Teodorescu Sabrina-Ana cl.

a X aB

Legtura abnormal ntre Ion i Pmnt

Ion Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu s-a nscut la 27 noiembrie 1885 n satul Trliua (din fostul comitat Solnoc Dbca azi judeul Bistria-Nsud), fiind primul din cei 14 copii ai nvtorului Vasile Rebreanu i ai Ludovici (nscut Diuganu). n tineree, mama sa (1865/1945) era pasionat de teatru, fiind considerat "prim diletant" pe scena Becleanului de batin. Ambii prini constituie modelele familiei Herdelea care apare n Ion, Rscoala, Gorila, etc. n anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat n comuna Maieru, pe valea Someului. Potrivit afirmaiei scriitorului: n Maieru am trit cele mai frumoase i mai fericite zile ale vieii mele. Pn ce, cnd s mplinesc zece ani, a trebuit s merg la Nsud, la liceu. n scrierile sale, la nceput n limba maghiar, i apoi n limba romn, multe amintiri din copilrie aduc pe oamenii acestor locuri n prim-plan. Dei localizate n imaginarul Pripas (identificat de cercettori cu Prislopul n care Rebreanu a locuit mai trziu), unele episoade din Ion au pstrat cadrul toponimic i onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat ntr-una din povestirile publicate de scriitor). A revenit n Prislop, spre disperarea prinilor, care l-au tiut domn: Aici am luat contact cu ranul romn, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferinele i visurile lui - lucruri care aveau s treac mai trziu n literatura mea ... Pe 14 august 1917, autorul termin prima versiune a romanului Ion. n noiembrie 1919 ncepe s transcrie romanul Ion. Pe data 20 noiembrie1920, Apare romanul Ion, prima capodoper din monumentala creaie rebrenian (n timpul vieii scriitorului, va fi retiprit n 1921, 1923,1925, 1927, 1930, 1939, 1941, 1943). Romanul poart subtitlul Blestemul pmntului, blestemul iubirii. Academia Romn i acord pentru romanul Ion prestigiosul Premiul Nsturel-Herescu. Ion este un punct de referin in istoria romanului romnesc, asupra cruia critica literar s-a fixat nc de la apariia lui, n 1920, i revine de fiecare dat cnd privete retrospectiv calea pe care s-a nscris evoluia prozei romneti n secolul al XXlea. Multe dintre aprecierile critice se regsesc n dezbaterea mai ampl despre roman ce a cuprins lumea romneasca imediat dup Primul Rabzoi Mondial, ncepute prin articolul lui Garabet Ibrileanu Creaie i Analiz(1926) i prin eseul interogativ al lui Mihai Ralea, De ce nu avem roman?, ntrebare la care au rspuns n perioada interbelic aproape toi marii scriitori i critici romni. n epoca interbelic au aprut dou tendine literare: tradiionalismul i modernismul. Tradiionalismul este un curent cultural care, aa cum sugereaz i numele, preuiete, apr i promoveaz tradiia, perceput ca o nsumare a valorilor arhaice, tradiionale ale spiritualitii i expuse pericolului degradrii i eroziunii. O notabil ncercare de conservare a valorilor tradiiei romneti se regsete n activitatea poporanismului i smntorismului, care s-au manifestat pregnant n primele dou decenii ale secolului al XX-lea i a cror reacie a avut i un aspect negativ, deoarece adepii acestor curente au respins cu fermitate orice tendin de modernizare a literaturii naionale. n perioad interbelic, direcia tradiionalist s-a regsit, la nivel ideatic, n programul promovat, n principal, de reviste cu orientri politice distincte: "Gndirea", "Viaa romneasc", "Smntorul. Modernismul, o alt tendin literara a fost procesul de sincronizare a literaturii romne cu literatura european,cunoscut i ca principiul sincronismului. Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu este aceea c civilizaiile mai puin dezvoltate sunt influenate de cele avansate, mai ntai prin imitaia civilizaiei superioare, "Teoria imitaiei" emis de Gabriel Tarde, iar dup implantare, prin

Teodorescu Sabrina-Ana cl. a X aB

stimularea crerii unui fond literar propriu. De aceea, teoria formelor fr fond sustinu de Titu Maiorescu este acceptat i de E. Lovinescu, dar acesta considera c formele pot s-i creeze uneori fondul. Primul obiectiv al modernismului a fost promovarea tinerilor scriitori i imprimarea unei tendinte moderniste n evoluia literaturii romne, deziderat mplinit prin lansarea unor nume ce vor deveni de prestigiu pentru literatura romn: Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Vianu, Ilarie Voronca, George Clinescu, Vladimir Streinu. In vederea modernizrii (nnoirii) literaturii romne, Eugen Lovinescu traseaz cteva direcii noi pe care s se nscrie operele literare: tematica operelor literare s fie inspirat din viaa citadin i nu din cea rural: "a ntoarce spatele oraului pentru a privi numai la sat nseamn a proceda reacionar"; evoluia prozei de la liric la epic i a poeziei de la epic la liric; crearea romanului obiectiv i a romanului de analiz psihologic; intelectualizarea prozei i a poeziei - ilustrarea n operele literare a unor idei filozofice profunde; crearea intelectualului, ca personaj al operei literare. Eugen Lovinescu, dei un partizan al nnoirii prozei romneti, printr-un efort de sincronizare cu experienele literare europene, prin introducerea n cmpul epic a spaiului citadin, n care se mic personaje cu o via interioar mai bogat dect a celor rurale, face din apariia romanului Ion un punct de hotar n evolutia acestei problematici. Acest eveniment spune el, rezolv o problem i curm o controvers.n esen, Liviu Rebreanu, prin obiectivitatea observaiei, de sorginte balzacian, d o lovitur puternicp idilismului smntorist i poporansimului angajat ideologic i etic, constituind o dat istoric n procesul de obiectivizare a literaturii noastre epice. Ion este prima mare creaie obiectiv, prin aceasta scriitorul devenind ntemeietorul romanului romnesc modern. Mihail Dragomirescu vede n el cel mai frumos roman romnesc i una dintre cele mai tipice opere de acest fel din literatur universal, iar Tudor Vianu i atribuie, pe lng viziunea preponderent realist, i un romantism naionalist, care aduce n literatur cmpul luptelor naionale din Ardeal. Ion are astfel valene multiple, fiind un roman obiectiv i realist, n sensul prezentrii fr strlucire artistic, fr stil, a vieii satului ardelenesc n toate dimensiunile ei (E.Lovinescu), icoan complex, vie fr exuberan, bogat n amnunte de observaie a vieii Ardealului (Tudor Vianu), de autoobservare, prin coborrea analizei psihologice n zona adnc a patimilor umane, n acelasi timp, ntr-o mai mic msur, i naturalist prin unele scene ce atinge culmea patologicului. Geneza romanului e prezentat n Mrturisiri(1932) : Ion ii are originea dintro scen vzut de autor acum trei decenii, n care un ran mbracat n straie de srbtoare s-a aplecat i a srutat pmntul. L-a srutat ca pe o ibovnic. Un alt eveniment pare ca ar fi fost parte din structura acestei opere: scena n care o fat, Rodovica, ar fi fost btut de tatl ei, ran vduv, dintre cei mai bogai. Era btut din cauza faptului c rmsese gravid i nu voia s marturiseasc cu cine se ntamplase ruinea. Dar n ziua cu btaia mare se zice c ranul bogat ar fi aflat c aceasta s-ar fi daruit cel mai bicisnic flcau din tot satul. Iar o a treia scen ar fi fost cea n care un flcu din vecini, voinic, harnic, muncitor i foarte srac, Ion Pop al Glanetaului s-ar fi plns autorului de diversele necazuri, a cror pricin mare era lipsa pmntului. ranul pronuna cuvntul pmnt cu atta sete i lcomie i pasiune, parc ar fi fost vorba de o fiina vie i adorat. Lumea ilustrat n roman las impresia c se desprinde direct din realitate, cu minime prelucrari de nume, de toponime, portrete, ntmplri. Romanul este specia epic n proz, de mare ntindere, cu o aciune complex, desfurat pe mai multe planuri, la care particip un numr mare de personaje, supuse unor conflicte puternice, i care contureaz un pregnant tablou al epocii. Ca i epopeea, romanul are o structur narativ complex, ntr-un cadru spaial i temporal ce

Teodorescu Sabrina-Ana cl. a X aB

depete cu mult spaiul operei i un numr mare de personaje, situaie ce creeaz o relaie complex ntre narator i personaj, n funcie de momentul istoric i estetic n care se manifest. Tema romanului e aceea a posesiunii, dorina obsesiva a ranului romn de a avea pmnt; prin temele secundare, Ion este i roman de dragoste( glasul pmntului, metafora posesiunii de pmnt, alterneaz cu glasul iubirii), roman de familie (prezint aspecte ale vieii familiei Herdelea, chiar ale familiilor euate Ion- Ana, George-Florica), roman al condiiei intelectualului ardelean din Imperiul Austro- Ungar, roman psihologic, de autoobservare, prin focalizarea intern a tririlor personajului principal, prin coborrea analizei psihologice n zona adnc a patimilor umane. Romanul Ion ntrunete mai multe caracteristici: roman obiectiv,cu narator omniscient, cu viziune narativ auctorial, roman obiectiv de sorginte balzacian sau tolstoian, prima mare creaie obiectiv din literatura roman (E.Lovinescu); prezint fra strlucire artistic, fr stil viaa satului ardelenesc n toate dimensiunile ei, icoana complex, vie fr exuberana, bogat n amnunt de observaie a vieii Ardealului, cu elemente moderniste; roman realist, prezint secvene din viaa real, e i roman naturalist deoarece prezint i aspecte negative ale vieii, societii; romanfresc ofera o panoram vast asupra vieii n curgerea ei nesfrit; roman monografic, infatiseaza momentele cruciale ale vietii: nasterea, nunta, moartea, ierarhia din sat, hora, muncile pamantului. In roman au fost doua nasteri, cea a copilului Laurei si a copilului Anei; trei nunti, cea a lui Ion cu Ana, George cu Florica, Laura cu Pintea; cinci morti: Avrum, Dumitru Moarcas, Ana, Petrisor, Ion; roman simetric, romanul e alctuit din doua parti cu titluri fictive Glasul pamantului si Glasul iubirii, cu cate sase si respectiv sapte capitole, simetria din roman da textului circularitate, exprimand cararcterul cicilic al; evenimentelor prezentate, simetria textului se releva pe mai multe planuri: intre incipit si final, prin imaginea drumului; intre glasul pamantului si glasul iubirii, care dincolo de sensul metaforic si simbolic al celor doua sintagme, structureaza romanul in doua parti aproximativ egale, marginite de capitole simetrice, Inceputul si Sfarsitul; simetrice sunt si cele doua scene ale intalnirii lui Ion cu pamantul, cele doua nunti,Ion- Ana, George- Florica; in relatii de simetrie se afla cele patru personaje angajate in glasul pamantului si glasul iubirii, un adevarat patrulater cu puncte interschimbabile Ion, Ana, George, Florica; roman doric,(N.Manolescu, Arca lui Noe) prin prezenta unui narator obiectiv, si omniscient, are un singur nivel, exista o cronologie fireasca a evenimentelor. In viziunea lui N. Manolsecsu acest roman are tehnici care conduc la modernitate : tehnica cinemtografica (descrierea casei Herdelea,casei preotului, casei lui Ion), tehnica inlantuirii (la momentul bataii dintre Ion si George, cu pretextul banilor pentru lautari), tehnica decupajului (cand Ion taie din brazda lui Simion Lungu, aparitiile Savistei la hora de la inceputul romanului si la sfarsit cand il avertizeaza pe George ca este inselat). Viziunea narativa este auctoriala, autorul folosind cele trei tipuri de focalizare: focalizarea externa, de regula in descrieri( decsrierea drumului catre Pripas, a satului), inregistrand detaliile si evenimentele asemenea unei camere de luat vederi; focalizarea interna, prin care lasa impresia ca patrunde in gandurile personajului, preluand uneori in viziunea lui anumite aspecte si intamplari; ambele tipuri de focalizare se regasesc in focalizarea zero, atribut demiurgic al naratorului omniscient si omniprezent, dominanta in cuprinsul romanului, prin care autorul ofera o viziune globala asupra lumii operei si probeaza ca stapaneste pe deplin scenariul narativ. Relatiiile spatiale si temporale fixeaza actiunea intr-un anumit spatiu fictional si o incriu in anumite coordonate temporale; dominanta este in romanul obiectiv, dimensiunea spatiala a lumii reprezentate, prin redarea amanuntita in chip cinematografic, a detaliilor, de unde rezulta si impresia de constructie arhitectonica

Teodorescu Sabrina-Ana cl. a X aB

masiva, cu elemente de simetrie a operei literare, timpul este linear, existand o coincidenta intre timpul evenimentelor si timpul discursului, cu putine analepse (referiri la anii de scoala ai lui Ion al Glanetasului, la felul in care tatal acestuia pierde, vinde pamantul); in prezentarea cronologica a evenimentelor, naratorul face pauze descriptive, prezentand peisaje, portrete, obiecte, din complexitatea relatiilor spatiale si temporale rezulta particularitatile compozitionale ale romanului, privitoare la incipit, final, elemnte de inlanuire i de alternanta a secventelor narative, coerenta, relatiile de simetrie. Incipitul se inscrie in definitia romanului de tip balzacian , ca oglinda purtata dea lungul unui drum, prezentand, cu semnificatii profunde, drumul care duce catre locul actiunii, satul Pripas; prin descrierea acestuia, cititorul este introdus in spatiul fictiv al actiunii. Finalul reia simetric imaginea drumului, in sens invers de aceasta data, prin plecarea de la locul evenimentelor; finalul este inchis, destinul personajelor implicate in conflictul principal fiind hotarat definitiv. Romanul Ion are o constructie ampla, sferica, evenimentele sunt inregistrate de un ochi narativ, care selecteaza in plan fictional, secvente dintr-o realiatate mai vasta, o avalansa de imagini, inscrise in prezentul narativ mai repede sau mai incet, dupa cursul actiunii. Mai intai, prin imaginea drumului care conduce catre toposul evenimentelor, se produce o ingustare a spatiului: Din sosseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul, cand in dreapta, cand in stanga, pana la Cluj si chiar mai departe se desprinde un drum alb mai sus de Armadia , trece raul peste podul batran de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita.... In acest spatiu dominat de simblourile unei lumi demitizate, omul este prin conditia sa existentiala un sclav atat al timpului cat si al relatiilor sociale. Natura e reprezentata in roman de fagii tineri ai Padurii Domnesti, iar locurile sunt sumbre, dupa nume Cismeaua- Mortului, Rapele Dracului, toate puse sub semnul demitizat al unui Hristos cu fata spalacita de ploi. Satul pare mort in zapuseala ce aduce aminte de nemiscarea deserturilor. Pare un timp oprit, suspendat, care asteapta sa-si creeze propria cale in spatiul naratiunii. Singurul semn de viata este dat de cate un fuior de fum albastrui, personificat de altfel de narator: acesta pare o matahala ametita, ce se pravaleste peste gradinile prafuite, invaluindu-le intr-o ceata cenusie , simbol al coborarii, al unei lumi ce nu mai comnuica in vreun fel cu transcendentul. Locuintele sunt simple : casa invatatorului este situata in coasta unei coline, incinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita. In pragul usii se afla un prichici si o ulcica verzuie de lut. Nisipul fierbinte este locul unde se scalda cateva gaini, pazite de un cocos mic cu creasta insangerata. Casele se insiruie firesc, fara o ordine semnificativa, mai intai a lui Alexandru Pop-Glanetasu, apoi a lui Macedon Cercetasu, pe urma casa primarului Florea Tancu. Ca un simbol al impersonalitatii naturii, se poate mentiona caldura ce picura mereu din cer, iti usuca podul gurii, te sugruma. Doar carciuma este un loc al tumultului, fiind punctul de intalnire a satenilor, dar si de concentrare a unui univers al patimilor de tot felul. Hora aduna zeci de perechi care bat Someana, poalele fetelor se bolbocesc, Briceag inteteste cantecul, un nor de praf se asaza peste tot. Toate aceste elemente semnifica pe moment o rotire accelerata a timpului si a vietii. Unii flacai isi incolacesc bratele mereu mai strans pe dupa mijlocul fetelor.., iar sanii acestora tremura sub iile albe si ating din cand in cand pieptul flacailor. Pe marginea horei se afla fetele nepoftite si cate o nevasta tanara, cu naframa de matase in cap, gata sa intre in hora, daca s-ar intampla sa-i vie chef barbatului ei sa joace. Copii se afla peste tot. Primarul are mustati rasucite tinereste. Alexandru Glanetasu, saracit prin risipirea pamnturilor mostenite de la parinti, sta pe margine ca un caine la usa bucatariei, in timp ce pe prispa se afla Simion Butunoiu, precum si alte personaje: Simion Lungu, Macedon Cercetasu, Cosma Ciocanas, Toader Burlacu. De la hora pornesc principalele conflcite.

Teodorescu Sabrina-Ana cl. a X aB

Vasile Baciu soseste la hora cu ochii inrositi si tulburati de bautura. Taranul se plangea preotului de fata sa, ca doar una are si nici macar ea nu-l asculta. Intre el si Ion are loc o confuntare in toata regula cand Baciu surprinde pe Ana cu Ion, reactia lui fiind deschiderea conflictului principal al romanului: Ce ti-am spus eu tie, sarantocule , ai? Urla, apropiindu-de mereu, Vasile Baciu pe care linistea lui Ion il intarata si mai rau. Conflictul le absoarbe toate fortele. Impulsurile lui Ion sunt greu de stapanit, dorea sa sara la bataie, dar se controla foarte greu. Trebuie sa intrevina preotul ca sa mai aplaneze un pic cearta. Un al doilea conflict, cearta lui Ion cu George porneste de la pretextul neplatii banilor pentru lautari. Aici Ion insa nu se mai controloeaza, sare la bataie si cei doi sunt umpluti de sange. Astfel se contureaza imaginea de ucigas al lui Ion. O scena impresionanta prin descrierea sa e aceea in care Ion fura din pamantul lui Simion Lungu, dupa ce il cuprinde un sentiment de profunda sete a posesiunii, si vede Paradisul pierdut: -Locul nostru, saracul. Abia acum suspendat intre cer si pamant vede hotarul lumii eterne ce se intindea atat de mare, incat Ion nu se mai satura privindu-l, ca o sluga credincioasa pe un stapan falnic si neindurator. Fiindca Ion era un om harnic, care renuntase la scoala, nu din nevoie ci doar pentru ca voia sa lucreze pamantul, el se gandea la lipsa acestuia de avutie, si se gandea mereu cum sa faca sa recupereze aceasta lipsa. Intr-un context al dialogului cu Titu, acesta ii da o idee prin care Ana ar putea fi salvarea de la adncirea in saracie a lui Ion. Ideea a constat in gasirea unui lucru care sa o lege pe Ana de Ion, fapt prin care Ion sa capete pamanturile. Ion recurge la ideea de a incepe sa o viziteze pe Ana mai mult, ajungand chair sa o seduca. Dupa ce Ana ramane insarcinata, Ion pare indiferent, ba chiar nu o mai baga in seama, asteptand de la tatal ei propunerea de a face ceva cu rusinea pricinuita. Baciu cu greu o lasa pe fata lui sa se marite cu Ion, mai ales ca acesta cerea toata averea, iar Baciu nu voia sa i-o dea( in urma cu multi ani tatal Anei obtinuse ceea ce avea casatorindu-se cu mama Anei din aceleasi scopuri- de imbogatire, dar acesta sustinuse ca o iubise pe cea care pe langa faptul ca i-a fost sotie, ii adusese si averea disputata). Nunta are un rol important in desfasurarea romanului. Ana cu sarcina ei neputand sa joace jocul miresei, in locul ei partcipa Florica, careia Ion i adreseaz vorbe de dragoste. Ana isi da seama ca Ion nu o iubeste, motiv pentru care plange, printre suspine strigand mereu norocul meu, norocul meu. Ana acum isi da seama ca este un instrument al imbogatirii lui Ion. Ana este folosita apoi pentru reintregirea pamanturilor pentru ca Baciu nu le da toate pamanturile, intre timp este batuta de ambii, atat Ion cat si Baciu crezand ca fiecare vrea s-l inele pe celalalt. Nasterea fiului lui Ion, pe pamantul pe care acesta il muncea, este un eveniment semnificativ, atat pentru strangerea legaturii acestuia cu Ana , dar si pentru ca pamanturile ii apartin si mai mult. Petrior este un copil mereu bolnav, mereu firav, aceasta reflectand relatia tatalui lui cu mama sa. Intr-o zi de sfarsit de iarna, Ion devenit stapan al tuturor pamanturilor , are loc un moment de unire cu pamantul, acesta fiind ca o fata care si-ar fi lepadat camasa, aratandu-si trupul gol, ispititor, personajul se simte cuprins de lutul negru ca de bratele unei iubite patimase. Privirile nu mai sunt indreptate insa catre inalt, revelatia divina lipseste, acum zeul stapanitor este el insusi, ca un urias din basme care a biruit. Secventa aceasta cuprinde simbolurile caderii, ale mortii care se apropie, ca o pedeapsa divina. Lutul dobandeste culoare doliului, este negru, lipicios, ii prinde picioarele ingreunandu-le cu plumbul mortii, apoi ii cuprinde intreaga fiinta.

Teodorescu Sabrina-Ana cl. a X aB

Dupa nunta Floricai cu George, episod in care Ana sufera si de aceasta data, din cauza lipsei de iubire a lui Ion, Ana il ameninta pe acesta ca se va sinucide. Intre timp moartea lui Avrum si a lui Dimitru Moarcas ( venit la Glanetasi pentru ca vanduse tot, si sa nu ramana singur, inainte de moarte) uimeste pe Ana, parca cele doua evenimente prevestesc si moartea ei. In scurt timp aceasta moare, spanzurata. La scurt timp, Petrisor moare si el, Ion devenind un om liber, si cu pamanturi. Vasile Baciu se disputa cu Ion pentru pamanturi asigurand ca lui ii revin acum. Intr-un final, se ajunge la Belciug, preotul satului care il pune pe Ion sa semneze un act prin care acesta cedeaza pamanturile bisericii. Intre timp Ion se consulta cu George pentru pamanturi si profita sa treaca pe la el pe acasa sa o vada pe Florica, tinta aspiratiilor amoroase ale lui Ion, deoarece inainte de relatia cu Ana el avusese o relatie cu Florica, pe care nu o uitase, cu care acum dupa moartea Anei doreste a reincepe relatia. Savista, oloaga satului care statea pe la George il informeaza pe George de tradarea sotiei lui si Ion este ucis cu sapa, inr-o scena atroce, naturalista. In finalul romanului, spatiul desi perfect simetric inceputului prin imaginea aceluiasi drum ce leaga lumea reala de cea fictionala, se deschide spre alte dimensiuni, din moment ce personajele principale parasesc satul: La Rpele-Dracului btrnii ntoarser capul. Pripasul de-abia i mai arta cteva case. Doar turnul bisericii noi, stralucitor, se nla ca un cap biruitor. Zagreanu insa era tot in drum, in fata crucii, cu capul gol si cum statea acolo asa, parca facea un juramant mare. Vremea care trecuse in curgerea ei ciclica, lenta inchide acest capitol al lumii infernale pentru ca patimile, nazuintele, mari sau mici, se pierd intr-o taina dureros de necuprinsa, ca pe niste tremurari plaplande intr-un uragan urias. Herdelenii tac toti trei. Numai gandurile lor, atatate de speranta impodobitoare a tuturor sufletelor, alearga nencetat nainte. Personajul este un element care ia parte la actiune, contructie literara fictiva, o instanta a comunicarii. Personajul realist Ion este unul de referin n literatura romn, concentrnd tragica istorie a ranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea. Dup aprecierea lui Eugen Lovinescu, "Ion este expresia instinctului de stpnire a pmntului, n slujba cruia pune o inteligen ascuit, o cazuistic strns, o viclenie procedural i, cu deosebire, o voin imens", spre deosebire de George Clinescu ce consider c "lcomia lui de zestre e centrul lumii i el cere cu inocen sfaturi dovedind o ingratitudine calm... Nu din inteligen a ieit ideea seducerii, ci din viclenia instinctual, caracteristic oricrei fiine reduse." Trsturile morale ale personajului reies indirect, din faptele, gndurile i atitudinile Iui, precum i din relaiile cu celelalte personaje. nc de la nceputul romanului, la hora satului se evideniaz ntre juctori feciorul Iui Alexandru Pop Glanetau, Ion, urmrind-o pe Ana cu o privire stranie, "parc nedumerire i un vicleug neprefcut", apoi o vede pe Florica "mai frumoas ca oricnd , fata vduvei lui Maxim Oprea." Dei i era drag Florica, Ion e contient c "Ana avea locuri i case i vite multe." Conflictul interior care va marca destinul flcului este vizibil nc de la nceputul romanului. "Iute i harnic ca m-sa", chipe, voinic, dar srac, Ion simte dureros prpastia dintre el i "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. Cnd acesta i zice "fleandur, srntoc, ho i tlhar", Ion, se simte biciuit, nu suport ocara i reacioneaz violent. De la nceput, Ion este sfiat de dou fore, glasul pmntului i glasul iubirii,cznd victim acestor dou patimi. Patima pentru pmnt l macin pentru c "pmntul i era drag ca ochii din cap". Fiind dominat de dorina de a fi respectat n sat, stpnit de o voin impetuoas, un

Teodorescu Sabrina-Ana cl. a X aB

temperament controlat de instincte primare, hotrt i perseverent n atingerea scopului, dar i viclean, Ion i urzete cu meticulozitate i pricepere planul seducerii Anei. Aadar, setea pentru pmnt este trstura dominant a personalitii sale, fcnd din el un personaj memorabil prin aceea c ntreaga sa energie este canalizat spre atingerea scopului de a avea pmnt: "glasul pmntului ptrundea nvalnic n sufletul flcului ca o chemare, copleindu-1." Alt dat, Ion exclam mptimit: "ct pmnt, Doamne!." Dup ce planul i reuete datorit "inteligenei ascuite, vicleniei procedurale i mai ales voinei imense"(E.Lovinescu), Ion, ntr-un gest de adorare, sruta pmntul, iar faa "i zmbea cu o plcere nesfrit". Este a doua ipostaz a lui Ion, cnd se vede "mare i puternic ca un uria din basme care a biruit n lupte grele o ceat de balauri ngrozitori". Pmntul nseamn pentru Ion demnitate, obiect al muncii asupra cruia i exercit energia, vigoarea, hrnicia i priceperea. Dup ce o las nsrcinat pe Ana, atitudinea lui Ion e rece, distant, cinic, refuz s discute cu ea i-i spune c va vorbi numai cu taic-su. Cnd trateaz problema zestrei cu Vasile Baciu, Ion este "seme i cu nasul n vnt", sfidtor, contient c deine controlul absolut asupra situaiei i c-l poate sili s-i dea pmntul la care atta rvnise. Cnd a luat-o pe Ana, Ion s-a nsurat, de fapt, cu pmnturile ei, nevasta devenind o povar jalnic i incomod. Capitolul "Nunta" l surprinde pe Ion ntre cele dou glasuri, devenite voci interioare, mai nti "cear fi oare dac a lua pe Florica i am fugi amndoi n lume s scap de urenia asta", ca apoi, n clipa imediat urmtoare, s gndeasc n sine cu dispre "i s rmn tot calic, pentru o muiere...". Tririle lui Ion n lupta dus pentru a intra n stpnirea pmnturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai diverse: de la brutalitate, violen, la prefctorie i ncntare. G.Clinescu afirma c "n planul creaiei Ion este o brut. A batjocorit o fat, i-a luat averea, a mpins-o Ia spnzurtoare i a rmas n cele din urm cu pmnt", ceea ce sugereaz faptul c Ion este vinovat de propriul lui destin. Vinovat este ns i societatea care determin o opoziie ntre sraci i bogai prin natura relaiilor dintre oameni. nsuindu-i pmntul pe ci necinstite, Ion nu putea s supravieuiasc, sfritul Iui fiind perfect motivat moral i estetic. Odat satisfcut patima pentru pmnt, cellalt glas ce a mistuit sufletul lui Ion, iubirea ptima pentru Florica, duce fr dubiu la destinul tragic al eroului. Ion este omort de George, care i prinde pe cei doi n flagrant, fiind apoi arestat, iar Florica rmne singur i de ruinea satului. Astfel, personajul este drastic pedepsit de narator, ntruct el se face vinovat de dezintegrare moral, rspunztor de viaa Anei i a copilului lor, tulburnd linitea unui cmin, linitea unei ntregi colectiviti. Dup dramele consumate, viaa satului i reia cursul normal, finalul romanului ilustrnd srbtoarea sfinirii noii biserici, la care este adunat tot satul, iar drumul dinspre Pripas sugereaz faptul c totul reintr n obinuit. In acest sat exista o mica ierarhie formata din tarani saraci, Ion, tarani instariti ,Vasile Baciu,Toma Bulbuc, tarani cu proprietati medii Simion Lungu, exista si intelighentele satului, dascalul Herdelea si preotul Belciug, intre reprezentantii comunitatii romanesti si ai celei maghiare, mascand ecoul unor confruntari de ordin mai general, conflicte politice. Evolueaza o galerie ampla de personaje: Ion al Glanetasului, taranul sarac si ambitios, Vasile Baciu, taranul instarit, Ana , mater dolorosa, Florica, dragostea ideala a lui Ion, George Bulbuc, cei dimprejurul lor, Alexandru Glanetasu, care irosise pamantul mostenit, oloaga Savista colportoare de stiri, familia Herdelea, Titu, aprigul popa Belciug, avocatul Grofsoru, om de inima, Roza Lang si sotul ei betiv. Intrucat actiunea nu se petrece numai in Pripas existand conexiuni cu autoritatile din Nasaud, nume redat prin Armadia. Importante devin in acest context figurile

Teodorescu Sabrina-Ana cl. a X aB

reprezentative ale satului, preotul Belciug si familia dascalului Herdelea. Dascalul Herdelea ezitant si temator de autoritatile maghiare are doua fete de maritat, Laura si Ghighi, si un fecior Titu Herdelea, ajuns in romanul Rascoala gazetar la Bucuresti. Preotul Belciug e rivalul dascalului. Zaharia Herdela si preotul constituie un cuplu inseparabil al romanului, mereu aflati in conflict dar sunt de aceeasi parte tinand flacara romanitatii in comunitatea satului, chiar daca dascalul sufera la alegeri un proces rusinos de uitare a propriei sale nationalitati si nu voteaza pentru deputatul roman. Titu Herdelea reprezinta intelectualul dilematic ce-si pune intrebari si cauta raspunsuri la intervale lungi de timp, comparabile cu viata sa. El are o evolutie in romanul Rascoala devenind mare ziarist la unul dintre ziarele centrale din Bucuresti. El se maturizeaza pe parcurs avand posibilitatea sa vada, in biroul notarului din Gangalau, nedreptatile ce se fac romanilor din Ardeal. Ei sunt supusi unor teribile politici de maghiarizare, resimtita de invatatorul Herdelea chiar dupa ce e destituit de inspectorul ungur trimis de deputatul pe care tocmai il votase. Roza Lang intra in randul persoanelor slabe, face parte dintre napastuitii lumii reale, caci aparent vesela esueaza lamentabil dupa ce sotul ei e concediat. Ion este roman realist, in care toate personajele au o tristete inerenta, idealurile lor naruindu-se prea repede. Fata lui Herdelea, Laura se casatoreste cu un individ sters, Herdelea care se scuza ca a sustinut pozitia lui Bela Beck, iar Ion ce ravnea cu patima sa posede pamant nesfarsit este chiar ingropat in acest pamant in curtea bisericii pentru actul cariatbil de a-l fi donat lacasului de cult. Acestea sunt evenimente tratate de L.Rebreanu. G. Calinescu vedea in Ion o capodopera de-o maretie linistita, solemna ca un fluviu american.

Bibliografie: www.wikipedia.org N.Manolescu Arca lui Noe G.Calinescu Istoria literaturii romane de la origini si pana in prezent