Ion – Liviu Rebreanu

Romanul „Ion” de Liviu Rebreanu este publicat în anul 1920, apărut în perioada
interbelică, este un roman realist și obiectiv, de inspirație rurală, având un caracter
monografic, dar în același timp prezintă și destine umane individuale.
Titlul romanului poartă numele personajului principal Ion,este personaj eponim,
reprezentant tipologic al unei categorii sociale, astfel autorul redă destinul
individual al țăranului român în lupta pentru dobândirea pământului.
Tema principală romanului prezintă problematica pământului, viața satului
transilvănean la începutul sec. XX.
Perspectiva narativă este obiectivă, iar focalizarea este zero. Naratorul este
omniscient și omniprezent, narațiunea fiind realizată la persoana a III-a.
Din punct de vedere temporal, acțiunea este plasată la începutul sec.XX, pe durata
a mai multor ani, în regiunea Ardealului.
Din punct de vedere spațial, acțiunea se desfășoară în cea mai mare parte în satul
Pripas, în Ardeal, dar și în ținuturile apropiate .
Conflictul este atât exterior (Ion cu celelalte personaje ale romanului) cât și
interior( Ion cu sinele, frământările din sufletul lui, prins între patima pentru
pământ și iubirea pentru Florica)
Romanul este împărțit în două părți:
Glasul pământului (6 capitole)
Glasul iubirii (7 capitole).
Expozițiunea este amplă, este constituită din obiceiurile din satul Pripas, împreună
cu personajele, în centrul aflându-se Ion.
Elementele simbolice: drumul, hora, casele, declanșează firul epic al romanului.
Intriga debutează prin sosirea lui Vasile Baciu la cârciumă.
Desfășurarea acțiunii prezintă pe mai multe planuri narative evoluția personajelor
și a relațiilor dintre ele.
Se folosește tehnica detaliului, specifică realismului.
Vasile Baciu îl amenință pe Ion că vrea să o seducă pe Ana ca să îi poată lua
averile, vorbindu-i urât acestuia și reamintindu-i că nu va reuși pentru că are grijă
de ea.
Ana se îndrăgostește de Ion, dar conflictul dintre Ion și George se amplifică,
deoarece George o iubea pe Ana
Fiind bătută și de soț și de tatăl ei, Ana se sinucide, iar în cele din urmă moare și
copilul nefiind bine îngrijit de către părinții lui Ion. Ion rămâne singur și bogat.
Punctul culminant este constituit atunci când Ion îi declară iubire Floricăi, dar
este prins de George, care într-un final îl omoară.
Deznodământul începe cu arestarea lui George pentru omorârea lui Ion, iar averea
acestuia din urmă revine bisericii.
Relația incipit-final – se află într-o relație de simetrie, deoarece drumul care intră
și care iese din satul Pripas, nu face altceva decât să ne reprezinte intrarea și ieșirea
din lumea ficțiunii. De altfel, primul capitol se numește Răsăritul , iar ultimul
capitol, Apusul, gândindu-ne liniar, am putea vedea întregul roman ca o lungă zi a
unei tragedii antice.
Ion - Personaj principal al romanului, personaj emblematic şi reprezentativ în
literatura română, el sintetizează imaginea (tipul) ţăranului român ardelean de la
începutul secolului al XX-lea care iubește nespus de mult pământul „pământul îi
era drag ca ochii din cap”.
Din punct de vedere al statutului moral, Ion este un bărbat harnic „iute și harnic
ca mă-sa”, inteligent, încă din copilărie fiind un copil isteț, silitor, cuminte, dar mai
apoi din prea multă dragoste pentru pământ și dorința de a avea cât mai mult,
acesta devine viclean și brutal și încearcă cu orice mijloace să se îmbogățească
„glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului ca o chemare,
copleșindu-l”.
În ceea ce privește statutul psihologic, Ion este dominat de instinctul posesiunii,
are o mentalitate care se modifică pe parcursul romanului, de la omul lacom,
dornic de a avea cat mai mult pământ, care renunță la iubire pentru bogăție, la
omul care realizează că fericirea nu stă în lucrurile materiale
În concluzie, opera literară „Ion” este o capodoperă a literaturii române, un roman
realist, obiectiv în care autorul este impersonal și creează un univers ficțional al
vieții rurale de la începutul sec.XX, și se încadrează în curentul literar numit
realism.