Don Quijote – Traducere de Sorin Mărculescu

DON BELIANÍS DE GRECIA[1] CĂTRE DON QUIJOTE DE LA MANCHA

Sonet

Am rupt, am spart și-am despicat pe rupte,

cum niciun cavaler rătăcitor;
dibaci am fost, viteaz și sfidător;
am șters jigniri cu miile în lupte.
Faimei isprăvi i-am dat vecìi să-nfrupte;
am fost amant supus și-ascultător;
tot uriașu-mi fu pitic micșor,
iar în duel am reguli necorupte.
Ghem la picioare-a-mi sta i-am zis Fortunii
și cumințenia mi-a prins de pleată
Prilejul, care-altfel pleșuv detot e.[2]
Ci chiar de foarte sus, pe cornul lunii,
mi-a fost de-a pururi scrisa cocoțată,
pe tine sunt pizmaș, măreț Quijote!
DOAMNA ORIANA[3] CĂTRE DULCINEEA DIN TOBOSO

Sonet

O, bine-ar fi, nurlie Dulcinee,

cu spor de plac și tihnă a-mi aduce-n
Toboso Miraflorul, ca s-apuce
în satul tău, nu-n Londra lui să steie!
O, de-ar putea livreaua-ți să-mi încheie
și trup, și suflet, zău, mi-aș face cruce,
și de-aș putea să-l văd cum lupta-și duce
pe cavaler, vestit de singur ce e!
O, de-aș scăpa cu-aceeași neprihană
de domnul Amadís, cum tu cu bine
de-acel hidalg curat, de don Quijote!
Aș fi, dar, pizmei doar obiect, nu vrană,
și tristu-mi timp voios mi-ar curge-n fine,
și mi-aș trăi desfătu-așa cum tot e!

[…]