moara cu noroc
de Ioan Slavici
( Tema și viziunea )

Opera „Moara cu noroc” de Ioan Slavici , publicată în anul 1881 în volumul

„Novele din popor” , este o nuvelă psihologică , realistă , prezentând atât
aspecte din societatea ardelenească de la sfarșitul secolului al XIX-lea , cât
și o analiză psihologică a personajului principal , care se degradează sub
puterea banului.
„Moara cu noroc” este o nuvela , deoarece este o specie a genului epic in
proza , cu un fir narativ central , o constructie epica riguroasa si cu un
conflict concentrat. Personajele relativ putine scot in evidenta evolutia
personajului principal , puternic individualizat.
Este o nuvela realista datorita urmatoarelor aspecte: tema familiei si a
dorintei de inavutire , obiectivitatea perspectivei narative , includerea de
personaje tipice pentru o categarie sociala (Ghita reprezinta tipul
carciumarului dornic de imbogatire , Pintea este jandarmul , iar Lica este
Samadaul , dar si talharul) si prezentarea veridica a societatii ardelenesti
din a doua jumatate a secolului al 19-lea.
Tema sustine caracterul realist , dar si pe cel psihologic al nuvelei: efectele
nefaste si dezumanizate ale dorintei de inavutire in contextul societatii
ardelenesti de la sfarsitul secolului al 19-lea.
Titlul nuvelei este mai degrabă ironic. Toposul ales , cârciuma numită
Moara cu noroc , ajunge sa insemne , mai curand , Moara cu ghinion ,
Moara care aduce nenorocirea , deoarece castigurile obtinute aici ascund
nelegiuri.
Perspectiva narativă este obiectivă , realizată la persoana a III-a de către
un narator omniscient , omniprezent , neimplicat în actiune. Tehnica
punctului de vedere se regăsește în intervențiile simetrice ale bătrânei socre,
personaj episodic , dar care exprimă cu autoritatea vârstei mesajul
moralizator al nuvelei „Omul sa fie mulțumit cu saracia sa , căci dacă e
vorba, nu bogația , ci liniștea colibei tale te face fericit”.
 Fiind o nuvela psihologica , conflictul central este unul moral , psihologic ,
reprezentand conflictul interior al protagonistului. Personajul principal ,
Ghita , oscileaza intre dorinta de a ramane om cinstit , si dorinta de a se
imbogati alaturi de Lica. Conflictul interior se reflecta in plan exterior , in
confruntarea dintre carciumarul Ghita si Lica Samadaul.
In nuvela realista , spatiul si timpul sunt precizate. Carciuma de a Moara
cu noroc este asezata la rascrucea de drumuri , izolata de pustietati
intunecoase. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an , intre doua
repere temporale cu valoarea religioasa: de la Sfantul Gheorge pana la
Pastele din anul urmator
Expozițiunea fixează spațiul unde se petrece acțiunea , și anume hanul
Moara cu noroc. Acesta este situat la o rascruce de drumuri , izolat de restul
lumii , astfel anticipându-se destinul tragic al familiei lui Ghiță.
Intriga prezintă apariția lui Lică Sămădăul la cârciumă , șeful porcarilor și
al turmelor de porci din imprejurimi. Deși este conștient de faptul că
Sămădăul reprezintă un pericol pentru el și familie , Ghiță nu se poate
sustrage influenței malefice pe care acesta o exercita și nici tentației de
îmbogățire.
Desfășurarea acțiunii urmărește dezumanizarea treptată a lui Ghiță.
Apariția lui Lică Sămădăul la han tulbură echilibrul familiei , dar și pe cel
interior al lui Ghiță. La început personajul oscilează între atracția pentru
bani și dorința de a rămâne un om cinstit , ceea ce îl transformă într-un
personaj tragic. Dacă la început era un tată bun și un soț tandru , pe
parcurs se înstrăinează fața de Ana și de copii.
Punctul culminant reprezintă ultima treaptă a degradarii morale ale lui
Ghiță. Orbit de dorința de a se razbuna pe Lica , Ghiță iși părăsește soția în
ziua de Paște , lăsând-o drept momeală în brațele Sămădăului. Totuși , el
speră până în ultimul moment că se va întâmpla o minune și că Ana va
rezista influenței malefice a acestuia. Dându-și seama că Ana l-a inșelat ,
Ghiță o ucide , iar el este ucis de Răuț la ordinul lui Lică.
 Deznodământul este unul tragic , un incendiu provocat de oamenii lui Lică
mistuie cârciuma , iar pentru a nu cădea viu in mâinile jandarmului Pintea,
Lică se sinucide , izbindu-se cu capul de un copac.
Finalul nuvelei este de o simplitate clasica , bătrâna , ca ultim martor al
destinelor personajelor , afirmă „Simțeam eu ca nu are să iasă bine , dar așa
le-a fost dat!”. Nimic nu este mai presus de destinul omului , și astfel se
creează o punte între tragedia clasică și mentalitatea populara românească.
În concluzie , „Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă realistă de
analiză psihologică prin temă , prin prezentarea veridică a realitații satului
ardelenesc de la sfașitul secolului al XIX-lea și prin complexitatea
personajelor.