tfeA.4:9-0.

1ter_l_

7.

519'1'3,

UNIVERSITRTEA PC,iINA DIN CLUJ.

DACOROMANIA
BULETINUL MUZEULUI LIMBEI ROMANE"

CONDUS DE

SEXTIL PLICARIU
r

Protenor hi Universitatea din Cluj,

Memblu al Pmademiei RomAne.

ANUL I.
1920--1921

CLUJ,

EDITURA INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE ARDEFtLUL"

1921

www.dacoromanica.ro

Cuprinsul.
Pagins

Sextil Puocariu, Muzeul limbei romiine

Studii.
Vaal Ile GI-6u, Erolocritul lui Cornaro in lderatura ramaneased.
PrefatA .
Bibliografie

.......
.

9
12

Manuscrise . . . .
Introducere: Grecii 5i Romanii. Literatura popularA scrisA
Erotocritul lui V. Cornaro. Editia criticA a lui
Xantudidis. Apreciarea lui Erotoctit Datarea lui
Erotocrit Restabilirea textului. Editiile .

13

Rezumat din Erotocritul lui Cornaro

Erotocritul in literatura romaneased

18
.

,.

1. Manuscrisele romdne$ti ale lui Erotacrit : Ms A din

1787, M cea 170, B din 1785, C din 1800 Re-

latia hare C 5i B Ms ba d1n1818 Alte rms.

24

11. Traducerile ronidne$ti ale Erotocritului lui Camaro_

Cum a ajuns Erotocritul in literatui a romAneascA

Hristodor loanu Trapezontu. Erotocritul a fost

tradus de douA ori. Traducerea AMa. Valoarea
literar a traducerii Alla
.
.
.
,
111. Prelucrdrile romasne$ti ale Erotocritului lui Cornaro.
a) Prelucrarea din BCb : Schimbri 5i localidri.

31

Addogiri. Valoarea literarA a prelucrAi I Bet,. Au-

torul prelucrarii BCb

b) Filerot 5i Antusa : 8Arnburele povestirii e luat
din Erotocrit. RepetAri 5i amplificAri ale motivelor
luate din Erotocrit. Addogiri. Cara cterizarea eroilor.
Valoarea literarA.:Mssele Istoriei lui FPerot 51 a

www.dacoromanica.ro

40

Vagina

Antusei. Ms 11 din 1837. Ms f. Alte manuscrise.

Editiile Istoriei lui Fih i a Ant.

44

/V. Noul Erolocrit al lui Dionisie Fotino. Fotino pape Cornaro. Provenienta cAntecelor
introduse de Fotirio. Fotino i masele romAnesti
ale Erotocritului
rafrazeazA

55

V. Noul Erotocrit al lui Anton Pann. Ant. Pann traduce pe Fotino. Valoarea literarA a traducerii
lui A. Pann.

V/. Vlahii din Erotocritul lui Cornaro.

VII. Incheiere

71.

Sextil Puvariu, Din perspectiva Dictionarului. 1. Despre

onomatopee in limba romtinti
Nicolae Draganu, Din vechea noastrd toponimie :
1. Tampa
2. Chicera
3. Abrud

'4. Barsa
.

5. Auseu

60
63

... .....

73
109
117
129
135
146

Silviu Dragomir, Cateva urme ale organizatiei de slat

slava. rormine

. .
Alecu Procopovici, Eccutn
Theodor Capidan, Originea vocativului in -le

V.Bogrea, Cciteva consideratii asupra toponuniei romtineA.

147
162
185

210

Etimologii i notite lexicografice.

E. Herzog, lapAcla

220
222
224
22c
226

ralacl

Sextil Pucariu, anchira

alunitA, beleaznA, cadmi
conteni
dA1m5, imboldori
irldelete .
.
intralmA

pAcill

sconnoni

......
.

www.dacoromanica.ro

231

232
235
237
239

111

sprijini
suchiat

G_Giutles,

.
.

cArlan

.............

tEpcel, noteinA

Pagina
241,

a piersicA

rutes, tutur, cioroiu

a ust
V. Bogrea, Originea rom. SAT . .
V. Bogrea, Elemente latine, aret, berc
.
.
.
fiulA, flaur, imptrez
sugrunde, uib . .
V. Bogrea, Elemente greceA, ahAndOs
buchere6
chichion, chkhitA . .

261
.

clapA, halidrA, matracucA

mischie
moroiu

OrtAlos, proor..

243
244
248
249
250
252
253
257
258
259
260

schilA, spolocanie . . .
mr. sucardi, tiri(tni), trifiruscu, troapA . . . .

262
263
264
265
266

267
268

V. Bogrea Elemente ungureA, dorng, fodormente, homoc,

hurduzau .
.
.
.
269
mArAdic, mereu
.
.
reteveiu, roni, Barb' ntoc

V. Bogrea, Contributie la studiul elementelor orientate

'in limba romdner
.
.
.
V. Bogrea, PulpamT, un ecou al vechii mode franceze

la na

270
271

272

291

V. Bogrea, Sppn. ninguno nici until"

N. Draganu, Oince

292
293
294
295
297

cujeich tanjeu
cum* nte i nestiinte .

..

imbAgina.

20

intrulp

leaca H ,

www.dacoromanica.ro

300

iv
l'agfria

oc,t, a pau1A
prematariu
saraf.
Stisia, utrindu

301

302
303
304
306
307
308
312
313
314
315

ghiftui i
ciumurlui .
heredie, hurtualA
fe1e0oc . . .

316
319
319

zadie ...
zgAmb(oiu)

zo te cu5te . . . . .
N. Draganu, Cuvinte si etimologti de rectified, foamene
e'er

cinturA.

obercA .

.......

C. Lacea, Decurrere

321

Articole tnArunte.
Sextil ttlicaliu, Cdteva cazuri de asimilare si disimilare

in limba romdna. ...... .

.
Persoana a doua a szngularului aorist
.
.......Th. Capidan, Calques linguistiques .
V. Bogrea, C deva cazuri de etimologze populard la name
.

deplante .....

322
330
331.
336

1-

V. Bogrea, Trei porecle romdnesti: Parh, oacAt, goddrvaci

Vivian G. Starkey, Evolufia lui en in in dupd laIrdle

Sex!il Pu*cariu, Un nou \exe nplar din 6anglreliarul
lot Core i (1561)

de 5inctu
Sextil Puvcariu, -conomia din 1306
N Drganu, Un pasal din Evanghe tarul dela 1550-61
.
.
al lat Coresi rau infeles pdnd acurn
. . .
.
.
0 reclificare
.
0. Giugl a, Cazania protopopului Popa Palm din l'irulud
.

I,Bihor). Manusais

www.dacoromanica.ro

) ,

338
340

344
348
349
352
356

V
Pagina

Al. Borza, Material pentru vocabularul botanie al limbii

roman& Gr5dini ttiranesti din Banat .
.
.

359

Recensiuni.

......

Emil Gamillscheg,
Puscanu)

Mundarten- (Sextil

Oltenische
'

363

lordan lorgu, Dijtongarea lui e 4 o accentuati in

pozifide 6, e (exbI Puscariu)

377

Prof. Dr. Gustav Weigand, XX1XXV. Jahresbericht des Institits far rumcinische Spraehe zu
Leigzig (Sextil Pus. riu, Th, Capidan)
.
.
k ok D r. Pe t a r, Studil diverse (S. Puscariu)
.
.
Hanes Petre V. Scriitori basarabeni ;
Etienne,
La Conlinuit roumaine dans la Bessarabie. (S.
Pusfariu)
u,d, Zur Geschichte der bandnerromanischen KirchenSprache (S. Puscurin)

Rohlfs Gerhard, Ager, Area, Atrium (8.

PI4Carlu)

Raseanu Aurel,

396
4212

428

434
439

Dictionar technic german-roman;

si Todoran Eugen,
Cateva
indrumari in dialectal ardelenesc pentru a vorbi st
scrie mai cored roindneW e ; Cioba nu Virgil,

Negulescu

Core(iu

Terminclogia medico-legald. (S. Puscanu)

Istorla literaturei romne, Epoca

Sextil Puscariu.

--veche (N. Dr5ganu)

440
442

`Bulelinul Comisiei Istorice a Romeimei, vol. 11 'publ. de

loan Bogdan (V. Bogrea)

449

Cartojan,

Alexandria in literature romaneascii

(V. Bogrea)
N. 10 rg a, Histoire des Roumains de la Pninsule des

.N.

&deans (V. Bogrea)

I. Ros et t 1, Colindele religwase la Romfini (V Bogrea)

3ext11 Puscariu, Local limbil romtine intre limbile

.10/

romanice (V Bogrea)
.
14. Be z a, Papers on the Rumanian People end Literature (V. Bogrea)
. . .
.
.
.

www.dacoromanica.ro

453'

460
464
470
474

VI

Plena

I. Peiske r, Abkunft der Rumanen (P. Cancel)

476

B. Cone v, Istorija na bzlgarskij ezik (P. Cancel)

481

P. E. G a a rneri o, Fonologia Homanza (G. Giuglea)

482

Karl Bartsch,

Chrestomathie

de l'atzcien francais

(G. Giuglea)

489

(G. Giuglea)

490
500

Silvio Pieri, Toponomastica della Valle dell' Arno

0. De nsus i a n u, Barbu Delavrancea (P. Grimm)
Petre V. lian e*, Un alcitor englez despre Romni
.

(P. Grimm)

tL B a ri
.

clan)

.....

........ .

502

,Albanorumanische Studien I. Tell (Th. Capi,

503

Sextir Pu-scariu u. Eugen Herzog, Lehrbuch der

RuMplischen Sprache (C. Lacea)
Grammatika rumynskago jazyka. (C. Lacea)
N. Car toja n, Note asupra Spaniet (N. Banescu) . .
I. Mine a, Ce citise generafiunea Unirii din Moldova
(N. Banescu)

513
515
517

Revista periodicelor

518

Fr un

517

Cronic.
D. X e n opo I. (Romulus Dertetrescu)
Al. Va hut A. (L. Morariu)

533
537

A.

Alexandru Macedonski. (G. Oprescu)

koan Caragiani. (V. Bogrea)

540

542
542

W. Wun d t. (V. Bogrea)

Emil Thewrewk de Ponor (V. Bogrea)

Spiridon P. Lambros (V. Bogrea)
Otto Schrader (V. Bogrea)

Karl Friedrich Brugmann. (V.

Carlo Sa Ivioni (G. Giuglea)
P. E. Gua rn eri o (G. Giuglea)
AddendaCorrigenda
Partea administrativb
1ndice

Bogrea)

Pa o I o Say yL o p e z. (G. Giuglea)

5 44

.....

...

Errata

www.dacoromanica.ro

.....
.

644
545
546
548

5,0
551'
552
560
567
601

VI
Pagina

1. Peiske r, Abkunft der numanen (P. Cancel)

476

481

P. E. Guarneri o, Fonologia Nomanza (G. Giuglea) .

Karl Bartsch, Chrestomathie de l'ancien franfais

482

(G. Giuglea)
Toponomastica della Valle dell' Arno
(G. Giuglea)
Densusia nu, Barbu Delavrancea (P. Grimm)

489

B.

Cone v, Istorija na bilgarskij ezik (P. Cancel)

Silvio Pieri,

0.
Petre V. Han e*, lin altor englez despre Romeini
.

(P. Grimm)

tl. B a ri
,

.....

490
500
502

,Albanorumanische Studien I. Teil (Th. Capi-

clan) c,7

1:/5

3extit:Pu-ssariu u. Eugen Herzog, Lehrbuch der

Ruinpiisehen Sprache (C. Lacea) . . . . . .

Fr un zA
Grammatika rumynskago jazyka. (C. Lacea)
N. Car t oja n, Note asupra Spaniet (N. BAnescu) . .
I. Mine a, Ce cilise generafiunea Unirii din Moldova
(N. B.inescu)

Revista periodicelor

517
.

518

Cronic.
A.
Al.

D. Xenopo I. (Romulus Demetrescu)

Va hut

A.

533
537

(L. Morariu)

Alexandru Macedonski. (G. Oprescu)

I, oan Car agi a n i. (V. Bogrea)

W. Wund t. (V. Bogrea)
.

Otto Schrader (V. Bogrea) ......

Karl Friedrich Brugmann. (V.
Carlo Salvioni (G. Giuglea)
E. Guarnerio (G. Giuglea) .
Paolo SavyLopez. (G. Giuglea)

Bogrea)

.....

P.

AddendaCorrigenda

..

Ta
542
542

emil Thewrewk de Ponor (V. Bogrea)

Spiridon P. Lambros (V. Bogrea)

Partea administrativit
lndice
Errata . .

513
515
517

514
644
545
546
548

5,0
551:

..

552
560
567

601

...

www.dacoromanica.ro

!female/ lel PETIIll 411111111

o sutd de ani
de la moartea ltd.

www.dacoromanica.ro

t(

PETRU MAIOR
t 14 Februarie 1821.
Portret in Muzeul ,Asoczaffunn- dm Sibnu.

www.dacoromanica.ro

Dacoromania
Buletinut Muzeului limbei romane".
Anul I

1920.

Muzeul limbei romne.

Universitatea romana din Cluj si-a fixat de la inceput
planul de activitate cu un Tntreit scop.
Menirea ei principala este si va trebui sa ramana cea de
scoala superwara, care are sa pregateasca generatiile viitoare
de muncitori intelectuali, cultivand invatarnantal clasic. Studentii acestei Universitati vor trebui sa-si agoniseasca din cursurile profesorilor lor, in curent cu rezultatele cele din urma
ale stiintei, cunostintele temeinice pentru cariera lor viitoare,
iar in seminariile, clinicele, institutele si laboratornle universitare, in contact nemijlocit cu profesorn lor, cunostintele teoretice au sa fie aprofundate prin lucrari practice, -grupandu-se
intr'un sistem de cugetare stiintifica. Pentu studiul limb& si
literaturei romane exista, la Universitatea din Cluj, afara de
cursurile profesorilor da specialitate, seminarul de limba si literatura romana.
Universitatea nu are insa vole sa se restraniga la activitatea aceasta scalar-a, mai mult reproductiva, care da elevilor
ei rezultatele stiintei si-i introduce in metoda investigatiilor stiintifice, a ea trebue sa fie s'i un Idcas al cercetdrilor originale.
L

www.dacoromanica.ro

In institute speciale, create pe lan0 racultati, in core incepe

opera de 'savant a pr6fesorUor, se va face munca productiva
care are sa clue& stitnta cu tin pas mai departe spre progres.
In aceste institute se Intalneic, in calitate de colaboratori, dasealit cu elevii lor care au trecut ucenicia, sau care, dupa ce au
Or-Asa Universitatea, se intorc ca oament de stiirlta Ia sanul
olmei mater.

E firesc ca obiectul studulor intreprinse in astfel de institute sa fie, inainte de toate, scrutarea tarii in care e adaposita
Universitatea, cu comorile nesecate ce le deschide ea cereettitorulut, in toate rarnopie stimtei. Muzeul limbei romane este
un astfel de institut, creat pe langa Facultatea de litere si filosofie a Universitatii din Cluj.

Daca in aceste institute speciale un numar restrans de

cercetatori se izoleath de zgomotul lumii st de preocuparile ei
imediate, spre a- se dedic scrutarii vecinicului adevar, Universicel putin pentril un ir de ani de aci inainte,
tatea romaneasca
!Ana vom avea si noi, Ca popoarele cu o cultura veche, o pleiamai are sl
cla de invatati in afara de cadrele universitare
o alta datorie de implinit, cea de popularizare a tiintei. Spiritul democratic care stapneste epoca in care traim si nevoia
de a raspandi cat mai multA lumina in cercurile largi ale populatiunti, uttate de inaintasit nostri in intunerec, pretind ca scoala studillor superioare se tina viu contactul cu intelectualti tarii
si sA desvolte dragostea de stunta in toate paturile sociale.

De la aceasta datorie national& 51 cerinta a vremii nu se

poate sustrage ma Muzeul limbei romane ; cu atat mai putm,
cu cat interesul stiintific pentru limba materna exista de fapt
la aproape fiecare om. Daca studille filologice nu mai intereseazk astazi publicul mare in masura in care ele pasionau pe
parintli si mosii nostri, vina o poart inainte de toate filologii

Acestia, rupand in mod laudabil cu romantismul ce stapanea generatia trecut, in loc de a pastra cald interesul pentru
studiul limbei, popularizand mijloacele stuntifice ale scoalei cele
nova, s'au inchts in turnul lor de hides, pierzandu-se in lucran de
insisr.

amfmunt pe care diletantii nu le mat puteau urmari.

www.dacoromanica.ro

Astfel se explid scopul dublu si mijloacele vani pe care

Muzeul limbei romne le defineste prin urmAtoarele articole
din statutele sale :
Art. 2.
Scopul acestui Muzeu al limbei romane este :
a) Strangerea si prelucrarea stiintific& a materialult)i lexicografic al limbei romane din toate timpurile si din toate regiunile locuite de Romani ;
b), Pregtirea de studii si 1ucrAri speciale in vederea unific rH limbei literare si a terminologiei technice si speciale in
toate tinutunle romanesti ;
c) Desteptarea interesului obstesc pentru studiul si, cultivarea limbei roMane ;
d) Pregtirea de filologi romani.
Art. 3.
Spre ajungerea acestui scop, Muzeul limbei romane va avea dreptul :
a) Sa intre in corespondent& ,direct cu toate autoritatile
..
din tara si cu institutiunile stteine similare ;
b) S primeasca donattuni, care vor fi intrebuintate exclusiv pentru scopurile stiintifice ale Muzeului i s'a imprumute
spre studiare sau publicare orice manuscrise, documente, tip&rituri, sau obiecte de muzeu ;
c) SA delege pentru stuchi shintifice in bibliotecile, archi-

vele, muzeele sau colectule din tarA si streinatate cercetaton pregatiti, carora le da mijloacele materidle pentru aceste cercetEin.

Art. 4.
Lucrarile Muzeului limbei romne pot cupnnde
orice ramur a filologiei romane. In deosebi se va face :
a) Extragerea pe fise si ordonarea intregului materianexicografic al limbei romane dup alfabet si categorii ;
b) Infiintarea unei biblioteci de specialltate cat se poate

de completa.

\ c) Indrumarea de studii dialectale si lexicografice prin

adunarea de material la' fata locului, prin chestionare trimise
in topte tinuturile romanesti si prin indemnarea specialistilor
la conlucr are.

d) Publicarea de monografii, dictionare speciale, glosale,

ha'rti Iexicale, studii, bibliografii, scneri de popularizare si prin

www.dacoromanica.ro

editarea unei publicatii periodice, care va Ii buletinul Muzcului

limbei romane.
*

Botanistul are in institutul sau herbani bogate, petrograful dulapunle sale cu pietre asezate frumos dupa categoni,
entomologul cutiile sale de gandaci, numismatul" colectnle sale
de monete, pe care le poate consulta de cateori are nevoie de
ele. Nenumarate planse, ilustratii i fotografii completeaza lipsurile acestor colectii. lima] filologului
lipseste acest aparzt
atat de necetar pentru studide sale: Fiecare filolog in parte e
nevoit sa-si dedice o parte insemnata ,a muncii sale adunarii
mateiialului indispensabil, umplndu-si raftunle .cu fise, in care
un strein
si une on el insusi
nu se poate orient. Totdeauna moartea il surprinde pe savant cu lucran netermmate.
11

Fisele filologului, in care sant ingropati atatia am din viata-i

laborioasa, se imprashe dupa moartea lui, fara sa poata fi utilizate, tle cele mai rriulte ori, de cei chemati sa'-i continue opera.
tiirita s'a desvoltat atat de mult in fiecare specialitate
incat principiul economiei celei mai man de timp a devenit

un postulat pentru fiecare cercetator. Bibliotecile, cu cataloage

rationale, bibliograhile care sa te informeze repede si exact asupra lucranlor inamtasilor, si mai ales muzeele care sa-ti crutes
vremea si osteneala de a-ti aduna insuti materialul de studiu,
au devenit o necesitate pentru progresul stimtei in fiecare specialitate.

Din recunoasterea acestei necesitati s'a nascut gandul

Jc

a intemeia si pentru studiul limbei romane un illuzeu.

In primul rand trebue strans matelialul lexicograh
,
In privinta aceasta Muzeul limbei romane ist incep
vitatea in imprejuran cat se poate de pnelnice. Directorul
in acelasi timp insarcmat din partea I:Academie] Romnc
tarea Dictionarului limbei romane, tot ma-terialul aces
invoirea Academiei, la indemana cercetatonlor din
bei romane, intr'o sala anume intocmita = Sala I),
in care ttei dulapun cuprind 520 de cutu, cu pe,, c

m-

ilion
de fise asezate dupa alfabet. Acest material se imbogattste Pe

www.dacoromanica.ro

zi ce merge prin noi extragen de cuvinte care se adaug la

cele de 0116 acuma. El se va inbogAti mai ales de aci inainte
prin colectiile de material lexical pe care le va intreprinde Muzeul. Astfel, intre Muzeu i Dictionar se stabilete o legtura
fireasca : matenalul Dictionarului st la dispozitia cercetatorilor
Muzeului, iar ace0a, prin studiile lor speciale, fac lucrrile pregatitoare pentru Dictionarul limbei.
Aceste lucr6ri pregtitoare vor cuprinde toate ramunle
gramaticei, dar preocuparea principalA rmane lexicografia.
.Voim inainte de toate sa pornim o colectare sistematic
a matenalului hmbei vorbite in -bate partile locuite de Romani,
prin siudii dtalectale fcute la fata locului i prin chestionare
care vor fi trimise in toate partile. Credem Ca chiar in anul
viitor VQI11 putea intocmi cel dintaiu chestionar rational, dup'a
un program binechibzuit. Pe baza raspunsurilor -ce vom priml
la aceste chestionare se vor alctui hautile lexicale pe care Muzeul limbei romane 1-a pus de gand sa le editeze

Pana atuncea vom prelucra matenalul bogat adunat in

Raspunsuriie la chestionarul lui Hasdeu 1 se va intreprinde o
sene de glosare dup6 monumente de limba veche, dupa ce
mai intalu vom stabill tipul de glosar i tipul monografiei
in cat prive5te partea lingvistica
spre a da
unei comune
amatorilor i diletantilor un model de imitat i spre a-i indemn
la lucru.
Cu timpul, cand intre studentii Universit5tii noastre vom
g5s1 elemente pregatite, se va face opera grea de catalogare a
intregului material lexical
aezat astki dupa alfabet
dupa"

categorn i nottunt.
Pima' atuncea voim sa" alcatuim
pentru a pune in cirmid dictionare de terminologie tehculatie bogatia hmbei
nica, atal de mult Weptate mai ales in prollincille alipite, unde

domnete cea mai mare anarhie, chiar

coal, cu pnvire la terminologie.

in manualele de

Lovindu-m8 de dificultati tehnice i de o lipsa de intelegere pentru utilitatea ilustratiei, n'am izbutit s'o introduc in Dictionarul Academiei Fotografille ci ilustratitle vor complet insa
in Muzeul limbei romane materialul lexical strans pe fie, iar o

www.dacoromanica.ro

arInvei de fonograme va caut sa fixeze pentru posteritate pronuntarea exacta a limbei noastre vorbita in diferite regiuni. Imaginabil ar fi chiar
desi deocamdata nu credem realizabil acest
gand
ca fdmuri cinematografice sa redea (in locul unor
definitji, totdeauna necomplete) in mod perceptibil notiumle ex-

primate prin unele verbe ale limbei, avand astfel pe langa

fotografia razboiului de tesut" sau a melitei" 1 ilustratia pentru verbul a tese" sau a melita".
Vom cauta in acelasi timp sa punem la dispozitia cercetatorilor o bibliotecei de speclalitate cat mai bogata. Inceputul
s'a facut prin procurarea a peste o mie cinci sute de carti referitoat-e la studiul limb& si literaturet noastre si la studitle auxihare, precum filologia romanica, slava etc. Aceasta biblioteca
cuprinde cateva carti rare i e bogata mai ales in extrase si
articole de reviste si ziare.
Cu timpul voim sa mtocmim o blbliografie completa privitoare la tot ce s'a scris cu privire la limba romana, cu deosebire in reviste si publicatii periodice, in forma de indice general, dupa materii.
Astfel naddjduim sa punem la dispozitia cercetatorilor aparatul necesar pentru studiile lor. Incaperile Muzeului, adapostit
intr'un edificiu de sine stdtator al Universitatii (Cluj, strada Elisaveta No. 23), stau la dispozitie, in cursul anului, incalzite si
lummate, tuturor cercetatorilor seriosi.
*

de

In acelasi timp Muzeul limbei rornne a inceput o serie

/
publicatiuni.
In

Bibliotbal Muzeului Umbel romne vor aparea lucrari

mai mari cu cuprins stlintific sau de popularizare. Trei lucrari,

una de istorie diterara si doua studii asupra dialectului istroroman si meglenit sant gata de tipar.
Pentru publicul mare s'a inceput a se publica in gazete o
serie de articole, prin care am voit inainte de toate sa relevarn
grewlile de limba pe care le fac de obiceiu intelectuahi romani

www.dacoromanica.ro

din provindile eliberate, crescuti in scoli streine. Fara a avea

pretentia sd indreptam hmba, voim sa contribuim la unificarea limbei noastre literare. Am crezut Ca astfel vom stabill
mai usor contactul cu toti cei ce au dorinta de a-si cultiva
limba si se punem in arculatie o parte din. comoara de cuvinte si expresii feriate pe care munca filologilor au adUnat-o

curs de ani de zile in rafturile cu fise ale Muzeului. Prin

articole de popularizare vom continua sa tinem treaz interesul
pentru studiul limbei noastre.
Pentru specialisti si pentru toti cei ce se ocupa cu studiul
limbei si literaturei noastre, apare Dacoromania, deocamdata
in

in forma de anuar, cu care acum ne prezentam intaia oara

publicului. In ea se vor publica studi) mai mia, mai ales de

natura metodica si principiara, material si notite. Ea inlocueste

deci revista de specialitate care ne lipseste. Mai ales partii bibliografice, atat de saraca in anul acesta, cand lucrdri stiintifice'
nu au putut sa apara si legatura cu apusul e intrerupta, voim
sa-i dam o importhnta deosebita, land asupra noastra sarcina
atat de nemultumitoare de a face dari de seama despre toate
lucrarile de filologie si istorie literara care ni se vor trimite sau
pe care ni le vom putea procura. Un indice va cauta, la sfarsitul
fiecarui volum, sa orienteze repede si indeajuns asupra materiei
tratate. I

Cu programul desfasurat in aceste cateva cuvinte ne-am inceput activitatea.

In fiecare Luni seara, de la 6 paila la 8, ne-am adunat

la Muzeu catIva prietini si colaboratori, facand comunicari, chscu-

tand chestiuni de limba si literatura, primind unul de la altul

invatatura si idei noua. .Articolele ce se publica in acest Buletin
si altele, care vor apare aiurea sau Inca nu si-au gasit forma
matura pentru tipar, au fost cetite mai intaiu in aceste sedinte
saptamanale. Cu deosebita bucurie au fost salutate articolele
www.dacoromanica.ro

venite de la colaboratorii noWi externi, al caror numar am dorl

sa creasca cat mai mult si sa dam de mmciuna pe cei ce sustm Ca o colaborare prieteneasca intre filologi nu este cu putmta.
Cluj, 25 Aprilie 1920.

Sextil Put,eariu.

www.dacoromanica.ro

EROTOCRITUL lui CORNARO in LITERATURA ROMANEASCA

de VASILE GRECU.

PREERVA.
fin de neaparat datone s multumesc din tot sufletul

la acest loc dlui D. Russo, Profesor la Oniversitatea din Bucuresti

pentru indemnurile si ajutorul ce mi I-a dat la alcAtuirea acestei
lucrari, punndu-mi la dispozitie orice carte din biblioteca d-sale

particulara, atdt de bogat in crti foarte rari sau chiar unice.

Multumesc de asemenea dlui profesor universttar loan Bianu,
bibliotecarul Academiei Romne, pentru inlesninle ce mi le-a
fcut la consultarea manuscriselor din biblioteca Academiei,
precum i dlui lultu Tuducescu, paleograful Academiei, pentru
ajutorul dat la descifrarea locurilor mai grele. In sfrsit multurnesc foarte mult dlui Sextil Puscariu, rectorul Universifatii din
Cluj, far bunavointa cruia tiprirea, in imprejurnle actuale,
a acestei lucra"ri ar fi fost o imposibilitate.

BIBLIOGRAFIE.
Bianu Cat.

Biblioteca Acaderniei Rornne : Catalogul

Bianu-Caracas Cat.

manuscriptelor rornnesti intocrnit de loan

Bianu, torn. I, n-rele 1-300, Bucuresti 1907.
Torn. II, n-rele 301---728, intocmit de loan
Bianu si R. Caracas, Bucuresti 1913.
Duoi arnanti : Filerot si Antusa, estragere

Campinin

compunere de R. S. Cmpinin,

tipogr. D. Sarnollada, 1857.

Courriere

Courriere, Histoire de la littrature chez

les Slaves, Paris, 1879.

www.dacoromanica.ro

trr,

"ia

I
t t -rn A 7
:..

14.

44.1

4,

....

...,
^ 4..... .tato
.0..

...

:Y4,V 4 1,

^.

SS .4.W. 4 if* the ik.40/....

....xa .4 )1it
f

ri

1...,

.,

47ar WO. ,,a ''ir. ...if .05., di 41 .44 tar

' Jr

-r

,,, ,,,,,a.,

)
.1..-444 at 015a
ktCsa
.....

';
140 J / t.

-.e4
.,. .... aL, A,
--,14 lt,......"

./c,31

02(3
rit,,,,,e0
.,

44,411

.....

. ....ir? (

,,,,,,,,, AI.
; ----___

)!t1 .44 1
4*.. An A .34 t614:31.
-)1:L.Jv
J
d .,'/ wr...,

t re Aron -,

.,

,...

.......

,.....

g.
,....2

Ity'At g,,

i
411 4 Ill ;a

4-1.,'

, '7,-,,

41I4

--arc; a,era ,

.a. ;Ls .0..,

-0.

'

4. ZAK(

.'"Ar

1 'Z-;

42.* KV 4 4 1,4

el:a.4 1-1
A,

?AI rurk 1 rn, r.,

e...;"

.,,.e
, ,.:
J

/..t-k .i.,*

,, 4,0 -,e .6.-, A A.44IV I

C.1

a ire ,..4,4,44,141.

f,

a
I
4 ar< 14. a
Ir''

Z.-.

...T. 1

aa Astto

'At, :I

't,,,yoyl,r.,r4,era,sr.:4,...%;rer.

s' )

ga_X,0it,
ilz.o.

...e., ia.f

, { A , ,, ... o,

1 cl in., ( r

3.

....i

,-,

.'

.;

21;

JAW,
za,

Ilustratiune din Ms. A. al NOULUI EROTOCRIT.

Dacoromania 1.

www.dacoromanica.ro

10
EorryeXi87);

Tgucpthvo; E. EbayyeX6Sou laropicx "Civi; 7cov-rocirj;

Tpx7c4o0vToc, Odessa, 1898.

Fotino

Neog 'Eporc6xpt.Toc nap& Acovuciou Ow-m=0,

iv Bcivrl, 1818, 2 volume.

Gaster Chrest

M. Gaster, Chrestomatia romnd, 2 vol.

Bucuresti, 1891.

Gaster Gesch.

M. Gaster, Geschichte der rumnischen

Litteratur, in Grber's Grundriss del- romanischen Philologie, II. Band. 3 Abt., Strassbur,g, 1896.

Caster Lit. poW

M. Gaster, Literatura populard romnd,

Bucuresti, 1882-1883.

forga, XVIII

Istoria literaturii romne

in

secolul

al

XVIII-lea (1688_1821) de N. loiga, 2 vol.

Bucuresti 1901.
lorga XIX.

Istoria literaturii romanesti in veacul al

XIX-lea (1821_1866) de N. lorga, 3 vol.

Bucuresti, 1907-1908, Valenii de munte,

Krumbacher 1909.

Geschichte der byzantinischen Litteratur

(527-1453) von Karl Kiumbacher, 2 Aufl.
PAtinchen, 1897 in Ivan Miiller's Handbuch
der Wass. Altertumswissenschaft, IX. Band.
1 Abt.

Kuptcexr.3* j3coyp.

Erciximviovacc 0. Kuptlxou Btoypacp[ca

TC6V

ix Tpoot4o0v.cog xc T.Tig rcepi cc6Av Vopag &TO:,

tfjc RetlaECOg [LEXP:; )1J.Ci.r1 &xp.,04Ovtuyi Aoyftov,

Atena, 1897.
Kuptcodalg Icrc,

'ETccxp.mcbvacc 0. Kuptccxf.au `Ic7..op[oc tfjg rcapot

cv Tpa7c4o0ycz lepag paT.XExirig 7Catpcacpxott

crrocupormytak'N p.6wig tfig incEpaytag 0zot6xv.)
Tft;

/ouveXi, Atena, 1898.

www.dacoromanica.ro

I1

Lambros Cat.

Spyr. P. Lambros, Catalogue of the greek

manuscripts on mount Athous, Cambadge,
1895-1900, 2 vol.

Legrand Bibl.

Bibliotheque grecque vulgaire publie par

E. Legrand, 10 tomes, Paris, 1880 urm.

_Murko

Geschichte der siid-slawischen Litteraturen

von M. Murko, Leipzig, 1908.

.Murnu

George Murnu : Istoria Romnilor din Pind,

Vlahia Mare (980-1259), Studiu istoric
dupd izvoare bizantine. Bucuresti, Minerva
1913.

Pann Erot.

Noul Erotocrit, compus in versuri de Anton Pann in 5 tomuri, Sibiiu, 1837.

ilarcoca5nouXcg-Bpst*

A. Ilco-cceocircouAo-Bpstorog, NeoeXXvint

)oy(
lloo-cce6Onou),og-Kepap.sk

112pvExa-ExES.

o-

Ito KOMaorg, etc. 2 vol.

A. Iloc7co:Sonouxog-Kepap.sk, IspocroXup.tttxt (3t[iXto'H'ival, v IlezpowTOXEL, 1891, 4 vol.

Mocckdou K. Flapavixa,
to

Trp

/xsa:aalitx

TcEpl

Trig

EXATLxrp EOvet zoaxaticrecog tibv ypatt-

lidczaw, Constantinopol, 1867.

Pypin

i Spasovi6

Russo El.

Russo St.
TA.ce; BLA.

A N. Pypin si V. D. Spasovie" : Geschichte

der slawischen Litteraturen, ubers. von T.
Pech, 3 vol. Leipzig, 1880-1883.
D. Russo : Etenizmul in Romnia, epoca
bizantind si fanariotd, Bucuresti, 1912.

Crit.

D. Russo: Studii i Critice, Bucuresti, 1910.

111sacettousil 13t(3Xca&-im imatccatc,c K. N. 2Yek,

7 vol. Venetia-Paris, 1872 urm.

i}c

(hX.

K. N.

ci,9,ccg, Neols)avExt 00,0),oyi.cc, Atena,

1868.

www.dacoromanica.ro

12

BLTUV*U Kopv4ou
xptrtYM yevopin int

Eav*.

'EpwrOxptroc, gxSoatg
vact Tow rydnopp

TT]

myrin ve-c' dcwroym, araleccbcdow ;cod yXwaaapiou iath Xrecpc'tvou A. Eava.ou,noo, icp6pou
dipxoccom iv Kpipa, iztauvinrovrac irpayp.dc TEM

TOO

X04'0171'700

'Ci4g

yXolo-croXoy(ocg

recopyfou N. Xari,L8drcxc nip/ Tfic, yXcbcrayri xai

ypapliccrtmic roG 'Epcoroxp[rou xoci Oxreo cpwroTUTCCX01 7CNO:Xsg Ex TOO xetpoipthpou. 'Ev
Hpa.-

x,Xthp Kpipx, 1915, CLXXXX f 784 pag.

Infocata

i nenoi ocita dragoste a lui Filerot si

n tuse i,

o-

povestire foarte frumoasd in versuri, 65strat din bdtrni. Ciurcu, Brasov, 1900_
MANCISCRISE.
A

manuscrisul No 3514
manuscris nenumerotat al Muzeului limbei romne" de
pe langa Universitatea din Cluj.
manuscrisul No 2601i f 10' --t 88v
)9

No 158

))

No 145

I)

No 2606 f 1-10r
No 197

No 582
Apoi manuscrisele No 3205, 3206, 3207 si 3208.
)1

Toate aceste manuscrise, afari de 11, se afli in biblioteca

Academiei Romne din Bucuresti.

www.dacoromanica.ro

13

Introducere.
Cele cloud mai insemnate 5i mai alese popoare din

Grecii *i creOnhtatea dominat de Turci au fost, fAr

indoRomAnii.
lard, Grecii i Romnii.

Viata culturald a acestor dou5 natiuni, veacuri intregi,

a stat mereu in legdturi exceptional de stranse, ajutorndu-se
i influentandu-se.

-raffle romlne0 au oferit Muzelor elenice

rAtAcitoarem,

din cauza jugului- turcesc asupritor, un adapost insotit de cel

mai larg sprijin material i moral2) . i acest adApost a tinut
mai bine de trei veacuri. Mai din bel5ug a fost dat insa cu
deosebire de pe la mijlocul veacului al 17-lea 5i Nina pe la

sfar5itul veacului al 18-lea, cand in sfar5it, duph putine decenii,

Crech izbutird a-5i intemeia statul lor independent.
Supt astfel de imOrefurari, n'are de ce sa ne prinda mirarea, daca traducerile i prelucrarile in romane5te din literatura

bizantina 5i neogreceasca sant intr'un numar considerabil. 0

buna parte din literatura noastra populara scrisa a pornit
din aceste preluct ari 5i traduceri.4)
Insemnatatea literaturii populare scrise n'a fost
Literatura po- inca' apreciat5 in de-ajuns. Hasdeu in fundapuIarg scrisg.

mentala sa opera Cuvente den batrani"

i-a

dat oarecare irnportanta, reproducand i comentand cateva fragmente vechi din literatura populard scrisa. Luandu-5i probabil
de aici indemnul, M. Gaster a scris cartea sa indrumatoare Lite-

ratura populara romand", in care a fixat contururi generale,

Asand insa in marginile lor camp larg de munca. Fiecare capitol din aceasta carte are nevote sa mai fie tratat inteo monografie deosebita. Rana acuma insa s'a dat o astfel de mono.

grafie numai asupra Alexandriei.5)

1) lorga, XVIII, vol. IL pag. 8.
2) Iorga, XVIII, vol. _L p. 28-60, 443-457.
3) Vezi D. Russo EL pag. 54-57.

4) Vezi Gaster Lit, pop. passim fi Ouster Gesclz. pag. 312-317.

337-339, 379-386, 388 391, 392, 395-401, 415, 418, 420.

5) N. Cartojan: Alexandria In literatura romdneased, Bucure;ti,

1910, IV 101 pag.

www.dacoromanica.ro

14

M. Gaster in Chrestomatia:romanr a dat literaturii populare scrise atentie mai mare, reproducnd fragmente mai multe-

i mai bogate din ea. De asemenea i In a sa Geschichte der

rumnischen Litteratur", pand la 1830 istoria literaturii populare
scrise cuprinde un loc mai mare.0 In monumentala opera,
care e Istoria literaturii romnesti" de N. lorga, literatura populard scrisa nu-si are capitolul sAu deosebit, ci e tratat numai
incidental.

Lucrar6 de fat vine sa' mai adaoge o monografie asupra

unei prelucrdri din literatura veche neegreacd, prelucrare care
in romneste avea s'a devie o carte populard. E vorba de Erotocritul lui Cornaro.
Numai cnd se vor scrie astfel de monografii asupra celor
mai multe c'arti ; populare,
un lucru destul de, anevoios,
deoarece cele mai multe stau ascunse Inca in manuscrise,2 cari
snt accesibile mai cu anevoie si mai greu de studiat,
abia
atunci ne vom putea da seama pe deplin de influenta covArsitoare ce-a avut-o literatura bizantina" si literatura veche neogreacd asupra literaturii populare romAnesti, fie direct sau indirect.
Erotocritul lui Cornaro e o poemA romanticd
Erotocritul lui
V. Cornaro. medieval, scrisd in dialectul ce se vorbestep cu
putine schimbari, Inca si astazi in partea de
rasdrit a insulei Creta.3) Autrul se chiamA 134i,4og Kopvi'ptI;
El s'a ndscut in orasul Sitia (I'itrEoc) din Creta, astAzi Limani
1) Vezi Gaster Gesclz. pag. 379-418.
2) 0 colectie bogatd de manuscrise de acest fel e in posesia Aca-

demiei Romdne.

0 colectie foarte importantd, ca la 400 de manuscrise, In partea

cea mai mare carp populare, se afld in posesiunea d-lut M. Gaster la
Londra. Ar fi o mare pagubd pentru gimp romdneascd, dacd aceste
manuscrise nu s'ar intoarce la una din bibliotecile sau Universitatile
romanefti, cdci in Londra cu anevoie vor puted fi cetite ci studiate.
Multe manuscrise se mai afld incd prin bibliotecile particulare, ai
cdror proprietari ar face un bun servictu .,stiintei, and la iveald, inteo
vevistd mai rdspdnditd, tipeinturile devenite rare fi manuscrisele re le
posedd, cu o descriere scurtd i o zndicatie samara a continutului lor.
Bdnuim cd fl in Biblioteca centrald din lafi se vorfi afland Inca
lucruri necunoscute. Publicarea cataloagetor tuturor bibliotecilor mai
mari din Romdnia, ca un:adaos la Cregerile colec(iilor Academiei, ar
fi un lucru de mare folos.
3) Xanth, pag. XLIIL

www.dacoromanica.ro

15

(Arpari

zijg 11.riteEag),

Cretei, (astdzi Iraclion,

Ca s tr on, capitala
Hp6ot)ecov), precum spune insusi in

s'a insurat la

epilogul poemei sale.1) Poetul a nimerit asa de bine spiritul

poeziei populare, incdt poema sa, in putind vreme, a devenit, la

intreg poporul grec, mai populard ca oricare altd

opera literard artistica', iar aceastd popularitate si-a pdstrat-o

pand in ziva de astdzi.2)
Pdrintele limbii literare neoelenice, Adamantios Corais
('.A61cp.civtcoc Kopaijc, 1748-1833), I-a nuMit pe autorul Erototritului, Homer al literaturii grecesti, scrisd in limba popu xuSomti,; cptXoXoy[occ). Desi numirea aceasta
s'a dat mai mutt ironic, totusi, e potrivit si binemeritatd. Cornaro, ca i un al doilea Homer, a std.! nit in jurul

lard COMpog

poemei si persoanei sale VAIN/A mare.

PArerile cele mai variate

uneori diametral opuse s'au spus asupra lui. Locul unde s'a
alcdtuit, dacd nu poema intreagd, cel putin primul sdmbure al
ei, a fost cdutat diii Tesalia i Atena (Sathas) !Yana in Creta,
unitatea cperei a fost discutatd (Politis), timpul cnd s'a alcdtuit a fost cdutat in diferite epoci, cari incep dela 961 (Sathas)
i sfarpsc la 1677 (Xanthudidis); poema a fost declaratd drept
cel mai nefalsificat produs medieval de import francez (Sotiriadis), dar i cea mai desavdrit poezie populard i nationala'
greceascd (Politis) I. a. m. d.3)
In 11915 a apAiut in capitala Cretei, `I-TpdxXelcv,
Editia critica prima editie critica a lu i Erotocrit, ingt-ijita
a
Xanthudidis. de S. A. Xanthudidis. E o editie fdcutd cu multd
eruditie i cu o deosebitd ingrijire.
Intr'o
introducere lungd de 180 de pagini, octav mare, dar foarte interesantd, Xanth. aratd soarta textului lui Erotocrit; descrie primete cloud editii, cari au mare important pentru restabilirea
textului ; aratd i discutd totul ce s'a scris despre locul alcatuirii
l despre timput compozitiei Erotocritului ; cautd sd identifice pe autorul lui; rezumeazd totul ce s'a scris despre izvoarele intrebuintate de Cornaro i despre operele cari I-au ini

I) E vers. 1545 fi 1547.

2) Krumbacher, pag. 871.
3) Vezi Xanth. introducere.

www.dacoromanica.ro

16

fluentat ; area -Mate aprecierile ce s'au scris despre Erotocrit

si sfarete cu tin capitol despre limba si versificatia lui Cornaro. Citind aceastd temeinica introducere, nu putem deck
repet cuvintele cu cari Xanth. incheie capitolul asupra aprecierilor lui Erotocrit: dupd parerile atator invatati insemnati
i seriof asupra poemei lui Cornaro credem Ca e de prisos
s mai ndaoga'm i noi ceva ; n'a ramas aproape nimic nou
ce-ar mai puteA fi spus.1) Dar fiindca tot Xanth. adaoge el
cititorull, care A strabatut parerile i concluziile de mai sus,
poate, mutatis mutandis, sa-i formeze din ele parerea lui proprie,2) vom adog cateva observatiuni.
E vddit ca valoarea literara aiui Erotocrit nu poate
Apreciarea
lui Erotocrit. fi judecat a. dupd vederi le invatatilor de la sfa ritul ve-

acului al 18-lea i inceputul celui de al 1 9-lea, cari, in

intreaga literaturd greceasca, nu puteau veded adevdrate valori artistice decal numai in operele antichitatii clasice. Dar mci judecata
poporului elenic care a at-Mat neintrerupt, in cursul veacurilor,
pentru Erotocrit o admiratie nemarginita,3) nu poate fi hotdritoare. E
drept cd in Erotocrit intalnim multd poezie Adevarata i arta
desavarita, totui interminabilele tanguiri ale Aretusei i sfatu-

rile pline mereu de aceea5i intelepciune ale Frosinei, cari cuprind, bund oard, numai la inceputul partii a treia din Erotocrit,
mai bine de 500 de versuri dupd olalt, raman o scadere.4)
.

Datoirea Iui
Erotocrit.

In privinta fixarii tiinpului cand s'a scris Erotocritul, nu

s'a ajuns inca la ointelegere deplina. Cele mai multe

pareri oscileazd intre veacul al 15-lea ial 17-lea. Xan-

thudidis cautd sa scoata o data cat mai noua, ajungand pana la

1677. Trebue sa mdrturisesc insa ca citind rnotivdrile lui Xanth. am

ramas cu impresia, ca se lash' indemnat de oarecare patriotism

1) Xanth. p. CLXIV : tteth T2c;... xpEaztg viccov crocpv xcci.
csoPapw ecvapiiiv 7cepi -cog
aiiv.spov vc

1to4crcog Tor) Kopvdpou... xpNollev 7capnbv

V. SuAlevoy v:e

ip.V rn "Oiv gp.etve axe:66v

lExat viov."
2) Ibid.: O ivccyvastiN, bat; 61X0e Tag acvatipag yv6pag xce.
7.p(o-ag, Sovcc-cat mutatis mutandis \oc jkopcpWall k
6769 'err, la(ccv
Ti6irriv."
3) Xanth. p. CLXV,
'
4) Krumbacher, pag. 871.

www.dacoromanica.ro

77.9.
4,

stc,
'

40

3 i A- i!
,,, s,
,f2 *4 AS et >i ; et J e fr xx t ..) e 4 el. allele 44.14..yVtd

./1

las

Is ,4 r ..--. ;
a,' Ie..
fa. ,,,,,
.---

ftahf
* aparo
,J ,
at4 .404 it.
t;,,,....., A 1.

A,: ,,, Ca le4rotitovabo.

,
.14,

4, 4. s..

q
..":v
.

..r 1.,450 It( 60 r =.4 Yal.... I ,a0 i r 0 ..ills,,-:'

.-,. a.
'
Afity p.., ,yy
1.1.ZPay .0.10 ?11,/j.cyalia 41 Q.4.04 sops tz-rnarn 24.4 4,47,
(1,1l,.
...iii ranil fa ila2 A, Re
s
11 1
/
1
01.

PA

o !sr Ii1e

s. Iwo LA 1,..6a,

Vts y 1 1Y0 lits 41.y/a .4.*

-=`, atty.-07......' -. .11,
.7
4...
,

at *771

if

e..4,

1.4
,

1,, tr, ,ar,

seta

7S

ZA'. 47 C72
.7
. 71,../
s, "I ...-(.. 7,0. yrat.,
14.16l C.- it Area f, fl ...e.i. 71/0 YE 9. l,(Y11 ,f..a rl yr f i

.1

Am,

.,

..:-.^'

...,

`.1.a.,

a..1 A,,,411G

,life a ,,t,skt tip& )11.4.4 ,a-,

4..l..,. 4..t...7

. 0 lid "11 at:'/...1, . 4 -.1,1, /Ca 1 44 .4 1 akl, A 1. ,-.. vt. 1

: LC,
a 1 4 jv 4,(2, "tAV ...... 04. 7? hi4.1 a atp 6 et

AN

..: .,.. c.....,

v
0

.4

.1. fiparby I I I A tilt int i ya),011 do

*
... - fb. sr
,_

Afro/. 7,M 4

dt

-,

"IA 4111k

=-14
""- rt.

Ilustratiune din Ms. A. al NOULUI EROTOCR1T.

Dacoromania I.

www.dacoromanica.ro

17

Iocal,l) Cand cauta sa-I

scoata. pe Cornaro cretan cat mai

curat i din aceasta cauza il duce cat se poate mai mult spre
sfaritul veacului al 17-lea, ca astfel grecizarea poetului de
origina venetiand sd fie cat mai complet.
Primul editor venetian al lui Erotocrit, vorbind la 1713
despre aceastd poema, o numete nava 7coaccc6v. Pentru o

poema scrisa abia de 50 de ani, cred ca atributul de ncaczcOv

(veche) nu se potrive*te.
E drept Ca Xanth. citeaza doua
exemple, unul in care ora5u1 Rethemnos falindu-se, in Rdzboiul
cretan al lui Bunialis, cu poetul Chortatzis, il numqte gvx 7cocc&
liou rcoaccOv,

dqi nu' trecusera decat 60 de ani de cand traise

Chortatzis; iar altul, in care fiind vorba de o editie aparutacu 39

de ani in urma, totui se spune despre ea ca eIxe yivec Tcp67ccaoa.
insd ca e cu totul alt ceva, cand se vorbqte
despre o persoana sau despre o editie i i se spune veche, *i
cu totul alt ceva, cand un editor, editand o opera literara, ii
spune ea e o poema veche. In cazul intaiu cred ca sant deajuns cateva decenii, in cel de al doilea insa e nevoie de cel
Cred

putin un veac.
i in materie de
G. Hatzidakis, din motivp lingvistice
limbd medio-greceasca i neo-greaca Hatzidakis este o autoritate
in deobte recunoscuta2)
propune sfaritul veacului al 16-lea
sau inceputul celui de al 17rlea.3) Aceasta data cred c se
apropie mai mult de adevar. Pentru parerea ca. Erotocrit a fost
scris in cei din urma ani ai veacului al 16-lea sau in cei dintat
ai celui de al 17:lea, cred cd voiu putea sa aduc Inca o dovadd, cand voiu vorbi despre Vlahii din Epotocrit.
Restabilirea Si in privinta restabilirii textului lui Erotocrit, Xanth- '
textului lui udidis e influentat de patriotism local. Din multele
Erotocrit. manusctise ale lui Erotocrit, amintite de primul

editor, nu ni s'a pastrat decat unul singur, Harleianus 5644,

din 1710. Drept baza pentru restabilirea textului trebue luat
deci sau acest manuscris sau prima editie din 1713. Xanthu1) D1 Xantlzadidis e cretan, vezi Xanth. pag. XI.
2) Vezi Xanth. pag. LV.
3) 'Eptin6xpctoc... irpircet Nick tsilt )tocc&
'()),(etc TOG 1 1 aithvog". Xanth. pag. LII.

tie)

-ciXo

www.dacoromanica.ro

ToG 16 ij TOC;

18

didis se hotaraste pentru primele editii, din 1713 si 1737, totusi

corecteaza traditia dupa dialectul din Creta.1)
Mara de vechile editii amintite de Xanthudidis,2) se
Editiile lu,i mai afla in bibliOteca Academiei Romane in Bucuresti o
Erotocrit.
editie din 1802, cu titlul: Ilotwoc ipctruxbv Xey4tsvcv
'Epon6xpt-coc, crov-ce,Oiv 6:7To Tay 7COti

vipov,

riath

R.ETCGTUTCtOab

-ct v x(41v -nig

XCLI

1.1,Et&

7CZMN

Mt-ciag

cOyav6atcccov Bc-cUycov TO,/ Kop-col')

natoo r7i; KpiirtN. Necoa-d'

irctp.EXElocg acopOck6v. ,CaOr 'EyETETia't

1802 nap NocoXZw lauxel.Ttil g TIM NibitOy. Intocmai cu acelasi talu

citeaza Krumbacher3) o editie din 1804, aflatoare in biblioteca

statului din 1liinchen, pe care Xanthudidis de asemenea nu o

.in registreaza.

Rezumat din Erotocritul lui Cornaro.

Inainte de a trece la cercetarea traducerilor si prelucra rilor lut Erotocrit in romneste, dam un rezumat al operei lui

Cornaro, ca sd se poata urmdri mai usor schimbarde ce s'au

facut in romaneste. Acele locuri cari in romaneste au suferit
mai multe schimbari, le vom da mai pe larg.
Cornaro ne arata la inceput motivul ce 1-a indemnat s
scrie aceasta povestire. Schimbarile norocului, valmsagunle 5i
dusmaniile razboiului, puterea iubirii si frumuseteA prieteniel
l-au indemnat sa povesteasca cum s'au aratat toate acestea

in desfasurarea unei iubiri adevarate. Si a povestit ca s dea

si altora o pada", ca 0 prietenie adevarata si o iubire neprefAcuta. si Vara vic1esug invinge Wand la urm a toata piedicile.
In vremile vechi era in Atena un imparat mare cu numele
Iracli. Imparateasa lui se cherna Artemi i era prea inteleapt, dar

nu faced copii. Prin rugaminti dese catre cer si soare ins au

1) vezi Xanth. pag. CLXXXV ft CLXXXVI: Kpmx.cd 7c1potAXayotf

7.041 naplytipficag, de ex. TeXutv v, apoi 'cc', tat ?vitt tfjg, vg,
Pag, CLXXXVII : Aigyrng itb i f. a. Mai vezi fi schimbdrile numelor,
pag.367-370,fdrd sd mai amintim fi cazuri singulare din aparatului critic.
2) Xantlz. p. III,
3) Krumbacher, pag. 871.

www.dacoromanica.ro

14

dobandit implinirea dorintei, nascanda-li-se o fatA prea frumoasA

5i inteleaptA, cdreia i-au pus numele Aretusa

care a fost

crescutd cu foarie multd invataturA. lmpAratul aved multi sfet-

nici, dar cel mai de aproape ii era Pezostrat. Acesta avea un

singur fecior prea frumos si invdtat intru toate, pe care-1
ahem a, Erotocrit. De dragul tatdlui ski, impAratul il aved ca
pre un fiu al sat'. Mergand pe la curtea impArAteasca, Erotoctit
prinse dragoste de fata imparatului, robindu-se de la a vreme
, cu totul patimei sale, WA ca Aretusa sA stie ceva.1) Toate
incercArile sale de a-5i inndbusi iubirea, sant zAdarnice. Ocolirea
i
curtii impAratesti, primblrile, vanAtoarea neajutandu-i nimica,
se destAinueste prietenului sau Polidor, care it era ca 5i un
frate. Acesta cautA prin sfaturi sA-1 dezbare de aceastd iubire,,
care numai nenorocire poate sa-1 aducA lui 5i pArintelui sati,
caci cine a vAzut ca slujitorul imparatului sd fie ingAdult a
iubi odraslA impArAteasca ?! Erotocrit se hotArAste, la sfatul
prietenului sAu, a nu mai merge pe la curtea impArateasca, dar
ca sA-si mai aline focul dragostei ce-1 ardea, fi lua lAuta sh
dimpreund cu Polidor merged in fiecare searA in apropterea
palatului impAratesc, uncle isi vArsd focul inimii sale in cantece \
cu glas de privighitoare. In curtea itnpArAteascd toti ascultA
plini de admirare. Aretusa ii face cele mai alese inchipuiri
despre acest minunat cantret, asa incat focul dragostei o cuprinde Inca inainte ,de a I vedea. Imparatul, curios s afle cine

este acel cantaret, cla o masa mare, la care invitA multA fume
. si pe toti cantaretii, punandu-i sa cante, doarA-1 va cunoaste.
Dar nu izbuteste, 5i nici bucuria Aretusei de a atla pe alesul
inimei sale nu se' implineste, deoarece Erotocrit nu cantA la
acea masa'. Atunci impAratul trimite intr'o seard zece slujitoii,
ca sa prinda pe cantaret. Acestia, neputand s-1 aduca cu
buna, incearcA cu puterea. Erotocrit 5i Polidor insA pe doi ii
ucid, iar pe ceilalti ii Canesc si-i alunga.Numai doi scapd leferi,
de aduc impAratului veste despre strasnica vitejie a cantaretului,
pe care nici nu 1-au putut cunoaste, fiin,d si el 5i tavarAsul sAu
e

1) Pe Idngd cele Inprate de Xanth. pag. CXXXCXXXIII, flacesta

Inca un mottv luat din li,teratura populard. Conf. Erotopaignia ed.

Hesseling-Pernot, pag. =V. "Ayoupoc )(Ono ciyalta x'7 *1 ail, tb

stipet."

www.dacoromanica.ro

20

-cu masti pe obraz. Aretusa auzind ca.' e asa de viteaz, se

aprinde si mai tare de dragoste, cu atat mai mult, cu cat cantaretul nici nu mai canta de acu inainte. Banuind ca acele
cantece erau cantate de dragul ei, marturiseste dadacei sale
Frosina focul ce-o arde. Aceasta o sfatueste si o invat s nu
se lase- robita dragostei, dar fara nici un folos. Imparatul ia
masuri, spre a-I prinde pe cantaret, dar Erotocrit, care slabise
de dragoste, Meat si parintele sdu incape la griji, sfatuit de
Polidor, pleacd in streinatate, in tara Egripului,. cu nidejdea ca
poate ii va mai trece focul. Cheile dela palatul sau le incredin-

teaza maicii sale, cu mare rugminte sa nu le dea nimarui,

caci in saltarele sale are hartii pe cari nimeni nu trebuie sa
le stie. Maica-sa il incredinteaza cd nici tatalui sku nu i le va
da, dacd le-ar cere.
Aretusa, de dragoste, slabeste tot mai tare si imparatul
ca sa o distreze, hotarAste s facd o mare serbare la care sal
vie viteji din toate,partile, ca & se ia la intrecere cu lancea.
Biruitorul va lua o cununa de mare pret, fcuta chiar de mana
Aretusei. Aretusa se bucura de hotarirea imparatului, deoarece
are nddejde ea' la aceast lupta de intrecere va veni si viteazul ei cantaret. In timpul acesta, Pezostrat, tatal lui Erotocrit,
cade greu bolnav, asa incat trimite dupa Erotocrit, sa A intoarca acasa. Inca inainte de ventrea lui Erotocrit, imparateasa
cu Aretusa merg sa vada re Pezostrat la boala.
Maica lui
Erotocrit, uitand de fagaduinta data fiului ei, arata distinsilor
oaspeti gradina si palatul minunat al lui Erotocrit. Aretusa e
incantata de podoabele ce le vede. Zarind o usa tainuita, o
deschide si afla o cheie, cu care descuie usa dela odaia cea
scumpa a lui Erotocrit, unde isi scria el cantecele sale. Acolo
Aretusa trage un sartar si gaseste in el un cantec, de care isi
aduce aminte cd 1-a auzit cantat fiind de cantaretul cel misterios. Se face cd nu i-e bine si ea' are nevoie de odihna. Ramaind singutd cu dadaca, ia toate cantecele si mai gaseste si un
portret al ei, zugravit de Erotocrit. Astfel e lamurita pe deplin
despre iubirea ei, cu toata impotrivirea si cu toate interpretrile contrarii ale Frosinii.
and Erotocrit vine acasa si vede lipsa hartiilor, se inspai-

www.dacoromanica.ro

21

manta, ca.' Aretusa nacajita de indrdzneala lui, le va fi aratat

impdratului. Se face bolnav i trimite pe Polidor sit vada cum
e imparatul. Imparatul insa nu tie nimica i intreaba mult

elespre Erotocrit, aratand mare parere de rau, cand aude ca e

bolnav. Dar mai ales ii pare rau Aretusei, care 1 ea era de
fata. Polidor spume lui Erotocrit cele aflate, dar mai adaoge ca

Aretusa s'a aratat foarte manioasa de indrazneala

lui. El

nadajduia ca astfel poate il va indeparta de iubirea-i nenorocita.

Aretusa insa ii trimite lui Erotocrit patru mere, cari il fac indata sanatos, alungandu-i orice indoiala. Erotocrit se prezinta
imparatului, cu care prilej schimba priviri pline de inteles cu
Aretusa. Mergerile la palat se indesesc
iubirea crete tot
mat mare. (A vers. 1-2255.).
In timpul acesta se apropie i ziva serbarii hotarite de
imparatul. Erotocrit, cu toata impotrivirea lui Polidor, se hotara0e sa ia parte la lupta de intrecere. La aceasta lupta
mat vin urmatorli viteji : Dnnofanis, feciorul donmului din Mailene, Andromachos, feciorul imparatului din Anapli, Filaretos,
domnul din Nothoni, Iracli, domnul din Egripos, Nicostratos,
domnul Macedoniei, Dracomaehos, domnul din Corone, Tripolemos, domnul Sclavoniei, Liocaretrs, domnul din Axia, Spitholhondas din Caramanta, Pistoforos, feciorul imparatului din
iin

Bizant, Draeocardos, domnul din Patra, Chipridimos, feciorul imparatului din Cipru i Ilaridimos, feciorul domnului din Creta.
Se descrie alaiul, imbracamintea i semnul ce-1 avea zugravit
pe coif ftecare viteaz.
Haridimos, dimpreuna cu toti ai sai, fiind imbracat numai

in haine cernite, se povestqte pricina tristetei lui, care e urmatoarea : Mergand cu sotia-i la vanatoare, a adormit langa un
izvor. lar nevasta IR', temandu-1 cu o fata de cioban de prin
partea locului, se duce de langa el i se ascunde intr'un tufi,_
spre a-1 pandi. Haridimos visand ca un leu sare asupra lui, se
trezete, ia arcul i merge sa-i caute sotia. Vede o tufa mivandu-se, crede ca e o fiara, cla cu sageata i-i omoara nevasta.
De atunci cu toti ai sai umbla numai cernit.
Iscandu-se intre el i Spitholiondas un duel pentru o
sabie, Spitholiondas e ucis. Din cauza aceasta serbarea se

www.dacoromanica.ro

22

amana' pe a doua zi. A doua zi imparatul hotar4te ca Erotocrit

sa se ia la intrecere cu lracli, Filaretes i Dracocardos, apoi
Chipridimos cu Dimofanis, Andromachos, Liocaretis i Pistofo-'
ros, in sfAr*it Haridimos cu Dracomachos, NicostratOs i Tripolemos. Erotocrit, Chipridimos i Haridimos rAmAn invingatori.
hind et fret, imparatul hotAr4te sd se arunce sorti; cei doi
dintAiu se vor lua la intrecere, iar al treilea va renunta la lupt.
La sorti iese Erotocrit i cu Chtpridimos. Erotocrit ramAne biruitor i ta coroana btruintii, spre cea mai mare fericire a lui si
a Aretusei. Toata. lurnea II laud, intetind astfel focul Aretusei.

(B vers. 1-2464).
Aretusa ne mai putand sa' rabde focul dragostei ei, se
intalnete in tamA cu Erotocrit, intr'o cAmaruta langd un hambar impArdtesc, cu toate impotrivirile i sfaturile nesfAr*ite ale
Frosinei, care trebue s cedeze in sfArit. Odata Erotocrit cere
sa-i sarute mna. Aretusa ii refuzd aceastA gratie, mustrAndu-I,

dar ii sfAtuete s5. trimit pe tatAl sdu la imparatul, ca s o

ceard de flora. Pezostrat nu indraznqte, dar la urmd ,cedeazh
rugdmintilor stAruitoare ale hului sAu. Imparatul insA e cuprins de o mare mAnie pentru atata indrzneala i, drept pedeapsA,
hotdrAte Ca Pezostrat sa nu mai ias toed viata din casele

sale, iar Erotocrit in cel mult 4 zile sa piece in surghiun. Aretusa auzind hotdrirea imparatului, it chiamA pe Erotocrit la
intalnirea obicinuita i, in fata Frosinei, se logodqte cu el,
dndu-i un inel i jurandu-i unul altuia credintA pe viata

(I' vers. 1-1760.)

Imparatul banuind e trebue sa fie ceva la mijloc intre
Erotocrit i Aretusa, hotardte s'o marite in grabA dup feciorul imparatului din Bizant, de la care veniserd tocmai petitori.
Aretusa insd, cdreia un vis i-a prevestit nenorocirea ce-o ateapta,
nu se supune dorintii parintilor, pretextAnd cd nu se poate

desparti de ei. Imparatul necAjit de incapa'tanarea ei, o aruncA

in temnita dimpreun cu dAdaca ei Frosina, orAnduind sd li se
dea in fiecare zi numai putinA pane i apd.
Trecura trei ani, cand de-odata un mare rAzboiu se iscA
pentru o cetate intre impAratul Iracli i Vladistrat, impAratul
Vlahiei, care cu oOle sale ajunge arzand i jefuind panA sub

www.dacoromanica.ro

23

zidurile Ateneh Erotocrit, din tara Egripului, unde se afla in

surghiun, auzind de navalirea Vlali lor, merge la o vrajitoare,
,care ii a. 0 apa ce-1 inegre*te ca pe un arap, *i manat de iubirea Aretusei, pleaca sali ajute patria *i imparatul la nevoie.
la parte la mai multe lupte, facand minuni de vitejie i bagand mare spaima in Vlahi, iar, seara, dupa lupta, se retrage
inteun loc tainuit i neOut de nitneni. Vladistrat, bagand de
seama cd Erotocrit apare todeauna dupa inceputul luptei, da
porunca sa se faca o mare navala de cu noapte. Planul reumte. Impdratul Iracli i cu Polidor, pe care Erotocrit, la plecarea sa in surghiun, 11 Idsase drept mangaiere parintilor sdi,
ajung in primejdie de moarte. Erotocrit adus de vuetul neobicinuit, vine de-i scapa. A fost o batalie din cele mai groaznice.
Pentru inmormantarea mortilor se incheie un armistitiu de 12 zile.

In timpul acesta vine din Francia intru ajutorul lui Vladistrat

Arist, nepotul sau. In loc de a se mai bate oOle, se hotar4te

lupta dreapta intre Arist i Erotocrit. Imparatii se leag cu mare
juramant, ca acela al cArui reprezentant va fi biruit, sa se supuie cu toate ale sale impratului hiruitor. Dup o lupta grea i
apriga Arist cade mort, iar Efrotocrit e greu rnit. Lui 'Arist i se
fact un alaiu mare i frumos ; Vladistrat il bocete cu glas mare,
apoi II duce in Vlahia, ca sa-1 inmormanteze. (A, vers. 1-2022).

Cu mare jale i cu multa bagare de seamd, e dus i Erotocrit la palat i culcat chiar in Camera Aretusei. Dupa insanato*e, imparatul il face mo$tenitor, oferindu-i orice rasplata.
Erotocrit cere insa numai pe Aretusa de sotie. ImpAratul tiInd incapatanarea Aretusei de a nu vol sa se marite, se intristeaza foarte. Si in adevar, Aretusa II refuza. Atunci Erotocrit arata inelul ce 1-a primit la logodna. Spre a se incredinta
de iubirea Aretusei, ii spune ca. inelul I-a luat dela un tanar pe care

1-au sf4iat fiarele *i care a murit cu cuvintele pe buze : aTe-am

pierdut, Aretusa. Cu acest prilej, Erotocrit incredintandu-s&
de iubirea i credinta neschimbatd a Aretusei, i se descoper,
spalandu-se cu una din apele ce le avea dela vrajitoarea din
Egrip, i anurne cu apa care inalbea. La sfatul Aretusei, se face
iar negru, spalandu-se cu apa care inegrea, i merge la imparatul de-i anunta hotarirea favorahila a Aretusei, care e awww.dacoromanica.ro

24

dusa cu multa bucurie la palat. Erotocrit chiama si pe parintii

sai .5i in mijlocul nuntii, dupa ce face imparatului imputarj pentru toate cele suferite, se descopera iarasi, spalandu-se cu apa
cea fermecat. Erotocrit ia scaunul imparatiei 5i duce cu Aretusa un traiu fericit.
Poetul termina cu asigurarea ca' orice iubire credincioasi
se implineste cu bucurie i nimeni deci sa nu piarda nici la a
primejdie nddejdea. Apoi ii arata bucuria de a fi terminat
luprarea 5i jt o mica biografie a sa. (E vers. 1-1550 )

Erotocritul 'in literatura romneascA.

I. ivfarnuisisele romane5ti ale lui Erotocrit.
1

Manuscrisul A, Cel mai aproape de original e manuscrisul A..

copiat in Bucu- E ii. cvart, format mare, si legat in pieje rosie,
TIti,111'-1-787f impodobit j,i chenare aurite. Hartia e foarte
btina. Scrierea caligrafied, clesi e de net felon, totusi vine din
acear mana a Iogofeitului,Ionftei. Numele proprii i inttialele
pasagiilor .si ale versurilor, s'ant scrise cu rosu. Manuscrisul ale
224- fol;, numerotate de-coprist; si e bogat impodobit cu ilustratn
in colori, 132 la 'huniar, reprezentand felurite scene din Erotocrit.

Ilustrattile sant Mute de Petrache logolat, care la urind isi adaogd- si.` auloportretul. Acesta, ,de5i nu e artist pare sa fi fost
,Zugrav de_profesie, Precum dovedesc si ilustratiile din ms M.
Comparand aceste ilustratii cu altele dintr'un ms contiporan al
Alexandrie11), unele din ele, se dovedesc a fi conventionale,
altele.fiind !gate din viata, sant interesante pentru cunoasterea
portului boieresc; a riniformelor:. ostasesti 51, a harnasamentultti
din vrermiea'Iui Petrache
Ingrijirea cu care

a fost scris

impodobit manuscrisul,

arata ca era menit pentru o biblioteca thai distinsaIn posesiunea bibliotecd Academiei Romane a ajuns prin cumparare la 1920.

Manuscrisul A e relativ bine pastrat, au cazut insa foile

75 si 76 cu deScrierea luptei dintre Erotocrit si Fllaret i foaia
cu tragerea sortilor pentru lupta dintre Erotocrit i Chipridim.
I) Vezi ms 648 al Acad. Rom.

www.dacoromanica.ro

;_.

*ii vzi

iht,

.i'-4r z 4,1
...z,

itt4

...no 1,1

,-irra..a,,,.7

LAc

et aim
, l,-.
I ,r,s
,f 11414
jT. rct, v< , .77 zie.t,t, , -44 e IA( Jp,.2.9,,
-...1

)(

4-1,

1.?'
am,

n Pmet ,4
..

/to 44 I I 7 ' ,./9

i >17 ,

ef Ili 44,
4

..)

1...:

.. d

:glief 21.4%.44,- 54' Avij

--

):".--7 I

j"I &I ...14.4

e
'
e)74.-

j* '1"
rt.- timss!,, .

,'

4.41y)ia.a. , 26'6

c._,

147)24rj.4.1-'71--S07t1

a.

a.
.

-1/14 Co =.= ,f;.12e4 61/7"C-tgtigrO et ......

,N r) Sfr -

<,-.,r,

.i,

La i .717'?"W ,."..;.-...

63,,

."1/Y6a7, -iAor, i :4-7)5 .411.4.4,01,,,1 _se e, 7 4

a". cVt..."1.9 4.--, i , , , ...,,,,_ , ,,,t,,,, /,

r\r

711.:.

ti.;,:-S
,.., t .7, , 4.;74 ,
..
;'-..:A t idergr
.
,',
el
it4'
I
,f4z
9),
%,-7,-,-,./40-;,....1.1..,,z
f.4,.
75
5
1,7c,
Vt.tr:1
1.../ 4 A'
.
; ,.. .'
, ,.../
,
i'..
-r-J
I LI / 4 '
.'..a:
.5'
1
,
-,
77-L'a7771(
ecg
ffsf;
tt
zet"'4
ZIrm
,r '',,',' < , 'Z a---'
10 I. ,,-)
''
'
14sp.jj --,.,'"Ut t64-t .,:7" 6c4 77,7,1,1,2, <El*"
.72,9 A

Awe ft r 4.4 g.1 1

if?
dal?

.4 IA? 14

ete;
:6

,7

__

ft ..41,

rfP,

&

[..'

'S

7;

.4.,

c,

A
Ilustratiune Qin Ms. M. al NOULU1 EROTOCR1T.
Dacoromania I

www.dacoromanica.ro

25

La sfarsitul povestirii, pe foam 223v, se aflA insemnarea :

81arsit, lui Dumnezeu laudA. Zugravit de Petrache logofAt, pisah
log. Ionit".

lar pe verso al foii 224 care e nescrisA, se OA, scrisA de

aceeasi manA, notita : S'au scris aceastA carte ce sa numeste
Erotocrit in orasul Bucurestilor in zilele MAriei sale Nicolae Petru
Mavrogheni Voevod, let 1787 lulie 1."
Ceva mai jos, . se afld scrisa de alta manA, insemnarea :
1792 ghenar. 13 decand s'au fAcut pace Tnrcii cu Nemtii, domn
fiind in Bucuresti Maria sa Mihail Sulu voevod, pentnt care am
insemnat intru -aceastA carte 4Sse tie."
Pe pagina intaia a manuscrisului se mai insemneazA urmdtoarele : Kai T66 xt4toc iStov gv.o6

Tot; recopyiou
Accmdpaog ypccititoccmoii Tot', IleXonovviou.

A incepe pe pagina intaia cu traducerea in versuri a introducerii lui Cornaro, dandu-i titlul :

Istorie deosebitci.
A vremilor invartejtri ce sant toate cu schimbare
si a nenorocini intarnplAri ce sant nestatAtoare
A dragostei lantuti si mreje ce pururea lucreazA
si inimele multora rAneste st vaneaza.
Multe pricint au arAtatu vrednice de a se scrie

intre can s'au aflat si aceasta istorie,

Scrisa in stihuri asa lungi, date in tipar grecescu,

si vruiu si eu in limba mea pe larg se talmAcescu ..."

Continua astfel inca 10 versuri, pand in josul paginei, unde

pune un iproci i pe verso incepe din nou, tle astadatA in proza,
astfel : In vretnile vechi, pe cand stapanea Elinii si era imparAtitle
mai mici si mai multe, fost-au si la tara Athinii un impArat sangur stApanitoru ce-lu chema Iraclie.
Om foarte invatat si iscusitu, dupa cum aceasta numitA tara
Athina era. vesitA cum& ar fi fost scaunul invatAturii i a intelepciunel a toatA lumea. $i numit impArat Iraclie era vestitu Ili
alesu decat multi impArati at acei vremi.
Avea si imparAteasA ce o chema Artimila si era foarte ghizdavA si iscusitl si intrt amandoi se hrAnia o intristare a nerodirii
de fii".

www.dacoromanica.ro

26

Povestirea urmeaza, partea cea mai mare, in proza, dar si

cu intreruperi in versuri, si sfarseste astfel : StApAna si mutra
s'au fAcut Aretusa asupra fiilor sai.$i de acestu intelept nu- se pierde
viata nici decum si patima -lui. Cad copaciul cel -cu bun rod si
frumos inflorit, si in inaracini sa va naste, nimica nu- i stricA. Aceasta

este dragostea cea credincioasA, ca multe rAsplatiri cu nevoi mari

li s'au dat si nunta li s'au ispravit. $i fiisticare unde ce au invatat,
acum sA cunoasca si prin nevoi sa nu se piarza, ci totdeauna WA--

dejde sa aiba.

cel ce au ostenit, sA fie bun stapanitor si sa

i se ierte gresala aceea, care i se va cunoaste. Acuma au venit (annul, radacina isi cauta, caci prin multe adncimi ale apei au tre-

cut si de acum nu se mai nevoesti, caci vede cerul rAzAnd pamntul si se inchide luna astamparare si-au aruncat LArma. VAd
multi si nadajduesc ,a invete pe celea ostenitoare de mai sus
scrise, ci si eu nu, moiu necunoscut sA ma aibA, dar voiu sa ma
arAt cu totii si mA stie".
Ultimele trei fraze aratA CA sau traducAtorul n'a inteles
epilogul lui Cornaro, sau ci copistii traducerii romnesti au stri-

cat acest loc in asa chip, incat abea de se mai poate sti ce
vrea sa spunA.
Aceeasi versiune a Erotocritului romAnesc ca si A,
Manuscrisul o are si manuscrisul M. E in cvart, acelasi format
M cca 1790.

ca A, avAnd aceeasi legatura in piele rosie, cu

aceleasi podoabe si aceeasi hartie bunl ca si A. Scrisoarea nu e
asa de ingrijitA, se aseamana insA foarte mult cu cea a logofAtului lonita. Numele proprii, titlurile -i initialele pasagiilor sant
scrise de asemenea cu rosu. $1 M e impodobit cu ilustritd in
acelasi stil ca cele din A, cele mai multe parand a fi de-a dreptul copiate. A i M sant copiate dupA un arhetip comun si au
iesit cam in aceeasi vreme, din aceeasi oficina, o dovada ca
istoria lui Erotocrit era o carte cautata de multi si comandati
mereu.

11 s'a pastrat foarte rAu. La inceput au fost rupte cel pupa

14 foi, cari cuprindeau povestirea din cele dintAiu o mie de versuri ale Erotocritului. La sfArsit de asemenea lipsesc mai multe
foi, povestirea ajungS nd numai pAna la tAnguirea Aretusei, cAnd
travestitul Erotrocrit ii povesteste cum a ajuns in mAnile sale

www.dacoromanica.ro

27
inelul acliwAratului Erotocrit, pe care t-au mAncat fiarele. Din

restul foilor au mai fost rupte ca. la vreo 80 de foi, mai ales de

ace'ea cu ilustratii, indt n'au mai rmas decAt 136 de foi,

dintre cari unele pe jumAtate rupte, iar altele amestecate, nehind
la locul lor.
Lipsind inceputul #i sfAr#itul manuscrisului, lipsesc #'1 insemnrile obicinuite asupra copistului, precum #1 asupra locului
#i

a vremii unde #i cAnd s'a scris maul. Numai la pag. 86 un

cetitor,-al cArui nume nu I-am putut descifra, pune insemnarea ci

a cetit toat aceastd carte LI lulie 1821."

Paginile msului n'au fost numerotate decAt mai tArziu #i numai pAnA la pag. 76. Atuncia se aflau Inca mai multe foi la inceput, cAci prima pag. pAstratA e 28. Am continuat numerotarea
paginelor, fail insa a mai puted tinea seama de foile pierdute
ajungAnd astfel pAna la pagina 299.
Ms M inainte de a ajunge in posesiunea Muzeului limbii
i ()mane" din Cluj circulA in Bucovina, uncle nu se #tie cum
a ajuns.
Mai depArtat de original e B, care a fost copiat in
Mannacrisui apropierea Bucovinei sau poate chiar in Bucovina,
B din 1785.
dci la foaia 128v se insemneaza : AceastA carte
s'au scris ile mini in zilele prea luminatului Domnul nostru
lo Alocandru Mavrocordat Voevod la veleatu nagerii 1785
August 15. lar comandir Bucovinii IntAnberg gheniral-maior.
fonita TAutul". Pe foaia 124', la margine, e iarA#i isalit
loan Teat, cu litere latine#ti. In mai multe locuri se gAse#te
semnAtura .lui Iancu Scorfanu, care, la f. 12v #i 13r pe
marginea din lAuntru a paginilor, adoagA : Den ora#ul E#ului, de

loc este din Cordun", adecd din Bucovina.

La -sfAr#it se afi o listA a obrazelor din Erotocrit", confuzA
#i necompleiA.1)

Povestirea incepe astfel : ln vremile vechi, cAnd impAratea.

Elinii, era in targul Athenii un Ifni:It-at pe carele il chemd Eraclie
#i pre impArAteasa o cherna Artemii #i erau oameni foarte liuni
si invataci #i iubiti de toti ceialanti imparati. Dar ave #i o mare
grija #i voe rea, pentrud nu ave un ficior din trupul lor, pen1) Vezi descrierea lui B trt Blanu Cat. I, Fag. 352.

www.dacoromanica.ro

28

tru c imparateasa nu fkea copii 5i totdeauna erau mahniti de

aceasta". Continua nurnai in proza 5i sfar5e5te astfel : $i a5a au
5ezut ErotoCrit in scaunul imparatiei, giudecnd cu dreptate mare
i atata era de stra5nic i prea invatat, cat toti imparatii ceilalti
i

&e inchinau".1)

Manuscrisul Aproape cu acerea5i savinte incepe

C din 1800 pove5tirea in C.2)

sfar5e5te

51

Pe pag. 135, la mijloc, pe un loc ramas gol, se afiii isctitura Alexandra Leon, 1818 Oct. 15, iar la pag. 186 se gAsete
in C urmatoa: ea insemnare foarte importanta : Aceasta carte
foarte iscusita i frumoasa s'au scos 5i s'au talmacit de pe elineasca pe limba moldoveneasca de Hristodor loanu Trapezontu
eu am scos-o de pe ni5te tetraji ce era iscalit Vasile ot Boto5ani,
cine a fi, ca eu nu 5tiu i am scris-o dela 1800 Mart 22 !Ana
la 1800 luli 15, scriind-o pe apucate, cand n'aveam treabd, in 85
zile. Alexandru, logofat al sal-arid domne5ti ce am fost i taingiu".
Rani sant copi5tri cu atata con5tiinciozitate istorica-litcrard
ca logofatul Alexandru, cad el nu preget a ne da toate infor`matiile istorice literare cdte le poate afla despre povestirea ce-a
copiaza. Ne comunica cine a fost primul traducator, ne spune
c manuscrisul de pe care a copiat el, purta serunatura Vasile
ot Boto5ani, pe care lorga ii indentifica cu Vasile-Vaima0),ne mai
spune cand 51 cat a copiat i ne da amanunte I asupra persoanei sale, ca este logoratul sdrariei domne5ti 5i ca a fost
taingiu, adeca cel ce impartea tainul, Portia cuvenitd de sare.Va
sa zicd a fost distribuitor la sardria domneasca inainte -de a
ajunge 1ogordt.4)

C e scris cu 15 ani

Relaiia infra are aceea5i

c gi B.

mai in

redactiune a

nesc ca 5'1 B. Totu5i C nu

urma ca B

Erotocritului romae

copiat dupa B

deoarece C are o lista complet 5i corecta a obrazelor ce sant in

:storm lui Erotocrit, pe cand B are o lista confuza i defectuoasi
/) B Pala 1,27r

2) Descrierea mai amdnuntitd a lui C, In Bianu Cat. I, pag.

327--329. Despre acest manuscris vorbefte fl Gaster Lit, pop, pag. 130 p
Gesch. p. 339.

3) Vezi lorga. XVIII, vol. II, pag. 439 fi Gaster Gesch. p. 339.

4) Gaster loc, cit. a citit grefit tangiu".

www.dacoromanica.ro

29

Apoi B nu contine insemnarea importanta ce-am semnalat-o in

C. Dar e in afara de orice indoiala ca B si C au acelasi arhetip,
caci amandoua au o lacuna i un loc conrupt intocmai la fel.
Locul conrupt e urmatorul: Cand, la lupta de intrecere,') se impartesc vitejil cine cu cine sa se lupte,2) se face aceeasi confuzie. Lui Erotocrit I se dau adversarii lui Handim, iar acesta ramane fara adversari.3) Mai incolo frisk and se descriu luptele, fiecare se

lupta cu adversani sai ca in original. bar lacuna e urmatoarea :

Amandoua rnanuscrisele omit versunle E 1398-1438 din original,
asa ca. iese un nonsens. In original, linparatul o fenceste pe

Aretusa ca a lost atat de stanutoare in credinta ei fata de Erotocrit. Aretusa insa pretinde ca ea numai n'a vrut ad se desparleasca de parinti i ridicand sprancenele se face a nu sti nimica
de Erotocrit. In B i C Ins imparatul hiritiseste pe Erotocrit
la suirea sa in scaun, zicand : $i tu cu strasnica puterea ta si
chivernisesti toate imparatiile i crahle noastre si acestea zicand
Erotocrit isi incorda sprancenele si se facea ca nu stie ca-i Ero.tocnt si foarte se minuna".0
Pecand A i M ne dau o vetsiune a Erotocritulut
Manuscrisul romanesc, iar_B si C alta versiune, manuscrisul
b a din 1318.

ce I-am insemnat cu b a, ne da pan-a la foaia

10' ultimul rand versiunea din B i C, (ajungand pana la B f. 27r,

randul 9 de jos sau C pag. 39, randul 4 de sus), de aceea am

insemnat aceasta parte a manuscrisulut cu sigla b mic
91
Din mijlocul ultimului rand de pe foaia 10' pana la sfarsit
cuprinde aceeasi versiune ca si A M, incepand de la A f. 65,,
de aceea
rndul 7 de jos 8-au M P. 99 rndul 11 de jos ;
acestei parti i-am dat sigla a.
Manuscrisul intreg e scris de aceeast mana si are 2 foi
nenumerotate si 88 numerotate, de marimea unei jumatati de coala.
I) B ft C ti spun jocul giredului" sau cii ginturile". Vezi B f.
36r, C p. 54, 57, 61 f. a. Vezi 1 explicatia lui Patin Erot. II, pag. 160 :
Suittele erau tdmpe Si scurte, de puted sd le azvdrle ca jiretul."
2) Vezi distribu(ta corectei tn Rezumat.
3) Cf. B foaia 38r i C pag. 56 cu Erotocr. B vers. 1271-1298.
4) B f. 127r, C pag. 184. Cf. acelafi loc In A f. 220v : Cu multd
dragoste se faced Aretusa cd nu ytte aceasta mai denainte..51 cu multa
minte ce aved acea copild il-au radicat sprdncenele cu matte meftefugurz
qi cu ochi cdutdnd spre cer, ardtd cd se minuneazd fi aratd cd fard de
pre it este aceasta".

www.dacoromanica.ro

30

Au cazut foile 25-28, cupriozand convorbiri de ale Aretusei crt

Frosina i inceputul primei intalniri a Aretusei cu Erotocrit.
Pe pagina intaia a manuscrisului se afl insemnarea ulnatoare : Inceputul acestui Irotocrit sa faci in zilele preluminatului domnului nostru Scarlat Alecsandru Calimah voevod, 1818
octv. 8". lar la sfarsitul manuscrisului, foaia 88v, se insemneaza
urmatoarele : S'au isprvit la novemb. 28, 1818, scrisa de mine
pimion Pope. Apoi ceva mai jos : Din porunca D-sale sulger
8imion Oprisan) am scris acest Erotocrit, fiind eu sluga in casa
a D-lui. i s'au (scris) la targul Pietrii, tinutul Neamtului. i cine
s'ar ispiti, ca sa-1 fure, sa fie afurisit si blastamat de toti sfintii
si de maica Domnului nostru Is. Hr. si de mine pacatosul Simion Opripn". lar pe o foaie adaosa la sfarsit de legator, se mai
insemneaza cA acest Erotocrit au fost a protopopului si mi -I-au
825 genari 12".
daruit mie, iar cine s'ar ispiti sa-1 fure, sa fie .
Manuscrisul a fost mai nainte in Biblioteta centrala din
Bucuresti i de acolo a trecut in biblioteca Academiei Romane.3
Copistul lui ba a fost om Fara multa invtatura. Trece de la
o versiune la alta in mijlocul propozitiunii, fr sa bage de searnd
ca fraza ii ramAne incurcatd. Pe Aretusa o face imparateasa Franghii"2,; poeticul"

care e traducerea lui vortini ic. din original

ii

transcrie meren politicul", pana Ja foaia 35, cand baga de seama

gresala ce-o face. Paremiia" din fraza la vreme de nevoie, zice
paremiia, ca se cun aste prietenul cel bun"3) devine Irimie"4), iar
din tara Egripului"5) face 'tara Egepetului."6)

Povestirea din ba incepe ca in B i C si are acelasi sfarsit confuz ca si A. Copistul incepuse intaiu pe foaia a treia s
copieze traducerea introducerii din Cornaro, in aceleasi versuri
ca I A, afara de cloud pe cari le adaoga, si-a tras apoi pe
seamA si, fAr s termine introducerea, a Tnceput a copiA, incepand

de asta data de pe pagina intaia, versiunea din B. i C.

1) Gaster Chrest. II. p. 179-183 reproduce din a doaei fragmente.
Despre ba vezl i Gaster Lit, pop. p. 130 fi Gesch. p. 339.
2)b, fociia 1 r paginatia copistului.
3)A. f. 133r.
4)a, f. 41r.
5) A, f. 158r.
6) a f. 55r. La grefala aceasta 11 are sof flpe copistul unicului mann-

scris grecesc al lui Erotocrit. Vezi Xantlz. p. 90, ap. crit. la v. 201 fi 203
pi pag. 414 crc. 203: Typrcog.

www.dacoromanica.ro

th
Mara de manuscrisele de mai sus ale Erotocritului romaAlte mum- nesc, mai sant Inca doua, despre cari avem stire. Unul,
scrise.
.
din 1806, e msul n-rul 72 din colectia de mse a d-lui
M. Gaster in Londrao, iar din cellalt, care era de pe la 1800,
M. Eminescu a avut sase foi.2) lncepatul povestirii din
aceste foi a fost publicat de Gaster, Crest., II, p. 178-179.
Judecand dupa acest fragment, manuscrisul lui Eminescu cuprin-

dea o versiune a Erotocritului romanesc asemanatoare cu cea

din BCb, dar si mai prescurtata.

II. Traducerile omfine*ti aIe Erotocritului lui Cornaro.

Cum a ajuns Numarul relativ mare al manuscriselor, raspandirea
Erotocritul In lor, precum si prelucrarile ce le-a suferit Eratocrit
literatura ulterior in romaneste, Arat popularitatea de care
rontaneascrt.
s'a bucurat aceasta carte la Romani. Popularitatea
ei ne-o marturisete i Anton Pann, cand spune ca aceasta carte
Numa'n rurnaneste, 'Ana astadata

Nu s'a vazut Inca in tiparire data.

Dar tradusa in prosa la multi se gasege,
Si la alti in versuri ca i in greceste."3)
Astfel fUnd, nevrand ni se pune intrebarea pe ce cafe a
putut sa *riga la Romani poema romantica cretana care e Erotacritul lui Cornaro,

In literatura slava de unde ar fi putut ajunge la Romani

nu este nici o urma a

Erotocritului.:1) In literatura romaneasca,

Erotcrcritul lui Cornaro a intrat cu siguranta de-a dreptul de la

Greci.

Poema lui Cornaro, indata dupa aparitia ei, a devenit foarte

populara in Creta. Cand, in anul 1669, aceasta insula fu cucerita
1) Gaster Gesch. p. 339.
2) Gaster Lit, pop. p. 129 fi Gesch. p. 339, unde se spune cd e de:
pe la 1812, pe cdnd In Chrest. II, p. 178, cd e din 1800.
3) Pann Erot. I. cdtre cititorl.
4) Vezi indicele In Courriere, Murko, Pypin i Spasovic.

www.dacoromanica.ro

32

de Turci, multi Cretani Wand toiagul pribegiet, au luat cu ei

manuscrise de ale lui Erotocrit.1) incepAnd cu anul 1713, Eroto-

crit a fost sl tit:16dt in Venetia de repetite ori, aflnd astfel o

tare raspndire in toate, Wile, pe unde ajungeau oameni mai
culti de ai Grecilor.
i e in de obste cunoscut Ca atunci, cnd Turd cautau sa
inabuse, in marginile stapnirii lor, orice pornire culturala a
Grecilor, cele mai alese spirite ale elenismului s'au refugiat in
tarile romnesti.2) Mai- ales in timpul dommlor fanarioti, mare a
fost imigratia greceasca in Principate. In Iasi i in Bueureti au
existat, un veac *i jurnatate, scoale inalte grecesti.3) Cu Greet
invatati cari au abatut st au, trait pe partfantul romanesc, st
intre cari unit au fost chiar de origine cretana,4) a venit cu stguranta sl Erotocritul lui Cornaro.
Ca in romnete a fost tradus de-a dreptul dm greceste
ne-o mArturisesc sl manuscrisele A i C. A ne spune c aceasta
istorie s'a aflat scrisa in stihuri asa lungi, data in tipar grecescu si
vruiu si eu in limba mea pe larg sa talmAceseu".5)lar C: Aceast carte
foarte inscusita si frurnoas s'at( scos si s'au talmacit de pe
elineasea pe lanba moldoveneasca de Hristodor loanu Trapezontu"-,6
Hristo dor Cate sa ft fost acest flristodor loanu din Trapezunt,
care a tradus pe Eroctocritul lui Cornaro in romneste
loanu

Trapezontu.

and sa fi trait ?

Din Trapezunt, dar mai ales din manastirea Sumela de

l'anga acest oras, au venit multi calugari st invatati in tarile

1) Xanth. p. XXIV.
2)11mpowixa ZxES. p. 182-185 -..si. C. Erbiceanu, Bdrba(z culti greci

fi romdni f i profesorii dirt Academule din Iafi fi Bucurefti, Anal. A. R.

torn. XXVII (1905). Mem. Sect. ist. p. 143-178.
3) Vezi lorga Geschichte des rum. Volkes, Gotha, 1905, vol. II, p.
63 fi 65; Xenopol-Erbicianu, Serbarea fcolard . dela Iafi,:1885, pag.
98--105.
4) forger, XVIII, vol, I. pag, 520, nota 4 fi C. Erbiceanu,

culti etc. pag. 154.

5) Vezi pag. 27.
6) Vezi pag. 32.

www.dacoromanica.ro

Bdrbatt

,-

all
`4

a, .77-2 2 64;le
4 If:Arz;72s..n, ...cz.
I'm 4,4.40/
07ra
oz,,
,./.
f..--' c.77,v 6 f,iroxY11461. ,7''' ,.fr..); 4,6:41 7.1441)'--.4 4inz::dr)s-'
/ , v- ':;.,t,k.....,,
,
- .
z ,._
-

t , to

. ,...0 L a

, yA,f,t,a,..0

,-, ---'7..--i,

,,,,t,

it 4 -7 , 7,

,' 41.- -4 A-c,

,`,e,

i iictz Jx.o et ,,a, MA's? a/4:14 ii e...-'

Yi!

eV& 4 27-CLEA r tat,'

,,

ha1 es;,' 4, . /

. ..--

'114.1.2zPvt,

t,"

Az

m VC: n
- --7,- , r ,
.;_.

ft -

7/

e ntqj- 1

.1407ts.

04 A24 .
I

4:22-

.1.1-.

Ilustratiune din Ms. M. al NOULUI EROTOCRIT.

Dacoromania I

www.dacoromanica.ro

33

roudnesti. ') An de an, plecau din Trapezunt in Tara romneasci

si Moldova calugri dupd milostenii i ajutoare. 2) Dar nici pe
unul nu-I gasim avnd numele ffristodor loanu.
Un Zoutiattrig X. 'liodivvou TpanscoUvtcog a scris pe la 1780
in Constantinopol o culegere de citate, adunate din felurite carti.
Tot in acelasi an, il gasim semnnd la fel o scrisoare ce-o triI) Vezi Kup:axialr, E.yp. pag. 61 : IlccOivtoc 6 3IoXaczpEcr4 ;
p. 63 fi 67 :Zspctatb; 6 Kup.cvyrrx (lorga XVIII, v. I. p. 34) ; p. 83-84:
Othatopog 6 Nup.edivog: pi : Ilavocytdrulc nvo.ncek ; 97: TyvciTcog Xcare6pytog esoyou .(lorga XVIII, v. I. p. 59); p. 98-102:
aro:c -. 98:
rzeiviv.,g 6 rizoileveig (lorga XVIII, v.. I. p. 59); 104: '1(.64cvng 6 Tito.
p..s.vec'g
(Ilootoc867-cou),og-Kepailik v. I, p. 411, nr. 406); 105 : es6atopoc
X0act Ilizpou ; 107: Acgxpog /xpt5(3occ, fost secretar al lui loan Mau- ,
vrocordat fi Itivatatorul beizadelei (lorga XVIII, v. I, p. 465); 113 :
Kot4a:vog, care a scris In anal 1769 o istorie a mandstirti
Sumela ft rdncluiala slujbei sf. parinti Varnava 4i Sofronie, tipdritel-tn
Bucuresti; p. 120, nota 127 si p. 121 n. 129 : locf&vvylg 6 IDExov6tioc ;
123: reppiatog 11 113r1pt'ac ; 125: lEpeplocc IleptaispEckl;; 129 31 131:

ii9ov6acog

cDtX6.kog

Apxtp.atvapirq; , 144 : 'Avccvidc; Ico4ccvk ; 147 f i 148 : 'HX(c4;

KowaiiXoyXouc : 149 'Ito.vvrig Xo4rintopyfou ; 153 : repciatilog Aopyriv66,

care a obtinut de la Alex. Moruzi 400 ft de la Ghica, al Tarii romanesti, 200'de let ajutor anual pentru fcoala Opovt:crcilp:ov (Academie)
din Trapezunt. Dintre acestia Sevastos Chiminitul, Teodor Simion,
Gheorghe Teodor, Gfzeorghe Iponzends st Lazar Scrivas (adecd scriba,
secretar; Russo, St. ft Crit. p. 99-101) au lost directori sau profesori

at scoalei domnesti (academie).

Vezi fi Kuptcotik; 'Ica pp. 98, 140; 150, 152, 172; 173 ; BotyysMS71;
pp. 252-255 ; 257-261 ; 264-265 ; Idcaog Oa. p. 458-459.

2) Kuptcociall; Bcoyp. pag. 102, 'lat. p. 187. far Domnii (drilor

romdnesti Scarlat Ghica, Milzatu Racovitd, Alex. Ipsilantt au hotartt,

sd se pldteascli In fiecare an din veniturile salinelor ajutoare fixe de

100 lei argint M-tirei Sumelei. Vezi Koptcodalic 'fat. p. 141-147, unde
se dau hrisoavele domnesti i Btoyp. p. 128.

3) La sfdrsitul citatelor culese din Grigore Teologul se afld In-

seinnarea: iypicgaav

nap' ip.o5 Eoup.01-cri X. Toc'tvvou TpaneCounfou

:itoug cao-cutou ,cc410W Crv Aexegptou knattivou", adecd s'au scris

de mine H. loanu din Trapezunt dela mtindstirea Sumeld, la anal man-

taint 1779, 14 Dec. Iar la sfdrsitul culegerii : 'Ev ITEt cnotriptou ,ccOt'
eeppoD uo:pc.ou

tatocuivou iv Kwvatcotcvourc6Xit", adecd tn anul meliztuirel

1780, Februar tn Cpol. Vezi Lambros Cat. I, pag. 294 ms nr. 3256 si

ViacyieXIA; p. 263.

www.dacoromanica.ro

34

mite mitropolitului din Trapezunt. Pe acest X. Joy'evvou, Lam-bros if citqte Xo4rdivvou Tp174o5v.scog Eoup.eAtt-7N. 2) Cum Ind

pe acest l'oup.eXtrrig Ii intalnim Inca odata numai sub numele

X. Moup.eMrrig 3) i xor*1 nu se pune deck numai inaintea numelui de botez i nu inaintea numelui ca Eoup.sAft% buna oara,
care indica originea, X. nu poate fi deck prescurtarea numelui
de botez i nu prescurtarea apelativului xerM care arata ca cutare loan sau Grigore a vizitat locurile sfinte. Daca X. in X.

ar fi v4'71, atunci prin loA7vou s'ar arata numele de

botez al tatalui, fard a se indic I numeTe fiu'ui ; i doar despre
aceasta e vorba.

Dacd din X., care e prescurtarea numelui de botez, s'ar

citi liristodor, am primi numele traducatorulul in romanete al
Erotocritului lui Cornaro : liristodor loanu Trapezontu. Din
punct de vedere cronologic s'ar potrivi foarte bine. Caci cel mai
vechiu manuscris al Erotocritului romanesc B, care are aceini
versiune ca C, unde se amintqte Hristodor loanu Trapezontu
e din 1785, iar X. Icoavvou TparceUrccog a scris pe la 1780 culegerea de citate amintit.
Mest Hristodor loanu trebue sa se fi apzat dupa aceea in
Romania, caci pe la 1818 intalnim la 14 un mare negustor de
lipscanie cu numele Hristodor loan.4) Un alt Hristodor loan,
piobabil tot negustor, in Bucure0 se gasete inteun document
din 10 ivlaiu 1823.5)
1) Vezi r. A. PiAX71 xal M. llotX El'otocyp.ce rv
thov xc
iipOw xccv6vcov -caw Ts ciyfwv xoci 7CoLvevq4(ov '47-cocrrawv, etc. Atena,
1852, pag. Lce-tr, nota 1, unde e reprodusd scrisoarea pe care o semneazd :
'0 'raw eamptvea-c&cow, xcrcdc wtc aOt uv iAcixtatoc Loup.eAlvx

X, 'liocivvou, 6 Tparc4o6v-ccog.

2) Vezi Indicele in Lambros Cat. 17, p. 581.

3) Tb 7 cocpbv xetpfacov xivoi.) X. Eoup.iXtril lyypicpet iv 1-rr.
aoymp(ou Tel") ,atoe' (1805) -Accra [viva lcoouipLov." Lambros Cat. I. p.
287, ms nrul 3219 fi v91. II, p. 581 sub voce xcc*Jcwcivvou.
4) Vezi Teodor Vdrnav, Istoria viefii mele, scrisd la 1845, Bibl.
Minerva, 1908, pag. 57.
5) Filmic& Din istoria comerfului la Romdni, Bucupefti, 1907,
pag 317.

www.dacoromanica.ro

35

Traducerea romaneasca a lui Hristodor loan trebue sa se

fi Mut cam intre anii 1770 5i 1780, caci C, care e din 1785, e
un Inceput de localizare in romangte a lui Erotocrit. i aceast localizare cu greu se va fi facut de-a dreptul din
original de catre Hristodor loanu, mult mai u5or ins, precum
vom vedea mai la vale, de un Roman, dupa traducerea lui Hristodor.loanu, cam circula acuma de vreo cativa ani in romane5te.

Gaster spune ca die rumanische bbersetzung

Erotocrit a tost wurde nach.einer Prosaauflosung dieses Gedichtradus In roma.- tes hergestellt, jedoch nur die Erzahlung ist in
ne*te de dou ori
Prosa, die Dialoge und Briefe dagegen in Reimen") E o asertiune cam neldmurit. .'i in original 5i in traducerile roniane5ti, partea cea mai mare a poemei e in dialog,
povestire hind putina. In original scrisori nu sant de loc. Asernanarea dintre original si traducerile romane5ti e prea mare deck
sa se fi putut face dupa o parafrazare in proth. $i apoi nu avem
nici o 5tire din aka' parte, ca Erotocrit ar fi suferit in grece5te
o prelucrare in proza.
In romane5te, Erotocritul lui Cornaro a lost tradus de doua.

ori. 0 traducere, reprezentata prin B C b, ,a fost Vacua de un

Grec 5tiutor de_romane5te, Hristodor loanu Ain Trapezunt, precum

ne-o marturisege 0.2) Traducer& e scrisa in intregime in proza

5i a fost facuta dupa originalul in versuri al lui Cornaro, cad
desfasurarea intregii actiuni, afara de partile, unde se incearca
localizari 5i cari sant mai tarzii, se tine prea fidel, chin 'in amanunte, de original, deck sa se poata inchipui un intermediar
intre original i traducator. Tiaducerea lui Hristodor nu ni s'a
pastrat in forma ei primitiva, ci inteo forma prelucrata cu localizari. Asupra acestei prelucrari vom mai reveni. Traduckorul fiind
grec, se explica putinele grecisme 5i reminiscente clasice
ce se mai gasesc Inca, precum buna ot: In frunzile inimer3)
B f. 5 , 79r ; C p. 8, 115 i aiurea; dumnezeii Olimbului" B f.
98, , 107' ; C p. 141, 155.4).
1) Gaster Gesclz. p. 339.
2) Vezi p. 32.
0

3) Grecismul Jrunzile inimei" devine in ms Eminescu: ,lespizzle

inimer. Vezi avter Chrest. II. p. 179.
4) Rird ca Olimpula sd fie amintit in Cornaro.

www.dacoromanica.ro

36

Cealalta traducere, reprezentat prin A M a, a fost fcuta

deasemenea dup originalul in versuri al lui Cornaro, de tuf
Roman, precum ne spune -traducatorul insusi c aceasta istorie
a gasit-o scrisa in stihuri lungi, tiparite in greceste, i c el a
vrut s'o talmAceascd in limba 1ui. Traducerea e scrisA, partea
cea mai mare, in prozd i numai pArti mai mici, de obiceiu par-

tile cu un fond pronuntat liric

si

scrisorile, sant in versuri

felurite
Dar si in afara de mArturiile traducatorilor inii, Erotocritul
romAnesc, asa precum ni s'a pastrat in manuscrisele ce le avem,
aratA ca aVern a face cu cloud traduceri deosebite. Caci versiunea
A M a, dq,i e cea mai apropiat de original, totusi in unele
locuri diferd. i tocmai in aceste locuri versiunea B C b, cu
toate c se depArteazA cel mai mult de original, fiind un inceput
de prelucrare, reclA Intocmai originalul. Astfel }Jima cid in locul,
unde Haridimos isi omoard din nestunta nevasta, in original si
in B C b, cari redau toate amanuntele originalului, flaridunos
merge impreuna cu sotia sa la vAnAtoare, adoarme la margmea

unui izvor, nevastd-sa se furiseas si se ascunde in nite tufe

punndu-se la panda, ca s vadd, dacd nu o inseala sotul cu o
fata de pastor din partea locului. Haridimos viseazA c o fiard
II sfasie, se trezeste, ia arcul i vaiand miscAndu-se ceva, clA cu dou

sageti, crezand c e o hark i astfel ii omoar sotia 2) In A M a,

toat povestea e redatA mult mai pe scurt.; fAra toate amAnuntele.
Haridimos plead singur la vanAtoare. NevastA-sa se ia pe urma
lui in caretA, lasa careta inteun lac ascuns de lAngd stana cu
fata de pastor si se ascunde inteun crang din apropiere. De
.odatA vede pe Haridim venind dela vanat, i se pare CA nu e
ascunsA i ascunzandu-se mai bine, tufa se clatind . a. tn. d.3)
Alt loc de felul acesta e cel in care se descrie inceputul luptel
intre Haridilnos si Spitholionda. Acesta ii invinovAteste cA tatAl
lui i-a furat sabia, iar Haridimos spune Ca parintele salt a luat
sabia- in luptA dreaptk de la tatal lui Spitholionda. $1-atunci:
La spusAle Criticosului veni rnarturie insw ficiorul craiului de la
1) Vezi pag. 27.

2) B f. 24v-28r, C p. 35-40 fi b f. 9r-10r.

3) A f. 64v-66v f i a I. 10y-11r M p. 97-100.

www.dacoromanica.ro

37

Chipru care striA toat pricina, fimdca la Chipru se intamplase si-i

spusasa tata-siu cum au cursu galceava i ce viteaz s'au arAtat.

Criticosul atunci. Asijderea marturisira i toti ceilalti dupa auzite;
precurn spusasa Criticosul.

Impdratul:
Cautand catra Caramanitis zice : N'as fi vrut fatul meu""
s. a. m. d. 1)
E interesant c in aceasta versiune se adoagA amanuntut
ea lupta dintre paYintii vitejilor ce se cearta pentru sabie, s'ar
fi petrecut in insula Cipru ; i acest pasagiu chiar are in A ri
titlul deosebit de Istorie". Amanuntul acesta nu se afla nici irk
original2) nici in prelucrarile lui Fotino si Pann3) i nici B C
nu-I au, ci redau intocmai si pe de-a intregul locul din original : Dar inteaceste amestecaturi i mari vrajbi alergd multimea de norod i de voinici, ca sa vadd ce este pricina vrajbii
acestor doi voinici. Si auzind pe Spithalion caramanldu ce vorbi
i ce strip cu straviicii in norod, auzed i WA. seama ;i la vorbile
lui flaridim i WeptA i pre imparatul ca sa vorbeasca i poate

ca sa au

I ceva sa porunceasca. lar irnparatul cu mare liniste s'au intorsu I cu neajunsa i nemarginit intelepciune -Cu
fata catra Caramanlul i ii zice aa.

impearatul zice catra clanO :

Eu nu socoteam ca s auz astazi4) 5. a. m. d."

De unde o fi luat A M a amanuntul CA lupta dintre par)nth lui Haridimos i Spitholionda a avut loc la Cipru sau
cum de-a venit sa spune aceasta, nu se poate 5ti.
In sfarsit Inca un loc pe care traducatorul roman II traduce greit, iar Histodor loanu ii cla corect. Sant versurile :5)
Kp4ouv-T2) `Pflycz

vtec [tepec, r.2Z Xiuw - Tou

th rdim,

u-cciyali.
xan, XOCI t "ia v
Va sa zica, dupa biruirea lui Arist, Erotocrit fiind greu

Mg "Ca& TCSVVt% vaC

Cana, doctorii cercetandu-I cheama pe imprat de-o parte si-i

spun cu intelepciune, ca pe cincizaci de WO e sa se piard

1) A f. 6gr M p. 107 fi a f. 12r
2) Xanth. Erot. B vers. 913-920.
3) Fotino I, p. 203-204 ; Pann Erot.

4) B f. 3/v fi C p. 46.

11,

p. 60.

5) Xanth. Erot. E vers. 41-42.

www.dacoromanica.ro

38

i pe o parte numai sa scape." Ulristodor loAnu a redat Intelesul

corect, caci in B C se spune : O mie este ca sa mad i

una sa se coale,") in vreme ce traducAtorul roman scrie :Prea
puternice imparate, noi Cate 50 santem bucuro& sa ne prapAdim, numai ca sa ca;tige imparatia ta *i patria un giuvaer ca
acesta. Dar avem prea putina nadejde"2).
AfarA de aceste deosebiri, Hristodor loanu pune in locul
Vlahilor din original3) pe Unguri4) , pe cand traducatorul roman
ii pastreaza pe Vlahii din Cornaro.5) Mai face sa amintim inca, cA
B C b impArtesc povestirea prin multime de titluri, ca buna or :
,,Facem cuvant pentru scularea lui Erotocrit din boala,6) Venim

pentru adunarea feciorilor de imparat i acelor de crai *i a

altor voinici viteji,7) Pilda catra cei ce iubesc nivlerea,8) Purcedirea lui Erotocrit,9) Aretusa zice catrA Frosina10 . a. m. d.,

pecand A M a, pun ca i in original sau numai numele celui

ce vorbete sau calificativul ca: Impdratul, so/dal/I, sau in sfarit poeticul, traducerea lui =DI-clic
Traducatorul roman, a carui traducere ni s'a pastrat
Traducerea in mss A. M. a, trebue sa spunem ca in general
se tine destul de fidel de original. Pagini intregi
sant traduse aproape cuvant cu cuvant.") 1 ot4i trebue sA su.
bliniem cuvintele in general, cAci fiind vorba de o povestire
poetica desvoltata de multe ori prea pe larg, atat traducatorul

cat I copiatorii n'au stat pe ganduri sa redea mai pe scurt

unele locuri ce li-se par-eau prea amplificate, sa introduca modificari, sali adoaga reflexiile lor, sa scoata cuvinte, ba chiar
fraze intregi, daca nu se stingherea iritelesul. Astfel, de pilda,
descrierea luptei dintre Haridim *1 Spitholionda e redat mai
I) B f. 113r, C p. 164.

2) A f.190w fi a 1, 69
3) Xanth. Erot. A v. 851 arm.
4) B f. 10Ir, C p. 144.
5) A f. 159r, a f. 56v lq p. 213.

6) B f. 10r C p. 15.
7) B f, >Or, C p. 16.
8) B p. 87r, C p. 126.
9) B f. 91r, C p. 131.
10) B f. 94r, C p. 136.
11) Vezi bundoard Erot. A v. /-590 fi A f. 137v-151v, a f. 43 52.

www.dacoromanica.ro

39

pe scurt deck in original. I) Cate odata sant introduse chiar

inovatii, daca se credea ca ga ar fi maipotrivit, Astfel, dupl
terminarea luptelor de intrecere, la incoronarea lui Erotocrit, au
loc *1 dialoguri intre imparat *i Erotocrit, dialoguri pe cari in
driginal inzadar le-am cauta.2) Deasemnea *I scrisorile lungi in
versuri ce *i- le trimit Erotocrit *i Aretusa, sant o inovatie a
traducatorului roman.3)
.
Traducerea e scrisa, precum am sous, partea cea
_

Valoarea

literarg a
traducerii

mai mare, in proza, dar sant parti mai mid *I in

versuri. Versurile redau de obiceiu locul respectiv

din original.4) Totu*i uneori sant inspiratii de ale
traducatorului, dupa situatia data din Erotocrit.5)
Versurile sant slabe *i cu reminiscente din poezia populara ca
Apoi ma duceam acasa
Cu inima fripta arsa."6)
A M a.

Sau :

Ci ah, soare *i tu luna,

Ascult fa vreme buna,
Mij ociti sa biruesc,
Ce doresc sa izbandesc."7)

Proza nu e lipsita de valoare literara *i traducatorul izliute*te sa traduca de multe ori humus, in icoane nenteptate
i puternice.

..

Erot. A. versul v. 468 : A yv6awesccg, 11.,/S Eponac yci ye)4,

A xpoUet il face pe romane*te : nu *tie prirnejdia dragostei,

ca-i este urzeala dulce *1 batatura amara."8)
Vezi Erot. B v. 987 1238 si A f, 70r-73v, a f. 12v-13v Conf.
,fi Erot. A v. 2111-2255 cu A f. 46v-29v ; E v. 1-525 cI A f. 97r-101.v
a 1. 22v-24v.
2) Vezi Erot. B V. 2415-2458 f1 A f. 97r-95r, a f 22r.
3) A 1. 102r-108v, 112v-113v, 126v-129v, 14 r 137-147, 175-178.
4) Conf. Erot. A v. 705-710 cu A f, 16c; A v. 893-940 CU A f. 20
A v. 1195-1200 cU A f. 26r ; A v.1233-1264 cu A f, 26v-27r; A V. 1394
1410 cu A f. 30 f. a.
5) Vezl de pildd A f, 33v-34r unde tracluatorul adoage dela el
versuri, precum fl 1-ea inchipuit cd Erotocrot trebue sd le fi scrts sub
portretul Aretusel. Mai vezi fi A f. 37, 155v-156r ; a f. 54v f. a.
1)

6) A f, 107r,
7) A f. 161r, a f. 57v, M p. 217.

8) A f. Ilr

www.dacoromanica.ro

40

B u.123.04-0: Mac 31- 'ApeToriaa Si tinoper ve4 xo.,87tou neEt

all' icrTpoucpoyu4ouvTov aT6 'va x' et; 2' c1XXo nXeitt..

e tradus : Inteo asemenea patima se afla 1 Aretusa, in viler

de ganduri ca nu inchidea ochii toata noaptea,"1)
B u. 179-180 : 'Exi(n nob ili AO:Pcoas, xt-61Tot, 7ToXsth p.i xpNeL
bp.opcptot x'r 2daln TM ToO_Vtop Ta' EtxTivec apipct.

Traducerea romaneasca intrece chiar frumusetea originanalului. Caci in' original frumusetea ei intuneca !Ana i razele
soarelui",in romanete insa
Frumusetea ce iubesc este a lumii raza,
Soarele din lumina ei luand, lumineaza:"2)
In sfAr0 sa Mai dam Inca un exemplq:
B v. 531-532 : Tt Xap.TEtpciSoc Tat cpuntg iopixrrixa x' i'Mpou,
x' ia(Rwaa x' -ixderixoc, vec yeUro Siv ilizOpou.

Din scrisa norocului

lubii para focului,

Care macaf ca m'au ars,

Dar tot hu pociu sao las.

Vaz rapunere de .cap

i nici pociu nici voi sa scap."3)
Aceste_ putine pilde arata cA Iraducaforul nu era lipsit de
orice iscusinta literara. ,
Limba din povestire e cea din epoca fanariotilor, impeslr.
tata cu multe neologisme grece0 din acea vreme.4)
,

HI. Prelucriirile romilne*li ale Erotocritului

lui (..ornaro.
a) Prelucrarea din B C b.
Schimbilri Mss B C b ne dau un Erotocrit romnesc mod
*i

1oca1izari.

.-

ficat. Modificarile acestea sant de obiceiu locab-

zari mai mult sau mai putin pronuntate.

Fistfel, Erotocrit

firetusa cresc de copii mici la un loc in

1) A f. 63v. M p. 114-115.
2) A f. 55v.
3) A f. 64%
4) A fl /42r M A 186 : parigoriseascci ; f 159v : paraclinisi ; A 123, .

ploroforisit f. gv epthiriseasdi ; f. a.

www.dacoromanica.ro

,7

-7,7

`r-

ii

.
.(47

47,44
a Le ' a :Sle(4 "5 eirvh
,C4?

cV

3t1

tik:v

n .44/s/i,e2,s4'E.`

eto,,s
j:fz I,

y 1, 1 ,V3,;).

x4k4

4fr

eLmi-em

Exl

li 11( 61. rAljentfiAre 4; c

f jvc

..Cr

7.1

VO 1, n 4.4Y+42L.--b .eteof(

,../L,
x ca..4c'ir,cij4 If., .42

('

4)L)

It OLT-1, ,L.I. 'LI n ,7,4:1- &Or' Weaa

..

(NiN

)11

/,

a. l

c' t,*4

63.,c cev ,,,

.
(7eD i 4
.4r,00 .

If a 'AZ, eV- ezis ,r41. e44

Li.

eA,
r A.5t. r

eqpi a A. iat-b

1'23 V

"

4.01-4-;,24:3

Ilustratiune din Ms. M. al NOULUI EROTOCRIT.

Dacoromanta 1

www.dacoromanica.ro

41

harem, invatand la acelai dascal. Cand Erotocrit ajunge voinic,

imparatul il scoate din harem. Deprins hind sa stea de vorba
cu Aretusa, cearca intr'o zi sa .intre in harem, dar e opnt.
Intorcandu-se acasa cazn la voe rea i la grele i marl ganduri, ca s'au 'nebunit de dragostea Aretusei." Silintele sale de
a se intalnI cu ea hind zadarmce, ii face, de mangaiere, in
gradina, in mijlocul unui havuz, un chiosc frumos i aa in toate
zilele merged

se pedepsed in cliioF singur, Mcand stihuri

de dragoste Aretusei." Acolo a zugravit i chipul Aretusei ca i

cand ar fi fost aevea, de't nu tid mesteugul zugraviei. Nimica

insa nu-i ajuta, cad focul dragostei il arde grozav. lubirea-i
tainuita insa nimarui nu o spuned de frica imparatului i a
tatalui sa. u.

Ca la doi ani dOpa aceea si-a facut un prieten, tot fecior

de boier, cu numele Polidor. 1 se destainue5te, dar ,nici mangaierile i sfaturile acestuia nu-i ajuta mult. Dupa catva timp il
chiama sa mearga impreuna, la 3 ceasuri de noapte, sa cante
sub seraiul imparatesc. ,Canta din gura I din tambur. Aretusa
asculta cu insufletire.
Dupa mai multe seri, imparatul auzind i el, a chemat
zapciii curtii i i-a intrebat :, Supt saraiurile mele, 'carma este,
de nu pot SA ma odihnesc de cantarile betivilor ?" Un capitan

cu 8 strajeri sant trimii sa prmcla pe cantareti. Cei trimii incearca dinteodata sa puie mana pe ei cu puterea, dar Erotocrit
i cu prietenul sail taie pe trel, pe doi ii ranete, iar trei scapa
teferi. Ficetia raporteaza imparatului cele intamplate. Se intaresc pazele. Erotocnt trimite la curte pe Polidor, ca sa vada ce
se vorbete. De teama sa nu fie descoperit, asculta de sfatul
prietenului sail i pleaca la moie. Cheile dela chioc le lasa la
maica-sa, cu juramant ca nu le va da nimarui.
Dupd trei luni, Pezostrat, tafdl lui Erotocrit, se imbolnavete de moarte. Sant trimi calara5i din moie in moie, sa
gaseasca pe Erotocrit, Ca moare taica-sau . . . . iar par a-I gasi
calaraii pe Erotocrit, pentruca nu tiau in ce parte de Iv se
afla, i par a veni calarap cu Erotocrit, s'au insanatopt Pezostrat taica-sau.") $i a venit impkateasa cu Aretusa sa here1) Pdnd aici e reprodusd fl versiunea asemdatoare, dar mult mat

prescurtatd, din ins Eminescu, de Gaster, Chrest. 11, p. 178-179.

www.dacoromanica.ro

42

teseasca pe Pezostrat, ca s'a facut bine lesind la plimbare in

gradina, FIretusa zareste chioscul din mijlocul iazului i, la donnta el, maica lui Erotocnt, neavand incotro, ii da cheile de la
chiosc Aretusa pncepand stihunle de pe pereti, se face Ca are
nevoie de oclihna, trimitand astfel roabele afara i ramaind numal
cli Frosma, dadaca ei Uithndu-se la zugravelile de pe pereti,

zareste o cheie de argint Cu ea deschide un dulap, in care a

gdsit mte tetrap" cu stihun scrise de Erotocnt despre dragostea ei , iar in fundul dulapului zareste un cuiu de argint si
pe cuiu o cheie de aur Cu ea a deschis un sanducel de aur
cu diamantun i cu ranbatut cu rubmun si cu smaragdun
dun de rnargantare" In el, intr'o musama invelita, afla chipul
ei zugravit de Erotocrit Vazand ea toate acestea, s'a aprins
inima el, ca un foc lute ce arde, cu dragoste catra Erotocnt
si dintr'acel ceas, zi buna, par la impreunarea lor, n'a mai
i

vazut" 1)

FIstfel aproape intreg Cantul intaiu din Erotocntul lui Cornaro e

localizat si redat mult mai pe scurt Ospatul dat de imparatul

Iracli spre a descopen pe cantareti e scos afard, iar convorbinle

dintre Erotocnt i Polidor, dmtre Aretusa i Frosina sant parte
supnmate cu totul, parte date pe scurt de tot
Nunta dela sfarsit e descris ca o nunta romanedsca, cu
masa mare i multa veselie, care nuntd era nespus, si a
tmut nunta cincizaci de zile, facand si mare dunalma "2) De asemenea, cand Erotocnt s'a dat pe fatd, a poruncit imparatul s
se faca dunalma pentru venirea tui Erotocrit patruzeci de zile
si au aruncat la vreo anci mn de tunun "3) lar cand Erotocnt
se lupta cu potrivnicn, mai ales cu Anst, ii arunc in sus de
trei stanjeni, de intra cu capul in parnant, cand cad in jos, in
tocmai ca in luptele luu Fat frurnos cu zmen din povestile
noastre

Pe langd localizan, versiunea Erotocritului romanesc

din B C b cuprinde i adaogin noi FIstfel Erotocrit se
intoetrce acasa, dupa buruinta dela ipodromite", cu un alaiu aproape
Adgogin

B f 7r, C p 10
2) B f 125r C p 181
3) B f 126r, C p 183

7)

www.dacoromanica.ro

43

domnesc, a cArui descriere lipseste in original. Nou e sl alaiul

cu care e dus Erotocrit lesinat i rdnit, la curtea imparateascA,
clupd birumta castigatA asupra lui /inst. i indata au gatit
alaiu mare imparatesc intru carele alaiu era o mie -de mil de
ostasi imbracati cu haine verzi si rosii, care inchipuid mare
bucurie, era si o sutacincizaci- de mii de cpitani, si cu sAbille scoase, si erd sl nouazeci de mil de maiori i toti cu
straele vinete, iardsi cu sabiile scoase ... iar inairaea caretu
era. toti sfetnicii cu coroane imparatepi in cap ... au iqut Ina-

intea alaiului toti preotli dumnazdilor, cari tmeau in mantle lor

afumdtori, asisderea preotii cei mai tineri aveau in manile lor'"
faclii aunte, i voinicii cantau cu versuri ca de ingen_... tar
preoti erau ca la zece mii."0 lmparatul de bucuina biruinti i
a daruit fiecarui preot ate zece galbeni. i asifel 1-au dus pe
Erotocnt la curtea imparateascd.
..--Un exemplu instructiv cum Erotocritul romanesc erd modificat mereu prin addogin de la copist la copist, ne oferd ms C.
Copistul copiind aceiasi versiune ca in B b, and de bine la IV'
loc , potrivit sa facd 'un adaos pe care il sl pune in parantezd.
Dupa-ce adeca Erotocrit bagd spaima in Unguri, Vladistrat tine
sfat cu boierii si voievozii sal si clA porunca sa se aduca un prizonier, de la care sa se poata afld cine e acel arap (care e Erotocrit), caci poate
vor puted indemnd sa nu se lupte sau
poate vor izbuti sal atragA de partea lor, prin daruri ori ca.
1-om face vreun voievod intr'o tard care a cere el din celea ce
sant supt, stapanirea noastra. ... $1 asa, dup cloud zile s'a prins
ornu si au luat limbd dela el, cumcd nu she de unde vine si
uncle se duce" si nici clue este.2) i astfel abia se hotaraste sa
se dea lupta desdemineata, inamte de ce vine Erotocnt pe campul de lupta.
11

Povestirea din mss Bebe numat ip

Valoarea lite-

proza

i e sdperioard celei din mss A M a. 'Versurile

raril a prelucrrii B C b. monotone

sant scoase cu totul, dialoagele

plictisitoare, plangtoare sau moralizatoare sant date in rezumate scurte sau chiar suprimate. Iiici nu

' lungi

si

I) B f. 113 C p. 164-165; conf. f i B f.764r, C p. 93,

2) C p. 146-147.

www.dacoromanica.ro

44

mai poate fi vorba de o traducere a Erotocritului, ci de o repovestire i prelucrare a poemei. Povestirea devine astfel mai
zglobie si mai vioaie i se -citeste usor si cu placere. lar limba e

rnult mai curata ca in A M a. Grecismele fanariote1) sant aproape disparente fata de numdrul lor din A M a.
Provine Erotocritul romanesc, aa precum ni s'a
Autorul
pdstrat in mss B C b, chiar dela Hristodor Ioanu
prelucrarii din Trapezunt? Nu credem ! El a facut o traduB C b.
cere care cu sigurantd Ca tined seama mai mult de
original decatrprelucrarea. i apoi schimbarile au caracter prea
local, decdt sa fie fcute de un Grec din Trapezunt. Povestirea
prescurtata i modificat prin localizan provine dela unul din
copiatorii de mai tdrziu, care trebuid sd alba' i oarecari inchnari hterare. $i acesta nu poate fi decat Vasile (Vdrnav) ot Bo-

tosani pe care-I amintete ms C. Familia Varnavilor a fost

doard o familie de literati.2)

b) Filerot i Antusa.
Schimbkile Erotocritului romanesc nu s'au oprit la
forma pastrata in B C b, ci au continuat. E
poluavest1rii
mai presus de orice indoiala ca. scrierea popular&
e
t din
cu titlul Fileret ci Antusa, care, in cele dintai deErotocrit.
cenii ale veacului ,al 19-lea, a circulat mult in
manuscrise, iar mai tarziu a fost i tipdrit, nu e deck o prelucrare schimbat i addogit a Erotocritului lui Cornaro.3) Ca i
Erotocrit, I. Filerot, bineirazut ;,I cinstit pentru destoinicia si slujSAmburele

bele sale, la curtea impkatului Eladei Periandros, e iubit de

fiica acestuia, cu numele Antusa. Ficeasta neputand sa-si ascund

patima ei, este cunoscut de una de insotitoarele ei, cu numele

Lucsandra, care indeplinege intocmai rolul Frosinei din Erotocrit. 1 ea incearcd intdiu sd 9 abata pe antusa dela patima ei,.
prin fel de fel de sfaturi i indemnuri. Vdzand insd ca totul e
1) B f. 94v, C p. 136 : parataxis, B f. 24r, C p. 3 4, 6. f. 9r: metahirisefti.
2) lorga XVIII, vol. II, pag. 432 -433, 432 nota 3, 439 nota 13 .,si 6.
0 spite" genealogica a familiei Vdrnav, in care se gdsefte cam spre sfdrWu( veacului al 18-lea, un Vasile, vezi la D. Z Furnica, Din istoria
Comerfului la Rom. Bucure.,sti, 1908, pag. XIIIXIV.
3) Vex! fI Gaster, Lit. pop. pag. 129-134

www.dacoromanica.ro

45

zadarnic, se schimba in sfatuitoarea si pdstratoarea tainelor ei.

Filerot, incurajat prin biruintele cdstigate asupra dusmanilor imparatiei, cari de astadata sant Persii, iar nu Vlahii sau Ungurii,
i pus la cale de Antusa, intocmai ca si in Erotocrit, trimite pe
prietinul d'u iklexandru, care e o figura stearsa a lui Polidor,
la imparatul, ca sd ceara in numele sdu mana Antusei. Impdratul necajit foc de aceastd indrazneala a lui Filerot, il tnmite
in surghiun, iar pe Antusa hotardste s'o marite in graba dupa
feciorul impAratului diR Atena. Antusa impotrivindu-se, iar impratul auzind ca ea iubeste pe Filerot, porunceste s'o duca si
pe ea in surghiun la o capiste elineascd ce era intr'o pustietate,
iar pe impdratul Atenei il roaga s alba' addstare, de oarece
_Antusa ar fi bolnavd.

In timpul acesta, toti imparatii ai cdror feciori fusesera la

un zalfet dat de Periandros, ii ce'r incuscrirea. Periandros se
hotaraste de astadata pentru feciorul imparatului din Macedonia,
fuind el mai puternic. Ceilalti prind mnie asupra imparatului Ela-

dei si pornesc cu razboiu asupra lui.1) Se ia hotrirea, ca sd se

lupte numai Cate un viteaz din partea fiecarei imparatii. Imparatul Eladei cla veste in toate partile intreband ca cine s'ar prinde
sa se lupte pentru impdratia lui. Vestea a ajuns pdna la Filerot care

se afla tocmai in India. Fiindu-i mild de patria sa, porneste spre

Elada. Mai intaiu

insd se schimba in arap, spalandu-se cu o
_
apa ce-o luase dinteun izvor fermecat Drept rdsplata pentru
biruinta ce-o Mgdclueste impdratului, necunoscutul arap cere
sa-1 dea de sotie pe Antusa. Inca inainte de lupta, se face logodna. La schimbul inelelor, imphratul se minuneaza de
inelul dat de Filerot, si facand penerghie inelului, fiind
foarte zarif, vazit marca cu numele lui Filerot."2) Intrebat de1) La fel, feciorti de impdrati jigniti de a nu fi prinitti ginerl, se
pornesc eu rdzboiu i In basmul romdtzesc Fdt frumos cu pdrul de

aura. Vezi P. Ispirescu: Legende sau Basmele Romdnilor, ed. noud ilustr.
Minerva, Bucur. 1908, vol, I, pag. 240. Tot afa fi pag, 203 din acelafi
volum se aseamdnd cu F pag. 4. De altfel credem a ft observat la Ispi-

rescu fi unele Intorsdturi de frazd pe cari pare a le fi luat din Filerot

fi Antusa (conf. Is)). vol, I, pag. 190 cu F pag. 29), ceea ce se prea poate,

deoarece ins F a fost in posesinea lui P. Ispirescu. Vezi Bianu Cat.

vol, I, p, 439.
2) F pag. 207.

www.dacoromanica.ro

46

unde-1 are, spune ca de la Filerot, pe care I-au mancat fiarele

Jalea Antusei e foarte mare) iar Lucsandra o mangaie.
In ziva hotaritd pentru lupt vin toti feciorii de imparati..
cu mare alaiu, imbracati 5i impodobiti ca 51 vitejii can iau
parte la yxioarpcx din Erotocritul lui Cornaro. Intaiu vine alaiul
feciorului de imparat din Atena. Acesta a fost logodit cu o fata bogata de boier. (imb land ins& 51 cliipa Antusa, le pierde pe aman-

doud. liceasta patanie a lui e inchipuit printr'o zugraveala pe

coroana lui. E un camp frumos cu o floare 51 cloud albmi. Albina nu vrea sa meargd la floarea de Ihnga ea, ci a5teapta sa
tread fortuna de langefloarea cea mai frumoasd, de la cellalt
capat al campului. Dar floarea de langd clansa se vesteje5te de
prea multa arsurd a soarelui, iar cea de la marginea campului
se frange de ploaie 51 albina ramane paguba5a de amandoua.1)
Dupa aceea vine alaiul lui Emilian, feciorul imparatului
Traciei. Acesta foarte se planisise la nevasta unui boier, Fevrome. i ea cu mult meste5ug ii in5ela pe amandoi. Plecand
ei amandoi odata la vanatoare cu imparatul, nevasta lui Fevrome vrand a face
celui dintaiu al ei ibovnic odata voia
751

cu tot 5artu1", il chema la ea. Emillan insa de dorul iubitei

sale, furi5andu-se de la vandtoare, o prmde, 51 de atunci umbla
numai cernit 5i numai vrea sd 5tie de dragoste muiereascd,
5tiind c e arridgitoare 2) $i astfel vin 51 ceialalti feciori de imparat, i anume "feciorul imparatului de la Crit, Sparta, Italia,
Corint, pe care-1 chiarna Lisimach, i in sfar5it Evghenie, fe-

ciorul imparatului din Macedonia, fiecare cu povestea si zUgraveala sa, cari sant plasmuite dupa zugrdvelile si eovegile
vitejilor din cantul al .2-lea al Erotocritului.
La lirma apare Filerot; el e imbracat in haine albe, spre

a arga ca negreata ce-o are e numai pe de-asupra 51 nu din

fire. In fata coifului isi zugrAvise 51 el istoria sa inteacest chip :

In jurul unui foc stated un 5arpe mare. In gura tinea o pasare de-o aripd. Pe de-asupra focului zburd alta pasare. De
I) F p. 214.

2) F pag. 215. E Wait cd povestea lui Emilian a fost p1dsmuitd

dupd Mania lui Haridimos din Erdtocrit.

www.dacoromanica.ro

47

fum insa cea de jos nu o putea vedea. lar sub zugraveala erau
stihurile:

Cu tovara am venit, vrand sa ne 'ncalzim la foc,

ne-au apucat pe loc.
Tovaraul au scapat Dar eu tot ma chinuesc,
Dar cu o anpa ma lupt i gandesc sa biruesc." 1)
inteo zi Filerot invinge pe patru viteji, iar a doua zi pe
ceilalti patru. Se face nunta. Imparatul il intreaba one e.
Filerot spune o poveste asernanatoare cu povestea lui, apoi
scoate din san o sticla cu apa de cea alba, se spala pe obraz
se face albu ca intaiu, Inca il cunosca I imparatul 1
Dar arpele au simtit

toti ceilalti, ea cu adevarat el este Fillerot " 2)

Rezumatul acesta arata pana la evidenta ca in Filerot i
Antusa, samburele povestirii a fog luat din Erotocritul lui Cornaro. Chiar I numele eroilor filerot i Antusa e format dupa
Erotocrit i Aretusa Precum Aretusa e cea cu virtute, astfel
si Antusa e cea ca o floare inflorit i precum Erotocrit e
cel pus la incercare de zeul iubirii, tot aa I Filerot e cel ce
iubege pe zeul lubirii.
Motive le luate din Erotocrit au fost a,p oi reRepetari *i
petate
i amplificate. Astfel in Filerot i Antusa
amplificgri
ale motivelor duvnanii nal/Mese de doua ori asupra Eladei.
luate din
Filerot avand oaste putina, ca sa-i doboare, inErotocrit.
trebuinteaza felurite stratageme pe cari autorul
cu siguranta le-a luat din vreo scriere populara. El tie ea
lovitura intaia trebuie s'o faca bine, 'cad dupa aceea li se moaie
dumanilor harzul cel falnic i semetu i ai notri dobandesc
indrazneal. 3) De aceea imparte oastea in patru parti, dand porunca numai uneia sa se bat, iar celelalte sa intervie din ascunzipil lor numai cand le

va face semn. Peste putine zile

vazura pe Peri ca o negura viind asupra lor, asemanandu-se

intocmai lacustelor, ca numai Cu aburii cailor putea sa fi inecat
pe bietii Elini." 4) Filerot insa avand, aa zicand, rezerve mereu
1) F p. 227.
2) F pag. 249. Rezumatul dat pand.21ci cuprinde mai ales paginele

120-250 din F.

3) F p. 113.
4) F p. 114.

www.dacoromanica.ro

48

proaspete,41 birue. Cand s'e face catagrafia celor cazuti, sant

din Peri 25.(10-0 morti, 8000 , raniti, 3000 luati robi, iar din
Elini 250 morti, 200 raniti. La a doua luptd, Filerqt face gropi
acoperite i, amagindu-i pe Peri in locurile cu gropi, iar4i ii
invinge. lar a treia oara imbraca o parte din oastea sa in 'port
strein i Per0 crezand c sant ajutoare noi, o rup la fuga.
Deasemenea 1 in lupte de intrecere, hlercit se luptd in
doua rauduri. Inainte de lupta ce-am vazut cd a avut-o cu pe.
titorii Antusei, a mai sustinut una cu un viteaz strapie, numit
Carol: lmparatul adeca vazand pe Flierot atat de destoinic in
dregatoria camarWei cei mari",1) a vroit sa-I incerce, daca
1 la lupti e tot aa dd destoinic. De aceea poruncWe lui Leonat,
mai marele oOrilor, sa-i aduca vre-o 20 de voinici, cu cari sa
se lupte Filerot. Autorul tine sa-i arete cunotintele sale, cand
ne spune numele tuturor acestor voinici cari sant : Cimon,
Diodor, Comod, Petian, Lefstimia, Casandros, Lisimah, Nicanor,
Ilionim, Selefc, Filip, Carol, Lionor, Arestofor, Prohor, Prov,
Alexandru,, Tindar, Priscu i Lichin.2) Filerot bruqte pe doi,

apoi rane*te de moart pe Carol care, hind cel mai tare, se

oferd sa se lupte in numele tuturora
care in laudele sale
i

ingamfate e un al doilea Spitholionda Caramanlau din Erotocrit.

Prelucratorul nu se multumete ins numai cu

ceea ce-a aflat in Erotocrit, ci adaoge I elemente
noi in povestirea sa. Naterea Antusei e povestita
supt influenta Alexandriei, cad pe imparateasa, pe care o chiama
fltalia de asta data, o dobandete nu numai in urma rugaciunilor ce le faced cla o cdpite elineasca, unde erau dm idoli
ai dumnezeilor Apolon i A mom>, 3) pi i prin interventia travestita a unuia din preotii acestor dumnezei.
Lucsandra t and cla Antusei povete cum sa se poarte, ca
nimeni sa nu-i cunoasca dragostea, ii insira mai multe povete
cari par'ca-s scoase dintr'o carte de buna cuviinti. Astfel la
Athlogiri.

pontul, al 4-lea ii spune : Catra toti ai casei arata-te cu dra1) F p. 14.

2) F p. 15-16
3) F p. 5.

www.dacoromanica.ro

'-`---4

ikefA ATM.

.4 V

t Arts

Ig-Z4

.1

-1

Al.
4, A

...4"{

,1

,t

_Os 10 TA lt

"Va milt ay

A V4. .ti

Y
yr.1,

P(1

0,q, ff eN
t a 4(14,
AG;
?A

.-ii"

t fit

L-4,=.

'

..-

,...

AU* AAA 4
(N..,

Jo i 7, X Ala Ills

IC

cl

clot%
geic 1- f. V Pt:

4.f.

a rfl.

44 Re-* 0
^1

AQ/SA.

-cat, VI4

-cal

;fp

4,

4c4 zi (
Aras

2.

3!A ?it
C.

,-.7

;1?"11101.11MaNnt.

z. -.401V;V:. tr 44.

24 ...A 4,,

..-.71

eI

<

IA

ir t JA.A1; '

a ins 9t,4,4pf........v

444 .

.Z.:11,..4-1--

,I 1 ' .-: raw

44 If,4

.,

z4..

et

4, 4 7? t

at I, _A( a 5 riff ei..9.4 :: .kt ,60

414 .,`

A,:

f 4 fj 2.1

A-Aft4 1:4

Sit 4 CS A ZA itt:A4AS

.4 k, a:z7,-....

*,I,4 (75
el.
n<1
i,
61 au to-ta" o A
N1 ,) .:22.

gs. 97.(1c..124117..le Is f dr as
p et

4 ArT "A

4...,

1
alclIt7t,
x
a it, btavA---.40. 41 ,44 _...g.t.

silt

4'

t tb-ff TttAI:',44 410*et

-ell 71$0 140 4 t f

Ar,4

a t 12 etV

e,

it t A 4 C474

f.

41,

J,121..

ziCiA

CifiPpy4 44

,..4

, 4., tit% ,,, A 1,4,2,A4i S

.
d

gl, ,

Ar 441.1114

at, rjut4

, 1-rt4 .444"4 A 4

, <4
4noi.

4 41r

.ily nevi: to iezi. PN

4 4112r 4

,,A4 tt'37.

,,,,....

,....1 " 614 Il. ,...,

,1

5, X 1

i.4

1....,

::AlZatfic

4.--2

-9.f,tTszt

'.41..4' .

"AA

Ilustratiune din Ms. A. al NOULUI EROTOCRIT.

(Autoportretul Logoflitului Petrache)
Dacoromania I.

www.dacoromanica.ro

49

goste, iar nu o deosebi mai mult catra cel de care ai interes,

nici vorbi cu acela mai des, nici in oapt la ureche, cand sant
I ceilalti fata, ci pre toti ca unul sa-i aibi, cnd vor fi toti la
iar and te afli cu cel ce-ti tie taina; atunci vorun loc,
bqte fdra sfial,
pentruca de vei arata dragoste mai mull&
inaintea tuturora numai unuia 1 cu acela vei vorbi mai des
sau ii vei spune cevai prin tain, toti ceilalti intra in banuialr. 1)
Adaosul cel mai mare e insa povestea originei lui Filer&
*i a aventurilor lui Filerot e fjul lui Agathon din Thiva, care s'a
distins in slujba lui Periandros. Dupd moartea lui Agathon,
Periandros scrie voievodului din Thiva, Antipatros, sa-i trimeat
pe careva din t1rma0 lui Agathon. Acesta insa a ldsat in urma-i

numat un singur fecior care de zece ani urmeazA la Athena

invataturile celor mai vestiti dascali. Astfel ajunge Filerot la
curtea lui Periandros.

Catva timp dupa biruinta c4tigata de Filerot asupra lui

Carol, Imparatul face p vanaloare mare. Filerot se ia dupa o
ciuta i se ratcqte, ajungand pe varful unui munte. Acolo gsete o coliba cu o matus battand inlauntru. Aceasta ii spune:
Voinice, cum ai cutezat de ai venit in varful acestui munte
i nu ti-au fost fried, caci sant cincizaci de ani, de cand locuesc
singurd inteaceasta coliba ; i om n'am vazut !Ana acuma
decat pe tine. Ci la de te du de aici, ca eu sant inchinata unui
smau foarte puternic din pantecele maicii mele i de va yen
i te va gasi aicia, piei I tu I eu".2)
indreptat de matua din coltbd, ajunge la malul marii,
unde nite corabieri din China, il iau in corabie. Dupa o furtuna
i naufragiu, scapa' pe-o bucata de lemn la tarm..Mergand mai
departe, ajunge la un foior, minune de frumos, dar fermecat,
de al lui Solomon. Caci de-o data incepe a vul i a VIDA i a
ie1 fum, iar el cade mort la pamant. Cand se trezete, e in
varful unui munte. Temandu-se sa nu-i fi schimbat i chipul
<cdupd multe asemenea intampl'ari ce au gdsit in carti scrise".3)
1) vezi F p. 161-163.
2)

g p. 54-55. Motiv luat de prin povegi.

3) F p. 57.

www.dacoromanica.ro

50

se uita intr'o fantAna i se vede arap ; cu cat se spala, CU

atat negreata lucete mai tare. Un cioban il scoate la Atena,
unde se prinde sluga la un negustor.
In Elada, imparatul il cauta in zadar, iar Antusa, de dorul
lui Filerot, se imbolnavete de moarte, incat imparatul o lass
cin mila marilor dumnezai..1) Filerot, auzind despre boala Ani banuind adevarata ei pricina, vine la Elada. Dupa ce
scapa din temnita, unde fusese aruncat de strajeri, se introduce la
curtea imparateasca drept doctor. .imparatul II duce la Antusa
si-i fagaduete orice, numai s'o facd bine. lar Filerot ii spune
mai intaiu sa-mi dea mana Maria Sa domnita, ca s vaz \Tana
cum ambla, i apoi voi al-Pa imparatiei tale parerea mea in

"tusei

adevard> 2)

Si aa Filerot luand voe dela imparatul, se scul

i merse langd Antusa pe- care apucandu-o de mand, prea putin

o tina, cd i se inmuiase tot trupul, invrednIcindu-se la un lucru
care in alta vreme prelsu anevoie 1-ar fi dobanditd> 3) Facandu-i
cunoscut cd Filerot traete i e prin apropiere, Antusa in 40
de zile e pe deplin sanatoasa lar Filerot necajit pleacd mai

departe, spre a-si gasi leacul, ca sa scape de negreata-i ,b1Astamata. Caci ramanand in Elada, ma aseaman cuun om flamand,
cand are feluri de bucate bune inaintea lui i durandu-1 gura,
nu poate sa manance, sau Cu un oi bu Kira vederi care intra
intr'o gradina..impodobita cu feluri de pomi i flori frumoase,

dar nu le vede, ci altii spuindu-i, el se intristeaza. Mai bine sa

iau lumea- in cap, sa ma duc, unde ma vor duce ochii. SA .umblu

din loc in loc i din tail in tard, !And xoitt gasi un leac, ca

sa ma albesc Trebuie sa gaseSc vre-o buruiana sau apa pe

la atatea academii ce voiu intalni. prin locuri straine, sa-mi cureze negreala ti upului, sa ma fac albu ca intaiu. Si atunci
lesne ma voiu intoarde aici, fie din cel mai deprtat loc.', 4) Ajungand

in tara PerSi-lor, se inscrie intre ostai i ajunge hiliarh. Pornind Perii rzboiu asupra Elinilor, oastea tabarate odath
intr'un loc, in apropierea caruia i se pare lui Filerot ca se afl
1) F. p. 64.
2) F. p. 76.
3) F p. 77. Asemeinarea cu Erot. f V. 679-686,1483 1498 e veiditei.
4) F p. 101-102.

www.dacoromanica.ro

51

muntii cei fermecati, unde a fost innegrit. Cercetand locul, da

peste cloua fantani clocotitoare. Vara degetul in una. Se frige,
dar se inalbeste. Vara in eelalta. Apa e rece dar I innegreste.
Ludnd dou vase cu apa de aceasta fermecata si doi soldati,
supt pretext ca merge in iscoada, trece in tabara Elinilor
Iuand conducerea ostilor, bate pe Persi.
Autorul istoriei lui FiIerot si a Antusei nu s'a mulCaracteri- tumit numai cu modificarile i adaosurile aratate,
zarea eroi- el a schimbat
l caracterizarea eroilor principali.
lor.

E drept ca

ore-cicxtvccre

vac

Xiy.r,1

xat

si in Erotocrit

irCQVE Tcpeot'

TpOito 7cXcdc 'llopcpUrepo xal Tax-ctxo yupso1e0),

in istoria lui Filerot insa Antusa e prea indrazneata in asemanarea cu prototipul ei. Ea ochii dela dansul nu-i lu, a
doar se va uit sl asupra ei, sa-i arete vreun semn. Filerot insa fiind si din fire rusinat, alta, neavand i nici o
stire din cele

ce ea ganded, sta

cu

capul

plecat in jos,

neuitandu.se nu numai la dansa, ci nici la imparatul, pand

and isi ispraved treaba si iesed afara."2) Ca sa-i dea de amscut dragostea ei, Aretusa se face a scapd un mar i, camel Filerot i-1 ridica, ea Il strange de mana. Filerot e nu numai timid
in ce priveste iubirea Antusei, ci I prevazatof. El ii arata ca
dragostea lor nu poate aduce decat numai nenorocire pentru
amandoi si de aceea
Decat in urma. caire

Mai bine acuma ferire."3)

Antusa insa stie cum sa-1 incurajeze, cautandu-1 chiar in
chioscul lui, unde aflandu-1 dormind, ii face imputari in mai
multe scrisori Ca e un somnoros.
Analiza sumara ce-am facut-o, a aratat, ea' Istoria
Valoarea
lui Filerot si a Antusei" e o compilatie in care culiteraril
prinsul principal il formeaza partea luatMelin Erotocritul lui Cornaro,Aceasta compilatie nu e facuta intotdeauna
in chipul cel mai iscusit. Stangacii i naivitati nu lipsesc. Adaosurile i schiMbarile numeroase precum i amplificarea si repetarea acelorasi motive fac ca desvoltarea actiunii sd fie in11 Erot, r v, 601-602. Adecd: Aretusa a fost cea dintdiu care a
tnceput sd vorbeascd tntr'un chip foarte frumof ci cuviincios,
2) F. p. 31,
3) F. p, 43.

www.dacoromanica.ro

52

curcata si oarecum greu de urmarit, revenindu-se de malte ori la

acelasi loc. Povestirea e scrisa, ca si in Erotocritul romanesc
din mss A M a, in proza si in, versuri. Proza cuprincle partea
covarsitoare narativa, versurile fiind rezervate pentru partea lirica. Versurile de obiceiu sant slabe si rar intalnim o scaparare poetica. lar daca o intalnim, e o reminiscenta din poezia populara sau un loc comun, ca invocarea naturei, asemanarea cu soarta turturelei, ce-si pierde sotuP) s. a. Proza e superioard versurilor si autorul lui hlerot da cate odata dovada de multa indamanare. Emotia Antusei de pilda, cand
aude dela imparatul ca Filerot, pe care-I credea mort, trI5este,
e prinsa cu maiestrie : Antusa auzind aceasta dela tatal sau,

de bucurie mare i se parie) ca atunci s'au ndscut in lume. Si

nu sti de ce sa se apuce si ce sa faca, ca iese afard, apoi
iar intra in casii, edea cate putin jos, apoi iara Se ridica si
se plimba si iar sede si iar se mai scula Sta in vorba cu
Cate cineva, una incepea sd spuie, alta ispravea ; in scurt, intocmai ca o iesit din minte, petreca intr'aceea zi. lar noaptea
nici cum nu inchise ochii pana in ziva, nefurandu-i-se gandurile de la Filerot. De fared pe cate cineva din boierii palatului,
tot Filerot i-se pared ch. este. Si de-odata sta in loc cu fata
obrazului schimbata, incat si slujnicile 'o pricepura, dar nu stiau
ce-i este bucuria."3)
Limba mai are Inca putine grecisme fanariote ca : parigorisi4), pliroforisi5), metahirisr), ipolipsis7), prohorisese), distihie9),

pe langa cari incep a se furisa acuma si neologisme ca amurezati10), bagatela II), s. a.

Cine o fi fost autorul lstoriei lui hlerot si a Antusei, nu
avem nici o inchcatie, atata putem vedea din povestirea lui ca
_

F. p. 190-192.
2) In F : mirei.
I)

3) F

p, 118-119.
4) F p. A
5) F p. 52, 94.

F p 81, (01
F p 165
8) F p 103
9) F p 104
10) F p, 249
11)LF p 204
6)
7)

www.dacoromanica.ro

53

a fost un bar= citttor al cartilor populare i un bun cunoscAtor al Alexandriei

Istoi ia lui Filerot i a Antusei in forma pe care
Mann serisele am analizat-o mai sus se pdztreaza in ms F din
Istoriet jut Fi- anul 18371) Manuscrisul cuprinde mat intaiu o
lerot *1 a An- introducere asupra putern amorului i apoi pot usei Ms F
din 1837
vestirea incepe astfel Pe vremea Elinilor eta

tin impArat la Dada, anume Periandi os, foale .

tare i puternic, incat prin tot tmutul i locul i pe la toate celelante impttii i se dusese vestea i fietecal e se temea de dansul Acesta neavand mci o suparare despre met o alta impdratie, petrecea o viata foarte lina i Fara grip, bucurandu-se de
norocirea imparatlei sale Dar pe langa bucurie beamed intru
sine i o nemarginit intristare pentru nerodire de fii, caci imparateasa era stearpa i nu facea cop" 2) Iar sfaritul povestirn
e urmAtorul Deci toti de obte bucurandu-se si inveselindu-se,
se prelungi desfatarea nuntil doua saptAmani in ospdturi i iocurl i luminatii, pe toate ulitele Apoi ramasera tinern locuind
impreuna 1 dezmierdandu-se ca nite patimai din copilarie lar
eu privindu-i de departe 1 ravnind la petrecerea vietn lor cei
de catrA toti amurezatii vrednica de lauda, m'am indemnat de
am scris istoria vietli lor
Dar cel cu umilinta pe cel cititor, gasind vreo greala
intru alcatuirea cuvintelor acestei istorn, de va ft patima, sa
o treaca cu vederea i sd-mi dea iertAciune, pentru ea un patima nu

poate cunoaste grealele unei acestei istorn, ca unul ce in aceasta gradina desfatandu-se i printeinsa primblandu-se, poate
sa vazd maracini, ci se va Ii pripait langd flori Iar de nu va ft
patima, sd nu ma ocarasca cd ma supar Sfarit "
Un fragment din Istoria lui Filerot i a Antusei sa
Msdatnef
pastrat
i in ms f, nedatat, avand btlul Istoi ia lui
Filerot, partea adoua, tomul s al 2-lea 3) Dupa scrisoare, f e mai nou ca F Fragmentul incepe cu Iar dupa ce

trecu vreme la milloc i de Filerot mci o tire nu avea" i ear1) Descrierea mat ameitzuttfitd a lut t In &mu, Cat vol I, pag, 439

2) F p 4,
3) Vezt &ants Cat vol II pag '336

www.dacoromanica.ro

54

e*te cu iata iti ardt printr'aceste ponturi cutn sa urmezi, ca

sa nu gre*e*ti : A) Cand" *i raspunde paginilor 133-161 din
F, avand aceeasi redactiune. Totu0 f nu e copiat dupd F, deoarece pe pagina unde inceteazd, are insemnarea pand la fata
189", adecd a copiat clintr'un ms pand la acea pagina, ceea ce
nu se potrivqte cu V. Ms f cuprinde din istoria lui Filerot *i
a Antusei partea unde Lucsandra descopere iubirea Antusei, precum *I sfatunle *i indemnurile ei, de a se rasa de aceastd iubire.
Alte manescrise.

Atard de F f, se mai gase*te in colectia de mss

a d-lui M. Gaster in Londra un . ms nr 181 care

contine Istona lui Filerot *i a Antusei.1) Manuscrisul e probabil din 1826.2) Alto cloud manuscrise 0 anume unul
de pe la 1819, in posesiunea lui G. Lahovari, iar cellalt in po-

sesiunea lui Odobescu, le aminte*te tot Gaster, fail a spune

insd precis, dacd contin Erotocritul romanesc sau Istoria lui

Filerot *i a Antusei.') 1 H. Sihleanu a avut de la Boliac un codice abscelaneu din 1826 care, intre altele, cuprindea 0
cateva poezii sub titlul Noul Erotocrit", fara text in proza..1) Se

vede ca aceste poezii erau traducerea poeziilor adaogate de

Dionisie Fotino in al sat' Niog 'EporcOxpirog", caci numai a*a,

titlul Noul Erotocrit" i*i pbate avea explicarea sa. In sfar*it

mai avem *tire Inca despre cloud mss ale lui filerot *i Antusa.
Unul din 1810 se afla in posesiunea unui domn Nae Stancescu,3)
iar cellalt, din 1813, a fost al lui Nicolaie Hagi Gay/ill Ciurcu
din Brapv.4)
Istoria lui Filerot *1 a Antusei a fost tiparit dup
Editiile Is- manuscrisul lui Nae Stancescu, la 1857 in Braila,
toriei lui de R. S. Campiniu. E aceeasi redactiune ca 0 in
Filerot at a F. Modificdrile introduse de Campiniu, ceea ce inAntusei.
susi o marturise*te in prefata, sant putine *i fard
nici un gust, iar forma ce-a dat-o povestiril, e o forma. imposibila. Un singur exemplu o va dovedi in de-ajuns. Antusa lui
Campiniu se plange impotriva sortli vitrege cu vorbe ca acestea :
Ah destinatie vra*ma0,
Spune-mi ce sant eu cuIpa*d,
Sall rdmaiu indatorata
A-ti sluji ca o servanta."51
Exemple de acestea, in versuri *i in proza, se pot scoate
din redactiunea lui Campiniu cu duiumul.
1) Vezi Gaster Gesclz p. 339.
2) Vezi Gaster Lit, pop. pag. 131.
3) Vezi Campiniu p. VI.
4) Vezi Filerot Si Antufa, Ciuzeu, Brapv. 1900.
5) Campanili pag. 8.

www.dacoromanica.ro

55

Campiniu a avut cunoOnta de Noul Erotocrit" al lui

Fotino sau Anton Pann, cam in prefata spune in acelasi fel, ca
cele povestite nu sant in m)sui a a avea vreo influenta rea
asupra tineretului, ci din potriva pot sd-i serveasca cu pilde
bune.1)

La 1900 s'a tiparit, dupd manuscrisul din 1813 al lui Nicolae Nagi Gavriil Ciurcu, in biblioteca populara a librariei
Ciurcu din Brasov, o cartulie cuprinzand fragmente jn versuri
de la inceputul Istoriei lui Filerot si a Antusei, i anume 'Ana
la ratdcirea lui Filerot cu prilejul vanatoarei imparatesti, supt
pretentiosul titlu : Infocata i nenorocita dragoste a lui Filerot
si a Antusei, o povestire foarte frumoasa in yersuri, pastrata
din batrani." Fragmentele sant amestecate intreolalta, tiparite
gresit si din ele nu se poate face nici o conclusie asupra manuscrisului, ce cuprins avea.
Alta editie a lui Filerot

Antusa, inteo forma plrescurtat,

a aphrut la Buzau in 1878, scoasa iarsi dinteun manuscris si

prelucrata de Ecaterina Jantil.2) Regref c aceastal editie n'am
putut-o gasi nicairea.
Manuscrisele destul de numeroase, precum I editiile tiparite, arata c Istoria lui Filerot 5i a Antusei era o carte populara care se cited foarte mplt.

V. Noul Erotocrit al lui Dionisie rotino.

Tot in Romania, Erotocritul fui Cornaro a avut parte
5i de-o prelucrare in greceste i anume in xma'apsUouacc,
rafraseaza E vorba de Niog 'EparcOxpvrog de Dionisie 1otino,3)
pe Cornaro
tiparit la Viena in 1818, in douh volume4), cu frumoase ilustratii, cari au devenit apoi populare pentru infatisarea
eroilor din poema lui Cornaro5)

Fotino pa-

I) Conf. Cdmpiniu p. V. cti Fo"tinot vol, I.p. 'i Pann Erot.introducere

2) Vezi Gaster, Lit, pop. p. 129-130.
3) Despre viata i scrierite lui Dionisie Fotino, vezi Iorga, XVIII,
vol II, pag. 104-106, XIX vol 1, p 125 fi Iorga; Contributil la 1st.

lit rom. An. Acad. Rom. Tom. XXIX, Mem Sect. Lit. (1906) pag. 1-8.
De addogat ar mai fi cd s'a ndscut In Palea Patra tn Pelopones (vezi
Fotino p.

.1;

unde semneazd : Atovocgog Ourret,v6g 6 bc 11caoccov Iloccpcov

Tip iv 11EXonovnaIcp 'Axdaocc) a fast unvestit cantsrerfi a scris multe

carti de muzicd bisericeascit. Anton Pann, care a fost elevut lui Fotino,
avea cea mai mare admiratie pentrii maestrul seiu, scrund despre el

cd a fdcut fi alte versuri originate care-1 vddesc cd a fost an bun

istoric, poet fi ritor". Vezi Ant. Pann: Basul teoretic fi practic al muzicei bisercefti sau gramatica melodicd, Bucurefii, 1845, pag. XXV, XXVI,
fi XXVII, nota I.
,4) La tnceputul vodumului al 2-lea se dd lista pr6zumerantilor, tn-

sirati dupd rangurile slajbelor ce le aveau.

5) Xantlz p. VI.

www.dacoromanica.ro

56

Fotino nu aminteste nicAiri numele lui Cornaro, totusi in

prelucrarea sa in ce priveste cuprinsUl poemei, se tine in tocmai de original, cel mult doard, dac ici colo, cateva amdnunte
mai neinsemnate sa.fit trecute cu vederea. Astfel bund ord, Fotino nu aminteste cd Erotocrit si Polidor purtau mdsti, cnd se
duceau sA. CArite seara la palatul impdrAtesc1); sau nu spune
dorinta Aretusei, ca Erotocrit sa.' ias cel dia urmd la sorli, spre
a nu mai lua parte la lupta de intrecere ce a rAmas sa" se dea
intre cei trei biruitori, ca nu cumva s ise intmple vreo nenorocire.2)

Fotino schimbd insa limba, inlocuind dialectul cretan cu

limba literard neogreaci. Povesteste apoi mult mai pe larg si
intercaleaz o multime de cntece, incAt numarul versurilor i
asa destul de mare in Cornaro, la Fotino spot este in mod considerabi I.

fntroducerea si epilogul lui Cornaro, Fotino le suprim, in

schimb in introducerea in prozal ce-o pune inainte, st5rue asupra pildelor celor bune ce se pot scoate din Erotocrit3), iar in
locul epilogului incheie cu felurite coruri, imitate destul de neiscusit dupd corurile din &lama anticd.4)
Cornaro transpune poema sa in antichitatea clasic5., nu
paradeazd insa cu cunostinti clasice, precum o face Fotino
care schimbd numele populare ale persoanelor in nume clasice
si asemAneaza pe Erotocrit dintr'odata cu toti eroi clasici, ca
Achil, Ercule, Odiseu, Perseu . a.,5) ceea ce numai valoarea literard a pi elucrdrii sale nu o spoj-ete.
1) Conf. Erot. A v. 617 cu Fottno v. I, p. 55, Pann Erot. I, p. 43.
2) Conf. Erot. B v. 2251-2262 cu Fotino, vol. I,p. 296, Pann Erot.

II, p. 148. Mat face so amintim di Fottno, probabil Indemnat de patriotism local, pane in locul lui Dracocardos, care e din Patra, perm lui
Fotino,pe Dracomachos sd fie prtetenul sOlbatecului caramanldu SpitIzoltondas. Conf. Erot. B v. 1028 f i 1221 cit Eottno, V. I, p. 210-211 fi
220, Pann Erot. II, p. 67.
3) Vezi Fottno p. a_il, Pann Erot. inttoducere.
4) Vezi Fotino, vol. H. p. 375-384 f i Pann Erot. V, p. 103-110.
5) Conf. Erot. B v. 1261-1266 1437-1352 cu Fano vol. I. pag.
223, 227, Pann Erot. II, p. 79, 83 fi Erot. A V. 1527-1550 cu Fotino, vol.
I, p. 104, Pann Erot. I, p. 89, unde se spune cei pictura Aretufei fdcutd
de Erotocrit, de ca fl de Apelles.

www.dacoromanica.ro

57

Lui Fotino i s'au i fAcdt imputAri grele pentru felul, cum

a fAcut prelucrarea sa.1) In adevAr, Fotino cu toate cA Ant Pann
if clA certificatul de bun poet,2) n'a avut scAnteia divinA a poeziei f a stricat efectul ce ni-1 lasA poezia addvarat i comunicativA din poema lui Cornaro, and o parafrazare prozaick%
Totui nu merita judecata aspr ce i-o -face Xanthudidis, cad.
cu drept cuvAnt, insusi Xanth. adoage cthtb .tc) tonvepa rizj;
inovjg Toe.
,

Prelucrarea lui Fotino trebue judecat dupa spirituf

vremii, cAnd a fost scris. Limba in care e scris Erotocritul lui

Cornaro, n'a fost Inteleas5, de bunA searn5, nici ce multi din cititorii sAi greci din Bucuresti, darA mite de cititorii romAni tiutori de greceVe. BAnuim cA I Grecii Il citeau mai mult in.
traducerile romAneti decit in dialectul cretan.3) CA prelucrarea
lui Fotino a fost urmArit cu interes, o dovedete marturisirea
sa din prefat, cA la-1ndemnul TCov

Bouxoupecrthp Wig BXax(aG,

Daoy(lmov xoct auyev6jv ?am [Lou s'a hotArit sA nu pstreze aceeai for-,
mA metricA, precum e in original, ci sd o varieze.4) CA a adaos apoi si

multime de cAntede, mai ales dp iubire i de jale, n'a Mout decAt

sA cedeze gustului vremii. CAci cat de gustate erau aceste povestiri interminabile de dragoste nenorocitA, ne-o aratA faptul,
eh' panA.-chiar i traducerea prelucrArii lui Fotino, fAcutd i tipAritA de Ant. Pann, a fost copiatA i circulA in manuscrise.5) lair

caiete cu cAntece de felul celor introduse de Fotino in prelucrarea sa, circulau multe.)
Fotino introduce aceste cAntece (cpayoUaccc) ca seProvenienta renAzi cntate de Erotocrit supt palaturile ImpArA osti

ant ecelor
introduse
de Feline,

Opt seri de-a lAndul cAntA trotocrit cAte un cAntec de dragoste, aratand iubirea-i putemica i neno-

rocitA sau preamArindefrumusetile iubitei sale. CAnct

Erotocrit pleaca in streinAtate, trei zile, dupAolaltA cant&
I) Vezi Xanth. p. IVV, CXLVIII fi CLXXIII care o rzumefte
crspiPAcoatg ToG TCp(OTOTU7COU (maltratarea originalului).

2) Vezi pag. 76 nota I.

3) Astfel ins A a 4 fost tn biblioteca unuia dintre prenumerantit
din Iafi la Noul Erotocrit al lid Fotino, anume Gramaticul Glzeorghe
Lascar din Pelopones. Vezi pag. 26
4) Fotino vol. I, pag. y'
5) Vezi mss 3205-3208 din biblioteca Academiei Romelne.'
6) Vezi mss. 877, 3238, 3243, 4425, din biblioteca Acad. Rom.

www.dacoromanica.ro

58

in fiecare zi iari Cate un cantec, deasemenea I IA intalnirile

de ratnas-bun

dup'a despattirea intamplata in urma surghiu-

nirei lui Erotocrit, atat Aretusa, cat i

rotocrit spun iarAsi
--cantece in cari isi arat iubirea i nenorocirea lor, invocand
n4tura intreag5, ca sa ia parte la durerea tor i sd le fad.'

dreptate. Cand Aretusa e aruncat in inchisoare, iarasi spune

cantece, blestemandu-si soarta. La moartea lui Arist si la rdnirea lui Erotocrit, fiecare impArat isi jeteste eroul s5u cu cantece asemanAtoare bocetelor noastre populare. Ba, odata chiar
in mijlocul visului prevestitor, ca prititit se gAtesc s'o mArite
impotriva dorintei ei, Aretusa spune un cantec de tanguire.1)
Astfel Fotino distribue la cantece mai mult decat trebue, unde
se potriveste si uncle nu se potrivesite.

Cantecele lui Fotino au forme metrice felurite i unele sant

licute de el dupd situatia data din Erdtocrit, iar altele sant

chiar thsemnate cu nota \iclv.
De unde sh le fi luat Fotino ? Izvorul direct, cred ca nuini printr'o intamplare s'ar mai putea gAsi, daca mai e undeva.
Cantece de felul celor introduse in Noul Erotocrit al lui Fdtino,
circulau, precum am spus mai sus, foarte multe la inceputul
veacului al 19-lea, in manuscrise si din gura in gull. Ele
formau, aa zicand, poezia populara scrisd. i cum treceau
de la un cantret la altul, eau dintr'un manuscris in altul, nu-si
.mai phstrau forma lor veche, ci sufereau mereu schimbri, evo'Wand in bine'sau in 15u, dup5 talentul i priceperea cantaretului sau a copistului. Cantecele acestea erau parte cantece populare, parte insa i creatiunile devenite populare Rle copistibor i cetitorilor, mai mult sau mai putin poeti, Din aceste cantece a luat l Fotino acelea cari i s'au parut potrivite i le-a asezat
in Erotocritul sAti ad5ogand si el modificArile ce le-a crezut
de cuviinta.2)

Fiind aceasta provenienta cantecelor lui Fotino, intelegem

cum de se intalnesc in ele, in mAsurd atat de larga, motive

din poezia popular, ca invocarea naturit, blestemarea sortii s. a.,
I) Fotino, vol. II, p. 154-155, Panrr Erot. IV, p. 4-5.
2) 0 asemdnare, cel pufin dupd formei, o geisim intre cdntecele,
din Fotino, v II, p. 110 fi 139-140 ; Pann Erot. 41, p. 100-101 ft 129 110
fi din F p. 138.

www.dacoromanica.ro

59
acuni de se face, Ca sant atat de inegale. Cci pe langA Mix lte
versuri prozaice, intalnim Si locuri originale i cu adevarat frumoase ca versurile in cari se descrie frica indragostitulm care

se teme sa plangA spre a nu-si sterge din ochl icoana iubitei

sale1), versuri ca :
&coupe 'tew t crrOo; vijg ,60c [Lou th Wfig,
'
I.t7I 4=a-cm& cpuaiicnag., caXtic Cog 7cupoec.

Ke_av c at, ua,c 3v pooiCecc, pAvov =fa; cr6:v

cpftrari,

Trevay*, eErci, 7cCog EIcrocc actO tithv 7CCatip =pike<

pe cari Pann le traduce :

Oricand intalnesti, zefire,
Pieptul prea iubitei mele,
Nu sufl cu rAcorire,
Ci cu foc i vApai grele.
Si de-ti va face intrebare,
De ce ai suflari arzoase,
Spune-i cd esti o oftare
Unei inimi` criedincioase.3)

rotino ai manuscrisele romilnesti ale

Erotocritului.

Circuland, precum am vazut mai sus, multh mss

romanesti cu Erotocritul lui Cornaro, se pune
intrebarea, daca Fotino, la prelucrarea sa, flu
s'a folosit si de aceste mss ale Erotocritului romanesc. Drept raspttns, putem spune, bazandu-

ne pe mssele ce le-am studiat in lucrarea de fata, ca aceste

mss cei mult i-au sporit indemnul ce-I primea de la prietenii
sai, admiratori ai lui Erotocrit, ca s. dea prelucrarii sale o
forma mai wail si mai pe placul publiculut cititor. Tot mssele

rorhanesti l-au servit ca pild si indemn sa intercaleze in -Erotocritul sau felurite cantece. Totusi ce priveste aceste intercalAri,
e o deosebire intre mssele Erotocritului romanesc i prelucrarea lui Fotino. In Fotino aproape toate cantecele intercalate sani
streine de original,in mssele romanesti insd versurile intercalate
redau totdeauna 'textul lui Cornaro. Numai o singura data intal-

nim in mssele romanesti un cantec care pare sa fie introdus

din alta parte, care insa nu se gasete nici in Fotino.4)
Mai e inca o deosebire mare intre prelucrarea lui Fo-

lino si mss Erotocritului romanesc. Tocmai locurile din original

1) Eottno I, p. 48, Pann Era. I, p. 36-37.

2) Fotind 1, p. 34.

3) Pann Erot. I, p. 22-23.

4) Conf. A f. 155r N p. 206 207, a f. 54v cu Fotino II, p. 189.

www.dacoromanica.ro

60

pe cari Fotino le7desf4ur pe larg i le amplificd i le modificd prin cantece .i forme metrice felurite, mssele romaneti le
redau in proza i mai pe scurt sau chiar aa ca in origmal.i)
lar locurile cad in msse sant amplificate sau in versuri, in Fotino se apropie mai mult de original.2) De asemenea in Fotino,
ca 0 im original, nu se introduc scrisorile ce i le tdmit Erotocrit i Aretusa, o inovatie pe care mssele romanqti ins o au.
0 asemanare, facuta cat de pe fuga, intre prelucrarea lui
Fotino i mssele Erotocritului romnesc pe de-o parte i_intre
Fotino i originalul lui Cornaro pe de alta parte, arata vdit ca
Fotino a scris prelucrarea sa nunzai dupd textul lui Cornaro,
de0 nu e exclus ca din mssele romane0i sa fi primit oarecad pilde i indemnuri. Faptul acesta ni-I mrturisete de altfel
insu0 cand spune in prefat ca poema fund scrisa in dialectul cretan, nepriceput de cei mai multi,. s'a vdzut Indemnat sa
o prefacd in liniba neogreaca literara.

V. Noul Erotocrit al lui. Anton Pann.

Ant. Pann

traduce pe
Fotino.

Prelucrarea lui Fotino a fost tradus6 in romanete

de Anton Pann3) dimpreuna cu unul Tudorache
lliad4) i tiparita in Sibiiu la 18375) in 5 tomuri,
subt titlul Noul Erotocriti compus in versuri de

Anton Pann". La sfar0tul fiecarui tom, Pann adoage 0 alte

I) Conf. Erot. p. 24 ToXaaroc cu A f. 14v-15, Fotino I, p. 54-55,
Pann Erot. I, p. 42-43. Erot. p. 31-32 rcoriv4 cu A f. 19, Fotino I, p,
64- 65, Pann Erot. I, p. 52-53. Erot. p. 32-34: 'Apetormi cu A f.
20r-21r, Fotino I, 66-68, Pann Erot. I, p. 53-55. Erot. p. 38-40 Trovriic
eu A f. 24, Fotino I, p. 74-78, Pann Erot. I; 61-64, etc.

2) Conf. Erot. p. 54-55 7coritilg Cu A f. 33v-35r, Fotino I, p. 104,

Pann Erot. I, 89, Erot. p. 58-60 'Aps-corjact az' A f. 36r-38r, Fotino I,
p. 110-113, Pan Erot. 1, 94-97. Erot. p. 66-67 'Epurcbxpvcog Isi rcovriw
cu A f. 41v-44r, Fotino I, p. 120-122, Pann Erot, I, p. 103-105. etc.
In ultimele cloud note, neavdnd la inddmdnd edifla lui Xantlzudichs,
citatele din Erotocrit sdnt date dupd editia din 1862, apdrutd in Vene(ia in tipografza grec. toti OoNntog.
3) Despre viafa Si opera lui Anton Pann, vezi G. Dem. Teodorescu,.
Viafa fi activitatea luz A. P., Bucurefti 1893 fi Operele lui A. P,, recenvane biblzograficd, Bucurefti 1891. Despre numele lui addvdrat : D. Russo,

St. fi Crit. p. 44, nota 2. Despre importan(a sa literard: lorga XIX,

4) Vezi Numele domnilor prenumeranfi" la sfdrfitul tomului al
dollea. Intre prenumeran(ii din Bucurefti e trecat cu 5 exemplare hartie
velind fi 5 hdrtie ordinard, ca ultzmul Tudoraclze Iliad, ajutdtorut la
traducerea aceftii istore,
5) 0 edifze a 2-a, Sibiu 1867, e citatd de M. Gaster Lit pop. p.
131, pe care had n'am putut-o afld mcdiurea.

vol. I, pag. 230-236,

www.dacoromanica.ro

61

poezii si cantece atat de ale sale, cat sl de ale altora, de pilda

Petrache Naniescu, P. Mumuleanu . a.
Pann aminteste pe autorul originalului numai in versurile
cab-a cetitori, cand spune :
Asta poezie in limba greceasca
S'afla 'nprastiata 'n Tara romaneasca,
Ca, ceea ce este 'n Bucuresti lucrata,
Trasa din alta si adaogata
De Dionisachi Fotino serdarul,
Cum si: la lumina data cu tiparul.
Nefiind tiparita sl in romanete, ci numai in manuscrise,
fie in versuri, fie in proza, dar neispravita, si mdemnat fiind
adese ori si de multi prietini, a gasit cu cale sa lucreze le dinsa,
ca sa nu acla de geaba, cand n'avea treaba.
Astfel cu incetul lua savarsirt,
Iat'o si ieita de sub tiparire.
Primiti-o dara cati doreati de dinsa,
$i moral calegeti c' albina dintr'insa,
Sa fiti sanatosi.
Anton Pann.
Se vede ca ajutorul dat la traducere de Tudorache Iliad n'o fi fost

asa de insemnat si se va fi restrans mai mult la partea mehanica, incAt nu-1 mai aminteste. Parm traduce apoi in intregime

introducerea lui Fotino, se'mnandu-se autorul.

Anton Pann cand a scris noul sau Erotocrit, n'a avut inaintea sa nici vreun manuscrii al Erotocritului romanesc, nici originalul lui Cornaro Noul -Erotocrit al lui Anton Pann e o traducere fidela, in versuri, a textului din Noul Erotocrit al lui
Dionisie Fotino si Pann nu-i periinite nici o schimbare sau
modificare i nu adoage nimica de la el, cel mult doara daca
schimba in vreocateva locuri forma metrica in adaosurile lui

Fotino1). Noul Erotocrit al lui Ant. Pann nu are a face nimic cu

vreunul din mssele romanWi, fie ale lui Erotocrit, fie ale lui
Filerot i Antusa, asa incat e o gresala, cand M. Gaster scrip :

So lautet (adeca Noul Erotocrit) die Bearbeitung des Dio1) Conf. Fotino I, pag 34-35 cu Pann Erot. I. p. ag. 22-23 ;Fotino
-14 pag. 154-155 ca Pann Erot. IV, pag. 4-5.

www.dacoromanica.ro

62

nisie fotinci, welche von Anton Pann ebenfalls in Reimen aI

Filerot, Sibiiu 1837, wahrscheinlich ein wenig veranderter Text
einer lteren Handschrift, gedruckt wurde.l)
,Traducerea lui A. Pann, dei in versuri, e mai
Va 1 oarea

literar6 a
traducerii

mult proza rimata decat poezie. Versurile sant

nesfarit de multe i adormitoare". Dac e'. intalnim

cateo scaparare poetic& cateo vorba de spirit, pe

latfga multe de prost gust, acestei sant innecate in)
povestirea afanata i lutigita prin vorbarie Fara sfarsit, ceea se,
la urma brmei nu e vina atat de mult g traducatorului,
!cat a originalului pe care-1 traduce. Astazi cu greu s'ar mai gasi
lui A. Pann

cititori pentru astfel de povestiri. Totui, in vremea and s'a

facut i multi api dupa aceea,. traducerea lui A. Pann a fost

citita mult i chiar copiata. In biblioteca Academiei Romane se

afla patru mss cuprinzand tomul 1, 2, 4 i 5 din Noul Erotocrit al lui Anton Pann.2) IVIsele au fost copiate in Brasov de Dimitrie. D. lanovici In timpul de la 5 Oct. pana la 3 Noemvrie
1842. i cu siguranta era i tomul al 3-lea, care 1ipsege.3)
1) Vezi Gaster Gesch pag. 339. Aceeafi grefald e 1 tn Gaster Lit.
pop. p. 131 : In Erotocrttul lui Anton Pann fi actiunea a lost prelucrat4
in versuri, cuprinsul este asemenea cu Ftlerot".

2) Vezi mss 'vele 3205., 3206, 3207 fi 3208.

3) Ca fin: tomurile lot Anton Pann, la sfdrfitul manuscaselor se
adaog felurye poezil ft cantece poporale sau fi de altele mai rdspdndite,
precum e CANELE SOLDATULUI de Gr. Alexandrescu (ms 3207 p. 134,

Ord a se indica autorul).

Mai amintim cunoscutul cdntec al TURTURELII AMANTE (ms

3205 p. 104) care nu-fi are origirea In poezta populard, ci In scrterea
bizantina- Plzisiologos (Vezi Russo St. fi Crit. p. 23-2) , fi poezta patrioticd : SABIA LUI TRAIAN:

Ah, Sabia lui Traian

Inteo mdnd de Roman
Mai tmvdrte-te odatd
Sd cuprinzd lumea toatd (ms 3205 d. 122).

Vrednice de anuntit, pentru-cd au lost scrise la Brafov, sdnt

VERSURI A LUI ALEXANDRU GHICA VOEVOD"
Venifi, toti copii,

Iqun cuget carat

lurdmant sd facem
Tronutui Malt
At printului nostru
.

. . .

Alexandru Mica
Printul romdnesc.

.
,

(Vezi contmuare pe p. 63),

www.dacoromanica.ro

63'

VI. Vlahii din Erolocritul lui Cornaro.

ImpAratul fracli urgisete greu pe Erotocrit, pentru-a a
indrAznit sh iubeascA odrasl impArAteasa. Dusmapi puternici
insd nAvAlesc in Ora lui, de ajung pand supt zidurileY cetAtii impArAteti, i din aceastil mare primejdie ii scap tocmai cel urgisit. AceastA actiune, brodatA cu motiye populare din cele mai
obicinuite 1), e fireasa i foarte potrivitA pentru felul cum con-,
cepuse Cornaro poema sa. lloua insA ne vine pe, limbA intrebarea cum de a ,ajuns un poet din evul mediu sA puile in poema
sa romanticA, pe care a scris-o in patria sa, in Creta, tocmai pe

Vlahi cari sA vie ca duvnani asupra Atenei, avAnd doarA la

indemAnA atAtea alte popoare mai potrivite pentru treaba aceasta sau cel putin tot atAt de potrivite ca i Vlahii ?- i apoi
can Vlahi sAi fie acetia ? Cornaro insui nu ne cla' nici o desluire care ar puta satisface curiozitatea 'noastrA.

Au trecut trei ani deplini, de- and Abetusa e urgisit in

temnitA, iar Erotocrit in surghiun, departe unul de altul, insa
ou gandul mereu lAngA olalt, and de-odatA :
Npvcuv d xe6vot x' 6? xottpoi, noi) ItotTo4tOtacrou My.,
'; 1.,Amv intOcat' EctatXtOc [Li -ma tiattxtac th Pfmx.
net pet kcap. 'xou Stcopo.P, x' eEc &Opt-my tp.rexcf.,,

Kt 6 yetc

KalvtEpv6v inXiikvay
Kt

v iyptxot.

CcXXo0 Xoyapt&:7[16 Ere 'coat()

yeic xt 6

auoc

- 8x9.pt-cec

x'

p.cix72,

OeXe 'c %it-so; nIt xtbEcc ad 'XI.

'ET.t7cocivouatv eic Tex pccOlet,,x' Eic Tec xcotdc 1.1.tmacifcce,

Supt ale lui steaguri

fi

Ftesce voinie
Sdngele sci-si verse
Pdn'la cel mat laic. (ms 3205 p. 125).

cloud poezii erotice grecesi, dintre care una are tot un vers grecesc
ft unul romdnesc:
(Mc [Lou, cptlic cloy EaarcXecyxicrou

qt nu Ind tot pedepsl

Kai iXrc*o naog Hc Xcikg

De la mine cc-1 gdndl f. a. m. d. (nts 3207 d. 133).

Poeztile grecesti sdrzt o dovadd cd, pe la 1842, colonia greacct
din Brasov erd tncd destul de puternicd 01 numeroasd.
1) Vezi P. Ispirescu : Legendele vzu basmele Romdnilor, Minerva
Bucurestt 108 vol. 1. pag. 240-248 si 263-270 (Echtta ilustratd).

www.dacoromanica.ro

64
Ka-capacv400v - rcae[to, RaCcbouv -zi cpoucrecca
0 Bag( lia; Tai 13AaxcCig 66 at istet. v'avtven,
Xabv ip.c'itMev-7coA6, xs"- ek

rv

4,9ipice x6a1vel.

Tem'ov' actgco atac tetxti,

x6pac cpot3e4ec,
pl xapaXAapouc xl TC406;* ti xaparoug Tptyuget,
1-Ixacpe Saw) xal vopta, xL'a'apc'orcoug 'xp.a2ao.c6Cet,

)a6 7r6sp,o; 6 soopepOg p.i_axotcopc ecpx[et.,

Braaia-cpatov-tb X&yacrt roatov't6v-ivo Pfiya,
icoUez TON) &Tratvot5aavs xervoc, 'nob -thy icrgya.

Eke youcsaCcca Swath x'6 [tcac liepat x'')VaXn,

vat?. x'oi 6u6 'cra p:nope-cot xat pao-lot [LeyaXoc.
c 'va cpothscratov *r(XVE x'alg 'c' aXX' avtpemplvot,
10 67:65 'xe xacret. algiepo, Toad Tockci xepaa(vet..

(Au 831-870, Xatith.

jy

266-267)

Adeca: Vremea *i anii cari sant putin statormici, aduc

de se prinde in 1up4a Imparatul cu Domnul Vla hiei. Au eearta
*i au cazut la du*manie pentru o cetate, i in privinta aceasta
i
ci unul nu voi sa se utte la socoteala celuilalt. Zi de zi, du*mania *i lupta se marea. *i unul i altul dored sa aib orapl
spre biruinta. intra 14 adnci i rele galcevi, se pregatesc
de rzboiu *i strang o*ti. .1mparatul Vlahiei nu st sa a*tepte,
strarise norod mult *i merge spre Atena. Intinde corturile afar&
supt zidurile cetatii *i baga frica in Tara, incunjura cu calAreti
i satele *i duce in robie
81 pedestra*i Campine, arse padurile
oameni *i rzboiul infricoat cu omoruri incepe. Vladistrat se
chem impratul acesta strein I mult 11 laudau cei- ce s'au intalnit cu el. Si o parte *I celalta avea -o*ti tari, caci amandoi
erau imparati mari *i puternici. i intr'o oaste *I in cealalta
erau viteji ; *i care a pierdut astzi, ca*tiga mane".
Toat lupta, pan& la sfar*itul ei, e descris in termeni comuni, fdra vreo indicatie precisa *i fAra vreo trsatura caracteristica pentru Vlahii *i imparatul lor. Pe la minocul lupteiintervine *I nepotul lui Vladistrat. Acesta e un viteaz mare, cu numete Arist, i s'a pornit din Fiancia1)., adeca din apus2), sa vie
I) Xanth. Frot. 6, v..1259 : 6x tilv OPctrcevi kilaa4e.
2) Vezi Murnu, pag. 17. notd nOpocyyEa e expresia populard pentra
statele apusene, In special catolicea . De aceea ?i spune Fotino In prelu-"crarea sa ca Arist vine din Italia.

www.dacoromanica.ro

65

intru ajutor unchiului s5u. De sigur, am5nunte cari nu dezleagA

intru nimic chestiunea pus5. Dimpotriva, numele grecesc Arist
aratA CA acest personagiu nu nepoate da nici un indiciu istoric
0 cA e numai o pl5smuire poeticA a lui Cornaro, care aved ne-

vole de un viteaz care sd se ia la lupta dreaptA cu Erotocrit,

spre a-si promova desfAurarae actiunii din poema sa.

Dar nici traducerile i prelucrArile romAnesti ale lui Erotocrit nu dau nici o lamurire. In loc sd ne lumineze care sa fie
pricina ce 1-a ihdemnat pe Cornaro sd introduc5 pe Vlahi in pc),

ema sa i in loc sa ne dea vreun indiciu, ca sA cunoatem la

cari Vlahi s'a putut gandi autorul lui Erotocrit, sant mai de grabA
in mAsurd a complicd i mai mult dezlegarea acestei chestiuni.

A M a redau locul din Etotocrit, unde se ivesc ylahii, ca 0 in

-original, Card vreo lamurire sau modificare deosebit.

Deci aducl) 0 vremile cu invartegirea lor multe pricini ;

aa i imparatul Athinii, luAndu-se in manie cu imparatul
Vlahilor pentru un ora bogat2) amAndoi au intrat in dumdnie
-i nici au vrut s mai atepte sau sa se mai socoteasc5, ci au
inceput din zi in zi a Se inmulti mAniile i dumniile. i amAncloi pohte ca acel ora i cetate sd se ia cu biruintA, fiindcAl

fr rdzboiu nu se puteau invol, ca unul cerea A' o ia el, iar

altul cerea s o ia cela. i aa int] A la adnci galcevuri4) i la
rele veti.5) Deschid rAzboiu i strAng oti. Dar impAratul Vlahiei6) nu atepta, pAnd sA se gAteascA I celalalt7) imprat sau
s-i dea I lui de veste, ci de grabA ii stranges) norod mult i
viind intrA in tara Athinii, j5fuind i scuturAnd9) marginile Orli,
ca sa infricoeze vestea Athiniei. i ocolealo) oraile prin preI) Aduce A M, aduci a.
2) Cu Invartijirea (or, uncle Itiandu-I In manic tmpdrat Athinii cu
imparatul Valah pentrit un orals bogatu A 14.

3) amdndoi poftesc ca acel oras scl fie hotdrtre fi biruinta cetlei sale, fiincla a
4) gdlcevi a
5) fi la rele veftl onz. a.

6) Ofti. Pcntru care imparatul valah A 14

7) celalant a
8) fi-au strdns a
9) norod malt fi fdrd a mai tnftiintd, veni fi trztrol In Atlzina fi
ncepe a jdful fi a scuturd marginile A M
10) Athinii, ocolind. A ocolgte M

www.dacoromanica.ro

66

giur1) cu calarime

i pedestra0,2) arzand oraele

i taind owmenii i mare rdu fac-ea locuitorilor3) acei tri.4) Pe acestu impa-rat il chema Vladistrat i mult il lauda toti. Lovindu-se5) oOle

Intr'acea zi, fdcura mare razboiu cu Alhenienii, fiindca amandoi erau puternici i mari. -Insa la unul era oastea foarte
multa, iar la altul erau mai putini oarece, dar mai viteji. Bi
cela ce astazi' pierde, maine caOga 6)" (A foaia 159rv, M pl
213-214 i a foaia 56v).
Astfel A Ati a nu lamuresc intru nimic chestiunea, B C

nsa o incurca 0 mai mult, punand in locul Vlahilor pe Unguri.

A M a continua povestirea, fara intrerupere, ca 0 in original,
B C Irma' incep a povesti lupta dintre Iracli i Vladistrat subt
un titlu deosebit care e ;

Inceputul bdtediei Vol Iraclie tmparat i cu craiul Ungurilor.

Dar inteaceea vreme s'au ridicat craiul Ungurilor Vladistrat, cu multd oaste asupra lui Eraclie, pentru o cetate foarte
frumoas. Care fiind foarte manios, au mers Vladistrat, craiul
Ungurilor, cu oaste nenumarata i au intins corturile otii
aproape de Athiha, ca o jumatate de ceas. i cate tari erau
ale lui Eraclie, toate le-au calcat i le-au ldsat tot pustii. i aa
a inceput o sfranka batalie in toate zilele i nici unul nu se.
cunotea biruitoriu 9i bata4." (B f, 101r, C p. 114).
Care sA fi fost pricina ce 1-a determinat pe autorul prelucrarii B C sa infocuiasca pe ylahi cu Ungupii ?
Fotino in al sail Niog 'Eporc6xpttog inlocuete Vlahia din
originalul lui Cornaro prin denurnirei clasica Misiodacia, explicandu-o pe aceasta prin denumirea vulgara Cutovlahia.
'Ev tq

ite-ro0.)

Sti piccv

Si tenvp, TCKIV DoziS' CotoXou0.er.,

.Treepx(otv, naspog vac wripux.

1) de prin prejiur a
2) dilaraft ft ped. M cu ctilarime fi pedestrafi om, a
3) pedestrafi ci afa Incepa (tnceped M) a arde oraftle fi a taa
oament, _Wand mare rilzureittre (m. raz. face M) matalaltlor (mahlalelor M) f/ ldcuttortlor A M
4) acestui,,tinut M
5) Cam ca lor. M
6)11 chema Vladistrat. qt anzandoi tmparatil era puternici f i

mari, tns la tmprat Vladistrat era oaste matmultd, lard la tmparatut

de Athina, adecd Eraclii, era Went maiputini dar mat vitejt a.

www.dacoromanica.ro

67
Tvocc MtatoSaxEcq, fiocatXebg yet-coyote);

(rotimly xcti Kout colactx(ocy ).6youy xcacexErics-cmc).

"Exov-cocc cptAoyetxtccy xcci 89(6yotocv toAX

vet& ToG a-6v 'Akictiwy pocatAg(i)g HpctxX,

Mwiteulloc dxs croycg7,1, ctcpvt8icog ExctvOv,
xcci. 1.)7th tot

'min

e4i.ot &pax= -c(7)y 'Aavaixt.

BXceSta-cOTTIc ixdaeito, CEg td axpoy roxup6;

15.9'ev e'tpktcre Thy itacy tote ercevcextopt crxX70.14.

(Fotit)o, vol. II, p. 199).

Ca sa dam Cate o proba din toate versurile in romaneste

ale Etotocritului lui Cornaro, mai citam Inca I traducerea
acestor versuri din Fotino, facuta de Ant. Pann. lata-o :
Inte aceasta tot d'odata fara a naciajdui
S-a 'ntamplat un razboiu grabnic de a se publidni,
Cu un al Plisiodachii imparat invecinat,
(Acestui neam ce pe urma Cutovlahi nume i-a dat)
Avand pentru un tinut intrigi si dispute ne'ncetat,
Cu acesta al Atenii Erache imparat.
Stranse ostire multa si fara veste viind,
Sub zidurile Atenii s'asezat nezabovind.
Vladistrat era anume, puternic desavarsit,
Care Incepa cetatea a o stramtora cumplit.
(Pann Erot. IV, p. 50).1)

Precum_ Fotino a inteles 5 upt Vlahii lui Cornaro pe Macedoi i-a numit Misiodaci sau Cutovlahi, tot asa se vede Ca

Romani

firistodor loanu din Trapezunt, traducatorul versiunii B C, a

Inteles supt Vlahii din original pe (inguri, facand o confuzie intre
amandoua denumirile2), sau Ca perlucratorul de mai farm al traducerii lui liristodor loanu a inteles sub Vlahi pe Romanii din
Tara-romaneasca i, parandu-i-se nepotriviti ca asediatori ai Ate51

1) Am citat acelafi loc din Cornaro tn toate versurile lui, cu intentiune mai pe larg, spre a servl drept probd, cum a lucrat fiecare

traducator i prelucrator al Erotocritului deosebi.

2) Denumirea de Ungro-Vlahia a Tdril-romanefti se poate sa fi
contribuit Inca la sporirea acestei confuzu. In adevar,tn viata sf. Nifon
Neagoe e numit I Iglzimonul PANONIEI, lar Tara-romaneasca MISIEA,
vezi Russo El. p. 21 nota 3. In istoriografia bizantina, Ungurii au na
mai pup: de 6 denumiri diferite. Vez. J. Dark6: Die auf Ungarn bezdgl.
Volksnamen bei den Byzantinern, In Byz. Zeitschr. 21 (1913) p. 473
974. Vlahii nu se gdsesc printre aceste denumiri, insd numele'de Dad
Ii s'a dat
Ungurilor. Vezi Russo El. p. 22.
1

www.dacoromanica.ro

68
nei, i-a inlocuit cu (ungurii. Aceste ffou posibilitati sant mai

probabile. Oricutn, un rAspuns precis si definitiv de ce au fost inlocuiti

in B C Vlahii cu Ungurii, nu se poate da, lipsind once

dovezi sau mArturii suficiente.

Totul ce am spus MBA pana acuma, tot nu ne-a lamurit

incA, de ce Cornaro avnd nevoie de dusmani puternici, cari sA

aducA in mare primeidie pe imparatul Atenei Iracli, i-a gAsit pe
acestia tocmai in Vlahi si in imparatul lor Vladistrat. Cu sigurantd cA Cornaro putea sA aleaga orjce alt popor, fund, doarA
vorba de o operA literarA, fAra ca opera sa sA sufere din cauza.
aceasta vreo scAdere. De aceea, desi din aducerea Vlahilor in
poema sa cu greu s'ar pute face vreo deductie de ordin istonc,
totusi trebue sa Ii fost i un oarecare motiv special, care a determinat pe atitor, ca sA-i aleagd tocmai pe Vlahi.
N. Politis, profesor la Universitatea dirt Atena, e e prerea
chiar Ca amintirea Vlahiei ar puted fi un indiciu istoric, si de
oare ce Tara-romaneascA a ajuns in anul 1391, tributard Turcilor,
aceasta ar ft o dovadA ca Erotocntul, sau ce putin primul sambure al lui e anterior acestei date.1) Cred cA astfel de deductii
nu se pot lace dinteo simpl amintire a unui popor intr'o opera
(iterarA. Un Iucru e insd sigur, cA atat Cornaro cat cititorii
sal trebue sA fi avut, fie in urma unor fapte istorice sau numai
in urma unor legende, astfel de stiri despre Vlahi, fuck povestirea sa BA pari oarecum verosimilA si nu imposibilA.
De asenrnea e greu de admis cA autorul Erotocritului supt
denumirea de Vlahi ar ft inteles alt popor deck pe Romani sau
numai simplu nomazi i pastqri2). Am vAzut ca Politis crede cA
Cornaro s'a g,pclit chiar la Tara-romaneascA. Fotino dimpotrivd
spune Ca Vlahii din Erotocrit sant Macedo-romnii. De aceeasi
parere e I Xanthudidis,3) care adoagA insA cA nu stie de unde
I) Xanth. p. XXXIV.
2) Murnu p. 13 fi nota 1 ci p. 60.
3) BXctxti Ac2c TGO OvC[tatog ccUtoO ialXoirco xatec tv ileacctarnxiiv
OECKS/AitX X0e2 ulpog t
1-0,7y.TcoxWpou 111chsteSoviag Vote, OECICMXoNttqg xcci aNTECiasv) xccc;:xopin xct-cat .17%la ircoxi-jv tccurtp tirth tc-ov
"i7COX"fp

cpukijg ii,uarrIpc6Soug v.cci Tceptipyov" (citat dupd

MiXsp-Aoiprpou Zaropia (PpxyzoxpatEotg A 11) ,/ emyovoc Oecopointat
ot csltisptvoi Kouta[3oXaxat. T6n xcopaw czOtCov." Xantli. pag. 376-377
Xeyaplvcov 132,Zxwv,

Trehue sd mcirturisdc cd nu prea pot pricepe cum In anul 1915, dupd

cercetdrae lingvistice i etnografice ce sau fdcut asupra Macedo-Romdnaor, sd se mai poatd spune cd Walla medievali sdizt o se-

mintle nusterioasd ft curioasd". Cd mai pot ft discutii asupra loculut

s'a ivit pentru tntdia ord tin mase compacte neamul romdnesc,
fie In stdnga sau In drepta sau chiar pe amdndoud malurile ate Quaint!, sau asupra feluritelor emigrdri ale Romdnaor, aceasta o credem dar cd s'ar mai puted trage la Indotald originea Vlahilor din Peninsula balcanicd, aceasta nu se mai poate admite.
uncl

www.dacoromanica.ro

69
si-a luat Cornaro cunogintele sale asupra Vlahilor, intru cat nu

s'a putut afla jzvorul nemijlocit al celor spuse de el, i nu se

tie, dac in genere existA acest izvor. Cred cA nu existd i cA
totul ce se spune despre Vlahi : CA ar fi avut o ceartA cu Atenielm pentru o cetate i c5 din cauza aceasta au nAvalit 'Ana supt
zidurile Atenei i CA impArAtia lin Vladistrat s'ar fi marginind cu
impArAtia lui Iracli, &Ant numai plAsmuiri poetice. Singurul adevAr istoric care rarnne, e, precum am spus, CA faima despre
Viahi, fie in urno unor fapte istorice sAcdrite de ei, fie in urma
unor legende plAsmuite in jurul numelui lor, trebue sA fi ajuns
pAnA in Creta, fund destul de rdspandita.
SA fie acetia Vlahn din Peninsula balcanicA ? E drept cd
RomAnii din Tesalia au incercat in veacul al Xl-lea o rAscoala
mpotriva irnpAratului din Bizant, supt conducerea protospatarului
Niculita.1) Mar cunoscutA e Inca' rascoala, de la sfftritul veacului
al XII-lea, a populatiei romAneti din Balcani de sub conducerea
fratilor Petru i Asan.2) Cu siguranta ins5 aceste isprAvi intdm-

plate cu veacuri in urrnA, n'au ajuns sd fie populate in Creta i

cu greu sA ft tiut ceva -despre ele autorul lui Erotocrit.
E drept Ca numele savant i oficial Tesalia a lost inlocuit,
din veacul al XIII-lea pand dupA venirea Turcilor, prin M.syciX17
Mocx(oc3) i cA chiar pArti din muntii Etoliei i Acarnaniei au avut
numele de Motpac BAcxxia.4) Aceste vechi numiri geografice bizan-

tine cu greu vor fi fobt cunoscute cretanului Cornaro de supt stApanirea bizantina. 5'i chiar dacd le va fi tiut, cred cA nu e un motiv indestuldtor, spre a-I determina, ca sA introducd pe Vlahi in
poema sa.
Altceva,

anume ceva foarte, bAtAtor la ()chi, nu s'a sub-

liniat Inca de nimeni. Toate porsoanele adecd din Erotocrit au

nume curat greceti. Chiar I domnul Sclavoniei, adecA al Slavilor de sud,5) prim.te de la Cornaro clasicul nume grecesc de Tripolemus, singur numai ImpAratul Vlahilor e numit Vladistratos.
s

1) Murnu p. 92-106 fi 211-213.

2) Murnup. 222-225 .Fi G. Murnu. Din Nichita Acominatos Honiatul,tn Anal. Acad. Rom. Tom. XXVIII, Mem. Sect. Ist. p. 376.
3) Murnu. 23.
4) Murnu p.20 nota 1.
5) Xanth. a. 374 sub voce ExyaPouvt&.

www.dacoromanica.ro

70

In partea a doua a acestei formatiun( hibride e grecescul atra6;

ciar in partea intaia e evident numele Vlad care derivd din paleosl.
vlasti a domnP), un nume ap de obicinuit la domnii Tarii-rornaneti din veacul al 15-lea. In rdstimpul de la 1364-1535 au fost in
Tara-romneased nu mai putin de 8 domni cu numele Vlad i cu
numele Vladislav2)

Cu greu ne putern inchipul, ca intrebuintarea numelui Mad

sA fie numai o intamp'are i mai de grabd inclindm a crede,
ca I N. Polibs, c Cornaro cu Vlahii din Erotocrit, s'a gandit
la Tara-romaneasca.
5e pune Insd acuma intrebarea, cand i sub ce imprejurdri
sd- fi ajuns faima Tdrii-romIneti ap de raspAndit in Grecia,
incat s fi putut ptrunde pand in Creta. Aceasta nu poate,fi decat epoca lui Mihaiu-Viteazul Acest domn roman, care in vremea lui

n'a tot aa de popular la propriul sdu popoO a ajuns, in viatd

fiind, foarte popular la Grecii din Peninsula balcanied. Doi Greci

contiporani i-au fdeut In grecete cloud poeme de preamdrire,

dintre cari cea a lui Stavrinos a ajuns o carte populard ;4) iar despre
autorul celeilalte poeme,, Gheorghe Palamed, se crede cd a fost
chiar cretan.5)
Grecii din vremea lui Mihaiu-Viteazul si-au legat mari nddejdi

de spada Domnului roman, ca le va da inapoi stdpanirea asupra

Constantinopolului.6)
1) Vezi Fr. Miklosich, Etymol Wdrterbuch der slaw. Sprachen,
Viena, 1886, pag. 378 sub v. VELD,
2) Vezi N. Iorga, Geschichte des rum. Volkes, vol. II, p. 529-530.
3) Vezi N lorga, Soarta faimei tut Mihaiu-Viteazul, conferintd,
Bucuregi 1919, pag. 8-12.
4) En( outre, les nombreuses editions de celui de Stavrino sant
une preuve irrecusable de l'immense popularit dont Michel le Brave a
join en Grece pendant plus de deux siecles". Legrand Bibl. val. II, p.
LXXII z pag LXXXII, uncle se citeazd inceputul unei poezu populare
grecefti despre Mihaiu-Viteazul.
.5) Vezi Legrand Bibl. Vol. II pag. LXXXI t lorga, XVIII,vol. II,
pag. 609 0. Tafrali : Poema lui Gheorghe Palamide, Bucurefti 1905, p.
2 nota 3 crede cd argumentul (adecd urme de dialect cretan tn poema
lui Pal.) adus de Legrand pentru origtunea cretand a lin Palamed, in

lipsa (tor probe, nu este convingdtor.

Vezi Hurmuzachz, Documente, vol. XII, pag. 370, n -rul DLXII :

duce Michaele vaivoda

. .

tota Macedonia adeoque Graecia

zugum Tyranny excutiant". Apoi Cronicil 1w Mateiu al Mirelor, V. 2326-27

(ed. Legrand Bibl. vol. II, pag 314):

c tov vTaX. Mix01,

vac -th yX
arca0i xi t vac !lag Tc3 Seon.
Mai vezi fllorga, Soarta faimei laz M. V. p. 16 i Faze suflelefti
cdrtz reprezantative la Romani, cu speciald privire la legdturile Alex'4.et:g -th o&cippog Exoliev

pi

xandrzei" cu Mihaiu-Viteazul, An. Acad. Rom. Tom. XXXI, Mem. Sect.

915) p. 582.

www.dacoromanica.ro

71

In sfarit Xanthudidis a bagat de s'eama asetnanarea ce este

intre inmormantarea lui Arist din Erotocrit i intre descrierea inmormantarti lui Andreiu Bathory din poema lui 5tavrinos.1)
Daca deci Vichentie Cornaro, autoi ul Erotocritului, a introdus in poema sa pe Vlahi supt influenta faimei ce o avea TaraRomaneasca pe timpul dommei lui Mihaiu-Viteazul, atunci am dobandit I o dovadd pentru datarea lui Erotocrit. Prin aceasta
dovada .se confirrnd datarea, propusa din motive lingvistice de
(Ih. Hatzidachis, adecd sau sfaritul veacului al 16-lea sau inceputul celut de al 17-lea, ceea ce coincide cu timpul domniei lui
MihaiU-Viteazul, car,e a fi )mrlit de, la 1593-1601. De fapt, in tim
pul acesta a trait un notar al oraului Shia din Crefa, cu numele
BurUv4os Kopvez'po;, precum arata dosarele scrise de el in Sitia
intre anti 1619-1635, cari se pastreaza I acuma Inca in arhivele
.statului venetian.2)

VII. Incheiere.
Recailituland cercetarile astipra, Erotocritului romanesc, tre'buie sa spunem E s'au dobandit urmatoarele rezultate :
1. Erotocritul lui Cornaro a fost introdus la Romani de
Grecii ce 'au venit in numar mare in tarile romaneti, mai ales in
cursul veacului al 18-lea, -i a fost tradus in romanete de cloud
ori. Odata, de un Grcc din Trapezunt, cu numele Hristodor Ioanu,
cam intre anti 1770 i 1780, iar alta data de un traducator roman. Traducerea lut Hristodor lbanu riu ni s'a pastrat in forma
ei origmald, ci inlet) prelucrare cu Iocalizri, probabil a lui Vasile Varnav.
2) Ultima forma a prelucrarilor Erotocritulut romanesc e
cartea populara Filerot -at Antusa care Ii ia partea principala a
continutului din Ecotocrit, compileaza insa In chip vadit i din
alte cart! populare, Ca Alexandria . a.
Prin urmare, cartile populare, arum Inca nu II s'a dat importanta cuvenita, in veacul al '18-lea erau nu numai citite mult
V. 1941-1942 ru Stavrinos, v. 701-710 ; Xantlz.
I) Conf. Erot.
pag. 448. 48, Cu greu insd s'ar puted fcice conclusia cd Cornaro a
*,a,

cunoscut poe4ma lui Stavrinos. Asemndrue sdnt mat de grabd loci corn-

tunes obtbinulti,
(2 Vezi Xanth pag. LXX.

www.dacoromanica.ro

72

copiate, ci chiar prefacute i compilate. Acesta e un fapt foarte

interesant pentru istoria literaturii roman4ti i merit sa fie ur-marit la fiecare carte populara in deosebi.
i

3) Noul Erotocrit al lui Anton Pann nu e deck o traducere fidela a lui Mr); 'EpcoT6xpttoc al lui Dionisie Fotino.
4) Niog 'Epuncixpcto;" al lui Dionisie Fotino e o parafrazare
amplificata in Umba literara neogreceasca a Erotocritului lui Cor-

naro scris in dialectul poporal cretan. Fotino a avut inaintea

ochilor textul original al lui Cornaro, iar o utilizare a manuscrise-

lor romanegi existente n' avut loc.

5) Cornaro cand a introdus pe Vlahi in poema sa, s'a Om, dit la Tara-Romaneasca din stanga Dundrii, Aceasta s'a putut
intampla numai in epoca lui Mihatu-Viteazul (1593 1601). Astfel
datarea Erotocritului, proputa de Gh Hatzidakis din motive lingvistice, primete o nou confirmare.

Nu pot sfari aceasta mica cercetare decat cu dorinta i

indemnul ca scrierile populare rorrianeVi cari stau Oita acuma
aproape toate in manuscrise, sa fie tiparite in editii entice bine
Ingrijite. MI numai astfel, cand cartile populare vor fi studiate
i editate, se va pute scrie i istoria literaturii populare scrise,
ceea ce nu s'a facut rand acuma decal Inteo masura neindestulatoare de M. Gaster care a avut fericirea de a dispune de o
colectie mai mare de manuscrise.1)

1) D profesor N. Bdnescu ne-a atras atentia asupra recentei tuerdri a luz H. Pernot, Etudes de littrature grecque moderne, 2e serie :

le roman cretois d' Erotocritos, Andr Kalvos, autobiographie

d' Andr Laskaratos, Paris, Gartner, 1918. Nu mi-a lost cu putinta a
o aved Inca la timp spre a lud in bdgare, de seamd rezultatele lucrdrii
lui Pernot. De asemenea nu mi-a fost cu putinta set' vdd ms. cu File-

rot *i Antusa, copiat in 1826 de Constantin Racovitd, semnalat de d. N.

lorga in Studii *i Documente vol. XVI, p. 22, asupra cdruia mi-a atras

atentia d. profesor S. Pufcariu dupd ce lucrarea a lost data la tipar.

www.dacoromanica.ro

Din perspectiva Dictionarului.

de Sextil Pu*eariu.

in opera inaintasilor nostri adesea lie oprim la niste che-:

stiuni neelucidate Inca sau la explicari necomplete ori gresite.
0 observatie noua ne face sa banuim calea ce duce spre aflarea vecinicului adevar i atuncea materialul din care au sa se
desprindA argumentele i dovezile devine cu mult ,mai bogat
decat cel cunoscut de cercetatorii dinaintea noastra. Eliminand.
tot ce ,nu apartine chestiunei, nepreocupati in alte directii, incetul cu InceSul ajungem sa vedem clar si just.
Lexicograful nu este In situatia avantajoasa a cercetatorului care din multele probleme ce-I intereseaza Ii alege una,
marginindu-si ampul de cercetare i aprofundandu-1, Vara s-1
preocupe chestiuni de alt rdm. lnteleg pe autorul unui dictionar care nu urmareste numai scopuri practice, ci in opera sa
cauta s dea pentru fiecare cuvant o monografie, facnd oarecum biografia acestuia, aratandu-i originea, desvoltarile de sens in

mod istoric, pozitia cuvantului in societatea altor cuvinte asemanatoare ca forma .sau inrudite cA inteles (care adesea ii
schimb6 forma si ii maresc sau micsoreaza cuprinsul), extensiunea Jul geografica, functiunile lui sintactice i stilistice, etc.
Adesea un singur cuvAnt te sileste s atingi chestiuni din toate
ramurile gramaticei. Prezentandu-ti-se cuvintele in ordine alfabetica nu poti elimina pe cele care nu intra in cadrul preocuprilor tale momentane, ci trebue s ataci toate problemele ce
le intampini, asa. cum ele se ivesc, cu laturile lor nou'a i adesea nebAnuite.

E.. de sine Inteles ca nici tinTpul, nici puterile nu-ti permit

sa adncesti toate aceste chestiuni, iar cadrele unui Dictionar
(care.inainte de toate trebue s economiseasca pe cat se poate
spatiul si nu se preteaza la excursiuni teoretice) te silesc sa
atingi numai, fara s le desvolti, multele probleme pe Ore aproape

www.dacoromanica.ro

74

fiecare cuvant ti

le pune. Dar incetul cu incetul, repetindu-se

mereu unele observAri pe care ai ocazia sA le faci, insuti incePi sd intelegi unele lucruri care la inceput ti se pareaii neobicinuite, din observatiile de amAnunt se desprinde o convingere, iar in fisele cu insemnAri se inmultesc exemplele pentru
stabifirea unor reguli nouA. Scepticismul pentru unele principii
de limbA dispare cu timpul si in fata cazurilor noua ce se aduna in notitele tale, te simti indemnat sA stergi semnul de intrebare
cu care le intovAraseai pe cele dintaiu.
Cat ar fi de frumos dacA, dup terminarea unei lucrAri
mari lexicografice, ai mar avea vremea si energia tinereascA
ca sA prelucrezi in mod sistematic tot materialul de observatiuni pe care 1-ai acumulat pe fise In cursul anilor ! Dar,
din nenorocire, viata omului e prea scurt si puterea lui de
munca pl'ea lirnitatA. ca sA mai poatd face si aceastd opera de

sintezA.

De aceea cred cd nu va fi inutil dacA din timp Th timp

voiu arAta cum se prezintA din persp ecti v a Diction aunele fenomene de limbA. PublicAnd astfel de observatiuni, vreau sa le desgrop din volumele groase ale unei opere pe
care nu o citesti, ci o consulti numai. De cele mai multe ori nu
r u 1 ti i

voiu putea da solutiuni, ci numai indicatii si material nou, pe

care punandu-1 in circulatie voiu destepta,- sper, in alti cercetatori, interesul pentru problema care meritA sa a fie discutat.
Un lucru as vrea sA accentuez de la inceput. Multe din-observatiile care vor urma au fost fAcute probabil sl de caltii
inaintea mea. Mai ales cele ce apartin lexicografiei propriu zise,
acestui capitol al gramaticei, asupra cdruia nu avem Med o scriere sinteticA fundamentald, d,e1 avem o multime de observatiuni
de amAnunte foarte importante;rAspandite in nenumArate scrieri.
In privinta aceasta sA mi se dea voie sA-mi insusesc frumoasele
cuvinte pe care le gAsesc in prefata lui G. von der Gabelentz

la scrierea sa Die Sprachwissenschaft : In istoria stiintei se

intamplA adesea cA un cercetAtor exprim incidental, MCA sA-i

dea toat importanta cuvenit, o idee mare, pe care o exploateaza cu mult mai tarziu altul, influentat adesea, in mod inconstient, de predecesorul sAu. Dar acest altul poate sd fie tot atat

www.dacoromanica.ro

75

de binb cel ce a conceput independent ideea aceasta. Nu am

pretenfa de a fi cetit tot ce au scris inaintaii miei i pretentia aceasta n'o poate avea un om serios in ziva de azi, cand
literatura specialA e atat de vastA. Unele lucruri, pe care le cred
originate, pot deci sA se gaseascd si in scrierile altora . . ."

Despre onomatopee In limba romftnii.

1. Problema cuvintelor onomatopoetice a preocupat foarte
mutt pe cei ce studiau, in vremile mai vechi, limba omeneascA.
fiind-ca in judecarea lor se amestecA o bunA dozd de aprecicad nu e greu s gaseti, mai ales cand eti
ere subiectivii
autosuggestionat de rezultatul la care vrei sA ajungi, o legAturA
intre combinatia de sunete care alcatuete un cuvant i intre
au crezut unii cA in cele mai multe tulpine
intelesul luj
indoeuropene pot recunoate onomatopee1). Prin exagerarea
aceasta, intreaga chestiune a fost compromisd i s'a ivit, prin
reactiune,' un fel de scepticism fatA de ea, cu atat mai mutt,
cu cat in deceniile din urm5,,in cercetArile neogramaticilor germani, stapanea directia istoricd i exacta: Cuvintele onomatopoetice apartinand mai mult graiului familiar i popular, in scrie-

Tile literare le intalnim mai rar, cu atat mai rar, cu cat o literaturA se depArteazA mai mult de popor i devine mai artistica.
Deci, ele neputand fi urmArite istoricqte in textele vechi, nu

interesau in deosebi pe cercetAtori, cArora le placea sa argumenteze pe baza unor date exacte, cu norme obiective i ocoleau tot ce putea fi interpretat, in mod subiectiv, in mai multe
feluri.

In sfarit, in epoca credintei in legi fonetice, aceste

cuvinte, care arat variante, ,in aparenta cel putin, absolut nemotivate din punct de vedere fonologic, cu schimbAri de sunete
cu total neateptate, nu interesau pe cei preocupati sA legifereze cat mai precis transformArile unei limbi.
In timpul din urmA se observa, mai ales la lingvitii mai
tineri i la rhaqtrii lor, un interes din ce in ce mai viu pentru
1) Peirerile acestea rezumate la Wundt, Vlkerpsychologie II
Die Sprache, Leipzig, 1904, pag. 619 4. U.

www.dacoromanica.ro

76

chestiunile care ating

mai mult partea filosOfica decal

cea istoricA in cercetdrile lingvistice. Ei dau mai multd important extensiunei in spatiu deck in timp, intelesului decal- formei, -comparatiei cu- alte cuvinte decat a cuvantului cu sine insusi in diferite faze, iar fenomenele noua, care se petrec in nemijlocita lor apropiere -si pot fi observate-'airect, ii intereseaza
cu deosebire.

Astfel, ca sA rmanem pe terenul limbilor rornanice,

Schu c h a i'd t, acest premergator al generatiei nou, de mult a
atras atentitinea asupra cuvintelor onomatopoetice, cAutand s
stabileascA principii si revenind in repetite randuri asupra lor

mai ales studiile sale publicate in Zeitschrift fr romanische Philologie XV, 119 . u. i XXI, 20V-205). Intr'un articol publicat in Germanisch-romanisehe Monatsschrift 1, 636
s. u. M ey er-Lti bk e releveazd importanta acestei chestiuni si
(cfr.

sta6TIFFeirieonomatopoetica pentru cuvintele romanesti

tont, a se pisa fin Einkihrung 75 si pentru cork. In monumentalul sAu Dictionar al limbilor romanice a (fat o deosebitA
atentie tulpinelor onomatopoetice si termenii Schallwort", Lallwort" Kinderwort", etc. se intalnesc foarte adesea0_ elevA a
14,....&_...aerber, intr'un articol care face parte din vol. II at
omagiului dedicat maestrului, arata o seamd de cuvinte de
naturd onomatopoetica din _limbile romanice, care insemneazd
copil" si care la origine sant numiri de pAsdri. Intre acestea
_

't
numara
st pe frantuzescul petit, despre care s'a scris atat de

mult, far sa i se fi putut stabill driginea. Fara indoialA cA acest

cuvant e inrudit de aproape
dificultatile fonetice sant numai
aparente
cu verbul nostru a se pit? a se face mic (ascunzandu-se)", si cu derivatul a se pitula (cu metatezd, tupila),

care reapare in numirea pasdrii pitulice. 0 interesant lucrare,

bogata mai ales in material, 'a dat I L a z ar e Sain an in

scrierea sa La creation metaphorique en franfais et en roman
Halle a. S., Niemeyer, 1907.
in cele urmAtoare voiu incercA sa dau o contributie la.
studiul onomatopeelor romanesti. Nu ma voiu ocupa cu partea
filosoficA a chestiunii, care caut s stabileascA rolul onomatopeei ca factor creator al limbii primitive omenesti (Urschopfung).

www.dacoromanica.ro

77

Cel ce se intereseazd mai de aproape de aceastA chestiune VA

consulta Principiile lui Paul (ed. 3, cap. I-X,) i cu deosebire
pe Wundt, Vlkerpsychologie, I. Bd.,2 I. Teil (Leipzig, 1904), p.
307 . u., unde e inQicatA i o bibliografie bogatA, ian, dintre
scrierile mai noud : Hermann Hilmer, Schallnachahmung, Wort-

schpfung una Bedeutungswandel, Halle, Niemeyer,

1914,

(Cu bibliografie, cf. cu deosebire pag. 160).

Scopul mieu este sd relevez, pe baza cAtorva exempIe scoa-

se din limba romand, caleva trsaturi comune celor mai mule

enomatopee, sa stabilesc cateva principii i sA art care este
rolul lor in imbogAtirea tezaurului nostru lexical. Mi se pare cA
momentan acest lucru trebue fAcut. Cand se vor fi stabilit
principii i se vor fi aflat reguli generale pe care le urmeaz A
onomatopeele in diferite limbi, va fi dat I substratul spre a
trece apoi la studii comparative i a incerca aflarea principiilor
generale pentru acest soiu de cuvinte.

2. Deoarece e bine ca, tratand o chestiune dinteun anu-

..
mit punct de vedere, saJ o
de la inceput, stabilindu-i
granitele, voiu urma. 0 eu aceastA metocid de descojire a samburelui chestiunii, eliminnd din capul locului tot ce nu-i apartine i scotnd in relief miezul care fie preocupA.
_

Acesta va fi format in cazul nostru de adevdratele onomatopee, adecA de cuvintele imitative (germ. Schallwrter,
frantuzete mots expressifs, duph numirea data de N. Grammont) Nu ne vor interesa decal incidental ad numitele Sunete
reflexe (Steinthal-Paul) sau, mai bine zis,jate_decilile primare
(Wundt), adecirstrigAtele- de durere, mirare, bucurie, etc. precum:

ah, of, uf, aoleu, valeu! etc., care pot fi considerate ca un rest
al interjectiilor cu mult mai variate ale omului primitiv. Omul
modern, avAnd la dispozitie, in limba sa, un numAri nemAsurat
mai mare de cuvinte i fiind obicinuit sa se stApaneascA, a redus
numirul acestor interjectii in mod considerabil. SA ne fie ingAduit s'a. facem, In treacat, o singurA constatare cu privire la
ele. Nu numai ntimArul lor a scAzut cu timpul, ci i intrebuin-

tarea lor a devenit mai precisA. Tendinta de a stabill pentru

fiecare cuvnt un inteles Rropriu

i,

InVers, de a ave pentru

www.dacoromanica.ro

78

fiecare notiune, pe cat este cu putintA, o expresie neechivocA,

a facut ca i aceste interjectiuni primare (odinioarA foarte variate i intrebuintate fdrA premeditare) sa se supuna unui sistem
lexicografic, precizandu-se 1 Cu privire la ele, ca la oricare
alt cuvant al limbii, o intrebuintare neechivocA. AstAzi, Romanulcare depune o sarcin din spinare, va exclam5, ca semn de uv-

rare, ufl i nu valeu!, cel ce simte o durere sau un regret,

ah! iar nu uf! De aceea, aceste interjectii pot fi clasificate

astAzi de lexicograf dupd aceleai norme, dup care se stabilesc intelesurile oricArui alt cuvant al limbii i de aceea ele
pot priml functiuni sintactice pe care nu le aveau la inceput.
Granita intre aceste interjectii primare i xuvintele imita-

tive nu este totdeauna upr de stabilit, deoarece exclamatia

care involuntar ne vine pe buze poate fi in acelai timp i o.
imitare a unui sunet auzit. Astfel cancl un copil cade, exclamatia pArintilor poate fi poc! sau bufl prin care se imita
sunetul produs de lovirea copilului.
Tot intre interjectiile primare trebue socotite i acele ctr,.
vinte prin care, mai ales copiii, dau ext3resie sentimentelor lor

de satisfactie cand altul a ptit ceva, precum sant sac! bdc!

baz! etc. De cele mai multe ori ele sant IntovArAite de un
gest traditional : la sdc! i bac! se bate in pumni, la bdz !
se freacA degetele arAtatoare unul de altul, etc.

Am relevat anume aceste interjectii, pentru-ca une-ori e

iarAi greu a stabili o granita intre ele f i intre adevAratele

cuvinte imitative. Bundoara bdz e, precum vom vedeA, 1 cuvant

imitativ. ExistA o legaturd intre unul i altul ? E oare acelai
cuvant intrebuintat in altA functiune ? lea intrebAri la care, in

Stadiul actual al cercetrilor, cu greu se va g5si un -raspuns.

6, Tot astfel nu sant imitative cuyjutelecu care chemm
sau alungdm animalele*), precum cutu (pentru cam), ch4
(pentru magar, intocmai ca la Neogreci), piri-pid (pentru gaini)
pitd-pitd (pentat capre) etc., cleat doar cand le contrafacem
strigAtul (germ. Lockrufe").
*) Dl. V. Bogrea Ind comunicd cd , cele mai multe din strigdtele
de acest soiu sant Insefl numele animalefor respective la popoare vecine.
Astfel:
liba pentru chemarea giftelor (Marian, Ornitologia II, 375) e

ung. liba gdsca"

www.dacoromanica.ro

79

Vom elimind din cadrul preocupArilor noastre momentAne

i cu vintele din_gtaiu,1 copiilor (germ. Lallweirter, Kinderwrter). E Out ca in fiecare limb se nasc cuvinte nou'd din gdnguritul capiilor. Ast Azi mai ;tint c aceste silabe (totdeauna simple,
tiugu-tiugu-Hugu pentru chematul gdinilor (5eztoarea III, 90)
e ung. tyk garnd", rom. dial. tiuc gain& (ibid V, 162)
uti-uti pentru chemarea ratelor e slav.uti rata" (rus, utka, ldenr)
cuju-cuju pentru chemarea cdnilor e de fapt voeativul unui cuju
cane', cf. friul. cuzzo caulk", precum
tab5, interjectie pentru gonit cdnii e ung. csiba, sas. tsiba cdne
ciobanesc"

ciu*-cius inferjectie pentru gonit magarul (Arhiva d. Iag XXIII,

292, cf. Seztitoarea XIII, 50 : cius-citm magrug, un joc de copii) e
identic cu ciuciu, name de mdgar, cf. ital. dial. ciuccio ciuco asino

giovine", sdrb. 6uge jun ger Esel", megl. ciu in cdrce (Papaliagi,
Megleno-Romnii II, 68)

Vagg-tagA-ttigillie, interjectie pentru clzemat caprele (rev. Ion

Creangri IX, 195) nu poate fi despartit de radicalul Zieg din germ. Ziege
cam& ; In Vieille (cf. diminut. germ. Ziegeli --Zieglein) avem a

faceNrobabil, cu amestecul lui Willie barbiche": aluzie la barba taacelag care

std la baza poreclelor binecunoscute pentru Greci fi Evrei: cataon
(grec. xtac4 capra", cf.'numele de\familie Catichi = macthu, cdprita"
fi hep-hep; ihe-pe-pe! (rev. Ion Creang5 VIII, 273), cf. germ. hep
Lockruf fdr Ziegen", Heppe Bocksbart"

pului (tare. teke caquall barbe de bouc" Meynardi, 481),

bigi-bigi-bigi interjectie de chemat mnjii (jud. Dmbovita, com.

de T. Pamfile), nu poate ft separat de bigioc, bigioaa mdnz, Mirth"

OW.), interpretat de Dig. Acad. ca bijoaga, bijog haridelle, rosse,
ghijoaga, ghijog (Mold. Bucov.)"
Dl, N. Draganu imi comunicd:

Quantal bociu, dat de Dig. Acad. dupd Pompilua, tntrebuintat

In Biharia, ca interjectie cti care se chiamd viz:eh" fi ca numele onthrui vitel, pritza nu i sena an name propriu", In acest din urnid tnteles,
cu diminutivul bociuj, este cuvdntul sasesc Botsch Intel" (v. V. Lumtzer fi I. Melich, Deutsche Ortsnamen und Lehnwrter des ungarischen Sprachschatzes, Innsbruck, 1900 p, 70), patruns la Unguri
subt forma bocs (ibid). Noi I-am luat parte de la Safi, bundoard
prin partile Ndsdudului, unde 1-am auzit tntrebuintat de Romani, parte
grin intermediare ungureascd, bundoard in Biharia.
Cuvdotul piran din urmatoarele versuri spuse de copii :
Merge, merge mdtra'n tang,
Cumdtra,

Sd ampere o gdscutd

C'amdtra,

Gdsca face gd-ga-ga,

Rata face rigu-rigu,
COCOf face cucurigu,

Curca face pirdn-prran lfi piramj

se derivd din rus. piran curcan".'

Cumdtra,

www.dacoromanica.ro

pp

constand dintr'o consonanta si dintr'o vocala) repetate, -nu au,

in mintea copilului, un inteles, ci primesc unsens numai prin interpretarea ce le-o dau cei din jurul lui. Cand copilul spune
ma ma, face un simplu exercitiu de a vorbi, incepe sa-si exerciteze organele vorbirii pentru functiunea lor viitoare. Numai
prin faptul c mumi-sa doreste a comunica cu odrasla sa, prin
faptul ca de obiceiu ea e mai mult in jurul copilului si deci
aude mai intaiu aceste silabe articulate, prin faptul ca interpreteazd sl gestul manilor ca o chemare, numai acestui concurs
-de accidente, fail legatura intre ele; se datore5te rezultatul ea

din ma ma copilului se naste cuvantul mama, care apoi se

claseaza de sine in aceeasi categoric cu frate i sord, vechi
cuvinte ale limbii1). Deci aceste cu vinte nu sant imitative la
origine, ci devin imitative prin imprumutare. Wundt le-a numit
foarte nimerit vorbe ale limbei-ecou (Echosprache) intre
copil si parinti; caci, la randul lor, copiii invata de la parinti
a da un inteles ganguritului lor de odinioara.
Tot in legatura cu limba copiilor stau diferitele interjectii,
precum baubau, baja, bibi etc. Ele sant de obiceiu exclamatii
prin care cautam sa speriem sou sa avertizam pe copii : prin
baubau se sperie copiii, prin baja ii facem atenti asupra focului, etc.

$i in cazurile acestea e greu a stabili une-ori granita intre

cuvintele din graiul copilaresc si intre cuvintele imitative. Astfel

bau-bau pate sa fie la origine o onomatopee prin care se redit

latratul canelui.
In sfarsit, e bine sa se faca distinctie Intre cuvintele onomatopoetice care poarta timbrul crearii imediate i intre cele ce
nu mai au aceasta imfatisai e, devenind ctivinte ca oricare altele. Pentru noi, Romatiii, cuvantul mamd
pentru ca sa rdmanem numai la materialul despre care a fest vorba jlana aci

e un cuvant mostenit din latinutc, intocmai -ea frate i sord.

Vorbind despre astfel de vorbe, le putem atribul cel mult o
origine onomatopoeticd. Tot astfel verbul bduna continuarea
lui baubulare, anina a lui *anninnare, fara sa ne mai
gandim la bau-bau al canelui sau la ninva-ninna (nam) cu
I) Cf. G v. der Gabelenz, Die Sprachwissenschaft p. 65-66.

www.dacoromanica.ro

81

care se leagana copiii. Atentiurlea noastra se va indrepta in

mod excluziv asupra onomatopeelor care au pastrat Inca toate
semnele caracteristice ale crearii imediate.
Firete, ca in privinta aceasta, e foarte greu a arata ce e
romanesc i ce strein in limba noastra, caci la o mare parte a
cuvintelor imitative gasim corespondente 1 aiurea. Astfel cu
babaua romaneasca se aseamana in mod surprinzator ital. far

'bait bau ca speria

eopiii, in jtaliacierio.L.J2ak.c ac2.(1 a speria

copiii, in Genua babau,,In Sicilia babbau, in Piemont baboya,

in- B.ergamo i Friaul babd, in Proventa babao, toate cu intelesul de cgogoritaD, in Lombardia bau cdrac. Dar in acelai
timp gasim i la Rgi baba' (cfr. la Cehi bobdk), la Nemti
Wauwau, la Neo-greci p.Tr6vrouXag, cu acelai inteles, ca in romanete9. De unde 1-au luat Romanii ? Apartine tezaurului de cuvinte

motenite ? L-au imprumutat de la popoarele imprejmuitoare ?

Luau format ei, urmand acelea*i conditii de creare imediata, ca
celelalte limbi ?

In stadiul actual al tiintei esfe imposibil a da un raspuns

pozitiv tuturor acestor intrebari i mi se pare greit a aplica

cuvintelor care au caracterul crearii imediate aceleai criterii
pe care etimologul le intrebuinteaza la celelalte cuvinte ale
limbii. A cerceta daca ah ! ori baubau e de origine latina sau
streina imi pare o munca zadarnica. Oricine observa raspandi-

rea acestor cuvinte, va constata ca zonele lor de extensiune

nu se acoper cu granitele etnice cele de inrudiri de limba.
De aceeg in Dictionarul Academiei, de Cate on am putut gasi
i

forme apropiate la alte popoare, le-am indicat, Far sa incerc a

stabili filiatiunea exacta, cf. balbal,bufni, buhd, hdpdi, etc.
,

Nu trebue sa uitam mai ales un lucru. Conditille care

au creat astfel de cuvinte la stramqii nostri exista mai departe,
incat ele pot fi create din nou de noi. Astfel din ganguritul
copiilor s'a nascut combinatia ba.ba, pe care Romanii au inter- i
pretat-o ca tatd" (cf.
Rortz. Wb. supt *Babbus)
i tot astfel
de sigur independent -I-- Turcii. Slavii au dat
aceluiai cuvant copilresc intelesul de bunica', mona, femeie
I) Cf. Dictionaral Academiei s. v., Meyer-Ldbke, Rom. Wb.
No. 999.

www.dacoromanica.ro

82

batrana". Cuvantul latin s'a pierdut la noi, am primit insa, prin

imprumut, de la Turci pe baba (in Baba Novae, bahaie, babacd, babalc) i de la Slavi pe baba femeie batrana". Alaturi
de aceste sensuri, cuvantul babd are la noi, in unele regiuni,
intelesul de mama" iar in altele intalnim. o forma babu frate
mai mare, nene". Aceste intelesuri cu greu pot fi explicate din

cel de femeie batrana" (slay) sau de tata" (turcesc), el probabil avem de a face cu vorbenoua, nascute dip ganguritul copiilor, pe teren romanesc.
3. Cat priveste tc_p_4.111.sitnitative_propriu zise, santem nevoiti sa restrangem caTnpul cerceta7-3=sTi=6Ticu privire la ele,
considerand numai pe cele ce redau prin sunete o impresie acustick. Cele care redau prin sunete o impresie vizualasnt cu mult
mai greu de explicat i mrturisesc cIt daca le eliminez deocamdat5,.

o fac pentruca am un oarecare scepticism, nu fata de existenta

lor, care nu se poate tagadul, ci fata de roadele ce le-ar putea
da studiul lor.
be multe ori aceste onomatopee, care simbolizeaza prin
sunete o miscare, se nasc din cele care imita un sunet. Astfel
daca i4iA4.se intrebuinteaza astazi mai ales cu iritelesul de a
umbla repede incoace si incolo, multi de-odata", e sigur cIt
acest inteles este secundar, iar cel original este a face bajbaj" ; multimea a produs mai intaiu impresie prin sunetul nelamurit produs de miscarea ei i numai 1n al doilea rand prin
miscarea insasi.

Un exernplu instructiv cum o 'impresie acustica se poate

preface inti 'o impresie vizuala ni-I da cuvantu,1 agdlgai.Acesta

insemna a face gal-gal" si se intrebuinta despre sunetul produs de lichide cand curg in cantitate mare printr'o deschizatura
mica, cu deosebire despre sangele care tasneste in zvacnituri
dintr'o artera deschisa, despre valurile unui izvor abundent, despre bauturile varsate repede pe gat, etc. Forma in care se prezinta ochiului valurile de sange ce galgae dintr'o rana sau valurile apei ce algae din izvor, fiind asemanatoare cu a fumului

ce iese dintr'o locomotiva, s'a putut spune, prin analogie, 0:

jurnul ghlza:eckinozeak, fara ca acest fum sa produca cel
mai mic sunet.

www.dacoromanica.ro

83

4, Dar nici cu aceste onomatopee, care simbolizeaza prin

sunete o micare, nu s'a sfar*it irul cuvintelor create imediat
intr'o limba. Existd mai ales o clash' de cuvinte care au toate caracteristicele vorbelor 216smuite in mod stmbotie i care de

obiceiu nu au un sens precis, ci exprima in mod vag toateobiectele care se prezinta ochilor supt o anumita forma. Astfel
e in limba romanA tipul reprezentat prin cuvantul folomoc, cuintelesul vag de ceva cu forma rotunda i moale la pipait",
care in Dictionalul Academiet este definit in modul urmator :.

formatiune spontana cu intelesul vag de gomoloz, mototol,

ghemuit," in special, materii moi (lan, carpe etc.) stranse mototol, formand ca un ghem". Acest cuvant are o multime de
variante : fdlmeduc facut ghem", folmotoc lucru strans ca un
ghem", fofoloc, fofolog, folfotoc, fo#omoc pmoiag, sucitura
de paie", fognotoc mototol", fopnotoacet ghene, Womoc,.
cf. I homdltoc, pmaltoc, etc.
E posibil ca la baza acestor forme sa stea tulpina vreunui
cuvAnt obicinuit al limbei, precum in fihemotoc avem pe qhem,

in mototol motoc I
to el se slavul mot jurubitaLaiktin,
Dig. rom.-genn ).
Aceste cuvinte expresive, care nu imit sunete auzite, ci
simbolizeazA miscari i forme, se nasc, pe cat se pare, dupa
anumite legi, din combiliatii de sunete care se gasesc in cuvintele existente ale limbii, i care au un sens apropiat. Astfel, in
Bucovina, pentru a - exprima ninsoarea lina, cu fulgi mari i
dei, pe care o admirdm cu deosebire in intaiele zile de iarna,
se intrebuinteaza verbul a fufuld. Acesta este de sigur tm cuvAnt
onomatopoetit, ndscut din reduplicarea grupei de sunete fu--.

Nu este oace cu putint ca -acest fu- s he extras din insui

cuvantul fulg? Fara s cutez a afirmA acest lucru, tot4 am
impresia ca o cercetare amanuntita "in directia aceasta ar
seoate la iveala 1 alte cazuri analoage.
5. Trecand acum la ciwintele imitative propriu zise, vom
incepe cu cateva observatii de ordin toilette.
E aproape de prisos a spune cd organele noastre_vocale

nu sant in stare a reproduce exact decat foarte putine su-

www.dacoromanica.ro

;34

nete din natura De aceea st cuvintele imitative nu vor ft o

reproducere Weld a acestora, ci vor prezenta o asemanare
numat relativa cu ele, une ort mai mare, alte-ort mat mica De
cele mat multe ort ne multunum sa reproducem din complexul
de sunete ce-I auzun numat nota dommanta, pe care o exprimam
de obicetu prin consonante
Partea sublectiva in aceste reproducen consista, mat mult
&cat in felul cum redam sunetele auzite in jurul nostru prin
sunetele organulut nostru vocal, in felul cum le perrepem cu
organul nostru auditiv tim ca in privinta aceasta exist adesea deosebtri foarte mart la diferite popoare Spre a nu cita
relevat adesea, pentru not cocoul
pentru
Germam el face, kikertIcii Dar
canta cuct.,esg,.7
deoarece ? in privinta aceasta conventionalismul joac un rol
important, putem trece uor peste aceste deosebin oclatd ce
te-at obicinutt sa auzi in cantecul cocoplut cucurigu, itt pare

decat un

caz

tiptc,

.anteadevar el Cana' aa
Mat important& e constatarea, c scrisoarea obicinutta
dispune- de muloace cat se poate de imperfecte spre a reproduce sunetele pe care le putem mita Not, care cunoatem
onomatopeele din lunba vorbit, le vom cett, in scriertle romaneti, de cele mat multe or], bine, dar un strem va da gre in
cele mai inulte cazurt Astfel, de Cate on nu gastm in carp
exclamatta _ham! pe care dna' am cett-o asa cum e scris, ar
iei cu totul altceva decat ceeace a inientionat scrutorul, adecd

un m pronuntat cu coardele vocale deschise in pozttla ltn h

Sau sa Ium urmatorul exemplu din Delavrancea (Parazittl, -164)d

Strangt tu, btete, strangt [banu], 1 intr'o zi ftut, hut, p'act

le e drumu', 1 tat de unde nu-s
0 exclamatte care sa cone
stea din sunetele f-t-u t nu exista in limba romana / ceea ce a
volt s fedea Delavrancea prin ele nu e altceva decat o stmpla
fluteratura scurtg, 131 in care Romanul obicinuete sa exprime
disparitta grabnica a cuts/a (insotind-o de obicetu cu un gest facut

cu paltna in vant)
rSau sa luatn bunaoara exclamatta bar (br, brrr) Ceea ce
an literatura noastra apare astfel scri s, se reduce la difertte
Interjectu din lunba vorbit, care nu se deosebesc numat clupa

www.dacoromanica.ro

8i
fritelesul lor, ci 1. dupa felul lor de a fj pronuntate Si anume

(dup Dictionarul Academiet)

1 Exclamatie reflexa Onterjectie primara, a omultn
cand simte desgust sau greata (de o mancare) Borul mi-a
inacrit stomahul, mamaliga mi s'a prins In gat i curechiul
cel cu rata
(oterindu-se) brrrrrr / cle-a ave un pie
1

de colonie, sa-mi mai dreg mirosull" (Alecsandri,Teatru,1007)

2 Exclamatie reflexa (interiectie primara) a celui cuBrrrr

prins de firg Brrr , da frig ii i
da frig ..ii
, parca-mi curg sloiuri de ghiata pe spinare" (Alecsandri, Teatru 1006) , Br/ ca frig e I (Pamfile, Jocuri, II,
glosar) [Variante Brach' mi-i frig./ (Eminescu, Nuvele,
43) Frig ii
par'ca-i o ghetarie I" (Alecsandri,
brrt /
Teatru, 645]

,...

in amandou aceste cazuri, toate formele citate (br

cuunu sau mai multi r , bar,bruh) sant o Incercare neizbutita de a reda un sunet, pentru care nu avem o litera in
alfabetul nostru

un r lung i fonic, bilabial iu avem deci a face

cu o c o mb in atie de sunet e, precum ar rezult dm

=apnea scrisa a cuvantului, CI cu un singur sunet care

se nate prin vibi area buzeloi noastre, cu care articulam tin

fel de r led ce cetim la Jespersen (Lehrbuch der Phonetdc,
Leipzig u Berlin, 1904, pag 15) despre acest sunet Die Lippen konnen zum Schnurren", Zittern oder Vibrieren (englisch
trill) gebracht werden, indem man sie straff zieht und =ander
nahert, worauf ein starker Atmungsstrom sie emen Augenblick
auseinander und auswarts treibt, bis die Elastizitat der Lippen
den Druck der Luft uberwindet und diese ein_wenig zurucktreibt ;
dieselbe Bewegung Inn und her wird rhytmisch mehr oder weAls Interjektion kommt [dieser Laut]
niger male wiederholt
nicht selten als Ausdruck desjenigen Unbehagens vor, das sowohl durch Warme (in der Regel in schwacherer Form), als
durch Kalte (in kraftigerer Form) hervorgerufen wird, und es
kann auch als Zeichen des Abs;heues und der Verachtung benutzt werden_ , in diesen Fallen ist der Laut stimmlosi) Die grosste
1) La rug e pate

www.dacoromanica.ro

86

Rolle spielt der Laut jedoch, bei uns wenigstens, als Ruf an
die Pferde, urn diesen Halt zu gebieten". l la noi existit exelamatia aceasta
insA afonicA - intrebuintatA de vizitii spre
au indemni caii i am gAsit'o 1 la lstroromani (subt forma..
scrisA
prrughi).
H. Pe langA exclamArile aceste exist o interiectie, care

constA InteadevAr din combinatia sunetelor b i r (acesta

lung), spre a imit suntul tobei (de obiceiu drrr): Face
iute o daraband... i incepe a o bate ca de rAzboiu : brr...
brr.," (CreangA, Pove5ti, 310).
III. In sfar5it avem l combinatia b A r in strigAtui
cioba,nului roman ca care cheamA, indeamnA, mani sau

alungA oile : Bdr, oltd, bdr!" Wariante : bdrrea! bdrcobar I cfr. t a r, h a r].
Probabil, la inceput, I aceast exclamatie a fost un r bilabial, ca 1 interjectia cu care Se indeamnA caii, despre care a fost
vorba mai sus, i numai mai tarziu, dura ce a devenit un cuvant
uzual in limbA, a primit forma de astazi.

6. Putem observa anume o tendinta in limba romanA de

a inlocul sunetele 5i combinatiile de sunete neobicinuite, chiar

and Romanut le poate exprima, prin altele, care sant uzuale.

Astfel bunAoard combinatia bz (cu z lung) o poate pro-

nunta u5or orice Roman, 5i de fapt, cand voim sA imitAm sunetul produs de albina zburatoare, spunem : auzi-o cum face bzz!
Indat ce ins& nu mai imitm sunetul produs de albind in mod
interjectional ca tuIpina purA", ci vrem sa formAm un cuvant
_supus flexiunii, nu vom mai spune : albina bzzde, bzzdit de albine, ci : albina bdzde, bdzdit de albine". Ce s'a intamplat ? Acel a5i
fenornen, care din pronumele conjuncte mi KO, cand nu se puteau

legA enclitic sau proclitic de vocala cuvantului precedent sau

urmAtor, a fAcut pe Imi,
: din e/ mi dd, de5i propozitia aceasta
o poate exprima orice Roman
5i incidental o I exprimA
sau din acel mpdrat s'a nAscut el im(i) d, acel impdrat.9
Acest a care in majoritatea onomatopeelot roma.neti
apare in .grupele de consonante prin. care se imini sunete
1) Cf. in urmd Fr. Schiirr In Mittetlungen des rumanischen Instituts,

4n der Untversitat Wien p. 55.

www.dacoromanica.ro

87

din naturn nu este deci propriu zis ceea ce gramaticii indici

numeau sv a r a b h a ct I, ci este sunetul prin care Romanul inlocueste sonicitatea unei consonante. CAnd copiii in colile
noastre elementare invatd consonantele si trebue 5 Je rosteascA singure, deci formeze- cu ele silabe, ei le pronunt
ha, c, da, fa etc. Tot astfel, imprumutarid de la Slavi cuvinte ca

drt, mrpy, noi am inlocuit pe r silabic prin dr (ddrz, ntarsay),

pe care eram obicinuiti sd-I rostim si care, ca impresie acusticA,
este foarte apropiat de r.1)
De aceea tot acest a este in mod firesc sunetul pe care il alegem cand la o onomatopee constatAtoare dinteun singur sunet repetat

nu lung
voim sA producem impresia unei silabe noun.
Astfel sunetul produs de Oscan ne face impresia unui s repetat
(Aude sss! sss ! ... sss ! un zgomot cum face gAsca cAnd e
closcA. $ezdtoarea V. 132) i aceeasi impresie ne-o face sunetul
produs de lacuste sau de nisipul ce cade pe o sticlA. De aceea
verbul corespunzator' va fi a sdsdi: Sdsde gascanii cand trece
trAsura (BrAtescu-Voinesti, In lumea dreptatii 87) LAcustele
prin iarbA s Is aind pe intrecute (M. Florian, Sdnzdndtorul II
107) Pe geamuri Sdsde o ploaie de nisip (G. Valsan, Cony. lit.
XLII 145). De asemenea, un t repelat ne apare in onomatopeea
a Mai: Ii tatde inima de frica ($ezdloarea IV 196) BAHreasa
Igi strange buzele si scoate_un fel Ile fdtait (ib. IV 341
Une-ori ins& in sunetele pe care le itnitm distingem de la
inceput si vocale. Astfel zbieratul oii constd, pentru cele mai
multe pboare, din sunetele b e: grec. pfl, germ bah, slay beloti, etc. Latinii 11 redau prih bee. Prin redublarea vocalei ei voiau
1)Un German care invdta ronidneFte Fi de mult timp tFi dedea cea mai
mare ostenealei
In zadar
de a pronunta pe a, veni Intr'o zi ferizit la mine. Ascultd" tint zise, i pronunte : Cmpulung, In loe de Camnu ci f izio10pulung. Intr'adevdr, din punct de vedere a custi C

g ic
pronuntarea aceasta, fdrd vocalei intre c ft mp era cea mai
apropiatd pe care a putut'o ajunge. De stgur cd, invers, daed am tmprumuta noi, din vreo limbei stretnei un cuvdnt cmpu I-am pronuntercampu, precum parte multi Romani iFt inchipue cd au accent" frantuzesc sau nemtesc cdnd redau prin vocalele reduse fl murmurate ale
acestor lunbi, pronuntand Hi per (le pre) sau raitn (reiten), etc.
2) In regiunile in cnre t se pronunta mutat, in loc de A apare,
i: Nu grdmujdeau nici tit (Reteganul, Pov. ardelen. I, 42-23), Dacd
In vreun stup titie matca... (Marian, Insectele 162j.

www.dacoromanica.ro

88

sd exprime de sigur c acest be e polisilab, precum sl in ronfd-

neste ii gdsim scris de obiceiu beee, behehe beaheahea. Transcrise foneticeste, interjectiile acestea sAnt be'e'e .sau be`e`e.
Avem dar a face cu un b urmat de un e deschis, lung si tremurat. Spre a red tremuratul, care face impresia unor silabe repetate, noi intrerupem rostirea lui, fie inchizAnd coardele (deci intrebuintnd spiritul in, d. Jespersen, op. cit. 76 s. u.) sati

deschizAndu-le mai tare (deci intrebuintnd spiritul aspru", cf,

id. ib 88 s. u)9
7. Intre exemplele pe care le-am citat pentru exclamatia
omului cuprins de frig, pe lng forma b(a)r; am mai dat vari-

anta bruh, care vrea sa redeA acelasi r bilabial (cu mai putine
l cu buzele ascutite inainte), i varianta brt!
Aceasta din urmA meritd o atentie deosebit, .caci adiat
karea unui t la aceste tulpini onomatopoetice este un fenomen
oscilatiuni

pe care II Grim adesea si care nu poate fi neinsemnAtor.

CAnd sntem in teatru i in mijlocul reprezentArii se pro-

duce ua zgomot turburAtor, putem auzi un pss! general si prelung. CAnd insd nu se iscd o astfel de turburare a repiezentatiei,
ci IndArAtul nostru soptesc doi ini, atunci ne intoarcem indignail cu tin pst! scurt dar apAsat. Tot cu aceastd exclamare atragem atentiunea unuia, care merge, pe stradA, inaintea noastrd.
Deosebirea intre pss i pst este deci lungimea duratei lor,
motivatd perfect si din punct de vedere fonetic dup p urmeazA
o consonantA continua pe care pot s'o tin cat timp voesc :
pssss.... Dad doresc ca exclamatia mea sa fie scurtA, ta avea
dedt s pronunt un s scurt : ps. Impresia acustica in cazut
acesta e inteadevAr scurtA, dar Ii lipseste sfarsitul net si transant..

De aceea in loc s intrerup sunetul s prin depArtarea limbei de

alveolA, deschizand strAintoarea necesard pentru articularea sune-

tului s, it intrerup in mod cu mult mai eficace, dad inchid mai

intAiu aceastA strmtoare cu totu!, ridicAnd limba

lipind-o de

alveol. Astfel dupA s se naste dentala homorgand, de durat

sau cel putin face
momentanA : t. We fapt, pst e mai scurt
finpresia acusticA fl7e a fi mai scurt

de cat ps, cu un s oridt

de putin tinut.
1) In sfdrftt avem f i formele meee ci mehehe, care prin itt
tncercd sd reded timbral nazat al zbierdtului oil.

www.dacoromanica.ro

89

Dacd examindm exemplele cele cloud din Alecsandii, citate

mai sus, vedem c prin brrr poetul a vrut s exprime sensatia

continua de frig, iar prin brto sensatie de frig mai scurtd un singur

fior de frig ce-1 trece pe cineva", precum defineste Dictionarul

Academiet.
Asemenea exemple se gdsesc multe in limbs romnd. Chiar

0 fiat, citat din Delaviancea, insemneazd o flueraturd scurtd

(limba, alipindu-se repede de dosul dintilorintrerupe brusc iesirea aierului printre buze) i explicd pentru ce, mai ales in
derivate. apare la aceste onomatopee un t neexplicabd de altfel :
buf
bultui, lost (imit un sunet asemanator cu fosnetul de
frunze" Pasculescu, Ltt. pop. glosar) ft (Gorovetu, imititiiri
162). Tot astfel francezul chat ci-ed c es e un (pronuntat cu
buzele rotunzite tare ceea c exp ca pe ii) cu adaosul acesfui
t, prin care se curma in mod brusc r teriectia; cred ca i exclade t. Este posibil ca si aht
matia trancezd zut! ate un as
(substantiv), a dturi d ah care se asest in toate limbile balcanice, sd cuprindd d., asem nea u -1 a
de t 0 tot asa sd se
explice t in of a aldtuii de excla i t of.
Cnd consonan a pr ce enta
p -a ald, in loc de t apare
de unde versunetul t transcris t sau chi: 13"tt belscht)
bul a b4ti, fit? si thschi
de unde ve bul a fl*hii, heir$ si
haqti, de unde v rbu a ha ,tt, hat 0 htlitt (hatch, td,s (de uncle
am explicat in Dfcttona:
/4-nen) i 1dti. NA etc fo a
,

rut .Acadeintei pe hat (t)! ala un de hat! ca exclamatie de

egret prin me se aratd dibparitia rep de a ceva' .1)

I) De s aur di cons nanta care curind in mod brusc o interjectienu trebut sa fie , ci poa e fi or c re al a consonanta clam&
La Tura bunaoa a care pront,n pe h fa in al, lin oh al nostru ti
cu c uztune n pa tea du;
t a gurti
corespunde n a
Este r ba
ca st in limba ron na sa ex ste l alte .sunete de
nc tune foneticd, la sfarsttul
acestea, care s a 0.., cu o an=
drip r se pare une-ort ca se poate
unet tulpuze onomatopoetice As

iv! un p, ca in ho p (a aturi de hor care, in Glosarut la Operele

lui Creanga e exp teat ca z omotu e-1 fact Mild sorbt dinteodata
fi repede"
sau un c, ca in g iorc, care mita sunetal produs
cdnd apa inghtte an corp ce cade sau se arunca in ea (Diet. Acad).
Nu tot astfel trebue Pisa sa judecam pe care- alatart de carcdci forma cu c este reconstruita din verbal carcal, derivat din carprin suftxul -cal, sau pe barn- alciturt de bar-), care e :TOM
din Yarnell, dertv.at pruz suftxul - ni din bar-.
La foarte matte interjectit, care unita mai ales o miscare sau o
aidere repede, se adaoga, dupa vocala insd, an element final c, care

poate are acelasi rost ca elemental ronetic -tin onomatopeele ce imttd

sunete,d. ex. bald'abc, bfiltfic, bazdfic, berbeleac, bustubuc, }Mtge,
hustiuluc, poptic, sontac (cf. ung, santa scluopa) talbac, toplic, etc,

www.dacoromanica.ro

90

8. Tulpinele onmatopaetice_apar adesearolacizate

0 seama de onomatopee imita un zgomot din jurul nostru

care se nnte printeo micare reped e. Dintre toate sunetele

produse de organul nostru vocal, acela care se caracterizeaz5. tocmai prin oscilatiunea ritmic a unei parti a organelor noastre de

articulare este r. E deci firesc ca o parte insemnatd a tulpinelor

mitative sA fie formate cu ajutorul acestei consonante. Dar ea
apare adesea ca un plus chiar si in tulpine tare, la origine, nu
contineau un r. Ca sd ordmnem la materialul cunoscut din cele
precedente, putem cit exemplul lui bz, tulpina prin care se imitd,
precum am spus, zgomotul produs de zborul albinelor. Aldturi de
aceast tulpina, de la care derivd verbul a ,bdzdi, intalnim o tulpinA brz, in btzdun, bdrzoiu (aldturi de bdzoiu), etc.
Cum a'a ndscut aceast variantA rotacizatd? Zgomotul- produs de zborul albinei face asupra urechii noastre impresia unui
ton continuu i muzical. La bArz5un, flU numai c tonul acesta
este mai profund, dar el nu e atAt de continuu. Astfel, pe langd
bz se adoaga plusul acela al unui r, care voete sd redea tocmai nota intermitent5 in sunetul produs de zborul acestei insecte.
Astfel de variante rotacizate nu snt rare In limba romana,
dardui, fdtdi
d. ex. dudai
fdrtdi, Ii,c
fricd, gdgdi
gdrgdi etc.; ele se intAlnesc I in alte limbi, d. ex. germ.
pasten
prusten, zlepen
zielpen1), ital. bulicare
brali.eare (Meyer-Liibke, Etym. Wb. 1388) buf(f)are
brufolo.(ib.
1021), franc. dorloter (ib. 2713), etc.
9. Zborul bdrzdunelui insd poate produce al alta impresie
asupra urechii noastre, pe care, cercand s'o imitrn, credem c'o
nimerim mai bine, dnd vocii noastre un timbru n aza I (precum
bund-oar imitatorii de instrumente muzicale dau acest timbru
vocii lor, cnd imita sunetul violoncelului sau al unor trmbite)
Inteadevhr, nazalizarea tulpinei onomatopoetice este un fenomen
destul de des in limba noastra: alaturi de bdrddan, care arat
1) Oskar Hauschild, Naturlaute der Tiere in Schriftsprache

nnd Mundart (tn Zeitschrift fiir, deutsche Wortforschung XI1-1910,

p. 33), citeazd varianta biillen briillen a mugi, a urta", precum fl
gellen grellen, addogdnd sunetuf r are un oarecare rol modificator
In aceste onomatopee."

www.dacoromanica.ro

91

aceeai tulpinA imitativA ca fran. bourdon, ital. bordone, span.

bordon, etc., avem noi forma bondar. Tot astfel alAturi cle ft

(oarecele tatAe) avem Wit- in fantar, alAturi de bt, care a dat

nntere lui bdfan (un fel de tantar), avem biz( In'varianta banfan i chiar alAturi de bdz-di, bdrz-dun, avem bonz-dldu (dr
bdzdldu), etc. Nu titi dad. i cldmpdnitul berzii (alAturi de a
cldpani) trebue socotit intre aceste exemple.2)
10. In sfarit, reclu2lisazea, .unul din semnele caracteri-

stice ale onomatopeelor, se explicA chiar prin faptul cA interjectille

onomatopOetice le intrebuintAm de obiceiu repetate: Hagiul.., ia

binior o mdslind, o aduce la gull 'o ,strecoara printre gingii,

Fol, fol, fol, o mestecd." (Delavrancea). F4 fd prin pd4,
pad pact prin copaci" ( coasa; Gorovei, Cimilituri 114). Dna
deci, in loc de aceste interjectiuni voim s punem verbul-predicat,

putem s-1 derivdm sau direct din interjectia simplA: f4: f4di,
sau din interjectia repetata: fol: folfdi.
Din exemplul acesta din urmA vedem Ca reduplicarea in
limba romAnd nu e cornplet, ci se reduce la repetarea consonantei

initiate. Tot astfel e format:

.
balbdi din ba'l-b[dl]
bdj-b[dj]
bajbdi
bombdni
bom-brom]
ddrddi
ddr-d[dr]
fdlIdi

fal-f[dl]

fo?-f[M
fWeil
ft
galgdi
gal-g[al]
mormdi
mor-m[or], etc.
Modul acesta de reduplicare se repetA atAt de des in limba
romAnA, fncat avem si cazuri ca hartap-dni, derivat din hartap[arta] st, chiar guzg-an, alAturi de guzan, format din guz (ung.
dupA felul onomatopeelor (cf. chi/can din allied.
El nu este insA specific limbit noasfre, ci II intAlnim sl in
alte limbi. Astfel lui gdlgoli al nostru ii corespunde o tulpina
,onomatopoeticA glg I in limbile slave (cf. slov. glg 'inghittura'.
glgat"a murmura', etc. Berneker, Slay. JVh. p. 310), lui bombdni
2) Hauschild op. cit.17 vorbefte de vartanta nazalizatd a strigdtuJai pisicei: maunen, aldturt de mauen In limba germand.

www.dacoromanica.ro

92

un latinesc bomb-us (grec. pot000, lut bcilberi un lat. halb-us,

cf. I baub-or, bulb-us9, etc.
in afard de acest fel de reduplicare aecomplet, existd Ins5,
ca in alte limbi, I repetarea completa a tulpineu, ca in bubut,
care imit5 descarcdturile electruce din atmos1er5, pe care le imitdm
prin repeturea silabei bu-bu, intocmai precum iin tu-tu (smietul

trmbitei) noi avem tutuI, iar Germanii tuten.

Reduplicdrule complete snt mai ales caracteristice pentru
cuvintele din graml copildresc: mama, tata; nene, lele, tata, etc
far repetirea unei silabe, pentru cuvintele care imitd o nticare
ritmicA, precum : baneindi, balalal, mai rar pentru un strigdt
prelungit, precum chellIdi, etc 2)
I) Poate i bulbuc al nostru sd reprezlnte o tulpind reduplicatd
a caret forma simpld o regdstm tn lat, BULLA, precum reduplicarea
se gdseste fi in sardul (logadorez) burbudda 'basica' (camptclanez) bumbulla 'basica', span. borbollar 'a gdIgcli', borbolla 'basted', ital. borbugliare 'a bdIbc2r, franc. barbotullgr (etc. cf Meyer-Lubke, Etym.
Wb. No. 1385-1386).

2) De sigur cd variantele onomatopeelor se pot produce si p rut

alte mijloace fonetice, precum ar ft substituirea consonantelor de
acelasi gen Intreolaltd, Astfel in bleascaafleasca-pleasca sau fleoscpliosc, labiala de la inceputul cuvitatulut se schimbd, fard sd putem
preciza de ce
Tot astfel nu pot ft intdmplatoare nict vartantele ce se nasc
prin qchimbul intre consonantele atone si tonice. Alaturi de tulpina
car- avem tulpina Inruditd gar-, alaturi de clitoral pe ghiori, aldturt de
fos-cal pe foj-gai, Tildturi de harsii (harscai, hfirsai) pe harjii, etc.
Care stint conditule ce determind alegerea acestor variante? Deocami in scare vocalica afldm variante care au
dat&nu putem rdspunde.
in rost simbolic. G. v, der Gabelenz, Die Sprachwissenschaft2 citeazd
cazurt interesante de simbolizare prin vocale, intre altele (pag. 223, st
379 un exempla din limba Batta, care tn cuvdntul pentru 'a se tart' are
trei fomoe djurar ca termen general, ditrir cdnd e vorba de funte
mici st djurur de animate mart ft inspdimantdtaare. Tot astfel observcim une-ori variante cu i pentru sunete sau obiecte ascutite, cu o
pentru sunete indbusite ci obiecte rotunde, ca u pentru sun-ete profunde .
qi obieote mdtdhciloase (cf. pie st poc in ronuineste t vartantele KnackKnick-Knoche; tapp-tipp-topp, Zepten-Ziptel-Zopf in germand,
citate de Hilmer op. cit. p. 168 f. u. Dar adesea exemplele nu se potrivesc cit
aceastd reguld (cf. la Hilmer tulpina top pag. 193, care exprimd vdrful"
unor obiecte) i prin ea nu se explicd sclumbul vocalet tn onomatopee

ca tilinc-talanc sau germ, tick-tack, bing-bang, Dacd asemdndm

cuvintele imitative in diferite limbi vedem cd la strigdtele unor animate diferd mat mult sau mat putin sunetele prin care sant rep roduse,
dar reimdne pretutindent, ca notd caractertsticd, numarul silabelur
rimul lor. Astfel e strigdtul cocosulut cu-cu-ri-gu, dar l at-cart-0, germanul ki-ke-ri-ki ; In strigdtul prepeltrei noi auzirn pit-

www.dacoromanica.ro

93

11. Baca' ne indreptam privirile spre schimbarile fonologice

pe care le sufer onomatopeele, observam, ca I la celelalte cuvinte
ale limbii, aceleni doua principli conducatoare : principiul claritatii,
care cauta sa mentina nealterata forma expresiva, i al economiei
de puteri, care modifica combinatide _de sunete spre a inlesni
pronuntarea lor cu cel mai mic efort posibil.
Atat ca la onomatopee, in masurd mai mare decat la cuvintele
vechi ale limbel, e mai puternica terulinta de a nu modifica o

forma recunoscuta odat ca expresiva. Cat timp onomatopeele

se simt ca vorbe imitative, cat timp exista deci conOinta ca

onoinatopeea reda prin imitatle nite sunete dm jurul nostru,
atata timp asociatia intre sunetul irnitat i intre onomatopee

opreste o desvoltare a cuvntulni dupil Iegile fonologieL,

Intru cat aceasta evolutiune ar schimba in mod vddit asemdnarea
intre sunetul din natura i cel redat prin limba. Gabelenz (op.
cit. 208) arata c cuvintele germane Kikerilci, Kuckuck, piepen
au-

rezistat transformarilor cunoscute subt numirea de hoch-

deutsche Lautverschiebung". Meyer-Liibke (Etym. Wb. No. 1171)

citeazd cuvinte onomatopoetice care in dialectele italiene pastreaza
grupul consonantic bl
nealterat in bi
la inceputul cuvintelor, iar Berneker (Slay. IV& p. 290 i 84) citand pe cehul gagatt,
cu g pastrat
alaturi de rusescul gagatj, sarbescul, sloveanul

gagati, etc. adauga zg indic onomatopeea, iar dup ce arata

corespondentele i egulate ale vechiului brenkati (brencati), pastrate

in limbile slave moderpe care au pierdut nazalizarea, citeaza 1

forme cu 71, care s'a reintrodus spre a corect sunetul (zur Lautbefichtigung wieder eingefhrter Nasal"). Tot astfel cetim in Dietionarul Academiei despre bei/a1, intrebuintat in Ardeal despre oaie:
Cu vant onomatopoetic, care e de comparat pe de o parte cu lat. balare
belare pe de alta parte, cu slavul blejati (rus. blejati, rut.
pa-lhc, Germanul pik-de-rik, Ungurul pit-pal-lot; In unele pdrti ale
Bucvoinei se zice cd prepelita stngd: prind pfiduchi I Cucul are un stn.gat bisilab : cu-cu,pe cdnd pupdza de tret relabe pu- ,u-pu. (Cf. Gabelenz, op. cit. 255 S. Sufic Strigtele animalelor). Tot astfel rima e desigur lin factor important al onomatopeei. Forme ca fata-mAta, hurducburduc, tercea-percea, treanca-fleanca, hodoronc-tronc etc., au fost
pldsmulte dupd legi analoage ca talmo'*-balmo*, calea-valea, murg'n-

gurfi, sfarfi'n-tar, luntre qi punte, tfir0-gropi* etc.

www.dacoromanica.ro

94

blejaty, blijaty, bulg. bleja, srh. blejati; cfr. si germ. bleicicen,

cu formele vechi i dialectale bloejen, Men, etc.) Alatura, id cuvAntul romanesc de cel latin, am addogat: 'este posibil ca lit
astfel de cuvinte, care reproduc un sunet, regula foneticA a
trecerii lui 1 intervocalic in r s nu fi fost valabild; I. sufixut
-al denot natura onomatopoeticA a cuvantului.c Strabunii nostri
romani ziceau deci despre oaie eA balat sau 'belat, voind sA
mite prin combinatia b-I sunetele ce le auzeau la acest animal.
Asa vor fi continuat a spune cateva veacuri dupA. ce se asezasera in pArtile noastre. CAnd / incepuse sd tread, intre vocale,
in r, fiind incA vie constiinta cA aceasta contbinatie de sunete
b + / este imitativd, din balare (s. belare) nu s'a putut naste
bard (s. bera), cAci grupul b-r nu se mai potrivea cu behAitul
oilor.

De aceea nu este nici o piedeca de a aduce in legAturd pe

tont al nostru desi o s'a pAstrat inaintea nazalei
cu cuvintele
romanice citate de Meyer-Liibke (Rom. Ifb. No. 8988) sau de a
derivA, precum am amintit mai sus, pe francezul petit din onomatopeea pit-, gra sd fie nevoie s reconstruim tin tip *pittGreu este numai a constatA astzi, cnd un cuvAnt de origine onomatopoeticA inceteazA de mai fi simtit ca atare inteo limbA,

caci raportul lui cu sunetul din naturk care i-a dat natere, poate
sA fie simtit de unii, iar de altii nu. in general simbolul" exprimat prin sunete va fi simtit mai mult timp la acele cuvinte
care in mintea noastrA nu se leagA de o imaginA precisA, dar
deteaptA imediat ideea sunetului respectiv : dad intre toate
pAsarile, eucul pdstreaz4 mai bine numirea sa de naturA onomato-

poetica, cauza e de sigur cA cei mai multi dintre noi nu avem

o imagine exacta despre aceasta pasAre sperioasd, pe care n'am
vAzut-o niciodatd, ci am auzit-o numai atat de des').
Dinpotriva simtul de onomatopee se va pierde mai intAiu
la acele cuvinte care prin desvoltarea lor semanticA s'au deptirtat de intelesul original care sA aminteascA sunetul natural ce
1) Se pare cd In limba germand, inteo vreme, din numirea Kuckuck
s'cL desvoltat, dupd legile fonetice, forma Gauch, sinonimul lui Kuckuck,
daT

cd mai farm, prin imitatia strigdtului acestei pdsdri, s'a ndscut

din nou cuvantul onomatopoetic Kuckuck (cf. Hildebrand, ap. Hilmer,

op. cit. pag. 166).

www.dacoromanica.ro

95

le-a dat natere, prin imitatie. Astfel in expresia o tara putin"

numai cu greu mai simtim legatura cu verbul onomatopoetic a
Viral, iar un pic `putin' i a pica, care in Bucovina bunii-oara

a substituit cu totul pe 'a cada, cu greu va mai detepta azi

in mintea cuiva sunetul produs de lovirea (pic-pic) stropilor
de apa pe pamant. A fost deci firesc ca in dilectele care prefac pe p in k' inainte de i, acest cuvant sa se pronunte, dupa
legile fonetice, chic.
12. Caci I celalalt principiu lingvistic, a carei urmare
este modificarea sunetelor unei Jimbi dupa anumite norme, se ga-

sete la onomatopee, care uneori se desvolta in mod normal,

dup legile fonologiei.

Fiind-ca onomatopeele imita de obiceiu zgomote iar nu tonuri (muzicale) din natura, scheletul propriu zis al lor il for-

meaza consonantele, iar nu vocalele. De aceea cele spuse mai

sus se rapoarta cu deosebire la transformarile fonetice ale consonantelor. Da..a bunaoara, alaturi de tulpinele baj-, fas-, f4aflArn i variantele boj, (bojbai = bajbai), fos- (fos! interj.

fosdi =fasal), fo- (los interj., fWi , faai, foWii, fWoi),

m or- (morm eil, cf. mar) s'ar putea prea uor ca acestea din urma

sa nu fie nite variante cu alt vocala, ci sa se fi desvoltat in

mod fonologic din cele dintaiu prin cunoscutul fenomen de schim-

bare a lui a sau 4 in o dupa labiala (i chiar inaintea ei,

cl.

ex. gdfdi i gold.

13. Dar i celelalte fenomene, pe care fonologia le subsumeaza de obiceiu sub titlul colectiv de.-......accidente generale
se pot observa la onomatopee.
Astfel tulpinele onomatopoetice se pot augmenta prin adaogarea unui 8 protetic. Alaturi de tulpina far-, cu variata for-,
avem variantele sfar- *i sfor-, despre care vom mai avea ocazia sa vorbim.
Un caz de disimilare avem ih latinul valgar urulare in
locul clasicului ululare (romanescul urla). Tot astfel forma
mornai ar putea fi disimilata din mormdl. Nu tim intru cat se

www.dacoromanica.ro

96

pot admite cazuri de thetatezd i daca Intre tulpina bdrz- (cf.

barzdun etc.) i zbdr (cf. zbdr-ndl) exist& vreo legatura.
*

14. Trecand acuma la observarile ce ar fi de fAcut asupra

derivatiunii cuvintelor din_lulpine_ancunatupnetio' trebue sa
marturisim din capul locului c5 in privinta aceasta terenul e
atat de putin cercetat i s'ar putea spune foarte multe. Dar cadrele acestui articol ne constrang a ne margini numai Ia cateva
observari, relevand ceea ce ni s'a parut mai caracteristic.
,

Vom cerceta mai Intaiu verbele, care formeaza contingentul

principal de cuvinte onomatopoetice.

Verbele acestea sant aproape toate de conjugarea IV, dar

sufixul prin care sant derivate nu este -esc (la inf.-i), ci -Aesc
sau- diu (la inf.-di1). A da exemple aid cred ca e de prisos 0
lista bogat5, darcare nici pe departe nu e complet5, se ga'sete
la 1-lasdeu, Etym. magn. 2209-22112). Intercalarea acestui d
intre tulpina i sufix n'a fost Inca explicata; vom cerca deci
sa-i gasim originea.

I) In cele mai multe regiuni, fi in limba literard, acest-AI dacd

fulpina are un A; se zice deci Mail (in Ardeal frafAi), dap-ciofta; dupd
sunete muiate apare fi forma-ii.
2) In I6c de- a completa lista lui Ilasdeu cu exemple adunate de
mine, voiu cerca sd ardt cele patru categoru mai obzcinutte ale onomatopeelor in-al:
a) Producerea sunetului caracteristic pentru diferitele animate:
musca Iffizae (face bAz), oaia behileste (face behehe), cerbul boncae,

foarecele chitaeste (cf. clutcan), purcelul covitaeste, gasca gAge.e,

porcul grohae, ratele hiicaesc sau maciiesc, capra rnaciicaeste, broa;stele ocacaesc, greterit tiriesc, etc.
b) Producerea din partea omulul a unut sunet care nu este un 'ele-

ment al vorbirii: bII 'stottern', brabra 'stammeln' (cf. hit. balbus,

bulg. bib.), bombia 'murmeln', buhAl (la plans), cioral I cleral (la
mancare), fonfal 'naseln', gfI (de oboseala), horcal (in somn),
MAI, molfai (manand), pufai (de cdldurd), rontl (cu dintu), etc.
c) Producerea unui zgomot matele corae, chiqrfie sau gartie,
roatele durge, frunzele ft-10e, apa gig, lucrul tarti harsae,
focal plpe, bradul parae in foc, omul pleoscae pruz apd, geitiza

rcae (in pdmant), pascirea rapiie ca aripeie, apa tilerte, omul torge
(din gurd) fi toraie cu picioarele, ceasul ticae, vantul vffie, mapna
stricata-zbarnae sau hre, pintenu zorniie, etc.
d) Producerea unel migcciri repezi sau repetate, de cele mai multe
-ori tmpreunate cu un zgomot: braalia sau banania (cu picioarele), dardilui (din thri(i), stcagul ffilffie, a se filffil, a se hfirtra, a bopal, a
se hutal, a motill; a pKiglfil etc.

www.dacoromanica.ro

97

De la interjectia cloc! prin care gaina ii chiama puii,

avem substantivul postinterjectional clocd, care insemneaza tocmai o gaina cu pui, sat. o gain& care e capabila de a scoate
pui din oua. Actiunea a scoate pui din ou6" se exprima prin
derivat din 'subverbul cloci, care nu d o onomatopee, ci e
stativul clocd, in acela0 fel ca -cele mai multe verbe postsubstantivale. Limba noastra nu sd multumqte insd cu aceste derivate ; ei ii mai trebue un verb de natura imitativa, care s
redea strigatul caracteristic al clocelor.
Dac de la inferjectia cloc am deriva, pun sufixul obicinuit
--2 (-esc), un verb, am ajunge iatsi la forma clod. Imprejurarea
ca in modul acesta s'ar nWe omomme, cd am avea deci o singura
forma pentru dou cuvinte deosebite ca formatiune i ca inteles,
n'ar ft cel mai mare inconvenient. Dar existd altul, mat gray:
Verbul ee va exprima strigatul produs de cloca trebue 86
pastreze caracterul sau imitativ, s reproduca cat se poate de

fidel tulpina onomatopoetick care, pentiu Roman in cazul acesta,

e cloc. Transformartle fonetice ale limbei noastre gcer ins ca

orice c urmat de e sau i sa se schimbe in 6; astfel clocesc,

clod nu mai poate conserva intacta tulpina cloc, ci o preface in
(Joe' Pentru mentinerea deci a acestui caracter imitativ s'a ales
sufirul -esci verbul onomatopoetic este in limba noastrd: clocdi.
Cele spuse aici fir4te cd nu exphca originea sufixului -di,
ci ne dau numai o lamurire, de ce acest sufix a ajans la o rdspandire atat de mare in limba noastrd. Originea ins4 a lui a
ramas Inca neexplicatd, caci, pentru a conserva pe c sau g
intact inainte de sufix, se puted intercala, intre tulpind i sufix,
tot atat de bine un -o- sau un -u-, cu ata,t mat uor,' cu cat
un sufix -ui existd in limbd, dei cu alta functitine1). De ce s'a
ales tocmai forma -di?
Originea acestut -a- trebue cautata in verbele iterative de
origine slava.
Alaturi de tdrdsc avem in limba romand forma tdrdiu
sau trdesc, care insemneazd o tarire incoace i incolog, cele
i) Verbe cd brohol, foroi, zurul sylnt forme secundare, ndscute
din brohlii, forgi, zurI prin asimilare vocalicd ; ele nit contin deci un
sufix -ol, -ul, cc tot sufind -61, alterat mat tdrziu.

www.dacoromanica.ro

98

douA verbe deosebindu-se cam ca francezul *firer si )tirailler

sau germanul 'ziehen i zerren". Cu toatA mica deosebire de
inteles, cuvantul nostru pare a derivA dip paleosl. treti ya freca
(in inteles p e Ef e cti v) i tirati a freca. mereu" (in inteles
(i t era t i v) 1). Verbele slave au trecut in limba romand cu tulpina
prezentick asa ca de la t(I)r-qc avem tdr-eisc, iar de la tira-h:avem tdrdesc (s.tddiu). Pe langd sufixul indiferent pentru inteles

-esc, s'a nAscut deci un sufix -desc care e caracteristic pentru

verbe cu inteles iterativ.
De la acestea el a putut fi imprumutat cu usurintA pentru
derivarea verbelor onomatopoetice (unde se simtea trebuinta de a
aveA alt sufix decat -esc). Acestea in cea mai mare parte insemneaza

tocmai o m4care repetatei, deci sant inrudite in ceea ce privesie

intelesul lor cu iterativele. Inteadevar, spre a nu cita decat un
singur exemplu din, o sutA, fdlIdesc insemneaza, mma misc incoace

si incolo, purtat de vAnt", intocmai precum teirdesc insemneazd

thrAsc incoace i incolo". Imprumutul acesta de sufix de la o
categorie desverbe la alta s'a putut intampla cu atAt mai usor, cu
cat un numar destul de insemnat dintre iterativele slave in -ati,
trecute in limba romand, au toate semnele distinctive ale onojnatopeelor, astfel lapOI din bulg. lapani schliirfe", meihdi din paleosl. mahati (bulg. macham) bewege hin und her" (Cihac, II, 182),,
r,:gdl, din paleosl. rygati ructare" (ib. 312) etc.
15. Alaturi de formele i t er a ti v e mahati, rygati, existd, in
limbile slate, si forme perfective formate prin addogarea sufixului
-ncgi: ma(h)-ncgi, ryg-no,cti.

Astfel de derivate' in -fiagi au crecat si in limba romand.

Pe unele din ele nu le mai simtim ca derivate : in cuvantul
indrzni (din paleosl. driiznc:cti) nu mai simtim nici o legatur
cu drz, iar pe racni (din paleosl rykaVi), neexistand alAturi
de el un derivat de la tulpina slava rak-, iardsi nu-I putem despall in tulpina si in sufix. In schimb, alAturi de plesni (paleosl.
plesncgi din *plesk-nccti) s'a pAbtrat sl forma plescal (din iterativul
pleskati). Din astfel de cazuri s'a putut desparti un sufix -nesc,
care,alipit la tulpine onomatopoetice, serveste spre a forma verbe
1) Cihac, II, 412

www.dacoromanica.ro

99

care exprima' 2.o actiune scura sau mornentande, deci scot la

iveala tocmai nota aceea care formeaza 1 in limbile slave trasatura caracteristic a perfectivelor In -my" fata de iterativele in
-all. Astfel de derivate in -nesc 6nt: bufnesc (cf. bulg. buhnuvam
'Iovesc, bat', sarb. buhnuti 'a fringe% fosnesc, pocnesc, pufnesc,
sordsnesc, svdcnesc, kisnesc, etc.

Ele nu trebue confundate cu verbele in -Anesc, dintre

care cele mai multe au variante in -desc, si care s'au ndscut dupa
analogia lui ciocdneso (ciocane-ksc), despArtit greit in cioc
dnesc. Astfel de verbe sant : bocdnesc, bombdnesc, cldmpdnesc,
clantnesc, cloncdnesc, pdcdnesc, tdcdnesc, trdncdnesc, troncdnesc, zdngdnesc, etc.

Din contaminaraa sufixelor -desc si -nesc s'a nAscut sufixul -nAesc pe care-1 intainim in fosndi (foscil fosni), zbdrndi, etc.

Precum vedem din cele precedente, limbile slave au avut a

influenta mare asupra desvoltdrii onomatopeelor romne0, carora

le imprumuta chiar ceva din genul verbal", caracteristic pentru

limbile slave i strein de spiritul limbii noastre.
Influenta aceasta se recunonte I in alt sufix care servete
la formatiunea verbeior din tulpine onomatopoetice, sufixul -cit.
Daca cetim ceea ce spune Miklosich in a sa Gramaticd cornparativd a limbilor slave, vol. II, pag. 470 s. u. despre sufixul
-kati in limbile slavg, e greu sa ne facem o idee lamurita despre
functiunea lui. Din materialul bogat ce-I da Insa putem constata
mai ales cloud lucruri i anume c5. el se intrebuinteazd cu predilectie a) spre a forma, de la interjectii, verbe care exprima' producerea acelei interjectii, d. e. rusete ajkati .a face af!", aukati

a striga au!" sarbeVe gicl,ati a face gic!" kitkati a zice kit!"

ielati a ha4ai gdinile, strigAndu-le ig!" etc (cfr. Miklosich, op,
cit. II, 473),

_ b.) a da un inteles diminutival-frecventativ notiunii

verbale, d. e. sarb. grislcati mordicare", stipkati si cuplcati a

ciupeli", etc. (ibid, 472). Aceste cloud intelesuri le au 1. derivatele-

romanqti cu sufixul -cAl, precum foscdi, horcdi etc.

16. Trecand de la verb la celelalte parti ale vorbirii deri
vate de la onomatopee, ne bate la ochi mai ales caracterul
spontan al rnultora din ele : din bdrdi s'a nscut (dupa analogia lui bcrbec) substantival bdrdec 'miel'.

www.dacoromanica.ro

i 00
Vara sufix
de la tulpina
Astfel avem derivatii directe
onomatopoetick deci un fel de derivate postinterjectionale
precum 1 multe derivate directe postverbale, care au mai
adesea inteles concret, insemnand obiectul sau chiar fiinta care
produce acel sanet sau face miscarea pe care o recla Onomatopeea. Am pomenit mai sus pe clocd, mai adaogem pe bazd,

bdtd (in codabdtd), boanzd, boarnd, boarzd, cdrcotd (car,coti), flecqcd (flew), forfoand (forfoni), gdfd 'om gras care
gafae( ghioarcd, pleasnd (plesni), cfichiu, tacd etc. poate
i gotcd reconstruit din cotcoddci.
Avem i adverbe formate direct din interjectie sau din
tulpina verbal prin adaogarea unui -a final4 precum fdta, forfa,
for fota.

Foarte 'multe numiri de animate se derivA din onomatopee cu sufixele cunoscute ale limbii. De oarece forrnatiunile
acestea le-a studiat pe larg Martin Hiecke in lucrarea sa
Die Neubildang der rumanischen Tiernamen (in al XII-lea

Anuar al Seminarului din Lipsca, 1906), nu mai e nevoie sa ma

opresc asupra lor.

Plici despre abstractele verbale nu e mult de spus, atat

doar ca infinitivele in functiune de substantive sant foal te
putin intrebuintate ; ceva mai des participiile substantive i der-vatele in -turd. Sufixul propriu zis al acestoT abstracte este insA
-et i slavonescul -ot (care la randul ski a dat natere su-

fixului verbal -oti, d. ex bleh-ott, boc-oti, cdrc-oti etc).

Cand avem a face cu verbe onomatopoehce, mai ales cand
acestea exprimA un defect a organului vorbirii, ne bate la ochiu ca

adjective le verbal e in -tor sant foarte rar intrebuintate i

in locul lor se intrebuinteazd, cu inteles activ *lprezentic, forma

participiului adjectiv: om bd/bdit care balbaqte, fon fait

care e fonf, fatA fdteittd
care se fatae mereu, gdjdit, etc.
,

17. Cele mai interesante probleme le pune onomatopeea

lexicografuluj, cad ea este pe !dna derivate i imprumuturile
aproape singurul mijloc de imbogAtire a timbii cu
elemente notra lexicale. Setea de a-si imbogAti tezaurul lexical
e nepotolita in fiecare limbA *i este mai mare decat trebuinta
din alte limbi

www.dacoromanica.ro

101

real& dupd cuvinte noua. Asemenea zgarcitului care aduna paralele si din ce aduna ar vrea sa aiba. mai multe, primim cuvintele noud, chiar cand ele sant un lux, chiar cand nu exprima
atat de bine, ca vorbele vechi si uzuale, notiunea ce-o reprezinta.
D re ptu 1 ti n ere ti i, farmecul noului le ajutd sa princla raclacini
Astfel se elplid raspandirea rapidd a onomatopeelor, care in
cele mai multe cazuri sant formatii spontane si individuale. Mai
ales cuvintele imitative sant menite sa fie primite repede, cad
el desteapta totdeauna in noi o asemanare (mai mult sau mai
putin reala) intre sunet si notiune.
.
Dad vechiul taur, aromneste tavru, este inlocuit in multe
regiuni d. ex. la Megleniti sau in Bucovina prin bugd (din
turc. buga) sau prin buhaiu (din slay. bugaj, buhaj), de sigur ca in parte la aceasta inloeuire e de vina coloritul onomatopoetic al acestor cuvinte.
Mai instructiv e un alt exemplu. Sunetul produs de albina
cand zboara se redd in romaneste, irl diferite regiuni, prin cuvintele imitative ; bdzdit, bombdnit (bombdit, bombdnat), zuzdtt, vdjdit, zbdrndit. In limba literara se intrebuinteaza aproape
excluziv termenul dintaiu si de sigur nu numai fiind-ca e mai
rdspandit geograficeste decat celelalte, cLs1 pentru ca 1-a prins
atat de frumos Eminescu in versul pe tare-1 stim cei mai multi
de-a rostul :
Dar ce zgomot se aude? Beizdit ca de albine ..,
Observatorului atent nu-i va fi scapat din vedere ca in
timpul din urma se introduce, la Scriitorii tineri, tot mai mult
un alt cuvant, care-i disputa locul. E cuvantul zumzet. Poate
ma'nsel, dar imi pare ca' acestuia ii putem stabil) originea. E
strofa poetului Cosbuc:
Numai zumzetul de-albine
Fara 'ricepere si-adaos
Curge 'ntr'una, par'd vine
Din adancul firn pline
De repaos

(in
Miezul verii, Fire de tort, p. 58)
Dfela Cosbuc a trecut la losif :
In auz imi suna bland
Zumzetut de-albine ...
- (Visul, Patriarhale, p. 19)

www.dacoromanica.ro

102

iar de la acesta la

poetii i prozatorii din jurul sAu, la D.

Anghel i la Sadoveanu ( Ault zumzetul albinelor. Povestiri de

seard, p. 18).
Presupun ca la CoOuc ins4, el e o simpld
i incontientd

romnizare a germanului Summen. Romftnizarea acea-

sta e facuta atat de absolut in spiritul limbii noastre

iarai

in mod incorWient i datorindu-se numai simtului de limb5. deosebit de fin al poetului Cobuc
cu reduplicarea caracteristicA

i cu sufixul et, incat nu-i nici o mirare daca a prins in timp

atat de ctfrt raddcini aa puternice in limba noastr literara.
Si iata c, n'a lipsit nici fuziunea acestui element nou cu cele
vechi ale limbei : din zunzzet i bornbdit s'a nAscut forma zum.bdit (Albinele, cu zumbdit auriu rupeau tacerea. I. Boteni, Sdmdneitorul, IV, p. 287)

Dar chiar i cand limba are cuvinte vechi i destul de

expresive, vine adesea onomatopeea sa se alAture la ele. Astfel
pentru ideea a umbla repede incoace i incolo, multi de odata"

avem, prin asemanare cu un furnicar, cu un roiu de albine

sau cu un corp in putrefactiune napddit de viermi, cuvintele
i a rol, a vierniul (formatii romneti), la
care se mai adaoga a fol (latin), propriu a se mica incoace
i incolo ca nite foi", a mipmd (latin), propriu a se amesteca
unul intr'altul" i a mipi de la aceeai tulpina. La ace0 cinci
termeni mai vin onomatopeele a bdjbdi, a forloti, a fo$cdlui,
i a fojgdl.
a furnicd (Latin)

18. Urmarind cu atentie aceste onomatopee lexicograful

poate s faca interesante constatAri asupra raspandirii geografice a cuvintelor, sa descopere desvoltari semantice dintre cele
mai instructive9, alunecdri dintr'o sferd de idei intr'alta i
intrebuintari figurate, cu un cuvnt, s urmareascd toata gama
de desvoltari de inteles pe care o intalnim I la celelalte cuvinte
ale limbii.
1)Pdrerea lui Wundt, op. cit. p.451 cd onomatopeele nu sufer desvoltdri semantice este grefita 1 aratd c tnvdtatul german n'a, cetit cu
atentlune opere lexicografice.

www.dacoromanica.ro

103

Cu deosebire interesant este a urmdri cum aceste cuvinte

noua, intrand in limbA, ii calla un razIm in cuvintele existente
si il gdsesc, fie printr'o asemdnare formalA sau semanticd. Astfel: de

la tulpina bz s'a format numirea insectei bdzd, co sinonim a

cuvantului 'streche'. E cunoscut c dobitoacele muscate de streche, fug ca nebune, cu coada ridicatd. Pentru aceste nianifestAri
ale dobitocului strechiat germanul are verbul biesen, care de
sigur e de aceasi origine onomatopoeticA, iar Romanul zice c
animalele- fug cu coada bdzoiu(sau bdrzoiu)". Intrat odatA in
limbd acest cuvant si-a putut intinde sfera de intrebuintare si
s'a zis, prat analogie, si despre un om cu pdrul nepieptdnat
(cf. 'cu pArul maciucA9 cd e cu pdrul bdrzoiu, sau bdzoiu. Dar
pentru notiunea de nepieptAnat limba mai are alte cuvinte, imprumutate din ungurescul borz (cf. borzos 'nepieptdnat') d. ex..

bo(a)rzd, a se burzului etc. Era aproape fatal ca cele douA

tulpine asemAnatoare ca formd, ajungand pe aceeasi cale in
desvoltarea lor semantied,

sl se amestece. Astfel vedem c

verbul a se bdrzoid insemneazd si 's'emporter, s'irriter', inteles

care ne aduce aminte de vita strechiatd, dar I 'se pavanner',
cate se leagd de intelesul verbului de origine ungureasca.
Astfel de contatninari de tulpine onomatopoetice eu cuviute
vechi ale limbii sant la ordinea zilei i ele explica multe
forme neasteptate Voiu cita cateva exemple. AlAturi de nature'
(din lat. *fluctulare) avezn_c_..) forma flu;,-turd cu un

neex-

plicat. Se pare ca verbul fluturd s'a contaminat cu tulpina

fli$c, adaogandu-se astfel, fa notiunea `miscarii falfaitoare', ideia

'sunetului suerator', produs de ea In aer" (Dictionarul Academiei). Din cuvantul Mani( onomatopoeticul halaloie zgomot,
galAgie, larmd, gaicevd" s'a ndscut, pe cat se pare, forma harmalaie `harababurd, confuziune impreunat cu larma mare'.
Varianta gdsdi a onomatopeelor fdsdi sau sdsdi, prin care, se
exprimd sunete produs de gasca speriata, datoreste, probabil,
pe g printeu apropiere de cuvantul gdscd.
Uneori vorbe vechi ale limbei (mostenite sau imprumutate)
fac impresie de cuvinte onomatopoetice. Atunci se poate intampla

cd tulpina lor se onomatopeizeaza, se modified in felul cu-

www.dacoromanica.ro

104

vintelor imitative. Cateva exemple vor arata ce voim sa punem..

Verbul .2 sufk (din lat. suflare) poate detepta, prin sune-

tele sale, impresia acustica pe care o face vantul asupra urechii noastre. In graiul copilaresc am auzit adesea forma fund
care s'a nascut prim asimilarea lui s fata de f urmator, care
insa in aeelai timp aduce foarte mult cu verbele onomatopoetice

cu tulpina reduplicatd. In Bucovina (comuna Ro) se aude un

cuvant fuflita cu intelesul de 'viscol', care este derivat tocmai
din aceasta tulpina full-, in loc de sulk (11)ala,u, cuvant de
origine turceasca, care insemna 'cortegiu, procesiune, convoiu'
ajunse cu timpul sa 'insemneze ladunare galagioasa* de oameni'.

Din acest cuvant, cu sensul din urma, s'a derivat verbul &Val
'a face gurd, a se certa% care (0 din pricina terminatiunel) fiind
considerat ca onomatopee, a primit forma mai lungd hdldldi
'a vorbi cu toti de odata, a face gura mare' (cu derivatul halalcge i cu varianta haleical). Din cuvantul hdlpav `lacom' s'a
extras tulpina hdlp-, derivandu-se verbul onomatopoetic halpacal
'a inghiti lacom' (ca i cand ar exista o interjectie halptic 9.

Ca de fapt simtul nostru de limba stabilete imediat un

raport, ihtre onomatopee i celelalte cuvinte ale limbii o dovedesc exemple ca urmtorul. Din n.-grec. -xccpcmga am impru-

mutat pe caragetta larch', cotofana-. Cuvantul acesta face atat

de mult impersia unei onomatopee, incat Delavrancea (Sulldniea 224) vorbind despre o femeie vorbareata, scrid: Taci...
muiere ; i ce-ai vazut i ce-ai auzit mai bine le veded i le
auzed cotofenile, c tot atata ei a. Gara-gata, ca i ele." E acela*i fenomen care face ca Romanul sa aucla in diferite strigte
ale animalelor cuvinte ale limbei lui : Bibilica pfictle sau face
pacat-pacat!" (Diet. Acad.), pulul zice puiu-puiu",

curca zice chior-chio f*, etc.

*

19. Despre raportul sintactic al onomatopeei cu celelalte

parti ale propozitiei nu e mult de spus, nefiind altul decat al
vorbelor uzuale ale limbei. Numai cateva observatii.

www.dacoromanica.ro

105

Verbele care ithit& sunete din jurul nostru sAnt de la naturA

intransitive. Cu toate acestea printeo 16rgire a functiunii usor

de explicat se poate naste un raport intre piedicat si complement atunci cand verbul nu e o imitare simpla a vocii animalelor, ci exprimA un indemn,. sau o alungare a lor. Astfel intransivitul Wren 'a strig& oilor br-bdr, ca sA le faci sa meargA 'Inainte' apare in functiune transitiv& : a bdrdi oile 'ale mna, strikAndu-le bdr-bdr' ; de asemenea : a lutsiii giiinile 'a le spell&
strigAndu-le h4, etc. Tot astfel se zice cA sf dre arbunele,

and il bagi in ap; prin intrebuintare factitivA se poate zice

si sfArAi (=facit s sfAide, stinse) in ulcicA trei carbuni"
(5andu, Douti neamuri, 264).
:
Foarte adesea interjectia onomatopoetic& se intrebuinteazA
ca predicat, avAnd functiunea unui verb: .i hilrA, o palmA"
insemneaza `ii plesni o palmh-, $4
bdlabdc, in ape insem-

neazA 'sari eu zgomot in apa' sau `se scufundd de odat& in

apA. Functiunea sintacticA o dd acestor interjectiuni ascultAtorul, prin interpretarea ei potrivitA cu imprejurdrile. Astfel and
copilul vrea sA pun maim pe sobA si printele ii strigh blija
(sau Nita), aceastA fxclamare poate fi interpretatA sau ca un

verb 'arde' sau ca un substantiv

'foc' sau

ca un adjectiv

,fierbinte'. Nimic mai firesc deci deck ca EA. se nascA din interjectia aceasta velbul prio care ea se claseaz& in mod firesc si
neechivoc intre cuvintele limbei: Nu pune ,maria pe sobA (A
bije,ste (frige)!

20. Terrnindm cu cAteva obseratii de natur stilisticl

Inavutirea limbei prin onornatopee va insemnd numai atunci
6 bogAtie real& a ei, and intrarea lor in limba literail nu va
urm& far& selectiune. Scriitorii noVri din generatiile mai tinere,
cu tendinta de a coloi limba cu expresii i cuvinte populare,
merg adesea prea departe i o incarc& cu vorbe dialectale neintelese de cei mai multi cetitori si cu expresiuni care se potrivesc in limba vie i figurat a tAranului, dar nu au loc adesea
in graiul mai concis.i mai clar al cArturarului. Dar nici chiar
tAranul nostru, cumpAtat din fire, nu intrebuinteazA, fArii masurb,
aceste interjectii onornitopbetice, eu care Oe sti-si invioreze atat

www.dacoromanica.ro

106

de frumos stilul. Voiu cita un pasaj dintr'o novelA iscAlit

fzabela 3adaveanu si publicatit in Noud revisrd romdtkii (III,
410), in care se descrie o vanAtoare: Ptippd,s . . . venea dihania printre stoguri .. . Bang ! . .. dA Sandu drumu pistolului si
eu, fiva, baiete spre parleaz. Matahala turbata, dupa mine. 0
auzerarn gtifdind 1 i Simte'am par'ca stiflarea fierbitite dupA ceafa.:.
Tri,sti peste parldaz ! OdatA ant simtit . matahala in SpiTiare.' Inhatase cajocttl si-I scutura de-? mergeau petecele. Eu, cat ai

clipl din ochi, ma'ntorc, 0 paf, cutitul intre ochi. il'a zis nici pea/
i a cAzut grAmadA la pAmant". Astfel de descrierl fac mai
mult impreSia unei bucAti artificiale date ca exercitiu la capitotal 'Interjectiunea' inteo gratnatid, cleat sA sertiene cu po.
vestirea tinul Wan
0 imbogAtire reall a limbii literare o alcatuesc numai acele
onomatopoee care nu intrA ca simple sinonime, din diferitele
regiuni, pe langA termeni existenti i cunoscuti, ci exprimA nuante nouA de vitetes. Astfel, pentru omul cult, trait la or,
glina cotcoddcote. lsentlit Oran insA limba e mai bogata in
ternteni card sA arate &Maul- prodag de gaina la diferite ocazfi.
Winne colcochicesc inainte sau dupA ce au ouat sau cand se
adana speriate ,(de uliu) in junil cocosului; cand sant sAtule umblp
prin curte incoace 5i incolo carcaind ; cand se aflA In primejdie ceithe cu peneld zbor5ite, far closca doncd(n)e$te. (Datele
sant scOase din lucrared lui S. uttr desprd Striddele &Ulnaiefor): Dd sigue CA tfar fi b operA intitilA dacA tnanualele noastre
d'itila`re ar Starul mai mutt asupra adestot diferite expresii consfddrate pe nedrept de sinonime. Autorii lor ar gasit de sigur la scrittorii
nostri ingrijiti exemple clestute. Astfel M. Sadoveanu in Povestirile,
sale (p. 127) povesteste despre un vanafor rAtacit, care se aPropie de

d casa. Cana II sant 5Y in* sa fatte. Cuvatitul acesta obidnuit

si deci lipsit de relief e inlocuit prin alte trei, care exprimA foarte potrivit diferitele stadii ale latratului : ..Doi cani mari se
repezira din Intunerec la mine eapaind ... [In casA nici o miscare] Canii, IntAratati dedeau ocol, hnzihnd manio5i.... [Usa
se deschide, un glas se rasteste catre cani care] tacura si se
rtraser mardind in umbre ... Alt exemplu din BrAtescu-Vai-

noti (Nuvele # sage p. 55-56): SA mai atizi 0 gsditurile

petiilor, factInituFite arnielar, pootetul deschis si cinstit al palmelor, bufniful mut 5i Infundat al pumnilor.... 5i atunci o sa
ai

deplinA idee de ce va sA zid o pregAtire de inspectie

de

Don Colonel."

Cu deosebire poetii intrebuinteaza onomatopeea spre a simboliza SI prin sunete ideea exprimatA. Traducerea lui 6t: 0.
losif %,Cataracta Londrei" dupi Southey, publicata in revista Cum.

www.dacoromanica.ro

107

',dna (a. 1910) p. 213-215 e deosebit de bogath, in partea final& It: astfel de ohbmdtclpee (26 in 24 de versuri).
.
21. Spre a demonstra, in fine, ce mare e numarul de cuvinte
-expresive in limba noastra, voitt educe ttei exemple, chutand s
.

.ar4t 1. variantele i derivatele lbr, explicabile dupit tele expuse

phr4t acuma. SAnt tulpinele BR-, FR i FS,
lath tablotil variantelor acestor tulpine:
a) Varianta cu vocala a ( 6) : bar- far- f4b
c)
d)

cu aclausul lui t ( 7) :
( &) ; barzrOtactzata

f4t-

9) : bAnzfad( 10) :
for- ft4f,
cu o din ii
( 12) :
if)
cu s- ptotetic ( 13) :
starg)
Toate aceste variante putandu-se combinh una cu alta dau
liatete unui numr extraordinar de mare de nota variante. Voiu
noth nuthai pe acelea care de fapt pot fi ttrmarite in limba
roastra :
h) c f
borze)

i) d f
j) e f
!) g f

nazalizata
reduplicati

bonz-

bbzb-

forf- fogsfor-

lath acum exemple pentru toate aceste 11 variante

a) Derivate direct; lidzd 'musca, albing',
Derivate cu sufiXe: &ken: 'bourdonner' (bdziiire, Hall, bd-

zditurti, bdzdiald, baziiitor), bilzditoare Iticarie de copii fAcuti

dintr'o coaja de nuca, astfel Welt si producit un sunet bazhitor'

bdzdldu `grgaun', bdzalizic, -4 'care are obiceiu ao port:east*

nebunete (ca vita strechiatO, Mew (in expresia: wa tine coada

bazdu = ridicata, ca vitele strechiate)
fdrutil 'a vorbi pe nas, a fonfal (farndire, farndit), farndit,
-6 'fon?
fdgil 'bruire, frmir, froufouter, crier (la soie)' i fd$il
f4ca1 'siffler entre les
(fdoire, fdll, /4ditor, farditurd);
dents' (Await, fdscditurd) fag M'croupion',Mcdu(?)'sorte d'herbe'

74ni, de la tare e dertvat fdpeald Sfrotirou', Pipe( lanto5'

b) f4ti! interjectie care arata sunctul prOdus printr'o disparitie' repede.

cy Derivate cu sufixe : bdrzduti 'bondar', beltzoiu (in expresia:
cu cdada bdtzdiu= ridict, ca I itele $trethiate), [-F ung. boez-j
biirzold 'a 0 irlta', 'd se utnfl in pene', hdrzotea '(vacA) care
se barzogge rePede.'.
A

d) Derivate cu aufixe: bduzdi 'bazar, banzat `streche, bou-

cle, bdrtiditi '`vtestie', `partei cirtiperiultti arrpTodUce bazaiala caacterigtita 'acEstUr instiumenr.

www.dacoromanica.ro

108

e) Derivate cu sufixe: fdrfai 'forfoti', fdrfeill (?) pavanerc

f) Derivate cu sufixe fora i foroi 'a sforai, a sufl tare
si zgomotos pe nas' (foraire, prated, forait), foraila, porecla
ce se da unui om care forae; forcal 'a produce sunetul caracteristic pentru erpi i ariciu';
forcoti, 'a produce sunetul caracteristic pentru ariciu"a fasal ca fierul infierbantat muiat in apA'

forcoteald, foarclit; fornal 'a forai (despre cai)"a fonfAi

(pe

nas)', fornail 'fon?, fornaial, fornai1, porecla ce se (IA unui fonf

fo$Eii 'fasai'( fo,sait i fo,seit), fo,sni 'a produce un fit scurt
rierepetit' (fo,snire, fo.snit, fo,sniturci, fo$nitor), fo5net, fo,snill 'a
fosni de mai multe ori'; fo$cati 'a produce un sunet ca toile unei
si

carti cnd le lasam sa cada repede iina peste alta', 'a forfou'

(int

acest inteles si fojed) (fogaitor, fo$celitara); fo,sceilui 'a misuna'.

g) Derivate cu sufixe: sfardi 'gristlier, crpiter, etc ' (despre

cai, cosasi; fus, titirez, roate care se misca repede; untur, lumanare, fier rou muiat in ap5, lemne ude and ard, etc.), (s/ardi,
ala, sfeirdit, sfarditor, sfarinturei), sfardioc o jucarie de copii
care sfaraiel).
h) Derivat direct: boarza 'o insecta"gurduna'.
Derivat cu sufixe ; burzoi 'a se brzoia'.
0 Derivate cu sufixe: bonzar `streche', bonzeileiu `streche%

j) Derivate directe: forfa 'forfota'.

Derivate cu sufixe: bozbin 'bojbar; forfai 'a misuna';

lorfoll 'a fierbe fr multa apa"a fleari, 'a umbra de colo pena
-col, grabit si preocupat"a mipnA' (forfoleald), forfota (adverb
postverbal)2); fo5fal lasar.
k) Der:vate cu sufixe : sfordi 'foral"a toarce (despre pisica)
(sforaire, sforail, sforailat, sforbitor, sfordiala), sfordeciu, porecla data unuia ce sfore pe nas, sforcal (ar puted fi i sforal
+ horceil);

sforndesc 'horcaesc'3)

Aceste aproape 100 de cuvinte, care s'au nascut din trei

tulpini, arat in deajuns ce izvor nAnos de imbogatire sAnt pentru
limba romnit onomatopeele.
1) Sfdrdi se aseamana cu unele onomatopee ale Slavilor, la care Intalnim pe de o parte familia svirati 'a suera' (Cihac II, 340), pe de alta parte
pe forkati, 'schwirren, krauseln' (Cihac 11, 110, Berneker SI. Wb. 287). N'am
citat !Titre derivatele romanesti de la tulpina Var., pe sfdrc, apoi pe sfdrld,

sfdrleazg, sfarloagd, pe care Tiktin (Diet, rom -germ.) le aduce fn lega

tura cu azvdrlt, dar citeaza

l n.-grec.

cppoopXcx,

apoopXog,

Kreisel.

prin adaogarea unui s- protetic, am avesf

Cat despre tulpina
care ar fi trebuit sa se contopeasca cu vechea tulpina sfaf- din sfdqid.
2) Prin contaminare cu falfdi s'a nascut forma fdlfota I folfota.
3) Prin partile Nasaudului se aude forma sfor cu fntelesul de 'izvoel.

Se poate ca sfor sa se fi dezvbltat din izvor pe cale fonologici; se poate

frisa ca sa fie si un derivat din ungurescul forr-ni 'a izvorr (fort-as izvor),

dar nu e exclus ca s fie sf un cuviint onomatopoetic nascut din tulpina sfor-

www.dacoromanica.ro

Din vechea noastri toponimie

de NicoIae Dr Agana.

I. Tampa.
Fara sA incercam un studiu asupra tuturor numirilor de
inAltimi romnesti, studiu care ni se pare foarte important pentru
trecutul poporului nostru, ne vom opri de astA datA numal

asupra a douA numiri de inAltimi, care n'au atras pAna acum

a-tentiunea filologilor in masura cuvenitA, cu toate c& ele ne
pa streazA niste urme foarte interesante ale unor nume comune

dintre care unul a dispdrut, celalalt e pe cale si dispara.

Cel dintAiu este Tampa, al doilea Chicera.
Afara de Tampa Brasovului (saseste Zinne, ungureste

Czenkteto), inllitA dup& unii de 961, dupl altii de 964 m. peste

suptafata mArii, pe hArtile militare austriace si pe cea publicatA
'cle V. Merutin mai gAsim urmatoarele Tampe :
Tenipa, inalta de 1639 m., la granite Galitiei, spre V. de la
,Frasin (ung. KiirtismezO, rut. lasina) si NO. de la CAlineti(ung. Ica-

linfahl), j. Maramuris, intre urmatoarele nume romanesti : spre N.

Brustura (sat), Berliaszka (1560 tn.), Latundur ( Rotundul",

1447 m.); spre 0. : Tataruka (1710 m.), Todiasca (1764 m.) ;
spre S. : Curpen, Mentul (-5,Munce1", 1234 m.); spre SV. Cobila, Delut etc.
Tempa inalta de 1091 m. langa Lunca, spre 0. de la Sighetul MaramurAsului, j. Maramuras. Spre NO. de la ea gasim
urmatoarele numiri toponimice romnesti : Menczul'(--=Muncer,

1241 m.), Mentul (=Muncel", 1500 m.), Mentul (=Muncel",

1330 m.), $oimul (1228 m.), Bunn (1046 m.) etc.
Tampa de 1241 m., spre NO. de la CIrlibaba, in Bucovina.
Tampa sau Tampele de 1631 m. in judetul God, plasa Novaci,
la frontier& (spre 0. de la Petroseni si NO. de la Parangu),

www.dacoromanica.ro

110

pe stanga rului Lotrul, situat intre muntii : Trtarcial, Largile

i Balul. Aci se afld sucursala vamala Novaci-Tampa i pichetul de path No. 16, numit Tampa sou Florile-Albe. Pe aci
trace o potecA in Transilvania.1),
Probabil tot Tampa va trebui sa se citeascA ori se va fi
rostit vreodat si inaltimea TompO (Tomp tetO, 961 m ) din
Muntii Gurghiului, sOre 0. dela Chiheriu-de-sus (ung. Fels6Kdhr) si

NO. de la Chisini-Remetea (ung. Kit5sz-Remete,

I(6szvnyremete), j Mur5s-Turda.

Cu Tampa se numesc nu numat Inltimi,

ci

i sate si

paraie, cele dintAi probabil fiindc6 se gaseau langa p inaltime

numita Tampa, cele din urma fiindc izvorau din o inaltime cu

acelasi nume ori treceau pe lang ea. Astfel un sat Tampa

ung. Tompa) se gaseste in j. Hunedoara, pl. Deva. Nu putem
afi rma cu siguranta daca numele satului Tampahaza (ung. Tompa-

hza) din j. Alba-inf., pl. Aiud, se poate insira la acest Ipc

pentru partea Intaie a sa, ori nu. Partea a doua arat provemnta ungureasca evidenta.2)
Am amintit pichetul 7 dmpa, cu No. 16, numit si MorileAlbe, j. Gorj, situat pe dina de S. a muntelui Teimpa.3)
Tampa se numeste I un prau, j. Prahova, pl. Teleajenu14). Forme derivate sant : Tampem; corn. rur. j. Olt, pl. Serb' nesti, situata pe paraul Dorofeiul ; Tdmpeni, ctun, at-AI-nab:1r
de corn. Vizitul, pl. Balta, j. Vasluiu5), si numele de farnilie
Tampean (scris i Tempean) i Tampanar. tlii stim dac Tem-

pea (Radu etc) n'ar trebui citit Tampea i insirat tot la ace,t
loc.b)

Daca examina'm locurile nurmte Tampa, este evident ca

acest cuvant a nurnit la inceput un munte prap6stios" sau
pos", clina sau coasta stancoasd a muntelui", povarnis".

1) Marele Dictionar geografic al Romtiniei, V. p 607

2) v. S Moldovan st N Togan, Dictionarul muntritor de localitap
ea poporapune romana din Ungarta, Sibnu, 1909, p. 223
3) M D G V,607.
4) M D G V,607.
5) M D. G V,607
6) Tampa
Tampea" se intlnete Inca in veacul XIV, v I. Bogdan. De la cine fl cand au imprumutat Romand alfabetul cultic 2 in Lai
Maiorescu ()Magri', Bucuresti, 1900, p. 569

www.dacoromanica.ro

111

De cele mai multe ori povarniwl". s'a nascut din ruperea

muntelui sau tAmpei" in douA pArti care au continuat sa se
numeascA cu forma de plural a tampei" (cf. Tampa sau Tampele din j. Gorj). In acest caz ins'Ai prapastia sau strAmtoarea
a ajuns sa se intrebuinteze ca trecAtoare sau pas. Ori cum, nu
trebue sa trecem cu vederea faptul cA aproape toate Tdmpele
mentionate mai sus sAnt in apropierea unui pas, cf. d. p. cea
clin apropierea Braovului, Frasinului, Carlibabei i din j. God.

0 tituatie asemAnatoare cu a acestora poate sa aiba 1 cea

de langA Lunca din j. Maramuna5ului. Satul Tampa din j. Hu-

nedoara nu e departe de Poarta de tier".

Cum am aratat, de la acest fel de munti sau coaste de
munti, povArnipri sau prApAstii i-au primit numirea pAraiele

i satele din apropiere Avand intelesul de munte prApastios"

sau Jaws", clind sau coastd stancoasA", povarni", tampa
care cu timpul a incetat de a fi nume comun, izolandu-se ca
nume proprid, nu poate sA aibA nimic comun cu adjectivul
tamp=i-< tampit" v. bulg. tocmpd obtusus", care ne-a mai dat
1 Toampa ca nume de oaiel), nici cu ungurescur tornpa, care
are acelai inteles i aceai origine slava..
Dintre limbile care au avut influent& asupra limbii romne

numai in albanezA se gasete un cuvant cu inteles inrudit :

timp, timbi m. Fels"2). Acest cuvAnt albanez ins& se aude
numai in Calabnia i dupA cum crede W. Meyer-Ltibke (Rom.
El, WOrterbach No. 8739, p. 660 1) a pAtruns in limba albaneza din sudul ltaliei, hind de origine preromana, poate chiar
messapica ori sabina, cki se mai aude in mai multe dialecte
italiene cu urmAtoarele forme i intelesuri : calabr. timpa Fel-,

sabsturz", sic. timpa Hugel", mallorc., catal. timpes Bergabhnge", valenc. timpa, timba Bergabhang". In unele regiuni
cuvantul apare contaminat cu forma *t ippa raspandita i ea
ca 't varianta *t if f a
in Italia intreaga i in Proventa i
Peninsula iberica (ibid., No. 8731, p. 660).
1) Ov. Densusianu, Graiul din Tara Hategului, Bucuresu, 1915, p.

83 si .85.

2) G. Meyer, Etymologisches Worterbuchider albaneszschen Sprache,

Strassburg, 1891, p. 430

www.dacoromanica.ro

112

La Varro, i. r. 3, 1, 6 e amintit sabinui teba '1-10ger, ct

care au, adus unii in log&turii numele Tibur ; umbrul Trieraurn

arati forma caracteristica acestut dialect cu f in roc de, lat. b

(cf. i G. Meyer, AaWb., p. 430),.
Cu acel *ti mp a prorotnan, despre care am vorbit mai sus,

credem ca avem de a face in, romnescu41 Tampa, care din

nume comun cu intelesul de deal, munte prpastios", aria sau
coast stncoasd" a ajuns s se izoleze ca nume propriu pentiu
pardul i localittile amintite.
Ramane de clarificat numai dac, in limba roman5 a ramas
de a dreptul din limba latina ori a trecut prin limba albaneza
la noi, cum pare a se fi intAmplat 1 cu alte nume de acest
fel. improtriva venirii lui prin albaneza graieVe imprejurarea
Ca cuvantul timp se aude in aceast limbd numai in Calab ia,
iar aici, evident, a trebuit sa strabat numai intr'o epoca* mat
tarzie din dialectele italice de sud.
Ar urma deci ca Tampa sA fie un element !atm al limbii
romane care din punctul de vedere al desvoltarn limbii romaneti ar ave insemnAtatea de a da inca o dovada de stransa
legatur a acesteia cu dialectele italice de sud, cum sl d n
punct de vedere fonetic ca -i- in situatii similare a dat mai in
taiu -a- (cf. t empus 7 tamp, iar imp e datorit influentet pluralului amp, v. Ov. Densusianu, h I. r., II., 1, p. 19 ; tampl,

< templum, P1.-a, etc.)

Dar lucrul a putut s5 se petreaca

i altfel. Nu e exclusa
adica o legAtura oarecare :titre acest preroman *tim p a i thessalicul T.nt, Tilinacc,i) care insemneala vale intre doua coaste

1) Amintim la acest lop ea' apropierea intre un rom:inesc Tempe si

grecescul Ti.timl a facut-o intliu G. Kisch in Korrespodenzblatt des Vereins
fur siebenbdrgische Landeskunde, fasc pe Aug.- Sept. 1910 (subt titlul
Zur Wortforschung: 1. Altgriechische Ortsnamen in Siebenburgen, p
29: Vgl. noch den (rum.) Riednamen Tempe, em in einer Verengerung
unseres Sajtales gelegenes Ried = griech. tipm7 Einschnitt" (Tal zwischen
Olymp und Ossa).zu Tipitto
Tgpvto [Wurzel -cep] schneide". (Cf i fasc
pe Nov.-Dec. 1911) Constaram Insa impreuna cu 0. Asboth, Nyelvtudomany,
vol. III (1910), fasc. 2,p. 108 i vol. JV (1912), p. 54, ca un romanesc Tempe

derivat din un v. gr. TiFol din punct de vedere fonetic este cu neputin a.
Dac rostirea poporal a cuvntglui este In adevar Tempe, el n'ar putea ft
decal de o provementb noual si nu gasim cine 1-ar fi putut aduce de la Greet
topmai in Vale& iului. pap4 rostirea pqporalA este Tampa, explicarea
este cea dait de noi acestui cuvnt, cu totul deosebit4 4e cea a lui Kisph.

www.dacoromanica.ro

113

de Monte", citni

ql

intrt tracicui

Tiv.zufla

Bergklausee.1)

thiar &ma' le-ien derivA din o ridacini idg. tent-p

schnelden", tom crede Kretschmer,2)
ceea ce nu e insi
probaN, deoarece losettioarea primitivA a fost alta ; apropierea liii T0.701, MUTE& de radacina tern- taiu" e mai mutt n

athoci,

etimologie popularA greceasa

,Ori din tem-p- ziehen", tpannen" (cf. teniptarorlirn die iiber die Dachsparren gespannten

Querlibler"), cult crede Thomaschek i Walde (I. c.), ele ne-ar

recta toctoai ruvantul trade care ar fi dat natere Tampel romamesti, fireste, cu fetid de rosfire i scriere al scriitorilor greci,
care neavAnd sunetul i(er), a c5rui prezent in limba romni.
ineunte de intalnirea cu Slavii e dovedita (v. Ov. Densusianu,
fl 1. r 1, p. 33 si 271), au incercat sa-I transcrie cu o literi
menita pentru tin sunet apropiat
Dar sA examinAm putin intelesul cuvAntului MIT% Tivicea.
Suidas, raportndu-se la Herodot, scrie : TiliTC7) t& .Leratb tern
6pthv nee/ T6v TXul_utov scat Tip "Oaaav (nevi. xoc0.6)cou Si
xx: iv 77.5a: T.Git 6pecit ativ6tocrat Stexpoiscd. :tad ol cn5vOevapot T6not. iaion
4-1.s7.7caiocc

8iltaxe3ovtY,

6p7) oUtto xcaootteva, xoci oi atavoi

Tempe asadar insemneazA tiu nuthai

Teinot.

stramtoare, pas",

vale ititre muntl", el i munte".

De fapt munte stAncos" A trebuit Sa fie insemnarea trA-

cica primitivA, iar valea rornantkd a Tempei si-A !Oat actst nutne
(cf. mai sus nutriele pArAului Tampa) de la coastele sf5.9.coase
(de coloare rosietica) i tAlbatice, aproape perpandiculare si One
de crepAturi ale muntelui rupt in dotta in urn-id unui cutretnur
de parhAnt, cart a f5cut co putin(a seurgerea prin raid Pelleios

a locului format de muntil tare incercuiau odinioar complet si

mai incercuesc Inca in cea mai mare parte sesul Thessaliei.
Herodot, VII, 129 ne spune adic5. ch. Thessalia era la inceput o cAldare (xoan) plinA de apA 5i inchis la rsrit de

muntele Pelion i Ossa, la miaz-noapte de Olimp, la asfintit

1) Die Korpilische Bergklause Titiacups westi. von Dymae- Traiandpolis
erinnert an the Thessaltscheu Tipacea, v. Wz. temp- spannen" vgt. gr. kap-

pad Tempere (cu e deschis In silaba penultima), Engpass im Norden von

Fara im Taurus" lhomaschek, Die alten Traker, II, 2 in Anal. acad. din
Wend, fil.-ist.,

dan Wien, 1894, 0. 89 Vi Dr. A. Walde, LaWb. ed. 11, p. 769.

2) Einiettling th die Geschlchte der eleclzischen Spracht, G8ttingelhi

18%, p. 411, Kuhns Zeitschrift, XXXV1, p. 264 u.

www.dacoromanica.ro

114

de Pind. iar la miazd-zi de Othrys. Cinci ruri (Peneios, Apidorms, Onochonos, Enipeus iPamisos)ii vArsau apa in aceasta. caldare. Valea, prin care s'a scurs apa ruiu Peneios,
care a luat asupra-si numele tuturor celorlalte, s'a niscut

in urma unui cutremur de pa' mnt

;pccut Iloc-hsta&mcc 7.orOcct

Tby aUeuvcc

?.iyoyccg. 6crtc,; yap vop.i;st Ilccabova

`ex'

cco-coi.

ot) i26st

vy

p.gv
b

vuv

OecraccXci.

lInvetk,

ci:x6-coc

creEew xat Tec Bteatetirm.

J oi

To6-cou 'arra sZvou, XV "Excivo Earuv (pail Moe-8ecuva Trocfpoc:.

tr. yec p actaii.o0 pyov, Coc LQ cpaEvetat that, .7)
;31, iu-rocatc T6.w op6aw.
011.6 astcrtio

70`.1

Scriitorii greci, si chiar I poporul grecesc, pti tarziu pe

vremea imperiului bizantin, cand cuvantul a inceput 8A fie in
locuit cu mai noul 7.XE:coop% (lat. Clusura) 1 cu Tcari, numeau
strArntorile de munti Tipiro (Pl. lui T&I.u.cog). A5a Anna Comnena

Alex. c. X, p. 272 ne spune : TX yap ta1177/1, Oircep xXsccroUpag ii

actg cias yi,thaacc, iar c VII, p. 190 gdsim Tec r_NArcri Tor.) A4Loi.).
Tempe IvIontis Haemi", etc.')
Scriitorn romani cu cultur greceascd au numit deosebite
vAi romantice si fermec'4toare prin frumusetea lor naturald Tempe
diva TiTt1, Til_trcE% din Thessalia. Astfel Ovidiu (Fast., IV, 477)

aminteste tleloria Tempe din Sicilia, prin rrmlocul careia curge

raul Helorus, iar Cicero (Ad A.tt. IV, 15) valea strAbAtura de
r6u4 Velinus de lngd Reate, in tara Sabinilor. Aceastd numire
analogica si de provenientd curat literard nu schimbd intru nimic
banueala c (hess. TJI7c, Up.Tcza a avut intelesul initial de

munte stncos", apoi de povArni5", coastele stncoase"

piintie care a curs noua vale; 5i in sfAr5it vale romantica de
munte".

In urma legaturilor strnse dintre prtile vestice sudice

ale Peninsulei Baficanice 5i cele sudice ale Itahei a putut u5or
i

sa' pAtrunda forma populara a cuvntului tracic *tdmpa in gi aiul locuitorilor acestor din urrnd, i anume cu -e- de la Greci,
eu -i- de la ceilalti vecini (Ct. alb. timp).
1) Ci. relatw la acestea notele lui Carol Ducange in Annae Comnenae
Libri XV. Echdit Ludovicus Schopenus. Vol. H. Bonnae. MDCCCLXVIII, p..
524 i 563, apoi Index Graecitatts", p. 814.

www.dacoromanica.ro

J 15

Ar fi fAcut cam aceeai cale pe care a f5cut-o i plata

flanc d'une montagne", dfil, chemin troit entre' deux mon. tagnes", rgion montagneuse" (ar. plant versant d'une montagne") care nu poate veni din slavul planti eben", cf. ceh. planj,
nslov. planja Ebene", cum crede Tiktin RDIVb., p. 1180, ci cum
dovedqte Meyer-Liibke, Mitteilungen des Rumanischen Instituls
an der Universitat Wien, I, Bd. Heidelberg, 1914, p. 9-10 i
REtWb., No 6564 (p. 492) din fatinescul pl a giu m, care insui se
deriva din grecescul Tadcytov, cf. vegl. plui, bellun. piai libhang"
ital. (s)piaggia (> fr. plage, catal. platja), prov._ playa, (7 span.
playa, portg. praya1).
Cat pentru tracicul Tdcrczt (Tape), pe care Thomaschek, o. c.,
p. 91 il aminte5te alaturea de Ia.pirupa cu intelesul de Intrarea
pi incipald dinspre SV. spre Dacia asezat nemijlocit inaintea
Sarmisegetuzei ,Poarta de fief" de astzi'2), pe care el 11 deriva din
un aric Tapa ,drticken, einengen', i despre care Dr. G. Popovici, 1st Ronilimlor bandteni, Lugo), 1904, p. 52 crede Ca trebue
identificat cu satul Tapia din apropierea Lugo)ului (j. CaraSeverin, pl. Ting), e greu s5-1 tratdm aici, mai intAiu fiindca'
pi ezinta in trupind -a- in loc de -e- ori 4:, iar apoi pentru ca
lipse0e -iii- Intelesul insA, cum arat Thomaschek, ii e identic
cu al grecescului Tartm l'61,1.7cEcc, care Inca prezintA formd de
plural, 1 intruck poporul nosti u a conservat nume de locuri
de origine tracicA, l in cazul lui T-cat (Tape) ar pute 41 vorba
de nite Tiimpe, cad satul Tdripa, amintit la inceput, se gase5te tocmai in apropiere de vArsarea Streiului in Murm nu

departe de gara Simeria (ung. Piski), care e un punct strategic

di 1 cele mai insemnate dincolo de Poarta de fier, la intrarea
in Ardeal, chiar in fata fostei Sarmisegetuze (Grdite).
Oni care din cele doua explicari date mai sus ar fi cea
1) Am prima etimologia si explicrde date de Meyer-Liibke, cact ni
se par mat bine dovedite deck plagius,- urn <plaga bande de terre, tendue, contree" al lui Candrea, cf. Candrea-Densuslanu, Dtcponarul etimologic al limbii romdne. Elementele latine. Fasc- IV, No. 1400 (p 212).
2) To'crroct, der 1-hlupteingang nach Dacia von Sw, her, unmittelbar vor
Sarmizegetusa gelegen, das heutige ,eiserne Thor' oder Vagkapu, Cass. Dio
67 fr: 10, 68 fr. 8, Tabae lord. Get. 12 ; ahnlich wie 1-4..rcupez zu deuten, zunachst van arisch tapa- ,driicken, einengen`.

www.dacoromanica.ro

116

a doua, evident, se reazimi pe o baza mai labila

un lucru este afar de orice indoeal, anume ci. Tdmpst ia Not
este un cuvAnt foarte vechiu.
Cand regele Ungariei Andrei 11, cheama in Tara Barsei la
adevArata

1211 ordinul cavalerilor teutoni (Cruciferi hospitales Sanctae

Plariae) ca s'o colonizeze, acestia, impreunA cu colonistii germani veniti de la Rinul de jos si din Turingia
stramosii

Sasilor de azi, pe care i-au invitat ei si care au apkirut in trei

grupe : un grup la Vest, altul la Nord, pentru ca, mai tArziu,
un al treilea grup sd aparA la Sud in vecinAtatea Brasovului')
gasesc lAngA Brasovul numit in hrisoavele cele mai vechi (paria

la 1355) Brassovza sau Barassa, iar mai tArziu Corona (Os

Krunen)2), Tampa, pe care o traduc cu Zinne.
Acest Zinne mai are, si poate avea odinioara 5i in graiul
amintitilor colonisti germani, si forma seCundar Zinke, cu
intelesul de hervorstehende besonders abgezweigte Spitze, an
einer Gabel, am Hirschgeweih, auch Bergspitze vorspringen

der Stadt- od. Dorfteil (els., auf dem Swarzwald". cf. Mhcl

zinke rn., ahd. (selten zuzko m Daneben mhd. zanke m. und zint iii
,,Zacke, Gipfel", Fr. L. K. Weigand, Deulsehes Wrterbuch, ed
V, (prelucratd i completatk de K. v. Bahder, H. Hirt si K. Kant),
v 11, Gieszen,1910, p. 13303).
Ungurii, care au ajuns la Brasov dupa si prin Sasi4), au
luat din aceastA Zinke pe al lor Czenk, a crui etimologie
nu s'a gasit pand acum (eredete ismeretlen", v. Gombocz Zoltan si Melich Janos, Mapar elymologiai szth, f. V, P. 641)
1)11. lorga, 1storia Romdnilor din Ardeal ci Ungaria, v I, Bucuresti

1915, p 41

2) D-1 N. lorgct arat c la venirea TAtarilor de la 1241 orasele sasesli

abia Incepusera a se desvolt, farA sA ajungA IncA la dephnAtatea caracterului lor orasenesc CAci IncA pe la Inceputul veacului al XIV-lea existA o
Corona si tin Brass6, un Brasov deci, deosebit de ceea ce a fost Kronstadt, pe
and mai tArziu Kronstadt si Brass() InseamnA exact acelasi lucru" (1. c.,
p. 53-54).

3) Cam acelai lucru II spune *i H. Paul in Deutsches Worterbuch,

Halle, 1908, p 681 : Zinken st M. = mhd Zinke schw. M. (s Backen), daneben Zinke F. (von Ad als normal angegeben), gew5Imlich im PI ohne
erkennbares Geschlecht. 1) hervorstehender spitzer Zacken", z. B. an emer
Gabel, HArke, am Geweth des Hirscheslan einem Felsenberg e, scherzhaft fiir eine lange ?lase. In Schwarzwald wird es f r eine Abtei lung

einer uber einem grssern Raum ausgedehnten Ortschaf t ge b raucht 2) eine Art BlasinstrumentAit cornetto), wohl nach
der Gestalt benannt"

4) lata ce ne spune 10-1 lorga In acestA privintA (1. c., p. 31-32):

Negarea totala a stApAnirii unguresti in Ardeal pinA la 1074, negarea est(Vezi cantinuarea pe p. 117).

www.dacoromanica.ro

Ill
Ace14 german Zinke a trebuit sa dea natere i celorlalte Czenk-uri unguresti, oraplui i satului din comitatul Sopron citate de
Gombocz i Melich, /. : [elso' adat 1281-1)61 Villa Tothchynk"
CSANKI 111., 604; alakv. Czink (irva Chynk u. o.); Szink (irva

Zynk); Szenk (irva Zenk, Senk, Gudur zenk); birt. szemlyraggal

Zenky, Chenky,Czynky, Czenke CSANKI 1. 11.1 vros s falu
Sopron m -ben ; Nagy-Kiscenk" (nmetill Zinkendorf L1PSZ1Y
Rep, ; Zickendorf MART. 1807, 1811)".

2. Chicera.
Al doilea cuvnt pe care avem sa-1 studiem este chicera
nume propriu care insemneaza deal", mai ales deal
inalt", vArf de deal", niunte" este atat de frecvent, incat, afari
de Banat, in eare, afara de un loc dou'a, 11 gAsim inlocuit cu
Talva sau Diva, cum se gaseste scris pe hartile militare auriace i a lui Merutiu, nu este aproape nici un judet muntos
locuit de Romani in care sa nu-1 gasim subt una din formele
A cest

Twera, Tic'era, 7 s'is'era, Chicera, Chicerea, Cicera, Chiciora, Ts'is'ora, Cluctoara, Chiciura, Chicerul i Clucerna
Into :mai ca I Magura i Mance/al, a pAtruns peste Buco-

vina pariA adnc in Galitia ca nume de munte rutenesc.

Astfel gsim
ca sa incepem de la N. la S.
Kicsera
(601 m ) spre NV.. Kle'era (687 m.) spre NO. de la Dolha,
Lazora Kicsera (703 m.) langa Kvesliget (Drahova)
la N.
i

stenfei insasi a einui Ardeal

numele vine din ungurescul Erdely padure",
padurea regelui"
o intalnim, de alminterea, categorica, deslusita i spri;mita pe o rece si sigura argumentare, intr'un articol mat vechiu, datorit

erudit sas lata insesi cuvintele

: In tot veacul al XI-lea, Ardealul
nu e pomenit, de scriitori ca i in acte, deck foarte rar ; in documente
numai o singura data castrum quod vocatur Turda,
dar nu Ardealul ca
name
la 075, intr'o insirare a veniturilor abahei Sfantului Benedict de
langa Gran... In interstiliu, pdnd la 1075, trebuie sei se considere tara ca
un teritoriu de botar disputat, intre Pecenegi i Unguri. Inca repii Solomon si Ladislau se lupta pentru aceasta provincie si in cuprinsul et cu Cum anil ; spre slarsitul Domniel celui din Lima' rege, aceasta luptd, cel putin
in ce priveste stapanirea par'd nord-vestice, se poate privi ca terminata.
Dar partea sud-vestica ramane /Jana la miilocul veacului al XII-lea ca o sta.panire neasigurata, desi pretinsa, a Coroanel unguresti, un desertum, care
numai prin colonisarea (Sasilor) de Geysa, ba in parte, Inca mai tarziu, prm
intmderea ordinului teutonic in Barsa -- 121 1
se castiga de fapt".
un iii

www.dacoromanica.ro

118

acesteia se gasevte Meaul de 1487 m., Konjec Men 6u1a de 1346

Muncel", NV. Gu5a . a. mai spre SO. de la aceasta

Kicsera (86 m.), nu departe de satul Ganya, Kicsera (550 vi
559 m ) in apropierea Tisei spre N. de la satele Remetea, Taraczkz, Krtvlyes, Campulung (ung. Hosszurnez6) vi Apva,
j. Maramurav, intre o multime de alte nume romanevti (Rapm..,

tura, Strcindura, Frastn, Carltgala, Mdgara . a ) gasim Vk. ( Velika") Klczera Chicera mare" (830 m.) vi Mala Kiczera
f,Chicera mica" (795 m.) spre SO de la Berhomet, Kiczera (787
m.) langa vi spre NO de la Berhomet, Kruhla kiczerka Chicera rotunda" (1431 m )-Iangd Ca/du spre NV. de la Carlibaba ;
,Clucera (1201 m.) spre 0. de la Frasin (Jasina, Krtismez, 1. Mara-

murev) langd Cucal (1542 m.), nu departe de Pietrosa (2020 m.).

Pentru vechiul Regat, Marele Diqtonar Qeografic al Romdntei, 11, p, 360 ne da prmatoarele date topografice :
Clucera, deal pe teritorul com. Crucea-de-sus, pl. Garlele,
j. Putna ; deal in judetul Roman, pl. Siretul de-sus, corm Paucevti, spre S. de satul Paucevh, d e al inalt, in j.Neamtu, pl. PiatraMuntele, corn Dobreni si Roman, pl. Moldova, corn. Tupilati,
spre S. de satul Tupilati ; d e al, spre S. de satul Matca, pl. Nicoregi, j. Tecuciu, strabate padurea cu acelav nume ; p du re

foioasa, j. Bacau, pl. Tazlaul de-sus, com. Luncani, cu o intmdere de 83 hectare.

Clucerea, v rf de deal, Bac u, pl. Tazlaul-de-sus, de pe
dreapta Bistritei, dintre comunele Luncani i Garleni ; d ea I se
intinde din p a rau I Cltherea, de la V. spre E., in 3artea despre
S. a corn Tomevti, pl. Codrul, j. Iasi, iar creasta lui face hotarul cu com. Poeni, formand pe toata intinderea lui vase piscuri inalte : Logofeteasa, Glodul, Ochiana, Paraleul. Crucivoara
si Stnca, pisc cu care se sfarvevte spre E , i avand toate coastele acoperite cu paduri si cu rnulte vir i livezi ; deal ascutit
si acoperit cu paduri marl in com. Nogovesti, pl. Starnicul, las] ;
deal acoperit de padure de fag, pe movia Stolniceni-Costandache, Suceava ; p is c ul principal at irtilin de dealuii ce se intinde de la N. spre S. prin corn. Zapodeni, pl. Mijlocul, j. Vaslui,
$i pe care e asezat vi satul Zapodeni.

www.dacoromanica.ro

9-

Probabil tot Chicera trebuie sl se ceteascA i Cherica, varf

de ,dea 1, j, Bacau, pl. TazrAul:de-sus, corn. Luncani, cAci se gA-

seste intre douA Clucera,

Dealut Chtcerei, deal, situat in raionul cofn. Matca, pl. Nicoresti, Tecuciu.
Chtcerna, d e a 1, in Tutova, pl. Tutova, corn. Carjoani, spre

S. V. de satul Carjaoani.
Chiceful, munte, la hotarul Transilvaniei, j Neamtu, situat intre muntele CurmAtura- PAntecului i FAgetelul.
Clucera, CA tun, in comuna Crucea-de-sus, pl. Zabrantul,
j. Putna ; sat, in j. Roman, pl. Siretul-de-sus, corn. StAnita; sat, face
parte din comuna Matoseni, Tecuciu.
Chicerea, para u, j. Iai, izvorete de subt dealul Paunul si
curge printre dealurile;: Chicerea i Isac si se varsA in dreapta
paraulut TAtarca ; v al e, j. BacAu, pl. TazlAul-de-jos, corn
BarsAnesti, de langa pAdur ea cu acelasi nume.

Pentru Ardeal, Maramures, Crisana etc., in lipsa unui diet' onar asemanator Marelui clictionar geografic al Romaniei, am
intrebuintat hat ta lui Merutith Firete, pe aceasta nu pbt sA
fie inregistrate toate dealurile i mai putin eventualele parae
numite Clucera Totusi ele sant destul de numeroase. Astfel gasim Clucera (1021 rn,) intre Apita si Kindal (j. Maramure),
Varful Chiceret (1056 m.) spThe N. de la cornuna Telci BistritaNAsAud); Checera (331 m ) lrlg Nasaud
Bistrita-NAsAud)
Dealtd Ceceru (575 m.) laugh' Solomon, aproape de Ciachi-W rbau (Solnoc-Dobaca) ; Cluctora (532 m ) langa Pi um, spre NV
de la Olpret (j. Solnoc-Dobaca) ; Clucera (405 m,) spre NV. de
la Jibau (i. Salagiu); Cicera comoru (1418 m.) langa lencesti si
Magud (j. Cojocna), spre S. de la aceasta, Clucera Aegrulut
Tui da(1512 m.) laugh' Tica (). Cojocna) spre N. de la Albac
Aries) ; Chicera (1324 m.) spre N. i in apropiere de Bicaz, spre
V. de la Piatra (i. Ciuc); Culmea Chtceru (503 m.) in Muntii
Plopisului langa Culesd spre 0. de 1a Oradea-Mare (j. Bihor) ;
Chicera ,5ounulut (761 m.) in Padurea Craiului spre V. de la
Darnos (J. Bihor); Cicera cu colac (1548 m.) in Pluntii Bihorului
in apropierea Sometului cald.; Ch,cera (551 m.) in Muntii Co-

www.dacoromanica.ro

Ix
drului spre SV. de la Betts (j. nihtr); Checker* (626 m.) Una
Sekau in apropiere de $aldorf spre S. de la Medias, NO. dt

la Sibiiu (j. Tarnava-mare); Chiciora Amnksedui (608 th.) IiitigA

Arnnag spre SV. de la Sibiiu, nu departe de Piciorul Ocnei (j.
Sibiiu); Chiciora (1417 m.) alaturea de Tornuaticul i CrtIcamense
spre SV. de ta Sibiiu (j. Sibiiu); Chicera (678 m.) intre Slimnic
5i Vurpar, spre NO, de la Sibiiu (I. Sibiiu); Chictora (405 M.)
spre SO. de la Siria (j. Arad); Dealtd Chiciorii (776 m) intre
Valcelele rele si Grebla, spre NV. de la Gradigte (j.Hunedoara);
Ticera Izvorksului (1177 m.) in Muntii Sebigului spre S. dela
Gradigte (j, Hunedoara); Ticera Pinului spre ost de la Ponor
gi Ohaba Ponor (j. riunedoara):Chiciora (1161 si 1201 m.) spre
0. de la satul Ruchita (j. Caransebeg).
Derivat din Chiciora este numele satului Chicioreni aezat
spre N. de la Targul-Slanic *i Ploiegti (;. Prahova).
Dincolo de Caransebeg in Banat, intalnim Oucera o singura data : \ff. Chicera de langa labakea (j, Caragseverin). Incolo e inlocuit, cum am amintit, cu Talva sau Tilva, cum e scris
pe hartile militare austriace gi pe cea a lui Merutiu.1)
Din multimea numelor Oucera si a variantelor lor const,atam cA ele trebue sA alba' la bazA un nume comun. De fapt
pe Chwera il gi gAsim intrebuintat in acest fel in Muntii Apuseni.
T. Francu 5i G. Candrea, Roindnd din A4untii Apuseni (Motii),
Bucure0, 1888, p. 99 ne atesteazd aceasta dndu-ne urmatoarea explicare: citer : piscul muntelui" Cuvantul cderii, de-

spre a cam forma vom vorbi mai tarziu, insa e evident tice(ii
Aceasta forma interesanta pe care o intalnim foarte des
si in toponimie ca nume de dealuri", ne spune Ov Densusianu, se intalnegte ca nume comun cu intelesul de deal" gl
-rr graiul din Tara Hategului2) gi dupa cum imi cot/italic/1 D-I pro1) Rmtntim la acest loc ca. cuvantul II cedilla ca nume de deal in hotarul comunet Magian dm Banat Sofronie Liuba si Aurelse lana, Topografia satului fl hotarului Mdzdan burmata de Studtu despre Celti si numele
de localtta0" de dr. At. M Martenescul, Calansebes, 1895, p 88-89. El ne
spun ca toate dealurile st muntti cu coami (culme) lungareafa, rotunda,
Ae

zic Tatra".

2) Ov. Densusianu, Graiul din Tara Hafeguild, Bucwre0, 1915, p. 58.

www.dacoromanica.ro

l2t
fesor universitar Dr. G., Bi lava, i in Maramure at intelesui

Ile deal In forma eoperiplui easel".

Ca nume toponimic Kieri apare i in Croatia), iar ca
nume cornun cu intelesul varf de munte" in sarb. kier, pentru
care gasim cateva citate in Rje6nik hrvalskoga jezika, IV, 943,
o ki6e1j, pe care ni-I cla 0. Densusianu (1 c.) dupi un izvor
care nott nu ne sta la indemana.
Aceastg imprejurare il face pe 0. Densusianu sa creada ca

cuvantul fomanesc se inrudete cu difente forme slave der-vand din tema ku (kik-) : vbulg. ky&tt (refl.), sarb ktZtte se, kt6e1jati se, rus. ki& sja, rut. kicth sja a se ingamfa", vbulg. kytenie mandrie, ingamfare", rus. kre'erti om mandru, ingamfat",
sarb. ktZeljtv mandru, ingamfat" (Berneker, SI Et. Wb., p. 677) ;
in elesul primitiv de la care pleaca toate aceste forme pare

sa fie acela de teapan, tare, ce sta drept", semnificatiunea de

deal" se poate de altfel exphca i din notiunea de a se umfla"
cuprinsa in formele ammtite cu intelesul de a se ingamfa" (comp
lat. tumulus fata de (tunes). Cuvantul romanesc presupune o
torma slavica *kt6era (pentru formatiune, comp ceh, ktleera,
rus. kaeri < kuk- Berneker, I c , p. 637)".

Explicarea data de 0. Densusianu ins ni se pare fortata. Chiar i ingenioasa analogie a umflrii", a lat. tumulus
fata de tumes, nu ni se pare tocmai potrivit, mai ales ca insu5i
0. Densusianu ne spune -dupa Berneker (I c) ca toate formele slavice citate mai sus au la baza intelesul de teapan,
tare, care sta. drept".

Afara de aceea lui Densusianu i-a scdpat din vedere

ea cuvantul se gasete, afara de toponimia ruteana, i in limba
albaneza in formele k'ikete f. 'Gipfel' i k'tket m. 'Spitzgipfel
von Bergen, Banmen und Gebauae', pe care ni le cla G. Meyer
in al sau AEIWb., p. 226, apropiindu-le de sarb. kika `Zopf' ori
rom, Poles, tuclutu, ciclau, `Gipfel', adaugand : fiir das man allei dings anderweitige Anlehnung gesucht hat" i punand dupa
amandoua semnul intrebirii.
De fapt, chiar daca intalnim expresii ca coma muntelui",
cu greu putem sa explicam din punct de vedere fonetic cuvintut
1) Rjeenik hrvatskoga jezika, IV, 943.

www.dacoromanica.ro

122

romanesc i pe cel albanez din sarb. Vice. Nu le putem explica

nici din rus. leya 'Haufen', ori ky6era, kyCera `Locken% cu toata
asemAnarea foneticd, cdci rus -y- cu greu ne-ar ff dat -i- i
din rusete era cu neputintd sd patrunda peste tot teritorul
locuit de Romani i chiar in limba albanez.
Dar rdAcina cuvantului despre care vorbim trebuie sa
fie indrudit cu V. ind fikhards 'spitzig, zackig', cikharan ir
'Spitze, Gipfel, Zinne', ceckharas m. 'Scheitel, Gipfel, Diadem' (cf.
cekha `Spitze, Haarbilscher), pe care le intalnim la Dr. C. C. Uhlenbeck, Kurzgefasstes etymologisches Worterbuch der altindischen
Sprache, Amsterdam, 1898, p. 309, care pentru partea int:iie
a sa ne lasa sd presupunem un idg. *laic- (pentru c Z. k cf.

v. Ind catdm, lat. centam, gr. i-xca6v etc., v. ind. cicna Erbse",
lat. cicer . a.).
Cat privete originea cuvantului romanesc vom porni din
principiul care a condus i pe 0. Densusianu la stabilirea elementelor albaneze in limba romand : Cand un cuvant se apropie foarte mult prin fonetica sa de forma albanezd, e mai bine
sa-1 derivdm direct din aceasta decat din ilirica" (II. 1 r., I, p

350), numai cand fonetica ori sensul se oPune ipotezei unei

proveniente mai nod. ne rdmane sd presupunem ca cuvantul
romanesc vine de a dreptul din vechia ilirica" (o c. p. 28).
La derivarea din limba albanezd a cuvantului romanesc
Chicera si a variantelor sale in adevar intampinam oarecare
greutati.

Si anume ka albanez neintonat

tonica

cel putin In pozitie pro-

"a dat in romanete de obiceiu ca, cf. kEl'bazE (gel bazE)>

calbaza (galbaza), kepuge ,> capusa etc., deci am atept o forma'

*claim

Totqi nix se pare cu neputinta ca cuvantul clucerei sd ne

fi venit de a dreptul diu albaneza. Din punct de vedere fonetic limba noastra a putut sd trateze la fel pe albanezul k'zkEl'e
f. i k'tker m ca pe latinescul cicer, cicere NI `Kichererbse%
care a dat in alb. k'tkEra f , in arom. tseatsire, tiut fiind ca 1 velar
i poate uneori i l' albanez intre doua vocale
i la sfaritul cuvintelor a dat romanqte r,cf.-magul'e (gamal'E) care, dupd unii,

www.dacoromanica.ro

123
I velar) 7 mugur, %timbal'
Astfel albanezul k'ikars, k'ikEl' a
trebuit sa ne dearnai intaiu crcerel, ewer. Din cicerd, cicer a putut
sa se desvolte forma ticerel, ticer in urma disimilatiei celui
dintau 6, iar din aceasta celelalte in felul urmator ; acerei 7
&ere, 7 lic'erei, chwerei, ts'is'erei, ca sa aiungd iar50 la cicertr.
Forma aterei data de Francu-Candrea, 1 c., daca nu e cumva
a

dat rom

meigurei; maga! (cu

seimbur, sdrnbare etc))

grqeala de tipar ori, de altd natura, ar fi un exemplu de dit,

milatie progresiva fata de trcerd, care e regresiva i care ne-a
dat forma general clucerei Exemple pentru astfel de disimilari
cia S. Pucariu la alt loc al acestui Buletin.
Forma Chicerea s'a nascut din Chrcerei prin apropierea de
cuvintele terminate in -e, Chicrord din forma *Claara, prin apropierea de clacror ,-----prclor*, care de asemenea se intrebuinteaza in
terminologia privitoare la munti i clealuri), ori de un 4-chiciorii
1,ch'iciura", iar Chicwara, din aceasta din urma prin mutarea accen-

tului pe silaba penultima i schimbarile fonetice urmate in mod

natural dupa aceasta; Chicrura, s'a putut desvoltA din punct de
vedere fonetic atat dupa analogia lui clacrura, prciara 'pruina',
'Reif' de pe pomi (< bulg ki6oracura '13tischel, Strausz,
Traube ; Eiszapfen'), cat i dupa a lui magura. In Chicerna
sufixul na e tot analogic, fund obiviuit in terminologia topografica (cf. Capdlna, Cojocna, Cosna, Dorna, Lozna, il4osna,
Ocna, Rodna s. Rogna, Rocna, 41atna, Zlagna s. a). Pentru
forma masculina, cum am amintit, cf. alb. k'ikel m

Dar, considerand ca 0 in vechea indica gasim un cuvant

cu forma i inteles inrudit, s'ar putea admite cd atat rom. chicera,
cu toate celelalte forme ale sale, cat i alb k'ikere i k'rkEI',
pot sa fie un imprumut comun din o limba mai veche, avand
la baza o forma *kikhera, din care s'ar fi desvoltat clucera romazdre
1) Intenlionat n'am citat cuvintele mOdu/E (cu / velar) arbse"
si WeduIs (cu I velar)
wezure, pe care 0 Densasianu (H. I. r. I, 2S)
tocmai din prima sensului lor deosebit le considera de origine ihrica.
*) Prefacerea lui e in o dupa 6 si S. poate fi si fonetica, paralela cu
cunoscuta trecere alui t in u dupa aceleasi sunete pronuntate cu buzele rotunzite spre inamte. S. P.)

www.dacoromanica.ro

124
l.
mAnewai in forma cum am aratat ca
s'a desvoltat din albanezt

Imprumutul e probabil pentru limba albanezA i pentruca

ea apartine grupei 1 de limbi saiem- sau indoeuropene de ost9,
deci n'ar fi putut si-1 pastreze aa cum e ca original.
El n'a putut veni din limba traca din acelai motiv.2) Singura limba din care a putut veni e cea ifirica, care nu se poate
desparti de limba veneta din Italia de sus i se pal e CA a
it artinut grupei de limbi centum3).
.---

In limba albaneza a putut sa intre cuvantul foarte upr,

caci latA ce ne spune Hirt, o c., p. 142 . Nun weist aber das
Albanesische in der Lautvertretung so viel Unregelmassigkeiten
und Doppelheiten auf, dass man den Gedanken nicht abweisen
kann, schon das Uralbanesische sei eine Mischsprache gewesen,

an der das illyrische Element, das ja zweifellos im Gebiet der

Albanesen gesessen hat, einen Anted gehabt hdtte. In dem rauhen Albanien konnten die eindringenden Thraker sicher die
einheirmsche BevEn kerung nicht vdillig verch dngen, und so war
der beste Boden WI- eine Mischsprache gegeben".
Pentru intrarea in acest chip a cluceret in limba romana
vorbete analogia altor cuvinte cu inteles inrudit.
lstoria cuvAntului clucera trebuie sa fie, de pilda, foarte
asemanatoare cu aceea a cuvantului mal.

Pornind pe urma cercetarilor lui Hasdeu (Cul/ d b.

I,

288-290), care considerA cuvntul mal de element tracic, pe

care Unguril la intrarea lor in Panonia I-au gas t acolo cu sensul de munte", intocmai curn gasisera in Dacia pe 'nava,
Ov. Densusianu (Urme vecht de limb(' in Sladu de filologie romdurt, Bucure0, 1898, p. 12 51 urm ) constata ca . Sant nenu11151-ate colinele, dealurile i muntii cal e apar in judetele noastre
cu aceasta numire.. Daca luam in cons.derare intelesul obicinuit
pe care-1 are mal in daco-romana, ne Intl ebarn cum se poate ca

acest substantiv sa. fl fost dat ca nume unui munte.

aici ca

1) cf H. Flirt, Die Indogermanen, ihre Vdrbreitung, thre Urheivnatand ihre Kultur, Strassburg, 1905, p 140-141.
2) cf. Hirt, o. c, p. 130.
3) cf. Hirt, o. c. p. 141 si 154.

www.dacoromanica.ro

1125

la Bactma, limba albanez, ne vine in ajutor. Tm albanerl mat

insemneazh tocmai munte". Romnescul mal, fie cA vine din albaneza, fie ca, este un imprumut din altA lim14), a trebuit sh
aibh 1 el mai intaiu intelesul de munte". i aceasta semnificatiune, pastrata in numele Iccalithtilor amintite, ne este ate-

state' si de istrianul mal cu intelesul de dear*

in unele parti din Romania chiar, se mai aude, duph cat
sant= informati, mal cu aceeasi acceptiune.3) Cat despre schimbarea de inteles, G. Meyer compard vechiul stavon brgii (tarm)
c u germ. Berg (munte)4).

Dach mal a avut odath in limba romana intelesul de

munte", de ridicalui A de *Want" in general, aceasta ne va
inlesni sA explicam cateva nume interesante de localitati din
documentele vechi unguresti". Densusianu arat apoi c Flasdeu a atras atentiunea asupra mai multor localitati din Ungaria, atestate in docurnente din sec. al XIII-lea i XIV-lea, al dror

nume este compus cu mal, iar el insusi (Urme vechi de Umbel),

p. 13, note, completeaza lista lui Hasdeu, apoi continua : Dupd

cum rezulta din textul documentelor, asemenea numiri erau
date numat muntilor, dealurilor sloricror localitAti asezate pe o
inaltime. In limba ungureasca cuvantul mal nu exista aztazi i nici
nu este atestat In trecut. De unde sa.1 fi luat Ungurii ? Daca
luAm in considerare cele spuse mai sus asupra romanescului
mal, nu mai incape indoeala ca partea din urm a numelor de
localitati unguresti amintite este un element romanesc. Ungurii
au ghsit la Romani cuvantul mat cu intelesul de munte in momentul in care s'au asezat intre Tisa i Carpati. i cat -de
timpuriu au trebuit s imprumute el acest cuvant de la Romiini,
aceasta se poate vede din faptul ca Inca lii a. 1219 gasim localitatea Zevlevmal care prezinta in partea din urmii tocmai forma
1) Densusianu crede ca poate fi un 'element Ulric (H. 1. r. 1,349-350).
2) Miklosich, Rumanische Untersuchungen, 1881, H, p. 34.N. A.

3) D. A. Argenti Imi comuma ca. ".1 mdetul Tecuci (corn. Buda) mat
exista cu intelesul de ridicAturA (dAmb), umcolo de care terenul se niveleazA". Acelasi lucru I In judetul Prahovai in Imprejurimile Ploestilor. Pentru
judeful RAmnicul-sarat, d. F. Drugescu ma asiguril ca In satele VAlceni, SuliN., A.
cata, Greban, Costienh mici si Boldul, mal are intelesul de deal".
(4)

Etymologisches Worterbuch der alb. Sprache.

www.dacoromanica.ro

p. 257.

N. A.

126

romneascA mal. lat dar cum si acest cuvAnt vorbeste in contra

lui Rosier".
Trecutul cuvantului Chicerd e foarte asemAnAtor si cu acela

al lui magurd, singurul care poate ii intrece in extensiune ca

nume propriu de iniiltime. Mdgurd e cunoscut cu intelesul de

munte" si de textele vechi
E eu pusu samtu impdratti de la densu pre-a Sionului magurci sfntd. Ps. Sch. 2 v. i merse in magura Eleonului. C.
Sturdz., 31. De sd munces'cu in pustii sl in mdguri. C. Todorescu,
f. 48 v, r. 9. Ar'de lot pdrnintuld si foti mun'tii i toate naigurile.
C. Tod., f. 77 v, r. 8. Muntii sdrila ca berbecii ci mdgurile ca
!Weil ollor. Psalt 1651. Ps. 113, 6. Hs. carele cauta rdleicita oae

pren maguri si pren munti. Indr., 597. Cu acelasi inteles se intrebuintead si astAzi ca nume comUn : Zotkiewsky... se urcd
pe o mdgurii de unde puled RI pada' tot ce se petreced in tabdra
noastrti. BAlc., 593. [OrdselulJ Corabia, sentineld dundreand ase-

add 'ntre mguri Vlah. Rp. 19.

Prin pastorii romAni a fost dus acest cuvAnt pand prin
Calitia, Polonia si Moravia (cf. lliklosich, Wand. d. Rum., 23)
pastrndu-se rand astAzi ca nume de munte : rut. Magu'ra, ceh.sl. Magura (nume de munte in Carpatii Zipsului).
Cihac (Diclionnaire d'etymologie daco-romane.I. Elements la.tuis, Francfort s./M. 1870, p. 152), ca i Taverney in Etudes romanes
...ddiees a G. Parts, p. 277, care se gAndi la lat. maculwn, ii crede
latin si-1 derivd din macula 'tache', adid patA". Hasdeu (Cuv. d. bd.

irdni, I, p, 288) constatA Ca aceast etimologie este inadmisi43i1A. RomAnescul magurte," spune el, e puri simplu albanezul
.mdguld X6cpoc, collis, cteath). Bohemul makura rnAgurA", neavAnd nici o afiliatiune in celelalte dialecte slavice este un imprumut de la RomAni, probabilmente prin intermediul asa. nutnitilor Valachi din Moravia2). Prin radicalele mag-, nu Mat si

prin duplul sufix u-la sau u-ra, magura pare a ft inrudita : pe

de o parte cu slavicul mogila movilA", pe de alta cu spaniolul mogote montagne isole", vechiul portugez mogo piatrd
de hotar", ambele acestea de o proveninta nelatinr3).
N. A
1) Reinhold, Noctes Pelasgicae, Athenis, 1855, p 32.
2) Cf. here6ek, Entstehen christlicher Reiche im Gebiete d, sterr.

Kaiserstaates.

N A
3) cf Chez, Etytnol. WOrterb.2, t. 2, p. 152.

www.dacoromanica.ro

N. A.

127

G. Meyer (EtWbAS., p. 118-9) trateath cuvntul la articolul

gantute f. 'Haufen von Erde, Gras u. dgl.' mdgule f.

si
constati c aceste dou cuvinte nu se pot despArti unul de
altul i trebue aduse in legatura cu p.- sl. mogyla i gomila
'tumulus', care se t:eflecteath in bulg. rus. mogila, pol. mogila i
in slov., sc. gomila, etc. Din pol. a pAtruns cuvntul in litv.
(mogila 'Icirchhor Bruckner 109), din rus. in rom. (moghild, mo-

vita, mohild). Pdb. pr ezint A a si It; slay. o

si

y, intocmai

c a in cuvintele de inrudire strAveche. Dar cioa rece

sinrudirea straveche o putem admite cu greu, ar

trebui ca amndouA s fi fost imprumutate din
o a treia fi m b . Din alb magtde se derivA rom. =kw-a

'Hager ; acesta a fost dus de pAstorii nomazi romani la Cehi

si Polon, (11. Wand. 23).
Berneker, SLEIWb, Lieferung 11, p. 68-69 admite intoctnai pirerea lui G. Meyer adaugand c din alb. se deriv, afar
de rom. magurd. i ngr. p.xpaa, voyoUct, i respinge apropierea,
cu parelele semasiologice neindestulitoare, fAcut de de Charpentier (Zettschrift far vergleichende Sprachforschung auf dem
Gebiete der indogermanischen Spraclzen, 40,467) la ay. maga-m,
maga I. 'Loch im Erdboden,. Grube', deoarece insemnarea fundamentall a cuvintelor despre care vorbim este in mod evident
Hugel, Steinhaufen" si nu Grab, Grube". Nu admite nici
imprumutul din celt. mogo 'gross' (impotriva lui Sachmatov)
(Archiv

far slawische Philologie, 33, 91).

Pornind probabil de la pArerea mai sus amintit a lui G.

Meyer, ci adicA cuvntul magurat-mogyla ar fi imprumutat din
o a treia limb& Pericle Papahagi (Nolite etimologice in An.
Acad. Rom. Seria II, T. XXIX, 1906-7, Mem. Sec(. Lit., 13-

233-235) crede ca' magurd colita", munte" ar fi de origine

Iatin si se poate derivA din magulum ,das MaulP, Georges,
Lai.-Deutsches Wb., cu insemnarea de : gena, bucca, graecobartayouXov ,genam, buccatn", Due., cf. an, dzeand", care
bads
Inseamna I colini", deal". In ar. are forma mdgu'rd (Muza.
.chia, Albania), mtigu' Id (EpirTesalia), in alb. ma' gut's, ngr.

para.

Tratind elementul romanic *magulum in REtWb., 'p. 379,

W. Meyer-Ltibke referitor la aceasti pArere_insA zke : Rum,

www.dacoromanica.ro

128

magurd Berg" A. A. Rem. XXIX 33, sic, in loc de 233rgehort-Kaum hierher".

Tiktin si de asta data esle foarte precaut. In RD Wb., p.
940 nu ne cla o etimologie sigura a cuvntului mdgurd, ci scrie:
Vgl. alb. ma'gulj. Desselben Uhrsprunges scheint ksl. mogyler
(rum. movild, id.) u. ngr. 1tiyouAov Wange" zu sein". Ne las&
deci sl el sa banuim o altA etimologie decat alb. ma'guljd si
de bund searnA nu se gandeste la vre-un element }atm, care cu
greu ar ti putut pAtrunde in toate limbile slavice, ca derivat al
v. bulg. mogyla, ci mai curand la un element necunoscut tracicori ihric. Dupa cele constatate in legAtura cu Tampa, clucera si
mal, acest lucru ni se pare chiar foarte probabil. i nu e exclus a sufixul (la inceput cuvnt independent) rit (cf. Tipxupoc,
Chic-e-rd, Meig-u-rd) ne indic tocmai aceasta origine tracica
ori iliricA.

Afard de o multime de nume de localitati terminate in,.

para, pera,paros,--sara,sura,sure, zara,zura, zera

bara, styron,stura, storos, skera, skara, care sant de altd

natural la Thomaschek, o. c., p. 53-91, intalnim in Dacia si

Moesia : ' A Tud.cva, 'Apx.o-pciSapce, BIlispoc, Bpitioupz, A(ltepoc, /oUpapat

in dep. Remesiana, apoi Imipx langa Bero, pentru care se

gAndeste chiar la rAciacina rick- spitzig sein" etc.
Formele sarbesti cu r (kie-er si Ki6ert) se explica usor admi-

tand ca ele pot sA vina de la poporul la care 1 stravechiu si

1 velar, 5i poate uneori si i' albanez, trecea in r, si la care
cuvantul chicerd, chicer are intrebuintarea cea mai largA, poporul peste care s'a asezat cel sarbesc si care le-a lAsat Muntenegrenilor Durmitorul si le-a dat Rutenilor Miigura, Muncelul, Tampa,
Kreera1) etc.
1) Pentru a fi completi amintim a provenienta de la Romani la Ruteni a Chicerei a relevat-o fncA Hasdeu (Cull. d. b., I, p. 283-4) care,
In baza unei informatiuni probabil tendenlioase in privinta sensului i chiar
a formei, fl consider4 identic cu mold, eNclor z. picior, latb- ce n spune

el; Amicul meu, cunoscutul antropolog D. 4 Kopernicki din Cracoylk

trite() epistola din 30 Apr. 1813, ind scrie ca locuitorii din Galina, in regiunea mai apropriata. de Bucovina, numesc muntii foarte fnalti (g4ry baulzo
wysokie): gorgany sau giergany, iar picioarelerde o forma oarecare deosebita ale aceior munii (odnogi pewnego ksztaftu). kiczOry sau klczery. Kiczor
moJdoveneste kicior -- pleior, hind vorb4 fovederat romank rezulta c si
gorgan a patruns In Galitia de la Romani. cand friW Aztazi In Moldova_
,gotgan nu se mai aude."

www.dacoromanica.ro

129

_.In celelalte limbi slavice ea nu se gaseste, ceea ce e o

dovadi pentru acest punct de vedere. Forma Kroelj pe care,
cum am' amintit, ne-o di Densusianu, WA si fi avut putinta
si o gasim si noi, ne pricinueste deosebiti greutate la explicarea lui lj. Singura explicare ar fi influenta analogici mai noui
a albanezului k'iker.

3. Abrud.
E neindoios ci pe teren lingvistic Ungurii in vremea din
urmi au lucht cu mai multi ravna si mai mult sistem de at
noi, stndu-le la indemni mai multe reviste de specialitate
subventionate de deosebite societiti stiintifice. Si cum 'in filologie aceeasi particularitate fonetica, morfologica, lexica ori sintactici poate si intereseze in acelasi timp cloud ori mai multe
popoare invecinate, e natural, ca anumite rezultate, la care
ajung ei, sa ail:4 oarecare interes si valoare si pentru noi. Ace-

stea ar trebui relevate ori de ate ori se ivesc.

De astadatd imi iau voie sl fac o dare de seami despre cele din

urmi etimologii propuse de savantii unguri pentru Abrud i

Bdrsa, fireste, adaugand si uncle observri.

Incep cu o Were personala. Cred ca s'a ficut o gresal

in redactarea Diclionarului Academiei romdne neluindu-se fn
considerare nici un nume prepriu, probabil pentru proportiile
unomasticei romnesti, care singur ar constitul fin dictiohar
mult mai vOluminos decat insusi dictionarul grahalui comun,

cad mapa cea mai amanuntitd, acoperind cu litere aproape

imperceptibile Un parete intreg, na ne impartiseste decal notabilia, fara a se pute pogori la atitea movile, stand, pirkiase,
fel de fel de accidente teritoriale, pentru cari la fata loculni
existi generalmente bite un Mile propriu", ne spuhe cu dreptate fiasdeu si citeazi urtnitorul pasaj din Brandes, Die tridligen tind die Teufel Mil HiMmel tired Mille in den gtogthfischen
Numen, Lenigo, 1866, p. 3: ;,Wie die Stehle am Himmel Und
die Sandkrner am Meeresgestatle nicht zh zahlen sind, sO nnzhlbar sind aid unswer Erde die Stdte, Flecken; Drfer; Weiler, die Strme, Flsse, Bche, Berge und Wilder, und alle hi-

www.dacoromanica.ro

130

ben ihre Namen bekommen ; und nicht allein jene, sondern auclv

fast jeder Fleck in den Feldmarken und Waldrevierq ist be-nannt worden...").
Dictionarul Academiei romdne nu e numai etimologic, ci si
istoric. Se poate ins5 sA lipseascA din el numele proprii care
pot sA lumineze o paginA din cele mai intunecate ale trecutului
nostru celui mai indepartat si mai mult discutat ? Aceasta Inintrebare mi-am pus-o rAsfoindu-1 si comparandu-1 cu Magyar
etimologiai sztdr publicat de Gombcz Zoltin si P1elich Janos,
in care la p. 10 a fasc. 1 intalnim o frumoasa si pentru noi
deosebit de important& etimologie a numelui orasului si raului
Abrud.
,
Etimologia acestui nom d'un bourg tres-historique err
Transylvanie", care este punctul de capetenie al minelor de aur

de-aici si de Unguri e numit in acelasi chip, iar nemteste i se

zice Gross-schatten" (Altenburg) a incercat s'o dea mai Intaiu
Hasdeu in al sAu E. Magnum Rom., 1, p. 91-92. Dup5 ce
arata rolul insemnat al Abrudului in istoria politicA si cultural&
a poporului romanesc din Ardeal, el continua :
La 1786 s'au descoperit la Rosia (Verespatak) langa
Abrud pretioase table cerate romane, scrise intre anii 140-160
dupa Crist, adecA nu mult dupA colonizarea Daciei, si din cari
rezultA CA aceasta localitate se numea atunci Al burnu s. Deja
Massmann (Libellus aurarius, 114) observA cA intre Abrud i
Alburnus este o prea mare asemanare, admitandu-se o formA
intermetharA A lb r u d ; dar pe de alta parte, el atrage in acelasi timp atentiunea asupra numelui orasului tracic din Mesia
A br utu m, unde se bAtuse imparatul Deciu contra Gotilor. Cu
alte cuvinte, Abrud ar putea sa fie numele dacic al localitAtii pe
care colonii romani prin asonanta au numit-o apoi Albur nu s.
Noi vom adaoga cAtrA aceasta, Ca in Tracia exist orasul
'APpoXificc, adecd prin obicinuita confuziune paleograficA greaca
A---A :Abrudeva sau Abrudava (Du Mont, Inscript. de la Thrace,
p. 76), de unde Abrud Mil nici o modificare foneticA. Ar
urma de ad cl numele roman oficial Alburnus s'a uitat, dar
numele dacic poporan A brud a v a s'a copservat pna astAzi"..
1) Hasdeu, Et. Magnum Rom., I, p. LV1I.

www.dacoromanica.ro

131

Argumentatia lui Hasdeu nu ne captiveaza, caci nu ne cla

un etymon evident, ci e cladita mai mult pe o combinatie a

fantaziei.

Dar sa vedem intr'o forma ceva mai desvoltat ce ne

spun cat se poate de concis autorii susnumitului dictionar etimologic unguresc.

Cel mai vechiu document in care se intalnete numele

Abrudului e de la 1271 : terram Orbuth vocatarn" (Szkely
Oklevlt. I, 17)). Alte date : 1320 : Obrudbania; 1338 : Obrud;
1366: Terrae Obrugh cum Zalathna .. terrae Obrugh ac Zalathna"
(Zimmermann-Werner, Urkundenb.) ; 1366-70 : terra e Obrugh
... super possessionibus Obrud et Zalatnabanya vocatis" (ibid.)
..
1. Oraul Abrud se numete ungurete Abrudbdnya incepand abia din secolul al XVI-Iea, cf. Abrugbanija (Reychersdorff,
Chorogr. Transylv. 1550, p. 14) ; Abrudbdnya (PP.). Numele
latinesc al acestui ora de la secolul al XVI-Iea incoace e
Aurarium PP.
Abrotania (v. Fabritius K., Erdly ... terkpe 7 ;
Romanete a fost numit de cand se tie Abrud. Pentru aceasta

forma se citeaza Tiktin, care i de astadata e cat se poate de

cu rezerva i adauge acel Et. unbek." atat de obinuit la el,
Mai citeaza forma Avrud gasita la Lipszky care, cum se tie
cla numele romaneti ale localitatilor de multe ori pocit.
Nemtete i-se zice Grossschatten (Lipszky, Mart. 1807). Noi
mai putem gdauge 0 forma secundara Altenburg (cf. Moldovan
i N. Togan, Dictionarul numinlor de localttiiti cu poporatiune
romdnei din Ungaria, Sibiiu, 1909, p. 3).
2. ribrud se numete i apa care curge pe langa oraul
Abrud (Lipszky, Kr. Cz. F.).
i acum sa citam textual ce ni se spune privitor ia etimologie. Ungurescul Abrud (< Obrugy) e probabil imprumutul
unui cuvant d a c cu intelesul de ,aurum', cf gr. op4ov [la scho- liastul lui Thukydides i la scriitorii de mai tarziu, V. Stephanus ; variante : 6[3pg71, 6[3p41; 6pp4oc, 61ip4coot6 adj. Herwer-

den, Lex. graecum suppletorium] ,Aurum purum' ; din grecete e

I a t. obrussa, obrusa, obryzum, obryza, Forc. ; obrldium, obritium;
obridiacus, obriziatus DuC.2)
1)-Dam felul de scurtare al autorilor.

2) La acestea noi mai putem adauge formele: obryziacus i obryN. D.

zatusea-,-um, v. Georges, Ausf. Lat.-Deutsch. Wb., s. v.

www.dacoromanica.ro

132

Greoescul ,appt4ev ;[-.< *ob-rud-to-m] e probabil de origine

barbari (trail).

Altfel Koeubinskij, 0 MOM plen. 21 (< sl. rudametaill'

originar rotes trz Mikl. awl). 284). Grqit Nagy, Ethn. 1, 212
(< a arum)."
Etimologia data, probabil de Melich, e cat se poate de
ingeniosa i o putem primi cu o singura rezervA. De ce adica

sa fi trecut dacul Abrud de a dreptul in ungureste?

In sprijinul acestei teorii, evident tendentioase i dictate
de interese mai inalte impotriva convingerii, asupra 'careia
revine desvoltand-o mai clar in alt articol, de care ne

vom ocupa mai tarziu, se pare ca este imprejurarea ca forma

ungureasca Abrud (rostit cu p
o deschis), i mai ales forma
mai veche, cea greceasca i latineasca, toate cu o, si chiar i
sfaritul cuvantului (-d Z-gy z-d-io-m), sant mai aproape din
punct de vedere fonetic de etimonul presupus *ob-rud-io-m decat romanescul Abrud rostit cu a. Cunotintele noastre asupra
limbii dacice nu ne dau putinta s spunem precis cum s'a putut
intampla aceasta schimbare fonetica, pentru limba roman, mai
ales deoarece o influent& slava s'ar fi exercitat tot in directia
lui o (cf Attila > 011)9. Imprejurarea ca mai avem exemple
analoge in formele Ampoiu (lat. Ampelum, ung. Ompoly), Ampoila (ung Ompolyicza),
in boul carora am 4.ept mai curand
*Impoiu i I,npo4a,
i Trdmpoiele (comuna si (au, ring. Trimpoet), care se crede ca ar fi compus, scurtat prin aferezd, din
Illtre-Ampoile, i Argo, despre care nu se prea poate spune ci-1

avem din ungureste, ne face se banuim ca in limba dacica ar

fi existat un e foarte potrivit s& fie inteles de straini cand o,
and a. Astfel Grecii I-au inteles odata o COOncraci; 5[pt4ov, biz.
s'Oatioc), a'taclata, a ('AXota4, Sipau. "Alcevos), a;A cum au inteles

I Sa0 mai tarziu pe Oltul nostru Alt

Romanii I-au inteles mai mult a (Alulus, Ampelum, Samus)
Slavii o (011, bulg. Osem). Cum vedem asa dar, imprejurarea
1) NotAm cA sf In latina vulgarA a trebuit si se schimbe a cu a, cf.
clas. quadrum, 0. Densusianu, IL I. r. I, h, P. Skok,
Efnige Worterktdrungen II. Arch. f. st. Ph. XXXV11 Bd , 1-2 Neff, O. 83
4), ldeustd <*taeasta,Attrn (= elas. locusta, Ott, DensUsianu, o. c. 1, 94.

-rodru <,*quodrum(=

www.dacoromanica.ro

133

ea documentele Unguresti prezinta forma mai veche cu a, ea

si formele grecesti corespunzatoare, nu spune iprea mull De la
culonistii romani Si Dacii romanizati noi am mostenit probabil
formele cu a sau, in ori ce caz, apropiate in rostire de a (Abrud,
rnpoitt, Arge.5). Unele Aintre acestea s'au modificat spre o subt
influenta Slavilor cu care am locuit Mult timp impreuna (Olt,
Some.4. Formele unguresti Offtpoly, Opolyicza sant evident
forme ronianesti modificate probabil tot de Slavi in acest sens.
Pentrii originea romaneascA a lui Trimpoel nu incape indoialA,
Rostirea cu e, inteles de, noi mai mult a, ajutatA de influenta slavA care I-a inteles mai mult o, a putut sA dureze
,clestul de indelungat .panA sa tread in romaneste definitiv la a,
poate chiar atdta timp cat a durat procesul formarli definitive
a limbii romanesti. In graiul viu unguresc a putut deci sA patrundA Abrudul cu e, ca si Somettl (ung. Szamos), Inca* in
.aceasta epod
Dar sa nu cladim pe ipoteze. Chiar s,i in cazul cA. Abrudul
se rostea in romaneste cu a, a putut sa pAtruncla in ungureste cu
e, mai ales daca a era scurt, cad Ungurii in cea mai mare parte au
numai d (lung) si a, rostit e (scurt), iar pe a scurt din limbile strAine
il reproduc de obiceiu cu e (scris a): Adorjn <lat. bis. Adr ia nu s.

itgitdl < lat. Agitare, agyintus < lat. adjunctus; angyal

< yen it. angelo (< lat. Angelus, gr o'cyyeAcc) ; abriktol
< germ. abrichten; adresz < germ., fr, adresse ; amarit < rom
amrit etc. Regula aceasta nu e de o generalitate absolutA, cAd
se gasesc in ungureste si cuvinte cu ci desvoltat din el (dngolna
'Aal' < lat angill a, Addm < lat. bis. A d a m, Agola < lat.
bis. Agatha ; dfon ya, dar si afonya < rom aftruil), afund;
d furiszcil < rom. afurisesc, dgoda < rom, agud, drmesszdr
<--rom. armdsar, &del < rom ardetu, drvotur < rom. arvund,
(irrucs < rom. arnictu etc ).
Pentru punctul nostru de vedere ins sant deosebit de
edificatoare utmAtoarele cuvinte t abmta 'Stabwurz, Glirtelkraur

.(Artemisia abrotanum) < lat. med. *a brUta (< tat. a bt b t a1) Cuvint vectuu, cAci se gAsete i In dial ar., qn foarte important
penru nol act de la noi, afarA de Unguni, a pAtruns 0 la Ruteni. !storm
Ltd

peace sa. fie deci aseminAtoare numelor topice pe care le tratam

www.dacoromanica.ro

134

num, abrutanum, iar acesta din gr. cippotovov)

i in special r

Afton, care are formele mai vechi cu 0: Oython, Oh Ion, ()Alum,

Othum, Ach lam, i se deriva din turc. Allyn, Aladdr < Oloddr
<*Aladdri (cf. lat. Aladarius) <*Alddri < germ. A rdarich < Aldarik, i alma, care are in limba mai veche i forma olma (cf.
11 olmds), < turc. .alma.')
Grafia cu o a documentelor dinainte de sec. al XVI-lea
poate sA reproduca deci tocmai rostirea ungureasca de astAzi.
Pentru e adica nu se gAsete semn special in alfabetul latin t diecir

scriitori de documente se pare ca 1-au reprodus la inceput cu

o, care era i scurt in limba !or i de care de fapt se apropie
in rostire, i flU cu a, cu care reproduceau pe a care era lung.
Numai mai tarziu se va fi cimentat scrierea lui e cu a.
In cazul cA grafia documentelor insa ar reproduce in adevar un o, ar trebui sa presupunem ca Ungurii au primit cuvantul Abrud in o forma alterata de Slavi i de la ace0a, iar
desvoltarea fonetica a trebuit sa fie identica cu a cuvantului
Barcza (rom. Bdrsa), al carui o insa s'a nascut din u,: Bursza
(scris Burza, Bursa, Burcza, Burcia, Burcya, s. XIV.) 7 Borsa (scris
Barsza (scris Barza) 7 Barcza (scris
Borza, S. XIIIXIV)

Barsza, Barcza, s. XIVXX)

Cat privqtepastrarea grupei de sunete -br- dupa vocala in
Abrud (cf. faurar <fdbruarius -um clas. f 613 ruar ius, -um,
lduruscd lituru,scd zi a brusca, -am ; fau-r z faber, -rum etc).
observam de o parte Ca ea a putut fi mentinuta prin etimologia populara care, ori a despartit cuvantul in a (< a d) i brud, con-

siderandu-I de compus, dupa analogia altor cuvinte privitoare

la

toponimie (cf.

a-locurt,

a-mu/de.

a-thifloc,

a-vale

etc),

ori I-a apropiat de vreun cuvant latinesc (cf, lat. Alburnus),2), de

alta parte ca nurnele topice sant mai conservative in privinta desvoltarii fonetice cleat cele comune.1
1) Pentru etimologii v. Gombocz si Melich, o. c., s. V.
2) In cazul cA documentul dela 1271 ne redA in adevAr rostirea din
acel timp a cuvantului Abrud (=Orbuth"), s'ar puteA admite cA *Albrud
7 'Arbrud (de aici prin disimilaiie Arbud) sau Abrud este forma alterata
f numai de o
care a *tat mentinerea grupei -br-. Dar poate sA fie vorba
particularitate, ori chiar eroare graficA.
3) Un exemplu interesant cum uneori, IncetAnd prima numirit unui loc
gi uitandu-se Intelesul acesteia, ea nu se mai Supune legilor fonetice cArora

www.dacoromanica.ro

135

In sfArit, in privinta finalului in -d, amintim cl numele

Abrulum 1 Abrudeva sau Abrudava, citate de liasdeu, ne dau
putinta sa presupunem ca, alAturi de* obrud-io-m din care se derivA cuvintele greceti i latineti cu intelesul 'aurum purum',
a putut sA existe i un *obruci-o-m sau *abrud-o-m, din care s'ar
deriva Abrud-ul romanesc1).

al

4. BArsa.
i acum sa ne ocupAm de un alt articol, acesta de revista,
lui Melia), in care trateazA etirnologia numelui propriu

Bdrsa, i-i

desvolta mai dar teoria despre pAstrarea prin

limba ungureascA a elementelor dacice ale limbii romAne.

Articolul e intitulat Barcza, Barczasg, Bdrcza" i s'a

publicat in revista Magyar Nye lv, X1 (1915),No. 6, pp. 241-245,

iar traducerea germana a lui a apdrut in acela timp in sasescul Korrespondenzblatt.

Autorul, dui:lace constatA cA numele raului ardelean Barcza i al tinutului numit Barczasdg (rom. Bdrsa i Tara Bdrset, sas.

Burzen i Burzeniltnd) trebue despartite de numele de localitati

Also- i Fels6-bdrcza din corn libailjtorna i- de Kis- 1 Nagybdrcza din coni. Bors6d, care prezinta o desvoltare fonetica de
tot deosebita : Borcza (1194 : Terra Borcha, CsAnki, 1, 169) 7
Barcza 7 (s. XIIXVII) 7 Bdrcza, trace la docurnentele, in
care se pot intAlni numele ardeleneti, i constata cA in documentele latino-ungureti, publicate in Urkundenbuch-ul lui Zimmermann-Werner etc., Barcza se gAsete scris:
1. Burza ZW. 1218: terram de Burza", 1222 : terram
Burza", 1222 : ad ortum aquae, quae vocatur Burza" ; declinat
latinete In 1232 : terram Burze");
s'a supus numele comun din care vine, este, de pild, numele satului I'dare din j. Bistrita-lTasud. Cuvntfil e indentic cu plurah4 lui tau: Mari. Satul si-a cptat numele de la mlastinile, tAurile" care-I fncunjurau. Cu timpul ele au dispArut, asa luck numai niste mid VaItoage le mai arat urma.
Oamenii schimbAndu-se, au uitat pentru ce au numit satul cum i se zice.
Numele Tdure s'a fixat acum pentru sat lath sa se mai supuna evolutiei
fonetice a thuri"-lor si si-a schimbat genul articulndu-se T4urea.
1) Cu toate grafille documentelor adica, nici In ungureste nu e de
crezut sa fi fost forma mai veche *Obrugy, cad am astegt Isa i se fi pastrat finalul in -gy, cum s'a pastrat d. p. in Sztrigy (rom. Streiu), care are
tot origine dacica ca 51 Abrudul.
'

www.dacoromanica.ro

136

2. Bursa (ZW. 1222 : teerAm de Bursa");

3. Burciu, Bltrcya (ZW, 1240 : hin Burcia",

134535;

y,de

Biircya");

4. Borza (ZW. 1211 : terrafn BOrza... terra Borze, 1212:

crtteiteri de Borza ... -de Borza'",, tel din until exemplu de acest
fel fiind din 1373 : in Borza"; in genitivul latinesc din 1231 :
terram Borze", 1225 : in terra Borze" ; cu geegal de . scrisoare

de mai multe ori terra Boza",, hteitam Boze");

5. Barza (ZW. 1349: terrae Barza");
6. :Aarcsa tZV 1/40t: de districtu Barcsza");
7. Parcza (Sz`ekity eieldr, 1, 14841/1568 : terra Barcza",
dna. III,
: imolendina terre Beirczal.
Sagii numesc rAul amintit burien, iar tinutul Burzehland
(z = ung. cz i 1.om. ). Mai a, mult numele sbsesc a fost
huriza (ct. Szkety Oklicir, IV, p. 142, 1600 : durch Burtzaland").
riindca th imba sAseascA ardelean8 germanul apusean u inainte

de r+z de obiceiu rAmAne neschimbat, ag8 de pilda cuvAntul

kurz scurt" se rosteste totdeauna cu a (cf. Kisch, Bistritzer
Mundartl, 21; A. cheiner 8. 7), urmeazi. cA Borza, Barza
documentelor nu poate fi forma sAseascA ardelean.
Ce priveste numele romnegti, constatA urmtoarele :
,

DupA *Lipszky, Repertorium$ rAul numit unguregte Barcza,

sAseste Burzen, se numete romnegte Burcza (dup8 Melich

cit. Buda). Dar el mai are gi numele Bdrsa (v. Tiktin, Dic(.
rom.-germ., p. 193), iar tinutul e numit Bdrsta (sic), Tara Barsei (Tiktin, ibid). DupA Tiktin originea acestui nume e necunoscuta. Dar e probabil ca aceastA forni foneticA o au Romani
Inca de prat s. XIV. Cel putin aceasta o dovedesc documentele
slavone date de deosebiti voevozi munteni (v. Dr. I. Bogdan,
Documente ci regeste, Buc. i 912), in care cetim din 1375-80:
pragarem Braevskini I RairioVcein i vasei iemli brdsnskoi".
pargarilor bragoveni gi Rasnbvenilor gi ihtregei BArse (v. acest
docutntrii s1AVot1ote

SbOrnik-til bulgai- XIII, 47), dill 1431-33:

zemli Brefsi" = Taril Birsei (Sbornik XIII, 49)1 din sec. XV :

vAsei Bkas'e4 = ititi BArse (S8Ortilk (III, 60), din s.
:
dela
TarA
BArsei
(Sbornik
XIII,
88), etc.
=-.ot zemle Bhise
Deti Iii acest doeiltheritd tara EiArSdi e riumit ; zettilia thisehti-

www.dacoromanica.ro

1317

skaja, zemija,Brasy(i) sis BOs1ksa. lar.

Br4sa1 4cestor documeute

slavo-romAne poate f4 tocmai forma ortografica, a rostinii romanescului BArsa.

Recapitul&nd deci, consti;tA ca ardeleanul unguresc Bilfpft

prezintA in *ir istoric urmAtoarele forme fonetice : Bursza (Acrts
Barza, Bursa : S. X110, .r Burcza (scris Barcia, Burcya: S. XIV)

Borsza (scris Borza)

- Borcza (s.X111XIV 7 Barsza (scris

Barcza (scris Barcsza, Barcza : s. XIVXX). Din

Barza)
vechiul unguresc Burcza si-au imprumutat Sa*ii Burzo-ul tor,
far din Borsza au facut Romnii Brsa (cf. Izorc16 7 licialciu,
szorg-um (szorgalmas)
* porgar 7 pcirgur
scirgui, polgdr
scris in documentele slavo-rornAne preigar-). Din sAsescul Burzen
i din Barza (cet. Bursza) al documentelor latino-ungureti adicA

nu s'ar fi putut nate romAnescul Beirsa, dci lat. ur + consonant a rdmas neschimbat : c u r su s 7 curs, f urn us 7 ar.
furnu Backofen", fur c a 7 farca Spinnrocken", lieugabel",

sursum

susum

sus, etc.

in privinta originii cuvAntului unguresc, cu deosebitele sale

forme, Melich acum ii pArAsete pArerea de mai nainte 014Ny.
II., 103), adicA cA Barcza e de origine bulgarA ; in privinta
originii e identic cu dacul Berzovia ( Berzava de astAzi, afluentul Timiului) din Tab. Peutmgeriana. AmAndouA numele Ant
derivatele adjectivului dac "berz, slay breiza (iute")9". i adauge
textual:

Acum, cAnd cunosc mai bine desvoltarea foneticA a numelui rAului Barcza, am convingerea cA vechiul unguresc BilOzq
nt poate sit fie imprumutat din femininul adjectivului bulgar
*breiza

iute", ba peste tot nu poate fi de origine slav. BAnu-

1) Si dupa' W Tomascheck e cuyant traco-clac, dar intelesul t

Bir-

ken4ch"i cf sl. brza Birke", os. bdrzd, wakhan, furz. ,Birke', adic ,weissgefleckt (Sztzungsberichte der philosophisch-historischen Classe der kaiser.
lichen Akademie der Wissenschaften, Bd. CXXXI, Wien 1894i p, 59)4 N. A,
Cf. si .cele spuse in Pauly-Wissowa, Realenzyklopedie, s. v.: *Bersovia
(Tab. Peut. Geogr. Ray. IV 14 p. 204, 3, Ortschaft in Dacia an der Strasse
yorlyIminacium nach SarnAzegethusa, m. p. XXIV Arcidava (Versc), XXV
Tibiscq (Zupp bei Karansebes), vgl. Tralangs Commentar. lib.ra I (Prisci-

apus,31.0 682 P.): inde Berzobim, inde Amizi processimgs. Noch jetzt erinneit
di be.t. 2idovin vorbeifhessende Berzava, die sich mit dem Teme g. veremigtt
an den alten Namen, der im Dakischen Birkenbach" bedeuten mochte vgl.
os. barze, lit. beria, slay brza (aus berza)Birke',.

www.dacoromanica.ro

138

esc al Olt, Sztrigy, Szamos, Ompoly,Barcza, Temes, Maros, (Oros, Zsil sunt din limba, din care e si numele raului Abrud si
al orasului Abrudbdnya. Iar acesta, dupa parerea mea, in limba
ungureasca e de origine dacica -si din ungureste a strabatut
in romneste, v. EtSz. Numele de rauri amintite mai sus toate
sant ramasite dacice in ungureste ; si toate rand la unul au
ajuns din ungureste in romaneste si in saseasca ardeleana.
Astazi n'am atatea cunostinte de limba dacica, incat sel-mi pot
dovedi definitiv aceasta presupunere, dar observ sl acum ca
aceasta presupunere e rezultatul studiilor mele mai indelungate si
amanuntite. Deocamdata cetitorul sit se indestuleasca cu aceea,

ca vechiul unguresc Bursza 7 Borsza, etc., din care a rezultat

actualul Barcza, in ungureste a venit din limba dacica ; si in
romaneste si saseste a strabatut din ungureste".
Admit fail indoeala originea dacica a numelor raurilor Olt'
Strew, Somes, Am_poiu,Bcirsa, Timis, Mures, Cri, Jiiu i Abrud,

dar in privinta celor spuse despre numele romanesc al Bdrsei

i despre trecerea acestuia din o limba in alta am oarecare
nedumeriri, si m'as bucura mult daca Ilelich, cu un prilej
bine venit, ar putea si ar binevoi sa ma dumereasca.
Observ deci urmatoarele :

1. Numele romanesc Burcza, dat de Lipszky, nu se va

ceti saseste cu u in loc de t i: Buda, cum I-a scris el si cum ne
recomanda Melia), ci romaneste : &Ida (cf. Rumdn, care in
graiul Sasilor se schimba in Rumun, iar in al Ungurilor in rumuny, etc.)').

2. Biirsa i Tara Bdrsei (u. Barczai Barczasg, s. Burzen

i Burzenland, ca & numele de localitati Bdrsa (u. Berza) din
j. Arad, Bdrsa (u. Dabjonuilalu) din j. Salagiu, Bdrsana (u.
Barczanfalva) din j. Maramures, apoi probabil Bdrsdu (u. Berekszo) din j. Solnoc-Dobaca, Berrsdul-de-jos (u. Also'bereksz)
i Bdrsdul-de-sus (u. Felsbereksz) din j. Salagiu, Blirsiluta
1) In cazul a Romnd rostiau &Ida, SaslisiNeintil au auzit si scris

-e- ; cf. Berfse, ein Dorf In der koloscher Gespanschaft" si

Bertz ein Gebirg auf der Granze" In scaunele secuioti, care se va cetf Bart, date de

1gnaz Lenk von Treuenfeld, Slebenbilrgens geographisch, topographisch,

statistisch Lexikon,Wien 1839.

www.dacoromanica.ro

139
.

(a. Kisborsz) din j. Solnoc-Doback), apoi urmAtoarele numecc:lase numiri de pAraie, vAi,.pduri, moii, sate din Muntenia
si Moldova: Bdrsan, Bdrsana, Bdrsanul, Bdrsdn'esti, Biirseasca,
Bdrseni, Bdrsesii, Bdrsolul2), negre0 trebue despartite din punct
de vedere fonetic de numele raului Bdrzava s. Bdrzova (u. Berzavh),
afluentul Timiului, i al rauletului Bdrzasca (u. Berzetszka),

din j. CarwSeverin, precum 1 al localitatilor Bdrza (u. Brza)

Bdrzascd (u. Berzszka) din j. CarwSeverin i Bdrzava s.
Bdrzova din jud. Arad3), cum I de urmAtoarele numiri topice
Beirza, Beirzan, .Bdrzani, Bardin Muntenia *i Moldova
zeasca, Bdrzei, Bdrzeiul, Bdrzescul, BrzecEi, Bdrzila, Bdrzoesti,
Bdrzoia, Bdrzoieni, BrZc1ecfi, Beirzotelul, Bdrzoiul, Bdrzolei, Barzu14). Chiar I dacA pentru acestea din urmA am pute presupune un pro.totip dacic cu -s-, deoarece vechiuf Berzovia se
gise$te scris i Bersovia, acest prototip cu vremea a trebuit sA
sS fie apropiat de etimologia populara la slavul brdzei iute".
In forma lor actuala, Bdrza, Belizasca i Bdrzava S. Barzova, apot Bdrzan, Bdrzani, Bdrzeasca, Bdrzei, Brzeiul, Bdrzescul,
Bdrze,s11, Bdrzila, Bdrzoesti, Bdrzotu, Bdrzoieni, Bdrzotesil, Barzoteltd, Beirzoiul, Bdrzolei, Bdrzul nu se pot despArti de slavul
brdzii iute", i in limba t omneascd astAzi trebue considerate
de origine slavd (cf. Brzava pe valea Litn-ului, etc).
3. Nu e nici o deosebire foneticA intre numele rAului i
XeyOttevoy Bdrsia dat de Tiktin
al tinutului Bdrsa. Acel ic
.dupA Miron Costin (lcogalniceanu, Le1.2 I. 360) cred c e grealA
cle copiare, sau chiar de tipar, i trebue cetit Bd'rsia, deci e tot
Barsa : Ostea GhicAl VodA aO luat0 atuncI
in Ora Bravultd,
ce se chiarnA Biirsia, tiil pAgInci", cAci ceva mai la vale pe

acee4 paginA cetim : Den Ora Beirsei ail purcesil oVile pren
snidilocul (sic, = mijloct4.1") Ardlului", iar genitivul Bdrsei nu
poate aveS decal nominativul Bdrsa.

4. Dupa cum constatA singur Melich, forma cea mai

veche e cea cu -s-. Dintre lfmbile de-acum numai limba Mita1) v. S Moldovan gi N. Toon, Dictionarul numirlior de localitdli
cif poporafiune romilnd din Ungaria, Sibiu 1909, p. 18.
Bdrzdftl (u.
Burzest) din I. Bihor pare a fi derivatul lui Barzd.
2) Marele Dictionar geograftc, p 454-4.-456.
3) v S. Moldovan gi N. Togan, o. c.
4) Marele Dictionar geografic. p. 456 g. u.

www.dacoromanica.ro

140

neascA mai are numele Band cu -s- ; ungure0e e Ba.rcza, iar

sasete Burzen,
Nu Inteleg acum de ce limba, care pastreaz forma cea
veche atestata de documentele latino-ungureti (ca sa MI mai
Vorbitn de cele slavo-romane de data mai, tarzie, dei putem sa

atribuim chiar curat numai intamplArii Imprejurarea ca in de

acestea nu se gasete mai curand de sfarOul sec. XIV), a

trebuit s imprumute cuvantul din alta, care prezint o form
mai nou. Apoi, data hind imprejurarea Ca streinii nu pot rosti
vocala ii'), care in limba romaneascd e de provenientA foarte
veche, iar scriitorii documentelor erau streini de limba romaneasea, intocmai ca i Lipszky, oare nu e cu putinta ca variantele
date de ei sa fie incercdri de a recla in rostirea proprie limbii
lor i in alfabetul latin, care nu are semn anume pentru acest
sunet, numele romanesc al Bdrsei 2 Oare romanescul Bdrsa n'ar

fi putut da natere ungurescului Bursza 7 Borsza, 7 Barcza

(cf. Rama 7 rumuny, milnecare 7 munyekdr ; fartat
/arid 7 fortat; vdrcolac, pl. -ci 7 varkuldcs, etc.) i sasescului
Burzen (cf. Rumin 7 Rumun, meincd 7 mwthd, etc.)? Aceasta
cu atat mai mult, deoarece :
5. Dintre cele trei limbi, in care se gasgte numele fluid
de la care se trage cel al tinutului Yestit odinioara. pentru oie-

rit, pentru barsanele" sau baisAncile" cu coada scurtA

WA, bune de lapte, dar slabe la lana", land tigaie numita tot
barsana", singurA limba romaneasca mai numqte, cum am
aratat mai sus (p. 2), tot Bdrsa inca cloud localitati, iar cu derivatele acesteia (Bdrsan, Bdrsana, Barseni, Bdrseasca, Bdrsesh,
-Bdrsdnesti, Bdrsdu, Bdrsdu(a, Bdrsmul) mai multe pAraie, moii,
sate, i are bdrsa ca nume comun pentru a insemna: lopAtica
1) Fiziologia acesteia si raportul cu sunetele asemanatoare, cu toate ca
s'au ocupat de ea multi specialist si nespecialisti (R. I. Sbiera, I, Barbulescu,
I. Popovici, G Weigand, Mladenov, E. Daianu etc.), Inca nu sant studiate de ajuns.
2) Ca sa nu mai pomenim de trecerea Iui 1 la ?In grupele

rat, etc.), de pilda, trecerea grupei lat. an la an e mai veche deck Intalnirea cu Siavii (sec VI ), cci a slavon accentuat urmat de n sta pastrat intact, afara de cuvintele: japan, smantand, stdpan Si stand. Ces formes
doivent avoirpntr de bonne4ieurd en soumain, avant que le passage du groupe

an lat. a In se soit dfinitivement accomph" (0v. Densusianu, H. 1. r I, p. 33

si 271).

www.dacoromanica.ro

i 41

cea perpandiculara *i ca de un lat de mand de lata, care int.

bind g rind eiu l cu plaz ul ,i 'n care e intdrit partea dinainte a c ucurei [-= cormanei]. Ea servqte spre slobozirea
sau ridicarea plazului dimpreund cu fierul cel lat, anume ca
plugul sa intre mai putin sau mai adanc in pdmant" (v. Die(.
Acad 11, p. 503 ; Tiktin, 1. c., il traduce cu : Griessaule", Scharbaum", Sech-", Icolterholz am Pfluge").
.

Ce e drept, nici Dice Acad. (1. c), nici al lui Trktin (1. c.)
nu ne dd etrmologra acestui cuvnt. In lipsd de izvoare suficiente pentru limba dacicd de bund seamd nici Pucariu,
nici Tiktin n'a vrut sa se aventureze in presupuneri neba-

zate pe fapte lingvistice care nu se pot trage la indoeald.

Dar sd examindm putin pdrerea amintita mai sus a lui
Thomaschek, dupd care numele raului Bdrsa ar insemnk Birkenbach".
Inainte de toate trebue sa constatdm cd in adevdr, intocmai
ca I la Moldova,Tara 011ulut, a Crisanei, i a Maramuresului, la
baza numirii Torii Bdrsei trebue sa steie nurnirea %fail sau apei
Bdrsei, caci accidentele naturale (apele, dealurile, muntii etc.) au
fost numite totdeauna inaintea satelor, oraelor i organizatiilor
administrative ; provincia i a primit de obiceiu numirea dela
ra.u.1)

..

Dacd ne gandim acum cd in vremile,..vechi bOrsa plugului

putea sa se faca de obiceiu din lemn de mesteacdn" ori frasin", care se intrebuinteazd in rotarie, deoarece e destul de
tare i nu crapa, arn putea sa admiem ca prototip al acestuia
o formd traco-dacid a vechiului kick bhurjas Art Birke", care
a putut sd aiba o torma cu -s-, apropiatd de derivatul lat. fraxinus Esche" (cf. osset. barse, v. pr. berse, apoi alb Extra' weisz"),
nu cu -z- ca in derivatele slavice (berza '7 rus. bereza Birke",
rut. berza, bg. brza, scr. breza, sl. breza, ceh. bfiza, pol. brzova Birke", apoi pamird. furz, brag etc.) ori cu -k- ca in
cele germanice (v.-g. pi-rihha, bircha; v.-e. beorc,birce Birke" ;
1) Nu insishasupra imprejurrii a 1nsi4i cuvntul tard
terr a, cum
se gascste sl In documentele latine, e dovad de existenta unei ImpArtiri
administrative vechi in care intri cii Tara Bdrsei, pe care am avut-o mai
intAiu noi i de la noi a trecut la vecini.

www.dacoromanica.ro

142

g.-n. barke, borke; v.risI, berkr Rinde" ; lit. beri as Biike" ;

Bin/is Birkenzweig").
Analogii de felul acesta mai avem. Astfel. de pild , artar"
se numeste nu numai arborele, ci i o parte a razboiului de
tesut batul (de lemn de artar), care tine biaglele, numit in
alte parti braglar(e) (Oltenia), jug (Maramure) sau batul v ata I elo r (v. Da(. Acad. P, p 272), s. a. Obiectul aa dai a putut sS se numeasca dup lemnul din care s'a facut').
Raul Beirsa B rkenba h", al carui nume exists sl in munte
incunjurat exclusiv de numiri romne.ti si avand trei ramuri,
care toate poarta pe langa numele generic de Bursa I tin
determinativ (urat tomanesc 2), fie in uirna imprejurarn c izvorea langa nite mestecem sau frasim, fie dupa forma albiei

sag cursului sau, care semana cu o bdrsa de p'ug, caci multe

rauri si-au luat numirile de la deosebite insqin ale lor (cf.
Prah va, Bistrita, care in cursul su supei ior are numele de
Repedele etc ).

Pentru eventualitatea intSie, care ni se pare cea mai pi obabil, am avea o convingAtoare analogie in Mcldova, nume de
tau i tara, in cdzul c etimologia data de lordan (VIata romdlleasca,Xl1-1920, No. 2, p. 274-276) este cea adevarata. ImpreAna cu Moldisul (patau) d n Prahova i Moldovisul din Val1) Tocmai intors s'a intAmpfat la jugastru acer campestre", pentru

cue trebue sa presupunem o forma tugaste rya stru iii, derivata dm

jugum (7 jug), deoarece din lemnul acestui arbore se faceau tugurt;

forma paralela este gr. 'Cpy( oc sorte d'orme" care, dupa marturia iut Vitruviu,
11, 9, se numii astfel pentruca din el se faceiu tugurt (v 1-A Candrea si

Ov. Densustanu, Dictwnarul etunologic al limbit romdne. Elementele lattne, p 138-139).

2) A. D. Xenopol Teorta mut Roster, last 1884, p 204, Din expunerea regretatului Xenopol nu se vede destul de clar dacii cele
trei ramuri snt pratele in$1rate pe p 203 Bdrsa fietulut, Bdrsa laiBucur,
Bdrsa Croptatut, on trebue sa ne gandirn la alte nurne In cazul ca sant
acestea, atributul a trebutt sa se alatute numai cand cuvantul bdrsa i$1 metduse inlelesul original apelativ i luase pe cel propriu pentru a rninti re-

spectivul parkt Numirea Bdrsa perului nu era altfel cu putin a. Cam la

acest loc $1 cloncluzia lui Xenopol in privin a Birser Es e deci mai firesc

lucru a admite c numele dat raului de Romani in mun e s a coborit in vale'

unde a foFt adoptat de Germarni asezaii acolo, decat ca el sa Ii luat naster9
in camp din gura.Germanilor $1 apoi s se 11 urcat la munte intre Romni
(p 204)

www.dacoromanica.ro

143

cea le derivd chn numele, cti etimonul altfel neclar, al atborelui

moltd (molift, uolidv etc), care ar fi ptimit sufixele topice romne5tt -ova, -is i -ovzs Am ft avut deci mai intaiu Molido'va
(cf. pentru accent Crato'va), inaintea cdruia a trebuit sA fie la
inceput cuvntul valea ori apa (Paul), iar cu sincoparea lui -1neaccentuat Moldovao) Deosebit de important'a pentru noi, ca
$1
pentru sprijintrea etimologiei propuse de lorclan, este
imprejurarea *Ca, chiar in judetul Neamtu, de unde curge Moldova, se gase5te un pArata5 numit Molidul, deci numai cu numele arborelui, fdr nici un sufix, ca 51 Bdrsa.
Numele tinutului Tara Bdrset in acest caz a5a dar ar putea sa insemneze : tinutul apei (vaii, raulut) mesteacanului sau
frasinu'ut", Tara Mesteacanulut" sau Frasinului (cf. numele de
sate sau WO de hotar Mesieacein, Mesteceinis, Frasin, Frdsinis,
Foget, Nucei, apoi numele comune : alunts, brdi i breidel, carInnis etc.)2).

1) PAnA acum filologii se gAndiau la o origine goticA: Z. got. molda

vii.-ova (cf. Prahova), analog Moldei din B'ohemia. Dal etimologia aceasta, cl-sf are un reazem in numele catelei Molda pAstrat
la cronicari, (cf. si _trans, olt. Moldd albie, troaca" z germ. Mulde) se

(= praf")

poate admite cu

greu. Mai intAiu

in limba noastra nu s'au pAstrat

elemente a cal-or origine gotica ar ft sigura Fir fi greu de explicat cum a

putut sa rAmana tocmai din limba gotta un nume de rail si lora care a
avut si are o insemnata e atit de mare in viala poporului romAnesc co
Moldova. In sfArsit Moldau-I din Boerma pare a fi o etimologizare pop,
ralA germana a cehului Vltava. B doua, derivatia ar ft hibricla ceeace Inca
trebue sa ne dea de gancht.

2) In acest caz s'ar putea sa fie oarecare legAtura intre celvantul

nostru si m -tat bersa, desi e greu de spus cum ar ft putut ajunge un element tracic in limba franceza, aci fr. berser mit dem Pfeil jagen" e un de .
rivat al acestuia (cf germ. Birsclz, f si Thrsch f. Walchagd mit Sprhun..
den", birsclzen, pirschen z. mai vechiu blrsen, iar acesta din v. fr. berser,
apoi engl. berselee Altfel originea m -lat bersa si a fr. berser nu e clara.

0. Schrader, Reallextkon der indogermanischen Altertumkunde. I. FaIbband Strassburg, 1901, p 386, ne spune Ein anderer mlat Ausdruck fr
den Wildpark 1st bersa,eigentlich der Zaun des Brhl (vgl oben lat robo,
rarium), womit altfrz berser ,mit dem Pfeil jagen', mhd. birsen zusammenhangen scheint, deren Grundbedeutung demnach ware: In einem brolzum
jagen'. Nach Du Cang 2 U bersa ware auch theses Wort keltischer Provenienz
(arem berse ,,prohibitio', bersi ,Schutzzaun), allerdings bezweifeln sowohl
Diez S 520 wie Kbrting (Lat -rom. W.) Mese Erklarung der Sippe berser;

birsen, ohne freilich selbst etwas etnleuchtendes vorbringen zu k5nnen."

Intre elementele romanice din REhvb.-ul lui Meyer-Lithke nu-I gastm:
aimpotriva acesta adauge In o nota din Wortvel-zeichnisse", p. 775'

www.dacoromanica.ro

144

In cazul al doilea, care e mai putin probabil, deci nu insistam mai amanuntit asupra lui, ar puteA sA insemneze tinutul rAului al cArui curs sau albie se aseamAnA unei bdrse de
plug".
Adaugem incA cA brsa plugului se numete in multe locuri
Be lila (v. Dic(. Acad., ibid Tiktm, 1. c ), deci tocmai cetirea pe

care o recomandAm pentru Burcza lui Lipszky, din care s'ar

putea explicA u*or ungurescul Barcza i sAsescul Burza i Burzen').

6. In stArit, dacA Melich admite originea dacic8 a numelui rAului i al tinutului pus in fruntea acestei nobte, fie ea

cea banuit de Thomaschek, ori alta2), dar nu admite imprumuberser frz Zu 1051 (adica: *bersium Wiege) ist ausgeschlossen, da

die afrz. Form. berser, nicht bercier lautet". Daca admitem pentru m.-lat.
bersa o provementa celtica cu Du Cange, ar if greu sa explicam cum a
awns acest cuvant, cum crede D-I Bogrea, Drum drept, XII, No. 4, p. 62, in
romaneste unde e poporal, foarte llit, cu inlelesurile i formele ainintite in
acest studiu E Si vechiu, cam II gasim Inca din sec. XII in documentele
latino-unpuresti In o forma care insa nu arata o origine cu -e- (sec. XII.
Borcha; sec XIII: Burza, Bursa, Burcia, Burcya, Borza), iar in cele sta.
vonesti din sec. XIV, cu forma actuala romaneasca. Daca cea latino-ungureasca n'a fost, care ar fi putut fi catea pe care ne-ar fi putut veni un lat.medieval bersa, fie de origine celtica, ori de alt fel, care n'ar fi suferit metaforma lui -e- dupa care in silaba urmatoare -se gasea un a, ct dupa labialai
si-l-ar Ii modifioat in a ? E sigur adica ca din un lat. bersa n'am putea
avea romneste deck *bearsd, *barsd
1) Element romanesc vede in Burzen i Burzenlanctul sasesc I.
BrennclOrfer in un senos studiu fntltulat Roman (oldh) elemek az erdelyt
szdsz rzyelvben. Budapest, 902, p 63 Burzen, Burzenland, Barcza, Barcza, Barczasag- rom. Barsa, Tara Birsit (Slav Berzova)"
2) Dupa cele spuse despre Tara Barsei ne m putea gandi, de Oda
Ia o vale a on", la o legatura oarecare cu alb ber rn ,.Schaf, Weidevieh",
un vech u cuvant alpin care se intalnepe si in dialectele din Italia de nord
in formele bar, berr, Widder", bera, bero Widder, Schaf", birr (v. G
Meyer AEtWb, p 33 si Meyer-Liibke REtWb. N 11 49, p 75 ; cf Inca
gr p.p:xot pv, ppcov, rcp6co); Hes si deosebitele forme slavice ale
v 5ulg. baranii; tn sfarsit sved. bdrse, barre Widder", a carui legatura cu
celela te de mai nainte e contestatata de unn, Berneker, SlEtwb, p.43)
Considerand ca trebue sa pornim de la numirea stall, nu a taro,

cum am amintit, cea mai putin probabila e legatura cu alb brst Wein
und 011restern , Dungerde"; care a patruns in albaneza din lat brisa,
si Inca destul de tarziu, cum ne arata fonetismul, care cere -4- in
loc de -s- cf Diez, Wb. op. 433, Walde, LETWb , p. 97, Meyer-Lubke,
REtwb; No 1307 p 95). Si accentul (in albanezd cuvantul e accentuat pe
ultima, in romaneste pe penultima) ne face greutati Rigel cuvantul latinesc,
cum arata Walde 1. c., poate sa fie inrudit cu gr. pp:rcect, ppl'icta Trestern"
(Fithenaeus) si cu traccul ppOtov, ppOteg Bier" (cf. v germ. briuwan
brauen", lat defrutum emgekochter Most")

Ori cum insa, nu se poate desparti numele ccmjn Ursa', bartd,

care exista in hrnba noa Ara, de cel al apei Si tmutului Barsel, *1 in acesi
caz singura eumologie acceptaoda e a lui Tomaschek.

www.dacoromanica.ro

145

tarea ungurescului Barcza si Barczasg si a sasescului Burzen

si Burzenland din romanescul B1rsa, Tara Bdrset din pricina ci
pe timpul venirii Ungurilor i a Sapor nu ar fi putut sa fie
Romani pe aceste plaiuri ; apoi dacd Ungurii veniti in Ungaria
in secolul al IX-lea, ajuni in Tara Bdrsei dup Sai, care inir au venit acolo numai dupa invitarea cavalerilor Teutoni yeniti la 121V), n'au imprurnutat aceste nume nici de la Slavii
veniti in secolul al VI-lea ; care popor sa le fr p6strat pana la
venirea lor, impreuna cu numele de origine dacica ale celorlalte
rauri despre care A fost vorba mai sus ? Gotli i Gepizii ? Ori
sa fi fost Daci neromanizatt WA la venirea Ungurilor? 0 i
totusi Dacii romanizati le-au pastrat ? Cine sant acum urrna0
acestor Daci romanizati, Ungurii ori Romanii ? lath' nite intrebail la care Melich ne e dator cu r5spunAi1.
Ov. Densusianu (11 1 r I, p. 293), vorbind de teoria lui
Rbslek spune intre altele urmatoarele :
Si quelques noms de nvieres prsentent une certaine ressemblance avec ceux qui nous .sont donns par les historiens
et les gographes anciens, cela ne peut prouver grand'chose.
II faudrait trouver des formes qui montrent dant (sic, dans")
leur phontique des particularits propres au roumain, puisque
seulement dans ce cas on pourrait souterur que l'iement roumain continue directement celui de l'p q ue romaine. Or, de
telle formes n'ont pas encore t produle , car nous ne pouvons
comprendre comment on saurait tirer quelque chose de noms
tels que Arge, Olt, qu'on a souvent cites et A tort pour prouver
qu'lls reproduisent, d'apr6s les lois phontiques roumaines, les

anciens Ardessus, Aluta".

it ave mare mngaiere sufleteasca daca cetitorii acestei

notite-polemice ar fi ranras cu convingerea ca, alaturi de numele
muntelui Tampa, s'a gsit i un nume de tau care in fonetismul
sail aratg particularitati propni limbii romneb, care se reflecta

i in forma pe care i-au dat-o vecinii care I-au luat de la noi.

1) v. N. lorga, Istoria Roindnitor din Ardeal ft Ungarta, vol
Bucureti, 1915, p. 31-32

www.dacoromanica.ro

If

146

5. Auseu.
Am amintit ca.' multe cuvinte ist pierd in limba' functiunea
de nume comune, dar raman in aceasta indi tnu't timp, legandu-se

de un loc ori o persoana, ca numele propriu

21 acesteia

(Tdmpa, Chicera, Mdgura etc ) Ao e si cuvntul Auseu o comutfa

din judetul Bihor, pl. Alesd.

El ne pa'streaza' un derivat al substanhvului aas z avus

+ suf. us, care dup Hasdeu, Etym::Magn. 2139 se mat intre-

buinteazi la Olteni, apoi II gasim in awl i, cum crede

Weigand (Jahresbericht, XIII, 108) In decics i nedos. Aus e, la Ai o-

obicinuit pentru mos". Traducerea unguteasca

Ossi ne dovedeste ca avem de a face in numele satului Auseu
cu un nume care insemna stravechiu", insemnare care se potriveste foarte bine unui derivat al lui aus, care s'a intrebulntat
mdni, cuvntul

odinioara si in Bihor.

www.dacoromanica.ro

Cateva urme ale organizatiei de stat

slavo-romne.
de Silviu Dragomir.
1. In judetut Cal a-Sevennului existA si astazi patru
comune cu nume foal te caracteristic. La nord de Caranset,q
gasim Jupa, la sud de F5get satul Jupa'neslii la not d de Orpva

comuna Jul alnicul, cai e apai e, ce-i drept alma in secolul XVIII
cnd administratia austriaca o scrie Supan ') In fine la nordest
de Lugoj e Jupam, o comuna, care in sec. XV forma centrul
unui district romnesc.
In sec. XIV mai exist o comunA Supafalva (1389) in
comitatul C5raplui2) st in veacul ui intor alt sat cu ace14
nume Zsupafalva (1447) spre sudest de Timipara, intre comunele apartinatoare cetatii Duboz.3)
Taate aceste nume pastreazd amintirea vechei organizatii
slave cu jupele ca urn ati teritoriale, cai i aveau in fi unte un' jupan.
Jupele slave nu 'aveau intmdere mai mare decat valea unui rAu,
de la care isi luau numele, *1 de regulA centrul lor era Intr'o
cetate unde stetea jupanul, conductor de oaste *1 totodat5 Judecalor in procese Jireeek crede CA jupanii erau dintru inceput
bAtranii localnici ai cdte unui neam, asistati de adunarea tuturor oamenilor I beri din coprinsul unei jupe. Dinastiile sArbesti
l'i trageau originea din asemenea familii de iupani, cari ince-

tul cu incetul doband'serA o influenta mai mare peste jupele

a jupanilor cu acest nume de
invecinate. Institutia jupelor
origine necunoscuta, este foarte veche. Ea se desvol:ase la
S5rbi complet, pnd in sec. X (Const. Porfirogen.) i izbutise
1

a se mentine Inca pAnd prin veacul XIII, cAnd centralizarea adv.

1) Pesty rr A Szornyi Bansag vol. II. Bud. 1878, p.572.

2) Csnki D Magyarorszhg tort. foldrojza a Hunyadiak kordban
II. p 107
3) Csnki o. c. II. p. 33 34.

www.dacoromanica.ro

148

ministratiei sAvArsitii, de Stefan Nemanja ii date o lovitui A de

moarte, asa incat pe la 1400 cuvintele jupa si jupan nu le mai

.g6sim in documentele sarbesti. Cei din urmA cari au pi Asit
institutia aceasta au fost Bosniecii, la cari mai intAlnitn jupani
pan& la cAderea statului national (sec. XV). In Croatia jupa si
jupania au avut altA insemnare si cu totul altA desvoltare.1)
La noi, in afarA de numele de localitAti, arAtate in Banat,
cuvntul :lapilli mai pastreazA amintirea unei institutii, care a
disprut de mult, invinsA de imprejurrile politica, cari au dat
altA infAtisare organizatiei noastre vechi. Astfel jupele slave air
trebuit sd facd loc, si in Banat, scaunelor si districtelor rorneinesti si in mAsura in care progresa romanizarea Slavilor, voevozii si cnejii romani au izbutit sa inl6ture pe jupanii streini.
Dar cand, dup injghiebarea prinicipatului muntean, documentele cancelariei domnesti ne prezint6 organizarea Curtii Voevodului, boerii sAi snt toti jupani, intocmai asa cum erau jupani
toti demnitarii Curtli regale din vechea Croatia de pe timpul
Carolingilor ori magnatii regilor din Diochtia in sec. XII.9
In tot cazul originea acestor nume din Banat e mai veche
dedt secolul XI, cnd la popoarele slave invecinate institutia
jupelor porneste spre declin, iar pe teritorul ungar se desvolta
sistemul comitatelor.

lAdaugarn Ca Jireek, in istoria mat nou5 a Sarbilor. constat o asemAnare suprinzatoare intre organizatia Curtli regale
din Croatia si intre organizatia Cut-0 vechiului voevodat munteaniCa si in Croatia gAsim si la voevozii munteni un ban,
care stA la Craiova, cum de altminteri, nu departe, la Saverin, steteau banii craiului unguresc. Vornicul (dela dvornik)
si postelnicul (dela postelja) se numesc asa numai la Curtea
regilor croati si a voevozilor nostri. Pe and functia spatarului
(crmOcipEog), vistiarului si a comisului (x61.1.71g) arat originea lor
bizantinA, atributiile boerilor munteni seamAnA mai mult cu ale
jupanilor croati din sec. X si Xl. In Bizant, spre ;Ada, spatarul sau protostratorul erau nobili distin5i, dar serviciul de la
1) C. lireek, Staat and Gesellschaft im mittelalt. Serbten tn Denkschrtften der k. Akademte der Wissenschaften in Wien, 1912, I. Tell, p.

3 gi urm.

2) Idiom, p.

15.

www.dacoromanica.ro

149

Curte il indeplineau totu$i numai sclavii $i eunucii, cari erau

camerieri, u$ieri, paharnici etc. Institutiile aceste ale .Slavilor
de sud $i ale Romani lor", incheie Jiree-ekl) amintesc mai mult
pe demnitarii Curtii Longobarzilor $i a Francilor, decat ierarhia
Curtii bizantine".

2. In Banat, in judetele Arad, Huniedoara, Alba de jos,

Fagara$, Gorj,. Do lj $i Mehedinti gasim comune cu numele de
Ohaba sau Ohabtta. Pesty Frigyes constata pentru vechiul comitat al Caraplui 10 localitati cu acest nume,2) lar Csnki gase$te in evul mediu, numai in comitatul Tani$ului 7 Ohabe 5i
6 Ohab4e.3) In Judetul Aradului sant cunoscute 2 Ohabe 5i o
Ohab4a,4) jar in al Huniedoarei 10 Ohabe 5j mai multe Ohab4e,5) 5i in fine Mare le Dictionar Geografic gaseste in cele 3 judete din Oltenia 9 Ohabe.
Regretatul nostru invatat I. Bogdan a aratat6), ca cuvantul Ohabei inseamna scutire, exemptio, immunitas si ca formula
atat de deasa din documentele noastre slave da estj na ohabu",
sau da im sutj va ohabu" inseamna sal fie scutire" sau sle
fie spre scutire" $i ca daca gasim formula aceasta intr'un hrisov de donatiune, atunci noua proprietate era scutita de clajclIile
catre Domn $i avea sa tread,' de la tata la fiu, cu tot privilegiul
ei, daca mai era si ecina.

Trebue sa remarcam 6 aceasti expresie slavo-romani

nu o gasim decat la noi, intocmai asa precum numele de Ohaba

$i Ohabita nu le intampinam decat numai pe pamant romanese, limitate la un anume teritoriu, partea sudid a Transil
vaniei, Banat $i Oltenia, unde ele pstreaza, far& indoialit amintirea unei organizatii:de stat, anterioare stapanirii unguresti,
sub care nu s'ar ft putut incetateni astfel de numiri. Cancelaria
ungureasca $tig sa traduca exact cuvntul Ohaba, ceea ce o
dovede$te faptul ea' Ohaba de langi Streiu se nume$te la 1440
1) Ibidem.

2) Pesty Fr. Krassd wirmegye tdrt. 11, vol. Bud. 1884 p. 72 si urm.
3) Csnki D Magyarorszag tbrt. fOldrajza vol. II, la comitatul Tunis,s.v.
4) Mrki S. Arad vdrmegye monografidja 1, p. 211.
5) CsAnki D. o. c vol. V, la corn. Huniecloarei, s. v.
6) Convorbiri Literare pe 1906 p. 295-299.

www.dacoromanica.ro

150
i tot asa ()baba de
Inga- Sibisel la 14392) In
Banat de asemenea se vorbete, la 1369, de dou sate Szabadfalva et aliam Szabadfalva", cari erau, de sigur, sate ohabnice.3)

Szabadfalu1)

Numele comunelor Uric4) i Uncatu, din judetul fluniedoarei confirrnA presupunerile noastre despre originea acestor sate.
Dintru Inceput intelesul cuvntului uric era mosie de veci" sau
mosie ohabnicA", obtinuta prin donatiune domneasca, pentru-ca
mai tarziu 48 se numeasca in chipul acesta insui hrisovul de
donatiune..5) Este deci de nehteles,, cum un savant serios ca MeItch poate afirma, ca. Rom5nii imigrand pe teritoriu unguresc au
adus i cuvntul Ohaba" numind cu el satele romne0 donate de regi unor no1Ii unguri b) Daca' institutia ohabelor ar fi
fost adusA din Peninsula balcanica, ea nu ar fi r8mas marginitA

pe un teritoriu atat de resti ans, ci s'ar fi intins, deodata cu

imigrarea elementului rornanesc, in toate partite, deci in nordul Transilvaniei, ca si mai pe urm5, in Moldova, unde cancelaria domneascA, mci pe timpul lut Stefan cel Mare, nici mai
tarziu, nu cunoaste aceasta institutie.
3. E posibil, ca aceasta veche organizatie de stat slavoroman s ne fi 15sat mostenire si alte institutii, origiffea cdrora
abia daca o mai putem distinge. M gandesc la hilani (2ito
bucate) 5i gonucu (gora padure, deal) din satele ardelene,
cari au pastrat acest nume slay sub indelungata stApAnire un-

gureasa sau

la voinicii

slobodnicii de pe vremuri. Dar e

sigur ca din epoca aceasta dateaz inslitutia crauucilor, pe care

o gAsim in tinuturile vestice ale Transilvaniei pan in sec. XV".
Glosariul lui Bartan ne cl urmatoarea explicatie asupra
.
acestui cuvant: Krajnik (a slay. Kraj: districtus) judex nobilium,
szolgabir Pesty. Szr. II. 111".
1)

CsAnki o. c. p. 117 si 131.

2)Ibidem

3) Ortvay T. Oklevelek Temesmegye

p. 109.

s Tem svdros tortnethez,

4) Csanki o. c, vol V. p 120 Poss Wryk (1473. 14M, 1o19). Posessio

Playsor alio nornine Erwk (1478) Poss. Vrik (1498). Poss Ewryk (i515), Poss
Wryk (1518)

5) I. Bogdan, Documentele tut pfan at Mare II, p (09Cs) Szzadok 1907 p 330 si Cf. Karcsonyi In Szizadok 1908 p 94

7; Bartal Ft: A magyarorszgi latinscig szeddra.

www.dacoromanica.ro

1 ol

Mai-tun:le istorice sant destul de precise penti u a explica

insemndtatea institutlei crainicilor.
Cea dintaiu marturie cal e voi beste despre rrainici dateazd
de la finea secolului XIV. Intr'un document din anul 1387 se
amintesc crainicii din disti ictul Hategului, de pe valea Streinlui,

din Huniedoara, de pe teritoriul corn tatului 5i din Dobra. ') Alt

document din .1434 ne cid inclicath mai dare despre crainicii
dm Dobra. In acest an toti nobilii 51 cnejii, poporeni 5i iobagi
din districtul Dobrei s'au prezentat la voievodul At dealului Ladislau CsAki, iugandu-1 sd le mentina 5i aprobe lib rtatile 5-i
obiceiurile dobandite 51 aprobate de i dposatul voievod transilvdnean Nicolae Csaki. Voievodul Laclislau Orland seamA de interesele acestei proprietAti regale, de credinta $i de servicule

lor, le asigura urmdtoarele libertdti : I. Sd rdrnand in toate

libertdtile obtinute dela rAposatul voievod Nicolae Csdki 5i oficiantii voievozilor ardeleni sd nu aibd dreptul a exclude de

la ele pe nimeni dintre ei. 2. Nici oamenii oficiantilor 5i cu ei

nici craimcul sA n'aiba dreptul a merge la casele lor pentru vreun

bir5ag, decat numai dupd ce se va fi desbatut cauza, pe calea

legii (ordine iticliciaria) la scaunul lor ori dupd-ce se va fi des"bdtut 5i judecat definitiv la scaunele din Deva 5i Hateg (sedes
.Deva et Haczok). Dar chiar i dupd incheierea aceasta a canzei, oamenii oficiantilor sd nu porneasca asupra casei lor, 5i
nici cranical cu ei, pentru ca sa-i pdgubeacsd, ci daca cei pedepsiti refuzd a pldti oficiantilor bir5agul, in5i5i cnejii k.i nobilii
din district (comprovincialis) sd trimitd pe crainiculla casa celui
pedepsit, pentru a despagubi pe oficianti din averea aceluia.
Exceptiune formeaza ins6 cei pedepsiti pentru clime mai marl,
cum sant furtul, jaful sau incendiul, deoare-ce ,atat persoana,
cat 5i avutul acestora apartin cu tot dreptul oficiantilor. 6. Of:ciantii vor fi datori sd primeascd, an de an, din fiecare chineziat, carul de fan, ce-I va primi prin acord un ti imi.s al oficiantilor 5i crainical ales de district. 7. La sf. Nicolae oficiantii sli
se multumeascd cu porcul din fiecare chmeziat, pe care-1 vor
1) CsAnkt o. c. V, p. 36 n. 1 Nos tudices, lurah et univerp hospites,
kenezus nec non Kalaynuk de districtu Hathzak, de fluvio Strig, de, Hunyad,
de varnitgye et de Jwfiw".

www.dacoromanica.ro

152

prezenta de o parte oficiantii, iar de alta, patru oameni cinstiti algi de district 1)
. Din textul acestui document se vede dar ce
era crainicul din Dobra: un functionar ales de district, a carui atributie
de capetenie o constituia dreptul sa culeagA biragurile dictate
de cAtre scaunele de judecatA. Tot el facea pe mijlocitorul intre
oficiantii regelui i oamenii din district, apArAnd interesele acestor din urma.

Intre anii 1391-1396 se amintete in Ilaramura* o comunA Karaynokfalva, care astazi se chiamA romAnete Crainicovo (ung. MihAlka). Tot aici gasim la 1389 un sat Karaynokhdza.2)
Inteun document din anul 1402 episcopul latin din Oradea-.
Mare reguleazA situatia RomAnilor din districtul (provincia) BeiuDupa-ce precizeazd drepturile chinezilor, cari stau sub un

voevod din Beiu, vorbete i de inodalitatea cu care au sA se

culeagA birpgurile dictate de scaunul de judecatA al cnejilor i
aprobate de curtea episcopiascA din Oradea. Executla nu se poate
face, decat la 15 zile dupa pronuntarea sentintei, de catre voevod sau de eAtre oficiantul districtului, care se numete trainee
(Vaida et officialis provinciae illae, qut alder krajnik apellatur).
In mod categoric se oprete executia fAcut in alt chip (Nec
unquam ipsi castellani aut vicecastellani huius modi birsagia
3uis propriis manibus, potestate et auctoritate aliter, nisi per medium dictorum Vaidae et Krainik exigendi habeant facultatem).3)
Cam aceea51 atributie o aveau in sec. XVI i crainicii din
nordul Ardealului, din SAlagiu, Satmar i comitatele invecinate4).
Voevodul fiedrui district (processus) avea lAnga sine un crainic,
care era un oficiant insArcinat sA culeagA darea anuala i sA indeplineascA anume servicii pe IngA scaunul de judecat, cum
Il arat urbariile pAstrate din acea epocA.
rn Banat ii gAsim pe crainici relativ tftrziu, abia in veacul
1) Csnki V, p. 62-63. La 1481 se mentloneaz cra;mcul din jurul
Devei IMpreund cu chenepi st ceilalti tocuitort. V. Hurmuzaki II, 2 p. 270.
2) Csnki 11, p. 449.

3) Bunyttat V : A vdradl pdspoksg II. 301-302.

4) Takics Z.: Ralzok a tOrOk vilagbOl,Budapest 1916 II p. 322-23
In tinutul Bistritet se amintesc la inceputul sec. XVIII v. N. lorg Docum.
Bistritel II. P. 108

www.dacoromanica.ro

153

XVI. La 1544 Petru Petrovici adreseazii o porund cake cnejii si

crainicii din comitatul Severinului1) Intre 1514-16 aproape de
Marginea se aminteste un sat Crainicesti, in posesia marchizului
de Brandenburg2) In acelasi tinut, pe malul stang al Murasului,
apare la 1597 ca martor la delimitarea unei mosii crainicul"
Syfko Stoici, (in cornuna Zabalti) 3)

Pentru-ca s aratam intinderea geografica neintrerupta a

acestei insti utii, in partea vestica a teritorului etnic romanesc,
mai amintesc, ca si in judetul Aradului intMnim urmele ei probabile in numele de familie Crainic de prin cateva sate.4)
Institutia crainicilor pe deplin desvoltata o gasim incepand
cu sec. XV in Poloniad Crainicii de aici apar ca adevarati sefi de
districte, asezati in fruntea cnejilor si inzestrati cu anume drepturi administrative si judecatoresti. Cei mai multi stau pe proprietatile regale, dar ii gasim, desi in numar mai mic, sI pe proprietatile nobililor poloni. In Galitia, uncle exista un mare numar
de sate colrizate dup dreptul romanesc, cunoastem spre Okla,
pe pamantul regal, Inca din secolul XV, pe crainiciul din sta-,
rostia Sanok (ltrajnik omnium villarum iuris valachici capitaneatus Sanocensis). In starostia Pfemysl erau trei craine (krajina,
caci asa se numea districtul in fruntea caruia stetea crainicul)
cea din Brilince, cea din Korosno si cea din Ustrzyki. In starostia
Sambor, la 1568, erau dotal craine, una pe Nistru cu 24 sate si
cealalt pe Stryj cu 27 sate. Cat priveste crainele si crainicii de
pe proprietatile nobililor amintim, Ca Petru Kmita poseda, 'in starostia Sanok, cateva sate (sec. 16) cari apartineau la cloud craine,
la cea din Subiefisko (Zwiniaca si Roviefi) si la cea din Olszanica (Boberka si Ternowa).5)
WA cum descrie, in sec. XVI, un lustrator" institutia crai-

nicilor: Fiecare Crajina isi are crainicul ei, de care au sa asculte cnejii 51 fiecare sat are cute nu cnez cruia ii sant supusi

Wand si care trebue sa supraveghieze ordinea. De doua ori pe

an se adun5 intr'uin loc toti oamenii din satele acelea (hromada);
1) Pesty Fr. A szornyi bdnsg II. p. 111.
2) Pesty Fr. Krass vm. tort. II. 1. p. 256.
3) Pesty o. c. p. 287.
4) Mrki o. c vol. 1. p 320 Cf. registrul.
5) Dr. K. Kadlee. Valai a valaske pravo, Praga 1916 0. 378 i 380.

www.dacoromanica.ro

154

o adunare se tine la sf Peti u 51 se nurne5te de prirnavar5, cealalta la St Martin, de toamnd, acolo aduc cnem dobanzile
(czynsze) si platile (davIty) de la oameni, aeolo se fac judecatile,
e masura

adund pedepsele judecatoresu

Crainich

au pentiu slujba lor, de la fitcare oni, care tine oi, Cate un burduf de bianza. Pe crainic II numesc starostii dintre cneji . . .")
In linn geneiale se poate vedea din aceastA deseriere in ce
anume consista funetiunea craimcului in Polonia. Numit de catre
staroste dintie enejii crainei (deci nu ales) el avea s usuieze

//

administialea econoinica a ploprietatil regale sat] particulare. Deci

craimcul strangea, cti prilejul celor dou adunari, dobanzile 51
patie aduse de cneji. La asemenea adunari anuale tmea crai-

nicul impieun cu enejii din craina a5a mete judecati ioniane5ti

sub pre5identia unor funetionari kir65ane5ti, apoi impreuna cu
organele alese ale judertoriei, av a s execute sentintele date
contra cnejilor. In fine, ca organ politienese erainicul avea sa uimareasc'a pe raufaeatoiii din toata crania pentru a-1 da pe
m'ana judeeAtoriei penale.2)

compaiarn institutia cramicilor din Polonia eu a crainicilor pe cari 1--am alatat in mai multe tmuturi din Transityam, vom gasi, ea ea este aceea 5i, de o parte 5i de alta, file5te
cu unele deosebn
produse de imprejurarile istorice 51 locale,
Dac

a at de vallate. Retinem in deosebi cea ce e caracteristie crairticil

din toate *tile sant begat , cti functia lor, de ecaunul de Judecald . o i ei in5i51 fay judeca.a 51 o cxecula (ea in Polonia) ori
servesc ca oigane auxliaie la aducerea 5i ex cutarea sentintei
(ea in Huriedo era, Bihor si in not dul TranAvaniei). In schimb
irLa gablin 5i uncle deo bin, din re can mai aLs ima are o
deosebita i nportanta fap ul, (6 crain cii din Polonia sant IIzeAroti 5i cii atr but i administiauve ; ci inlocuesc pe vrevozii
iOl at i din Tranilvania, a caror ac ivitate e bine cunoscuta in
Bihor Ia incepu u secolul XV, iat in judetele din not dul Transilvanlei, pana in veacul XVIII.
Ceea-ce ne interLseafa, ii cadrul articolului de f5, e sa
stabilim originea i vechimea acezi.tei institntii. Intindelea geograp liadlec o. c p, 332.
2) Kadlec o C, p. 380.

www.dacoromanica.ro

1,55

-lid a crainicilor dovedeste ca obarsia bor trebue cautata la nordul teritohului etnic tomanesc, acolo, unde min atingerea cu elementul malo-i us, a putut inti a aceastd institutie in organizatia
noastra veche Dar ceea ce pi iveste timpul cand s'a imprumutat
ea, nu se poate fixa decat cu oarecaie apioximatje din puma
Ca informatide pe cari le avem cu privite la tinigrarea Ruteniloi
in Ungaria de nord nu cant mci ele precize. Unii scnitori mai
noi cred ca aceste imigrari au inceput abia in nimatatea a doua
a secolului XIII, dest mici co'onti de Ruteni vot Ii existat si mai
inainte.1) Paterea aceasta e intemeiata insa pe o presupunere
eronata ; ea ter;toritil muntos din nordul Ungai lei, pand la ocuparea lui de catre Ruteni, ar fi fost pustiu si nelocutt. E sigur
'frisk ca acest teritoriu n'a fost desert, ceea-ce o dovedeste vechea penetratiune (sec. 12) a Romandor In Galitia vestica si PoIonia, cate a plecat tocmai de pe acest teritoriu De fapt pana
taiziu in secolul XV se poate obseiva un cuient, care duce populatia romaneasca de pe panta sudicd a Carpatdor nordici in Galitia,
cata vreme cea ruteana din tinutul Haliciului se coboara in Ungana

nordka. Asa se va ft petrecut lucrul acesta si inainte de a-si intinde Unguril stapann ea peste aceste tetitoni.
Faptul, ca gasim mstitutia Crairncilor in Juni. II a sec 14
deja in sudul Murasului si totusi mai tarziu ramne limitata .1a
un anurne teritoriu pare a vorbi pentru un imprumut mai vechiu,
inti'o epoca, in cal e, partil not clic.?. ale At dealului cu Bihotul si
cu regtun:le muntoase liana l Muras, apart neau ii lei forma-

tium de stat blavo-lo Tian. De aici institut a crainicilor s'a putut

intinde ceva mai tat zu I asupra Banatulth, unde, WA in sec.
XV, stun cd ex st o organizatie puternica a districtelor roinanesti;
4 5 Apdturile facute in Banat si in partile Ciisanei dove-:
desc, ea teritoriul acesta a fost locuit fark intierupere, dela cold-

nizatia romand inconcellInti'ad_var, Banatul a fost, pand la invaziunea ungureasca, poarta Eulopei centrale, pe unde trecea drumul barballor spre apus. Doua mati impetii, al flunilor si al
iti chrir p?. tett ollul dintre apele DuAvarilor, si-au fix it i
1) Hodmka A A munkzicsj gor. kath. puspokseg tortnete, Budapest
1910. pp. 22-24, 71 i urm.

www.dacoromanica.ro

156

ndrii, Tisei, MurAsu lui sl a CrIsurilor si tot aici a fost si vadul

dun5rean al unei pgrti din Slava cari au trecut in Peninsula
balcanicA.

Castelele si cet5tile romane, ruinate de navAlitori, pe acest

teritoriu, au fost inlocuite de barbari prin fortificatiile lor cu mult
mai simpIe i flTai putin durabile, dar mai corespunztoare tacticei militare, cu care se atackau i se apdrau atunci astfel de
opere. In loc de ziduri groase il,inalte, cadite pe un loc inaltat,
Slavii construiau cetati de pAmnt, ridicand valuri intarite si &pfind santuri adnci, cu cari isi imprejmulau; asezdrile, pentru
a le scuti de suprinderea dusmanului. Spatiul din lduntreastfel
ingddit, cuprinde ate odat chiar I o populatie mai numeroa-

sa cu vitele ei. Slava le numeau grad- uii si le construiau nu

departe cle cursul rdurilor, pentru a ave6 la InclemanA apa cu
care sA umple santurile.1)

In Banat gsim numeroase urme de cetti de pmdnt. Asa,

spre pild, in valed Carasului, .lnga satul Duplai, se vAd clar pe
o ridicatur Iu formd de triunghiu neregulat urmele unei cetdti
de pAmnt. Poporul Ti zice acestui loc sI astdzi la cetate". Pe
valea aceluiasi idu mai sAnt astfel de cerati la Oresat ri Grebenat. Pe malul Timisului e situat celatea de la Dragsina si apoi
cea de la eca i Obad. LangA Begheiu : Buna si Gladna i Inca
o cetate de pmnt in hotarul Ictarului si al Girodului. Pe valea
PogAnisului gAsim astfel de celd(t la I3erendia si la 8acos, iar pe
NitAu la Seciani, 5t. Andrew, Masloc si in fine Ingd Mutt's la
Alios si Szpfalu. Iii sistem intreg de astfel de cetAti se intinde
si peste MurAs si incinge muntii Bihorului,2) asa insA c cetatile
de p5mInt se gdsesc totdeauna spre est de vechiul limes dacicus,"
Acest sistem de apdrare, care nu e de origine slavA, ci mult
m
veche, dar pe care I-au intrebuintat mai ales 8lavii, pare sd
fi avut mai mult decAt o importantA bocal i anurne menirea

de-a apr o organlzatie de stat situat la est de linia cettilor

de pamnt.

Ca termeni tel-nici in legatura cu astfel de fortificatii seri cuvintele greben

vesc, pe lnga grad, ograda i ogradena

1) Borovszky S. A honfoglalds tortnete Bud 1894 o. 54 i urm.

2) Ibidem.

www.dacoromanica.ro

157

serb. promontoritim)9
iama(fovea) si iar, iara(-pnt). Reminiscenta a acestui soiu de
aparare sant si gardurile trase imprejurul unor sate din Bihor
st de pe Nulls, cu porti mobile la gura satului ori chiar si
ograzile si ample taranilor nostri, cari pastreaza tipul de fortificatie descris mai sus
5. Dar cetatile de pamant asezate la granita vestica, pentru
a prinde si paraliza cel dintam atac al dusmanului nu erau in
stare sa apere singure tara si populatia. In afarA de aceste
cetAti, dupa obiceiul vremii, se construiau si alte fortificatii.
Padurile, atunci mult mai dese si intinse, se imbiau dela sine
pentru a impiedeca patrunderea dusmanului, daca se inchtdeau
drumurile cari treceau prin ele. De aceea oamenii se sileau sa
consti wasca in deschizaturi de padure ori in stramtori de
pasuri stavile artificiale, cotespunzAtoare terenului: santuri
adanci si garduri tari, valun de parnant ori iazuri const:uite din
plan a si lemn. Astfel de intarituri se numesc in limba documentelor latine medievale indavnes, nemteste Hagen sau Gehage, iar
(dupa Miklosich

pecten, nsl. scopulus

ungureste gyep112). La Celli ele se nurneau preseka (succisio silvae quod presceca dicitur)3) iar la Poloni4) oseka (osecones ettrmitates) 5)
In limba romana tet minul tehnic corespunzator a fost cuvantul i risacei. din vechiul slay priseka) (sek-secare prisekati
ircrcip.vatv incidere), care cuvant s'a pastrat atat in limba vie, cat
si in toponimie7). Astazi prisaca are mai multe intelesuri: 1. pa1) V Dolgozatok 1912. p. 108 si 109.

Un deal din jurul cetatii Moi-

grad se numeste si astazi Dealul Grebenului", un alt punct de acolo se

numeste grebin".
2) Taganyi K in Magyar Nyelv. IX vel. (19(3) p. 97, 14, 201 si 254
in articolul Gyepii es gyepuelve.
3) Dr H breeds, Prove, Praga 1904 p. 20, 93, 216-223, 289 si 352.
4) I Pervolff, Slavjane th vzaimnyja otnoganija i svjazi Varsovia 1886 1 158, 159. Amandoi citati de Taganyi.

5)S5rbil deasemenea aveau un val de aparare la granita (trap srpski)

rnentionat in 1300, la granita macedoneand. C. IireCek o. C. p. 4.
6) Invalatul ungur Asbth 0. (Nyelvtudomdny 1 p. 208) creda, ca
cuvantul romanesc e format din vsl. prcseka. Tot asa si Tiktin (Rom. Deutseizes Worterbuch Lief. 20). Dar atat intelesul cuvantului din vechea slava
(presekati dissecare, prisekati incidere), cat e forma sa aproape generala
in Innba noastra ma fac & II deriv din vsl priseka
7) Marcie dictionar geografic al Romaniel cunoaste, in toate partile
tarn foarte numeroase numiri formate din acest cuvant.

www.dacoromanica.ro

15e

dure taiatA,') loc curAtit din codru, padure d1n anul prim curdtita,2) 2. un gard, imprejmuitura lath', formatA prin ingrAmadire
de lemne si gunoiete, paie etc., razimata mai ales pe rAchiti,3Isi
3, stupinA, locul unde se tin stupii vara.4) E mai pre sus de orice
indoiala, ca cele -dou5. intelesuri dintdiu ale cuvAntului pastreazA

Inca notiunea vechilor prisAci, cel putin inteo parte a Transilvaniei, unde ele au fost cunoscute ochnioarA, pe cnd dincolo
de Carpati, in Moldova si Muntenia, prisaca" a evoluat, generalizAndu-se cu intelesul de stupina.5)

Prisecile vechi steteau in, legaturA neintrerupt unele cu

altele si formau un veritabil brAu de apArare, strApuns numai
unde era trebuinta sA tread drumurile de comunicatie. Aceste
puncte se nurneau porti (porta regni) si erau intArite si pazite
foarte bine. Cate odat, pentru siguranta mai deplina, se construiau Cate trei porti dupA olalta, Expresii ca Poarta de fer"
arata puterea de rezistenta ce li-se atribuia. La Cehi ele se
numea brana, iar la Poloni brona.1
Paza prisAcilor si a portilor era data unor oameni liberi,
cari in latineste se nurneau speculatores sau exploratores, in
slavonqte strafe (straia, custodia) iar in ungurete Or, orok 7)
Cateva nume de localitate mai pAstreaza si astazi amintirea
lor,
-Ca termini tehnici in legtura cu constructia fir sa ilor mai
insemnam cuvintele slave rov3) (rov=fovea, sepulcrum), rovigte,
revigle, reva, recta,) obrova, ia'unik, prekopa, iaz, cari toate in-

I) Di ronarul A. R. (in f s ).
2) G. Alexki ti Nyelvtudom "ny I, 03, d n Maramuras.
3) Dictiona ul M. R. (in f $ din
m Z ra, jud Bis rite .
4) Die ionarul A R (in fise).
5) Intocmal ca $i cuvantul r an pasika, dup'a 2elechovski) - 1. ausgehauene, ausgerodete Waldpartie fa de A kerbau. 2. Umhegter Waideplatz 3. Bienengar en, Bienenhof
6) Tagnyi o. c, p. 103.

7) La Cehi c, od-ones (c
d s confinii), serviciul de paza straza,
iar la Polorn stroza (custodia strasa).
8) Dupa Jireaek, in bulg. roma inseamna Erdspalt, Wasserriss, W-assergraben, in Artily f, slay. Phil. XIV. p. 269.
9) Despre comit. Rece sau Rold.a la Csnki D. Koidsm. a XV. szdzadban p. 17 19. $i la Tagnyi o. C. p. 256
_

www.dacoromanica.ro

159

seamna 5ant, groapit", in cazul nostru, prisaca inOntuita. Pe

cand urmele cetatilor de pamant au disparut aproape de tot
din toponimie, prisacile s'au mentinut timp mai indelungat,
deoare-ce sistemul lor de aparare a fost imprumutat 5i pastrat
de Unguri, pana prin secolii XIV 5i XV. In 1478. voievodut
Cereb dispune locuitorilor din Cernavoda, Sacel 5i Orlat sa
grabeasca fiecare la astuparea drumurilor (ad insectionem viarum)
5i la paza lor..(ut adventui inimicorum eaedem viae minus pateant) i) Ca 5iRomanii din Principate cuno5teau acest metod de aprare o dovedesc luptele ce le-au dat cu Ungurii sub regii angevini,2) supt Sigismund3) 5i supt flatia.4)
Dar Imia prisacilor vechi se poate stabill cu oarecare aproximatie, la granita apuseana' a teritoriului romanesc din Transilvania5). In valea Bor5ei (Maramura5) comuna Bronika ne
face sa banuim existenta unei prisaci, care in acest
punct va fi avut o poarta aprata de cetatea, care intr'adevar se chiam Baranca". Dar c I mai de apetenie

pas al nordvestului Transilvaniei era la Mese5, pe uncle trece

o 5osea romana, in punctul, unde 51 Anonymuso) 5tie de Poarta Mese5ului". Ceva mai Jos, la Simleul Silvaniei, un deal
se ume te7) 51 astazi , Orl egy", iar intre itnle 5i Za au 0sim comuna Recea ) Pe va ea Cri5ului Repede exista un sat,
0n
Tacidnyi art cr .
lui Kukullei Janos c p X X, i XXXVIII
...) Croni
3) Regele igismun spu e i t 'un document din anul 1408 Myrcha
e i m Va o a . . ta
mu
tr umpho ver us r num nostrum
Hungaria r meanhbu , n pibus Pazara di tis, strictissimis ind ginibus
conc us et obdurat multitudo Vale horum . . . exerciturn no trum cirnsci,g I, p 270
cumded t" P ty z r.
c. IV, lib. 1, regele M a a gasit in 1467 pasurile
4) Dupa
nf
Oituzului $1 Ghime,ulu a up te cu mne taiate $1 pline cu oameni inarmati.
.
aiu cu problema aceasta
5) Is oricul Kari so y I. s'a o upat m
in Kathol. Szemle pe 18 6 n ar icolul Erdely es a honfoglalas, $1 apoi
in A Szketyek e ed te, -nal pe urm in Szazadok 1901 p. 10b9 si urm $i
1

Erdelyi Muzeum

pe 1915

6) Mane autem facto Zobolsu, Thorn et Tuhutum inito consilio constituerunt, ut meta regm ducis Arpad esset in porta Mezesina. Tune incolae
terrae iussu eorum portas lapideas edificant et clausuram magnm de
arboribus per confinium regm fecerunt Cap. 22,
7) Karcsonyi art, cit.
8) Csnky D. o, c. v. I. Rewchew (1359

i 1449)

www.dacoromanica.ro

160

caruia i-se zice Hotar i tot pe valea acestui rAu e trecAtoarea

Baranea", cu un varf de deal numit Culmea BArAnii". Ilici
se intinde, in fine, si pAdurea regalA, Kirlyerdo, care si-a eapatat numele pe timpul cAnd forma hotarul Tarii unguresti s!
cAnd toate confiniile erau in proprietatea tegelui unguresc, care
singur era in drept sA dispunA peste prisAcile unguresti.i) Culmea Craiului" situata in aceeasi padure regala, ca I Coasta
Craiului" i Dealul Craiului" serveau deci acelasi interes al
regelui ungar.
Pe valea Crisului Negru gAsim si azi comuna Prisaca, numita ungureste Gyapjupataka. In hotarul Fenesului este 1 Valea PrisAcii si 2. dealul Pris Acii.2). Printr'un document istor c

1294
este dealtminteri atestata existenta priskilor
_
pAzite, in aceasta vale, de Unguri si RomAni.1
La sud de muntii Bihorului avem satul Prisaca lAngA
Zimbru si Inca o PrisacA, intre Aciu si Grosi. Valea MurAsului
a fost apArata in deosebite locuri, poate la marginea sirului de
munti, Ia oimus si la Siria, mai tarziu la Zam, cArei localitAtt
i-se zicea, la 1323, in ungureste, Kapu poartA".4) Intr'o epocA
ce pare a fi mai veche decat venirea Ungurilor, defileul de la
Branisca, in fata Devei, unde valea MurAsului nu are nici macar
lArgimea unui chilometru, va fi servit de asemenea de poarta
din anul

a OHL

In Banat vaile Timisului si a Carasului par sA fi fost intArite cu prisAci. Pe malul stang al Timisului existA Inca satul
Prisaca, despre care cancelaria ungureascA dA, la 1496, expli
catia urmatoare5): Gyepeu alio nomine Prezaka". Ceva mai la
vale e GAvo5:.dia, care stApAneste intrarea in valea Bistrei, in
care gasim o Poartd de fer, cu mult mai redusA in importanta,
decAt adevArata Poarta de fer. FrAdurea din valea BArzavei se
numeal la 1323 silva regia custodialis" i, in fine, nume de
1) Tagny si Karcsonyi art. cit
2) GyOrffy o. c p 19.
3) Monumenta Hung, Hist. Okmanytrak 18. p. 153.
4) Karcsonyi art. cit. Szcizadok 1901 p. 1053.
5) Csnki o. c. II. corn. Timis s. v.
o) Karcsonyi art. cit.

www.dacoromanica.ro

161

localitAti ca Bran(falva),i) Baranca,2) Straja,3) Jamul, Grebenat,

anterioare imigrrii in Banat a SArbilor, indic anume puncte
din prisacile vechi.
Concluzia. Rezultatul acestor cercetari, unele nou, altele facute I de ca' tiva invdtati streini, cari insd preferd a sustine

imposibile% in loc de a recunoaste adevdrul simplu,

pot sa dea Inca indicatli sigure despre amnuntele

ipoteze
nu

comunitatii de stat slavo-romdne. Totui ne este permls a incerc unele precizdri, pe cari cu altd ocazie le vom intregi,
pentru a pune o concluzie probabild
I. Amintirea jupelo r, pe care a pdstrat-o populatia romdneascd din Banat, dovedeste existenta in acest tinut a unei
comunitd ti th stat slavo-roniki. Constatarile lui Jireek ne indreptdtesc a presupune, c o astfel de organizatie de stat a
existat cel putin in veacul IX.
2 Existenta Oh ab el or numai in Banat si in partea
sudicd a Transilvamei pare a ardt intinderea geograficd a

acestei organizatii clt stat, iar lipsa ohab el or in Peninsula

balcanica" exclude presupunerea ca. Romann ar fi adus de acolo

Mstitutia dreptului ohabnic.

3. Presupunerea clai urma o inltura i existenta institutiei er al ni e i I o r, limitatA la o anume parte a pArnantului
i omnesc.

Dar am vdzut, cd patria acestei institutii e nord-

vestul Transilvaniei, din Maramurds i judetele nordice, peste

Bihor, pan in apa Murasului, ceea ce ne face sd presupunem,
pe acest teritoriu, o altd formatiune de stat slayo-romn.
4. In fine celligle de pamnt i amintii ea prisacilo r,

par a indica liniile gramtelor noastre de vest intr'o epoca mult

mai veche cleat nkvAlirea Ungunlor.
11 Csanki o. c. II. p. 30
[Nu poate ft intampl'ator ca' din complexul de sate in SE Transdvaniei

numit Bran, tocmai comuna in care se gaseste castelul teuton care sta..
pnea trecatoarea spre Campulung, se nutne$te Poarta. Satul vecin e Predealut < sl predl grant(a" Cony, Id 38, 468. Nu $tun, daca in
numirea muntelui Platra Craiulut sau Platra tut Craiu, cum it zic Branenii,
avem s'a vedem craw rege" precum retese din traducerea nemteasca
Konigstein, sau crat margine". S P]
2) Temes vm. Monograftaja de Borovszki S p 252, pe timpul Ar
padmilor se numesc numai 30 de localitatt, intre cart Baranca $i Ursova.
3) Csnkt o. C.

II

p. 107. Strzfalva si Strizfalva (1421).

4) V parerea imposibild a lut Melich despre Ohabti in Szdzadok pe

1907.

www.dacoromanica.ro

Eccum.
de Alecu Procopovich

Particula eccum este un element de compozitie destul de

frecvent in limba romneascd. 0 regasim in numeroase formepronommale i adverbiale subt deosebite inftidri. S'a pdstrat
subt forma de
1. ac- : acest, acel, aci; acola, acmji acoace, ar. ac5.1;
2. acd- : acalare ;

3. acu- : ar. acula;

4. aco- ; acolo;
5. af- : ar. aflare ;
6. ah- : ir. akin& ar. ahlare, ar. alai;

7. a- : a, dare, WI;
8. ca- : ealare (pron.);
9. co- : colo;
10. c- : cesta, cela, ci (-aci"), cmu, ar. do, ar. mgl. ir cmo
11. f- : mgl. flari;
12.
: ir. hmo, mgl. Mari;
sau a dispdrut cu totul: mgr. a, ar. tare?)
1) Tabloul acesta nu este complet, intru cat nu cuprmde i numarul mare de variante ca acela, atia, acice, acilea, ar. aclofe, ar. alzdt,
afifi, cicea, ir. co/F mgl. mofi etc. Formele dtate aici si Th cursul lu rani
se pot gasi in diferite dictionare si glosare : Academia Romana, Dictionarul limbii romdne ; Dr. Sextil Puscariu, Etymologzsches Worterbuch der
rum. Sprache 1, Lat. ; Per. Papahagi, Basme aromdne; I. Dalametra,
Dicfionar macedo-roman ; Gustav Weigand, Die Aromunen ; CandreaDensusianu, Dicfionar general al limbic romdne si Dicfionarul etimo-

logic al limbii romdne (Elementele latine) ; W. Meyer-Liiblie, Romanische.%

Etymologioches Wdrterbuch ; M. Gaster, Chrestomatie romand vol. II;
Dr, 1-I Tiktin, Dictionar roman-german ; Per. Papahagi, Scriltorli aromdni

In secolul al XVIII; Dr. M I. Obedenaru, Texte macedo-romdne (Basme

i poesii poporale de la Crufova), publicate dupd manuscrisele originale de prof. I. Bianu ; Per. Papahagi, Romdnii din Meglenia etc. Operele citate sant prea cunoscute, trick ma pot dispensa de indicatii bibliografice si mai precise.

www.dacoromanica.ro

163

Nu vom trata aid chestiunea, daca regula data de

DI. Candrea-Hecht,') dupa care orice e- initial neaccentuat dispare inaintea unui grup de consonante i se psreface in a- inainte
de consbnante simple i c'onsonante lungi, ajunge- spre a-I explica pe a- in acest, actitare, acolo etc. Relevam numai faptul ca
forme fara de a- (cfr. co/o, ar. tare etc.) se gasesc in toate dialectele i cA lipsa acestui a- este prin urmare, dupd toate probabilitatile, straromana.
.
Pentru unele dintre formele citate s'ar putea pleca l
dela atque
in loc de eccumChestiunea n'a fost lathurita
indeajuns nici pentru celelalte limbi romanice.2) Si in vest se
gasesc forme cu a- alAturea de forme fdr de a- i par a alterna cateoctata i acolo chiar in aceeai limb6.3) Se impune
deci intrebarea daca nu trebuie sa admitem cel putin in anumite
cazuri disparitia lui e- din eccurn-, la care s'ar fi adAogat apoi
un, element strein, din care a rezultat acel a- Cat despre limba
romaneasca, lucrul mi se pare evident. Dar de chestiunea ace-

asta, care nu prea are importanta pentru problema pusa in

lucrarea de fata, ma voiu ocupa alta data.
Voiu incerca sa explic deosebitele forme romane0 ale lui
eccum- numai cu privire la soartea lui -cc- i a lui .0 din silaba
a doua, vocala care a fost sincopatA intotdeauna in limba romaneasca. Numai -acu4o, acolo 5i acolea 5i variantele lor par a
face abater; fara ca sa putem descoperi motive suficiente
pentru mentinerea vocalei in cazurile acestea. Este prin urmare
foarte probabil ca avem de a face aici cu un u i o secundar.
In contra hipotezei acesteia nu vor putea fi citate euvintele
acuma 5i cutare, pentru cari mi se pare ca trebue sA-adm tem
alte etimologii decat cele obipuite !Ana acuma.
1) Les elements (atins de la longue roumaine. Paris 1902, Introduc-

tion, pag. XX.

2) Cfr. W. Meyer-Lake, Gramm. der rom. Spralten II, 564 si mai

ales Gust. Rydberg, Gescluchte des franzosischen 0 1, BandUpsala, 1907,
pag 322.
.
3) Cfr. vegl. kol, it. quello, sard. kuddu, eng. quel, prov. aquel, cataI.
aquell, span. aquel, port. aquelle; span. port. prov. aqui, it. ci, qui, franc,
ici, eng .. qui(a), acquia etc.
.

www.dacoromanica.ro

164

Adverbul ecce este o particula deictia intrebuintat adese

In mod proclitic inaintea pronumelor demonstrative. Inaintea
unei vocale urmatoare a pierdut de obiceiu pe e final. Astfel
se nasc formele eccum, eccam, eccos, eccas (= ecce hum, ecce
ham, ecce hos, ecce has) i eccilitun, eccillam, eccistum, eccistam,

call au fost desigur foarte obipuite in limba latina vulgard. La

Plautus i Terentius se gasesc multe exemple ca accestea:
cerle eccistum video ; apud nos eccilla festinat; eccillum video;
eccos Eris nummos habeo; sed video eccos; sed eccum video ip-

sum; eccum Parmenonem; eccum adest etc 1) Dintre formele

acestea s'a generalizat forma eccum, cnd nu s'a mai simlit
compozitia cu hum, dupa ce a disparut orice deosebire intie
exemple ca eccumTarmenonem i ecce Parmenonem. Astfel eccwn
a devenit identic cu ecce. Eccum este forma pi imit v

din care s'a desvoltat interjectiunea italiand ecco", zice Lindsay

i se apropie, la Plautus, foarte mult de cuvntul ecce, d. p
Mil. 25 tibi tu es 2 Eccum. Poen. 279 assum apud te eccum"-)
licest eccum este prototipul prefixulut nostru.
Adverbul acma este sinonirn cu aca, acurqui, acn, acnuina
acra, acruma i ama Formele acma i acum au lost derivate
din eccum moldo], aca d n eccumhuc, actia din eccum-nunc, Jar

ama ar ft ad-moldoi sau s'ar explic din acina prin s furnbul

cunnoscut intre ac- i a- (cfr WE, atare etc )" DupA analogia
aca, s'ar fi format acnuma dela acna, prin disimilare
acruma, iar dela acesta acra, deasemenea dupa acuma
aca3)
Dnii Candrea-Densuianu, admItnd etimologia acum z eclui acuma

cum modo, cred c aca se ex9 icA

prin foneticA sin actIcA

For-

(acum m-a spus) t poate Inca prin infuenta Jut anza

mele din Banat4) nu pot fi eccum-nunc, eccere-nunc (liasdeu 194,

233), ci o contopire suntacticA din am mu za, deven t acnuma
(comp. vic. nomadesso or, ora"
noma
adeso), prin disinnlatiune acruina,1 prin scurtare (dupa modelul lui aca) acna acrd "5)

1) Vezi K. E Georges, Ausfuhrliches lat deutsches Handwbrterbuch,

vol.l, pag. 79 i I. M. Stowasser, Lat. deutsches Sclzulworterbuck
1894, pag 352.
2) W. M. Lindsay, Die lat. Spache lhre Lautc, Stamme und Flextonen, Vom Verfasser genehmigte und durchgesehene Ubersetzung von Hans
Nohl. Leipzig 1897, pag. 708
cfr. v.-mil eca, log ekku, prov. ac.
3) Vezi dictionarele citate.
4) Nil. acnu, acra, acnuma, acruma (Weigand, Jb III 312).
5) Candrea-Densupanu, Dictionarut etimologic at jim bit romdne
7. Aufl ,

rul 14.

www.dacoromanica.ro

165

Explicarea lui acu din acurn prin fonetica sintactica nu

este convingtoare. In acelasi fel s'ar putea motiva disparitia
oricarei consonante finale. Nu ajunge o alaturare arbitrara a
duor cuvinte,

ci trebue sa se adaoga motive mai hotarifoare

L pre a $e putea trage astfel de concluziuni. Daca admitem d. p.

ea din cantainsti a rezultat clintasli i ca din forma aceasta al

doilea i a dispaiut mai intaiu cand urma pronumele (u,

deci

din cein'a.sl[illu, despartit in crinlasIrplu (cfr. it. cantastu = cou-

lees 1141) t xp icarea aceasta nu se intemeiaza pe o alaturare

intamplatoare a duor cuvinte, ci are la baza ei faptul hotaritor
Ca hi a fost un insotitor foarte obivunt al lui cdnla5ii. Apoi
acum se gasea oarecum in opozitie cu acuma, o imprejurare
cai e fan indopla ar fi trebuit sa-i dea lui -m mai multa consistent). Cat GI( spre contopitea sintactica" a lui acu *i nunta,
aceasta nu poate fi motivata indeajuns prin forma vicentina
nomadesso or or.Y, care nici nu se gaseste din punct de vedere
al intelesului in acelasi raport fata de adesso ora" ca i acuma
fat) d sinonirnul stu acu, i forma contarninat acnuma ar mai
avea deci nevoie i de o explicai e sernantica.
Textele vechi nu ne dau posibihtatea de a hotsri daca acu
sau acuma es e lorma mai veche Pe cat am putut constata,
forma acu ru este atestala decat pentru sec. al XVIII-lea,2) iar
pe acumd nu-I inumpinarn decat in jumAtatea a doua a sec. al
, XVT 1e,i.3, Foimele acnuma, acruma, acru, acnu sant banatene,
1) W Mayer Lubke, Granun. d row. Spracken, II. pag '301.
2) Vezi articolul acu din Dtct. 1. row.", din ale carui citatii se poate veded de obiceiu and apare un cuvnt pentru intdia oar in scrisul rominesc.
3) Puscarm Procopovici Diaconul Coresi . Carte cu invattitura
Buc

1914, pag. 3 5, 269 29, 504 27, 526 9 , cfr. si

A Candrea Psalttrea

Schetand Buc, 1916, pag 33 18, unde psaltirile consultate de dl Candrea,

pana si cea slavo-romiina a lui Dosoftem, din 680, si deci si cele doua
psaltiri al: Diacomilui Coresi, au toate acmu in afara de Psaltirea slavo-romna (1588 2), ca e ai putea ft a lui ..erban fiul lui Coresi (cfr lb. I. pag.
LX---1 XIII ), psaltire in care acmu este inlocuit prin forma acurnii. Deci Dia-

conul Coresi si colaboratorn lui au cunoscut forma acurnu, dar folosindusc pentru psaltirile lor, precum mai fac si altS data, de un text mai vechiu, care,
in cazul acesta n'a putut fi cleat o psaltire din epoca husita, pdstreaz formele
vechi si le prefera chiar and nu s'nt streine de gram lor de toate zilele.
Probabil a tradi,ia rnost6nitS din carfile vechi face ca si in Cartea cu
invS1-AturS", o traducere originalS, forma acumii sd fie mult mai rara deat
.acmd.

www.dacoromanica.ro

166

deci mai caracteristice pentru un tinut destul de indepArtat de

regiunea in care au fost scrise cele dintatu texte romnesti
Totusi acnuma va fi existat pe aproape intreg teritoriul dacoromnesc, precum aratd variantele1) lui . acuma i acu, ata de
rdspa.ndite astdzi. Se pare insd cd a lipsit din ttnuturile rotacizate si ci acumti a Castigat tot mat mutt teren de la Coresi
inainte.2)

Daca nu admitem ca art/ datOreste existenta sa disparitiei

lui -in din acum, atunci fireste e nu mai avem ce incepe, cu
atat mai putin, cu contopirea sintacticr acu
numa. Tot4.
.

dnii Candrea-Densusianu snt destul de aproape de adevdr,

cdci in acnuma se cuprinde de fapt, precum vom veded, lat.
non magis, iar in contra explicarii pe care o dau apoi variantelor acruma, acna, acru desigur c nu se poate obiect nitnic.
Ca s'a putem deriv A pe acu din eccumlutc ( incoace"),
ar trebui sa presupunem cd aca a devenit mai intdiu sinornm
cu aci < eccum-Itic si cd din adverbul local al apropt-teru s'a
desvoltat apot un adverb tempora al prezentu ui. Dar d a
acest 2iverb ar ft avut la inceput functiune locald cu int sul
de ,1,ici" devenind adverb temporal, probabil ca n'ar ft putu
prirni acceptainea de acum" st Ca ar fi avut aceea 1 evolu le
semantica ca sl aci, care, ca adve b temporal, inseamt ,at inci
in acel moment", sau ca si acta, care, ca adver de timp inseamna indatd, numat decat"3) si se aprop e d .ct a c t nil
D os b r a
intr'o constructie ca / ana act a)
!Ana a u(m
intre aci, ca adverb de timp, i actl s'ar pute- exp ic
din trebuinta de a se diferenti cloud cuvint de e -tit sin n m
Dar astfel de d ferentieri ivon e din tendinta
a se cl stmge
dou'a forme deosebite cu functiuni semantice e a e, f c d bi
1

ceiu ca ele in cele din urma sa nu se ma poatd subst't

una
pe alta.
Pentruca aca sa ajunga pand la intelesul de acum", ar
fi trebuit sd tread mai intatu prin aceeasi evolutie semanticd
ca si acl. Diferentiarea n'ar putea fi prin urmare decdt relativ
1) Vezi mai jos, unde se explica aceste variante.
2) Vezi nota de mai sus despre acmui acumil la Coresi si in psaltirile pana la 1680. Cod. Vor. nu cunoaste cleat forma acmu
3) Se gseste in functiunea aceasta foarte adesea la Coresi

www.dacoromanica.ro

167

recent5. Nu este probabil ca huc, al carui inteles primitiv este

incoace", devenind mai intaiu aici", s a aibA in urma o evolutie semantica mult mai progresata decAt aci, pierzand chiar
cu totul functiunea sa de adverb local. Sa nu uitAm ca aca se
gase*te in texte vechi numai foarte rar, ori cum mult mai rar
i mai tArziu cleat aci, i ca este prin urmare, ca un cuvnt
mai putin frecvent, mai putin capabil de modificAri semantice
decat acesta. De altfel huc nu s'a pAstrat decAt in limba sarda
numai cu functiune locala
in care in schimb, nu existA
hic1), *i poate *i in limba dalmatin5.2)
i etirnologia lui Hasdeu eccum urine -7 acna n'ar putea-o
motiva decAt doarA imposibilitatea de a explica altfel forma

aceasta. S-a relevat faptut cA in cazul acesta limba romAna ar

fi singura dintre limbile romanice in care s'ar fi pasti at adver'bul nunc Dar chiar daca am presupune cA in limba preromanica s'a spus *i eccum-nune i eccwn-mo Idol pare cu neputinta
ca uzul sa nu se fi hotArit pentru una dintre cele doua compozitii, suprimand-o pe cealaltA.
Ama i acma se prezinta ca douA cuvinte deosebite, c3.0
fun tiunile lor setnantice nu sant idenhce (v. Dece. Acad), ele
putAnd fi chiar impreunate intrio locutiune ca acma ama(5i am'
acmf), pe are o intainim atat de adese ip textele veal'. Lucrul
jar fi de tot neobi*nuit, dacA am admite ca ama este numa 0
varianta a lui acma. Dar s'ar p tea obiecta *I aici c deoseb a formala dinhe acma i amu a avut drept urmare *1 chfe
entiarea lor sematitica. In cazul acesta ar fi curios ca ch ar
forma mai nouA a 1 1 s alba mult mai variate functiuni sem ntice decat, acma care pastreaza numai vechiul sal inteles de
acum".
Cel put 1 la inceput, evolutia semantica a formelor acestora intre can ii al ' existat decal o deosebire formala ar fi
trebuit sA fie aceea*i. In baza exemplelor pe cari le gasim in
vechea noastrA literatura, se pare insd CA ama, din punct de
de vederea semantic, se apropie tot mai mult de acma, iar nu
1) Vezi Meyer-Lubke, Etym. Worterb. der rom. Spr. No 4223 *1 412
Cf. Dr 2) Matteo Giulio Bartoli, Das Dalmatiche II,Viena 1906, , 519

www.dacoromanica.ro

168

ca se indepArteaza de el. Cronolog'a exemplelor nu trebue sA

-fie totdeauna hotritoare pentru stabilirea evolutiei semantice a
unui cuvant, dar faptul ca pe de o parte ama nu se gdseste

in textele cele mai vechi cu intelesul de acum" 5i ca pe de

alta parte ar. amO i mgl. mo, mo7 nu au decat acest inteles,
s'ar putea explica admitandu-se ca' ama s'a ident.ficat, in special in dialectele din sudul Dunarii (v insa mai Jos), tot mai mult
cu acma, fie ca' a putut fi din capul locului I sinonim cu acesta,
fie ca intelesul lui de acum" s'a desvoltat din celelalte functiuni ale lui.
Pentru dialectul dacoromanes-c ama este atestat in functiunea semantica de acum" de abia in sec. al XVII lea (v. Diet
Acad ).
textele husite nu I gasim nici o singura data cu aceasfa acceptiunel). DI Candrea, facand comparatia inti e Psaltirea
cheiand 5i celelalte psaltiri, nu poate cita in glosarul sAu decat
doua exemple (8'/16, 275/30 in cart 1w acma d n Psaltirea Scheiana ii corespunde un ama in Psaltirea slavo-romfirra a lui DoT

softeiu Celelalte dou exemple (247

2,, din Dosofteiu Psalt. slay

din acea5i psaltire 5i cea Voronetean5), in cart
dupa dl. Candrea ama ar insemna deasemenea acrnit (urt,urk)"

rom.

247 //27

ai fost gre5it interpretate de dsa. In aceste cloud locu.i Psaltirea Scheiand nu are nici o particul, iar Psaltire a Hurmuzaki
Ii adaoge pe iata2). R-in urmare I tuna al lui Dosoft tu 5i din
P,saltirea Voroneteana trebue sa alba aici intelesul de iata",

oricare ar fi cuvntul care ii corespunde in textul slavon consultat de di Candrea Cu aceasta functiune semantic& il aflt-m
de altfel 5i in Psaltirea Scheianl.
In aromneste amO se gase5te, dupa dl Weigand, numai
in yalea 1w Aspros, la fbm'inii poreoliti Arnunelt dup aceasta
particularitate a lor ; incolo AromAnn au numai pe grececul bora) Dar 5i in basmele cru5ovene ale lui Obedenaru
int5Inim de doua ori forma amO. Itia oara alaturea de amo
1) Vezi glosarele din Sbiera

Psaltirea Scheiand

(odicele Voronetean

i I

A. Candrea

2) Vezi variantele date de dl Candrea.

3) Vezi glosarul dlui Candrea; cfr. Did% Acad,
4) Weigand, Die Aromunen 11, pag. 292. Si dl Papahagi citeaza forma
_amd in glosarul Basmelor sale aromdne, dupa dl Weigand.

www.dacoromanica.ro

169

a fost pus tonz in parenteza, a doua oarA insa lora ai-e locul
de cinste, iar amo este surghiunit in parentezal). Ama se prezint deci in cazul acesta ca o formA condamnatd de a dispare.
mgl. mo, moti, spre deosebire de
Faptul ca ar. arn6
1

drom. ania, au numai functiunea de advet b temporal, ne-ar putel

face sA credem ca formele acestea s'au desvoltat dintr'un mai
vechiu acm6, din care c ar fi disparut pentru motive ca celea

cari au fcut din actare>atare (dr. mgl. 5a=a,sa" ; v mai jos

ir. ahmo, hmo etc.). In cazul acesta o form
despre ature
identicd cu drom. ama n'ar exista in saint Dunarii. Dar Far
de acest ama nu putem explicA, precum vom vedeA, formate
i

cu a in loc de -6. Dupa Dalametra, actionar Macedo-roman, insA

carte,t aceasta trebue utilzat cu mare precautiune

in
aromnefte st gAsqte alaturea de anz6 i forma ama,ba, dup
Dig'. Acad , AromAnit cunosc I forma acma. Totui s'ar puteA
ca ar. amO, mgl. mo, moti, sa-1 cuprindA i pe am6=ame i
pe un mai vechiu *acme'.

Inainte de a incheta insA consideratiile noastre asupra lui

a smonimelor sale, ne vom ocupd de soarta lui eccumtalis, a cArui evolutie foneticA prezintA fenomene foarte instructive pentru raportul dintre acum, acma iama.
Eccum talis a trebuit sA dea mat intAiu mactare N'avem
de a .face in cazul acesta cu grupul ct-L , ci cu cct ,1) deci cu
un c lung. Soarta acestui cc n'a fost peste tot aceeai ca a lui
c, d. p. in fluctalare-7 flutura etc.') In epoca in care c0- devine
t--, pronuntarea grupului cct a fost desigur anevoioas. Dificultatea aceasta a fost inlAturata, sau prin aceea CA c lung din
acclare a urmat evolutia lui c din cuvirite ca fluctulare. flutura,
sau prin epenteza unui a intre cc i t. Astfel se explicA formate
atare ,si acdtare (cfr. hrdbor -7 heirdbor, slay. triceti-iril(d) cu
functiuni semantice identice ca pronume indefinite.4) Nu avem
acum st

1) Dr. M. G. Obedenaru. Texte macedo-romne publ. dg prof. I. Bianu Buc. 1891 pag. 68 si 70.

2) c0- si cct-1 = ct si cct urmat de accent.

3) Cfr. Puscariu Probleme noua In cercetarite lingvistice, Cony. Lit.

XLIV. vol. II. pag 533 urm.
4) cfr. Diet, Acad.
Fireste a nu trebuie s-1 confundam pe acd-

tare = atare" cu acdtare = de seame, aceitarti. acdtarea, acatartlea.

www.dacoromanica.ro

1170

.:de "a face deci in cazul acesta cu un prefix de origine albanesa,

ci alb. ake, neexplicat nici el pan& acuma, pare ca ki are originea de aici i probabil ;41. dela o forma ca *aedidni.i)
Aromanii spun atare, ahtare i aftare, iar formele meglenite sant tart, f/an i Mari, fara de initialul a. Nu putem atribui o etate prea mare formelor cu h i f. Atunci cand ci se
prefacea In t sau pt, h probabil ca nici n'a existat Inca in limba
straroman5. lar daca 1 ct' inainte de a deveni
a trebuit sa
se prefaca in pt,2) un stadiu intermediar intre ci i pi trebuind
sa fie ft,3) n'am intelege dece aftare s'ar fi okit in mijlocul
-evolutiei sale, in opozitie cu toate celelalte cazuri similare in
cari el= se preface in t--= i desvoltndu-se tutu& I forma atare.
Presupun -ca si in sudul Dunarii se gasea tandva forma *acdtare
alaturea de atare4), Ca *acatare a devenit prin sincopa *actare
apoi
aftare
ct fluid un grup neobisnuit de consonante
ahlare, forme a caror explicare nu mai intimpina nici o greutate in fata unor treceri recente ca doctor
doftor, actor
affor, ngr. 'cx 7 oftica etc. Formele meglenite se intelege ca
pre ,upun aceeasi evolutie ca i cele aromanesti.
La fel s'a desvoltat si eccum-tantum in aiiit i *acdtdt 7
*ad&
ar. ahtdt. Nu sant atestate, pentru dialectul dacoroman
forma *acaidt, iar pentru cel aroman o forma 'fraftat, care i-ar
corespunde lui aftam In dial ctul aroman mai poate sa dispara i cel d ntaiu t: ahcil, ahatu i ahlintu5).,
1) Pe acd- si alb. aka I a derivat Miklosich din ecce. G Mayer crede
ca explicarea aceasta IntimpinA oarecan dificultati, v Etym, Wdrterb. der_
alb. Sprache Strassburg 1891, pag. 6.
2) Cfr, E. Herzog in Zeitschrift f. ronz Phil. XXVIII. pag. 38, Puscariu ib. XXIX 632 si Probleme noud in cercetdrile lingvtstice. Cony. Lit.
XL1V vol. 11 pag. 534
3) ib. pag. 536.

4) Prin urmare pref acd- trebue scos- din lista elementelor comune

numai dialectului dacorornAn si I'mbn albaneze. v. Puscanu, Zur Rekonstruk-

tion des Urrumantsclzen, pag 59.

5) Desigur c nu avem d a face cu o dismilare totala fata de t urmAtor. 0 disimilare de felul aces a ar fi de tot neobisnuita si n'am mai
putea citA un alt exemplu cu un t dispArut pe calea aceasta. In urma unei
-tendinte de asimilare fata de velarul lz, a tenchntei de a simpfificA trecerea

tie la articularea velara la cea dentala, vArful limbil s'a indepArtat de regiunea
-dentala j t a amutit. Acelasi efect il are cAteodatA asupra unui t urmAtor

In Norvegia si Svedia, un r articulat mai spre partea de dinapoi a cerului

gurii. Vezi Otto 1espersen, Lelzrbuclz der Plionetik, autonsierte Obersetzung

www.dacoromanica.ro

171

Nu-I putem deriva I pe cutare din eccum-talis, etimologie

lin contra chreia n'a fost facut pana acuma nici o obiectiune.
Ficleviirat ch atare i actitare se pot apropid foarte mult ca
functiune semantia de cutare, ba pot fi ,thiar sinonime cu

.acesta, dar impotriva etimologiei eccum-talis 7 ea/are vorbeste

-faptul Ca cutare nu poate primi prefixul a si ch nu se poate admite
cA dupa sincopa lui u din eccum- (mactare) s'ar mai fi mentinut alturea de forma sincopat si forma nesincopat (cutar.e sau *acutare)..

In example ca De ce m fil blind noao alare via(? (Tichindeal, F. 189)') dare cu intelesul de astfel, asa fel, asa" nu poate
fi inlocuit prin cutare, dar cnd inseamn oarecare, oarecine,
nestine, vreun, vreo"2), devine aproape identic cu acesta d. p.
in Vdzurei c ,de-bund-seama e copil mic, care crezurd c atare
blusttnatd l'-a aruneal, ori poate vreo muiere prliptidaa, ca sit se
_s ape de el Reteganul, P. I 145 x2N
)
In dacoromneste functiunea
semantic malt mai obisnuith i generala a lui alare este cea
dinthiu, pe cnd cea de a doua nu este atestath decdt pentru
Transilvania. In schimb, in arornaneste, atare a putut s pritneasc intocmai functiunea lui cutare3) si acesta a dispdrut apoi :
Nu dztal il'yine amiralui its still ea atare amtra yini so-l' baid4)
.._

von Hermann Davidsen, Teubner 1904, pag. 33 cfr, ib. pag. 40 37 si pag.
166 172 Dnii Candrea-Densusianu (Diettonarul ettmologic al limbli romane nrul 110) cred cA eccam-tatztum a devenit mai intAtu *acutdrzt, din
care prin sincopa lui u si trecerea tarzie a lui et la ht (Cf. ahtare s, Tare}
atztantu, forma pastrata In ar.; in dr. h a cazut chnaintea lui t". lntrucat
forma ahtdtztu ar fi existat deci i In dacoromAneste, prefacerea lui *act-citztu in ahtantu ar fi prin urmare -antedialectalA st nu s'ar prea puted
vorbi de o trecere tarzte" a lui ct la ht, pe lAngA ca disparitta lui li in
dacoromAneste ar ram neA neexplicata. Spuneam mat sus ca nu este probabil

ca in epoca in care ar fi trebuit sa se intample acea trecere tarzie" sa

fi existat In r mire e sunetul It 0 trecere time" s'ir putea admite nu-

mai intrucat, in conformitate cu ex licarea data de dnii Candrea-Densusianu,

forma- *acutdiztu, cu ti nesincopat, ar h trebuit sA se men ie Ora dupA
evolutia lui ct 1a t ' . Dar am vazu , i vom mat v dea, c acestui u, sin-

copat foarte de cu vreme, mil se po-a e tribui mci. un rol in evolulia fonetica a cuvintelor din chestitme. Cat despre dispar(ia lui n, care dupa
dnii Candrea-Densustanu s'ar explica prin influenta lui totIn constructiunea
tot atdrzt 7 tot atdt", fad ca sA intelegem dece ar -ft avut tof aceastA influenta, vorbesc de ea la alt loc in lucrarea aceasta
1) Citei dupa Dict. Acad.; vezi i celelalte citatii la atare 1 .
2) v. lb. atare 2. Anorumul dm Caransebe Ill traduce pe acatare
grin quidatn".
3) Vezi Per Papahagi Basne Atomdtze", Glosarul.
4) ib. pag. 15614, dr. 349141,

www.dacoromanica.ro

172

Toate cuvintele compuse cu eccum- pot avea si prcfixul

a-, care nu-I poate insoti insd pe cutare, incAt trebue sA pi esupunem cA in cazul acesta cu- nu poate sA se ft clesvoltat
din acea particula deictica, al cArei tovards cat acteristic estc
acest a-.
In limba latina quotus a fost intrebu'ritat si pentru formarea unor numerale sau pronume nedefinite, ca quotus-cumquesau quotus-libel. Putern presupune deci $i un *quolus-talts (pentru
taltS ca element de compozitte pronominalA etc. i talls-camque

von solcher Beschaffenheit, ungefar, so etwa" Georges) cu

functiunea semantica corespunzAtoare lui culare. Din punct de
vedere fonetic *quotus-talts n'a putut sa dea in romAneste decat

cutare. Se pare insa ca trebue sa reconstruim o fortnA *quotalts, cire s'ar explica prin haplologie din ''quota-talis. l-Liplologia aceasta ar puteA sA he si motivul ca cutare, i prin ana1og'a acestuia i atare, au putut sa devie cuvinte invariabile ca
gen si apol 1 ca numAr : cutare (atare) barbat, cutare (alare)
femete, culare (atare) bat bah, cutare (a are) /met Dar se gasesc
si pluraie ca atart, in aromaneste chlar
oricum mai rar
ahteiri (cfr. adj. mare pl. mari'): ahtart gralre2). Si pentru it.
cotale se potriveste *quotalts,.iar 11- din sard. botale3) Lar afia
de asemenea explicarea prin qu- din *quotalis
Cred cA in limba romAneascd se mat pot descoperi *i alte
urme ale lui quotus In WE a dispArut un n inaintea celut de al
doilea t, lucru care a trebuit sa se intAmple cAnd acest nt a
fost urmat de accent, deci cAnd cuvAntul a fost neaccentuat in
fraza, cAci de altfel n ar fi trebuit sA se rnentina.4) In aromaneste s'au pastrat si formele cu n 0 cele fard de n: alitantur
ahantu, ahdt, ahatu, tar o forma' ca dant este atestata si pentru
dialectul dacoromAnesc intr'un sat dm Serbia.5) FAcAnd abstrac1) Cfr. Puscariu Zur Rekonstr. pag 30.
2) ObeiIenaru Texte macedo-romdne publ. de prof. I. Bianu, Buc.
1891, pag. 109114.
3) Meyer-Lake Rom. etym. Worterb, Nr. 8543.
4) contremulo -7 cutremur, ar cutreambur,

cutreamur; contriIngo -7 cutreier ar. cutriyir ; conturbulo

ar. cuturbur ; ins canto 7
cant ar. cdntu etc.
5) Candrea-Densuianu, Diet. et. al limbii rom., nrul 110.

www.dacoromanica.ro

173

tie de la acest caz izolat, la noi s a generalizat forma fe'rd n,

desigur o urmare a nazalizAiii cate apartme numai nordului
Dunrii.') In epoca nazalieirii am s.pus deci alat i atal. Cilnd
\ oaIele nazale an cloven t iar orale, atal a putut desigur s-I
inlocueasc5 pe atat, in loc ca terminatiunea --al a acestuia sA
se refad in-ant Dar aceea5i soart ca
I atat ar fi trebuit s'o
alba. 5i cal - quantum, care deasemenea poate fi ar.centuat 5i
neaccentuat in fraz6. Un *cat in loc de cat nu se mai gAseste
insA nici la Aromnt*) Nu va fi numai un simplu capriciu al
Iimhii Ca Intrurt caz s'a Ostrat 5i forma cu n, pe cnci in ca
zul celalalt s'a generalizat peste tot forma Jail de n Cred c'a
a interventt cuvntul quotas. Mentiu etimologia quantus 7 cat,
d-t- acest cat s'a confundat desigur cu cat < quolus*), care
s'a mai pAstrat in al catelea (in Toe de al calul, cfr. al palrul,
al op.ul in limba veche). Astfel se explicA cd nu-1 gsim pe
*cant alilturea de cal, iar influentei acesttna se datore5te forma

--

1) Veza Analele A. R. Torn XXX. Mem. Sect. Lit. pag 289-299 st

305 DI Candrea (Psalttrea Sclzeiank! I. Buc. 116, pag 158-160) este de
alt parere. Nu trebute explicata Insa dt-A-paritia ortcarut n pe calea acestet
nazaliz5rt (dr si Meyer Liibke, Gramm. d. rem. Spr. II. , 389 urm , 403 c,
484 tirm si Puscar u Probleme noud tit cercetirile lingviqtice" Cony Lit
XL1V. vol. II pag 53 ) In special amutirea Int n din con- nu trebue pusa
I t legaturd cu nazalizarea, do de altfel in textele rotacizate cuvinte ca

cuorind, cavdnt, cuceresc, cufund,cutreinur ar trebut sa se ga'sseasca scri

se si cu + (Despre
v lacrarea citata din Anatele A. R.) Nu inteleg
face, dupa dl Candrea, pentru ar al'aintrea tiebue presupusa o forma
ntermediarA al'ut(e)rea din alumitrea Raportul dintre diferitele forme ale
verbului rnnca i manducai e incV n'a fost clar fic t indeajuns. Probabil
ca aid si a avut tnfluenta st graiul cie mierdator de pe lnga leagAnul copilot (v Puscariu Etym. Worterb. pag 88), dar foima mica (inf macan)
s'ar putea explici si de Ii forma sincopati meatt (pe s. 2 pl v Papahagi
Basme Arom., glosar). Forma analoga pentru pers 1. sing nu poate ft
decat 'mut -7 inilc(u) au mac(u). Alucari ar put a fi influen'at de antsi d n punct de vedere se
cattle a rostogoli", cate -pare a se confu
mi tic cu arucart (cfr Dalamet a Diet. mac I -rom.
g o..arul din Weigand, Die Aromunen). Firinitare in loc de firmintaie se explica probabil
pr n disimilarea compl ta a lu n fat de na la piec denta In foate c zutile
acestea, foi mele cu n s'au pastrat alatu ea de cele fail de n, spre
deosebire de cuvinte ca cutreambur, a itnyir etc. si d-e d alectul dacorominesc, care nu cunoc ste as fel de sovAirt Pe cand in razurile discutate
in nota aceasta formele cu n s Int cele mai obisnuite, taportul Intro at.
aldat si &dant pare a fi ch ar imers.
.1%

[*) Totust ar niscilnta Fxistenta until quotas (co o lung) corelattv al tut
totus deosebit de motus, e -tdmis in latine,2te de Breal, Semantique pag. 94.
S'a z d ir tott tam ra !EMI est Confuziunei lii cclt < quantus, cu cat
din quotas In e \ample ea tot pdmantut cat exisld eu fatara. S. P.]

www.dacoromanica.ro

174

al dile/ea in loe de a1 ralelea. Pe de alta parte analogia cu

cat a facut ca la corelativul atal uzul s ovAie in aromanqte
intre foi mele cu i fAra de n i ca in dacoi ornanqte formele
faTA de riazal5 sa" se poat gene, aliza cu att mai upi
He intoarcem acum la ainh, arma, aruma *i variantele celui din urm5. Nu incape mci o indoialA Ca acma derivA din
ercum-moldol, iar pentiu ama, pc care nu I putem considera,
precum am v5zut, numai ca pe o valianta" a lui acma, trebue

sA admitem explicaleied 101 /01. Dac ama n'ar fi decAt un

acma al cArto prefix or- ai fi fost inlocuit de prefixul a-, ca
i in aldl,

alare etc.

uncle de f ipt nu avem de a face cu

forma acma probabil ca. ar ft dispdrut

un schimb de prefixe
"aciat, *aclare
din dialectul nostru, intocmai pre urn a dispArut
etc. DupA cele spuse despi e ercr n-1 /Its nu mai putem crede
ins ea din emurn mof
s'a putut desvolta, pe lAng8 (to/11'4*i

acum, cu on a care mi numai cA a ramas nesmcopat, dar a

mai primit chiar si accentula.Obiectiunile cari se impun cu privire la etimologidg etcut 1-1uu
(ICU i ectum-nune 7 acna i
cu prwire la explicnile pe can au incercat s le dea dnii
Candrea-Densu5ianu ne conduc pe altA cale, in cAutarea unei
singure etimologii pentru acu, acnu, acuma etc.
Ci ed ca forma primitiva estefflacmona din eccum-non-magis
(cfr. numa

nwnal z' non magic.)

Intelesul

de acum", lat.

nunc" s'a putut desvolta in modul urmator etrum non magis

iatA nu mai plouA", deo api oape identic cu [a

plouat, &in] acunu nu ploua") a tr-'boit sA dea acnuma Moan,
Acimma devenind Un singur cuvAnt, elementele lui constitutive
nu se mai disting, silaba nu- nu maieste simtita ca avAnd
valoarea lui non') *A spre a expi una aceeal ideie, tiebue adaNuet (

ogata o nou5 negatume ammo nu ploy(' Astfel aenunza nu

mat neaga z ctiunea'
rolul acesta I a primit al doilea nu
ci indica nurnai, ca adverb al prezentulm, momentul in care

actiunea nu se mat intamplA sau nu se intAmplA,

i magis pierzandu-p valoarea semnaticA, deodata cu nu-, cu care este in

I) La tel a pieidut non valoarea de inegaulne i In numai <
moots.

www.dacoromanica.ro

[non

'75
strAnsa legatur5. La inceput acnutna n'a putut sd stea decAt

in propozit uni nega ive, dar in ut ma evolutiei sale semantice

arAtate aici poate infra, si in pi opozitiuni pozitive : actmma este
acnuma nu ploua.
vreme band
.

Din acnurna s'a format, prin disimilarea lui n fata de nazala urmAtoate, acruma *i, prin disimilare totala, acuma. PreMcaudu-se acmd prin apropiere de sinonimul sau acnuma in
acnd, s'a format apoi diva analogia lui acnd- acnuma i acrd:
acruma, acd: acwna. Silaba -ma primeste astfel valoarea unui
sufix si se adaogA in Oltenia comuna Crasna si lui ama:
atnuma1). Formelor cu -a din -ma (<magis) le corespund de
obiceiu si forme fdra de acest --a care a fost confundat cu
adverbialul -a pe care il intalnint atAt de adese cu deosebire
la compusele lui eccum- : acel: acela, aci: acia etc. Acest a se
poate adaoge apot si cilorlalte variante ale lui acnuma, cf. W.
arfia etc.

Ca acwna, acna 5i aca nu prezinta trei etimologii deosebites probeath ;I. faptul ca tustrele forme i variantele lor li`psese in sudul DunArii. Argurnentul acesta nu este de o absoluta' putere convingAtoare, dar ar fi destul de curioasd lipsa
tuturor sinonimelor acestora, foarte obisnuite la noi, din dialectul aromAn 5i meglenit, fArA ca intre ele sa existe 5i vreo
altA legatur deck a identitAtit Semantice. Ficuma pricepem
insA cA acolo uncle a disp6rut din vreme forma arnuma, n'au.
mai fost CLI putintd nici toate celelalte variante ale lui.
Formate dialectale pentat adverbul prezentului sAnt :Jeccum-

mo[clo]) ir. acmo, ahnw, hmo, ar. ir. mgl. cmo; (ad-moidol) ar.
amo, mgl. mo; (cti suf. -ce) ir. (a)cmote, (a)limote, mgl. cmoti,
moti. DificultAti ta pronuntarea grupului rar cm (cfr. 51 soarta
grupului gm) explicd foi mele isti oromAnesti cu li. De altfel, la
Moti se gAseste 51 forma amnu, cu aceeasi trecere foneticA a
grupului cm ca in tccma 7 tomna (v. Diet Acad).
Prefixul a- a putut 'EA, lipseasca si in dacoromlneste. Dic(.
Acad. citeazA dupa elymologiag lui Ilasdeu 226 p. dintr'un manu1) Tudor Pamfile Jocuri de copu" H. in Analele Acad. Rpm. tom,

XXIX. Mem. sect. lit. pag. 378.

www.dacoromanica.ro

lb
set-Is din sec, XVIII

, urm'torul exemplu :
Deci de Mu 6' nu
avem a pari mud pre (Iltal.*) De altfel comparatia cu dialectul
IstroromAniler
un giup desfAcut de RomAnii din nordul Dunkrii
(ir. cmo, 1imo
cu dia'ecte'e din sudul Dunkii (v.
formele citate mai sus f81 de a-) impune concluziunea CA .51
la noi a existat candva forma .`cmo
i

al oinneascii,, s'ar
DupA Dic(. Acad. forrna (Irma dacoexplica din acme) prat] influen,a lui acii. In urma celor spuse
i

Mai sus nu mat poate fi vorba in cazul acesta de tin amestec

a lut eels nici pentru dialectul dacoromAnesc, deci cu atilt mai
putin pentru dialectul aromAnesc, pentru care aceast acul nu
este atestat. Un aunel aromAnesc1) (cu -n) nici n'ar pute6 fi pus
In legAtura directA cu drom. (remit, cad Ir. acme) (variante cu

-a nu se gAsesc in dialectul acesta) aratd CA forma dacoromAneasca in -a trebue s fie mult ulterioar despArtirii RomAnilor din stanga DunArii de cei din sudul DunArii.

In Bucovina ameu este o particul6 foarte obisnuitA. and

ama nu are intelesul de acurna, anuntA de obicetu o nouA ordine
de idei, sau ca simpla particula introductiv6 neaccentuatd,
apioape fi de once furktiune semantica, sau ca un fel de
particulA demonstrativ5, accentuatA, atiagand atentiunea asupra
intorsatuni pe care o ia narattunea. In cant din urmA amu

este urmat de regula de o pauza scut la care it serve0t de obiceiu povestitorului

adese nu ai e cleat acest scop
spre
pregiiii i r5ndui in g.indul sAu cele ce urmeaz5. Desigur ca in
exemple ea Aluasula amp lasa g orelc v t d?t.se Cod. Vor 53 4
(Noul Test. 1648 . ram cam/at/Wu deleplei aceiea slobnzi pre Vol

poranwalti ha, a sc obs, n, a ca si tam pierde acr entul

and nu are functiune tempot ala, ci prime5te intelesul de ins'el)
si Nance inteleguia amu si vazwa tit (wife ceaste de aict departe
sant NAsturel (a 1648) ap. GCR. I 1:12,2) (mu nu mai are dtcat cel mult accent secundar, alipindu-se in mod enclitic de
mcii,

1*) Acest de cmu trebue ceht, probabil, de acme, chlar doca in on,
ginal ei cil I
flU cu
S. P
1) In luciarile pe can le am la indemfma pentru di ilectul arominesc
n'am putut da de forrna acnui dar mcl de nom).
2) Cita'nle sant luitte din Diet. Acad
1

www.dacoromanica.ro

177

cuvAntul precedent. In -cpritul unei haze ca ama, rica a lost an

poate Ii dupA impi ejurAri i ama cica a fost un Un(i/W1 poate fi accentuat sau neaccentuat in frazA.

paral, deci

In cazul din urmA ama a devenit aura.

s'a pi efcut i am) in acma.1)

r dupa

analogia ace-

Sada,

Din expunerile de pAnA aici rezul!d cA sincoparea lui u

din ecram- este un fenomen general in limba romAneascA. Nu
mai trebue sa fac uz de argumente de felul celor aduse cu privire la a din ealare i acuni a din ar acalO nu poate fi identificat cu a din tx(am-, iar formele ai omAneti ad() i acute) nu
pot fi de acee4 etate, cea dintAiu fiind cea mai veche ' De
altfel forma &JO se grbe*te .51 in Banat (localitatea Remete, v.
Dice. Aead). CA I

aflAm pe adO

la miti opolitul Dosofteiu, flu

poate fi un argument hotaritor, c5. in Moldova se spunea pc

acele vremuri i adO, caci la Dosofteiu gasim i de altfel cAte
o particularitate aromAneasca, pe care n o mai intalnim pe la
alti scriitori moldoveni.
Sincopai ea lui a din eccum- este strAromanA, dar ar puteA fi

totui ulterioai a palatalizarii gi upului cl (dr. aurieula 7 sir=

arecke, ar. /treacle, mgl. Irreaa, tr. ai ecl'e

vegl. orakla, it,

oleccluo etc.) Cum insa in rastimpul relativ scurt de la separarea Romaniet de est de Romania de vest i panA la diferentrarea dialectelor romline0 palatalizarea lui c/ pare a mai fi fost
un fenomen in plin desvoltare (cfr. slams 7 sclavas 7 drom.
$c/aaa, ar. ,skrau), altul este desigur motivul cd n'am putut
ajunge la forme ca drorn. acid() ar. akl' O. In cazul acesta nu
avem de a face cu- grupul c/, ci cu ce//
Ilolive ca cele can au dat na,tere lui a in aculare au fAc-ut
c5 intre c i / din ado s'a ivit pith epenteza un sunet vocalic,
care ashnilAndu-se sunetelor din apiopriere (velarul c, cfr. paleosl. gnoa,
ganoig, II, care in Ullam d. p... s'a prefAcut mai
intAiu in a: tnt
a, i vocala labialA o) a devenit a. Forma
1) Tiktin, Diet rom. germ vol.
BHo. 1903 propune, clesigur spre a-I
explica pe u, etnnologJa acum(a)
ecculnd-ino[do clue. Neadnil'andu-1
pe huc mci penlru ata, ni se pare cu atat mai Imposibil in aceasta cornpozitie greo.ue
1

www.dacoromanica.ro

178

acalO este ttestat pentru dialectul aroman (Cod. Dirnonie 82'25)9

Sincopa foarte fre[..,ventA acolo t a redat forma mai veche ado.

S'ar putea abiect poate ca dificult6tile pe cal i le intimpina prommtatea grupuilui cl ar fi impiedecat sincoparea lui
a din eccwn-illoc, dar atunci desigur ca s'ar fi past] at a si in
eccwn-talts i n'am fi ajuns la %adore 7 act-dare i atale.
In dacoromaneste nu mai exista forma cicala, dar se 0sese langa olalt formele acola i aclo, o din silaba a cloua
explicandu.se prin asimilare fata de o urmator (cfr. incafrO 7
incotrO). In tulpina unor anurnite verbe apate cateodata un o
*evctiaccentuat in locul unui a accentuat, ca d. p in scot
bulo (inf. scala) (cfr ar. aroamig / daniga), dupa analogia altor
verbe ea rot: paled etc. In cazul acesta accentul este cauza
aparitiei lui o in locul lui u S' at p5lea ca in ((crab > acolia
acalo avem de a face cu cazul invers. Aparitia unui o in locul
lui a ar ave astfel drept urrnare schimbarea accentului. Dar
desigur c lucrui ile nu s'au petrecut asa, eaci substituirea Jul
a prin se intampla numai in cuvinte supuse flexiunei si si
in cuvintele flexibile se substitue eateodata pi in analogie un o
neaccentuat unui a neaccentuat fara de orice schimb de accent (cfr. dormi alaturea de clarmi). Nu se poate admite apoi
ca chiar un o accentuat, cel de al doilea o din acola,

piarda accentul, pentruca sa-I prumeasca o din a in acelio.2)

La intrebarea incotrO 2 r6spunde adese incolo Astfel analogia cu incotr6 ar fi putut sa contribue la pastrarea accentuacola. Se pare ca incotra este
lut pe silaba ultima' in incolO
de vina ca incOlo i acOlo. n'au putut sa inlocueasca peste tot
pe incola i acola, odata ce s'a na'scut tenchnta de a se accentua silaba penult/ma.
Se plea poate ca. a Olo i a schimbat accentul l in urma
analogiei lui incoace3), adese in opozitie cu jacob, dar alatui ea
u

1) Cfr si nculea v Vocabular aromlin" in Sciutorii Am-adult IP

sec. XVIII." de Per. Papahagi, Buc 1909, pag. 231
2) Expunerde atit d convingatoare ale dIui Puscariu chn Zeitschrift
f. ma. Phil. XXVII. pag 741 742 cart explica inloculrea unui U neaccentuat printeun o accentuat i invers in baza until schunb de sufixe, nu pot
linnuri (dr. ib XXIX pag. c-13) 1 cazul lui acolt)
acd/o.
3) Cfr. Duct. Acad
Pu,cariu Etyin Wortei b. it. ruin Spr,
m

www.dacoromanica.ro

179

de incoace nu pot fi puse in czzul de NO

I advei bele aclea

auleal), cad 51 ele ar fi avut o asemenea intluentA La aedlea
problema accentuiui este aceea5i ca 5i la acdlo, iat adieu nu s'a
format decat in urma analogtei cu acoha, cAd illtc, ca adverb
al depAitArii, nu s'a pu'ut lege din capul locului de adverbul
apropiera eccum-luc 7 cc). .1colO, cu accentul pe silaba din

urma 51 cu un o final de cat e nu se pot al pi, cel putin in dialectul dacoroindnesc

5i nuniai acesta ne pnveste aicia
fixele -a i C, pe can le intAln in atAt de adese la celelatte
advet be (acra, (ecru', a cicea, acolea etc ), se deosebe5te de acestea

atat de mult, din punct de vedere foi mal, incAt analogia lui incot/cc nu poate motiva indeajuns acel schimb de accent, mai
ales cA se adaoge 51 i eactiunea lui Iual 0.
Forma ir. o/c (Pu5caru I tym t otle/b) nu arate numai
cA trecei ea liii arulo in acolti nu poate sA fie de data prea
recentA dar dc,1 ca forma (to/ea trebue s fie destul de veche.
Se pare CA tiebue sa admintem Mt A de reserve etimo'ogia pc
care o crede posibila Drct. .,carl i cd trebue sA-1 derivAm pc
arole din eccum
Analog cu eccum illoc 7 aculO, a dat st
eecum-ilic
(hale cat e s a p1 efacut in (tole dupe analogia lui
actoba 5i in acoleci, adaogandu-i-se sufixul -a
DI Densu5ianu ciede ea cli om. acolea 5i ir. rac, dupd modeity ci o a s'ar fi tot mat 51 acilea, isi datoresc terminatiunea
mfluente sufixului advei bial slay. le din v. bulg. kol, seIC
etc 2) Probab I cA asemdnarea formalA CU sla . kale il determine se piece dc la acolea i nu 1 de la actlea, care numai mai

apoi ar fi pi imit aLela5i sufix. Dar prin adverbele acestea sufixul slavon /e nu 51.-a putut face Int area in limb-a romAneas0.
In slavone5tc se toimeazA cu sufixul IC adverbe ale intersitali!, can primest, foal te adese functiulle temporalal PAtrunzAnd

1) (Jr. idem n Zeitschr. f. lam Phil. XXIX. pag 635. Exphchrile date

acolo se deosebesc n mod esen mal de ale !mastic

2) Mstoue d i t langue ion/name I, pag. 24a cfi si Candrca Den-

suianu Diq. etun al lunbu rom. numarul 12

3) Cfr [rich Berneckei Slawsches etymologioches Wolterbuch, Hei-

delberg Carl Wintei pag. 418, si A. Leskien Grammatik del altbulgarischen

,..prache Heidelbvg 1909, pag 15a 150 si Handbuch der altbalgarischen
:1(irchenslavischero Sprache, Weimar, 1905, pag 105, apoi pag 292 (Ia
quantum, quando, ,1,01i6,01; wie

lange, bis wann") si pag 326 (CEAll, CEA

ads. eig in dieser Bezieliting, in chesem Glade, AOCFA'I1 bis jetzt, ,IVI,EAlf,
OTrhCE/Vb von jetzt an").

www.dacoromanica.ro

180

in Iiinba romAneascd, sufixul acesta ar fi trebu;t sa'-i schierc

functiunea semantica sau s'o piaidA cu totul, ccea ce -nu este

de loc probabil. Sufixul romAnesc lea este clesigur antedia

lectal, cad numai pentru dialectul meglenit nu este atestat: drom
acolea, ir. colc, ar. mulea
AcolO i acoleti neavand decat terininatiuni deosebite, acestea au

putut fi simtite ca sufixe, si aceasta cu atat mai mult, cu cat in

li r ba veche a existat desigur si un *acee:ctan hoc') =aici" (cfr
v..-log. Inoke, n -log. tnoge = aici"), cu sufixul -ce: acoace (= incoace, aici", cf. aci acice) Acest acO 2) se mai gAseste si
astazt in aromaneste, dar cu intelesul deracolo": .5't au') imam
aped tui tala de na feala, Papahagi Basme ,Aronyine" 243 25,
ace) afla na case tb. 243/32, ACO 711i,S1 ated Casa goalel aved
tb. 245 5sirdzi1 ft6orla acO tb. 245/15, -crind aktunsi ace) tb.
476/3, ace) veilanta msaintt repart tb 476 169 etc.
In articolul sat] despre coate-l) cu cele douA ;ensuri opuse
de 1. aid, incoace" si 2. ,,acolo, incolo", dl Puscariu crede cA

avein de a face cu un omonim al chart oace derivA in cazul

intaiu din hoc-ce, in cazul al doilea din tIlac-ce. Acest oinonim
ar fi cauza confuziunei caracteristice liinbii romanesti -intre aclverbele locale ale apropierii si ale deparatirii. Despre accst aoatc
voiu mai vorbl alt data, intr'un stuchu despre lilac. DeocarndaCa mi se pare CA etimologia oaceillac-ce intimpina dificultAti
formale, ua din Ila pAstrandu-se ca atare, deci fail de,a I pierde
pe a numai dupa a accentuat (cfr Warta a framoasiiZs!ellam
Want illainfortnosant i casa= case a cacata Main) i cd nu se
prea poate admite cd din cele mai indepArtate vremun si pana
11 SI cl-rni Candrea-Densusianu presup-un ca ac6 a existat cinch a in
dacoromaneste si cred ca luf se datoreste schimbul ac entului in acol()-1

acolo- forma acold se eaplica prin influen'a lin acd (care probabil a exi

stat sl in daco-romana) si a adverbelot inrudite ca in eles acice, acoace

(Dtct. et. al ltinbit rom. nurnarul 12). A ramas Ca sa se arate in cc impre
iurari s'a putut produce influenta acea ta a lin ace., care la inceput trebue
sa fl avut intelesul de aici", si pe ce cale a a uns aci la functiunea seman

tica a lui acolo".

2) Cf. Candrea Hecht Les elements lat. pag 33, Tlay er-Ltibke Rom.
etym Worterb. nrul 4139.
3) Exenmlele sant luate din douS basme, unul din Macedonia, celalalt
din Albania.

4) Zettschr f. tom. Plill, XXXII, pag. 478 iirin

www.dacoromanica.ro

181

in zilele noastre s Ii existat alaturea doira advei be identice

ca forma, dar cu acceptiuni diametral op ise Desigur cA limba
. n'ar fi putut suporta acest echivoc )
De altfel confuziunea promenitd mai sus nici nu este asa
de mare Adv incod desigur Ca nu este in-,--eccam iliac, ci incoace

(=in eccam hocce) Vara de sufixul --ce, analog cu awead')

I a fel ar aud, mgl /id nu deriva din iliac, ci se explica din
(wale (=a+hocce) forma aromAneasc6 fiind lipita de sufixul
(a (cfr. ar: aclo(e a cl6), cea meglinttd si de prefixul a- In
Basmele Aromdne ale dlui Papahagi se gasesc formele aod,
i aoafe, iar aod este adese in opozitte cu acl6,
aooe
d. p. in
aod Pale, ac16 Pale 80/35, 272/14, de-aod, de-ac16 36 is etc.
Am rArnas deci pe lAng' acel aoace numai cu ar ace)
=acolo" si ar allj, care, dup dl Papahagi, inseamnd in Epic

deasernenea acolo". Il mai adaog pe ar. nculed=in mice".

sata-li pr6sopa nculed St aN'eardze-ni toale paranomille ameale
(Constantin Ueuta)2). Punctul de plecare al acestei confuziuni"
este desigur (IQ).

Am arAtat mai sus cA terminatiunile 10 i led au putut

fi considerate ca sufixe. ExistAnd adverbul acO= incoace, aim",

i lea mai primesc si o functiune
semanticA, care aliogandu-i-se lui acO, ii schimba" intelesul din ici" in acolo".
In acelasi timp ac6-. din acol6 i acoled devine tulpind fatA de

lo

Acest echivoc e mat mult aparent. Piccum autorul fnsusl observ

foarte bine la sfarsitul acestut articol, ideile de alci" 5 i acolo", opuse

pentru omul cult, deprms sa opereze cu no'iuni precise, se confunda in graiul
vlour al povestitoruliu care se tianspune In situalia departata pe care o evoaca,

intocmai precum acum ' poate substitul pe atunci", acest" pe acel." etc.
In noua sa lucrare despre dialectele oltenesti, despre care se vorbesle la
alt loc al acestei pubIia ii, Ganullscheg arata (pag 9-10) ca act insem
neaza dort", tar aict , hier" si exotica aceasta evolutie semantica prin intrebum'area deosebito sintactica a ace-tor dona cuvinte S P.]
1) Dnn Candrea-Densusian (Dut et(m al 1 rout nm 850 i Sol) ii
deriva pe Incoa din eccurn /Lac. pe ulcoace din eccum "Itacce, forme la cati
mai trziu, dupa afereza 1 ii a-, s a adaogat pi efixid in- Adult Andu laic! pe
hac at i at ea. In cazul acesta un ii it e empl i de eccum
ut u nesincopat,
pe kinga c analogia cu aco ne face sa I prefernn pe hoc Apot u urrnat
de a, mai ales dt. a accen t t dispare regt lat Fel ruat turn Febrarlum
tut-un--to. cuattain cata de uncle catute (Puscaiiii
ftfurar,s tam
Etym Worterb. nr 11 320) etc. Dc. aceea s etunologia a illic-ceaoaceeste
cu atIt mat inadmi ib la N i s ar putel obieLti ca. In cazul acesta avem de
a face cu Un U secundar um 11, caci s a est u amuluste foarte adeso
2) Per. Papahagi Scrutorti Aroindni in sec. XVIII. pag. 83
,

www.dacoromanica.ro

1.82

lo $i lea,. Dar sufixele celorlalte adverbe de obiceiu

nu au mci o functiune semanticA st nici accentuate nu sant
actun
acurna, aci. aria acicea etc.)1) FIstfel si
(cfr. acu
la acIveTbele acolO $1 acoled functiunea semantica a putut fi
simtita ca aoartinand lui aco, care, considerat ca tulpin,
poate primi apoi si accentul, rezultand in felul acesta acOlo i
sufixele

acOled pe langa acolO $i acoLed

Acum acO poate insemna. si acolo", iar prin analogia lui
pot deveni adverbe ale departarii i sinonimele lui ar. atia $i
drom. aoace, pe can51 ar. nettled ajunge chiar sd insemneze

incoace". Cu noua lui functiune semantic, si numai cu aceasta,

din cauza aproplerii lui de aculO, acolofracO, s'a pastrat numai
in aromaneste, pe cand dialectul dacoromanesc a evitat echivocul, and uzul semantic mai sovaia., preferial peste tet ca
adverb al apropierii pe acoace (zeccuin-hocce) $1 aci.
Forma aolO este atestata l pentru dialectul aromanesc,2)
dar pentru explicarea noastra ar ajunge l forma aculO. Lui o
accentuat corespunzandu-i adese si in derivatiune un a neaccenchn aculO a putut fi identificat cu acO. Concluziunele
cu privire la schimbul accentului in acol acleaprivesc numai

tuat, raw

dialectul

dacoromanesc, cci dialectul

aromnesc p6streaza

accentul pe silaba din urma.

Un adverb al apropierii ar putea deveni un adverb al departrii si pe alta cale, In versetul Se suiru in will, Ez e$li acie ;
destinseru in ladu, aciia esti Ps, 5ch. 4" 4.6 pe acie, dar nu
sl pe aciia (intre cele dou forme nu poate fi nici o deosebire
setuantica), I inlocueste Id Psaltirea I-lurmuzachi forma acole,
iar in psaltirea slavo-romana a lui Dosofteiu forma aco1o.3)
.

1) Este eident tendinia de o nu se da nici o importan15 semantica

sufixelor adverbiale, Puscarm despre - ce in Zeitschr f. rorn. Phil. XXIX.

pag. 635 si apot In Etym Worterb. d rum Spr. No. 14
2) Papahagi Scrutori Arom in sec XVII I, pag 187.
3) Vezi Candrea Psaltirea Scheind vol II 283 37 Come turtle dlui Can.
drea: suire si deftinsere pentiu suzru si destuzseru sant nemotivate.

1*Cred ca nu avern a face cu fenomene mat vechl si mat recente

cAci metafon a fund o trerere fonetica cu o repercutare. mare asupra morfologiel, sirrqul pentru ea exista si "astazt i o intalnim st. In Imprumuturi
recente ca persoand, coloand, provoacd ecsadroane etc , cf recenSia la
ci lipsa et In cazuri ca ar aclote,
lucrarea lui Jordan, in .acest volum
acmote, dacor. acolea etc se explic6, ca i pstrarea lui e nemetafonizat
In acelq. Elementele de compozMe -ce (din ecce), flue, Iliac fluid la orl-

www.dacoromanica.ro

183

astazt 11 auzim adese pe air/ aplicat in mod gresit" in loc de

acolo in exemple ca In splryl a agars la Parts. Arct a rout

pulejul se' illy te mile. Vorbitorul se transpune, impreund cu

persoana despre care vorbete, la fata locului. Fenomenul se
gAseste si in alte fimbi, cf. germ. hier". Este in defenitiv aceIasi proces psicologic, in urma cAruia prezentul istotic poate
inlocui perfectul. Poate ca au contribuit toate impretural ibe i eleacOlo, $i
vate in cursul acestui studiu la evolutia lui rico/6
analogia lui incoace (v. mai sus), si influenta lui ace)i I cest
moment psicologic. Oticum, iolul hotAritor il are ac6
adverbul act primqte apoi sufixul -lea din ac6lea ; aci
lea s acIlea La ArornAni se gAseste pe langa acIO i foi ma
aclote nu acloale cu metafonte (cfr incoate), desigur penti uca
prezenta sufixului-te pe langa acest adverb este nurnai de data
recent, si si in urma analogiei cu forma acIO fat-A de sufix.
,51 Ia noi se spune acOle i acOlea, nu acodle i acodlea Faptul
ed poartA un accent relativ nou, dar mai ales analogia cu acole
acolea, acjlo acolO ii pAstreaza pe o neschimbat in acole Pstfel
nici acOlea = acole+a nu poate s apara supt forma de acoalea,
pe langa ea 6 nu* trece in oa inaintea unui a precedat de isau
e (cfr. apropwl -7 aplopie, floare ins5 Florea). De aceea trebue
sA intimpinam cu toata_,rezerva forma acoalea din Gaster Chresl.
Rom IL pag. 96 b Dar o influentA reciprocA intre acolea

acoace ar fi totusi cu putinta, cAci gAsirn si forma acce in

urmatorul exemplu citat de Tilttin (Dm. rom-germ). ra sant
Ra fail arluinglielul carele team aclu.s inllacoce (Dos. VS. Oct.

23), de*i acoce s'ar explica mai bine prin analogia cu

ace),

acdle(a).1)
gine demontstrative, aveau accent. Ilccentuarea aceasta s'a pa'strat, dest
cu mai putlna intensitate, 9 dupa ce ele plerduser sensul pregnant de
odinioata. Mittel ar trebut sa avern a, ar nu a la sfrIrsitul cuvantului
acela i piobabti ca sl in acolea clif ongul final nu se explica din e, cu adaogarea adveibialului -a, ci prin diftongarea lut e subt accent ca in celelalte oxitoane romiinesti (dea, nea etc ) FIcest accent se undar a oprit hietafonia tut o i e in aclote aclnote i acela Daca insa acest lucru e adevarat, atunci arominescur auate s dacoromanescul incoace nu se pot derivil
din hoc-ce, ct aJur gem tot la dila c-ce, precum propusesern cu cite ocazte.
t

Explicarea I psei de metafonie pe care autotul o da in cele urmatoare nu

ma poate cenvinge S P J
1) In dialectul atom In se mat 9asesc formel adoea, do (Papahagi)
aclosi (Dalametra)

www.dacoromanica.ro

184

Lipsei metafoniei in a cela (acted . i se) cra in Did. Acad. pag. 15

urmatoarea explicare foarte ingenioasA Dintr'un ecca-dlu-illac
derivA romanescul acela, care la inceput a trebuit szl fie accen-

tuat pe silaba din urma: acel t. Numai asttel se explid pe de

o parte finalul
netrecut in
pe de altA parte e nediftongat in ea (fo ma mold. w eala e recent) Mai in ut m aceticentul s'a mutat, subt influenta 1w acel, iar finalul
ecacel
(
mologiceste
a trecut si la alte pronume". Dar
cum illum)
a (-- "iliac) au format fara indoiala mai intaiu
dou'a cuvinte deosebite. Din clipa insa in care a si-a pieidut

a,

a(

la)

sau a inceput s-i piarn functiunea semantid si s'a contopit cu (del, devenind un corolar fAr de once cupi ins semantic
al acestuia, desigur ca a tost neaccentuat si c5 acel-, purtatorul
functiunii semantice, a fost I purttorul accentului. Metofonia
nu s'a produs, pentruca acela a lost simtit ca acel, care exista
alaturea de el,
Acest
rfatnannd un element caracteristic
care i se ataseaz lui acel in anamite conditiuni sintactice, n'a
devenit -a, intocmai ca si
din casa etc , care deosebeste
forina articulata de cea nearticulatA. Dupa ce si-au pieidut accentul, lucru care trebue s:-1 se fi intamplat foarte de vreme,
adverbialul
articolul
desigur d au avut Inca destul
timp, ca sa devie
destul titnp ca sA se prefaca in ea))
Dar regulele fonetice nu sant de o putere absolutd, mat ales and
motive de toata greutatea intervin in conti a tor
Daca am adm te Ca a
-lilac a fost aLcentuat I dupA
ce a format un singur cuvfint cu net i ca imprejurarea aceasta
a impiedecat metafonia lui r, ar trebui sa presupunem ca st
illic i cc au fost la inceput elemente enclitice accentuate
este de fapt o contrazicere ultra enclitc si accentuat
*i atunci
ctimologia
bocce nu mai este
()ace (in adact incoace ctc )
cu putint din cauza metafoniei lui a Dar acesta este singurul
exemplu in care metatonia n'a putut h imp'edeLata pe cafea

a *i

a, e

a
a

11 Nu numai Iii Moldot a st_ gases e o forma ca acLala, dmi Candrea

Dtiisiiianii citeaza pentru dial. ar forma ateala. V. Diet et al Itrabit rom ,
pag, 86, unde se mai da aceasta t_urioasa e \plic-ne A ela a fost refActit
dupa pl. aceta, f sg ace(a)ta pl. teelea, resultate dm ecce-, eccumillt
dlac, ecce-, cccum-Illanz iliac, Lcce-, eccum-dlae iliac- Naccl'tea,aceaea
*acelea, devemte apoi aceta, aceta ( aceata), acelea (dm ecce-, eccum--11lam iliac n am fi putut a% ea deLat acelwa.) /

www.dacoromanica.ro

185
sA -se produca, caci o forma corespunzatoare sinonimg fail de ce n'a existat.9 Alaturea de
oace etc. nu pot fi puse din acest punct de vedere forme ca

analogiei si a trebuit deci

acela, aemole, acclea.

/ice lai report, in ce priveste, soarta lui eccum-, ca si.

intre *aclare (-> ar. allare, ahlare) *i-alare este d p. intre ar.
aol i afi; c I mgl. Earl sant lipsite de prefixul a ir. :sa si
mgl ,sa ; ecum-lzic a dat aci. Pentru variantelatui a.,sa i aci vezi
dictionarele si glosarele citate, pentru limba veche mai ales
glosarul din Candrea Psalicrea Schemna H. Explicarea diferitefor

variante ale lui aci a fost data in Dice. Acad

Cernauti, Aprilie 1920.

Originea vocativului In 4e
de Teodor Cgpidap.

La substantivele masculine si neutre terminate in consonanta sau -a, in afara de vocativul in -e, mm avem si unul in
-le: rloamne *i domnule. Dintre aceste dou feluri, eel in -e se
intrebuinteazA nrai rar i mai mult la nume de peisoand $i la
adjective substantivate voinice,. linere, dar si acestea pot tace
voc. in -le: bunale, dragulale etc.
Cu origine'a acestui voc. s'a ocupat mai initial Fr. iniklosich
in Betirage zur Lau lelire der rumionscllen Dudekle Dup ce, la
pag. 58 din Vocalisnms_ II, voibeste despre teiminatiunea o de
la vocativul subst. femenine, spunnd ca das o im Auslaute des
Vocativs trnd dts Imprativs ist eine Inteijection; dotimno fib
clodmna o,, vino ftir mu o. la pag. 70, votbind mai pe larg tot
despr vocaiivul subst. femenine, adaogA : qAnalog zu erklaren

sind die Vocative del masc. wie Jcink4 lc . .; der wahre Vocativ
ist Janku und le e;ne Interjection,. Dupa dnsul, H. Tiktin (in
Grundriss der rom. Plul. L, 451) a emis cel dintaiu ideea ea
acest -le de la voc. substantivelor masculine si mane in -a nu
este de cat subst. articulat plus e de la vocativ. 1 ot in acest
1) Vezi mai sus despre drom. incoa i ar. aoa.

www.dacoromanica.ro

l86
sens se, exprima el si in Rumanisches Elementarbuch p. 86

In

edifia a doua din Giundriss p. 592 renunta la aceast explicatiune st se tnultumeste adaoge numai ca. in -le man die
gleichlautende bulgarische Inteijektion (boie le o GotO sehen
rnchtex, In fine, W Meyer-Ltibke intr'un articol Zur- Syntax
des Substantivums" publicat In Z. I. r. Pk, XIX. 478, dupd ce
explicd, ca nu exista, ea inteles, niei o deosebire intre voinice
i voinicule, presupune c -ide din a doua forma reprezinta interJectiunea cu inteles alinttor -le, care se intrebuinteaza in poezia
poporand bulgara. Totodata d 1 trci exemple libele, boiele
(bog) si malele (majka), toate luate din Cankov, Bulgarische
Grammatik p. 27. (1)
Aceasta explicare da`5. de Meyer-Liiblte a fost admisd de
toti fiIo1ogii, cate s'au ocupat, in scris, cu flexiunea substantivului, reproducdnd tot] i exemplele citale- de el, afard de ultimul exemplu malele care este de genul fernenin si nu se pot-rive cu functiunea lui le la subst. ruasculine(2). Astfel 0. Densusianu in Histoire de -tangue roumaine I, p. 244, dupA ce nu
exclude posibilitatea de a veded Ia voc. ()mule un pendant articulat (omul+e) a forrnei vechi nearticulate oarne (orn+e),..aclmite ca acest -le ar putea reprezenta foarte bine l interjectiunea slava le, and I un exemplu din cele citate de MeyerLtibke: libe-libele mon bien airne. lnainte de 0. Densusianu,
Weigand, inteun studiu asupra dialectultu din regiunea Somesului si al Tisei (3) (land de interjectiunea le intrebuintata la afar-

situl subst. ferni ca in Ma le,! maicii le!

Vez fatd le uhta
Ian o vad da nu prea bine (ib. p. 47)
(1) Aceste trei exemple fusese citate cu mult mai inainte si de Fr.

Miklosich, vorbind despre voc. substantwelor din limba bulgara: Dem voc.
auf -e wird in Volksliedern le, denen auf -o tio angefilgt boie le, libe le,
male le, mater: bulb ljo " Vezi Vergleichende Grammatik der slav.
Sprachen Vol. III. p. 181

(2) Numai Sandfeld Jensen, voibind in studiul au din GrundrIss

"Die nicht lateinisehen Bestandteile im Rumaniseheny p. 530, despre origina slava a vpc. in -0 de la substantwele femenine, nu pomaneste nimic
despre voc. subst masculine in -le, des1 presupune ca l Voc e ar putea
fi de origine slava

(3) Samosch und Theissdialekte in Jahresber. d. hist f. ruin. Spr.

VI. p. 3.

www.dacoromanica.ro

81

in moclul in inAtor: PA eine Erklarung der Entstehung

des Voc. auf -le aus dei lntettektion le die bulg.
spi ungs
ist, wil d bekrattigt clinch die Anwendung deiselben auch bei Fe
conchide

meninen irn 5amoschgebiete, besonders in del Gegend von ieti "

Va sa zica si Weigand admite originea bulgAreascA a lui -le, aducand
pentru aceasta ca dovadd I faptul c5 le se int! ebuinteaza ca mterjectiune i dup5. subst femenine Intrebuintatea 1w -le in aceasta

functiune are asa de mare inseinntate pent! u Weigand, incat el

reaminteste cA tot dup substantive fern se intrebuinteazd si in
dialectul arornan

Dupa ce am vAzut care sant Oreille asupi a originei lum

-le, s vedem acum care este vechimea i intinderea lui. In

scrierile vechi vocativul in le apare din ce in ce mai rar; intrebuintai ea Itti se mArgineste mat mult in literatura poporana si cea
nou precum si in limba vorbit5. In ce priveste intinderea
lui, in afar de dialectul clacor,, se mai intrebuinteaza tot asa
i poate f mai mult in di alectul meglenoroman. Dialectul istror,

nu-I cunoa5te, iar cel arorn., desi dupa cum vom veded mai jos
intrebuinteaza -le foarte des numai ca interjectiune urmand
numai dupfi subst. femenine, ca desinenta a vocativului, a5a cum
se intaIne5te in dacor. i meglenor., nu se intAlneste decat la un
singur subst. masculip:: dummdza/e.

Initi soate cu capitle goale

SA strigat tute Durnnidzalel Pap. Lit. Pop. 928 16, din
dunimded, (Vot au MI Ithisrlti ea damludgi Cod Dim p. 139 29
din Jaluesb. IV) mai vechiu clummdzwi cu ti final (Damnidzau-1
mare 5tie a _Inca turnare. Pap. L. P. 876 1), care apare la forma
articulatA dumaidzau-lu. In dwnmdzale avem a secundar
rezultat
din ea,- e urmat in silaba urm5toai e de e din -le, ceea ce ne
dovedqte Ca acest -le nu este non Weigand, in stadiul citat
mai sus, d pentru dialectul arom. l forma dianeal de la
dione (iuvenern). Ins& ea, crupa cum am al-Mat in luci al ea mea
Die nominalen Suffiee cm Aromumselien p. 45 nu poate fi socotit ca un vocabv, din cauza accentului. Un didne ne-ai . ft dat
la voc. diOnele s. dz6ntIe, ca c6dra codrule, in nici un caz
insA nu dzuneale, cu sclumbale de accent, In afar de aceasta,

www.dacoromanica.ro

i8s
in dialectul arom ca si in cel dacor. voc. in -le iI. formeazi
numai subst masc
neutre tei minate in consonv.mta i -u, nu
i masc. in -e, cum este dzone In diuneale avem Lin diminutiv:
taone suf -el :- diunell); de aci apoi voc diuntale, cal e
mie imi este cunoscut numai ca subiect, i chiar in aceastA
functiune II intalnim i in lit. pop.
OfteazA un biet tnr.
$: anganeate un lai Euneale,
Un tnar ucis.
Un Ouneale vatamat.
Din toate acestea rezulta c oricare ar fi intrebuintarea
vocativului in -le in dial. dacor., intru cat el se aflA I in di I.
meglenor. 3i chiar inteun singur cuvnt i in cel al om,, noi
trebue sA adrmtem ca prezenta lui in limba romAna este relasi

tiv foal te veche *I anume din timpul Inca pe cAnd Dacoromanii,

Meglenoromnii i Ai omAnii trAiau la olalta, prin urmare inainte

de veacul al VIII *1 al IX.

Admitnd acum ca -le este de origine bulgara, sa ne oprim
un moment ca sh vedem care este inh ebuintarea lui in aceastA
limbA. Aceasta cred ca este cu atAt mai de trebuinta. cu cat
de la Meyer-Liibke, care a dat aceasta explicatiune, ilustrandu-o
prin trei exemple luate dintr'o grarnatica bulgara veche i pAri."1
la Weigand, care chntre toti filologii, dupa Miklosich, s'a ocupat
cel mai mult cu studiul elemeatului slay din limba roma* toti
au reprodus cate un exemplu cloud dintre cele citate de Meyer
Libke, farA ca cineva sa se fi ocupat sa studieze functiunea lui
in limba bulgara.
Din cercetalea poezillor popoi ane bulgare5ti publicate in
numerile din Zbornild) ce avem in biblioteca Muzeului limbii
romne, pi ecum *i din, vet surile ce am intAlnit intAmplAtoi in
dictional ul lui Gerov ), am constalat cA acest le este o simpla,
interjectiune care insa se intrebuinteaza, dupa c n a susput Narkolf, in reguld genet al, dupu .subslanitvele /ementne
lat acilm i cAteva citate:
0 Cuvntul se gaseste st in literatura veche dacoroman dzunelu
(Psalt. Sch. p. 415), dzurelu (Codicele Vor. p. 51) si junelu (Cores], Ps ilt,
pp 173, 147, 415). D asemenea st m literatnra poporana lot! _Tine( TY it
ttnere . (G. D Teolorescu, Poesti Populare, ID. 54) Juteltu (Mera,

Bastie p 2o6)

1) Sbo nil za natodni unotioren ja nauka i kntana,

C.TertAu, RC.ntk it-a balgarsku jazik.

2) N.

www.dacoromanica.ro

189

Sestro le, Gane sestro le,

Da ideS' doma da kaie

Surioard Gane, surioar,

S

mergi acasd sd spur

Ade Stano, da se zememe

(Sb. XI, 14) *

Stano frumoas6,
Stano
Haide, Stano, s nelu8m (ib 12)

Goro le, goro,

Codrule, codru, R1a munte,

f,

Stano le, Stano, ubava

la planino,

Halal mi sti uvai goro le.

Drue5te-mi codrule (G. 393)

5i tot a5 am intalnit de zeci de ori 5i mai bine: male le (G. 432),

ruio le (Sb. VII, 25), babo le (ib. 91), bulne le (ib. 88), goro le
(XI 46), luso le (ib. 63), ballo le (ib 45), duAle le (ib. 16), done
le (G. 428), anleo le, mila duso le (XVII, 74), Todorke le (ib. 63),
mamo le (ib. 51), Glunke le (ib.), Kalo le, mota duso le, ('b. 62),
Spaso le leljo (ib.), maino le (XVIII, 107), Dra.qano le,bela Dracano
(ib. 141), Radke le, Rudo lzubova (ib ) etc.
De asernenea le se intrebuinteaz 8 I dup8 subst. 'masc.,

ins de origine turd, care se terminA in

cum skit 51 in
romne5te aga, pasii etc, 5i care, prin urmare, dup terminapune, putcau fi socotite ca subst. femenine. Asa avem
Ago le, ago Soliman,
Haide sja ti zabalgari,

Tu aga Soliman,
Haide fd-mi-te Bulgar,
sa fii june Bulgdra5 (G. 35)

.Da bideS" mlado BdIgarte.

Tot a5ft:
Paso. le, naS" gospodarju I Tu pa5A, st8pAnul nostru, (Sb.
VII. 88) cfr XVII, 76.

Dintre celeIalte subst. masc. de origine bulgard am intalnit

abia patru cinci urmate de interjectiunea le, intre 75 de cazuri,
in care toate subst. erau de genul femenin.
StarCe le ti neznaino
Tu movie necunoscut
to sivi volove prodava
Care vinzi boi suri (Sb. VII 41)
5i tot a*a Rojne-le gospoduze (ib. XI 26), bde le vigni gospodi
(XVII, 53), ludo le (ib. 208), bae le (ib. 212).
Acest le suna in unele regiuni 5i lea, ap, dupd cum vom
vedeA ca se aude 51 in dialectul aromn.
Momnea lea mari hubava
Tu, fetit5. drguta,
Vino de-mi de5chide portile
lela mi porti etvuri.
(Sb. VII 40)

www.dacoromanica.ro

190

si tot asa: malea lea, mila malea lea (maina draga mama; ib.
40). Dar acest le s. lea nu se intrebuinteaza numai in utma
substantivelor femenine, ci, pn azi, avand numai functiunea
de interje tiune, se pune l inaintea ion
Oi le sestro, oi le mita sestro ! Alei sor . alei drag sort
(Sb. XI 37) sau: loi le sestru, 1m/a sestru (XVII, 181). loi le
lent, mill leni (lb.) In aceasta pozifune II intalnirn $i inaintea
subst. masc. Oi le Marko, of le mill sinu (ib. 34). Oi le mill
bratko (ib.). D n aceast intrebuintai e, 01 la se identifL cu
romanescul alei, intrebuintat numa: in poezia populard si mai
ales in cea epica ca introductie la invacatiuni (cf. Dig. Limb2i
Romine). Alei moarle grabmcd, Cand in sat tu al inirat. MARIAN,
1, 178, Alei tu stea de sear& SEZ. IV 143.
Acest alel, prin reduplicarea lul le, ajunge alelet i alele;

de asemenea dale, dalelei si dalele, cum se poate vedea in

Dict. L. R, intocmai dura cum bulerescul le ajunge
Lele boie, kakvo sega stana Alei Doamne, cum a ajuns acum
Brat na brata krafta da ispie

Frate sa bea sange la frate

(Sb. XI 29)
si tot asa: Lele lane, lele nasa sestro ('b. VI 32). Lele male, slammale (ib. 23) Lele kerleo lele sestro (ib. 16).

Dupa ce am vazut ea le nu este de cat primitivul interjectiunii oi le si lele din limba bulgara si a formelor romane
ale', alele, alelei; cfup5 ce am mai vazut ca in aceastd forma
nu sta numai in urma subst. fenienine, ci si inaintea lor si a
subst. masculine, sa vedem intrebuintarea lui in dialectul arom.,
acolo unde, ca terminatiune a vocativului, ii intAlnim la un singur
tuvant.

Din cele ce stiu asupra intrebuintarit lui le ca interj. In

graiul viu si din cercetarea poeziilor poporane yublicate de
P. Papahagi, le pus la sfarsitul cuvantului se intrebuinteaza
exclusiv nurnai dupa subst. fern., ca si in bulgareste. lath si
cateva citate cu traducerea lata' in text:
1-eat5 le, musata
Draga fata frumoasa,
Te-n stai nverinatd
De ce-mi stai intnstath (Pap
L P. 876 32)
1) Despre lele, alei, ulelei vezi
Sl. Spr. III, 181

Fr. Miklos'ch, Vcrgl. uramnz, d.

www.dacoromanica.ro

191

FA, drags, s nu asculti pe

Vrut le, s-nu ascult caniva

nimenea

Dar n'ci pe biata mamA-ta

Mea niti laea dadA-ta

(lb. 917 20).

Dupd subst. masculine le se intAlnete numaruna singurA

datA, dupA nu cuvAnt: 'tate, care, dupA mine, este un bulgArism,

de oare ce forma obicinuitA in tot dialertul este lira')

Tate le, tate mArat
Tara, biet tatA,
BagA-ti mama tu atel sin

Pune mAna in acel sari

SA scot arpile atel y iu

SA scoti arpele cel viu. (1b.944)

Dar intrebuintart.a cea mai deasA in dialectul arom. o

e

le subt tot ma lea.

Feata lea fLatA arurnAnA,

-re stai cu caplu tu mAnA

FatA, fA, fata aromAncA,

Dece stai cu capul in mAna 2
(lb. 877(8)

tot asA. Ata lea, ata ti va-n ft fac. ib. 947 40. In aceastA form A
se intrebuinteazA i inaintea subst fern , avAnd insemnarea pro-

5i

nominalA de tu" sau fA".2)

Lea featA, lea muptA,
CAnduli te am bAsatA.

FS, fatA, f, frumoasA,

CAnd te-am sAl utat lb 863 23).

si tot a0. Slat lea feata nu tt-o arsne, Ca yin ,s-nune dupa tine.
lb. 840 39 Arindna men lea armana inea, Di ia-fi yin di tit-11
dipmi 2 ib. 859 66 ef , 251, 877 7, 927 37 etc.

Dar le .nu se intrebuinteazA numai in urma sail inaintea

subst. fern., ci 1 inaintea i in urma on cArui cuvAnt: Let te-t

alauta (e palam Nol marall'i di fa

ib. 1028 4.5. Nu-li buisea le,

perl'i aluinta Wa l'a lora ahanta lat (nu-ti vopsi arata peril, nu-i

atAta negrO b. 884 4 LI 920 17 In a...easta functiune se

identificA cu le i lele din b ilgAre0e.
Sednala e Ian a,
S'a wzat lana
fa

1) Cf. varlanta pubhcata de Weigand, Die Aromunen II, p. 150

2) Miklosich, vorbind despre interi le din dialectul aromAn, sustine

inain ea s ibs antivelor femenine, ceca ce nu este cu ne,
putin a, dand .1 un e emplu le suron (o c.).

a ea se pune

www.dacoromanica.ro

192

Le le pod bela loznita

lana le, pod bela groznita
Aide le, pod senka senita

Si tot asa:

Idi

Subt o vita alba

lana, subt o vita alba

Subt o umbra umbi isoar

. (Sb. XX 14).
le, idi stara maiku (XVII, 181) Vzludeha le,

poludeha (ib.).
Dup

cum in bulg. avem din le un lele, tot a$a

$i

in

dialectul arom. avem un lele cu aceeasi intrebuintare : Lele hil'a

al Zafirache, Lele pisioale ufumale. Lele cordzi afunzate ib.
1025141 Slated na mmia mare, Lele Vanglwa meaib. 923126.
Din toate aceste citate extrase din literatura pop. aroman, reiese c intrebuintarea 1w le in arom. ca interj. se
identified peste tot, in toate formele (le, lea, lele) i in toate
pozitiunile, dup
inaintea subst. fem., cu le, lea, lele, din
i

limba bulgar.
In dialectul meglenit, le nu se intrebuinteazd de cat numai
ca terminatiune a vocativului: domnult 315o, amptraluli 6110,
yomuli 17138 etc; iar in locul lui le pus inaintea vocativului, se
intrebuinteazd interj. bra: bra pul' 4132 pe langa pul'uli (puiule)
4156, bra deadu 4 6 pe langA deadult (rno$ule) 17 16, bra milu
13131, pe langa miluli 2131 ett..1). In cantecele populare stranse
de mine din acest dialect, in locul interj. le sau lea din dial. arom.
intrebuintat la sfarsitul subst. fern., se intrebuinteazd interj,
marl, tn:trt, mori: lel sa-fi claret mamtt mart, Taslu di mathcait
51Xin. Al' zis-au Ia Lazi mama moari, Nu la voi Tram prusmaciniu 31v11, etc.

Din cele expuse asupra int! ohu.ntarii lui le in bulgareste

si in dialectele dacor,, arom. $1 meglenor. rezult ca ti.ebue
factitd o deosebire intre int! ebui tai ea lui le ca tei minatiune a
vocativulut in cele trei dialecte romane pe de o parte, $1 intre
intrebuintarea lui le, cu toate celelalte variante, ca simpla interje(tiune in bulgareste $i in dialectele ai om, n $i dacoroman
pe de alta parte. Aceastd deosebire trebue facuta cu a at mai
mult, cu cat introducerea lui le in dacor. $i arom. nu putea sd
se past! eze pana azi in doted functiuni Ca'ci dad am admite
1) Exemplele sant date din studiul ineu Meglenoroman z
Istoria ,1 graiul lor" care este gata de tipa

www.dacoromanica.ro

Vol. f,

193

ea acest le a inti at in I. i omanA in functiune de inteijectiune

aa cum se gAsqte pana azi in bulgAi ete, i numai mai tarziu
a awns sA se cristalizeze pe langa subst. masculine, nu femenine

ceea ce iara5i este o imposibilitate

ca dezinentA a voca-

tivului, atunci nu ne-am putea explica prezenta lui le ca interjectiune. lar in cazul cand am tre:e
peste aceastA greutate
i am admite aceasta diibla functiune a lui le, nu ne-am putea
explica faptul cd in dialectul arom. in care il intalnim aa, de
des, pot spune tot asa de des ca i in bulgareste, in functiune
de interjectiune dupA subst femenin e, nu 1 intalnim de cM
una s'ngurA data ca terminatiune a vocativului la tin subt.
masculi n, atunci cand in dialectul dacor. ca interj. se intalneste numai de cloud ori i aceasta regional, iar ca termnatiune a voc. este asa de des intrebuintat. In fine, claca acest le
ar fi fost aa, de des intrebuintat, la inceput, ca interj., in sanul
limbii romane, incat mai tarziu sa fi ajuns 1 ca terminatiune
a voc,, atunci era lucru fit esc ca in aceastA dublA functiune sa
se fi pAstrat i in dialectul meglenor., care, dupA cum se tie
dintre toate dialectele romane, dupa cel istrian, este cel mai
influentat de elementui slay.
Dar in afar5 de a-ceasta, intrebuintarea lui le in bulg. numai dupA subst. femenine, exclude orice posibilitate de a vedea
in acest le pe acela de la vocativul substantivelor masculine
din limba roman& Mai nAturie ar fi fost ca el sh se fi lipit
de subst. femenine, cAci numai la sfar*itul lor il intalnim nu
numai in bulgarqte, dar i in cele doua exemple din dialectiul
dacor., iar in aromana aceasta este o regulA generala. Acele
cateva cazuri, cand le in bulg. se pune ca inter). i dupa subst.
masc. (boie le, libe le etc.), nu cred sA fi influentat asa de
mult asupra limbii romane, incit sA fi ajuns, cu timpul, a se
generaliza, ca terminatiune a voc. la toate subst. masculine.
Cred mai de grab& ca le inte j. dupi subst. masc. in limba
bulgara este nouA de tot, iar o dovada despre acepsta este
ca el n'a putut- p trunde ca inter pu A dupA subst. mascteine
deloc in d'alectu dacoroman i a oman, caci smgurul caz (tate le)
citat mai sus in dial ctul al om. nu poate fi decat un bulgArism
sau cel mult o forma analoaga, ca 1 in bulg. ago le, in care a
1

www.dacoromanica.ro

)94

final de la tala ca 51 de la ago, fAcand impresia unor subst.

femenine, dup forma, au atras dupii sine si intrebuintarea lui
le interj., ca dup subst. femenine.
Cred cA or iginea lui le de la vocativ, trebue cAutatA in
intrebumtarea lui exelastv la subst masculine. La aceasta ne
conduce nu numai intrebuintarea lui generala din dialectele

dacor. si meglenor., dar 5i unicul exemplu de voc in -le (dumnidzalm din dialectul at oman.
intre poeziile din literatura poporand balgara cetite de
mine, am intalnit si versuri ca acestea
Ni sam doal da idem, da piem
N'am \ enit s manAnc si s5 beau
Ami sam daal, jankitle,
Ci anT venit, lancule,
.

Da poplernein toja pArvo ljube

51

SPirapesc prima ta dragoste (Sb. VII 99)

tot a5a foarte clts . Sinko, lankule, lankule (tiule lanculc, Ian

cule, ilo. VIII 103) .14/1/ stuu Wad lankule (draga fiule, june lancule,

ib. VII 62.) 0 singurA data am dat de Dragule ib. 40, iar Weigand (o. c.) clA dupa cum am vazut, sl Janule, Sloenele, Dragule.

In acestc versuri se vede cat de colo cA avem a face cu

vocative ca in limba tomanA , lancule, Radule! De altfel chiar
autorii care au transcris cantecele, nu mai scriu despartit

(lanku le), cum am vazut cA a fost cazul cu le interj pus la

sfar5itul subst. femenme. Acum se naste intrebarea, daca aceste
vocative crn limba bulg. sant -formate cu ttrminatiunea le, a5a

cum s'a admis pentru voc. romanesc, sau ca trebue s vedem

in ele vocative foi mate cu ternunatiunea -e, asa cum se obicinueste in limba bulgara, ca si in liniba iotnn. Strofe e care
urmeazA ne vor da lAmui iri i asupra acestui punct
Ta si stana Jankul gospodaria
i se scula lancul gospodarul
Si si lila pusca sublire (Sb VII 99)
Ta si obze tenka puska .
Din functiunea lui de subiect din aceste versuit se vede clar
ca in forma Jankule avem un voc fo -mat cu terminatiunea -e
1 nu cu le Odata acest punct lArnurit se last - o altA ntrebare 51 anume data a_c ste nurne de peisoan, teiminate in
l sant de o-igine bulgard s ii, dupA cum ne rat5 termina1 unea, sant num ch.; peisoanA cu at ticolul rornanrsc tie-

,ute din limba noastr la Bulgan

www.dacoromanica.ro

195

Ca FA putem raspunde la acepsta intrebate, de care sta

ans legata I chestiunea despre originea lui le romanesc de la
vocat v, trebue mai intdiu sa stim ce reprezinta acest -1 din nume'e proprii romnesti lancul, Radul etc , care cu timpul a dis-

parut, odata cu dtsparitia articolului -1 de la subst. comune, si

astazi au rhmas laucu, .Rada ca i omu, barbalu pentru omul,
barbatill.

Se she cd d n elementul romanesc r6spandit pe teritoriul

ihric, dealungul Mani Adriatice, Inca de pe vremea cand Straromanii locuiau la olalt i chiar dupd aceasta, Cand mai tarziu a trebuit sa se desparta din cal. za navalir i tot mai creschnde a poporului slay, din acel element despre care documentele dalmatine, ineepand din veacul PI IXXI si documentele veel-i sarbesti si raguzene din veac'ul al XIIIXIV ne vorbesc ca despre o populatie ionneasc, numindu-i Nigrl Laiini,
114oroblachi, Morolacchi, iar de la 1420 scurt Morlachi (1), din
acest element care a trait pana pe la inceputul veacului al
XVI i. a dispa,ut contopindu-se, la inceput, cu elementul ro,
man b4tinas de pe coasta Adriatjce,, iar mai pe urma pierzandu-se impreund cu acesta in masa ma, e a poporului slay,
ne-a rarnas, odata cu numele citate mai sus, si cateva nume
de persoana in care usor se poate cunoaste originea lor romana.
Cele clintaiu mime de persoana in -1, cu tulpina de orig ne slava, dar care se intalnesc pana astAzi sl in limba romand, snt acelea reproduse din documentele laguzane de C.
jirecek in capitolul Slav'sche Vornamen in den alten Stddten
Dalmatiens im X XV. Jahrhundert" din Die Romanen in den
Studien Dalmaliens wahread des Mate/alters II. Tell. Aci inthI
nim nume cd Dob ul (Zara, a. 1385-1395), Produl (Spalato,
116111, Spalato, a. 1430) We g nd mai
a 1327), Mewl (scris
cid sl Radul cu Radula; cel dintaiu sta scris in cap toli I in
chestiune : Radolo Thus] di Giovanni" (Spalato, a. 1178) si
ca atare cred ca n'are a face nirric cu Radul, clup5 cum voiu
arath mai jos, vorbind de sufixt,1 itaiian -o/c, In capitolul intitulat Vorsla is he Elemente der lokalen Nomenc'atur der

Norddalmatinischen Inseln" gasim si nume de lo7a'it5ti in -1:

(1) C. preCek, Geschielite der Serben. I. p. 154.

www.dacoromanica.ro

196
i Sista Asupi a acestui din urma
nume C. jire6ek spune: Ob Sisul, Berg in Istrien, dem rumanischen Sprachstamm entstammt, ware es festzustellen". Dar
nume de localitati cu terminatiune romaneasca se intalnesc pe
coasta Dalmatiei !Jana in Friaul : Aus den Ortsnamen mit walachischer Endung die im XII. und XIII. jahrh. auf diesem Gebiete vorkommen, erhellt, dass die slavische Ansiedluhg von
Friaul bis zu den dinarischen Alpen zum Sar-Dach auch dieses

Ogurul, Vtrcul, Baykal, Rectal

Hirtenvolk [Vlahii] vorfand". (1) Intr'un document din 1170-1180

se intalne$te aproape de Tagliamento numele Radii! (ib ).
0 alta serie de nume de persoana in -1, printre care ca-

teva $1 cu tulpina romaneascii, sant acele cunoscute din chri$ovul lui Stefan Du,san publicat de P. B. Hasdeu (2). Aci gsim : Surduld (pam RpacaBinurre

it

pa'roy-ux moy coypAoyny,

Rad Crasavi$te $i varul- sau nepotul sail de frate-Surdul")

Neaguld (111iiroynt.) de mai multe ori, Stanuld (cratoyn%), Wladuld (nnaAoynz), Raiuld Roman (paw% pomank), Opdriltdd (ova-.
pwroynk). In afara de acestea mai avem ; Hraiuld (xpasnk),
Daiuld (Aatonk) de mai multe ori, Dolold (AoloAk), liranuld
xpanoynz), Slaiuld. (craltm%), Ra,suld (painoyn%), Dra juld Maraewe (ApaToym ntpk,unin), Graduld $arbanoviki (rpaAoyn% map-

Printre acestea gasim unele, de$1 nu sant terminate in -1, dar care se dovedesc ca fiind de origipe romana
BauoBitc%).

Milzu Bradeld (nutxo upamnk), Marcu Fectord (ntapKo (1),.iopk),

Mire (nuipi), Bogdea Ursulowki (v.orAi oyproynoBiick) in care
avem un derivat din Ursul; Dragltia.V1altiota (Aparid Bnaxitori.).

Tot in acest chtisov intalnim $1 cateva nume de localitati romane$ti presarate printi e numele romane$ti de persoana : Vlahov grob (Alaimo d/Pioph oy nnaxoBt rpri Marcu Fecior la Mormantul Vlahului), Necalu (Wr (EThTUW'IY. tia tucaToy tia ronoypoyAutioy de la Semeti$te spre campia cea goala Necata), Valea
Rotnand (ponlatc& AontO, Mili,soara (nutninuopa).

In chrisovul lui Stefan Milutin (3) care este $i mai vechiu

(1) Dr. Ludwig v. Thalloczy Illyrisch-Mbanische Forsclzungen 1, 61.
(2) Resturile unei arti de donatiune de la anul 1348, emanata' de la
imperiule sirbesc Dusan si relativ la starea social a Romnilor de peste
Dunare", in Arhiva Istoricd a Ronidniei. Vol. Ill. p 85
(3) 1. Bogdan, Un chrisovut al regelw sdrbesc Stefan Milutin, in
Cony Lit. XXIV. p. 488.

www.dacoromanica.ro

197

(a 1318), printi e locuitorii catunelor daruite manastirii Sf. Stefan din Bafiska gasim nume ca: Micula (11-1110yilk), Ursula'

(oypkcoynk), Radula (ear\ oynk), A'eagula (Ir1.royA6), Bogdfda (norkAoy Ak), Rawla (paloynk.) In, afara de acestea gasim alte nume

care dqi nu sant terminate in -ul, insa fijnd formatiuni romanesti, contribue la dovedirea romanitatii celor sfarsite in -ul

Fistfel avem Machat (Ala./hi:am) cu intelesul pastrat astazi

numai in dialectul meglenoroman de mare", dupa aceea Minula (Amoy ra) nume de femee i ca Inteles opusul lui Macicatil. In dialectele arom. si meglr. nunul are si Intelesul de
mic, care n'a ajuns Inca a fi in varsta, scun d"(1), Bucura
(uoyttopk), Copilu (Hamm). TO in acest hrisov intalnim si un
numar destul de mare de nume terminate in cilo, ca : Bolilo,
Buddo, Bunilo, Neajdo, Raddo, Stando, Stroilo etc. care ar putea fi tot nume romanesti si prin urmare ar fi pentru :
Budila, Bunila etc. cu sufixul slay -.1.1A0 zila, mai ales ca tre-

a din limba slava este anterioara despartirii

cerea 1w o
Flromanilor si Meglenoromanilor de Dacoromani. (2)
Daca vom trece acum la documentele romanesti, vom vedea ca aci numele de persoana in -labunda. lii letopisetul lui
Grigore Ureche intalnim: lancul-vodd ffnd plin de lacomie. (LET.
2opi6 ) Petru vocla daea I-au btut Cretul cu Cgzacii (ib 199 9);
Au ridicat dintre ei pre Lungul domn (ib. 201/1) ; Parvul Parca1

etc. Foarte multe dintre aceste nume sant si

WA -1. Toate aceastea se datoresc sau transcrierii gresite a
copistilor, mai ales ca in aceeasi pagina in care gasim buccal,
dup cateva randuri dam si de knelt (Nulte lucruri spuicate
labul (ib. 204/4%) ;

sau reprezinta forme

cu -1 final cazut, ca la substantivele comune m. articulate. Dar
cele mai rnulte dintre aceste nume de persoana in -1 le gasim
in Sladii si Documente publicate de dl. N. lorga. Aci avem Ra.
faced Iancu-voda in domniea sa ib. 201

27),

dul.(npli Ami na part,oirn IiSoEBONZ in zilele.lui Radul voievod" a.1546)

t-if.1 de ce, aceste doua nume n'au fost insemnate de I. Bog, (1) Nu
dan printre formele romnesti, in articolul despre care este vorba
(2) Trecerea Iui o final in pozitie neaccentuata cljn elementele vectn
bulgare in a este comuna tuturor dialectelor : C7,TO, CIITO. tioyAO, miaTo
7 dr, , megl., ar. suta', sita, clud, ar. i ciadie, balt. In megl. mai avem:
IIOCI1A0

>

could,

orilatAaito > uglindal etc.

www.dacoromanica.ro

198

vol XI, Vladul Vel Legort (a. 1629) V

V, 439 ; Barbul de
442;
Lupul
(a.
1676)
ib. 446 ; Vdlcul Vel
Poiana (a, 1632) :b.
Vornic (a. 1676) it,. -14 ; Ursula (Eu Ursul de Bohotinii) vol
XVI, 100, (acelasi ca in cele douii chrisoave sarbesti), 4lbuld.
(a 1615) ib. 70 Taalal (a. 1682) vol. V 449 ; iVea2u1, Diagal,
Barbal (a. 1682) ib. 451 etc, etc. Dint: e cele cu -1 final cant
sant foarte multe si ele se intrebuinteaza si astazi, incat nu mai
e nevoie a cita din ele.
In fine, nu voiu termin insirarea acestor nume, MI-A a
mentiona, in treacat, sl numele terminat in -1 in una din inscriptiile de pe vasele din tesaurul gasit in 1799, in Sein-Ahrlaks

(comitatul Torontal) si cunoscut subt numele de tesaurul hal

Atila".(1) WA aceast inscriptie in intregime : -J-Bour,7A oco-cxv.
T517) Annotn, (3t.,T2ollA :;coar:ocv.Thyporti. Ikatyn. TaEcni Din aceste
nume, Bourp.% ..:oaitav i potrmou), oc4Trav ar corespunde in romaneste lui Boila lapdog, i Butaul japan. Nu sta in intentiunea mea
de a ma ocupa mai cu deamanuntul de originea acestcx nume ;
insa intru cat s'a constatat ca a -est tesaur e din veacul al
VIII-X, el nu mai poate fi nici al lui Atila si nici a ori-carui

alt Ungur. Prin urmare n'ar fi cu neputinta ca printre numele

de inscriptie, cele doua insemnate de noi sa fie romanesti, iar
ultimul care ne intereseaza, sa fie un nume terminat in -1.
Ce este acest 1 sau -al de la sfarsitul acestor cuvinte 2
Este articolul romnesc, sau reprezinta un sufix slay ?
W4gand, in articolul sau asupra suf. -ulescu (Jahresb. XII,
p. 110.), vede il -ul un suf'x slay ulo .0truns din limba italiaria in limba sarbd si de aici apol raspandit in tOmana si bulgara. Fistfel dansul spune : Radul, das co oft in mittelalterlichen

Urkunden belegt ist, ist also durchaus keine rumanische, sondern eine italo-slavische Bildung. (Der Namentrager braucht
also kein Rumane zu sein, doch kann cr einer sein)" Dupa aceasta, da si un exemplu de un caz paralel de desvoltare a sufixului in chestiune. ilstfel italienescului Dandolo, atestut la Jireek (o. c. p. 75) ii corespunde in sarbeste, bulgareste si romaneste un Radal.
(1) Joseph Hampel, Alterharner friihen Mittelaiters in Ungarn B

11, p. 421.

www.dacoromanica.ro

199

Ceea ce ma faee pe mine sA nu admit pArerea aceasta,

este taptul cA dad inti'adeva.r suf xul -ul atat din romaneste
i din cele douA limbi slave reprezintA pe italienescul
-olo, atunci acest -olo trcbui sA dea _in limba sarba tot -olo,
tar in limba roman sA ft ajuns sag -ula sau, in cazul and ar
fi pAtruns i mai de timptu iu, -ula cu -o final trecut in a, dup
cum am vAzAt mai sus, dar in mci un caz -al. Doar sant atatea
nume de persona in sarbqte, in -ilo, i, in afarA de aceasta,
mai avem l in -olo: Radolo despre care a fost vorba mai sus.
In aceste cuvinte o final n'a amutit Crgar in sufixul de origine
slava -lo, care a servit la formarea participidor in ./a, o final
n'a amutit decat foarte de timpuriu , lar acela care a rAmas
cAci erau douA felu,1 de suf. /o-, -lo (Ilo) i cu care
',Ana all
se deriva cuvintele ca greblo, pometlo si-a pAstrat o final ne-

cat

schimbat I)

Dar in afarA de aceste consideratiuni, cat e, dupa mine

sant hotaritoare in stabilirea originei 1w -al, mai trebute sa
tinem seamA i de faptul cA existenta elementului romanesc
dealungul coastei Marii Adoratice 9 inainte de veacul al X, astAzi este dovedita. In afarA de dovezile istorice care ne vorbesc
lAmurit despre acest fapt, mai yin I unele 'consideratiuni lingvistice. Printre elementele streine de care este impestritat dialectul de ast5zi al Raguzanilor, sant unele cuvinte care, dupA
cum a arAtat P. Budmani in studiul s'au Dubrovaki dijalekat
kako se sada govon (dialectul din Dubrovnik, ap cum se vorbqte acum) (2) nu reprezintA decat torme romane0. Aci reproduc la fel cuvintele relevatemide Budmani

cfaca acitqte fatal

obraz; la c (I a qu eus rom.

kopsa (c'o x a rom, coapsd ital.

f aci es rorn. fatA ital f a ccia

lat ital. la ccio

zamka

coscia), templ-t (tempora rom. tample ital tempia

shjepo oko etc.>

I oate aceite cuvintet pe langA multumea numelor de persoanA de origine tomaneascA din documentele sarbqti citate mai

sus ea: Ulla: Bradel, Alarm Fedor, Macical, Minula, Bucar,

(1) W. Vondrak, Vergleichende Slavische Giammattk. 1, 434-5
(2) Rad jugoslavenske Acadenuje znanosti tutnjetnosti. Vol LXV..
p

152

www.dacoromanica.ro

200

Copil, do edesc c nume ca Surduld, Oparduld, (irsula, cu tulpint roManesti, nu puteau fi fortnatiuni streine de limba romana,
cad le lipsea analogia. in sarbeste, unde se gsesc cele mai vechi
nume cu -ul, nu existau Cuvinte cu acest sufix. Se intelege dar ea
ele se puteau found nurnai in sanul lirnbii romane, cu ajutorul
artrcolului propriu -1 De altfel, despre acest /ucru ne incredinteaza
Novacovici, care sustine Ca din elementul roman din veacul
al XIII, si XIV, contopit cu masa mare slava, n'a mai Camas
astazi decal numai numele de pofsoana, ca o urtna despre existenta lui. Tot Novacovici spune ca chiar dintre numele in -ul
sant foarte multe ca Radul, Stalled Draiul CU tulpina de origine
sleva.1) lar T. Mareti, in studrul sau asupra numelor i prentnnelor
poporale din limba sar1 a. si croata (1) ocupandu-se mai eu de

amanuntul de originea sufixului -ul, -ulo, -ula in sarbeste, dupa

ce ia in considerare l parerile lui Miltlosich in aceasta privinta,
spune ca -a/ nu poate veni din limba slava, de aceea este de crezut
ca sufixul vine din limba romana". (Za to je vjerojatno, da je
taj nastavak prodro iz rurnmiskoga jezjka).(3) lata acum si numete de persoana intalnite in documentele sarbesti l studiate
de autor : Anlul (Novak. -porn ), *Bogul (dedus din derivatul Bogulid atestat in dee".-hris 22), Bratul (dedus din Bralulid in
imenik 27), *Budul (din Buduli6 in acta croat ), Cepul (din Cepulid' in zvanirn 159), Crnul (ca prenume: akad. rjan.), Do-f-ul (In
DeniCid, rje6n.), Draleul (Novak.-pom.), Dra2ul (astazi nurnar ca.
prenume: imenik 58), Dugul (dee -hris. 52). Gradul (in de-6n
Dani616), Hranul (ib ), Vadrul (dedus din JadruliC in acta croat.),
Krecul (cetit in romaneste Cre(ul, de6.-hris. 50), Krslul (iu acta croat.
89), Makul (nume : Vuk-sovjet 142), Markul (in den. Danield), Milul
(astazi nurnai ca prenume : rat 27), Acest nume care deriva din Dumitru astazi se i trebuinteaza si la Arornani prescurtat : Mitu. Mrgul
(desigur din Murgul), pastrat in derivatul Mrgulovid (gem. karl. 98),
Nicul (nurnai ca!nuine, derivat, dup cumVoarte clar se vede, din Niculae: rat 27), A egul (in iNn. Dani616), Pejul (derivat din Petru), in bulg.
1) Archiy f. sly Phil. Vol. XV, p. 100
p. 67.

(2) Rad jugostavenske Akademije znanosti i umjetnosti. Knjiga LXXXII.

(3) lb. p. 127.

www.dacoromanica.ro

201

din Macedonia cunoscut subt forma Peio (in Novak -porn.), Prval (in

Vuk.-sovjet 125), Radul, Rada lo (Novak.-rom.), Rujul (in rjeen

Dani616), Raku/ (Novak.-rom.), Ragul (in rjeen. Danieic.), *Sandal,

dupd autor, refacut din foi ma femenind Sanda (= Roksanda) si

dedus din derivatul Sandulovid. Seca! (Novak.-pom.). Secula (nume bArbdtesc : rat. 44. 250) *Srdul dedus din Srdulovid 51 reprezentAnd, de sigur, un Surdul (astAzi numai ca prenume), Slajul
(in ijen. Daniele), &anal (ib.), Sand (dee. -hris 31) $6epul (derivat din Stefan) in 'Sdepulovid (astAzi la Sarbi), *Vidul din Viduli
(acta croat.), *Vital (derivat din,Vitoinir) in Vitulovid (acta croat.),
Vladul (in rejeen. DaniCi) si Zivul (in rjeenik-Vuk p. 854).
Din cele ce preced rezultA cA sufixul -ul, chiar dupa pArerea
filologilor slavi-, nu este decat articolul propriu din limba aroma*
iar cuvintele ca Miculd, Surduld etc. repi ezint ni5te forme articulate. CI acest -ul ar fi trebuit sA se audd -a/a, in epoca e-

cerii in limbile slave de sud, aceasta nu prezintA mare greutate,

din motivul Ca pe atunci u final nu mai era plenison ci mai mult
soptit, asa cum se aude Inca In dialectul aromAn.Aceste nume formate
din apelative 5i adjective erau so-cotite la inceput ca ni5te porecle 5i
indeplineau rolul unor compliniri pe langA adevaratul nume

propriu, cum ar ii bundoard loan surdul Mai tarziu, determinantul land locul detei minatului, cinn se intAmpla aceasta foarte
des, ele au ajuns nume propii, pAstrAndu-5i articolul. Aceste nurne

articulate cu tulpina de origine roinAnA, la inceput, trebue sA fi

fost numeroase. $i de oare ce intre ele se aflau I nume cu tulpina de origine 51av, acestea au inlesnit intioducerea articolului
romanesc 5i in limbile slave de sud: sAi ba si bulgara, in caie
limbi, -ul final putea fi sirntit foarte usor ca un sufix. Acest sufix
a continuat incA [Ana in vremea noasti A in limba bulgarA. In
limba sArbd nu s'a mai putut pasti:51 din cauza lui -I final, care,
dupA cuin se stie, trebuia sA dispai A. Cu toate acestea, 5i aici
ca 5i in limba bulgat, ii intAlnim numai in liteiatura poporanA.
In colectiunea de poezii populare publicate de Vuk Stefan Karagici1) se afld poezia Radul-beg i bulgarski kralj Sisman (Radul
beg 5i iegele bulgar Si5man), in care se spune cum Radul a fost
chemat din Karavlako" 5i Kaiabogdansko" de cAtre Sisman,
1) Vuk Stef Karagici, Srpske harodnepiesme 11, Biograd. 1895 p 436.

www.dacoromanica.ro

202

ca sa-t -boteze un htu si cum acesta a incercat sad uckl, insa

a tost scapat de 58ibul Radosave. In aceasta poezie se mentioneaza cel putin de vre-o zece ori numele Radul beg. On ()tide
gre-ki govorili da pogubi bega Radul-bega . A'o Manoljo glaki
.

razabrao, Pa podviknu Srba Radosava Te pogubi kralja Sismanina

(El [adic $isrnan] .se duse spund gieceste c s ucld a pe
Radii!. Dar Manole [until dintre cel trei tovarsi at 1w Radul} a

intele si a chernat pe sbul Radosave, care ucise pe regele $15man) intr'o and poezie din aceasi colectiune (p. 512) Intitulata
Zenidha VlaAia Rodula (insurdtoarea Vlahului Radul) pentru care,
la nota, autorul ne spune ca Radul-beg din Muntenia s'a insu-

rat in Muntenegru cu flica lut loan Trnojevi, c aceasta insuratoare se canta si se povesteste in Muntenegru mult mai pe larg
si ca I pare ran ca n'a putut-o obtine intreagal)
intalnim
torma Radul, la vocativ i la nommativ.
0 nag brate, Vlagiu Radule!
0 Trate al nostru Radulel
NeCe snalta konja da odjage
Noia nu v.ea sa descalece
Dok ne vidt, za koga je dala Nita nu vede pentni eine a
venit (p. 514)
La cuvintele mamet sale, Radul se mnie
poruncind miteset
sa se dea jos de pe cal, aceasta ii raspunde;
I

Stapane romne Radule !

Gospodai 1.1 VlaS'iu Radule!

Nu te mama, ca n'ai de ce;

Nu ma your da jos de pe cal
Dok nil ne dag kljuCe od tavnitse. P8n6 nu-mi dal chetle de la
temnita (p. 515)
Ne ljuti se, ne imag se za gto
Ne 6u tebe konja odjahati

Radul, intelegand pi lcina, incepe sa rada cu hohot, dAndu-i che:le,

dup5 care mil easa se da' jos de pe cal.

Grohototn se Radul nasmijao
Dade (iojz kljuCe od tavnitse
Pa je onda konja odojedn ila
dupa cum in literatura populaid bu gara, fantail nu se mhe
buinteazd ca subiect numai subt aceasta form, ci si sub1 ateea
de la vocaltv,, tot asa avem si in sarbqte Radule intiebumtat
ea subject :
1) T j Raduf-bega iz i ravlaske, a ozemo se iz Tsrnegore smovtsom
Ivana Tsrnojevica. U Fsrnoi
g I o
enldbi I plea juipovijech mn o
prostramje, i vrlo nu je 2ao, to p psam mogao dobin citave p;csme po redu.

www.dacoromanica.ro

203

Se manie Vlahil Radul,

Go lu sablju u rukama nosi
Tine' n man sabia goal.
AceastA constructie se explica, desigur din pre deasa intrcbuintare a vocativului si, mat cu seama, din cauza neobicinuintei in
intrebuintarea sufixulut -ul si -le, care se intalneste in sarbeste
ca I in bulgareste, numai la cateva nume proprii de orgine
Naljuti se VlagiCu Rada le,

rotnaneasca.

Dar cum ca intr'adevAr atat in Radul cat si in fantail din

limbile slave de sud (bulg. 5i sarba) avern a face cu cloud nume
de persoanA cutat romanesti, cate s'au putut lAspandi numai in
urma faimei de eroi o acestor douA personagii aceasta se poate
vedea. sl din existenta lui Iankul in poezia populara sarba
I a Sarbi, pentru numele ptoprin loan avem astAzi, ca forme
mtrebuintate in grain! zilnic, Ivan, cel mai vechiu, i Javan.
Acest din urma corespunde propriu zis lui loan st se serbeazA

la 7 lanuarte st. v 0 Jovanu, po boi'dsu danu (de Sfantul Ivan,

dupA CrAciun), pe cand loan la 27 lunie. In afara de aceste douA

mai avem Janko, care nu este acelasi cu loan si lovan. latA ce

ne spune Rje6nik in privinta acestui din urmd: lanko este nume
masc. cate se aude foarte des in pAi tile de miazAnoapte si se
deosebeste de Ivan. S'a format ca demmutiv din Jan cu suf.
-zko, nu tiebue s ne gandim la ung. Janko, Se pomeneste
foarte des in scrierile istorice ca i iii poezia populara in legAtufa
faimosul etou ungur s roman Mum! Sibtanul 5. Iancul
Ungural s lancul von/oda! (in ung. Huniadi lamas)"
Duph cum se vede, chiar numele lanku se ieferA la knelt
Corvin, fiul fiuntasului taran Ionian din I ransilvania Voicul
(omani! De altfel, numele Janhu, la Sarbi, nu se intalneste
numai In pArtile de miazdnoapte, ale Sublet dar i in mai toatA
Macedonia : Poem populara a lut Jurzic' lanko este cunoscuta
si in Macedonia Kopilane Juriiu clanko! Koja ti je golema nevolja" (13diete Juris lancu, Ce nevote mare te munceste). Nu
se stie daca cuvantul este o lot matiune salbeascA, dupa cum se
CLY

1) Janko ime mAko. Osobito po sjevernuern krajevima uje se 6esto,

a Ivan je drugo ime . . . Postale kao derninuttv od Jan nastakom -%ko

Naj 6eAde se u istorin i u narodnijem
ne treba misliti na mag' Janko.
pies,mama pornme gla o\ iii ugarski (rumunskl) junak Sibmantrt tilt
iii

vojevoda Janko"

www.dacoromanica.ro

Ugrin

204

spune in Rje6ruk. Sufixul este de buna seama sIa., insa numele

poate sa fie romanesc. In limba vorbit sarba ca l bulg. ouvntul nu se intrebuinteaza. In bulg, se aude numai loan& i Ian6e,
pe cand, in domeniul Umbel romane hincu (precum si alte nume
propril in -cu. ca Voicu, Vlaicu, etc.) este inti ebuintat peste tot,
la Dacoromani ca l la Aromani. Intl'o poezie pop. saibeasca
gsirn Tintsar Janko od Ohrida grada (Aromanul lancu din orasul Ohrida) cf. Rye` tulc, s Janko. Cu toate acestea, suf. -leo este
foal te productiv- in bulgdreste: Traiko, Petko, Tsvetko, Tsepenko,
etc. si este aproape sigur ca toate numele de persoand in -cu
din limba romana skit imprumuturi vechi din limba slava. [Jude
din aceste nume, cum este lancu, astazi nu se mai pastreaz
in bulgareste. De aceea nu este exclus faptul Ca acest nume
sa fie o forma tiune romaneasca, rnai ales Ca suf. -ko trebue sa
fi devenit productiv si in romaneste.
In ce priveste acum numele romnesc Jancul, acesta exista
0 la Sarbi. Nu I-am putut intlnl in poezia populara sarbeasca
din colectia lui Vuk Stefan Karagi; el insa trebue sa existe,
de oare ce ii Intalnim in documentele vechi slavo-sarbesti: Bysti
bol na SiNnici, cars Nurais i Janskuls i ubijens bysts Janzkuls
(fu razboiu la Sitniti inti e sultanul Murat si lancul si lancul fit
ucis) .5afarik ap. Rjealk. Razbyjens bysis cars Mahorneds' pods
Beogradorns (sic) od Jankula (Sultanul Mahomet fu btut in spre
Belgrad de atre lancul) ib
Duna cum, acum, dm continutul citatelor de mai sus leiese,
c atat in poezia populara bulgard si sat beasca cat sir. in documentele sarbesti, cand intalnim nume ca knurl si Racial avem
a face cu nume romanesti, tot asa si numele citate de Weigand
(o. c.) ca Dragul, Neagul etc, gasite in lucrarea lui Mileti5, Stara beilgarsko naselenie Va severorzto6 na Betlearila (vechea populatiune bulgareasca in Bulgaria de nord-est) trebue considerate

tot romanesti, cu toate c se gasesc in Bulgaria de rasarit si,

dupa Weigand, n'ar fi avut pe unde sa ajunga Vaud acolo. In
veacurile despre care este vorba, nu cred ca Bulgarii de rasarit
sd nu fi venit in contact cu Romanii, cu toate c marea majoritate a acestora ii aveau locuintele mai in spre apus si legturile lor erau tnai sti ans3 cu Bulgarii din Bulgarri apuseana

www.dacoromanica.ro

205

daca inteadevai existenta lor este asigurata numai

pentru Bulgaria de rasa"rit, ele se pot consider ca forme rata-cite din graiul di apus. In orice caz, ele sant prea putine si
intrebuintarea lor in limba bulgara voibit nu este prea obictnuita, iar in sarbeste nu exista deck in poezia populara si in
documente, ca s putem trage concluzium asupra orginii lor, tinand seama numai de regiunea unde se gsesc.
La rigoare,

In gall de acestea si in ce priveste numai numele ce

ne

interezeaz& intalnite in poezia popular& ca nurne de eroi, ele

colincl dintr'o regiune intr' alta. Tsinlsar Marko od Ohrida grada
este cantat aproape de Belgrad. St daca ar fi fost un erou sarb,
tot ar fi fost mai usor de priceput cum ar ft putut ajunge panA
la Belgrad, dar un Aroran, cum erd Mareu din Ohrida! Tot asa
se prezinta sis cazul lin Marko Kralevicht din Perlepe. El este
cantat de o potrivd in Bulgaria, in Serbia si pornenit -de Moxa
i la Rovine.
Desigur ca acei care sant obicinuti sa vada elemente slave
in mice fenomen lingvistic 6are s'ar dovedi acelasi la Romani

ca si la Slavii de sud, nu cu usurinta s'ar putea decide a admite a nume de eroi ca acelea ale lui Jahlutl i Radid, cantati
in poezia populara slavi, ar putea fi de origine romana. i GU
toate acestea, in. afara de dovezile lingvistice care ne vorbese
clar despre orginea acestor nume, mai vine si istoria popoarelor balcanice care ne invata ca, atunci; and lancul Huniadi se
puse in fruntea armatelor ca sa redea Orientul european vechilor stapanitori, faima lui ajunsese nu numai in Bulgaria si
Serbia, dar pan'a la tarmurile Adriei, caci asa se explica cum
printi din vechile familii albaneze ca : Musachi, Ducavi, Topia
etc. cu legendarul Sfanderbeg in frunter se oferisera sa ajute
cu armele In noua cruciada pornit in contra Turcilor.1) Si
chiar folclorul popoarelor balcanice, studiat in mod comparativ,
ne-ar pute da multe lamuriri in chestiunea care ne preocupa,

intru cat am pute da si de alte nurne, in felul celor doua citate mai sus, care ne-ar dovedi cu prisosinta c numele eroilor romani au putut trece I dincolo de Dunate.
1) N lorga, Breve lustoire de l'Albanie et du peuple albanais.
Bucarest, 1919 p 44.

www.dacoromanica.ro

206

Aici ma mai refer Inca la un singur caz

Intr'o poem epica culeasA din apropierea Soho si intitu
lath' Smeirta na Krah Marko t vorvoda Dejana (Moattea lui
Mai ko Krale st voivoda Detana) publicatA in Sbornik (XI, in
partea folclonstica p 28), este vorba de o eroinA care, vazand
jalea de care n era cuprinsa tat a, a plecat in munti, in fruntea
unet cete, ca sa-si razbune patna de lui et Pe drum se opi este in pAdurea apropiatA de la poalele muntilot st o intreabA
sa 1 spuni care i prima de pate asa de tristA Padurea, dupa
ce pi intre alte multe, ii rAspunde ca nu trece zi fai A sa nu
vadA cete de Bulgan incatusati si condust de pagani, spre a
Ii ucist, mat adaoga

Znaete li turska razminja 2

Pommte li turska robija 2

Cunoasteti iazboaele turcesti?

Va reamintiti de robia turLeasca

Nadoidoa Turtst arape,

Porobia Bela Bulganja
Porobia 1 Kara Vlaija,
Porobta 1 Mala SArbija,
I mislea ponatak d idat
1

NavAlira Turci si arapt,

Robira Alba Bulgane,
Robil a st Tara Romaneasca,
Rolm A si Mica Sarbie
Si gAndeau sa meargA mai
de parte

Pa se mina ni ma,u ni mnogu,

Dar nu trecu ruct putin mot

mult,
Razbunti se 14ra Romanija,l)
Se rasLula Romania,
Kara-Vlagka I Kara Bogdanska, Tara romaneasca st 1loldova,
Povede gi Mihail Velezno
Le conduse VItlwiti Vtleazul,
Da odrobat svoi sestn brakja, SA desrobeasca al QA1 frati
st suron,
Da odrobat Bela Bulganja
SA desi obeascA Alba Bulgane
De sigur ca Mehad Vdezno dm aceste versun este acelas

cu Ilihaiu Viteazul Ca faima acestui erou al nostru trecuse cu

mutt hotarele Tarn in Balcant panA in muntit Albantei, in pri
vinta aceasta tot istona ne spune ca, cu prilejul revolutiel dm
Albania, condusA de GAtdan voivoda in 1580, mat multi seft
1) Prin Kara-Romanija cred ca trebue a se inteleaga Romdrua
(Muntenia cu Moldova) dest acest nume, dupa cum se stie, apare abia pe
la inceautul veacului al XIX Intelesul acesta reese si din versul urmator
Kara VlaSka i Kara Bogdaiaska" (propriti 715 Muntenia si Moldova) si care
este o comphnire la Kara-Romanua

www.dacoromanica.ro

207

de triburi albaneze, auzind de faima armelor lui Mihaiu, i se

adresara lui, intocmai dup5 cum cu un veac si mai bine inainte se adresaser5 lui lancul, cu promisiunea ca sa-1 sustin5
in r5zboiul pentru desrobirea crestinAtatii.1)
i dna Albanajii,
aflf.ori in cealaltA extremitate a Macedoniei bulg5resti, n5d5j-

duiau inteo biruinta a eroilor Tomani, ce trebue sa ne inchipuim cA se petrecea in sufletul Bulgarilor si Sarbilor, vecini
de aproape ai Romanilor, asupra c5rora jugul tiraniei turcesh
apAsa si mai mult. licelisi lucru se petrecit si cu Radul, care
pare ar fi idenec cu Radul I., confundat in traditia noastr5 istortc5 cu Negru-voda si cunoscut ca Radul-Negru.
DIA' ce acum santem clarificati asupra originii terminatiunii -id, de la numele de persoana discutate mai sus, intori andu-ne la originea vocativului in -le, trebue sa admitem ca
-el este un vocativ obicinuit in -e, care la inceput se intreb&nta
numai la numele de persoara derivate din apelative, iar mai
tarziu and -1 final de la articol a dispaiut si prin urmare, orice
nume propriu nu se sfarseh in -al, -ule de la vocativ a fost
simtit ca o terminatiune a vocativului aparte si deosebit de
aceea obicinuta in -e. In aceastd calitate -ule s'a intrebuintat
ca o dezinentA a, vocativulut nu numai la numele de. persoan
terminate in u sau consonant5, dar si la toate celelalte nume
masculine sau neutre comune. De aceea cred ca. despartirea
lui -ale s'a intamplat mai ales in acele din dialectele limbii romane, in care articolul enclitic -1 de la substantive incepuse sa
dispara. Acestea ru puteau ft de cat dialectul dacoromn si
meglenoroman, c5ci numai in aceste dou dialecte avem forme
articulate: omu (omu) pentru omul (uomul). De fapt, numai in
aceste dialecte avem ' vocativul omide (uomule). In dialectul
aroma'', in care avem numai omlu din omulu, introducerea lut
:le la vocativ era cu repuitint De aceea socotesc d i unica
forma' aromn dummdzale nu cste 0 creatiune a dialectuiui
arom , ci mai de grab& reprezint una din acele cuvinte comune ale straromanei, dinainte de dispartire, sau si mai concret, un dacoromnism, cal e a patruns numai in epoca din
urma de contact cu restul romanismului si a putut sa se p51) N, Lorga o. C. 54.,

www.dacoromanica.ro

208

streze pn. azi, fr ca sufixul -le s fi putut ajunge productiv,

din motivele expuse mai sus.
In legAtur cu vocativul in -le sta. i originea sufixului
-ulescu(1), pentru care Weigand (o. c. p. 111) crede cA este o
formatiune dupa numele de familii bulgaresti in -uloff: Im
Bulgarischen, wo Radul, Jankul bis auf den heutigen Tag als
Vornamen vorkommen, lautete der Familienname Raduloff, Jankuloff etc, die RumAnen der Walachei haben dementsprechend
RAdulescu, Janculescu etc. gebildet, es handelt sich also nicht
um die artikulierte Form, sondern um die feststehende, schon
frither vom Bulgarischen entliehene Radul? Jankul."
CA formatiumle numelor de famihe in romaneste in -escu(1)
sant de datA recent& se intelege- de la sine ; dar a deduce de
aci cift toate derivatele in -ulescu(1) s'au format in felul suf.
bulgaresc -Wolf, este o eroare. Cele mai multe nume de familie in romaneste, nu sant cele terminate in -ulescu(1), ci cele
in -escu(1). Nume pationimice ca Popestu, Georgescu, Ionescu,
Dumilrescu etc sant cele mai rAspandite. Acest -escu(1) care s'a
adcigat la toate numele proprii terminate intr'o consoand, n'a
intarziat sit se adaoge si la numele terminate in -ul, care reprezintau vechile forme articulate si la care -1 cAzuse, cum se
intamplase i la numele comune
Ceea ce sustine Weigand pentru formatiumle romanesti se
poate aplica asupra numelor bulgaresti i sarbesti in -ulov. In
aceste limbi derivatele in -ulov au pornit la inceput, de la un
nume romanesc terminat in -ul. In bulgAreste, un nume de familie ca Radulov (Raduloff) nu reprezinta' de cat un Rade art.
rom, -ul + suf. bulg. -ov. Derivatul specific bulgdresc si care este
cel mai rspandit in limba bulgara este Rader Tot 4a. Ufl
Iankulov (lankuloff) trebue redus la lanko
-ul
-ov, dci 1
aci derivatul specific bulgAresc este lane'ef. i tot asA si cu
formele sarbesti : Iankulov este lankul
ov care insemnea7A
fiul lui lancul ; Maleag i syni, Jankulov i

Afai ik ap. Rjednik.

DupA studiul citat mai sus al lui T. Mareti, dupA cum

din -ul, prin inlantuire de sufixe s'a format un -ulov, tot asa
din acesta, prin adaosul sufixului -co a rezultat un -uloviO. Ast-

www.dacoromanica.ro

200

fel avem Nirgulovic din Mrgul (Ilurgul), Prvulovi6 din Prvul,

Radulovio din Radul, Sandulovi din Sandul, Seculovt din
Secul, Srdulovi din Srdul (Surdul) astAzi numai ca prenume, Slanulovi din Stanul, Seepulow din S6epul, Viclulovia. din Vidul, Vladulow din Vladul etc. Si tot asa din unirea
Draguli din Dragul, Drakuli
lui -ul cu -16 avem sufixul
(dupA Rjenikul lui Danial vojvoda vlagki") din Dracul, Ma'uIi6 din Matti% Sekuli din Sekul, Vidululi din Vidul etc.1). De

sigur ca nu tot a pot fi socotite l spfixele patronimice sArbesti: -ulin, -dlinIza, -Ada, -uletIC, in care avem Bogulin, Dragulin, Markulin etc ; Radulinka, Draguleta, Draguleti6 etc. Aceste
toate sant formate din -Win, care este de origine roman, afarA
de -ulela care poate fi de origine italian.

Ca sA mA rezum, din cele expuse mai sus am vrait s

stabilesc urmatoarele patru puncte :
1. CA -le de

la vocativ nu poate fi ace14 ca interjec-

tiunea bulgara le, de oare ce, in bulgAreste, ea se intrebuinteazA,

in regul generalA, dupA substantivele femenine i in aceasta functiune o intalmin I in dialectul dacoromAn
dei cdvA mai rar

iar in dialectul arornan peste tot, ca i in bulgareste.

2 CA -le trebue adus in legAtura cu terminatiunea -ul de
la numele de persoan din documentele despre care a fost
vorba, i ch. acest -ul in nici un caz nu pciate fi sufixul italosArb admis de Weigand, ci reprezintA articolul enclitic -1.
3. Ca le reprezinta vocativul normal tocmai al acestor
nume de persoana, de 14 care apoi s'a rAspandit i la celelalte
nume comune terminate in u sau consonantA.
4. CA, in fine, sufixul -ulescu deriv din -ul (articolul
suf. -escu(l) 2)
ornanesc)

2www..1.0

1) Rad, LXXXII, p 127.

2) DupA Imprimarea studiulut de fata, ,clintr'un articol publicat de P.
Skok fn Glasnik XXX, 307 310, aflu c n dnsul sustine origmea rornAnA

a sufixului -u/ in limba snrbo-croat

www.dacoromanica.ro

CAteva _consideratii asupra toponimiet

roma.neti
de V. Bogrea.

In Viata romineasca" din April 1920, p. 274, se exprima

mirai ea, ci numiri geografice rornne$ti dintre cele mai raspandite au ramas pana astazi, in ceeace privete originea lor,
necunoscute, nu numai marelui public, dar chiar specialistilor."
Afirmatia trebuie luata cum grano salis. AdevArul e, c
toponimia romaneasca, daca n'a fost panA acum sistematic explorat5, n'a fost nici cu totul neglijatA de cercetatorii notri.
Asa, lasand la o parte pe cei mai vechi, ca: Hasdeu, Ilelhise-clec, etc. (o schitA bibliografica, v. la Sa'neanu, Istoria Fdologiei,

p. 252, nota 1), si, dintre cei mai noi, pe cei fard chemare (legiune !), am putea pomerd studiile d-lor losif Balan (Numiri de
Caransebes 1898), D. Dan (Din to; onitnia romeineasca),
0. Densusianu (Urine vechi de limbo in toponimie, in Studii
de filologie romnd" pe 1898), Giuglea (in Anuarul de Geografie
i Antrcu ogeografie" pe 1909-10, p. 39 si urm ), N. Iorga
(passim), G. Pascu (in Arhiva" din lai), A Philippide (in
Viata romineascA"), S Puscariu (in Convorbiri literare"), V. Vircol (in Viata nouA").
Dar, chiar dacA constatai ea cifatA ar fi riguros exacta,
cum este, intr'un fel, nu numai pentru toponimia rornAneasca,
ci pentru orirare alta!
explicatia e foarte simpla.
Exceptand categoria, asa de numeroas, a numelor topice
derivate din nurne de persoand (al mosulm" eponim, intemeietor'): $tefarnegi (cf nteani --=*5tef1cani), Mihdileni, Corltem
(I) Din corespondentul ngr rcpco-cyspog, ancien [.= anctre) din village" (Contopoulos), avem n de fam dobrogean Protoghiru (Anatele Dobrogel", I, p 389)
Protosinger, s In j. Prahova (Pow, Statistica reizeplor, p 158 1 -= protosincel (rang bisericesc)

www.dacoromanica.ro

211

(Corlat),Radauti (cf Pi lipaufi

*Filipduti ?), Baddrdi,

etc.,

casul se regdseste, identic, la Greci : (Motisoc, 'A-avoc, etc.') ; la

Slavi: Martinics, Loblcovics, etc., de fapt, plurale ale patronimicelor in -ic, insemnnd : urmasii lui Martin", etc. ; in Nivernais, unde cele mai multe sate poartd numele familiei intemeietoare les Gariots, etc
exceptnd, apoi, numele de-

c,

rivate din .apelative romneVi, care se identified de la sine,

pe cele dei ivate drn apelative strdine (majoritatea, slave)
pentru a cdror identificare e destul sd deschizi pe Miklosich
ad loe. (astfel Tarnatica, Spinoasa",
cf. Teirnova, Campina
,Probotwi = Pobrdteti (sl Pobrato, FArtat", Pobrata), Corestul constitute un
bdta, lapa", Voloval, Bouleni", etc.),
manunLhiu de enigme
Ajutorul, intru deslegarea lor, trebue cdutat in documentele istorice. Acestea oferd adesea forma arhaicd, primordiaV,
sau macar una intermediara, care denunta originea. Mai mult :
fr ele, etimologiile cele mai plausibile in aparenta pot fi, de
fapt, false i, din contra, cu ele, cele mai neverosimile se pot
dovedi juste. Cdteva exemple. Existd, in jud. Vasluiu, numele
si

de loc. Feresti. Care-i -originea lui ? Carnpul ipoteselor e deschis :

fier, fiere, Fierea, Fiera, Herea, ferestr, etc.; documentul insd

(I. Bogdan, Docurnentele lui tefan-cel-Mare, I, 292) inchide
orice controversh, dand forma originard : Feeresti, care indied
eponimul Feer, Feir
ung Fehr, Altm".2
Bala-de-jos,

n. de sat, din jud. Mehedinti, pe care ai fi dispus a o considera ca bala, fiard", ai pe", se reveleazd, in cutare hrisov
de la Mircea-cel-Bdtran (publicat de I. Bogdan, in Analele Academiei RomAne" pe 1908, p. 7), ca Beata, fern. lui bel, bat,
alb" (slay.).
Vocotesti din jud. lai (v Frunzescu, p. 529),
fata cu vocot, furtund, vijelie" (Francu-Candrea, Motti, p. 107)
ar fi greu de explicat sigur, Fara formele primitive : Vcicotesti
atestat intr'un document din 1685 (v. C. Erb.ceanu, Istoria
1) Pentru Nicolina (cartker al lasuluf), cf. si ngr. Ntx6Xtvoc, 1E6Anuariul stiintific" al Univ. din Atena, pe

Xtva, 'IwAvvt.vcc, etc. (v

1915, p. 1 si urm ).

2) Un Ferefti (Fejerfalva) maranluresan, v. la Bunea, Incercare de ist,

Romarutor, ed Acadelniei Romnc, p. 157.

www.dacoromanica.ro

'21J

Mitropoliei Moldovei si Surevel, p- 7), Vacate'', n. de localitate

1AngA

lai (ibid., p. 331), evident dupa mopl" Vacota, de la

yard (cf. Bootd, Calotd, lapotei, etc.; tot asa: Bealotel, Barlzold,
Borbotd, Casota, Cernota, Cosotd, Dracota, Dlobota, Gogota,
Greinot, Habotei, Harrotd, Horhotei, Junotei, Lopotd, Milageanu),
Manot(egi), Momot(estO, Ochiota, Oota, Oprot(escu), Pncotd,
.Plumbotd, Radota, Rascotei, Secotei, Tacotri,
profitam de oca-

sie, pentru a intregi listele date in Neamul romAnesc" din 24

lulie 1916 i 20 April 1917).

Numai en dietionarul geografic intr'o mana. i cu colectiile

de ctocumente In cealalt se poate ajunge la resultate temeinice
in acest domeniu.')

Simon Herta, de la care sA numeti targul Hertal, din

leat 7123 Mart 24", glAsu'qte o insemnare in mss. Acad., no.
4104, f. 39 (dup excerptele d-lui G. T.-Kirileanu), intbrind definitiv originea numelui de or4e1 din jud. Doroboill; cf. Cetalea
Hertii, Movila Hertulut (Ciocoiu, Note la monografia biseri-cilor din jud. Dorohoni, s. a., p. 64); un Hiartea, la 1599, in
N. lorga, Studii si documente, XI, p. 85. (Pentru etimologia
numelui personal inst4i, cf. rom.-dial. kercz, consemnat in
Anonimul BanAtean ca sinonim al lui .homek sonidc, soarece,
si n. d. fam 5oarec).
Numele satului Theinesti, din acelai
judet, ca i al apei care-1 strabate, se lAmurete ca un derivat
din n. de pers. (slay) Liuban, luban, prin intermediarul Llubcineasa, lubOneasa, `atestat in documentele de la Stefan-cel-Mare
(Bogdan, II, 563); cf. Ibriestii Ardealului, ung. Libdnfalva. (Un

Nepoata batrAnului luban, fiica lui

sat lbara, in Tutova)
Andreica Cordaru", pomenita intr'tin document slavon din 1519
(v. Ar,h;va istoricli, 11, p 86), explicA numele altui sat doro1) .Un criteriu dec,jsiv poate fi, uneori, cercetarea la fafa locului" a
elementului topografic: ea aratA, d ex , daca tin nume ca Arinoasa s. Arini
(Antnoasa s Anint.,$) derivA din anna,anind, nisip" (de unde, si renie
arente, pla a", din Pasculescu, Lit, pop. rom, p 374), or: din arin, anin
Ca Suceava are la bas'a pe soc (cf. Son). se dovedeste, nu
aulne"
numai prin arhaicul Sociav(a), ci si prin apelativul suceava, numele I-evil de
lesut" cind e ,,de soc" (Pamfile, Industna casnicei la Ronttni, p. 277).
Cu* cleric (ibid , p 261), de origine turceasca (cuman. sicric, cursor":
Kuun, p, 295), sa nu fie apelatn, ul corespunzdtor numelui din topicul (Dealul) Cinculul (linga ja0 2 Cf. si ung csirikk perdrix'

www.dacoromanica.ro

42i 3

hoian: Corddrenii (dela Ardaru= cordar, arcufex"). Macsut,

Vornic de Boto5ani in 1712, care nu era Grec, Ei Tatar (v.
Papadopol- Ca limah, Note istorice despre orasul Botosani,
p 50), cum 11 aratA insu5i numele(ture. macsud, tint& tel" Calfa,

Dictionnaire frary.as-turc, p.

139,

cf. Marat-Murad), c'arifica

originea Macsutalui botosanean.

Stirca, n. de apA 5i loc din jud,
la5i, e, foat te probabil. Sdrbca = Sarboaica" (cf. Srbte, n. de sat

in Craina; Sdrsca -=*Sdrbsca, Srpska,,sat

i
deal; in j. Dolj,
uncle i Serca =-- Serbea; Srbaca, n. de fent, la lorga, Scr. i ins.,:

I, 246; apoi : Romiinca, Frantusca, Rusca, Sasca, n. de mo5ie

Frunzescu), atestat documentar ca nume al surorii lui Iliron
Barnovschi (v. Arhiva genealogica" a d-Iui Sever Zotta,
II, 35), mai verosimil decat Scripca (cf. Miron Costm, ed.
Ureche, 1, 209).') Pentru forma, cf. Sdcele, Muncel, Tdrsor,

Molceanu = SatOcelo, Targ(u)sor, Moln(l)ceana (dela Malnifa;

cf. Milna, dar 5i sArb. molnica, Betthaus"), poate i Mdrsani
=*Mdrc.sani (dela MrAsa; cf. Vtilsan:..--Vdkson). Numele, fire5te,
nu implicA neapArat o onginA sArbeasca a satului ; cf. totu5i
satele Sdrba, Filosofii, din j. Vabluiu, despre care v. Bogdan, Doc. lui Ste fan-cet-Mare, II, 81, precum i satul te-ucean
Vitorogi, de la un Vilorog=sarb. vitorogti, mit ungewundenen
Hrnern" ( ve,stii din acela5i judet pornesc de un Ivo). SA
adAugim cunoscutfil patronimic Sdrcu (=Srbcu.2). Un n. de fam.
Sarca, la N. lot ga, Privilegbile sangdilor de la Tirga-Ocna, p: 6.
0 altA causA de ratAcire in materie de tOponotnasticii e
tendinta spre arhaisare cu mice pret.
Ba:noasa, d Ex., sat ca oricare altul, din jud. Boto5ani,
trebuie sa-si urce obAr5ia panA la Bisseni: In quibusdam norninibus geographicis Moldaviae Bissenorum memoria adhuc viget,
ita pagus quidam Moldaviae Beznoasa, allus pagus Bezest no1) Viorica nu poate ft cdus fn sprijin, el nerapottAndu-se la vioard,
scripca", ci fund numele plantei, fntrebuintat ca nume de female Fioarea,
Mina, Calomfira, ba chiar Cdnepa (n. alegoric al spanzuratorn"
obisnuit : Vifa Carpentya, de la sl vip,'kuspendat"
intr'o variantft

a baladei Corbea",
cf

sarb. Konop:ia.

Pamfile, Cdntece de taro, p. 28), pentru care

Etnice, ca n de femeie (de botez), nu srnt ceva

la

necibinuit . bulg. Gtircina, lit.. Greaca", apol Englessa, Un,gara, n de

femei din Dalmatia evului medal (Jiree-ek, Die Romanen in den Stddten
Palmatiens, 12 pp. 35 61) etc , cf Roman, Romeo ('lptop.offoc), Francise, etc

www.dacoromanica.ro

214

minatur" (Gza Kuun, Codex Cumanicus, p. LXXVIII), and, Bezeti e

un simplu derivat din Beza, iar BriznoaQa nu e, in realitate,

cleat sl. (rut. s. pol ) beznosy, f5rA nas, carn", ca atAtea alte
Cdrna, s. in j. Tecuciu, Crnvl, s. in j. Neamt, Cdrneeea, s.
in Ardeal, uncle si. Cdrna, CdrnWI.1) Un bazatias, carn", se
afI5, de altfel, intr'un recitativ copildresc: nas bazanas" (Pamfile, Joruri de copli, in Analele Acad. Rorn." pe 1906, p. 366),
precum,- intr'o varianta a aceluiasi recitativ (rev. Ion Creanga"
r e 1914, p. 101), se gAseste i bazaochi (ochi bazaochi"); cf.
acelasi, o. c., Buc. 1909, p. 64 : nasul fdrieinasul" = far'de nas"?
In treaat, amintim ca bezmetic, a c5rui etimologie, datorita
lui Weigand (rut. besmatok, role fArA mata"), ni se pare
neindoioas, se zicea, originar, i la noi in special despre albine : bezmetzeesc roi) farA matca" (Conachi, citat de insusi
Cihac, s. v.), un roiu de albine se invArtia in sbor deasupra
capului sAu si umblau bezmetire de colo pan& (olo, neavAnd

unde s se aseze" (Creanga, Opere complete, ed. I Minerva",

p. 317; cf. Dict Acad., s. v., si M. Costin, ap. KogAln.2, 350 :
,o oaste ce era ca un roiu MI A matcA") i ca acelasi inteles
propriu II intalnim in sArb.bezmatok, Bienenstock ohne Minigin", obezmaticiti se, die Bienenknigin verlieren".
Pipit chiar, a arui etimologie a fost autatA panA in pecenegA (du.pA horda lasy-haban Tomaschek cf kydsz orszdAr
din antecele populare secuiesti Kuun. Additamenta, n. s., p.
alte explicatii, v. la N. A.
3) si "cumanA ($5ineanu),

Bogdan, Orapl Iai, ed

II, p. 13 si urm., care uitA pe Cihac,

s'ar putea sA-si aiba' originea in numele de
persoanA al unui lacu, intemeietor al satului 14i, cum spunea
deja Cantem r, Descrierea Moldovei, ed. Socec, p. 43 un morariu btrAn ban, ai uia it zicea i lassi". De fapt, pol. lag,
lasia, Iasi& inseamnd : jeannot", Ionia" ; cf. pol.-dial. las,
Pentru eponirnul vAcai "
Teufel, Flase" (Berneker, s. v. Ivan).
al lui Bandinus, cf 1(4 purcuta,s din poesia populara (v.

GhibAnescu

1) Interesant. ca MaretiC, inteun studiu asupra numelor propril pubIlcat in Memornle licademiei lugoslave, LXXXI, p. 95, deriv6 pe grnul,
evident om Carnal, din ,palaeosl Rptih, (0-6-pitoc, cut aures amputatde
sunt"

www.dacoromanica.ro

215
N.

lorga, Gesazichte des. rum. Volkes, 1, 179) i sarb. /ago,

,rlacob".

Ceeace cla o deosebita autoritate marturief lui Cantemir

si Bandini e faptul, ca ele se baseaza, de sigur, pe traditia populara.

Aceasta nu insemneaza, totusi, de loc, ca traditia populard trebue urmata in genere si ca, in speta, numele lasului
n'ar putea fi de origine cu mult mai veche,' -- cum e, cu siguranta, casul la altele. Fantashle etimologiei populare", care
din Cernagora Neamtului (Munte negru"), langa Piatra, face
Cer-negura, pretinzand ca cerul e innegurat" inteacolo, cand
sta sa ploaie,. sant prea cunoscute, ca sa nu ne pun& en vide".
De altfel, etimologiile populare" nu sant monopolul poporului
in Pseudokynegetikos" al sau, Odobescu vorbeste de muntele

buzoian Curcubeta asa fel, incat e vddit ca se gandeste la

curcu-

bed, pe cand, din nenorocire, adevaratul etymon al numelui e

prosai,ul bostan". cucurbctd (cf. piscul Cucurbeta din muntii
Bihorului, precum si sinonimele : I igva, munte in j. Buzaa, iar, Ia

Romanii din Banat si Serbia : Tdlva Frdsinelului, etc.)

Un element din cele mai de pret in cercetarile toponomastice sant dubletele (Wand cuvantul in intelesul larg), mai exact :
paralelele toponimice. Cozla, numele de munte din Neamt, trebue comparat cU Cozla, n. de localitate din Ardeal, cu Koz
grad de langd Bisti ita bosniaca, precum si cu acele Cozles seu
tumuli, vulgo Mogda drcti, altissimi et maximi et frequentissimi
maximorum et cruentissimorum, ut plui imi asserunt, ac verisimile rationique consonum videtur, quondam bellorum certissima
signa, seu illustrium virorum sepultura conspiciuntur" (Broniovius, Descriptio Tartarwe, in Scriptores realm Hungaricaram,
1)

Basbazarj, lieu de la residence du prince de Moldavie", din me-

motile lui La Croix, secretarul amhasadei din Constantinopol, 1670-3 (N. lorga,

Acte fi Fragmente, I, 83), e mm curand turc. Bafbazar, Hauptstadt, Ca

pitale", deal Inca un exemplu de acel lashazar, Jaszvasar, atestat mai inteiu
la Schiltberger, in 1424 . Asparseiy" (ed. Langmantel p. 111); cf. Stepanointa (
efanovi'a): Stepanovetia e1 lassi" (Bromovius, loc. infra cit.,
p 2). Pentru Gessmark"
jassmark, v. lorga, Istoria come:1111w rorndnesc, 1, p. 176
Sa adaugam pe forum lassatam" din tratatul de
la Lublau (1412) si pe Baltloilazwar din Reichersdorf (la Paplu, Tesautu

de mon tst.,

III, 138)

www.dacoromanica.ro

216
I, p. 815),

deci, oozla ca apelativ, in felul unui

mowlct, holm,

ddlm, galm, glmie, grain, ddinbt, miigurn, gorgon,ial, impreunA. cu acestea, el trebue raportat la sl. kozln, tap", kozlea,

led", koz, capra" (cr n. de fam. Buznen, idem, Co,sbuc, lit.:

7legenbock'?). Explicatia castig8 in siguranta prin aceast5 comparatie, datorita cAreia numele nu mai apare isolat, ci ca membru
al unei numeroase familii onomastice.
Cordun, numele popular al Bucovinei (despre cestalalt, v
studiul d-lui Nistor), din eordonul militar al anexatorilor", se

asigura prin comparatia cu Cheia Cordunului, numire ce se

cla punctului Cheia, jud. Buzau, din corn. Nehoia5u1, pe unde
raul BuzAu intra din Transilvania in judet", Cordunita, in aceea5i comunk Wand hotar intre ea 51 Chiojdul-din-Basca, Corclunul, sat in jud. Mehedinti, etc. (v. Marele Diet. Geografic):
pretutindeni, ideia de hotar" (cordon grnicerese),
i aiuI ea: Nous avons parcouru ce qu'on appelle, dans le pays, le
Cordon, la route qui conduit a la frontiere; sous le rgime turc,
ii n'y avait qu'un affreux sentier" (A. Bordeaux, La Bosme
populaire, p. 258). Cf in acela5i inteles, de- granita" : bouri
pojuru. .,Printre Arvati [ Croati], in tabAra lui Ipsilante, era
si un pc,pa' grec, ala de care vorbe5te i acuma lumea si-i
zice Popa de la pajurn" (R8dulescu-Codin, Legende, tradilh ,s1
eminiiri isloriee, p. 101) 3)
1) Pentru intelesul de- tumulus", cf. si dr. tumbd din a se da de-a twnlya,
culbuter", cu fr tomber, apoi mr. culutumba, idem, ngr.-dial. xouXoup.ouv;p0, idem (dup.i G Meyer, Ngr. Stud., IV. 39, dinteun it. cutomontare-,
altfel, Xanthoudidic, in 'AO-riva pe 1915, p 153), mr. tumba. tombe(aur, colmite" = lat. tumba, mormnt"
2) Aid se raporta acei Kordany turd si romni, de cari se vorbeste
in scrisoarea Iatineasca din Ungaria (1663), al Carel extras il publica d. N.
lorpa, in Acte i fragmente, I, p. 261.
Kordonstellung" a trupelor e,
de Adel, Incepind de la Adrian, organizatia tipica" a pazei hotarulut

(limes).
3) Arade, n. de movila. in Doll, n'Are a face cu Aradul, de care-1 apropie Hasdeu (Etyrn , Ill, 1449); el e, poate, plur. unui* aradd
ngr api8ez sir'
rand" (acesta insusk, din it arada, ml rada, fr. rale, dupa Triandaphyllidis, Die

Lehnworter der mgr. Vulgarliteratur), care se gaseste in mr. gumarada,

gramada de pietre strnse, stog de pietre stranse intr'un ogor" (Dalametra)

- *.grumaradd, lit : arada (sir) de gramezi de acest soiu" {din "gritin iw
lat. grumuspent tas de terre, petit tertre, petite eminence limite d'un

www.dacoromanica.ro

211
Vdrcierova Mehedintului merge impreunA cu dubletul ei

Vercrorova (cf. Warthalova, inteun doe. din 1475, ap.

Csnki, Magyarorszdg tdrtnelmi Fldraiza, II, p. 71), tar
amndoua" nu se pot despArti de Vdrciorogul din Bihor
rom.
dial. viirciolog, vartejul de apA" (Viciu) = sarb. vrtlog, idem ;
cf. (a umbla) viircrog, repede, sprinten, priceput" (Pamfile,
Stefan-eel-Mare, p. 66) *vartclog? (Ori *vdrfcierog? Cf dubletul latinesc vertex-Vortex, crete t; vartej,. vir"). Numele s'a
dat, In speta, prin alusie la apele Dundrit, intocmai ca in casul
Muntilor Virulni, din preajma Portilor-de Nei, numiti ,a,
pentru cA acolo, in dreptul lor, fiei be i clbcotete apa" (R6clu,
lescu-Codin, o. c., pp 9, 109),
Vir ins4 fi;nd identic.cu
sArb. vir, bulboan'a, vartej"; cf.
viroaga (vsl. virei, lat. vortex),
An Vir, Viru-Ejulur, Moara-dr-la-Vir, in Meglenia (Papahagi,
bAnatean

45, 50, uncle --ji : An Vrdcia), Lacul Virului (jud. Falcul),

etc. (Sinonimul dornei, bolboan, bolboac", din Vkiu, explic
11,

originea numelui topic Dornei; cf arul-Dornei = ung. sar,

Substautia de sufix (-ova
viroagA", Toance, bolboana").
pro-ogo), care nu e fr exemplu in limba noastra (cf dubletul $oviirlov-Sovezrlighid, n de sat, dint] 'un doe. de la Mateiu
Basarab, in Anuarul de Geografie", IV, 59, sau belciuv
belciug,
in Herodot", ed. N. lorga, is. 517, dar mai ales n. de planta

slobonov = sdabeinog: _Pantu, p. 268), s'a fAcut supt influenta

toponimicelor in

-ova, caracteristice i egiunii

respective (cf,

dubletele sarbe0 in -ovo, -ova), mai mult decAt cele in -adia

(cf. Mehadia, Ciocadia, Arnaradra, sArb 5umadia, dumbravf .
bunget, stejdris", Sdrbadia, saybimea").2) Compara si varianta Var
champ", al cSrut derninutiv, grumulus, a dat pe mr. grumur, stag, gra
mada" . ibid; cf. Papahagi, Notite etunologice, p. 24).
Arada se chiam,
de altfel, :it o parte dm satul Albac, dupa pariut cu acelast nume.
lrr legatura cu sinommele de mat sus ale lui cozla", cf. Inca. maglei, gramada
de bulgart de sare", de uncle maglaf (Cf Rev. p. ist., etc., X, p. 523).
I) Mdifoarele, nacazurile, dorurite", chn aceeasi povestue (p 73), e,
probabil : bdifoarele, pl deminutlN ulut de la bam, idem.
4 Despre .1th-ga raspandire a acestui sufix poate da o Wale prezenla
lull in numele Moldovel insest (dup ap , cf. Moldova chn Banat si cea
basarabeana) st in localitatt ca: Blagava, Rahova, Topolova, ba chiar Bacavtna, din Polopones. lin munte Tutov si un sat Tutova exista 0 in Me.
hedinti (v. rrunzescu).

www.dacoromanica.ro

218

rioroaba (Codin, o. c., p 12), explicabila ca ethnologic populara

(cu roaba), daca nu ca un simplu fenomen de disimilatie.

In ce prive5te etymonul veirfcior
-ova, propus de d.
G'uglea (Anuarul cite, II, 207), observam cd el se sprijine, de
fapt, pe existenta prototipului *vtirfciorova, care s'ar fi gAsind
intrun document din A rhivele Statului, dupa o comunicare a
d-lui Nedioglu,

ceeace, dupfi cum mi- a confirm at-o insu5i d. Ne-

dioglu, era o eroare de amintire din partea d.-sale.1

Mehedintt insu5i (cu variantele Meadinli, Miedintt) frebuie
pus in legAtura cu intreaga gi up a sufixului toponimic -int(t) :
'Duneirintu (i n. de vant ; apoi: &Irbil Dunarinti, in N. lorga,
Oltenia in epoca bus Tudor Vludimirescu), Mdrgunnli, Strointi,
Nei.rtnti, Miculintt (cf. Ntcolint, dar 5i fludinti), Gddinti (Vide ?),
Scolnnti (scoabei ?), Serbmti, Berludi, Ciorlinti, uorlinti, Raspoping Butunti, etc. (Pentru Voivodnd,
din rom. Votvod ,
Bintin( 1= Vincentiu P), Belciiint, etc., etc., cu desinenta corespunzatoare ung -encz, v. Dictionarul numirilor de loc. cu poporage romdna din Ungarta de Moldovan 5i Togan; iar, pentru cele
basarabene, v. Pamfile, Tinulal Hohnulut la 1817, p. 29 5i UM.:
Maliqi .= Malinita, etc., cf. Hasdeu, Etym. Magn.,III, col. 2879,

supt Bainti, n. de sat bucovinean) Un Duciirintu, in N -Iorga,

Sufixul acesta lipse5te in
CoreSpondenla lat D. Aman, p. 157.
monografia d-lui Pascu, ca si -lai dintr'un Baldui (cf. Etym. Magn.,
s v., unde nu se exclude identitatea cu Balhuia, baltna, din
care-I derivA si Pascu, prin suf ,uiu), Cateiluitt 1Cataloiu!J

Covarlut, Derehlut, Derlui, Geamartalui, Sartalut, Suhului,Teslui,

Vaslui.

A-est paralelism al dubletelor conduce uneori la resultate

surprinzatoare.
1 Petrovo selo din Craina ar putea aninge, cu bmpul, nu numai.

Petrovo simplu, dupd obiceiu (Giuglea, 1. c., p. 206), ci si : Petrovasela,

ca omonimul sau ardelean (ung. Rouldripetre), tar, cu aniterul etimologiet
Un corespondent pentru Breb (ibid., 1, p
populare, ohm!" Petru-Vasile
45) gasim in Banat : Hodof ( ung. hOdos, loc begat In eastern. Alte
urme de fauna, arhaica sau nu, in toponimie (obisnuit, prin n. de famine).
Collin, n. de sat in Ardeal si de prdu in Doll (,,asin salbatic"), Plotun
(,,sont de cerb" cf Prvescu, Ifora din Cartal, p, 66.: bpinci de plotun"),
Orlea (vultur")', Vrancea (Corbea"), Soco/a (soim"), etc. Pentru montes met" ai documentelor latinesti (Giuglea, p.50), cf. Insusi numele unguresc al Muntemei : HavasalfOld, din !lavas, munte", lit, cu zpacla,"
I

(Schneeberg"), i

alfold, ample,- tare.

www.dacoromanica.ro

219

Pe l'anga (talaul cal e exist in atatea exemplare ardelene,

Romania transearpatina presinta nume top'ce ca ; Hurez (in NOras), Pelo (corn. Suhodol, cf, Caul cunoscut i vr. pele,s; fimbria"),
Hasddu (in comit... Inidoara, ung. Hazsd 6, HosdO), Hoteni (in Ma-

rainurq ung. Holinha), din aeelai radical cu Ho hull basarabean

(cf. Nolen, Hota, Hole = Holinnr, n. sl. de pers., in Dalmatia medievala : liree:.k, lite Romanen in den Studien Dalmatiens, 12, p
73). Orlteiul din Basarabia nu se poate desface, ethnologic,
de Orhelul Bistlitei (N lorga, Istoria Rorninilor prin eallitori,
1,

p. 70, se gandeste, cu drept cuvant, la un apelativ romanesc

provenit din ung. V drhely, loe de cetate"), nici Chi,sindul insui

(dupa Hasdeu, Etym Magn., Ill, 2800, s. v. Bde2, din War.
ke5ene, capel pe moi mant", in Codex Cumanicus, p. 263 : kesen,
fossa, busturn"1) de Chi,stneul arclean, la Unguri : I(isien6 =
POW s Ineul- Ma. (cf. Ineu, ung. Nisjeno, in Bihor ; 1nau, ung.
1#6, in Salagiu ; Inau, ung. UnornezO, in Solnoc-Dobaca).
Putna

bucovineana i,i are inca un pendat" in Putna Caras-Severinului.

Lasarn sa urmeze, la sfa.' 1-0, o mica lista de nume topice

din vechiul Regat, de origine ungureasd: Corod(e,sti) (j Tutova)=
ung. Coroda, spitai",(cf. korhaz); Finta ;= ung. J inta, strmb,
piezi";
Homocia (J. Tecuciii) = ung. homok, nisipite";

Homor (parau in jud. Suceava) = ung. homora 04 gauna" (cf.

Pdngarati (m3nastire,
in jud Neamt) = ung. Pongorcicz (Pan:ratie, Pangrati);
Rama
(lura-Humorului, Homordeid, Omordcea) ,

tot acolo) = ung. rdrd, batlan"2) ;

Urtneni,s (sat,
j. Bacail) = ung. Ormnyes, Armenie (cf. Bdjnegi, s. in

(munte,
in

Gorj, = Bosniacl).
1) Ibtd ,
smonimele . Cugur. fossa" (p 283), taraga, fossa"
(p. 285). - Ottac, onsula" (dud , p. 257), explica pe Otace, dect Ostroave",
cf. ,eghedirz ---- ung. szeged, Insula" (dar si otac, adapost, cort", turcesc,
yr. otace
TdcF,E,4, Herodot", ed lorga, p 4/8)
.

2) Marmadzdu, forma poputarA (in cantece) a numelut Mai matia,

,,MaramurW (cf, Irtata Notid din 1920, p. 171, uncle fluyium e de indreptat. fluvius), ar putea ft reflexul unut Mara-rnezo
Gildul, jn schimh,
are cu sigurang un arhetip romanesc: numele ungwesc, Gyalu, pe cai e-1 reflecta imediat, e. evident, rom Dealu (pron gia/u), lar hiirtile mai vechi,
India de fapt, acolo, un Dealu Mare". adio, Gelu 1

www.dacoromanica.ro

etimologii si notite lexicografice

lapaclai)

Derivarea vechie din lat lapidare a intA"rut indoieli juste

DI. Pqcariu in Etym. Wrterbuch-ul sau scrie sub Nr 936 :

ldpad .. soli lat. lapido
(vgl. dilapido) sein, doch spricht
dagegen ar. aleapida (me aleapida = ich eile)" si pune articolul
in parentezA ; DI Meyer-Liibke Rom. Etym. Wrterb. 4898 pune

un semn de intrebare la derivarea aceasta.

Vocala trupinei se opune derivarii, nu numai in dial. arom.2),
ci I in cel dacor. In textele cele mai vechi gAsim pretutindine
vocala ea (e), v. Cod Vor. si Ps. Sch. ed. Candrea3). Si astazi
se afla vocala tulpinei e, chiar in limba literar. Dintre dialectele
dacoromane, b. o. cel din comuna Marginea (Bucovina-) arata inf. :
j.padd i (prin analogie cu a 3-a pers. a prezentu'ui) mai adese
liapadd; Pr. mild, lepdd4), lepidz, lisapdda: Conj. 3: sa Iktpult.
Avand ill vedere faptul evident ca e este vocala primitiva si

faptul cA cuvAntul are infAtisare curat latina imi permit a propune altA etimologie : *liqtddare, verb derivat dm liquidas.
Ce priveste forretica, schimbarea lui qu in p ar putea provoca, scrupule, deoare.e de altfel schimbarea aceasta se intAmpla

numai inainte de a. Dar chiar daca in realitate pozitia inainte

de a ar fi conditio sine qua non" pentru schimbare, s'ar putea gAsi o explicatie. Cad cum s'a si observat putinele cazuri
1) Dlui Prof S. Puscarm exprun multumit'd cordiala yentru unele indicaguni si observatium care mi-au fost de mare folos in timpul acesta
and. in CernAuh e aproape imposibil de a-si procura operele necesare.

Aliptdart, aleapid (Dalametra), me aleapid (Papahagi).

3) leapildu-me,leapezi,leapetdd; Conj se leapede; A pret lepddaft

2)

etc.

4) cu t franscriu un suner Intermediat intre

literare,

www.dacoromanica.ro

d(

I,b

v1

a al lunbel

221

cart au qu "7 p concordAnd in mod izbitor cu cazurile sardice.1)

Concordarea aceasta ne arat ca schimbarea iceasta trebue sa
fie foarte veche i sa aib rAddcinele sale .cumva in limba latin5
Ei bine, existnd la inceput sentimentul conexului adjectivului
liquidus cu verbul liquare, care s'a pAstrat pe mare intindere in
limbile romanice (v.. Meyer-Lake, Rom. Etym. Wrterb. 5076)
i in verbul liquare qu se gasea in majoritatea preponderenta a
tocmais conexul cu limba sardica relativ
formelor inainte de a

la schimbarea lui qu 7 p e un sprijin puternic al etimologiei

propuse de mine, cAci tocmai liquidus sunA in log. veche liliidu (Meyer-Labke, Rom. Etym. WOrterb. 5077).
Relativ la sens, u n derivat liquidare din liquidus trebue
sA fi avut la inceput aproape sensul pe care-I are verbul latin
fundere : a face fluid, a topi, a vArsa, a turna
un uz, care
se gasete Inca in proverbul citat de Dame: Apa limpede pdmi
nu vet veded, cea turbure n'o lepcidd. Desvoltarea de apoi se
face intr'un mod analog celei pe care o putem constata la lat.
fundere. Dela corpurile lichide trece expresia la corpurile var.toase2) i se ImpreunA cu reprezentatiunea cA micarea aceea
se face prin initiativa subiectului i cu o silint mai mult sau
mai putin mare, mai intdiu pentru a se desface de obiect
(sensul obicinuit al cuvntului daco-roman, german wegwerfen") apoi i pentru a-1 transport in alt loc (werfen", aroman). Deci la sensul de a arunca, a azvArli" exact de a se coinpara cu tela fundere, sagittam fundere din limba latinA ; intrebuintat reflexly a se arunca, a se precipita" (aromn), comp.
lat. plenis se portis fundere.
Analoglile acestea produc impresia cA in timpurile strAvechi liquidare a luat rocul verbului fundere, inainte de ce Inui
a fost inlocuit prin topi i alte cuvinte in sensul sAu obicinuir
1) aqua: rom. apd, log. abba; equa iom. eapd, log. ebba ; quattuor : rom. patru, log. battoro. Mai departe comp., pentru gu, lingua : rom.

limbd, log. limba Comp. Candra-Hecht, Les lments latins de la 1. roumaine

38, Barton, Misc Horns 903, Pucariu, Probleme noti II, (Cony. lit XL1V,
vol. II) pag 527 ur Meyer-Ltibke Mitl. R. inst. I, 12.
2) Insemnarea a slobozi din mAna'" se gAsote in dialecte. La Marginea nu se cunoWe incA pentru liapada sensul arunc.1" (nwegwerfen"),
ci numai acela de a slobozi din mAna" (,,auslassen"). Comp. comas, habenas fundere.

www.dacoromanica.ro

222.

pAstrAndu-si numai unele insemnAri derivate sau restranse.

Ldpeidd se aflA l pentru o restrictiune a insemn6rii de tot
specialA, care repet in mod curios un sens analog al ver-

bului fundere. Precum limba latind intrebuinteazd fundere

sensul de nasci" (quenz Maia fudil) a se gAseste

in
leipeidd

in sensul de a produce o fiintA, ce-i drept,su specializar ea probabil ulterioark; : a riaste rrea timpuriU1)

2. rbd.
Mi-e cunoscut numai o incercare de a expficd romanescui
rabdd. Cthac, in dictionarul sAu etimologic 1, 224,
deriv5,
indoindu-se, de la reobdurare. CuvAntui acesta tm-i dovedit in
J

literatura latin5, dar formarea sa ca intensiv sau iterativ de

la obdurare" se pricepe usor. In ce priveste sensul, etimologia

lui Cihac e de tot acceptabilk dar cu privire la fonetich

e
imposibilA. Vocala silabei celei dintdiu care nu se explica prm

reobdurare, s'ar pute, poate, explicA dad presupunem ca reob-

durare, in urma unei schimbari a prefixului, a fost inlocuit

prin reabdurare, asa p-ecum verbal sirnplu e popular numai in
forme care se derivrt de la abdurare (vezi Meyer Lithke Rom
Etym. Wrterb. 6011). Dar e depin enigmatic ce s'a int tmplat cu silaba -ur-, care in mul e forme ale verbu ii latin e ch.ar
accentuatA. Din cauza aceasta mci di. Puscariu nici dl. Meyer
Lithke- n'au luat in considerare etimologia aceasta; iar di T ktin
in Rum. Elementarbuch p. 226 pune lAnga ea semnul intrebliai,
Etimologia adevAratA imi pare c e rigidare, san mai b ne
rigdare, care e un derivat al lat. vulg. *rigdus. Prrvitor lajo lelicA, e de observat cA schimba -ea gruper-gd ii bd corespunde
prects schimbaTii lui ci in pi; i rabdd ar Ti s ngura Oda pentru
aceasta. Dialectul arornAn are vd-): Sau grupa ra A bd s'a inlocuit prin cea uzuald vd (b. o. avdu, alavdu, 7 ravda) sau dacA
teoria este just5, conform careia schimba ea lui c d'n ci in p
1) Tot astfel se spune, vorbind de vaci

alte dtbitoace, in diale-

etele germane din Bucovina, probabii influentat de exemplul romAnesc, schut-

ten" in sensul nasterit unui vitel etc

2) Artvdare (Dalametra, Diet. Mac.-Rom. p 25), ardvdare, rdvdare

(Papahagi, Basme AromAne 533, 689), aravdare (Weigand, die Arom. 293, 294).

www.dacoromanica.ro

223

trecut prin spirant41), pentru nexul sonor corespunzator s'a

pdstrat stadiul cel mai vechiu.

:a

pe care pare a vocala trupinei le arata, sant

numai aparente, a in formele la care trupina e accentuatd, eviDificulttile,

dent, nu-i primitiv.2) Textele cele mai vechi, Cod. Vor. si Psalt.

Sch. ne arat pretutindene e i ea supt accent; i in pozitia protonicd se afla de celes mai multe on e. In redactrile diferite
ale Pialtirii Scheiane 3) se af a numai 4 exemple pentru
neaccentuat. Odata reibdat, odata substantivul rethdarea, de 2 ori
adjectivul tabdatoriu. Conform regulei formulate de dl. Pucariu
despre tratarea vocalelor e i I dupa r4).s'ar astepta rabd,
rabzt, rabda, sa rabde, a rabda Formele rabd, rabzi ar N analogice dupa a 3-a persoand. Formele c i e 1 ea in textele cele
mai vechi s'ar con orda cu formele ride i reu care nu arata
mfluenta lui r. Cred, deviind in punctnl ac sta d di. Puscariu,
ca in formele ac lea s'a pastrat, cel putin in p rte, un st diu
mai ye hiu.5) Si astaz' afldm in Moldova scrierea cu e: rebdd,
rebdare (de pilda in Di tionarul lui NAdejde, din care se citeaza
si mai jos). In dialdctul din Marginea conjunctivul sd reabdi e
mai uzual decat sd rcibdi; 6omp. din ari. a 3a pers. ura5tt.
Personele I taia si a doua se pron Inta co o rabd, intocmai precum ne astep "rn, rabdzi; pers. a treia rdbdd, inf ntivul a rabd).
rig d 17, e al c hapax legomenon" in Epistolele lui
Seneca 71 intr'un pasa', unde bine e n oral se aseamdna cu o
rigla care nu sufere nici-o in-ovoiare. Locul suna dupd editia
I

1) Puscariu, Cony Lit. XL1V, 536 s. u.

2) Cf. s' 0. Den us nu, Hist. langue roum. II, 82, care de asemenea,spune ca e t e ue sa fie vocala prinittiva Si declarA ehmologia cul
tului necun s ut (Nota a corectura).
3) Edi,ia dlui Candrea. II, p. 469
4) Cony. lit. XXXIX, 3 4; extr. 22.

5) Am tin res'a CA frumoasa ratio" pe care dl P iscariu a aflat-o

pentru a din e, 51 I d n I dupa r nu are valoare nemargintta, cel puhn cu
privire la di lect I daco-roman, ci este valabtla numai pentru poziha tare.

pozihe moa e (Ina' te de e,'i) ar ft avut loc aceeasl tratare ca si

dupa celelalte consonante: rea, rele, rece (din reace), rem ar Ii formele
'corecte' rd./ ar f analogic. Totust a devtd prea tare daca as fratd chestia
aceasta in amAnunte Aici e vorba numar de-a- arAtA c reibdd Elva la inIn

ceput vocala e.

6) Vezi i formele citate spre sfAriitul articolului radd in Rum,

odeutsch Warterb. de Tiktin.

www.dacoromanica.ro

224

lui 0. Hense: rigidari, quid amplius udendi potest? Pasajur nuf

pare de tot clar din punctul de vedere critic; unul din editori
Il Indreapti intemeindu-se pe manusc. V: rigidari quidem am plias potest, intendi non potest. Dar partea cea dintaiu nu se po-triveste bine in context .1.i s'a exprimat banuieala dad nu trebue sh presupunem o deteriorare i mai mare, cam a0.
rigida res quid amplius intendi potest 2 sau ceva la fel.
Daca rigidare este de pastrat in acest unic loc sau ba,
cuvantul acesta e un derivat uor de priceput, care ar trebui

sa insemne mai intaiu a face rigid", in intrebuintarea pasivA

sau neutrala a se face rigid, a fi rigid" a nu suferi schimbari prin influentarile omenesti

sau

Aceasta trece uor la semnificatiunea:

contrarietatile externe;
a perststd, persevera),
insemnarii a suferit-o

0 deplasare de tot analoga a

durare din durus tare, vartos" Inca in epoca latinA; Nadejdetraduce nequeo durare in aedibus cu nu pot rebd, sta in case,.
durate cu suferiti cu rebdai e"; comp. durer frantuzesc, indurd rumAnesc etc.
rcibdei.

Cernauti.

E. Herzog,
11.1*

anchitt
Inteo nuvela, Cucoana Raluca", de scriitorul bucovinesnr
Em. Grigorovitza, publicatA in Noua revistci romeinci (anul I p. 67)
se gasete cuvantul anchiras, care mi se liar.ea atat de neobicintut incat m'am sfiit sa-1 primesc in gibConarul Academiei,

presupunand c e tiparit gresit. De fapt avem a face cu o grepia' de tipar, in loc de anchiras, precum It gas;rri tiparit corect
la pag. 164 a volumului Chipuri i graiuri din Bucovina 'al aceluiai autor, in fraza : "lucrurile
aduse din targ aezandu-le
cu ingrijire Inteun anchira de langa odaia cea mare."
1) Insemnarea aceasta se gaseste adeseori in limba veche. Dame
citeaza b. o. din Miron Costin: N'au putut roThder Lept fiird anturt. De
altfel se gaseste Inca acuma, in intrebuinfarea reflexiva, rn un asemenea
sens nu cred c s'au rdbdat sd
fi osptat (citat de I me le doutequ'elle alt resit a les croquer").

www.dacoromanica.ro

225

Intelesul e eel de camaruta" si cuvantul e un diminutiv

din amkiro,care nu stiu daca es sl el intrebuintat, dar care este
rutenescul alkir Nebenstube". Schimbarea lui 1 in ii se g6sqte incidental si in alte exemple, precum coldcar i condcar,
..alde i ande, scordoled i scordoned,.zarzal, zarzdr i zarzdn,
acesta din urma aratand calea de asimilare (*arcIur) i disimilare (anchir) pe care a putut-o urma sl. cuvntuf cu care ne
-ocupam.

alunita
Intelesul de grain de beaut, envie" pe care acest cuwant il are, ca si variantele aluned i alumcd, in limba romana,
,I-arn considerat ca un inteles figurat al diminutivului alunica

petite noisette" (Dic(ionarul Academiei). Se pare ins& Ca avem

a face cu o etimologie popular. In limba bulgareasca lanica

care e un diminutiv din land lune; grain de beaute

insem-

ineaza 'pis' ruie '(Berneker, SI. Wb p. 745), ca O. alunelele (plur.

WI aluned sau alumcd) in unele regiuni romanesti (cf. Dice.
Acad.) Este probabil ca acest. cuvant bulgaresc pAtrunzand in
limba romana sa" fi fost apropriat imediat, prin etimologie popuJar, de -alunifd, diminutivul lui alund *I s fi atras dup. sine
...si diminutivele aluned i alunicii,
beleazn A

Dictionarul Academiei am pr-esupus, spre a explica

cest cuvnt, un tip slay *lielina, din blg semn", comparndul cu bulg. belika ,,semn". Un astfel de tip nu e ins
probabil si nici comparatia cu rus. blizna pat alba", facuta
acolo, nu ne duce la adeviirata etimologie. Mai de graba avem
a face cu un cuvant slay reprezentat prin rutenescul blyzna
rand, cicatrice", despre care e a se consulta Berneker, Slay.
In

etym. Worlerb. 61. E posibil ca asupra formei cuvntului romanese s fi avut vreo influenta $ i cuvanful beled, cf. exemplul
citat in Dict. Acad. Nu-ti rupe bubulita ata, c'ai sd-ti fad o beJeazna ! (priceput ca :., at s dai de belea).

cargini
In Voila, in jud Pagaras, cardmi se nurnesc cele dotal
rude paralele de la scara, in care sant bgati fu5teii" (Viciu,
(ilosar s. v.), deci partea aceea a unei scari care se numqte de
,nbiceiu drugii scarii (ef. Pamfile, Indust/la casmcd, p. 156.)

www.dacoromanica.ro

226

Cuvantul aceste corespunde exact, ca forma, latinesculd

calann. Cuvantul calanzus, pastrat in toate limbile romanice
(cf. Meyer-Liibke, Rom. Wb. nr. 1485), inseamna in latineste
'trestle', apoi 'diferite obiecte de trestie sau de forma trestiei',.
dar i 'harac' sau 'prajina', intrebuintata ca masuratoare, ca
semnal sau ca indicator la drumuri. Drugii scarii fiind fcuti
din niste prajini, de cele mai mike ori rotunder e posibU ca in
limba noastra cuvantul sa se fi specializat in aeest sens.
contenl.
In Convorbiri liberare XIII 603 si 607 am dat o noua
explicare etimologica vorbelor conieni i intritmd.. De care ce
acolo:nu aveam ocazia de a motiva aceste etimologii, o voiu face,
la acest loc.
Cuvantul conteni e dc origine romane. lisupra aeestui
punct nu poate exista indoiala, cad in Codicele Voronetean si
in t'saltirea 5cheiena apare cu n rotacizat, (cf. glosarele la
editiile Sbiera si Candrea). De aceea trebue inlaturata de la
inceput deriVarea lui conteni din )2.:Igrec, v.ovscd.vw "raccourcir",
m.-grec. zotcwiivi, v.vrct:vevi etc., diminuere etc. (Cihac, U, 651).
Asernanarea de sens i de forma au facut pe cei dinti eti-

mologisti romani, pe autorii Lexiconului de Buda, sa-1 apropie

de lat. continPre; etimologia aceasta a devenit mai apoi curenta
i va fi reprodusa, pe cat
i. ea a fost adoptata de Tiktin
se pare, si de Candrea-Densusianu in Diccionarul lor etimologic,
cad la pag. 60 cetim : conleni, v. tined".

Daca facem abstractie deocamdatd de sens si ne oprim

numai la forma cuvantului, vedem ca piedecile care se opun
acestei etimologii sant mai mari decat s'ar pared la intaia vedere. Scrupulul exprirnat de Tiktin : nur die Erhaltung des a
knnte Bedenken erregen", nu e piedeca cea mai mare, deoarece
stim cafoi ma mai veche a cuvantului era cunien1 i deoarece
avern, precum arata mnsui, i alte cazuri de cu- 7 co-. Mai
gray este motivul pentru care Cihac n'a primit etimologia aceasta : le mot roum. fie \tient pas direct. du lat., comme on le
pretend ; fat. conlinere aurait dil donner cOnee. Intradevar, este

mai pulin deck probabil ca un verb compus cu tenere sa se

www.dacoromanica.ro

227

departeze atat de mult de primi'ivul sat' incht sa disparA orice

analogie formal intre ele. $tim, dimpotriva, ca tendinta limbilor romanice este de a restabili aproprierea intre verbul cornpus i intre primitivul lui, and aceasta apArea tulburata din
cauza legilor accentului, astfel, ca sa nu citam decal un cai
foarte apropiat, lat. attineo o fost refAcut in *ata neo > rom.
atin. Pe de alt parte insa pastrarea lui ri inainte de t e dea.dreptul potrivnica acelei legi fonologice a limbii romne, care
ne invata ca prefixul con- (com-) a p6strat pe n (m) numai cand
era accentuat cOn-gyro 7 incdnjur, cOmparo 7 cOmptir, 1-a
pierdut insa totdeauna cand accentul ei A pe verb: *contremula
7 cutrmur, contribulo > cutrier.9 In continere ins& accentul
urma totdeauna dupa nt. Cihac avea deci dreptate sa se indoiasca de etimologia contlneo, cai e ar fi dat *cuein sau *cutiu.
Dar mai e 51 alta piedeca, schimbarea conjugaiii. lnainte
de toate trebue sa constatam cA nu avem a face cu o trecere
de la conjugarea II la IV, precum s'ar parea, ci cu schimbarea
conjugarii II in conj. I. Forma cea veche a lui conteni era
-cuntind. Aceasta exista in Banat (cuncind
i incunczna). Este
singui a forma cunoscuta la Aromani (acumund) i ea se ga-

sete destul de raspandita

la Dacoromani : o atesta Tiktin

din jipescu, o mai gAsim in Glosai ul lui Boceanu, la RaduleseuCodin (Ingerul p. 169), in Materialuri folcloristice p. 159 (dm
Teleorman), in Croruca lui Zilot RomAnul p. 335, *1 nu-a lost
comunicata din Sacele, Lana Bravv (contend) i din Oravita.
in Banat (cuncind i incuncind). Avem deci a face cu unul
dintre multele cazuri de trecere de la conj.
la conj.
IVz). Cum s'ar explica insa trecerea lui conlwere de la
1

1) Cf. in urma P. Haas, in Anuarul .lut Weigand XXIXXV p.

55, unde se presupune o accentuare cOntineo spre a se salva regula fonetica
2) Exemplele sant foarte numeroase. Iata cateva dintre cuvintele Incepatoare cu a : aciva
aciuil, + adaposta
adapost,
adevard
adeveri (insa adevarat), adumbra 7 adumbr1, adamna
ademeni, alma
aluri, amuld
arnutl etc etc. Aromanii conjuga chiar : acredzu, atoi .
acrii, part. acrat si acrit, inf. acrare si acrire etc. Schimbul acestor dou
conjugari e explicabil, daca ne dam seama ca amndouil servesc de o potriva
de a forma verbe noua din substantive, adjective si adverbe. De oare-ce

insa In limba romana au karat cu timpul foarte multe vorbe streine, mai
ales slave, care mai toate primira terminatiunea -esc, -ire, don IV devent
cea mai numeroasa si atrase foarte multe verbe de cony I. Si cazuri ca
ajutora ( *adjutulare), care deveni sinomm cu ajutort (derivat din ajutor)
au precipitat de sigur acest proces de substituire a verbelor fn are prin
verbe in -ire,

www.dacoromanica.ro

228

conjugarea

11

la

conjugarea

1,

and

astfel

de

sclutn-

bare de conjugare, in cateva cazuri izolate, are totdeauna c,

cauza formala in limba romana i uu se poate atesta nici in
limba poporului i oman? Cu atat mai putin era probabila aceasta schimbare, cu cat tenere trebuia sa o opreasd, chiar dad
tendinta schimbului de conjugare ar fi existat.
Vom parasi deci etimologia contwere, cu toati apropietea
de sens ce o ofera cu conteni & dupa Le tirtt ca. forma veche
a cuvantului era cantina, vom propune etimologia *cunctino, -are.
Reflexele grupei lid sant aceleai ca in *franctus 7 /rant UP
de aromanescul framt. CAt despre sufix, el e. iterativul -ino,
care in latina vulgara avea raspandire mai mare cleat s'ar
!Area din exemplele citate de Meyer-Liibke, Rom. Gramm. IL
585, cf. sufraginare (Archly f. lat. Lex. IX. 430), *derapinare
(rom. dertipana), mkginare (rom. legana), *ntisctnare (alaturi de
dial. itaL (Arpino) 7 smcOgna (Armisculare i *miscitare)

chiv2o Glo Il. XIII, 308), *vocinctre (alaturi de vocitare) > sard
log. abboghinare, camo. abboilnat, cf. i rom. clti: clillina etc.,
ital. scassinare (scassare), sciorinare (fata de exaurare latin), sard.
sass. tuzzina (alaturi de tuzzi < torquere), etc. In cele mai

multe din aceste derivate vechi intelesul iterativ s'a pierdut i

verbul In -ino are sensul primitivului sau latinesc.
Trecand acum la partea semantica, vom vedea ca intelesurile cuvantului romnesc se potrivesc cu mult mai bine cu
candor decat cu contineo, care insemna a continea."
Intr'adevar, latinescul cunetart
e atestat i forma critictare
exprima ideea Intreruperii unei mi*cari sau a unei actiuni incepute. Cand subiectul este omul, curmarea unei miscan sau a unei actiuni, devine, pentru cel ce-I vede sau il observ6, sau o oprire", o incetare" sau face impresia unei
vvdiri, codiri, pregetari." Georges il traduce in nerntete prin
In der Bewegung nicht vorwarts gehen wollen, zurtickbleiben,
an sich halten" citand exemplul : tit custos neque tardiores
[oyes], durn cunctantur ( and se opresc pe loc *i Camtin
deci in urma celorlalte oi din turma, care continua mivarea),
neque agiles, dum procurrunt, separari a ceteris sinat. Cele
mai multe ekemple sant insa pentru intelesul de im Handeln

www.dacoromanica.ro

229

rziigern, zaudern" : sedendo et cunctando bellum gerebat.

In

acest inteles de obiceiu il gasim in tovArsia altor verbe inru

chte ca sens : cunctari et cessare, ettrictari et tergiversari, etc.
Fata de Georges il pun pe lordache Golescu, care pe contenesc
romnesc il considerA sinonim cu ostoi, incetcl, precurma irl
explicA (in Dictionarul sAu manuscris) prin stau din lucru, din
vorb, adica nu mai lucrez, nu mai vorbesc."
Pentru explicarea sensurilor romAnesti avem sA pornim
de la functiunea intransitiva" a verbului. Abia dup-ce conteni
a devenit sinonim cu opri", a imprumutat de la acesta nu
numai unele intelesuri speciale, ci si intrebuintarea in functiune reflexivA 51 transitiv5
Din ideea intreruperii miscarii incepute" se explicA cea
de incetare a unei miscari incepute" si apoi cea de incetare",
pe care o intdlnim mai ales cAnd e vorba de ploaie, vAnt etc.

sau cea de stare pe Joe, oprire" cand e vorba de fiinte in

miscare. Cand "oorirea" este identicA cu intreruperea unei Caltorii incepute, atunci verbul poate exprimA ideea manerii
-peste noapte" sau adapostirii intr'un loc pentru un timp scurt".
Ca si aproape-sinonimul sdu curma.", conteni se intrebuinteath cu deosebire in forma negat.v5 : necontemt =--- necurmat, WA incetare. 0 lupta necontetutd (Sbiera Povesti 315) este
deci o luptA -ce se cla WA ca sA se admitA pauze, o durere
necontemta e WA' incetare, o durere care nu-ti clA p5s, care nu
te sl5beste. De aici apoi, cAnd e vorba de boale, sensul a (nu)
p5sui, a (nu) slab1".
CAteva exemple vor ilustr toate aceste intelesuri, care
trec fireste unul intr'altul:
,,A sta pe loc, a se opri (din mers)" : Sared ici, sared colea,
.
Taman ca o pdsarea Piina'n codru
Sapte dealuli ,si-o vcilcea.
nu-a juneed, fa in loc ca-mi contened (= ajunsa in codru se opri de
de odat5) ,i din guru ca-mi ziced . . (Materialurt folcloristice
I. 157). Transitiv (= factitiv). A opri, a face sa opreascA, a retine de la ceva, a face sa inceteze (sangele)" Stefan-voda cii-me

vened, Calu-n loc ca-mi contind. Si din gura ca-mi ziced. . , (eb
159). lard Svantul, confound cat bland grow duhurile necurate,
au tanaiduit pre acei nebiruiti. (Dosofteiil, Viata sf. 129 31 ). Din

www.dacoromanica.ro

230

Oravita, in Banat am exemplul: Noi l-am mai cunctnal calm,

cd de nu, el a-r ft fticut de mull proces, ca stilt scoald dreptul.
Dr. A. Coca tare-mi tomunica exemplul, traduce pe cuncina cu
germ. zurtickhalten". Aromaneste: yaturu. . n'-acumtitta san.

dzile = doctorul imi opri sangele (Boiadji, ap. Tiktin). Reflextv.

A se opri". S'au contenit de a rade

(Sbtera, Povegi 178).

Foarte obicinuit In aromanete: Azboard, azboard pisti munti

-pisti amdri si veade di departe cula auylui. Sidza putan pi un

munte, ca s-dtscurmil, st de-Me) apoaett atmlla arearttle, azboara
.,si s-actuntind. (=se oprete un moment) tray pi k'tpita di odd.
(Papahagi, Basme 143/35).
A inceta, a se opri". Contemse focal. . . Conteni vantul ;sr
marea. (Tetraevangelul lut Radu din Manicestt, ed. Gaster 212).
Canii nu mai conteneau din Idtrat (Sandu-Aldea, Sumandl. VI,
1074), sau Mt mat conteneau ca ldtratul sau (de) a laird (exemple
pentru aceste constructli la Tiktin). In constructia din urma
intalsi in latineste cunctart se putea construi cu infinitiyul
nim 1 compusul inconteql la lenachita Vacrescu: Curgerea
am/or nu incontenesc de a sclumbd ;st a preface pururea pru-inile vteln (ap. Odobescu, Scrtert 1, 273). Aromanqte. Cum de
nu-ft acumptinct boatea (Balamace).
Reflexiy. P1 se opri, a
incet". Deca vadzura muasul. . , cuntertra-se ceta ce batedPavelu (Codtcele Voronefean 34 6; in Noul Testament de Balgrad:
incetar6 de-a baterea pre Pavel). Aromanete: lo am un
eiriu le ytyntli eiiea purl di pane mica fara s-aramana (Papa-

Basme 493133) = am o Jima' care manan:a doudzeci

de cuptoare de pane fara sa se opreasca (= pe nerasuflate,
fara intrerupere) A pasui, a da pace". Transitiv, intr'un deshagi,

cantec, despre o boala: Su nit-I slabesti, su tnt-I conteneslt. (Pasculescu, Lit pop. 134, 148).
A se adaposti". Reflexly. AromaneVe. Attlyts(ra l'-acl'und
.su se-acumpund = yralitoarea ii chema sa se adaposteaSca
(Papahagi, Basme 52 8).
.
Sensul ,,a ovai, a se codi, a pregeta, a sta in cumpana",
care predomina in latine*te, se gasete mai rar la noi. Totusi
II are buna-oarA Miron Costan, care scrie om (ontenit (= cumpatat), GM 'a-Vocld plecat spre &Moan cu mare cuntemre. explicat de Cradei prin cumpatare".

www.dacoromanica.ro

231

dlm
CuvAntul nu-i inregistrat de Tiktin, desi l te gaseste in
Lexiconul budan, tradus prin 'collis, clivus, tumulus; der Hiigel,
Bilser, in Dictionarul lui Costinescu (ridicAtura, crescAturA rotunda in came; crescaturA de pamAnt simplA, isolatA"), la Cihac (II, 134 subt forma dalm, confundat cu halm), la Dame
(testre, manticule, eminence") s. a.
Dar cuvantul e destul de raspandit, mai ales in Ardeol.
finite! ii intrebtrinteazA Sincai : Petra Vocla, ranit, au fugit,
caci nu s'au uitat din alma, cum scrie Vapovie" (Hron. II,
. , . merge mult pana la capul rausorului
si de acolo se sue la o &alma" (lb. I, 274127). Turcu (Excurste iii
Tara Fdgiira,sului 188) : Sub o dalma de piatra aflaram si acum
ghiatA i zapada", Agarbiceanu (Luceafdrul iV, 450 ): In partea
dreapta, pe dlm, merii tineri",
gasim si in colectia de Literalurd populara a lui MAndrescu (7319): ade'n dalma si ma'ntreabi".
CuvAntul e cunoscut I in Banat, exphcat de Liuba prin
varful unui deal", in Bucovina, explicat de Marian prin clamb",
in Moldova, definit de Pamfile (Jocurt II glosar) prin o mica
ridicatura lunga pe un ses", de Dame partie d'une colline qui
est dpouille de fork et apparait en cone au dessous des collines boisees", iar in Chestionarul lui Hasdeu e dat din Vasluiu .
clAlma se chiama lungul unui deal fara padure pe el" (Hasdeu,

164/22) Meta dintaiu

Etym. Maga. I. 739).

CuvAntul e deci sinonim sau aproape sinonim pe de o

parte cu cuvantul gdlmd (halm, holm, holum, cf. Did. Aca4 s. v.)

cle origine slava, pe de alta parte cu damb, care e inrudit cu

ungurescul domb. Cred ca dalma nu este decal o contaminare
a acestor douA cuvinte.

imboldori
Cuvantul intrebuintat mai ales ca verb reflexiv, insemneaza a se infasura, a se invAli bine cu haine rhulte $i groase
spre a se scuti de frig" ,laed 41 dau tundra mewl, imboldorote-te
bitie (Agarbiceanu, Lueeafdrul HI, 104). In sens figurat poate
apoi sA insemneze a tasterne un strat -gros pe ceva, spre a

www.dacoromanica.ro

232

acoperi bine i a scuti de frigi" Toate poterile . . . le-au intard cu lemne ,si le-au imboldont cu surcele (Sincai, 1-lornicul I,
I

Cotetele poreilor . , . trebue pe lama' lipite sau imboldorde

cu gunoale (Ecrnornta 140).
Etimologia e evidenta din momentul cand curioatem varianta bucovineana imbondoli: N'at veiztd-o pe Nastasia 2 A trecut
de dtmtneata imbondolitd ( invalit cu tulpane, imbrheata cu
multe haine) Comun de G. Tofan,
i cea din Ardealul de
nord imbondari: Imbondont piind peste cap infro bland de vulpe
46/27)

,(L. Rebreanu, Ion II 78).

Forma originala" e cea din urma, din care imbondoli i im bondori au rezultat prin cunoscutele asimilari i disimilari intre
1, r i n. Verbul e derivat din bona (varianta moldoveneascS
i ardeleneasca a lui bundd haina blanitti") cu ajutorul su-

-fixului -uri.

indelete.
Jude! ete face imoresia unui cuvant compus. Cihac (II, 93),
_

sprijinit i pe faptul ca dictionarele, incepand cu Lexiconul But

dan, dau nite forme deletni.: gaboriosus, beschAtiget, geschftig', deletni:ie 'occupatio, Geschaft, Beschajtigung' i ma deletmresc `me occupo, sich becshaftigen"), l-a considerat compus.
Tiktin (Dtct-Rom.-Crerrn. supt indelele) crede ca' elementele
de compozitie sant in de i un lefe, pe care nu-I poate atesta,
dar in care presupune ca avem a face cu lat. ltbda, -orum
plac'. Oricat de ademenitoare ar fi aceasta etimologie, nu prea cred
ca e admisibila. Din outlet de vedere formal am a5tepta mai degraba
un *leutd, (cf, pretd); pluralele neutre devenind singulare feminine,
in cuvintele care nu au un singular cu greu ar fi trecut -a final
1) De fapt forma delettuct n'o gasesc fn tot materialul de fise al
Dichonarului Acadermei, decdt o singura data, in Crestornatia 1m Gaster,
unde cetim (vol. I, p 169) in Iavatatunle ha Neagoe: i cand vei sa sa
faca judecatl, sa te deletnice,?ti de mnie i de lene, caci omul cel minios
si cel leruvos nicr-o dreptate nu va face saracului". Gaster 11 traduce in
glosar cu 'se dsaccoutumer', precum Intelesul ce reiese din context de fapt
pare a fi 'a se desbard, a se de-ibraca Me Dar acest fnteles se departeaza
atat de mult de toate intelesurile Itu tadelete si Indeletnict, limit presupun

ca avem a face cu un loc conrupt, cu atat mai mult, cu cat cu doua randuri mai sus sta scris omidistd in loc de obiditd.

www.dacoromanica.ro

233,

in -e. Cat prive5te intelesul, lucrez (pe) indelele nu exprimA ideea

de `lucrez numai ceea ce-rni place'
precum ar rezult din.
etimologia lui Tiktin
ci 'lucrez fArA zor, cu ragaz, un timp
mai indelungatA. in sfar5it nu e probabil ca acel libitum, care

n'a lasat urme in limbile romanice 5i nu pare a fi fost popular,

sa se fi pAstrat la noi,
Tiktin ins a avut intuitia exacta cand a despartit pe
indelelein prefixul compus inde- i lete. De fapt tete (pronuntat
lets'e) exist& in Banat 51 prin Mehedinti, unde insemneaza 'Env
hber' corespunzand, ca sens, exact frantuzescului goisie cf.
Noua revista romad, a. 1910, p. 86 5i 191-196. De obiceiu
cuvntul se intrebuinteaza in legatura cu prepozitii, formand
locutiuni adverbiale a lete, la lete, in tete, cu lete(a),toate cu in
telesurile 'incet, cu ipcetul, incetinel, de tot incet; comod, mereut
(dupA comunicarile dlor Petrovici 51 Coca i dupa rAspunsurik
la chestionarul lui Hasdeu, vol. XVIII, p. 175 51 314), de. ex

Am lost pelete. Id', umbld, lucrd cu letea! Am mers in lete.

Lucril tare in tete sau a lete. Mducti, scrie la lete. Cauld lucrut
acesta mai cu (sau la) lete

Compozitia indelete se rapoartA fa

bAnateanul a tete, cu sindenuindela vechlul a-miind.

In lete cred ca trebue sa clutam adverbul slay lte, forma

flexionara a lui leto, care in paleoslava aye& pe larva- intele
surile 'an', 5i warA' cunoscute in limbile slave de azi, 51. pe cel
de `vreme' (xpovoc, tempus cf. Miklosich, Lexicon paleosl. p 351).
Foi ma 16E6" se pAstreaza panA astazi in butgare5te cu intelesul
de 'vara' (Gherov, RUnik s. v ). Cu bulgaresc se potrive5te

51 forma indeleate care se gase5te la scriitorii no5tri vechi, ca

Dosofteiu,"51 care 1-a facut, probabil, pe Tiktin sa se gAndeasca
la un e latin metafonizat.
Cat prive5te intelesul cu care s'a fixat cuvntul la noi, el
a rezultat din expres i ca gucrez tot anal la ceva', fata de

gucrez cu grab A, cu zo r, cu prip A'.

Astfel, din asemenea expresii, opuse, s'a nascut, pentru lete, intelesul de-

'fArA graba, Fara zor, fAra prig deci 'cu ragaz, incet'.
Nimic mai firesc cleat ca o locutitme adverbialit de felul lui

lee sa prirneasca adaosul prepozitiilor a, la, cu, in, precum mai

tarziu chiar 51 in-de-lete a devenit pe indelete (Pentru astfel de

www.dacoromanica.ro

2,34

acumulari de prepozitii cf. sub-ala>suarel, apoi subsuara, la

subsuarel i chiar supt subsuarei, sau de supt masa = de de desublul mesh, etc.). Din astfel de locutiuni adverbiale s'au desprins apoi substantivele lete i tndelete iara0 in mod firesc,
caci din cu tete 'cu ragaz', s'a putat abstrage lete `ragaz', iar
din pe tndelete, substantivul tndelete, precum II aflam la scriitorii nostri vechi (exemple la Tiktin).
Cuvantul se mai gasete insd in Ardeal intrebuintat, in

legatura cu verbele a ave a, a pun e, a tin e, cu intele-

sul de pregatit, indemana". Tiktin citeaza, din Convorb-ri hterare, dinteun basm din Transilvania: Am ell ceva Inclelete din
casa noastra cu ce ne vont, seapei .. $1 aruncdcuted (e vorba
de copiii care fug de la smeu i and sant aproape prini de
mama acestuia, arund peria i cutea d'n care cre.5 e o padure
sau un munte). Barcianu da : a pune cuiva eeva La indelete=
jemandem etwas zurecht legen, iar Viciu in Glosarul sau, subt
cuvantul iesle st a rp a scrie c acolo tin Ind.-fete fanul
pentru vile
Cum se expli,. acest sens ? Cred ca in z dar am cauta
o explicare etimologica sau o desvoltare de int s normala,
din sensurile celelalte ale cuvantului. Avem p r i simplu de a
face cu unul d n desele cazuri, in care un
ant e intalnqte,
printr'o asoc'a i.. de idei produsa de asem'inarea forina!a, cu
tin alt cuvan al limbe', care 1 contagiaza, si indu-1 sa pr measca
intelesul su. Acest cuvant este adverbul Indennina, cu care
are comun acelai prefix neobicinuit. Tot astfel vechiul farectiZ_
I

'

fabricare, care la Megl niti are mca intelesul de a potcoW,

-ndata ce a ajuns la noi, prin sch'mbarile f netice propii dialectului dacoroman, a forma fer ca, a fost contag'at cle cuvantul her;') care i-a modificat I te e ul (a imbraca in fier, a
pune in flare") i t t asemenea ctirni (derivat d n earn), fiind
apropiat de carmi, a luat l intelesul acestuia.
1) Tot subt influenfa lut fer i-a s himbat Intelesul franc. fermerz fir-

mare, fnlocuind pe dare. Ltteraturblatt f. germ. a. rom. Phil

col. 381.

www.dacoromanica.ro

1920

235

intrAma
_
Verbul intramd, intrebuintat in functiune bansitiva 5i reflexiO, are in limba romanA un singur Inteles, cel de (se)remettre,
(se)rtablir" (Dame). A da exemple e inutil ; oricine le poate
gasi la Tiktin.
Cihac.(Drc( I 131) il deriva din lat. frame, explicand trecerea de sens astfel : propr. framer les fils, et de la remettre,
r fa re, rtabl r, restaurer, gurir". AceastA etimologie a fost
primita de toti 5i o aflarn la Tiktin, la Candrea-Densu5iarm
(Dicf. etim. p. 134) c'i in Dic ionarul !I-lie 1 etimologic
As Azi nu mai cred insA In explicarea data acolo: genese,
eigtl bringe das GP'webe mein s krper in 0 clnung".
Parte pe care tesatoria a avut-o la i.nbogAt rea 1 mbei e
de sigur mare. Bral (Seitantive p 1z6 5. u ) a citat cteva
exemple ca a t ri_ti e In iii i v 1 ul *flamare, pe care santem
in drept sad presupune n ca t n dei ivit din &al lc in la na vulgare, are in cele in multe lin bi i omanice, in afara de intele ul s u propriu 51 de cel mai gener 1 de e'n Fachw r bauen"
(s a . entramar), un inteles figu t in i aliene5te (tramare), la
En adini (flamer), la Frinez. I amer, ," et , ..,ei s care reapare
intocmai in nett s ul anzetteln". n ura care s a la baza
acestei ex resii o inte
rn imedi t, c
regAsim ceva a alog
in romanescul a invar 1 ilele t,'. Ai aQte a deci c 51 in limba
noastra inta id, in S ns figura , s? inseinneze ceva nalog 5i
i

i u prea vedem de ce actiunea de a Intl Ju-e hi le p n urzitura unei stoic, lo indu le cu batalele, s se in reb inteze ca
metafor peiti u revenirea la puteri dupd o boala `.
Dar analogia celorlalte limbi roma ice nu es e hotaritoare
pen ru limba romanA, in care avem atatea cazuri de o desvoltare semantica diferita.

Altceva ma face mai ales sA ma indoecc ap etimologia curentA. In lfmba romanA existA nu paralelism atat de perfect intre verbele compuse cu prefixul in- i cele cu des , neat
nu mi-e cunoscut nici un sing' exemplu ca un verb compus
cu des- sA nu exprime notiu, ... opusa sau negativA fata de
<eel compus cu in-. A desfiamd nu se intrebtfnteaza nici odatA

www.dacoromanica.ro

236

deck in intelesul propriu de a scoate firele dintr'o tesatur54,_

in functiune reflexiva, despre tesaturi, a se zdrentul". Nici macar nu se poate zice sanatate destramata". Daca Intl-a/11d ar
avea alta origine decal destrmd, n'ar fi mirare ca, in cursul
timpului, simtul etimologic al poporului sa fi stabiht o legatura,.
ca la toate celelalte verbe, cu forme in des- i in-, dar e cu totul neobicinuit ca admitand originea lor comuna, compusul cu

des- sa se intrebuinteze numai in inteles propriu, iar cel cu

in- numai in inteles figurat.
Mai e insa o imprejurare, de natura formal, care vorbeste impotriva etimologiei curente. In Moldova st in Bucovina
avem, pentru intrdmd, vananta inlrarmd. lath cateva exemple
Cat tine het= lrebue sd se dea viteilor
o hrand band i imbelsugald; cdci dacd vor sldbi acum..., cu greu se vor intrarmd
cu hrana verde de pe imasurt. (I. lonescu, Calendar I) Urmeaza
incd sislemnl de cullurd bazal mai mull pe rdpaosul pdmantului,.
decal pe intrarmarea lui prin ingrdsdminle. (idem, Doroltoiu 280)
Singur ma mir cum se mai tine suftela'n mine ...Te-om pdrasi pe
vreo cdteva zile, 'kind ce ne-o mai inirdrmd putin (Sbiera, Povesti, 339/26)

Forma cu r era cunoscuta si lui Tiktin, care o numeste misz-

inchipuit o propagare a lui

r din silaba prima in cea urmatoare, cum o putem constata
brauchlich". Probabil ca isi va

fi

in cateva cazuri, rare, precum crastravete, strdjar ,,stejar", arom.

cdprestru, prasturd (disirnilat in pldsturd),*pdrdcrdsesca (disimi-

lat in palacrasescu) Cu mult mai firesc este insa sd presupunem ca forma intrdmd s'a nascut din intrdrmd prin disimilarea
completa a lui r, precum o intalnirn atat de des in hmba noastra (exemple in Zei(schrift f. nom. Phil. XXXI 618) si deci
ca in Moldova si in Bucovina se pastreaza forma veche si originala, care trebue sa fi existat multa vreme i pe a'urea, oprind ca sa se faca o ap opiere etirnologica cu destrdnid.
Forma talrarma s'a nascut din Irian-net prin substituirea
prefixului in- prin infra inainte de vocale, ca in intraripd=triaripd, intrauri = inauri, inadadevdr, in(tr')adins etc.
Cat despre originea acestui inarma, credeam mat intaiut
c el e identic cu verbul inarmd, derivat din arma, care, rank

www.dacoromanica.ro

237

pe la mijlocul veacului al XIX-lea se fntrebuinta si subt forma

intrarmd. AsemAnarea omului care se restabilete dupA o boalA
cu cel ce se inarmeaza pentru lupta vietii, ar fi posibild. Se
poate sh se fi nAscut in vrcmile grele din evul mediu, and
neamul nostru a Irecut pfintr'o epocA continua de lupt; la
liromAni, bunAmra, arnzei a ajuns sa fie termenul curent pentru
imbrik Arriinte" (Weigand, Aromunen II, 146). A se intrarmd ar
_putea fi, ca si intznd . a , un termen militAresc rmas in limb&
din accste timpuri, (And barbatul, reinsanAtopt dupa rAnire,
putea sA ia din ncu arma in mana, sau daca admitem cA intelesul de azi al aromanescului armd era odinioara general
and bolnavul pArdsf a patul ca sA se Imbrace".
Totui trecerea aceasta semantica presupune o gandire
cam abstracta. DI G. Valsan rni-a inspirat altA idee, care mi
se pare mai plauzibilA : inarmd
mai tarziu intrarmd
e un
derivat din arm, care este, partea de sus a piciorului la -animale,
din lat. armus (cf. Die(. Acad.). A se intrtzrma ar fi deci o formatie analoagA cu a se impicioroga" sau cu ungurescul Wadin, cu acelai inteles de a se pune iar pe picioare", a
prinde puteii, a i veni in fire dupa co boalr. Probabil Ca ina
inte de a deveni un termen general, el se va fi intrebuintat
numai despre vite i boii s'au intrarmat, etc.
Cat pentru forma intremd, care se gAsqte in regiunile care
prefac pe sama in seama i tinde a se incetAteni in literaturA,
ea pare a f , ca sl pronuntarea tresurd, brectri i, probabil,
tremete, in loc de trasura, bracui, treimele, un fel de hiperurba1

nism. Rostirea Ira- in loc de tre- (cf. trac, trasue, Gamillscheg, Olt.

Mund. 19, Imbue, ap oape in tot Ardealul, streimur < stimulus,

greu in Moldova de Nord, etc.) este destul de raspandila. In tot cazul aceasta pronuntare e I ea o dovadA ca in
simtul etimologic al limb& nu existA legatura intre intreima i
grau

deVrama.
paean

Verbul a paceill se considerA ca derivat din Pdcala, pe

care Cihac (II. 236) Lredea ca-I poate asemAna cu cehul pikel
'caba'e, complot', piled 'dieu de l'enfer', polon. rikol 'dieu de
l'enfer', p kulik 'bout d'homme, nabot, espece de singe', slov.

www.dacoromanica.ro

238

pekienec 'satan', pekliti 'tourtnentei', toate aduse in legatura cu

paleosl. pk1 Ocur, infern' (de uncle al nostru pdcla). Daca

facem abstractie cu totul de la partea semantica, care atribue

lui Pacatil al nostru insusiri diabolice (pe care nu le are),
faptul ca in imbile slavice apropiate de noi, la Bulgari, Sarbi
Ruteni, aceste cuvinte lipsesc, ne arata Ca C hac apucase pe
un drum gresit Tiktin, in Dictionarul sau, nu 1 iirmeaz, ci
are stereotipul Etymologie unbekannt".
Cat privqte raportul intre substantivul racala i verbul
pactili, se poate ca verbul sa fie derivat de la substant v, insemnand 'a face ca Pacala'; dar este posibil l cazul inyers,
ca Pacala sa fie o formatie postverbal. Astfel de substantive
postverbale, ;are insemn aza fiinte, nu sant rare in limba rotraria, precum voiu arald in curand; insui cuvantul Rindala
e derivat din verbul landau, care este germanul tandeln.
Dad plecam de la verb, e bine sa ne amintim ca pent,u
notiunea de 'a iqe16' sau 'a paean' p cinevX in toate hinbile
avem expresuni figurate, mai ales avand la bald' o g'uma, Germanul 'anfiihren', 'anschmieren', `zum besten haben', francezul
'metre dedans', 'attraper', 'dormer dans le panneau', romanqte
'a trage pe sfoara', 'a trage chiulul', 'a potcovi' etc. sant cateva
din multele exemple de felul acesta. 1ns4i cuvantul inseld ii

explicd unii prin 'a pune saual

In Lexiconul Budan intainim verbul a call cu acest inteles
de lemanden anfiihren, anplauschen, iThertolpeln'

acest in-

teles de 'a inpla, a trage pe sfoara' e dat l cre Revista critcca

III, 91. Calea pe care acest cuvant, care insemneaza `tremper
l'acier' a ajuns la intelesul acesta figurat, cu greu se poate stabili astazi
precum cu greu vom puted spune de ce acelai

a se cali insemneaza 'a se imbata'

cad la baza acestor treceri de sens e de obiceiu o gluma pe care n'o mai cunoatem.
E insa foarte probabil ca la baza acestei expresiuni figurate
avem aceeai imagine care a dat 1 vei belor a se arde i a se
*, In sprijinu I acestel etimologii propu se mai Intaiu in Lexiconul
Budart a adus cateva analogit Papahagi Jahresbencht XIV, 152 (comb6 tut

de Weigand, jahresbenclzt XIII. 110-111) S'ar mai putea cad expresia

dracul te incalecb, dracul te InsaIa."

www.dacoromanica.ro

239

frige intelesul de a se pacAli (la cumpAraturi, la joc, etc._ cf.

Dtc(ionarul Academiei).

FatA de call, care e paleoslavul kaliti, pact& poate fi un

compus pokaliti (cfr. bulg. pokalja) care ar insemna. 'a cAli
putin' sau 'a cam CAW. Schimbarea lui *pocali in pacali prin
asimilarea lui o fata de a urmator, se explicd fdrA nici o greutate.

scormoni
Cihac (II, 44) crede cA verbul a scormoni apartine aceleiasi
4amilii ca a cal ni i a scorni i le apropid pe catei trele de
paleoslavul siikrenali 'deflectere', Krei it se 'torquere' Tiktin,
in DicOonarul sau roman-german, desparte pe carni i pe scorm
de scormoni, pe care il aduce insA in legAtuia cu a scurma.,

crezAnd ca de la acesta s'a derivat mai intdiu un abstract scarrnala, din care apoi verbul *scurnuili, devenit scormoni. In sfArit
A. Scriban (in urmA Ar Inva din Iasi XXV, 1914, p. 134) il deriva
din ung. karmolni.
Precum scormoni n'are a face cu carni, astfel el trebue
care e ex-con-mare), precum a
desprtit i de scurma
i de scorni.")
aratat G. Giuglea (Cercetari lexicografice p. 26)

Cat despre ung. karmolni 'a zgaria (cu unghiile sau ghiarele)',
acesta n'are nimic a face cu tipul slay kormola (Berneker,
SI. Wb. 573), cum crede Scriban (1. c.), ci e un derivat din
harom `ghiara'. Ca inteles, etimologia aceasta nu intAmpinA

greutati, cci a scormoni" s'ar fi putut desvolt din a 'leaf

cu ghiarele", dar cred ca pAtrunzAnd in romnete, cuvAntul
unguresc ar fi dat *ceirmului.
Cuvntul scormonl este la origine nu termen agricol *i insemna. 'a rdscoli Ornantul, intorcAnd brazda cu cormana plugului'. In acest inteles cuvntul se mai pastreaza subt forma
1M-A s- in VAlcea, 'nide, din comuna Recea, aflu in Cheslionarul

Jut Hasdeu (vol. XVI, 10) comunicarea: cormanul cormane$1e

sau rstoarnA brazda cu iarba in sus". De la acest verb e de*) Probabil ca si. albanezul german 'wiihle, grabe aus' deriv tot din

*corrimo.

*4) Pe acesta Hasdeu, Calumna lid Traian, a. 1883 p

48 s.

11

creda derwat din corn, iar altii din bulgarescal skorna 'erwecken, erregen'
Weigand, Jahresbericht XIX, 141-142 si Tiktin Dictionar.

www.dacoromanica.ro

240

rivat adjectivul cormnilor, in fier cormeimlor (in Buz Au, Chest_

Hasdeu vol. II, 207) sau, substantivat, cormdnitor (Dambovita,

ib. IV, 86), ca parte a plugulut

Intru cat priveste partea formalA a ct,vntului, de la

cor--

man (cu variantele: corrnand, corman, cormdad, co/indult', cormund,.

cormuld), din ungurescul kormdny (care, afara de 'cArma' are
sensul special al cuvantului romAnesc), s'a derivat ve: bub

cormilni su cormwd, cu asimilarea vocalelor, ( ormoni i cu

adaogarea lui s, dupa ana'ogia unor verbe ca scurmd, s oriori
etc., scot-mold, cu varianta disimilata scormoli.

Sensul special de 'a intoarce sau rAscoll pamAntul cu ajutorul cormane s'a largit mat intAiu la acceptiunea 'a intoarceindiferent de instrumentul care se yea_

sau rAscoll pAmantul'

deci $1 a scormoni cu borona" (1. lonescu,

spre acest scop
Calendar 28) sau cu sapa" (Econonua, p. 119), eu coarnele"(Pop-Reteganul, Povesli I, 50). Astfel de fenomene de generalizare se gasesc in toate limbile Ammtesc la acest 1oc numai
cu zahar 'a cara cu spatele' a plombi ctx
pe a pres
aur"; cf. mai la vale cele ce se vor arata despre desvoltarea
semanticA a verbului sprIpni.
Intelesul de 'a rAscoli pam a ntu

astazi: Un cucos.

scormomnd. .

predomina Inca si
au gdsit un margaritar

(DrAghici, Robuison, 81). DacA se scormole,sle musunona de

furn ci, se crede cA are s se schimbe vremea (Marian, Inse-

etele 240) Tandarile until obuz seortnowse aprig 01-Ana (Odobescu, &nen III, 565 24). Incetul cu' incetul insa ideea `r6s-

colia trecAnd pe planul intAiu, obiectul

pAmantul -- nu
se mat tine in mod necesar de notlune, precum inst rumen tul
cormona
devenise o nota accesorie $i fr impor ante.
Tot astfel incarcd, care la inceput se puteA s une numai despre

obiectul car, astAzi se poate intrebuinta

pusc S (Incarc carul cu pletre

$1

desF re obiectul

incarc pusca cu al cc").

Astfel cuvAntul insemneazA numat 'et rAscoli!: S'a suit in
caruta si a inceput a scormoli in toate pA, tile (Creanga, Povesti,
133) IncepurA a scociori $i a scormoni prin erpare dupa
cutite (Reteganul, Povesti, IV, 7o/29). Exemplul din urtnA
ne arata cum notiunil exprimate prin scormonl ince; e s5. i se
www.dacoromanica.ro

241

adaoga !iota nota de 'cAutAnd"cu intentia de a gAsi ceva', care

o apropie de 'a scociori', cu care Pamfile (Jocurt II, glosar)
burraoara il crede sinonim.
Tiktin Inca n'a ajuns

sprijini
in Dictionzrul sau roman-german

pAna la sfarsitul literei s. Cihac (II 229) credea pe sprdini inrudit cu

vpri, popii, propti, zapri si-I deriva din paleosl. oprti 'sistere',
roprdti fulcire' 0 alti etimologie nu tiu sa se fi dat cuvantului.
Intelesul primitiv al cuvantului cred ca e cel dat de Lexiconul Budan (sub v. 2) . proptesc, p. e. vreun gard, germ. stiltzen, spreizen". Acest inteles ne conduce la cuvantul prdfina
care este bulgarescul prhiina, cu acelasi sens (Byhan, Jahres-

a spriftni insemnand la origine a propti, a

hertcht V 328)
intAri printr'o prajina"*).
Prin Bran, in Transilvania, am auzit Inca forma WA s:
prilinesc, p! care RAdulescu-Codin o atest din Iluscelul vecin
si care se gaseste si prin Teleorman (Materialuri folcloristice
1 119, 121, 177).
Toate variantele formale ale acestui verb se explicA usor.
Avem sA plecm de la forma *(s)prilfini, din care a rezultat
(s)pripni prin aceeai asimilare vocalicA care a prefkut pe ra-

psi in ristpi. Cu pronuntare dialectala (ji>jd) s'a nascut sprijiint, din care apoi s'a degvoitat sprijoni (11oxa, Cuv. d. bar. I
Corcea, Balade 126, I. Popovici, Rumnzsche Dtalecte 167)
*i si ri uni (Bibicescu, POPZ11 pop. 242), precum din jinfita 7' fan.

390 19,

lila s'a nascut junti a (VArcol, Growl din Valcea 12), din ung:
zsereb 7 jirebie derivatul jurubita, etc intocmai precum din
pro pti deriva Lubstantivul postverbal proa pia , astfel din sprijoul
52 34,
sau sprijuni avem un sprtjoana (incai, Hronicul
Pop Reteganul, Povesti ardelenestt III 16 36, cf. "enigmaticul"
joavina citat de Densusianu, Tara Hategului 22, care s'a nAscut
prin mutarea accentului, din "juvrna <-- lima < lima). Forma
(s)prijini a- suferit o disimilare a celor doi 1, rezultAnd sau spri1

*Analogia arominescului mi andoapir 'ma razim', pe care Papahagt

4 11 deriva din lat. depalare 'a pune part e
indoioasa, intru cat cuvantul aromanesc deriva, probabil, din bulgarescul

Islotife etimologice, pap

se dopiram `ma razim'.

www.dacoromanica.ro

242

jeni cu pronuntare dialectalA (je 7 jet) sprijdni (Russo, Scrieri

59), sau (ca cal 7 ceti), mai adesea sprejini (Coresi, Dosofteiu,
Varlaam, Cantemir, Biblia din 1688; C. Negruzzi etc.)
Verbul a sprijini apartined deci, ca i a scormont, vietii
sdteti, avand la inceput sensul precis de 'a propti, a intdri
sau a rzema ceva printr'o prjind': Leasa de pe o groapA nu
era bine spnjuntei (Creang5, Povesti, 32). Ca si. scormoni, el a
primit cu timpul, prin extensiune i prin iutrebuintdri figurate,
o multime de acceptiuni nou5, pe care vom incercd s le schitam in cele urmAtoare.
Mai intaiu, prin extensiune, el s'a putut intrebuinta pentru
o 'proptire', 'intdrire' sau 'rdzimare1 I cu ajutprul Altui instrument decat prajtita. Anania au sprejend in brate capul lui Asaria (Dosofteiu, Viata sf. 224 v.) Vrea sd se sprijineasca in picioare (C, Negruzzi, Opere I 156) Sprijinir cu picioarele de
prichiciu (Creang, Povesti 23) Spriptundtpse in t o iagul sdu
(Ispirescu, Legende 59) etc.
In mod figurat, verbul sprilint primete acceptiumle cunoscute de astAzi i redate de Lexiconul Budan pr'n germ. `schiltzen, unterstiltzen, beistehen, helfen'. La cei vechi el mai aved
*1 urmAtoarele sensuri :
'a proteja' (cf. expresia : a avea spete la cinevd): Sta soc u
sau de-I sprijined tare despre Poart (Neculcea, Letopis. 11 275 18

Sprejun on = protictorii (Dosofteiu, Vula spn(ilor 29 v.)

'a sta intrajutor

a da ajutor': Nu p

cuiva,

urA

'mini

Leii pre Svezi (Neculce, Letopis. II 300 16)

'a apdra' (intrebuintat

in

acest sens adesea ca termen

juridic in Pravila Moldovei) Netiinta ... sj riltneaste pre v'novat

de certarea ( pedeapsa) cea mare (121 v.)

'a sArl in ajutorul celui slab' (tot ca termen juridic) Sprijeniloruil poate sa ucigd Mil de certare pe cela ce au inceput
svada (ibid 62 v.)
'a opri (o nAvald), a tined piept (unui atac)' : Iar Le0
inc5 p4ind, sprijined nAvala Turcilor (Neculce, Letopis. II 22416
Grecii ... sprijinesc rdzboiul cinci ceasuri i nici de cum nth
se da (Beldinman, Tragodia 52).

www.dacoromanica.ro

243

si Muntenia cuvantului sprijini mai are un

pe care il da Lexiconul Budan ca cel dintaiu sens :
prind ceva sau pe cineva ca s nu cada jos, germ. auffangen".
Ficesta mai ales intareste etimologia noastra, cci prjina de
sprijin se pune de obiceiu la un gard sau alt object in momentul and este in primejdie de a se nArui. Astfel 'proptesc' poate
deveni identic cu 'prind': Gloantele'n palmA prijinea i'ndrAt
Pi in Ardeal

inteles,

c le-arunca (Materialuri folcloristice I 177). Tiganca o Indemn

sa se suie in pod cand va veni clipita, iar ea, ca moas, va

sta pe scara cu un ciur in mai* sprifinind fetii ce vor sa se

nascd (Pop Reteganul, Paves/1 ardel. II 2912).

Din acest sens s'a putut naste apoi cel dat de Lexiconul
Budan ca cel din urm : sprijinesc poame in vreun vas, vin
in bute, germ. aufbewahren". Cu deosebire se intrebuinteaza
in acest inteles cand e voi ba de sangele care nu se lasa sd se
scurg6, ci se adunA : lii cele sapte tame (ap. Gastei Crest.

I,

117) num drandu-se mancArile spurcate, precum carnea inecatA

de va fi nadusitA", se face exceptie cu sangele varsat cu her

san sange ri.unil"r La Dosof eiu (lb 1, 258) cetim : Deci capetenule inf-ai in prostirile aceale . . . de si rejunra sangele
shintin sale In I teratura pop larA gasim astAzi: Sngele i s'o
poinit. In pahar s'o sprmj nil GSezaloarea II 2 ( 19 Colincla' din
Suceava cf. I, 141)121). Tatal- nu lasci sa gele sa pai, ca mi-I
s mulea In p h r . (Alexici, Llterpop. 1, 148 io).
.

suchiat
Ctiv ntul ,suchiat nu s'a desvoltat nici dintr'o forma ,sui lute,

nici n'are a face nimic cu subred., cum cleded Cihac (II 395),
ci este ungurescul sijl I (siket), care insemneazA 'surd'.
5uchiat se intrebuinteazA prin Arcfeal si Moldova si contine aceeasi idee pe care o ream prin 'intr'o ureche'. De fapt,
omul surd, care neintelegand ceea ce-i spul, itu rspunde anapoda, face impresia unuia care nu-i cu toate mintile. In dialectul
vienez _surdului i se spune tr sch, care nu poate fi a'tceva decat toricht sau jdrig 'nebun'. Dar chiar in ungurete aflu, la
Szinnyei, pentru stiket i explicatia tompa", adecit 'idiot', iar

www.dacoromanica.ro

244

compozitia siike-boka e tradusA prin ,la ki se rt, se hall", adeca

cel care nici nu intelege, nici nu aude."
In glosarul facut de Dame la Proverbele lui Zanne vol. II,

suchiat e tradus prin 'creux, vide'. Dna deschidem InsA cartea

la pag. 468, la care santem trimi0, intalnim locutiunea : 41 face
urechea suchiatil, in care acest cuvant e intrebuintat Inca in

intelesul original de surd".*)

Cat despre varianta desuchiat, care se gaseste in Muntenia,
aceasta trebue analizata ca des + uchiat, Jar compunerea cu
prefixul des- se datorete influentei unei serii intregi de cuvinte
cu inteles asemanator, precum: desmcita1, desantat, destrabalat etc.

Tiktin traduce, in Dictionarul sAu roman-german, pe de-

$uchial prin 'der im Kopfe nicht richtig ist, verdreht, nrrisch',

deci ii da tocmai intelesul cuvantului ,suchiate Din informatiile
ce le-am cules, reiese insa ca desuchial are alta nuanta de
sens, care explica traducerea de 'zerfetzt, zerlumpt' pe care o
dal Polizu cuvantului. Astfel desuchiat se zice de un om care
are imbracamintea in dizordine (comunicat de G. Valsan), iar
unii scriitori il intrebuinteaza cu sensul lui 'cleAntat, bizar',
astfel Caragiale (Schi(e 69/4), care vorbete de gesturi desuchiate" i St. 0. tosif, in traducerea poeziei Lenore de Burger :
Acum se strang in cimitir
Stafiile la luna,
*i-o hotA desuchiata 'ntind
$i calla impreuna.
Sextil Pucariu.
III

Callan
Este un termin pastoresc, privitor mai ales la oi, uneori i la
cai. Dupa cercetarile mele personale, aproape in toate regiunife
locuite de Romani
la Macedoromani i Istroromni nu
InseamnA mielul dupA ce a fost intarcat". Intarcarea
existA
*) Explicarea nu-i pasA, las8 greul pe altul" mi se pare cam putin
nimeria Probabd cA expresia aceasta se fntrebumteazA ca si fsi face urechea-

toace 'pentru omul care se face c nu aude, nevoind sA Inteleaga ce-i spin,
oricAte i-ai Wei.

www.dacoromanica.ro

245

micilor se face de obiceiu cam pe la sfarsitu1 lunei Maiu

sau la inceputul lunei tunic, dupa regiuni si dupa felul timpului. Prin urmare, cam la cloud lum dupa Mat, mieii devin
ccirlarn i se numesc asa panA in anul urmAtor, and, dupa
Intarcarea noilor miei, se numesc mioare. Femeninul prepondereaza de astadata, pentru motivul ca marea majoritate a
!or sant de pat te femeiasd (oi)
pastrate pentru prasila
si nurnat cam 10 0 sant berbect. In perioada celor doua

luni de dupA fatat -se numesc cu un nume generic miei",

liMdcA sant amestecati si miei" si micle". De asemenea si
dup IntArcare, se numesc colecttv dirlani" la masculin,

pentru ca formeaza ia un loc un grup a parte, zis turma

(cicrportil etc ) de carlani". Sant paztti la pasune de cei mai
bunt ciobant (carPnarii), pentru ca sa scoata elemente cat
mat bune pentru prAsirea viitoare. Dad sint carlani mai
putini, indt nu pot forma singurt o turmA, atunci se
amesteca cu mioarele (mielele din anul trecut) si se numesc
turma de mioare sau sterpe, in deosebire de cealalta turma,
a oilor care au fa at st dau lapte in vata respectivA. Dad
sant multe, mtoatele pasc deoseb t de 'Adam. Pentru a avea
clard not unea de carlan t ebue sd mat adaug, ca aceasta nu
este legata de ideea de yarstA, cum e cazul pentru mioarA",

tartiu", noatin" etc.

In unele regiuni insAl = si cunosc clestul de bine viata
unde pastoritul este in deddere, sau nu este
ocupatturfea de cApetenie locutto dor, intelesul cuvantului drpastoteasca

1) lata din raspunsurile date la Chestionarul Hasdeuv, citeva.

I, Cart cuprind ideea de miel intkcat

Buzau II, 87, 131, 187 si 203
Covurful 68; Constant 239.
3 ant
II, Care cuprind ideea de miel, mtea (oale, berbece) de
Constanta 239, Buz5u II, 27, 49. Muscel IX, 482.
III, Carl cuprind ideea de manz, cal de unul, dot, trei si chiar patru
ant . Buzau II, 183, 222. Muscel IX, 265; Olt XI 184.
Cum se poate observi, in un3le judete se dau toate tret Intelesurile,
ceea ce denot si. confuzie si nu numai evolulia sensului dela ceea ce a
insemnat 'la inceput.
1

www.dacoromanica.ro

246

Ian" a suferit schirnbAril). A inceput sA se aplice 1 la mAnjit

mai mari, confundAndu-se in unele parti cu noatin" (mAnz de
un an). In felul acesta e legat, de cele mai multe ari, greit de
ideea de vArstA si se definete de cAtre unii 1 prin miel,
oaie de un an sau doi. Astfel se explica amestecul a
douA intelesuri ced intAlnim in dictionare i in diferite texte

privitoare la cArlan: 1, mielul dup ce a fost intarcat

1 2,

miel sau mAnz de un an (uneori chiar de doi i trei ani). Important de tiut la intrcatul mieilor este mai ales faptul ca

nu se opresc" toti mieii pentru prAsilA, pentru a deveni cArlani", ci numai cei mai bunt, cei mai /minas, cei pe cari pAstorii
ii socotesc a fi de rasa mai bunA. CAnd e vorba de berbecutii
de run" (de prasilA) alegerea se face ;1 mai scrupulos, ,,clecat pentru miele.
Aci sta

in aceasta selectionare

l elem ntul prinntiv

in intelesul cuvAntului cArlan". Este adeca m e u care prin

structura lui din natere i prin grasimea la care a juns -n cele
cloud luni, cat a fost sugar", pa a la int:ii c
n de
tinut" pentru reproducere.
In felul acesta ajungem, cre3, s intrezdr m or n a a estui cuvant, care ca si aproape toate celela te pi vito
e
(berbece, miel, mioara ar te, tai tiu etc), ne duce tot la o

,d 'e

formA latinA.2)

Este canzah , -e, insemnnd propriu z s- e car 1 constans,

animalis" Cuvntui se in alneVe in expres I, p-e um : c males
1) cf. Tiktin Rurn.-De tsch Wrterb.

Cdrlan, Junges yam Schafe od Pferd'e in d r Zeit de En oh lung

bis zur Zuchtreife (2 bis 4 od 5 Lebensiahr, , Jahrling, Zeitbock FUllen.
Fern cdrland, p1 -ne; dim. cdrldnaf, -a; -lator. ring
k rlan( Cf si
urmatoarele: Cdrlant (corespunzator grecescului ip,), ), Bina n 1688,
turmA de carlani, pascut de opt ciobani. Alecsandri. Poez i popi lare, 13ucuresti, 58; agneau de six mois a un an, agneau sevre. E Dame. Terminologic 68, 69, 99 ; Cdrlan
mielul dupd In(arcat, panA la tin an. I. Creanga,
Opere ed. Minerva, Glosar (fAcut de un bun cunoscator al pastoritului, I.

Gh T. Kirileanu); Carland, meluta de un an. $ezatoarea 1, 70.

2) Weigand presupune a cuvntul ar sta fn legaturA cu sal-b. krd
Rudel, Herd, slov. krdel, care ar da *krdlan ein Schaf resp Pferd, das der
grossen Herde eingefgt werden kann. (Jahresb. XVI, p. 222). F hilippide ft
deriva din *cdrnan carne (1st. 1. rom. 150).

www.dacoromanica.ro

247

fetus, generationes; carnalem originem etc. Ca sinonime se dau

formele corpora-lis", creatus'")

Ca punct de plecare trebue sa luam deci intelesul de:
Mt" (care la inceput a fost tot un termin pastoresc), miel
trupq, carnos, gras, frumos, 1 deci bun de tinut pentru prdslid
carlan FoneticeVe a trebuit sa se dezvolte astfel: carnalem, carnare, plur. carnarl, dupa care s'a refacut un singular,
arnar, mai ales alAturi de un femerrin *carnare (sau carnara),
precum este astAzi ccirlan L carlana. Cf. l miel sugar i miea
sugara, iar pentru -are, devenit -ar, cf., intre altele, digitale

> degelar.
Apoi prin disimilare, foarte explicabila in asemenea pozitie
carnar a devenit *carnal,
Si apoi prin metatezd: car-nal a devenit car-lan (cf. cule-lin_>
Mine!, rumeod rumuga rugumd etc).
S'ar putea admite I o fazd: *ea/ nar> canton (cf. farm Anil? i,) i apoi carnan carlan, prin disimilarea n-n 1-n
a nen nta ame vi(a, fumn,ine fu Ingine etc) M I
(cf forme
ales ca al t ri, de cu vrem an trebuit sa apara dim. *cal n
Int carlanal c( tutor carn thor (cf. mirioardzmilwara). 0 ic m,
cuvAntul a trebu t s e atras de vreme de cdtre .ltele cu care
acesta convietu a precum mai ale : Juncan, baetan, co n ( f
1 nume e de vite J ian, Pla n, Balan, Duman etc), care
aveau teinlinatiunea -a e In limb le romanice se intalnesc forme e corespunza oare ca fonetism: it carnile, sp. carnal, fran
cog. charnel2) Aici trebue adaugat, cred, i prov. car I( 1 ad .,
charnel (put) gras en chair et en os, vivant, s isle de be
tail surpris dans les lieux dfendus; le btail saisi" )
D- M. Liibke da ca derivate din caro (carne) in limbile
romanice formele vegl. karnual, span. carnero, port. carneiro

hlammel"Widder", deci cu inteles apropi- t de cel romdriesc,

(cf pe tru evolutia intelesului, i forma dialectal& din Vio.naz, tsernoa carnatus, Kuh mit grossem Euter).4)
1) Cf. pentru toate acestea Thesaurus Linguae Latine p. 475
2) W. M.-Lithke, in Thesaurus Linguae Launae.
3) Emil Levy, Petit Dictionnaire provencal-Frangats.
4) W. M.-Lfibke, Rom. Etym. Wcirterbuch

www.dacoromanica.ro

Chepcel
Am cules in Serbia acest cuvAnt, pentru lAmurirea intedesului cAruia dan aceste versuri din ecintecul Dela noi, la voi",
cules la RomAnii din Serbia, satul RAtcova (Craina).
Jos la rAdAcinA,

0 linA fAntAn

Cu jghiab de alamA,

Cu tutur de f er,
Chepcel de-aurel,

Bea voinici cu el.

Cel de la care am cules aceste versuri mi-a explicat c

-chepcel e cAuc".').
In limba latin5 existA i diminutivul cf. Caucellus, Becher%
-n vechea fr. moulin A choisel", durch ein Reservoir gespeiste
Iliihle 2)

Din punct de vedere fonetic, indiferent dad poi nim de la

un prototip latin sau de la un dim. romnesc, s'a dezvoltat astfel: cauce/z*cavce/7*cabcet7capce/7chepce/; prin trecerea lui
41, inaintea consoanntei la v7b7p, fenomen care se m ri irrtalneste l in alte cuvinte, in graiul din Serbia, BAnat etc. (precum: caplaz.caviazeiiata; cheptoare<cheuloare) i prin trecerea
Jui ca- la the>, in pozitie atona ( f. hirmele dialectale cunoscute: chimese<camase; inchepe incape i chiar gluna gheind
<gaina, cum am auzit personal in Ilhor).
Pentru trecerea lui u>p, 'cancel a putut fi influentat i
de chipce, (cf. nota 3, sau de chepcea (ture. Kep6e, Schaum1 iiffel, apud Tiktin o. c.)
Notein (lAnA).

Se numqte in jud .VAlcea in Serlia lana de pe noatin.3)

In Valcea i mielul de un an se numqte noatin. Cum sufixul
-1nus a incetat de mult, odatA cu formai ea limbl romane,
cuvantul ne duce la un derivat latin annolunnus care trebue
i

1) Cf. I Tiktm, Die'. chipcel explicat prin Becherlein (2) chn fraza:
scoase chipcelul lui si-I umplu de apA" (loan Zlatoust, Mdrgaritare,
13ucure%i 1691).

2) W.-M

o. c
3) DI. Tiktm o. c da forma (lana)

noatthd"

www.dacoromanica.ro

24'

pus alaturi de allele care se refer la pArul sau lana animalelor. Astfel sant: cliprind Mita de caprA", la Aromni, i Megleniti i pastrat ca nume de oaie la Dacoromani;') cf. pentru
sufocul -taus 5i formele porcind (carne de porc, in dacorom
5i
maced

um (de oaie, mai ales lapte)2)

A piersicit (chersica3).
Se inta1ne5te in toata Muntenia 5i in pal tile Barsei. Inseamna a da cuiva o bataie mai war& mai ales cand e vorba de copii. Se aude in expresli ca am sa te piersic eu".4) I-a
piersicat rau, bine" etc. (cu o nuia, bat on cu altceva, cu care
nu se poate da o bataie prea aspra). Are 51 intelesul de a
ustura, a taia" pe cineva cu vorba, gluma".5)
Evident, a persica are o intrebuintare mai rard astazi,
cum se intampla cu atatea ,cuvinte cari se izoleaza dela o
vreme in anume regiuni numai, restranganduii 5i intelesul. Judecand insA dupa forma lui, nu poate fi dee:it vechiu, caci, daca,

ar fi un derivat mai nou, ar trebui sa

fie,

mai curand, de

conj. IV-a.
Cercetand in dictionare intelesurile verbului lat. sco, -are
care a trecut in limbiile romanice, atat simplu cat 51 in formele cu prefixe rese o6) i disco (cf. maced. disicari), gasim 51
Gaulois mutile"urma`oarele mtrebu'ntari Sectus Gallus
(Hor.); , secare verbere terga", entamer le dos a coups de
lanieres" (Tibull ); Sectus flagellis", dechirer de coups de

fouet (Hor.); sectae unque genae", joues gratignes par les

ongles" (Hor.). , se-are comes'', arracher les cheveux" (Mart.)
1) Cf. S. Pus ariu Etym. W. d. r. Sprache.
2) Dens isianu-Candrea, Dice. etim.

3) Se aude mat mult chersica, hindca se intrebtrinteaza in regiunea

labialelor al erate, tn Muntenia.
4) Cf. sl Chir tescu, Granarii, p. 176 Fugiti la o parte, diavolilor,
ca va piersic, st le arata clestele dela soba". De remarcat ch d. Ch. scrie
intr'o limbS cu un pronuntat caracter dialectal.

5) In Tiktin o. c persica, prez. piersic, Munt. fam. Wu. fuchteln.

die Rute kosten lassen, thin ein paar Hiebe aufbrennen". Si d'a exemplele :
Rum'anu care nu-si piersia copili de mici, mult pacatueste" (din lipescu,,
Opincarul); Epigramele. . . faceau sS radA chiar pe aceia cart erau piersica.1 de verva caustic8 a Doctorulut". Gion, R.rtr.
6) Cf. W M.-Liibke o. C.

www.dacoromanica.ro

250

(Cf. intelesuri ce se cuprind si in verbele: a bate, zdrobi, omori

in bat:Ai etc.).

Alaturi a existat .5i verbul perseco, -are, care e dat de

dictionare ca mai putin uzitat, dar care n'a putut sa aib decat
aceeasi intrebuintare, numai cu o unanta mai pronuntata a ideii

de a bate".
perseco), iar in ce priveste pozitia lui r din per- cf. pierd, pierdese (< perdere).
Piersec a pastrat accentul normal (

Rutes.
Se inta'neste in psaltirile din veacul. al XVI-lea si in codicele Voronetean in formele rates, de cele mai multe ori fra -u
final, de cateva ori cu -e i odata cu -A la sfarsit.1)

Inseamna iar, iarasi". Cuvantul acesta nu poate fi despartit ca inteles de latinul rursurn (rursus). Ca fonetism in lat.
vulg. a trebuit sa devie *rusum2), ca 5i celalte doua adverbe
de aceeni origine : deosum (Z deorsum) 5i sus= (z. sursum)
Rusu(m) trebui sa devie in rom. rus(u). Dar avem de a face,
cred, cu un adverb compus *rusud-item pentiu intarirea sensului,

-care ar corespunde formelor rominesti de azi asa, iar asa,

tot asa" etc. 4Rusuite(rn) a devenit *rusule 5i prin metateze rutes(u). Formele cu -e la sfarsit, fiind mai putine, ar putea sa fie
greseli de transcriere.

Tiltur, cioroiu.
Sant cloud creatiuni interesante onomatopeice. Cel din-tdiu se intalneste in Serbia 5i Oltenia si cum se poate vedea.
5i din versurile citate la tratarea lui chepcel, unde se vorbeste
de (atur de-alama, la o fantana, inseamna tubul, teava3) prin
care curge in continuu apa in jghiab, la o fantana. lar cioroiu
(cules de mine in jud. Cojocna4), in satele de langa Huedin)
1) Cf. I A. Candrea, Psaltirea Scheiana, comparata cu cel lalte psalsi I. Sbiera, Codiceie Vororietean (glo-

tiri din sec XVI si XVII Buc. 1916.

sare)

p. 11.

2) Dictionarele dau un rusum, Irma ca forma lat. arhaica.

3) Cf. si G. Giuglea si, G Valsan, Dela Romanii din Serbia, Buc. 1912
4)

Este s'l un nume de izvor, In aceasta regiune, pe langa muntele

Ciorolul Pchinului (Pinului).

Vladeasa (satul Rogojelul):

www.dacoromanica.ro

251

un onomatopeic. i acesta
inseamnd 4ipot"
adica un
jghebulct, o scandurica scobit, sau o coaje de copac, sau chiar
si numai firul apei ce tane5te din pamant De la intelesul ace-

sta din urma s'a ajuns la acel de tub". Tatar este o reduplicare a cuvantulu' tar (tur-tur) care imita murmurul cadentat
al apei ce tante (or earae, pink) din tub sau izvor Din *tartar
unul din- cei doi r a cdzut prin disimilare Pr.ri xtensi un
inte'esul s'a dat i , turturilor" pic torilor on stropilor ce se
formeazd, prin inghetare lama, pe diferite lucruri (haute, par,
streaini, crengi e c) cf. i Chest. 1-lasdeu, jud. Tekorman, XIV,

235 : tutur I de ghiata") Nu numai pentru apd se poate zice

a (anti or' a (ar ri, ca i iata o a ta intrebtuntare a acestui verb,
de asta data in sens achy, prinsa in jud. Dambovita: C'o
ft-Jana tarde,sti [faina] i c'o mand mesteci")') Ceea ce inseamna ca lasd sd pice f ina din man& putind cate putina (cf.
cu taraita").
In Basarabia s'a format iar4i un verb din acel4 cuvant
-ce ,imita sune ul lucrurilor ce cad in mici cantitati, adica
(ar tar, ori (ar-gir. Se zice ado (tirtiiro2) cu ilomat" i cerne
de ploaie" (cf. mai jos cloroiu"). 7(ir(cira cu uomdt" se zice
<and cad bobitele mid i solide de zapada (un fel de grindina
mai afanatd), care se chiarnd in uncle parti "mazariche"
(jalomita i Brasov) i claca nu ma inel, am intalnit si forma

tdr(rtrigi", care ar fi un derivat din tar-tara."

De aceastd familie tine, cum se tie, i o tar,
un sinonim cu un pic", tot de origine onomatopeica

o gird",
I

el.

Cioroiu derivd din a ciuraP) care s'a ndscut prin imitarea

sunetului caderii boabelor prin gaurile ciurului, si mai pe urrna
s'a extins I pentru a exprimd murmurul, trItiil apei. Se in-

telege cd mai sant l alte derivate in legatura cu formele tra-

tate aci, dar eu am" vrut s lamuresc

in special p'e tittar,

(cir(tira, cioro,u.
1 ) Era vorba de pregabrea mncard numita colrezi".
2) Comunicat

Soroca.

Intre ati

de d.

3) Cf. Tiktin o. c. i 0, Dens4anu

forma ciur.

Codreanu, deputat, tAran din

J.
1

A.

Candrea. Dict. Etim., la

www.dacoromanica.ro

252

A uti.
Lexiconul de la Buda dA acest cuvnt cu intelesul de ai
ascii" (u,s ezu v. oftezu"). Cu acelai inteles se aude si. in tinutul Rodneil) i in jud. Romanati2).

Este lat. oscito, -are,. care insemna a cAsc.

evoluat putin, de

Intelesul a

la a asca, a intredesclude gura", la a

ofte prin faza a Casa cu zgomot", cu obicinuitul qoasi-oftat,.

cu care este de multe ori impreunat cAscatul. Desvoltarea foneticA s'a fAcut astfel : oscdare > *115(e/a > usia,"prin reducera lui e aton.
Indic. prez. a trebuit sA fie *oa,stet, apoi /1,stei, prin schim-

barea lui o initial in u, supt influenta formelor neaccentuate,

i apoi sq', u5tez (cf. Lex Bud.), atras flind de celelalte verbe
de conj. I-a, care au Indic. prez. in -ez. Cuvntul s'a pAstrat
in mai multe limbi romanice, ajungAnd in unele la acelai inteles ca 1 in limba romn.
latA formele pe care le cl dl. Meyer- Liibke o c.

it russare :

log. ruskidare schnarchen", log. oskidu Schluchzen" ; +susci--.,

tare : Haul soseda gahnen", venet. suslar, obwald. sugdd, Maul.
susld seufzen", provens. suska seufzen, schluchzen".
PAstrarea acestui cuvant alMuri de cased < lat. cascare,
de la care n'au ri mas urme, der At in italiand i sarcIA (dialectul logudorcz), arata ca intr'o vreme nu depArtatA a fost a
destul de mare bogAtie de termini legati de vieata fizic sau
psichica a poporului rcmn, chiar dacA intre acei termini nu

existau cleat nuante mid suptile de inteles, cum e cazul 1

cu piersicd, de care am vortit mai sus. Limba romana" n'a sarAcit aa de mult in ce privqte elementele latine, in tot cazul
nu aa de repede, cum ne vine une gni sa credem, e. dupA
luptd indelungata cu clementele streine ale atator limbi d'n
jurul nosti u ( e au dat n 'avala pe atA tea- ca-, politi e, etnogra-

fice, culturale, comeiL We et ., cum nu e cazul cu nici una din

celala te limbi, romanice, can au avut to deauna in tari e t nde

s'au vorbit, nenumArate mi loace de resistent. De acestea
limba noastrA a fost 1 psitA aproape total.
G Giugled
1) Cornunicat de D1 N Dr5gan
2) Corn. de d-para F. Florescu, profesoarl

www.dacoromanica.ro

253
IV.

Originea rom. SAT.

Filologia romneasca oscileazA incA, in ce priveste originea

acestui cuvant, intre lat. satus 0 alb. fgat (din lat. fossalum)..
Controversa dAinueste mai ales din dou cauze,
una
sentimental : greutatea de a renunta la un prototip latin atat
de ademenitor, alta technia : unghiul redus, supt care a fost
privitA problema, care, de fapt, trebuie pusd in cadrul larg al
filologiei compai ate."
SA incercAm a o face.

1. Pentru derivarea din lat, sculls (de la serere), `(camp,

ogor) sAmAnat% ar vorbi urmAtoarele consideratii :
a. Vr. sal, 'camp', din Coresi (invocat de d. S. Pucariu,
Zeitschrift fr rom. Philologie", XXXVII, 113), i din Psalt.
Scheiana : A dapa toate ferile fsatelor" (Ps. e. III, v. 11 ; ed.
Candrea, -II, 214) = potum praebeant omniblis aniinantibus agrt
(la Dosofteiu : camptpui") ; cf. II, 96 (Ps. XL1X, 11).
b. Rom. miriste, 'Ioc unde a fost o samanatura, Ian',
fata cu sl. mir, `lume, mundus' (cf. preot de mir), 0 germ. Dorf
(got. daurp, 'Acker), la a carui.basA, ca 0 la aceea a rus. derevnya, 'sat', dialectal: `Pflugland' (lity. diruvd, `Acker% stA ideia

de 'aratura, ogor' (cf. 0. Schrader, Die Indogermanen, p 40).

2. Pentru derivarea din alb. /gat, resp. lat. fossatum (massatum, admis ex aequo de G. Meyer, Alb. Wrterb., e inutil i
irnposibil, pentru motivele ce se vor vede) pledeazA urmAtoarele imprejurari :

a. Vr. fsat, pe care etymonul satus il las& neexplicat ,

b. Greutatea de a admite existenta a dou'a cuvinte de
origini diferite : unul, sat, latinesc, altul, fsat, albanez ;
c. Absenta unei reale dificultAti semantice, in ce priveste
trecerea de la fossaturn la /gat (fsat, sat).
D. Candrea (Straturi de cultura si straturi de limbli, in
Viata Noud", IX, p. 317 sq.) citeazd pe mr. fusat 'sant' (VlahoClisura), pe it. fossato i fr. fosse, idem, pentru a conchide CA
fossatum 'sat' se va fi desvoltat dintr'o constructie ca : sisto ad
fossatum, 'staii, locuiesc Inga ant', etc., de% enit apoi eliptic
(ad) fossalum.

www.dacoromanica.ro

254

Ceva este, de sigur, in aceasta argumentare. Cred, totu5i, c n'avern nevoie de asemene artiftcii, pentru a intelege
procesul de prefacere a sensului.
Du Cange inregistreazit o intreag serie de fossata: de 4a
fossaturn', `vallum, fossa', Wand la lossatum2, 'territorium, ut
videtur, certis limitibus quasi fossato circumdatum'.
Nu e acesta, in esent& intelesul primitiv al cuvntului
Cheia o cid fossatus3, `evercitus, seu potius castra,
vallo et fossis cu-cumdata' (ibid.; cf. vspan. fonsato,vport. fosado, armat") tatele istorice-culturale confirm& c acest
fossatus trebue privit ca terminul intermediar intre fossatum
'5ant' ('tran5eie' !) 5i (f)sat. Caracterul militar", razboinic, al
a5ezarilor omene5ti se implete5te, in adev6r, pretutindeni, cu
la origine, adesea, pastoral,
5i lucrul
cel civil", papic,
nu va suprinde prea mutt intr'o epoca de armat'a constructive
verheeren 'a pustir (de sla Heer 'armatal n'a fost totdeauna 5i
exclusiv rostul unei armate, care, cu tot populari 'pustiesc',

nostru ?

rAmane, in sens positiv, un populus /(cf. Glotta, 111, pd. 196, 599),
un crcap-c6c = cctpocc6c sau Xx6g (cf. pair, 'stol, ceatd', sl.
germ. Fussvolk, Kriegsvolk, etc.) lar a transforma o locuinta
provisorie, improvisat 'a in vedtrea luptei, in una definitiva,

siatornica, nu e cAtusi de putm un proces nefiresc.

Astfel, mgr. cpoc(a)i-co(v), youcsitov 'crcp27:67cs.&d (cf. Du Cange,

Gloss. Graec.; G. Meyer Neugr. Stud.,111, 72) e perfect sinonim

cu ngr. v.octoovo: 'camp, quartier, cantonnement' (Legrand, Pomes
historiques en grec vulgaire, p. 342), care e identic cu catun(a) al
nosh
ca 51 cu vsl. RaTovim 'nozps*Xis, castra', propriu :
'catonament' (cf. cantone), insemnnd 51: 'locus mulgendis aestate
ovibus' (Mildosich), 'Hirtendorf' (v. Indogerm. Forschungen,
1) Cf. cdtun, Joctunta de purcari
Lit. pop
i pescari" (Pasculescu,
rom , p. J29), la Romanii de Serbia (v. Giuglea-Valsan, glosarul): catun,
colib5, bordeiu"; cf mr cdflive.
Despre ceitunul meglenit, V. Papahagi,
Megleno-Romanii, I, p 40 $i'urm (megl. diett, cArnaruta unde se pastreazas flame, lAzi, etc.", e identic cu kieti, kletifta, locuinte de pastofi"
in evul mediu ; cf vbug kleth, cralleEov, orwygicz, Gemach, Zelle', etc.: Berneker, pp 517-8).
Catuna 41 numesc ctunarii", lAie$11 $i cAldararii
no$tri cortul" (cf atra), pentru care exist
$1
terminul taro (Barbu

Constantinescu, Probe de lunba i literatura Tiganilor din Romania,

p. 38). cf bulg. katun, katthun, nornadisierender Zigeuner", kataniate,
,,Zigeunerlager" (Berneker)

www.dacoromanica.ro

253

XXXII!, 431 sqq.); astfel, ngr.

p.eziso, q-coapef,a ILOCIliver", 'frornagenie' (Legrand, o. c., 349), it. metato, log-. campod. medau, rom.

ma cunetatesc (Rev. critica-literard, IV, 87; acesta ar cadra tot4

cu etymonul conutatum , propus de lannarakis *i respins de
Legrand, 1. c., i G. Meyer, Neugr. Stud , III, 45), etc., au la basa,
toate pe lat. metatum, termin tehnic pentru 'cartier' militar (cf. Rhetnisches Museum f. Philologie pe 1915, p. 157), precum fr. chateau,
it. castello, mlat. castellum au la basa pe castrum, castra, `lagdr,
tabard' (Cf. Inca: -chester, paralel cu -wick = I. vices, din n.
de localitati englese ; apoi : cech.

tellum : Kretschmer, in Archly

kostel, Kirche" = lat.

cas,

sl. Philologie", XXVIII, p.

139; sdrb. costol, in Costalac = Viminacium ; turc.-dobr. Chiosteli).
Rom cetate, 'place-forte, forteresse', fata cu lat. cwitas (cnns)
i gr. 7c6),tg, (7co),(Trig) fat cu ixpci7to; (cf. lat. arx, germ. Burg
propr.: jeder Ort, der Schutz [bergen 1] gewahrt") snt tot
att de instructive.
Si lucrul e ifoai te natural. Aceli instinct (conservativ)
al propriet5tii" i acee4 necesitate a a p5r5riT, care fac pe gosf.

podar sli ingradeascii, s-iinprejmueasc cu gard adecd, ograda

sau curtea (cf. germ. umfrieden, Friedhof, lat. cohors, hortus,
xop-c) : 'ograda', `gradinal), au facut pe om sAli ingradeasca i
wzrile comune (cf. poarta (arinei de la satele noastre3); sl.
1) Cf, jiree-ek, Gesch. d. Serben, 1,156 Das Hirtendorf heisst seit dem
13. lahrhundert Katim", es ist ein Lager, nach der militarischen Terminologie
Un interesant termin de comparahe ofer8 sl acele katama
der Byzanhner "
din Sudul Abisimei, des postes ou villages palissads", des habitations de
rnontagne", de care se vorbeste fn Revue Critique" din 1920, p. 410 (dupa" un stuPentru palissade Insusi (din pal, lat. palus, par"),
dm al lui H. Dehrain)
cf. rom. palancd (cu pArIngel, lat. crebrisuro, vallum crebris suns, id
Despre raporest palis, munitum" (Ennius, ap. Festus, ed. Lindsayrp. 51).

tul dintre gr. nOXL,; si lat. Urbs, v. 'studiul lut E. Kornemann, in rev.

Klte,

V, p 72 si urm.
2) Pentru Curtea-de-Argef (=Palatul de resedinta domneasca de pe
apa Argesului,"), cf. Rufit-de-Vede, Vdlenii -de- Munte, etc.

3) Interpretarea ca loc de percepere a vArmi (rut. caryna)", analog rohatcei, barierei", de la targuri, (Miklosich) e exclusA printeun mezokapu, poarta
cAmpului", copia -i ungureascA din Valea Crisului-Negru, unde sant sate care-o
pastreazA panA azi (v. St. Gyiirffy, Das Ungartum im Tale der Sckwarzen

Kords, p 41 si urm.), cum o pAstreazA si atAtea sate romAnesti din Ardeal.

In cutare localitate, din aceasi regiune crisanA, poarta InsAsi a dispArut,
p6strAndu-se numai numele de odinioarA : Porkolat" (Gyorffy, Cc.). Cf. Inca
expreside rom pop. a se lngreidi cu cineva, a gAsi la el spriijin, bunavoInte, a face sat cu cineva, a se Intovarsi, a se intelege cu dnsur

www.dacoromanica.ro

256

grad 'ora,' (cf. Griidiste,' Tirgoviste, lo:-; unde a fost un oras",.

Se lisle, loc unde a fost un sat", megl. Cattinisti Ioc unde a
fost odat ctun", 13i icilis1i, loc unde a fost tar15, bcie": Papahagi, Megleno-Romaii, 11, 38), ?us. gorod (cf. gorodzste, rom.
acelasi
cu toat impotrivirea lui Jagi
Horodiste) snt
cuvnt cu rom. gard2 (v. 1-lasdeu, Etym. Magn , III, col. 2801;
cf. vr. gradis.ul cetatii" din Diichiti, ed. lorga, p. 99, de fapt :
ingraditura, fr. enclos, lat. pomeriwn, incinta"), grdina (cf. mgl.
Gardinia), germ. Garten, intocmai precum celt. dunurn 'ora,' (cf.
Noviodunum, TArgu-Noil)"3) ,1 engl. town, idem (cf. Newton
Newtown, rargu-NoC0), sant acela,i cuvAnt cu germ. Zaun `garc17
(v. Schrader, o. c , p. 38), cf. danes. Kirkegaard i 106benhavir
(-havn, -haga, fr. hale : La Hale). Lat. forum insusi nu inseamn6
originar, alta decdt 'umfriedigender Raum': de la fonts, 'Planke'
(Walde, Indogerm. Forschungen, XXXIX, p. 74).
Despre lat. oppidum ne invata insu,i Caesar : 'Opp;dum
autem Britanni vocant, cum silvas impeditas vallo atque fossa
munierunt, quo incursionis hostium vitandae causa convenire
consuerunt" (De bello Gallico, V, 21); iar Varro (De lingua Latina, V, 32): Oppida condebant in Latio etrusco ritu mulb, id
est iunctis bobus, tauro et vacca, interiore aratro circumagebant
sulcum (hoc faciebant religionis cauba die auspicato), ut fossa
et muro essent muniti, Terram unde exsculpserant 'fossam' voca-

bant et introrsum factam 'murum".

Dar, cu aLestea, ne-am intors ggjossgum Cetitorul s'a
lamurit, speram, asupra transitiei lui fossatum de la intelesul
de ',ant, tran,ele', la acela de (f)sat.
1) Un sens special al cuvntului greidige e acela de popine, urme
ramase in bril(1 din terasele inferioare dun'arene, ingropate supt sedimente
(v. Analele Dobrogei, I, p. 597 ; cf. Diet Acad., s. v.
Pogdrzie din rev
Ion Creang", VII, 203
pograzie,*podgrdztd podgrad, suburble, varoS'
2) Slay. grad, gard insusi ar represinta pe vgerm gardas got.
gards (cf garto), Einfr edung, Saalbau" (cf sala fr. terre de sale Ikilser.
Die Germanen, II, 329), Hofraum (ograda), Baumgarten (gradin) und
Holziaun (gard)", obiceiul de a intemeia sate din case izolate prin ogra'zi
apare ca specific german la Tacit (Germania, 16 vicos locant non in
no trum rnorem connexis et cohaerentibus aedifirns [auvotztallg I] : suam
qu.sque aomum spatio circumdat. ."). Cf. insa Tucidide, I, 10, 2.
3) Cf. si W. Meyer-Lubke, Die Danum-Aramen, in Zeitschr f. fr;

Spr u. Litteratur", XLV (19k), p 350 si urm.

www.dacoromanica.ro

257

Etymonul lat, fossalum ni se pare, de fapt, preferabil ride potrivit ca inteles fundamental (chiar sensul de 'ar, cultiv' nu lipse0.e lat. fodere!), perfect
clar ca evolutie semantica (dad grad 'oraV, lit.: 'Ioc incunjurat
cu gard' a putut fi numit dupa gardu/ imprejmuitor, de ce nu
s'ar fi putut numi i fsat, 'sat', dupa fossalum, 'pntul incunjurator'?), formal, el are netgaduitul avantagiu de a explica va-rianta arhaica fsat, fara a trebui sa recurgem la mijlocirea alb.
fgat i, cu atat mai putin, la ipotesa, neverosimila, a unei duble
walutui sau salus : tot atat

preveniente
V.

Elemente latine.

Aret.
Expresia in areal viintului= obviam vento, vor dem Wind
(Lex. Bud.), ca i positia accentului : dret (cf. liasdeu i Tiktin,
ad voc.), trimite la lat. halituscm (sc. venti), lit. suflarea (vantultd)".

La cele spuse alt data in acest sens ( Arhiva" din

Iasi,

XX, 528), adaugim acum : lat. halitus s. alitum = aura venti

.(Thes. gloss emend., I, 511), it. alito di vento, idem (Tommaseo), cors. ahtu, alda (dell'aria), alito, spiro, soffia" (Falcucci)

Dintre explicarile mai recente, aceea a lui Auerbach (in

.Anuarul" Weigand pe 1913, p. 212) reinvie pe erectum, iar
a lui Viciu propune, din parte-i, pe sicil. arreta, arreri, arr,
addietro" (Lunba roincimi poporana ci dialectal sicilian, p. 79).

Berc.
Intelesul de scurt de coada" (cf. recitativul copilaresc :
,melc, melc, codobelc" = *codoberc, dupa codolat, codalb, codoros, codobatura ; mr. scurtabec = *scurlaberc ? v. Dalametra) concorda foarte bine cu lat. brewis (brevi coda), iar, supt raportul formal,
dintr'un lat. *Greincus (cf. breviculus) am putea avea rom. berc
(pro *brec), dupa cum dintr'un lat. *scrobula avem scorbura (pro
*scroburii).

www.dacoromanica.ro

258

Berci din berbeci de-aceia berci"' (PAscuObservatie.

lescu, Lit, pop. rom., Glos.) ar putea fi si alt cuvAnt (slay); varianta din Giuglea-Valsan (Dela Roland din Serbia) are: berbecit
belgi", 'albi' (p 388).
Fiul.
Variante: pole)", Odd, Mold.
Intrebuintat numai in Moldova (cf. Dictionarul Academieir

ad voc) i numai in locutia: a lad in hiuld, a lua in ras, a lua

la vale, a lua inainte", propr.: a intepa, a impunge, a lua in.
furculitA, in frigare, in coarne" (?)

Exempla, v. o. c., unde ada-

uge: a lud in hiula calului, probabil : in pieptul (furca pieptutului) calului" (in Istoria Troadei", la N. lorga, Fase sufletesti
i cdrei representative la Romdni, p. 30 ; cf. Poveste" unui cocon de impArat cu un harap si cu un cal de lemn", in Bianu
Catalogul mss rom., 1, p. 622). Fail, glosat: coatna" (confusie
cf. totusi buclti = fr. boucle, pronriu :intre x6t./.71 5i x61.1.11,ac ?
fibula =-- buccula), din Fisiologul" yr. publicat in rev. "Ion
CreangA", IX, pare a fi resultatul unei erori de transcriere din
partea editorului, care a inteles pe -z, echivalent in speta cu.
-el (fiulu), ca -ft, 5i 1-a lAsat netranscris.
Daca intelesul propriu presupus de noi e exact (cf. fr.
brocard, brocarder, piquer par des railleries", fata cu fr. broche,
"tApusA, frigare", ngr -pop. cropAc4, broche", Ogle, propriu:
sulA", I. sub(d)la), etymonul lat. fib(u)la (cf. it. fibbia, mgr.
cpifiXa, ngr. cp(p.70a, Schnalle"), se impune. Cf. dr.-dial. flulare
luidare, speteaza impreunAnd jugul cu policioara" (Viciu), mr.
hiurare (PapahagiVoti(e etimologrce, p 2I).')
Flaur.
Se zice la flaut" (j. Dorohoiii, c. TArnauca).
DacA nu e un product de contaminatie (cu fluer), cuvantut
reflectA pe lat. flabrum, atestat in inteles de flueratul vantului".
ImpAtrez.
'A impatrd-o = a da de bucluc :
Daca tiam, nu facoam
cutare lucru!
De ce 2
PAi, nu vezi? MA cheama la judecatA ! Am impettrat-o." intr'un ms. de povesti populare din lalomita, de N. I. Dumitrascu-lieny).
1) Obscurul faille!, apparence" (v. Diet. Acad ), sa nu fie, totusi, lat.

*fabulla (=fabella)?

www.dacoromanica.ro

259

Identitatea cu lat. impetrare, obtin", e evidentA.

Pentru
nuanta de inteles, comparA : a se Capella, a se procopsi, a se
ironic !).
alege cu ceva (rail,

Sugrunde.
Aurarii de la Novaci, jud. Gorj, zic aa la streinA".
Hasdeu (Etym. Magn., t. IV, p. CXL sq.) decreteazA, ca
acest sugrunde este exclusiv venetian", neputfind fi decal
sot ft/ ogrondal din glosariul lui Boerio (quella parte del gocciolatoio della cornice per la banda al di sotto, che si forma incavata onde l'acqua non s'appicchi alle membra della cornice
o altre, ma necessariamente si spicchi e cada"), i vede in el
o dovada dialectplogicA decisiva" in favoarea tesei sale venetianiste."

In realitate, cuvAntul nu e venetian, ci latin : subgrunda,

suggrunda, -ae, proiectura tecti, qua stillicidium a pariete arcetur", it. gronda, grondata (Forcellini). Atestat la scriitorii antici
(Varro, De re rustica, III, 3 : Apes enim subter subgrwzdas ab
initio villatico usae tecto"), el ne intAmpinA in latina medievala
(v. LDu Cange, S. V. subgrutzda, pars tectorum proeminens,
qua aquae a muro proliciuntur") i la humaniti ; Bonfinius,
intre altii, 'il intrebuinteazA (supt forma unei variante curioscute), and vorbete de palatul lui Mateul Corvin : In fronte
sub grundiis [= subgrundiis, dat. pli] tectorum triglyphos sub-.
Pure decreverat et qua possit arte conspicuum opus efficere"
(Historta Hungarica, ed. Colonia, 1690, p. 460).

llib.
`Striga aa, d'a surda, in uibul loculue (Cony. lit , XLIII,
p. 924).

'Catre staritul lumil

oamenii, nemai avAnd

apa, setea ii va inteti i vor alerga in utbul locului, cautand

apA' (Pamfile, Cerul st podoabele lui, p. 173).
'Se duceau
in rabid lumii toate gozurile firii, toti hArbarii fArA sala, ratAcitori din

cAla

in ca1A' (Convorbiri Itterare, XLV1 [1912], p.

'06,, bucluc, pocinog' (Nona Revista Rome:cm, XIV

[1913], p. 549).
OM, idem (jud Arge, Dambovita, etc.).
E lat. obvtus, -um, A l'encontre, a la porte".
ComparA
megl. nwb, 'intAlnese', din lat. *lnobvtare (S. Pqcariu, in Con989.)

www.dacoromanica.ro

260

vorbiri literare", XXX1X [1905], p. 298), cum i ir. aniurba, 'intimpin' (0. Densusranu, Ado lova dialectal( i, p. 112).
VI.

Elemente grece,ti.
AhtmclOs.
Se intalnete in cimilitura fusului (incArcat de tort)",
alternnc1 cu : follicos (pentru care cf. 1 ngr. epopT.mk, de charge,
grossier, encombrant"), burduhos, burdios, etc. (v. Pascu, Despre
cunilituri, 1, 241).
Probabil, corupt din *aliondrOs, *hondrOs = ngr. xovapg,
xowcp6;, gros, grossier" (cf. xoNrcpriTcof.vov, lana ordinar, panzA
de saci", xov8popaovov, xovapope),61.0 ac de Cusut sacii", etc Y
Ori --= anlihos (*andihOs, *ahindos) din cimil. uii" (ibid . 120)
= '24,ntxopoOl

Cimilitura ar puted fi de provenintS suddynAreana, impor-

lath la noi prin Tigani . un tig. a(v)indOs, viind, fiind", acindOs,

rdmnnd", basindOs, tipand" (ba,s1O, part. perf, al acestuia,
iar nu turc. *bash), e tigAn. co.cos"), un 5'lefanOs, CrayrilOs,
ToderOs, chiar RomeinOs, nume de robi tigAne0 ai mAnastirilor
bucovinene Iv. Dan, Varlolomeiu Mazaleanul, / assim), au acelai
ethos specific, ca i ahadOs.
Cu xovapop,Xovov de mai sus ar fi de comparat hondrobele
(lemne), hodrobete din alt6 cimiliturd (cf. ngr.-dial. yOUT;04EA)A
= 70`/E3pG') "Cagkov xxt146Xou din Glosarul lui Budona, p. 82,
mgl. bila, uprjinA.", din Glosariul megt. al lui Papahagi, p. 58, dr.
bila, trunchiu", scurtatur" din Pamfile, Indust/7a casnica, p. 109,
r.-dial. bel, instrument de sApat", din Documente 5i regeste" del.
Bogdan, p 328, tig. bel, beli, kleine Stange"). Poate c i
hondroleinne = hondrolene (alterat prin ritm : lenin), hodolene
chute() Cimilitura a scare :
a lemne hondroleinne, *1 mai
multe manAntele" (cf. odolean,
n Moldova-de-Nord, n.0 numai
nume de plant,
v. Pantu,
ci I dublet al lui nadolean,

1) Un intermediar ngr. presupune, din cauza fonetismului (-nd-),i rom

rdmandd, tapa de soiu nobil" (Rev p 1st., etc., I, 185), herghehe" Furtuna, lzvothri, 101), cal de ronOndd (An. Ac Rom ", XXXII, p. 1008) =
fr. reinonte

www.dacoromanica.ro

261

,de Anatolia" : gainA odoleand", in inteles de ,,mare") contine

pe ngr. xovre6c, pe care-I cuprinde, dupA I. Caragiani (Studii ist.
asuhra Rom. din Peninsula Balcanied), nu numai patronimicul
Hondrosom, Grosu (la trup)", ci 1. un liondrubalat, bucAlat".
Hondronesc (v.`Revista istoricA", VI, p. 203) = ngr. xovapaiwo,

grossir, rendre gros, devenir gras" (Contopoulos).

Tinem sa observdm aici, ca, daca nu insusi cotoflenglier,
luceafAr" (pe care-1 derivam, in Bulletin de l'Institut pour
l'tude de l'Europe sud-orientale", VII, 51, nota, dintr'un ngr.
*zoutcor0yrpt, format prin analogie cu un xotnaokkuov, zoutcoSoctp.6vio, viArccroaoccp.ovdtzt, etc.: cf. G. Meyer, Neugr. Stud., II, 97-102),

cel putin foflenglier i luceflenglier s. luceflender (la Odobescu),

care cuprind in partea intAia pe ngr. cpcoacpcipoc i rom. luceafor, in partea finala ar -putea fi, inu ngr. cpeyy&p:, nici rom,
fleondurd (Weidelt, etc.), ci tigan. -engliero s. -ender, terminatie
a genetivului plural i sufix nominal foarte frecvent (v. P.
,Josef Jaina, RomdJii Cib oder die Zieeunersprache', pp. 17,
25, 27): eirildengero, Vogelhandler, Vogelsteller" (de la cirikl,
Vogel"), dromengero, Wanderer" (d. drom, Weg"), gallengero,

Binder" (d. 'gap, das Schaf"), verdangero, Wagner" (d.

verda, Wagen"), etc.

Bucherea.
intr'o variantA din Romanati a baladei Costea [Gerepul]" :
Avea o oaie buelzerea,

Care, and era vremea rea,

Tr5gea oile la perdea ;
lar, cand era vremea bun5,
Tragea oile la papne.
Mai avea Costea, avea,
D'un berbece prepeleag,

Cu patru coarne in cap ...

Pdsculescu (Lit, pop. rom., p. 325) explic5 : lAnoasa, cu
lana mare i lunga la fir" (locul de origine, BrAila", greit1).
Contextul, insa, care vorbete indata de berbecele cu patru

coarne, putand servi de prepeleag" (pentru atArnarea utensilelor ciobAneti), pai e a indica mai degraba o oaie rogo0 (ta-

www.dacoromanica.ro

262

pod), nazdrAvan" in genul calului din Alexandrie",

ceeace
conduce la un prototip l'irucherea = ngr. poxepcoc, cu coarne
de bou" Cf. totui bucalaie (modificat supt influenta ritmului?).1),

Chichion.
Embarras, mauvaise affaire" (Cihac, II, 646, care-I deriv
din ngr. xaxcov, cilice").
E ngr. xuxeWv, miscellanea potio", confusio", balmos"(cf. lat. polenta = xuste4o, la Ovidiu, MeE., V, 450), talme-balme", incurc5ture.
Etimologia am propus-o intaiu intr'o
notita din Neamul RomAnesc" pe Septembre 1914.
Chichitfi.
`Chichied sau chitita = sertarul mesei' (Noua Rev. Rom.,
XIV [1913], p. 349).
La intelesurile date de Tiktin, s. v., e de adaugit acela de
GerAthkasten am Hinterteil des Bootes", mentionat in Suplement (cf. Dame, Termin. pop. rom., p. 126), cu acela5i sens fun-

damental de cutie, WO".

1) 0 mai bogata recola de grecisme culegem din descantece (colectia citata): nou' zeci i noua de tartori cu catdroatcele tor" (p 139, cf.
Glosarul), recte . cataroaicele, de la catarotu, vr. propriu apoplexie"
ngr.

fluxio" (cf. Y.Cer;ipcx-coc = xx-ccepapivoc, procletul, dracul",

tpxcvripa:Tog, idem, mr. triscatarat) [pastrat $: la Trocarri" din Bra$ov, in
imurkura. lot-te-ar [ lovi-te-ar] cataroaiele!S P.J (Sinonimul urcotu, urcoaie
din unele variante [Pamfile, Siirb de toamnd, p. 1381 corespunde lat. orcus,
Infern, fiinta infernal& drac") ,
99 de stin i artitort .., 99 de sfinte
eleurome, cu indertle suave [1]" (tbid) = ,.p.7,5o.), assembler" (or: 6Ey:og
Puteri ale indurani" (s. :1X2(06-, cf miroaptog, anafora" 2), iXeoo
xocraf3p)-io

rof-pirof (p.143.)
cele din lduntru);
(cf. piroseard, ro$eard inflacarate p. 368)
rof + ngr. Tcuppk, rosu"
Inteo cimilitura a fragilor sau vartelmtei
(tot:1$i cf. ung. ptros, ro$u").
(p. 83) : Inteo foam, cartifoate sede-o owe oacdra"(cartifoate nu e foaie de carte", ci carcifoate
carctofolu, n de planta, explicat de d A Philippide, Zettschr. f. rom. Phllologie pe 1907, p. 301, din cancis folium;
cf. totu$imegl. cartt, mr, frdndza dthicate
plaman alusie la coloare 2),
avem pe oacdrd, bine cunoscutul epitet al oilor cu cearcAn negru imprejurul ochilor (cf. oachef), devenit oacdnd in unele variante, supt influenta
nosite 2), ;61-,aprz, entrailles" (cf

lui deapancl (despre vartelnit); dar aceasta un impiedec4 pe autorul colectiei sa spuie in glosar, c oacdrd ar insemna : $ireat, prefacut, hoer

o dos'o fi gandind la ungurismul ocofa = okos, priceput, en doxa" 2),

vadb mai mult, pentru cine ar vedea un obstacol la etimologia noastri in
-explicatia d.lui Pasculescu
Aceea$i interpretare fantastic a unei estropieri populare avem in casul lui (lac) chizdrel ) lac ldzeirel (Pasculescu,
o. c., Glosarul) = lac tezerel (cf. cola:dui din Analele Dobrogei", I, 145)

www.dacoromanica.ro

263
E, probabil, rezultat prin asimilatie din 674idteL, *6-,3xitrac (cf.
biptcipc, cpvccipc), deminutiv al lui 6-ijx71,

boite, etui, fourreau" ;

cf. xopirtac, -homacixt, fillette", din x6p71, fille", i dubletul ticluuld-chichiutd.

NotAm, duph excerptele d-lui G. T. Icirileanu,

i derivatul

yr. chichicear, fabricant de chichite", din ms. 670 al Acad.

Rom., f. 11, 425 (sec. XVIIXV111).

CIAO.
In expresia ; a trage (cuiva) clapa (chiulul, renghiul).
E, probabil, mgr. )0duca, xXdrcog, 'cippus, instrumentum quo

reorum pedes constringuntur' (Du Cange), ngr. xlcinna, Tharriegel", xXdozog, Fussfessel", xAcaconcivog, gefesselt" (G. Meyer,

Neugr Stud., IV). Comparh expresia sinonimh a trage (cuiva)

butucul, in care

butuc = obez1"

cu &duce la picioare"

(Giuglea-Valsan, Dela Rom din Serbia, p. 19) ; cf. a sta la gros; cu

picioarele b5gati in gros" (Dosofteiu, citat in Dict. Acad , s. v.

&nue); cf grosi = butuci, inteo poesie popularA din rev. Tinerimea Romanh", 1, 423 ; a pune la dubd, din pol. dyby, Fuss-

fesseln", dyba, Pranger" (Miklosich); de asemene ; a pune in falanga (Cron. exped. in Noreea", ed. lorga, p. 11), a duce in poante,
Bnden" (lorga, Scris si inscr.ard. si mar., I, p. 44) ; cf. i gr.

gen bois perc oi l'on passait les pieds des crirninels".

HalidrA.

'Gripsori infocati, paseri cerqti, carele se cheam finix,

i halidri' (Intreb5rile lui Panaghiot filosoful", ms. din sec.
al XVIII-lea, apud N. lorga, Cdr./I i scriitori romdni din veac.
XVIIXVIII, p. 10).
Se identificA de la sine cu gr. ecXuSpoc, hidrd-de-Ilare".

MatracucA.
Epitet satiric pentru o femee urhtA, cu apuchturi rele (14).
E Movirpoc-to'Gxa (Daponte, Iiog Xap(zwv, p. 27), feminin corespunzAtor lui Mcercpaxooxog, 6, npeoto6 zal cipnybc tv xceX2st-

xocyccipm" (N. G. Po!itis, MeAgtocc nepi ToG 13ou xo Trig yXeocrcrq;

ToG E)rivtxo6 XceA, II, 1328), adech eful acelor car,adzali, draci
de la BoboteazA", cari se intAlnesc si la AramAni (despre carac-

www.dacoromanica.ro

264

terul si originea numelui lor, v. foarte pe larg : Politis, o c.,

11, 1240 sqq.: cf. Legrand, Mythologie neohellnique, Paris

1872, p. 8).
Pentru carcanzali, sufletele pruncilor nebote-

zati" (rev. Sanziana" din Iasi, I, 16), v. supt moroid.

Mischie.
'Un voinic din Ceobalcie [= ciubarciu s. Ciobalaccie, din
Basarabia ?], cu sabie de mischie, pistoale de venetie' (Pascu-

lescu, Literaturd popularii romilneascd, p 173)'.

`Pistoale de
venetie, sabioare de ;nisch& (ibid., 219)
'Fitnanar.de mcschiti,
de la Dunare vite (ibid., 102).
'Rufele de primeneala, i caii
-de calarie, cu sabida mischie' (ibid., 218).
'Cutite mischti'

(rev Tiner. Romana", II, 223), , 'Arme de mascluu' (in Istoria

Troadei", la N. lorga, Fase supetesti si air(i representaltve, p.30) 2.

Explicatia : otel magnetic", pe care o cla autorul co'ectiell

-in glosar, pare inspirata de Saineanu (Infl.orient., III, 261), care

se gandia la turc. myskal, instrument qui sert a polir",

din

mysk = 6 elik, TWjitc otel" (cf. eljek dinteo rumanische [?] Auf-

schrift mit cyrillischen Schriftzeichen auf einem altbosnischen

Sabel in Ragusa", publicata in Wissenschaftl. Mitteil. aus Busmen und der Herzegowina, I, 499, unde, la p. 498, intr'un Spottlied auf den Venetianern vor der Eroberung Kandias im Jahre

1669", acest incipit : O vi Vlasi mletaeli = O, ihr Wlachen

von Venedig!"). Etimologia n'a convins insa nici pe Tiktin, care,
dupa ce adauge, la citatele din Cantemir (relevate de Saineanu),
altele, din Sezatoarea" (m scud, musaiii), o declar unbekannt".
Intelesul de ,,besonders harter Stahl, spez. Wetzstahl",
totui, impreuna cu ultimele doua exemple de mai sus : da
nusclue (dei : de premeneala", de calarie") i de mascluti,

suggereaza o explicatie, care e, WA indoiala, cea adevarata :

de misclue = denusclue, dimischie, damaschte, de Damasc (otel)",
Damaszenerstahl", acier de Damas" : ngr. 8:tncirl, Damas,
lame de damas" (Contopoulos), alb. chnuski, Damaskenerschwert", sarb-croat. duniskija (Filipovi), sarb.-bulg. dimigkima = turc. dymyg-ky, 'clamasciere (G. Meyer), dimigki, idem
(0. Schrader, Sprachvergleichung und Urgescluchte, 11, 98), iLda1) Pentru Mistricean, numele eroului baladel fn unele variante, d..r.
pe langa Bistrifean, i: Mistripiu, Roman din Crania Serbiel" = Roman

Inistret, ,,amestecat" (v GIL glea, fn linuarul de Geogr. si Antropogeografic",

www.dacoromanica.ro

265-

rnaschino, di ferro o simile chi abbia

la tempra di Damasco" ; cf. turc. damasqo (de l'ital. damasco), toffe de soie

ou de lame damasse, laine damasquine, c'est-A-dire celle dont

la surface est orne de dessins moires" (Barbier de Meynard,
prin ruse5te
I, 727), de unde
rom. adamascit, cu varianta
yr. muschi,.corespunzatoare turc. dtmigqy, gr. Stplaxtov (v. Hasdeu, s v. adamasca). -- In toponomastica, cuvntul apare ca
nume al unui sat cloljean Misclut (de la Machin).
Moroiu.
Strigoiul (epifania) unui prunc mort nebotezat"
Ehrnologia consacrat e sal-b. mora, 'Alp' = vsl. mota
idem (cf. G. Meyer), mr. mora, mgr. lmop(p), `nomen 'quo donantur strigae, maleficae et sagae mulieres, apud Graeculos
(Du Cange) ; cf strtgae, 'maleficis mulieribus nomen inditum
est, quas volaticas [cf Sbureitorul nostril !] etiam vocant' (Festus, ed. Lindsay, p. 414), strtga, 'venefica nirmrum vetula clime
diabolica virtute infantes neonatos ignotis modi interit' (Cantemir, Descriptto Moldavtae, 142). Deci : moroili de la mora, ca
strigout de la striga.
Cuvantul a fost pus insa in legatura' i cu sl mord,. 'moarte' (v Tiktin, s. v), iar o origine onomatopeica, iar4i, nu e exclusA ; cf. vgr. p.q)pv, `strigit de
groaz', 'numele unui strigoiu de speriat copiii' (la Grecii
moderni 60.7tric,

6<poottixt = p,a0pog,

it. moro, in

insula_ Thera :

II); apoy gr. p.topppocpoc, ge).2,7peg, cum i Matra, al cal-el nume a

fost identificat cu mistra, branza de capra", sau mistrd, Liqueur, der
noch heute in Venedig zur Mischung mit dem untrinkbaren Lagunenwasser
client" (C Hopf, Grieclzenland im Mittelalter, ap, Ersch und Gruber, I,
85, p 267).

2) 'Eu sant maistor la ales, La franghle [= marfa francescal, La

mestie (Ole!), herul bun de vitene' (balada Mo-Novac" din col. Vulpian,
p. 78) trebule apropiat cle pasagiul : 'i se'ncinse cu o spatd de cinci degete de lat si cu una de f:der (= ngr. aiSepov, Wier"), de strbate si prin
fer' din varianta Hodos (v Cony. literare", XXXVIII, 896, cf. varianta din
col Vasiliu, p. 15, uncle e vorbe de ficiorul Banului din tam Hartagului'
Hategulm s. Her(egului, Ducelui")
Pentru venetle, marfa de Venetia", cf. in special N. lorga, Scrts..,st inscr. ardel ft maramurwne, 1,67.
si 53: confectur de Venetie", a aduce vinetie la Craiova" (an 1750);
cu un timbru special, cuvntul se intalneste si 'n descantece i sa va duceti in Venefie, c'acolo-s mese 'ntinse, f chi aprinse" (in varianta din rev
Ion Creanga", X111, 76
cf. ngr. orcouvfrnw,

Neugr Stud,

S'a v'S duceti In punetu marl",

7COVE`itEC,

evident, corupt,

vant de Apus" = it. ponente:

IV, 72).

www.dacoromanica.ro

G. Meyer,

26
popoc si 6ou800, la F. Pradel, Grierh. u. Sdital. Gebele, BeschwOr.
u. Rezepte des Mate Miters, p. 347 ; cf. ciparco'vBeg, 'die in den
Brunnen wohnenden Geister', ibid , apor Harap-Alb i Sfantanit5,
`dracul din fntAnA', 'eel din put', al nostru : Pamfile, Diavolul, p. 68).
Adevdratul etymon ar putea fi, totusi, ngr. j.1p6(v), 'coplas, prunc' (cf. ptopouOixt, pAoryinacaov, 'infans, puerulus': Du
Cange).
Momentul principal ar fi, adeca, insusirea de copil" a

acestui strigoiu in miniatura, care pAna la al septelea an striga

in fiecare noapte : botez !" (Goroveitl, Credinfe i supersti(ii,
Glosarul, s. v. striga), mai precis : notiunea de copil (mort)

nebotezat, pagan"; cf. megl. pija, prune nebotezat, pagan",

(Papahagi, Megleno-Romdaii, II, 104), ngr.-epirot. TCOGrvo = TO
picpog, cu trimitere la apo:zog i tr.6ixog (Aravantinos, Gloss. eptrot ,
p. 72).
Formal, nu exista nicio yiedecA : morO va fi fost alipit

la grupa sufixului -oid.

Partaliis.

Inseamna in megi.: pestrit, baltat" (Papahagi, Megleno-Romdnii

II, 103) si e ngr. nap3ccX6;, idem, sau, mai precis, ngr.-dial. Irocp.sciAccg,

[si naptocX6c ?] = paxivauto, rufos, felegos" (Budona,_ Glosarul

dialertului din VelvendO, p. 99), de la itap-c,a: (TO) -,_

7.)(.0.'7, rufA,

sdreanta" (ibid ), leanca, cojoleancd" (cf. megl. par/a/Inca, tol,

zdreantA": Papahagi, 1. c., II, 102),
ceeace corespunde perfect
cu intelesul propriu si metaforic din cimilitura megl. a gAinii"
(Papahagi, /. c., p. 51): Una ghiupca partAloasa", etc., in care
gluupca ---= figanca, lit.: Egipteanca (cf. nustrca, curca", propi .:
Egipteancd"; ibid., II, 95), pasAre neagra" sicleste" (ibrd ,1, 30).

Proor, prour.
la ciobanii romAni de la Pind pror sau prour insemneazA

timpul pe la 2-3 oare dupA miezul noptii. Se zice. due oile

in prour = duc oile sa pascA inainte de zori, sau . s rmi oile
tu prour = mama oile la pdscut de cu noapte' (I. Caragiani, la
Hasdeu, Etym. Maga ,1, 1108).

'Amproor (cu doi o ca in noor),

pe la 9-10 oare' (Liuba, Banat, ibid., 1107).

'Prior c timpul
cand merg dimineata, cu oile la pasune' (Viciu, Glosar, 71).
' Ampror, amprudr, timpul cnd se mulg oile inatia oara (dimineata pe la 7-3 ceasuri)' (Candrea, Gratul dui Tara Oasului, 48).
-- 'Proor insemneaza ajunul lui Sf. Gheorghe" (Covurlufu ; la

www.dacoromanica.ro

267

Basdeu, /. c).
'Ne-a apucat proorul Bobotekei de-atata chin'
(Calendarul rev. Ion Creang" pe 1912, P. 55)))
Ngr. npwpog, -ov, friihzeitig, vorzeitig",

rcpot'opto;

vor der

Zeit, zu frilh" (Mitsotalus, cf. vgr. nppco; prcoce"), ni se

pare preferabil lui per rorem kHasdeu, 1 09, prior (Marienesea, ibid.), sau *pruilus (Pascu, Arhiva" din lai, XXV, 197).
intelesul. lui proor din ultimele cloud exemple se lmureVe
deplin prin sinonimul Mdniceitoarea, Thserbtoare in ajunnl Sf.
Cheorghe" (Codin-Mihalache, Sdrbatorile poporului, p. 58), de la
a (se) mdneca, ,,a se scula desdedimineata, de noapte, cu
noaptea'n cap, pana'n ziar.
Pentru am-, au-, cf. megl. an
zorli = in zori (Papahagi, Megleno-Romdnit, II, 35).
Se poate, in schimb, ea ngr.-Top. 7coupv& matin" (Contopoulos), sa nu fie strain de porneala ciobanilor noWi. (Alicovcipa,
novopoata, frillizeittg", e it. a buon ora, dupa G. Meyer, Ngr.
Stud , IV, 61 ; cf. rom. buna-oard, bumoara).
Schil5 .

Javra, potae" (Revista crthca-lzlerara, III, 168)

E ngr. axt"ii,oc, catea", din aceea*i familie cu schtlaesc,
-(s)chelaldiesc, etc , de origine slava (!) dup Cihac (II, 330)
Spolocanie
,..Petrecere de laSatul-secului" (cf. Marian, Sarbatonle la
Romtini, II, 3).

insemndm cuvantul aici, pentru c din ngr. vine confirmarea

cii-coXoxsbic = inivottpig, eircOvt7c7pov Wasch-

originii lui romaneti

wasser" (G Meyer, New. Studien, II, 59), le yin qu'on boit

apres s'tre rinc la bouche a la fin d'un repas" (Legrand).

Intelesul de spal e decisiv e vorba de clAtirea, spdlarea

gurii (de frupt), in vederea postului"

Speilacanie, intermediarul

presupus (cf. Weigand), e in acelai raport cu spal(deesc), ca

petrecanie cu petrec.
1) Intro Carte de desfacut farmecile", tiprita cu cirilic la &him,
s. a , p 12, gasim Fapt cu luatul In anii vacilor si a oilor in prejurul
Sfantului Gheorghie"
Ca In anti
manet, e evident; dar, dac pre(cf preapna, preziva. prozorul) = prourul, am avea, aid, poate
cea mai veche atestare a cuvantului dup apruer, problematic si el, dm

jurul

Anon. 1381-Wean.

2) Un exemplu ca acesta, din yiciu (Colind zorlde zori", in Colinde

S in Ardeal, p. 35)

$1-mi venal voi, junii bum,

Rourand

prdurdnd,

Ca vara mai greu plound

forma explicandu-se,
nu confirma decat in aparenta aceasta interpretare,
ca un joc de cuvinte popular (poate ch4ar cu a urdf).
Cf. tott4i Frncu
Motif, p. 129, unde se vorbeste expres de o stropitoare, numita tmproong

www.dacoromanica.ro

268

Mr. Sucardi.

Saric"
E ngr.

(Papahagi, Megleno-Rontdrui,
(E)crtoxipa,

11,

Waste der Manner,

119).

Seelenwarmer"

(Dieterich), camisole, chemisette" (Byzantios).

Tiri(mi).
'Tirimi, adv., tot una, ln fel: tirimi loana, tirimii Stana'
(Boceanu, Cuvinte din pd. Mehedin(i, 105).
`Tinnu...;
tirinzi , ori... , oi i... , ce mI-e ..., ce mi-e ..." (j. Gorj,

Tin drac, tin Sotea"

Cony. Liter., an. 1912, p. 1050, nota 1.),
Roniiiinlar,
(Banat : Zanne, Proverbele
VI, 578 ; cf. Anonimul
Banatean, ed. Cretu : tin = tails, quails, precum i : Solya
Tir, asemenea : tir mie (sic) dracul, tir mie lacul ;
Satan).
tir mie baba Rada, tir mie Rada baba" (Golescu, Diet. ms , f.
240 ; dupd extrasele d-lui G. T.-Kirileanu).
Ar putea fi, Ingr. Tip:, semblable," tipt p.oc, cela m'est
La Cihac, din vsl
gar, recte : 'rept, paire" (=*.i-m:p: 2).
teri, idem.
Mr. Trifirucu.
Fraged, pla Wand" (Papahagi, Basnie aromine, Glosar).
Pascu (Sufixele ronuinesti,
Din ngr. -cpucpspbc, idem.

345) il raporta la mr. fru, dchet, dminution" (Dalametra).

Troap (tropeie, tropie).
'Pe noi ne-o lAsat
'Cea Santd-Narie
'Troapa lin Jordan'.

Cqinde din Ardeal, p. 92, adnoteazA: De a se inca sh ias", i, de fapt,

cum s'a Intors lordanul,
aceasta e formula de plecare a feciorilor colmddtori, and ies
din casa (cf. p. 171 : troapa ni sentoarn" [toti les]). Acelai
Viciu,

toarce,

inteles are cuvantul intr'un cantec popular profan, Codreanu i

Mocanul", din coleciia Pamfile (Ciideee de (aro, p. 41):
`Srnnapoi drum cali facea,
'in tiol ea drumului,
'La targul Divanului.
yiciu scrie, insa, o c , p. 93 : troapa =semnul, steagul,
crucea" (nota 2), iar tropea drumultn" din Pamfile nu exclude
sensul de crucile drumului".

www.dacoromanica.ro

269

Sensul fundamental pare a fi, totusi, acela de tour, detour, tourner" al gr. tporcii (cf. tporcatoli, semn de birth*, trofeu",
tropaeum).
VII

Elemente unguregi.
Dorang5, dorunga.
'Culme, bat, pralina.' (Noua Rev. ROM., VIII, 85), 'dorunga,

numita Inca si peirangei, este un drugulet aproape de 3 m., gros

de 10-12 cm. si neted ; de m jloc Ii atarna, legata de un curme u, crucea [de unde si numele de cra,sne al unei sp te de
dorunga
(P mf , Ind atria- casnica la Romani, p. 218).
E ung. dorong, dorung, 'phalanga, fustis, per.tica, RIEts
(Szamota-Zolnai).

Cun scutul d rdhga, cu inteles obscen, e, de sigur, acelas.

Ca nut e de familie, si Doldng , in Co
cu ant (met ft tc).
,,c r e" din 1683 a ispravnicilor de Bu uresti (v. Anuarul de
G ogr, i An roogeografie, an 1914-15, p. 61).
Fodo men .
'Fodormente = m ntha, fodrn meat ealuluj = Calam n I a'
;

a at n, d.. Cie u, p. 339).

Evi ent., ung. fodormenthe 'rn. nta-creata". Cf. n. de fam.
(d
i . Feodor
Theodo );
oi ; 'I rbe kracze
Fodor, Ci
-p
343)
si
isnd-creala',
Menth
crispa, menth
= men ha' ( bi
f is 'e' (Pant ).
Adauga c din ung. bod r, s'nonimul lut fodor,. cri
s"
(v. Szamo a-Zolnai), a em romaneste n. de bou bodor (Pa ala,
Rastnariu, p. 1,36) si de fam. Bodor, Budur eseu), tar din quasi(Anonimul

omonimul. acestuia, 'kblodor (= germ. blOcler?), apelativul blot r,

'homo vanus (Aronimul Banatean, p. 30),

Homoc.
`Nisip homok = sabulum' (Anon. Banatean, p 343 Cretu).
Vadit, un ungurism; homok, dem. Cf. numele topic Homoeea.

HurduzAu.

'Pod umblafor' (rev. Ion Creanga", II, 219), "'Hurduzlitt

(sic), funia groasa cu care se leaga podul' (Vircol, Graiuld in

www.dacoromanica.ro

2/0
Vii/ceff, 94), `hdrdcizau hurduzeiti, funia cea lungd i groasa, un
*treang rhu' (Vim, Glosar), 'm'au Mut tot cu Iturduzitu [1.1' (N.
lorga, Scrisori i inseripth ardeleue ci marainuresene, 1, 210)

E ung hordoz, Trager" (cf. larhordqz 'Brieftrager), de

la hordoz, 'fahren, tragen'.
Pentru ideia d3 legatura, cf hutduz din cmilitura fedele,sului
acest nume, el ins4i, un ungu: hurduz-burduz, lit. : 'legat burduf s. fedeley' i, in specirism
al, amfibologia (ung. hot dd, 'clas Fass' i 'der Trager), firege
exploatata in cimilituri.

Maradic.
fUrma, posteritate' (N. lorga, Sens si inscr ardel. st maranuiroene, I, p. 233)
E ungurescul maradek, idem.

Mereu.
'taste intru aceasta biserica o bisericA mai mica fAcuta, a
fur Litus, numai dintru o peatra. Si in lung i i lat iaste di
40 coti, insA di o peatrA meriaia. 5i acoperemAntul iar4i o
(Herodol, trad. vr., ed. N.
peatrA singura, preste tot menae
lorga, p.
iv6g

Xo.

139) = Tatc

Tty

iv vi) TeRivit
Arito% vli6;
c 're fj4ng xx?. g; p."Tixo;, za: Torxoc, gxaa
og teacrech.xovta nrixiwv tok(.0`, ffv.ao-cov &att.. TO ai

irenov.ivo;

70; Toi.notat
xatacrciyaup.a,

; bpor.p* 'AXog grazietat Xr.o;.... (II, 155).

'Me'Menu, damblagiu' (Coleiu, rotund' (Sezatoarea", II, 42).
din,

0 seama de cut/tide, 49; Ingerul Romania', 351) `,4 se

merei, a inmArmuri, inlemni, in cremeni', (Frncu-Candrea, Mo(u,

'Mereu, incet' (0 Densusianu, Gratul din Tata I-ktegulut,
279).
324). --Vliteriu, trufa, mandru' (Bud, Poes. pop. din Maramures,
80 ; cf. teapan, intepat, tanto,s, germ steif `Mereu, menu, oblu,
despre lemn' (Saghinescu, Vocabular, 97)
'Un lemn retezat,
nedespicat 1 rotund se zice mereil' (rev. Ion Creanga", XIII
`Mreu = rectus, sive merete = ecta' (Anon. BAnat.)
50).
'Codri
'PAdure mereae' (Ms. Ac. Rom. no. 4081, f. 32)
mere (C. Stamati, Musa Romaneaseei, Glosar).
'Meret, sat in
j BuzAu' (Frunzescu), `Tufele-Meredor', 'Merei, n. de dealuri'
pad aroasP, in j. Romanati
Alte exemple, v. Tiktin, s. v
Formal i semantic, cuvantul romnesc corespunde
perfect ung. mero, `stelf, fest, solid, lauter', 'solidus, rigidus,

www.dacoromanica.ro

271

Pentru intelesul de 'solidus, uni, oblu' al lui merau

din primul exemplu, cf. lat. solido de marmore lemplum, 'prisne
de piatrA', precum i n. topic Piatra-obla, intrun document din
tnerus'.

1392 (0. Densusianu, Hist. de ja langue roumaine, I, 394).

Sensul, curent, de 'continuus', 'uno tenore', 'intr'una', 'inte
o'ntinsoare', care e -1 cel din ultimele exemple (codri merei ;
cf. lemn-mereu), s'a desvoltat firepe din precedentul, prin ideia
intermediar de 'resistentA, persistenta-.
Reflexul termina-tiunii e, iar4i, perfect normal : cf. lepedeu = leped, melesleu
meneszto (A. Scriban), Ardeu = ErclO, etc i)

Reteveiu.
`Gourdin, tricot'.
relebetu, ii dA un
etymon cti,totul imposibil (nsl. robatica). Cuvantul e, probabil,
o alterare din *relefeici, *retesfeiu = ung. retesz-fej, 'caput pessuli, Riegelkopf., atestat la Szamota-Zolnai (Mao yar Oklevl
Szclicir).
Retez, 'verrou, barre', insui, existA in limba noastr
forma

Cihac, inregistrAndu-I supt

(v. Cihac, II, 312).

Roni.
'Ruptura de mal, mlanit [=mlatnita], sApAtura de apA'
(lord. Golescu, Diet ms., f. 262 ; dupA excerptele d-lui G. T.-Kirileanu)

Ar fi ung. rona, flach, die Ebene" (cf. Rona = Rodna 0

v. de fain. Ronal Barlea, insemn. din bis. Maramure,sului, p. 229).

SArintoc.
'Cersitor'.
Pascu

.1-

(Despre Cinuliluri1, 199) il referd la siirac,

eace fAcuse de mult Cihac (I1,926).

ceProbabil, ung. szarndok,

1) Deosebit de acest mereu. ca si de mereu, mierur, albastru" (cf

totusi Intelesul de atbAstrele, violete") e refrenul mereoare, merware,
tlintr'un cAntec de priveghiu Dati, mereoarelor, surioarelor 1" (v. Galendarul rev. Ion Creange, pe 1913, p. 94), probabil, deminutiv din mire =
ngr. Morpact, zinele ursitoare", mr. mzr, (dem, lat. (tres) sorores: cantecal
Observdm, cA Hasdeu. Etym Maga,
pare, de fapt, o invocatie cAtra Parce.
I, col. 498, considerA pe sarb. merae, pustiu" mereu, ca romnesc (din I.
Dial. Izinteu, tramerus, cf. nsl v mar, ununterbrochen" (Miklosich).
surA", din ung. hint6, idem, propriu leagln", oferai o interesant paralela

pentru yr. leagdn, trAsuri"

www.dacoromanica.ro

272
zarAfidok, 'peregrin, calator (sc. dup6 milostenir; r ersitor).
i n. geogr..ZarandP
Cf. ornci = sArantoc Viciu
V. Bogrea.
VIM

Contributie Ia studiul elementelor orjen-tale -din limba romn.

CercetAtorul per excellentiam al elementelor orientale la
ioi e d. L, dineanu. Cea dintdiulucrare a sa in aceasta mater e
(Elemenle tureest* in limb& roman& Bucuregti 1b85) este an erioar

-omurnekii lui H sd u la congresul orientalistilor d n Viena (L s

ilments lures dans la longue roumaine, Bucuresti 188 )- sipo enoarA numai luiRssler.(Viena 1865), Cihac (rrankfurt 1 )) pi M klogich (Das iiirkiscliFIlemenl in den Siidos, und 0 1 uro j It ir
Sprachen, Viena 1884, cu S ygemen e, 1 88-90) ; c a n IA
lucrare mai int n a in chest e e, larAs', a d-1 ie nu ;

colul din Ro ant ", XXX (1901), p. '539 i u m.

d
ca,
geniu capricios al n arelu Hasd u a revenit,
u -ocas a
etymo culur,
la lenient
orien ale si ca, d a nt
a
activi "ci xicograft e ro an t, o sun a de r
a
oi (
Rad w panA la d. PoRescu-Cio a e .) s'au oc pat c 1,61

eIe

ba noa tras. D r at es a san numa. ep de

or ent le d'n
Bibt a eternentelor orientate dri rornanest rAmk e o era
d-lut iine nu Influenta orterdald asUi ra 1 mbii po cuIiii r mane, Bucuresti 1900, 3 vol. (Vezi totdi; recensla cl-lu Is{
iorga, in Noua Revista RomnP- pe 1901, entice -c1.11.0 J Po
Li

povicia, 5ibiu 1,904, at `Contributiunite"

Ankle Rcademiei Roll-M.1e" pe 1908).

d-lui Teal Lobe jrl

Nesocotirea acestei lucrart fundamentele a dui la resultatul, ca_ zeci de etimo'ogii iurcesti, propuse 1n ultimur timp,
&ant, in realitate nista "plagiate" involuntare: -ele eratt deja
publicate intrInsa.
In aceasta privinta, e cazul until inv5tat ex. Caracteristic,
trem de riguros supt acest raport, d. .ArRhilippide, care, ccilicand pe d, Tiktin (Specialislul roman, Ial 1907, p. 31), da ca

www.dacoromanica.ro

273

nou etimologia cuvAntufui belerdisesc (bdirdisesc), de mult cufnoscuta din Saineanu (Infl. or., 112, 19). Nu mai putin caractenstic,
desi, firete, mai putin surprinzAtor
e casul d-ltu
-dr. Giorge Pascu, pentru care un cuvAnt ca mr. zdrculd, zdrculd,
capuchon", vr. zarcula (atestat i la Dikhiti, ed. lorga, p. 100),
a ima s !Ana astAzi obscur" (Suftxele romdnesti, 280 ; Bei
iroge zur Gescluchie tier r em. Plulologte,- Leipzig 1920, p. 70),l
det, acurn doua decenii Inca, el fusese explicat, indubitabir
irnpreunA cu intreaga i familie balcani a : sarb. zarcula, cal,
pacu ieni erilor", ngr, .s.pxo.5),%, bonnet, capuchon", etc., di
tu -c -pers. zer-kulak, bonnet bord d'or", de $aineanu (o. ci11

386).1)

.M sterele exccografiei romAnqti, ca i revelatiile ei recente,

ar f1, de slaw mult mai putme dacA cercetato n noi s'ar osten sA s rabbata p ealab I, integral, opeta innai tasilor.9
S et A in cele cateva etirnologii din t rc te ce urmeaza,
nu voi ft cazut in acelai pacat St in s adaug,
spre a

inlitura once neintelegere,

ca s n departe de gandul cA
monogr ha d-lui $aine nu ar fi epuisat -sub ctul.2)
Bo g n, g erre", in eg strat de Di t on rul Acaderniei,
e turc. bozghout , trouble, d ro te" (Kieffer-B anchi,
,desast -e, Mat e" (Barbi r, I, 339).

1,

238),

Bu amac, muruiala de faina de grAu, muiata cu apA cal-

khcica, cu are se unge fata malatulut sau pitarthlui innainte

de dal ea-i i cuptor" (SAgh nescu, Scrulare chc_. 5aineanu, p. 23),

1) Nu numai Saineanti (o. c. 111, 142), ci trisusi Cihac (II, 568) 1-ar fi

putut 16muri pe d. Giorge Pascu (Ltortea literaturtt ft limbii romdne,

Bucuresti 1921 p 68) asupra origirm altui cuvnt obscur" : colunit,
.,,magar sal-bate&

2) Canara, In intelesul etimologic apriat de talage de boucher, abattoir" (cel de piatra stanc de Mare", atribuit de d. S., 111, 84, e contestabil
in ex citate, cf. Ditchiti, Cron. exped Turcilor In Moreea, ed. lorga, pp
44, 48) se gaseste la Pasculescu, Literaturd pop rom., p. 221 (fats glosat 1)
41
chlar la S , III 403, aces a e sensul
one pentru canara".
Chezi, tocmai", din Hero dot, ed. lorga p. 442, e de Adaus la art. chez
(I, 62), i tot de acolo (pp. 525, 548) gedia, ticlea,la art. gtudea, levelot",
Sensul de neputincios" al lin carcare nu e, deci, un TCC4 (112, 92).
ldltu (Giug,lea-Valsan, De la Rom. din Serbia, p. 389), de fapt, cuioscutul
cdrjaliu (vezt.1 la S.), se datoreste, yacht, etimologiei populare cu cdrjd.
Sdleaf (ibid.u3. 108) nu InsemnA suflet" (v. Glosariul), ci tolba s.
Oturac exista romaneste, nu numai ca
chimiE pe arme" (v. 5 , ad voc.).
'n Cronica" sus-citatA, 13. 223, ci ft
temin militar (IIA 92), cum apare
n fritelesul -de bane de rameur dans le calque" (Barbier, 1, 137) ; v. Antipa,
Ghelbereu, Instr. de pesPescdna Glosar (unde si varianta hotdrac)
cult", (4.), glielbertu I lord. Golescu (V infra), e turc. ghelbert, vatrar",,

lit.: vinoIncoa!" (cf dobr. ghee, haide I"): gdlbere, ghelberi din ctmil.

plugului (Pascu, 1, 158 ; cf. PAsulescu, p. 86) are aceiasi origine.

www.dacoromanica.ro

274

bulamariu, bulumaciti, ciulama preparata din Mina' de gilt"' 1rv

untur" (Biblioteca folkloristicii, no. 18, p. 58) e, probabil, turc.
bulamak, rendre trouble, mler" (Zenker, 224), bulama, une.
soupe paisse et gluante, bouillie" (Vimbry, apud Hasdeu,
Etym. .14agn., s v. balmos), bularnik, eine Mehlspeise von
Fleischbrilhe mit Fett oder Ksestckchen" (Vmbry, Tiirkenyolk, p. 505).
Bulamacia, ca n. de familie . Analele Dobrogei", I, p. 389.
.
.

But4, marcotte, bouture ('branche tenant encore a la

plante mere, que l'on couche en terre pour qu'elle y prenne
racine')."
Dictionarul Academiei, ovaind intre ung. bujlas, but4it",.
al lui Cihac, i inrudirea cu butuc, buccum, il las nelAmurit.

N'ar putea fi insu$i butac, ramus", din Codex Cumanicus", ed Kuun, p. 303 ?
Cazac, in expresia : a se face cazac, a se barbieri" (Moldova), e turc, qazaq, rase, barbifi" (Barbier IV, 457).
Chiligiu, ferche*" (rev. Ion Creanga.", iX, 27).
E un turc. *kiligr, probabil" derivand din qylydj, sable'
(Kieffer-Bianchi, 11, 498), din care : cifIdgi, cluligi, sabie"; cola
au-caftan (Cronica expeditzei furalor in Moreea, ed lorga, p.
aineanu, Infl or., 11,2 25: caldcw)
104 ; la
hdleigi-kaftan
semnul decorativ al unui comandant" (Lbel, p. 14), celenghiu,
celencluu, surguciu, egreta de argint" (Cronica sus-cit., p. 67)
Cf gylydjtclu, fabricant de sabii" (Kieffer-Bianchi, II, 499)
Toate acestea, bine-inteles, presupunand ca nu e la mijloc o
simpla stroNire a lui cilibiu, pronuntat moldovenqte. aliglua

Corbett Tigan" (Candrea, Poreclele la Romdm, p. 108,

il derivd din corb), e, ca i megl. curbet, idem (Panahagi, Megleno-Romdna, II, 72), sau n. de fam. Curbet (GhilAnescu, Cuzestii, ed. mica, p. 13 ; la Erbiceanu, Isl. Mitr. Moldovei, p.:;31:

Gurbet), gurbet, Tigan turcesc", gurbeti, Tigani pribegi" (T.

Filipescu, Coloniile romdne din Bosnia, pp. 205, 236), turc.-arab.
gurbet,,,Iong voyage a l'tranger, loignement de sa patrie, exil,
emigration; pays &ranger, misere [Elea I], malheur" (Zenker, 646):

www.dacoromanica.ro

275

cf. alb. kurbet, 'Reise, Fremde', kurbal, Zigeuner, Siebmacher"

(G. Meyer, Alb. Worlerb.)
Notiunea de basaa u'i fost coloarea, ci caracterul nomad, vagabond, al Tiganilor; cr. bulg. karvan, Tigan", din turc. karvan, caravand" ')
Cuwete, bucata", d. ex.: un cupnete de slanina" (Ciobanu-Plenita, Cuvcintdrt addt, p. 311), hajmete, boabe, stiuleti mici i necopti de papusoi" (rev Ion Creanga", XIII, 115),
ar putea fi turc. kysmel, part, partie; sw t", existent in
i megl.
mr.
Uidumu, cu gramada" (Ciobanu, 1. c.) =
Naga
datum!.
(cu)
belea" (Ion Creanga", 1. c)
n'are a face cu nagard, Instr. musical", turcesc (cf. gr.
[Lath (31.)xcouri xa
0.7c(yytov, la 'Nice tas Flkominatos, ed. Bonn, p. 243), ci e = angara, angarea, idem
(grecesc, din persana).
Rotloman, bine-facut" (aceeasi revist5,
VII, 52) =-- torloman, otoman,iar maceoala, femee proasta
(ibit I, 312) = paceaard (prin *baceoard.2).

diva:tap.;

Dihai, in expresia : mat Mai, mai vartos".

Cf. turc. &ha, interj , voici, voile (Brarbier, I, 786).
Diudiuc, instrument musical de \lint" (Oltina, jud. Constanta ; in chest on.prul Hasdeu), e turc. ddiik, flOte, flageolet"
(Kieffer-Biancl)i, 11,1549).

,Dub-s cu capu' ars" = vatrarul (Pascu, Desi re cinuli-

tart, II, 180).

S'ar putea sa nu fie dubas, dubaz, ponton" (cum crede

autorul citai), ci
modificat supt influenta rimei
turc. dryba,s maciuca" (Zenker, 538), lit. fii departe, fereste-te!" (cf.
octal-, mars !", iii Noua Rev. Rom.", XIV, 235, dur, stai 1", la

dutba, biciu", durlealo, dracul", lit.: departe, cel negi u, calaul!"), sau sl dubae", gouge,
goujon".
Cuvantul nu are a face, in orice cas, cu durbacta
din cimilitura ghindei (Pasculescu, Ld. op tom., pp. 84, 337),
care e, probabd, rus. dubac, dumbaa", stejar, de stejar, ghinda".
Cf. durbace, racitoare (la velnitele moldovenesti)" (Pamfile, Industria casmca, p. 23o ; Saineanu, II', 165, 405).
G. Dem. Teodorescu, p. 74, tigAn.

Fa 4 i, intetj imitand un fosnet usor

,

turc. fechlech, onomatopele, bwit leger, sifflement,

bruissement" (Barbier, II, 418).
Cf

1) Modoran, ,,Tigan Iingurar, prost" (Sezdtoarea, Iii, .36), sa nu fie

carupt dintrun *domodoran = sl domorodan, indigen"?

www.dacoromanica.ro

276

Faxlifus, 'petit homme maigre et chtif, gringalet ; se zice

despre oamenii slAbuti, de constitutie delicata'.
Asa, Diet. Acad., s. v, care nuntioneaza, gra' a o admite,
etimologia d-lui Tiktin : germ. Firlefanz, om usuratic".

Adevratul etymon pare a fi turc. fellesouf, phlosophe ;

-en turc yulgaire, daus un sens pejoratif : homme de rave, impie"

(Barbier, 11, 437), feilfous, pierre prcieusse que les Orientaux

croyaient changer de couleur 72 fois en une--heure", deci tin

soiu de pierre philosophale" (Keiffer Bianchi, 11, 408 ; cf 11,
398: filifous, Philippe, Philippus", cu care-1 confundA !)
Pentru reputat a filosofilor in popor, ef. cuno-cutul filoscos, firoscos; iar; pentru forma : pop.-dial filofo$i, filosofi"
(Varcol, in Buletinul Soc. Filol. din Bucurqti", an, I, p. 23)
Ghimirlia, ferestilu de mane, avand o coact& matter sau

mAnunchiu, si o punte, obisnuit de her, care tine panza intinsA"

(Pamfile, Industr a casnicd Ia Ronidni, p. 122).
Evident, dirt acelasi turc. demirli, de fi r` , d n care si
trinerlie, banitd de tier" (cf. .ferie, orjginar cetlu't in fier,
v. rev. Ion Creanga", VII, 53 , ngr. xl'Azpo; S.
lo;, m5surA. vde capacitate'', propr. : de ararna'", ngr.-d al. maps', )oop:,
,,WasserIcrug", dap& G. M...yer Ngr Stud ,, IV, M, din it. raffle,
Kupfer, Kupfergeschirr", rom. aramie, bulg. aranija).
in
Ghiobecuri, in exoresia: lucreaz in gluobecuri
bdtaie-de-joc" (Radulescu-Codin, 0 seamd de cuv Me din Muscel,
p. 34).
Legatura cu turc. geibec, nombril", la care SAineanu
(Intl. or., III, p. 397) raportA, fara convingere, numele brailean
al zAbunului, gltiobec (cf. L6bel, p. 21, i Diet. Acad., ad. id, se

impune. Ea a- ramane, insa, tot atat de neclarA, pecit e de

neindoioase, fare ajutorul acelui Glosariu manuscript al lui
lordache Golescu, asupra importantei cAruia, ca izvor de limn',

a atras atentia i d N. BA'nesci., (Viata siscrierile Marelul-Vornic

fordache Golescu, .pp. 47-8). In adever, la f. 382 a acestui
ms.,
pe care nu-I cunosc decat din extrasele d lui G. T.Kirileanu , se pot ceti urmatoarele Ghiubec, un, partea burtei

da la buric in jos: Am [= imi] rnisc, am arat ghiubecul, cnd

,umbla (sic). Muiere lingusitoare ce-s arata, ce

misca ghiube-

cid, as arata c. . . Cand umbra".

E vorba, deci, Je turc. gbek a/situ, den Nabel werfen",
terminus technicus pentru obscenul danse du ventre" (v. G.
Jacob, irkisclze Bibliothek, VI, p. 134).

www.dacoromanica.ro

271

Expresia poptilara se dovedeste, astfel, a fi Inca un ecou

al influentei turcesti, o survivance" driental5 la Romani.
Oujban, vreun semn vechia de care se serviau Domniiti
(Ciobanu-Plenita, Cuvdniart addnci, p. 313), e o variant5 a lui
gugiuman, gugiman, caciula de samur a lui Vocla" (v. 55ineanu),
printr'un gugiban intermediar, mai probabil decat o amplificare
d n kaba", (um il socoate $aineanu, care nu, cunoaste cleat vari inta cujban (III, 146).
Haihuisu), intPii., adv., inregistrat de Dict. Acad., ca si
mr. hli-hai, orn far5 scaun la cap, pierde-vara" (Papahagi, '
,Graie aro nil e, p. 80 , e turc. hai-hou); mots imitatifs des
cris d'une knife qu Iconque, particuherernent de combattants,
brouhiha" (Iciefter- Bianchi, II, 1205).
Cf. megl. &aka,. hathut' g tr-casca ' (Papahagi, Megl.-rom., II, 80) = ngr. xixocc, 8,
,,badaud, bouche-bante, gobe-mou hes, nigaud, henet" (Byzantios)
Ca o contarninat e intre acest xxxa; i ngr. ?(ipcc,

vaurten coqum", s'ar putea explica acel sinonirn liahalera, pe

care Candrea (Poreclele la Romcini, p. 76, dupd Baronzi) il aduce
din Spania (prin E r I sefaradin", in acest cas, ca tun-. palavra).
Llat, -uri, lance" (Herodot, ti ad. yr., ed. lot ga, p. 485).
E turc. hechtt= hist], iekm (Calfa, Did. franc.-(urc, s. v. lance).
Iontc. -- Se gaseste intr'o gacitoare a buricului", 'reprodusd de Pascu (Desi re ciwilituri, I, p. 169) dupa. 5ezAtoarea",
VII, 78, supt forma. In miilocul campului, cuibul ionlcicului"
(in text Iuntacului), la care putem adaugi, din aceiasi revista,
XIII, 1 1: iontdculm, iar, din rev. Ion Creang5", VIII, 39: ionicincul a

livem a face, probabil, cu un reflex al turc.

nombril, Nabel" (Zenker, 779).

geinclOk

Intelesul e in deplind concordanta cu insemnarea cimiliturii,

far, formal, un gluonddc (ghiondioc), sau ghionMc putea aiunge uorla iontac, ca : ghionted la lonted (Jon Creanga", IV, 7), ghimburuc

la lutnuruc (Aineanu, o. c., 112, 56), ghemellic, revistd navala"

(Cronica P xped. Turc. in Moreea, ed. N. lorga, p. 22), la iemettic, r511 derivat de $aineanu, a. c., 112, 148, din gemigildc ; poate
chiar iordan din cirnilitura cintarului" (Pascu, o. c.) nu e decat
turc. gerdan, cou",
ghiordan, dtiblet cunoseut al lui gherdkn

www.dacoromanica.ro

27ts

(litt.: ce qui tourne"), collier" ($aineanu, -o. c , IP,

din varianta publicatan rev. Ion Creanga", VII,

279): goldate
p. 233, sa

nu fie o etimologte popularA din acelasi gluordan?

Cimilitura infatiseazA, prin urmare, tipul, cunoscut, al ace-

lora care cuprind, in insusi enuntiul lor, le mot de l'nigme",

avAnd ca pototip drastic cimilitura ciupercii: Manastire 'ntr*tur
picior, gad
ciuperca!
ce-i ?" De obicem, insa, alusiile se
multamesc sa fie numai transparente (d ex. Natalita" = Nadolita, nadoleanca", intro cimilitura a clostei prAdate de Natalon)" s. Calalotu = cotoiu: gatolo ?) si, in orice cas, mai putin drastice, iar omonimia oferA, in acest scop, destule mijloace.
0 cimilitura a ploscei (Pascu, o. c., p. 84) exploateaza, astfel,
echivocul tiuga, ploscr (Pantu, Plantele cunoscute de pop.
roman, p. 299), si ttuga = (taco, gainA" (5ezdtoarea, V, 162),
din ung. tydle, idem (cf ltugu-hugu-tiugu, interj. p. chemat gainile :
ibid., III, 190) Alta cimiliturA, a gAinii, la Megleno-Romani (Papahagi, Megl-Rom , I, 51) exploateazA echivocul obscen carts
(bulg kurii, gaina", megl. curiprita, gainat `, de unde, poate,
$1 curia, corld, gAinu$A de apa."*)
Titiri5cd dintr'o cimilitura
a clostei (RascuIescu, La. pop. rom , 78), ca $i littri5c'a phsca
din emit. cotofenet (ibid , 80), se baseazA pe o arnfibologie asemAnAtoare: tzttrlyca = 1.1trez i tri,sca, apoi lica = phsc si fri,sca
(acest din urrnA cuvAnt insernnAnd,
pe linga femeiu$cA", in

sens peiorativ, ca $1 cototana",

$1. fluierAtoare, tipAtoare",

-ca trt,sca.
Targut intr'un varf de mama' (Goroveiu, p 216),
aminte$te, prin acest deminutiv din maccui, bate, pe mac (intelesul cimiliturii). Foarte adesea, iarasi, se recurge la un tertnen
regional, o glosa obscur pe care rar cine o intelege, $1 in

aceasta privintd, tesaurul de turc sme al limbii era bine-venit :

casul lui iontac.

Revenind la cimilitura iont:c hind un cuvAnt, pentru cei
fie dup forma :
mai multi, neinteles, el a fo,t inlocuit,
cuibul cionticulut ($ezatoarea, XIII, 15), ciontacului (cf cionl= mint
* /tic] s'o -11 raportnd si poame de kurr
Eier" din Wolf (cf.
Ion Creanga", XII, 75) 2 - Sigur, da, curuelnic, cotet de hoara" (Boceanu, p 88), galndrie"

** Cuntleaga din cimilitura albinei (Pascu, 1, .140), ca si heligd, mefigd, etc, din difertele-1 variante (ibid., 52), ar putea fi identica cu ung.
csemelyke, csomly rus emel, rut. rnelj, apis terrestris, apis muscorurn,
bombus terrestris, abeille souterrame" (Gornbocz-Mehch, s. v, cf. Berneker, 1, 167).
P dumbrd din cimilit. apet (Pascu, 1, 30, cf. si sf. ddmbru,
vale, apa" (de origine celtA ? V, Noisier)

www.dacoromanica.ro

279

os" =

bont, taiat la varf, ratezat la capAt, mutilat", si ctont

ung. csont, idem, csonlk, ciolAnos": Candrea, Grauti din Tartr
Oasu lui, p. 49 ; T. Bud, Poes. pop. din Maramures, p. 76), sau

ciokicului (de la cio/),

fie dupa inteles (continuarea ideii de
cocostdrcului,
cucului
(Ion CreangA", VIII, 146), tette, cuib"):
leaculut ($ezatoarea", /. c), de fapt, cred: teptalacd, prepelita"
(Marian, Ornitologia, II, 221), confundat cu terteleac, batul car e
misca teica (cutia cu graunte), la moarA" (Dame, Term. pop,
rom., p. 153, nota 1); cf. perperitd, rrepelitd, ruda lunga de fag
cu crengi pe ea" (Viciu, (ilosar, p 70), rerpelita, prepeltrd, o
bucata de fier, in care se prinde capatul fusului de fier care
invarteste piatra alergAtoare a mora" (Dame, o. c, p. 153), sr
prepelitd, pasarea. Adaugim ca o confusie asemanateare existA
sr 'n ngr., intre 7cipat, -txog, per di ix", si nip.% = per/tea, perche".

De altfel, o piesa din mecanismul morii, tocmai aceia prin

care trece fusul de fier, se chiamA bade ; iar, pe de alta parte,
rom ghtondic Inseamna, ca
si ghiondera: prajind", perche'
(v. Dict. Acad )
Pentru ghiontac (Mehed-nti, Oameni de la
Munte, p. 23), probabil, din gluon!, pumn", cf. gr. 77, ylis;
asemanarea e pur formald si intamplatoare.
De observat este, cA multe din aceste turcisme s'au pastrat in poporul nostru prin cimihturr') tigAnesti", dintre care
unele sant pe dea'ntregul turcesti, rar altele, in buna parte.
,Saica-balcd, despre gasca plutind" (Pascu, o. c , II, 129), e
un efect de ram frecvent in turceste, avand la bas6 pe sum?
barcA" = ciobacA" (turc.-arab. 5abbak); cf. 5undd-bundd, tirud-buradU, 5m1-bode, etc. (cf. rom. hoid ea- bozdea = ti eaca-mearSocarda din cimrlitura
ga chn RAdee-scu-Codin, o. c. p. 39).
tesutului", explicat de d. Philippide ca 61carcit (Pascu, o. c., II

75), ar putea fi mai curand turc. su-kadar 'tant, assez' (Zenker

aceasta forms, iar nu forma so(l)hada(r), cum spune
551),
$aineanu, o. c . I, CCCXXIX, e, i prototipul rom. sucada atAt de
mare, enorm" din Alecsandri,
san ngr. WcRoxs'cpat, camisole
1) Pentru origina, obscurb, a rom cinulurd, cf sislov Cm, Zauber"
tnilica, Zauberin", (Fr. Krauss, Volksglaube and reltgloser Brauch ct,t
Sudslaven, pp. 125, 127).
Pentru cinet
*cineal (ctnea-19,Impezativ
de la un a calt, cf. citea-I, de la a cetz (= ceteste-I I), pdzea-t, rtsipe-le
= rispeste-le (Leca Morariu, De la noi, povestl bucovinene, ed a III-a, p 76/

www.dacoromanica.ro

2.8u

chemisette" (Byzantios), megl. sucardi, sarica" (Papahagi, Megleno-Romeinii,II, 119). Forma socardea, acurat, o gasim-intr'un joc

de cuvinte dintr'un recitativ figanesc" (V. Pacala, Monografta

Coln, Reisinari, p. 215): Carno [cf. fig. kanro, spin" =--- ac?] parno
(cf. fig. parnO, alb"), socardea.[, soc ardea], osarea, [. 'o ea
s. sosea-rea], unacbun [=*'un ac bun], ocosea [slo cosea]").
Bascaliii cei dol, Intre cari ede ocoiui f1g5nesc, iepurele"
(1 Trgan" : Noua Rev. Rom., XIV, 236), d n cimilitura acestuia
(Pascu, o. c., 1, 123), sant, foarte probabil, totuTi cojocarii"

turceti (vanatorul i ogarul), or cat s'ar certa dd. $a1neanu i

*i Lobel asupra existenfei ca atare a protof pului turc, baskali.
Cf. descantecul: De-fi gai-o
ezari I c'un fIc frumos, d bascaluit s'o bascaluii [= s'o desprfift de _el] i la mine s'o pornifi !" (N. S. MicharlescurCrampele den vim(a pop roman, p. 29). --*
Cat despre fat faur dtn cimihtura a elui4, Camas un m ster pentru
Pascu (o. c., II, 75), el nu e decal un fonetisrn Cgario romnesc,
pentru : fal-faur (9f. fatui.mien, Fa -Frumos ; fiu-feu e foi , , foale .
le', cf. megl. fiti, instrument de suflat pe tru a I pi ceva": Papahag , 1,1egleno-Romami,I, 30 ; cucioaie, ibid , e ngr vita., oscior"?).
Relativ apoi, la calcularea iepurelut in elemen e de frerarie, aa
de fireasca Tigarflor, compara gluma populara cu Tiga.nul, care,
vrand sa imprumute anumite unelte (sfredel, cut toaie, topor) de
la un Turc, i se adreseaza turce5te". Turchilinghili [evident, cuvantul n'are valoarea arheologia a lui Turcihngil da-mi on (= un)
sode, on se se 'tpri hacand cu coada ia aa!" (Graild nostru, 1,
p. 417). Pentru timbrul figanesc al cimiliturif, cf. rolul ursarului

(Tigan) din Jocul Papupor" (G. Dem. Teodorescy,

p.

124).

1) Cf. o alt varianta, inedit, comunicata de d. Dumarascu-Reny.

Sau Inca
(In Sas ara
Flu aram,
.
0 susa ra ,
Soc aveam,
Soc avea,
Soc ardeam
Soc ardea,
$'o sea rea aveam,
$'o sea tea ardeam.
Calte lemne nu avea.
Talumbaci nu e tu-I
Pretutmdem, o larga exrloatare a omanimiei.
imbuct" (Parnftle, locuri de copli, I, 369),,c1 varianta unet cunoscute exPatent ttganeasca e expresta a hdnghi
presn scabroase ('tu-1 in him).
maud cuNa (a hangla, chier", mow = tig mai, gura" . Conztantinescu,
p. 19), ca si a mardi (pr pr. a bate", p 20) si a butt (de la bul, dos' :
p. 29; cf. *ezatoarea. XIV, 82).

www.dacoromanica.ro

281

Avem chiar motive s'a credem, ca 5i mult desbatutul incipk"

al strigaturii de la Alimori (51 nume de sat): Alo, more, more,
sdllo, sdito, more !" e o formuleta sillografica greceasca, impor-

ce spune I. Niculit-Voronca,
Sludil in folktor, I, 136, despre ,,Societatea Voevodei (sic) 'riganiloi" de langa Cluj, care colecta. datele de ,,chronique scandatata la noi prin

Tigani

(v.

leuse" si organise strigarea peste *sat" in Sambata Patilor).

Dar despre aceasta, altdat.
Ca in halea-palea din emilitura
lupului" cu variantele ei (halea-balea, halea-malea etc.), pe langa

a hall 5i bala, note atat de adecvate in definitia unei fiare prin

exc.21ent vo ace, sau tigaro gr. pale, din nou, iar85.1" (Pascu
o. c., 11, d Joe.), se am steca 5i urc. haled-paid,
se vede
din epitetul satiric de jupan halempalea", ce i se da lupului
intr'o snoava din popor (v. rev. lo Creange, XIII, 16 : o
no a de satira social.
Un s ud u sistem tic, din punct de vedere lexicografi , al
a esto rtci at've i formulete copilares,ti, mu e fo rte vechi)
pastrand, d. ex., amititirea lui Miha Viteazul ), sau parod nd
rugac'uni sl vone (v. mai jos),
altele de data re nta, produs al 5coIi or se unda e (a5a, d. ex., ce e din rev , G
e
Lazar", 11, 27, unde in a se vu bre ru e, evident, qui vo s ou'
lez', cum e sp e, ci : je vous pri 1,
. pa
se5te. Basa
pentru o asemene erce
nu 1ipseste, totu5i, de loc. R lc
c aulecelor de cord a rapoka u ui A ex. Bogdan 5i ele trei volume de Jocurt de co/il ale d ui Panifi e ofera un vast material.
Cele mai_ multe din a est r c a ive infati5eaza numerele pana*
la zece : fie ca_ incep cu uniele (dupa dodiele, cf. vr. doder le
11

1) Un remtativ publicat in rev. Ion Creange p.1909, pe 150; mintuie :

Dara tapul fara coarne.
.
*epte fete pe-omascoane,

dupa ce le wzase prealabil, pe o hliata" (oate litie) i pe un tap"; avem

dem, in forma cea mat archatca (ma;scoanie), pe meiscoate, ficatarca".
2) 0 variant6 gorjanS ineditaAccrm mcata detl. 1. Popescu-Voi esti)
C'tin paiu,
Stai, ploate,
C'un maul,
Steregoaie,
Cu cciula lui Mihaiu,
Co s'a vina soarele, ''Plin6 de cojt de mlaiu [cf. Malatu-VodA "I]:
Uscate de noua at.
SA--11 taie picioarele :
-

Amenintarea cu soarele", care tate picioarele", desi nu strigoai-

cei",

i Intr'un desdnizc de deochift" din jud. Romanati (Pasculescu, p.120).

www.dacoromanica.ro

282

ncazurl", dodii, bAjbAleli", i dupA cardiele = caratel, crivAt,,

lit. : vantul negru", din turc. qara-yel, vent du nord-est-ouest",
cf. lat. aqullo, idem, meglen. boari-neagra, vant negru, vant
turbat" ; Papahagi, Megleno-Romdnii, Glosar ; cf. inca : traistdgoald, vantul pustiitor de Sud-vest", in Revisict Pddurilor, X, 299
cara-il, an[l] negru", apoi ; co,seava, vant de Rsarit, gorneac,
vant de lipus", propr. muntean", din Noua Rev. Rom , XIV,
234-5, i iuga vant de Sud" = sl. jugz, idem), sau cu unerogu
(probabil = inorogu, unicornis", de unde varianta : una ruga) i
sfaresc cu satcotet (= sai, cotete 0, ori dutcd (moneta rus de 50
,

cent.), ori cu vig (poate ung. veg = farit), ca acele

din rev. Ion CreangA", VIII, 243 ; fie cO disimuleazA
supt cate tin quasi-omonim rornAnesc numele fiecArei cifre :
(B)unili, [d]oile, miile [ triile], 'mparatuli [=patrule], mincile

[= cm cile], nasAle [asele], erpeIe [=eptele], (sc)optule, [n]oi101e,

berbecile [zecile]",

opisena, sena di

sau cupr:nd numerale grece0-moderne:

(rcrzo.), 67v..a4e.v,

s. ec gva, 6,:io), chistin boli (xcaii

tangar, mangar, na cartof, tu aftO (xcdrca, TO othto0,

xccectirth ?) belengher buf, cioc boc, treci la loc!", ca formuletele
din Pamfil, o. c., pp. 27-8 (variante ale ultimei, v. i la Hasdeu,
Revista Noud, VII, p. 269, la Bogdan-Hoya, Cdnlece de copti si
sic Ttv icciAtv),

_WW1, p. 25, sau la Teodorescu, p. 192, care observa c origi-

nalul ei ar fi se versuri grece0, putin cuviincioase"),

ori

chiar numerale latine0, ca simalut, jocul popicilor", ardelenesc : simill se stria cand se dA intaia oar& in popic ; a
doua oarA : bist ; a treia : tercia" (Patnfile, ibid., Ill, 19) .. lat.
semel, bis, ter (cf. ter/tits),
ele sunt, oricum, foarte interesante.')
Alt 1 ecitativ copilAresc: Unuma, dunuma, zaia, paia,
chicura, cucura, hurduc, burduc, sacalie, pic, poc !", insem-

nand pwA" (Pamfile, care-1 public& Cimiltturt roincine,stt, p.

7, e de pArere ca ,,nu poate s insemne pusca, dupacum crede
poporul, sau vrea s fie crezut' 1), contine elemente de cel mal
mare interes: unurna, dunuma, sant un fel de comandO de incOr
care ; pentru zata, cf. ung. zaj, vuet" (cf. huteste, despre puscA),
1)Bimbiricd, cunoscuta porecl pentru un om maruntel, sa nu fie o

colectie glumeat de numerale turcesti bin (l 000)+bir (1)+iki(2)2 Cf insi

turc. bin=ibn, Ills", si it. bimbo, bambino", Kind", de unde ngr. -dial
p.r4ottxac, Weiner lnsekt, Laus" (G. Meyer, Neugr. Stud., IV, 60), rom.
bible, dragut", Mica, amourette"; de asemene, n. epp.-dial. de planta bom-

blr, crin" (2), in Povestea numerilor" din col. Fllexici, p 201

www.dacoromanica.ro

283

-jar p. pata, cf. a da patele, a atata, a inteti"; chicura e picura

(picur), iar cucura .. ,,tolbA de sageti"; hurduc, borduc se refers
la incarcatur 5i sgomot (cf. cimiliturile fedelesului); sacafie
aminteste pe sucedus, treasc, tun mic" (cf. yr. mai) ; restul
cunoscufe interj., imitnd picnitul" capsei si pocnetul armei (explosia).

Cu deosebire interesant de studiat e, ins, pi ocedeul de

transpunere 5i adaptare a acestor recitative in domeniul cimiliturilor.') Un exemplu In colectia de Poesii populare" a lui
G Dem Teodorescu (p. 259), gdsim urmatorul recitativ

0 ce nase
ije

ese

II,

5i ne b . .
Da pinde tarca
d8-i buliarca
si chliban.
Episcopul Melhisedec Inca (Reinsta p. 1st , ar h , fdologte,
ca 51 'n varianta
p. 54) a recunoscut in aceste cuvinte,

Oce na5ca ta5ca, da buna-1 budasca" , o parodie a Rugaciunii Domne5ti slavone : Otce nas, Ile es na beseh (TatAl nostru

carele esti in cerurr"). Dar, nu numai inceputul recitativului, ci

si restul este, in intregime, compus cu elemente din aceeasi
rugaciune: da prildet tarstfie (Ivoni), vie imparatia ta", e
-fail indoiala, originalul lui da prinde tarca ; da budet valid lfhia

(faca-se voia ta") trebue sa fie la basa lui

do-t bohared, iar

cldtbwi e, evident, identic cu hleb nas (panea noastrA"), adeca

cunoscutul hhban, meche de pain", care derivd, in ultima anaItsa, din vsl, Idebii, panis" (v. Cihac, s. v.), exact ; I. enbanictus,
sc. panis, gr. xX:pav[ortl,; de la xMliavog, cuptora5u1 de lut, tuciu,'

fier sau argint, in care se cocea pnea" (v. Bliimner,

Techno-

logie und Terminologie der Oeiverbe u. Kunste bei den Griechen

und Rmern, 1, p. 82)
1) Cf. cimilitura serpelui" din Pascu (I, 196) si descantecul de serpe
din Frincu-Candrea, Motu, d la p. 180 , de asemenea, cea din farmecul de la
p 182 (laum8 daume
lau-md, dau-mi I I), stt 1 1nceputul baiadei Pe,
trea" (ibid., p. 226).

www.dacoromanica.ro

2o4

Odata format astfel, ca parte integranta a parodiei, acest

final s'a isolat, apoi, supt forma ; Da-i prinde tarca, da-i bttleaca
i chiliban" (Pamfile, o. c.,11, 317), in care tarca nu se mai
intelege in legatura cu textul slavon, ci cu numele pasrii
(ajuns, ca i sinonimu-I co(ofana, la intelesul de iemeie depravata)", iar restul echivaleaza cu : da-i baaturd, Matti/71 ( buliarca de sus, cf. ud bleasca s. lioarca, etc.) $i mancare ane)".

Ca atare, tarca balearca apare, insa, in cimihtura coasel : Am o

tared bulearca, tot campul alearga" (Pascu, o. c., I, 132).
Pentru bulearca (ritmul va .fi ajutat, ca $1 -gus, la format unea
cuvanfului), mai._ales in legatura cu cos tul, ar fi, poa e, de
comparat, pe Ian a lwarca, holerca, bautura de ca ita e infeHoard, ra-hiu si : buleacar, tot felu de iarba, rn steca a u -uscaturi i spini" (Vieu); iar, pentru baleasca, p Ian a van nta ocen s
budasca = budasca, fiind", carele e$ti"!) a parodiei citate, sant
de insem at rom -dial, kit t, dihani d -spre femei r e ' (Co v.
lit., XX, 1006), but t, tur ica mu i r", pula,ca, bul e , q d turcicae mulieres onficiunt" (Anoni ul Bantean), u . bul c su
Am 1g S illwasser ' (Z t k r, 575 , hula nac (v. n
)
i
)
mul e prea comp ex -pen ru a putea fi 1 nu t u rt
,

Un alt tei en rare ramane de ex loa at s t r portul ture at foa

tieaca ,

d. Sameanu n atingand
ci melor,
e ono nastica.

,
d'sUn s ud u spe la!, amanun , ar t b , ea
ting strict pa ronimic le tu -cesti d c le ta a e$ L o l's a de
ob Lute
p. 16
acestea, v. acum in ,Ana ele Do rog i",
para-.
mai ales la Arrrieni (v. N I rga, r tenit i Ro nan i,
passu ) As f I, un flu i ei, cu to aspectul
IeJ istorica,
c 'I ea a (Bogd n Ho a p.
1) Avel favel domene thrift o form
27) ar putea fi o parodie a lw ,.ave fave, Domine!' ( f p 18), tot asa de
bjne, ca sio estropiare din Ave (Abel), Pavel, domnale! ( f p. 3 ) Pentru
dtala, btitala de la inceputul formuletei (p 18), cf. ngr Gcco,,,2,0;;., sale", de
unde mr. atal, idem, t, in legatura cu bulg matala e' , mr atalatnatala, despre un om murdar (v. Pascu, Rev. de dial. rom , V. 227)
Interesante dublete de sens (pm glosare), in formu ele de la' pp. 15 (chi a
1

far = kt, afara", ung ), 20 (bica, bica, taoru = bicataut"), etc.

2) Nume tatlresti poarta uneon i Tatrasii", adeca Tiganti, robi ai Tat-

rilor, stabiliti pe la noi (cf. Tdtdraft, sat ). Tamdrtafowci (euman- ternir-ta , , pi-

atra-de-fier") sant, d. ex , Tatarasii" crestini, dulopareci ai man. Neamtului insec. al XV-lea (v. Arhtva istoricd, 11, 102). Cf. Picot et Benge4co, Alexan-

dre le Bon, Viena 882, p 37 si urm. (etimologlile de acolo sant, ins,

cele mai multe, false).

www.dacoromanica.ro

285

sAu de derivat din luilub (un 1-bolub lfrohin, in N. lorga, Isforia

comertului romlinesc, I, 208 ; cf. n. de sat doljean Colurnbeiu),
analog lui Corbew, Lupeiu, Grivelu, etc., se dovedeste a fi identic cu tAtAr. Olobey(si Ural Mariei din Mangup), Ulubedi (negustor

armean din Suceava, la 1476, ap. N. lorga, o. c., p 148 ; cf.

Uluc-bedi, gheograful", in Cronicarii munlem, de acelasi, p. 71),
Olbeid (notabil armean din Siretiii, in 1610, ap. Hasdeu, Etym.
Magn., II, 1698 ; cf. Goilav, in Revista Tocilescu", X, 246),

deci = cuman. Olubey, Ulubey, magnus princeps" (v. Codex

Cumanicus, pp. 258, 260, 300 ; cf. pol. Kullubey = cum. Kullubey, felix princeps": ibid., p. 265);
un Danabasi e turc.
danabassy, cap-de-vitel" (cf. Cap-de-boti, n. de Armeni moldovenesti" din Ardeal)
Derewal (Armean diri Suceava, la
lorga, /st. com. rom., 1. c.) e turc. dere, urmat de traducerea
romneascd : vale (un Armean din Moldova ar putea fi i acel
,,Dominus Czyran" de la p. 153, nota 2 : Tdranu!);
Gluulea

e turc. gal, trandafir"

(cf. Triandafil, Varlic, etc);1)

un
Palduz, iardi, e identic cu insusi etnicul Polowci, Cuman",
lit.: Bewohner der Flache" (v. Zeuss, Die Deli/schen und die
Nachbarstdmme, p. 744), ca i bulg. Palauzoff, ung. Palcz, etc.
Scopul nostru, insd, aici, nu poate fi acesta ; cu atdt mai
mult, cu cat, incurand, vom avea prilejul s6 insistdm asupra
chestiunii. Pentru acum, ne multumim a inira cteva nurne
proprii romne*ti de origine orientala (evitnd, negreit, pe
cele deja relevate): Balmez e turc. bilmez, 'prost', prin rus.
balbes, idem (Berneker), de unde i rom.-dial. belbas (Moldy
nord);
Carabela, Stancd-neagra" = cuman. bila, cos"

(Codex

Cumantcus,

p.

304 ;

cf.

mgl.

Bila-lungd.Stnca

lunge, n. de loc., la Papahagi, Megleno-Rorndnii,I1, p. 39, i mr.

bel, abel, abeali, pietrele cari servesc la jocul in cinci pietre" ;

-Ddlametra, Did. mr,, Papahagi, Dinf lit. pop. a Arnim, p. 168);
Carabas, din t. Irani-back pi-are, mlisse" (Youssouf), lit.: capnegru" (cf. oaie cdrdba, bulg.cernoglava), sau = cdrdbas, in jocul
ncintaretul din carabd" (carabd, fig. : umflat, sAtul", v.
1) Pentru omonimul ghiul, scul, ghem" ($aineanu, III, 182), cf. si
txemplul din N. lorga, Brapvul.# Romanti, p. 24 : 940 ghiuluri de 41.--de
cusut fel", uncle fel = germ Fell, blana, cojoc, piele".

www.dacoromanica.ro

286

rev. Ion Creinga", V. 310, inseamnA o parte a cimpoiului i vine,

probabil, de la turc -ar. qarabba, propriu garafa, plosca");
Caracas (lit. pasAre-neagr", cf. I. aquila, sc. avis, gr p.i)Locg
i vopcp*, de couleur sombre (aigle), vautour" Boisacq, 64 ,),
Dugan, Togan, Tohan (t doghan, 5oim"; cf. megl daan vim de
munte", Buzdagan, Zs-Twit, Zdgdnescu, Toheineanu),
ambele avancl,
impreun cu Balaban 5i 5ahin, aceeal insemnare genericA de vultur" (cf Vallurescu,tmescu, Carom, poate chiar Bargan, atestat
si ca n. de persoana fnt5na 1w Bar6gan", intr'un act din
1615, ap. liasdeu, s. v), ca i n. topiC Carlal (Zenker, 699;
Barbier, III, 449 ; cf. Caracuseni, in Basarabia) ;
Bezu, Beza =
turc. bez, toile" (Kieffer-Bianchi, I, 209), cf. Bezesti 5i BeMachu, Mustciosu" (t. buiuq, grand",
zari, Panzari",
s biiglu, jeune homme", de la boutq, moustache" : Bianchi, I, 250,
262), cf. Burnea, NArtilP, din t -pers. burni, nasutus" (Cod
Cum., 345), Dudac, Buzilk Buzatu", din t. doudaq, Ievre"
(Barbier, I, 306), Desliu,. Coltatu", din t. dick/u, de la
dick, dent" (Bianchi 11, 571)
cf Zubcu, Zubasco, etc.:
oriEinar, porecle satirice (Pe Samurca,;., din samour qach, Barbier, II, 459, II explicA sourcils touffus") ;
Calatas,t. kara-lach,
ardoise", lit.. piatrd-neagra" (Ureche, ed. Popovici, p. 92
stnce neagi e de piatra, de fac foc cu dnsa"), cf Cara/as
ClogoleaVrabie", t.-pers
Care/as fabricant de carete" ;
'Clgt71, moineau" (Zenker, 358b ; cf. ibid , 358" : Cugal Intrigant
dtracteur, calomniateur");
Cocuz, nevoia5" (Zenker; Barbier, II, 568 qoqoz, indigent, sans ressources")
Curl,
Lupu" (cf. Carl-Bunat Fnt3.11a-Lupu1ui"),
Djuval a, pardon, pe-mission" (Bianchi, 1, 397; cf. megl. giavara-giuvara
ceat-pat Papah2gi, I, 70) ;
Erhan = Er-chan, Nann-FLirst '
Faca, pauvret, indigence"
(Vmbe'r y, Das Turkenvolk, p. 22),
Gludtgiu (de unde : Gludtgem): din t. ghu(Youssouf 262);
lifi, qui merle paitre, pat! e" (Bianchi, II, 656), mai curand ca
d n ghidit.mt, fonerism moldo enesc pentru bttliviu, cal" (WI,
$Aineanu, Intl. 1, 1, p. CCCxxviu, Thdtvtul, ca n. de fam.,
,

Caracterti rornanesc al Kaluscha dor bulguri se radeaza, f r6

vota lui Arnaudof (Bi Iggrische FestbraLche, Le pzig 1917) si p
nu1

mete can ecult i !or

Fl ritscluka'

(p

02)

www.dacoromanica.ro

287

v. St. Nicolaescu, Doc. slavo-rom., p. 294);

pentru Halippa cf.

-turc.-arab. galib, vainqueur, suprieur, le plus fort, prpondrant" (Zenker, 644), dar i rom.-dial. halipa, "vetcment dGiani = t. djani, "criminel" (Barchir" (v. Dict. Acad.);
palefrenier,
groom" (Youssouf);
Ispir,
bier, I, 521);
Alurafa, procdure"
Mazlcim, modeste, perscut" (ibid.);
Possa, clpt" (Youssouf);
Sofuin
(Calfa, Dict. fr.--turc);
poate fi si sofdan, pieux, dvots" (Kieffer-Bianchi, II, 130),
Tafralt, fastueux, insolent" (Barbier, II, 290), arrogant,
prtentieux, anmassend" (Zenker, I, 600), proud, conceited"
Tell, colline" (Youssouf).
N de fam.
(Redhouse, 1241);
Borzea aminteste pe Borzul, n. de sef cuman din 1211 (cf. N.
lorga. Hist. des Roum. de Trans., I, 49) borz, aes alienum",
borzli, debitor" (Cod. Cum., p. 302), si pe sl. bdrzo, borzo,
iute" (cf. Bdrzu), ung. borz, ariciu".
Pentru Bengliu, cf.
tigan. bengli, teuflisches Weib, Teufelin`. (P. J. Jaina, Romdni
Cib, p. 73), rom. Bengea, Bengoiu, Bengescu, Bengulescu, de
la benga, bengu, drac" (acesta din urma, in Revista istoricr,
VI, p. 264).
0 mentiune speciala, in sfarsit, pentru Caralilac, cunoscutul nume turcesc _al Ilunteniei, care apare intr'o
balada. din Pasculescu, p 261, ca nume de persoana : aleleI,
taica Novac, fecior lui Carat/lac "` (Turcilor, Spaldilor" de acolo
suna la Tocilescu, 1, 84 : Turcilor, Pasfi(r)ilor, i mai mari
Nicenilor" = ienicerdor !) .1)

Cat priveste toponimicele turcesti,

majoritatea, dobroaltele : N lorga, Droits nationaux el politiques
des Roumains dans la Dobrogea, passim, i La Dobrogea roumaine (extras din Bulletin de l'Institut pour l'tude de l'Europe
sud orientate" pe 1919).
0. Tafrali, La Roumanie Transdanubienne, Paris 1918 cand nu imprumut'd din- lorga, cra traduceri

gene , v. intre

gresite : Turcoaia, le Turc" (in loc de la Turque"), sau Vaca-

real, les vachers", in loc de : colons ou habitants venus

de Vacari", care, acesta, insedmna : vachers" (p. 130), si pune

1) Caterdzi ikSimon),
incepatorul neamului Catargiilor in pArfile
/wastrel' (N. lorga, Ist. corn rom., I. p. 221), ar face mai probabila etimologia catdrgi, crescAtor s ntgustor de catAri", decAt Catargi, fabrican'
de catarge", fara gr. zo'ccepyo, galerA".
Tot asa, Caloglu poate fnsemnA,
iu numai Robescu, ci i Pedestrou (cf. Pefacov, din sl, pegak, de unde

vi ngr.

& = a i rom. tnteurz pe

Codin)

www.dacoromanica.ro

206

semn de intrebare dupd Merland" al

it,
nu re--

lui Allard (p. 144),

Dobrogean get-be-get, cum se recomand5,

care,
cunoaste totusi pe Mdrleanul nostru I
Izdad, and se umfl burta boulut" (Nona Rev. Romdnd,.
XIV, 2.35), izdat, umflare la stomah" (Boceanu, Cuvinie din jud.

Meheding, p. 94), contra areia se descang de izdat" (v.

d..

ex colectia Daniil lonescu), apoi, printr'un proces firesc : drac,'

Cf, turc. adiad, accroissement, augmentation" (KiefferBianchi, I, 27).
Lam1351, 'coulisse, rainure',1ambe, 'col de de tilleul qui est
attache de l' esse de l'essieu soit au palonnier s&t au marchepied d'une petite voiture' (cihac, II, 164)
Cf turc. lamba, lignes ou filets servant de bordure autour
d'une corniche" (Barbier, II, 697).
Moglan, bAclAi an, Oran prost"
Cuvntul pare inrudit cu olan (turc. ogidan) i icioglan (v
'dineanu), adam-oglan, om", lit.: fiul omului". Ptototipul sAu
ar putea fi agemoglan sau mmoglan,-de care vorbeste cronicarul (Kogalniceanu, Leiomsetele Moldavtei-,si Valahiel, 410): Obiceiii au Tura!, in al patrulea an, sA lea a zece den copil, parte
bArbAteascA, ca s adaoge puruiea sluiba imparAtiei

Pre carii

apoi Ii duc la Tarigrad, pie altti la Odriiu i pie la alte scheler

de-i dau de-i hrnesc, pre unit la Brussa, pre altu la Karairnani, de se
inveatA la tarine Acestora le zice Agernoglani sau larnoglam, adeca*
nevinovati cocoa ..." (cf. ageamid i prost, originar: nevinovat",
0 Diet. Ac , s. v. gloan, iar, in alt ipotesA: moc, rnog, mogul, ht.:

Mongol"?).
Negeac, biciul ceiu,sului (ceausulut), in jocul caluerdor'
(Pamfile, Sdrbdiorile-de yard, p. 55), e turc. nadjaq, marteau
masse d'armes" (Kieffer-Bianchi, 11, 1073), precum cancinc,
bicur, e turc. hadouk, idem, ngr. xocp.tatxt (Byzantios).

Nabargeac, adj. i. subst., prostanac" (Codin, 0 seamd de

p. 51), nablirgeag, prostut, prostAlau" (Pamfile, Agricullura la Romini, p. 252), ndvdrgeac, copil rezait, necertat de
pArinti, care face botoroage (rev. Ion Creanga", VIII [1915], p
cuvinle,

39), e turc. na-be-ka, dplac, inconvenant, inopportun" (Youssouf,,

4157), naberdja, deplaci, desagreable, inconvenant" (Kieffer-Bianchi,
II, 1071), alipit la ^grupa suf, -aac (-eag).
Un Ndvdrgeacul, n.

topic, in j. Valcea, v. Dict.'geogr.

www.dacoromanica.ro

269

Neder, interj , strigatul repetat al buratecului in ciintlitura

I, 108), atestat 1 in Cantecul Papusilor" (Burada, Istoria teattului in Moldova, I, p. 39), e adv.
interog. turc. nediir, qu est-ce? titre! est? qu'y a-t-11?" (KiefferBianchi, II, 1099).
Compara varianta din Pasculescu (Literatura
pop romdneascii, p. 386), unde strigatul broatecului (tot puiii
de Ungurean") e verder, verder = germ. wer der? wer da? qui
vive?" (din acesta din urma, cu fonetism unguresc: rom.-dial
berdo?),
cuprmzand, in acelasi timp, i o aluste, obisinuita in
cirmlituri, la coloarea broatecului (verde, cf fr. verdier).
Oin, numele cunoscuttilut joc de minge, n'a fost, pe cat
sa (Pascu, Despre Cimiliturt,

.stiu, explicat in mod satisfacator.

Tiktin, plecand de la varianta hotna (contaminatie cu hoi!tart), II raporta la rus. vopui, pol. wojna, Krieg",
ceea ce nu

se potriveVe de loc cii caracterul jocului, care n'are nimic razboinic.

Pascu (fluitOlogii romtinestt, p. 66) il considerA ca pe un joc

de oi" (cf. de-a baciul).

Codex Cumanicus", ed. Kuun Gza, p. 256, are insa urma.toarele cloud cuvinte, care nu se pot desparti de oin i oinas
,(outar) ale noastre: opt, ludus", oynas, collusor"*).
Salamangea, stofa de matade verde, tafta" (Pasculescu,
o. c., p. 375 : cort de catifea si salamangea"), n'are, fireste,
nimic comun cu salle'd manger ci e o simpla coruptie popular&
alagea (de)
atri (Damasc), turc. sam-alakeisi,
din samalaged
toffe de soie raye, fabriquee a Damas" (v $aineanu, Intl. or.
trecutul rominesc,
11,1 335; N. lorga, Negolul sir mestesugurtle- in
pp '15, 254), precurn gerfe (p. 57) e gevreabatista" ($aineanu,
11' 179) i nu,trebue confundat cu ehebrea (p. 342) = gebrea

otreapa" (111, 177).

De astfel de estropieri si confusit miuna, in special, colectia citata a d-lut Pasculescu (nu relevant cleat turcismele sau
cele in legatura cu ele): Dered, glosat. costi, loc ridicat, deluor" (p. 335), de fapt, tocmai contrariul: turc ,dere, "Jale";

[*) Cf. Dic(iottaral Academiet subt hoind, de unde (copil) hoinar,

pentru care C. Lacea popune etimologia turc. ojun joc". ojnamati, a se
,iuca").

www.dacoromanica.ro

290

garbojie (tartacut roie plinA de ") din cimilitura mAcieului sau nasului (p. 341) = cannolie, miche de pain", s. cam& =
turc kyrinyz, "cramoisi", vermeil", lit.: vermiculus, Scharlachlaus", contaminat cu garbov (cf nas coroiel,,acvilin", lat. adunin gealap (p. 342) e evidenta confucus)i boz, boll, (cf. Pantu);
singir, stAnjen, lant"sia dintre ge(a)lal, gade", si gelep, oier";
(p. 378) = singir, idem, iar singer, cutit mare turcesc" (ibid) =
Chizel, chizil din lalohanger (contaminat, poate, cu sdnge);
mita (p. 52) n'are nevoie sA fie transportat in Asia-Mica (p. 312),

pentru a fi turc. kyzyl, iosu" (dei cunontem Uri cAntec popular obscen, in care e vorba de o jalba la Sultan" a fetelor din
A'atapan" ,a firatapan !);
lett:Ono, ,,dajdea ce o Mclean populatiile prAdate" (p 348), e o. fantasie glotologica (probabil, datorita ,etim. pop. cu ban) pentru lerbuos (cf. p. 48) = Arbeinast,_
Albanezi";
Odridulm din text (p. 261) redA tot atat de grqit,
ca i Odrihul din indice, pe: Odriului (rimnd cu cachului),
care, fireVe, nu e Ohrida (indieele), ci Adrianopolea (1: Udriiu);
Ddrsovean (pp. 301, 303) nu e Deirsioreanjindice), ci Icirsovean(cuct,protetic), etc., etc.
Cazul lui televechie, un fel de asternut,
chilim" (p. 382), care, ca fOrmA, reproduce prototipul turc mai

exact cleat obinuitul tivilichie, pieptar lung al tArancelor" (p.

383), e drept sA fie semnalat ea o exceptie onorabild". i aici,
insA, intelesul e gre0 dat!
Talv, Lagenaria vulgaris, curcubita lagenaria L., cucur'bark tidvA, tiuga, troacA" (Pantu) p. 299), sA nu fie, totui, identic cu turc tell; pine, buisson" (Kieffer-Bianchi, 1, 326)?
Tiutiuc, '1. bucata de lemn scurtA i groas: pune un
tiutiuc sub roata cArutel, sA nu fugA la vale"; 2. nume de farnilie' (Boceanu, Glosar de cuvude din mud. Mehedinli, p. 105), tutuc,

trunchiul de lemn pe care se sparg lemnele de foc" (Nona Rev.

Romano', XII, [19131, 285), e turc. lufuc, obstacle, ce qur
retient" (Kieffer-Bianchi, II, 199), loulouq, voile, rideau, paralysie"
(Barbier, I, 302, 305).
De adaugit la sinonimele: opriioare, predico, carasiold din Pamfile, Indusiria casnica (a Romani, p 1391).
V. Bogrea.
1) Pentru dubletul tiutiuc-futuc, cf. tztiun.tutun, tzuleru-tulew (turc
tile, plume d'olseau", din Zenker, 326 9.

www.dacoromanica.ro

291

IX.

Cin

ecou al vechii mode francese la noi:

Pulpan5.
Intrebuintat astazi numai in expresia: a se tinea de pulpana cuiva (v. Zanne, Proverbele Rornnllor, III, 324), sinonitra
cu a se tinea de poalele cuiva (ibid., p. 313), cuvantul acesta
demodat insemna, precum se stie : panicle vetement, basque"
lnregistrandu-1, supt forma plopanii, in Dictionarul sari manuscript
(f. 215, duph excerptele d-lui G. T.-Kirileanu), lord. Golescu II
gloseaza indoitura hainelor celor largi ce se pune, se invaleste,
se aduce una pestealta. Cunt : plopana anteriilor, jubelei, biniuTui s.

c.I.; haine lungi ce sant daspicate, daschise pa denainte".: Partile de jos si dinainte ale hainer, gloseaza i Pasculescu (Literatura pop. rom., 373) versul;
luara [pe Waal)] de pulpand"
(p. 208).
Dintre seriitorii mai noi, ii gasim la N. lorga, in
Anuntirt din Italia: De odat, pe neasteptate, la o rspantie, di
cu ochit de un domn corect, de marmord ori de bronz, irnbracat
in surtuc cu pulpand, CU peruca si haina din al XVIII-lea
veac. . ." (cf. Revista Natal, III, p. 139).
Etimologic, cu exceptia lui Cihac, care-I socotia ca de
aceeast origina (slava) cu poalti, cuvantul a fost explicat din

pulph: partea hainei care atinge pulpele" (cf. vgr. 7c0647-1s,

hitonul ionic, lung pan& la glezne", lat. talaris, sc. tunica, 51
rom.-chal. pulpar din Noua Rev. Roman" pe 1914, p 37). Cel
rom.

dintaiu care a derogat de la aceasta parere generala, banuind

;,originea straina" a lui pulpana, e d. 8. Puscaritt (Contributi,

la gramatica istortch, p. 16).

Cred CA putem face un pas mat departe, precisand ca rum.

pulpand

fr. pourpoint.

Foimal, variante ca: polpand (Polizu), pulpoand (Cihac) at

represmta insesi fasele intermediar.e intre un *purpoan(a), refit xul imediat al neologismului, i pulpana ; tar rom. prabana,
, haraba", din fr. char-a-bane, prin ruseste, are indoltul availtagiu de a oteri o analogie pentru schimbarea de gen si de a
i) Ca dubletul rotan
rodan (cf mr. aruideatid, bulg- rodan, ngr
poUvt, etc ) ar putea fi, totuisetiniologie,
trances : rouet, din roue, roata".

dovedete insusi echivalernul

www.dacoromanica.ro

292

indiCa filiera prin care va fi patruns la nor cin antul frances:

ruseasca sau polona. E drumul pe care ni-au sosit un mundir
(fr. monture), surtuc (fr. surtout), jiletcd (fr. gilet), botfor(t)i
(fr. bottes fortes: de aici i obscurul fdrtebote, intr'un inventariu din sec. al XVII-lea, publicat in Arhiva istorica", P, 63?
Cf pop. bofturi: Pamfile, Industria casnlcd, p. 342), brunet (originar : priunel = fr. prunelle; cf. insemnarea pe o flenriade",
apartmand lui V. Varnav, in Neamul romanesc" din 8 Oct.
1915, intermediarul ar putea_fi, totql, in acest caz, grecesc:
ngr. pacpouvacc,

,,prune sauvage" = it. prunella), baidir

(tr.

bayadere, dupA Philippide, ,,Arhiva" din lai, XX, 480), apoi : patret
(fr. portrait), yr. &ideate (dupa Tiktin, Archiv f. d. Stud. der
neuei en Spr. LI. Lit ", vol. 129, p. 171 i urm., fr. hasard), etc ,
etc. (Fildias, flanela suptire", e turc. fildeqoz fil d' Ecosse" :

Barbier, II, 436).

Cat privete sensul, el nu opune nicio piedeca serioasa:

un pourpoint avea, adesea, des basques" (v. Piton, Le costume
civil en France du X111-e au XIX-e siecle, p. 149), putand fi
si une x.este a manches et A girel" (cf. Quicherat, Thstoire
du costume cu France, ad loc). Dar, i far' de asta, o schimbare de inteles in aceasta materie nu are nimrc suptinzator.. daca un turc. mahramei, ma(h)rarna, naframd", a putut
deveni in grecete 1.1.04xXoimv, sorte de vtement, tunique" (Sa-

thas-Legrand, Les exploits de Dignis Akritas, pp 211, 293),

supt influenta etimologiei populare cu xXacp.66o:,,manta", de

ce ar fi imposibil, ca, printr'un fenomen analog de etimo-

logie populara. (cu pulpei), polpoand al nostru sa

.insemnA ce inseamna ?

fi

ajuns a

Observam in fine, in legatura cu varianta plopand din

Golescu, ca cuvntul nostru nu are a face cu poplean d'n
cutare cantec popular: fuViulite de poplean" (N. I. Dumitracu, Flori de camp, p 27), care se identifica, credem, cu
ung. paplan, paplon, Bettdecke", macat" (Szamota-Zolnai,
746) = gr. 7.4ii.c210.p., plapo ma?
V. Bogrea
X.

Span. NINGUNO, niciunul".

Proveninta celui de-al doilea
neetirgologic, din acest cu6
vant, e inca o problerna a filologiei romanice (cf Ileyer-LiThke,s.v).

www.dacoromanica.ro

293

E Kieckers, care o reia in Indogermanische Forschungen",

XXXVIII (1920), p. 211, se gandeste la repetarea anticipatA a
lui -ii- din uno, ca iri lat.-vulg. semptem, vinginti, fr. concom-

bre (lat. cucurnerem), adaugand in acelasi timp

ca

Voss ler,

dupA o cornunicare verba15,*ar fi mai curand pentru o contaminatie cu non.

0 explicatie Inca mai simplA si mai directA a fenomenului ar fi, poate, a se admite influenta lat. ningulus = nullus
(Festus, ed Lindsay, p. 184),
el insusi, produs al analogiei
cu singulus,

V. Bogrea.
XL

Ci'n ce.

Un cuvant care, intocmai ca si locutiunea zo le custe, s'a

izolat pentru a trAi numai intr'o expresiune figuratA este ance.
AceastA expresiune este : Mi-s (= sant") cince de Mita. Com.
Coca (Banat). Se mai gAsete si ca nume propriu de familie,
desvoltat din porecIA si avnd forma Once(' in Gledin si Monor
ii. Bistrita-NasAud).
De la inceput ne izbeste infAtisarea latineasca a cuvAntului. In adevAr el trebue sA se derive din lat. cimea, -went,

p1osnitA", stelnitA", care a putut sd dea romaneste mai intaiu amece, apoi prin sincoparea lui -e- neaccentuat ci'mce, in
sfarsit prin asimilare ance (cf. vegl. 'aulko, ital. cumce, piac.
cizma, bergam Almega, log. kinuge, port. v. chunse, span. V.
zisme, span. mod. clunche, neap. ptmmeee, idem
p. MayerLake, Rom. Et. Wb. No. 1915, 9. 152)'), Cele dou cuvinte
straine, pe care le avem pentru a -numi insecta numitA de el,
1-au silit sA se retragA in expresiunea citatA mai sus, al cAruia
inteles trebuie sa fie Sant plin ca o plosnita care se umfla
c'ind se satura", Snt plonita umflatA (plina) de sAtul".
I) Cuvntul se gaseste si in albanez8 in formele k'Imek gi tgimek
Relativ la cea dintal G. Meyer, AEtWb , p. 227 Re spune : Aus se. kimak
Vanze' im Kiistenland nach Vuk, das aus elnem rom. Dialekt stammt, de
wie das Alb. und Vegliot., in lat. amicem das c als k' sprach". Tgunet
e rostirea scutarlana a lui kitmek v. ibidem Grecescul To% 67.4 'Wanze/c
-Hundelaus'

It.

cimice, v. G Meyer. Neugriecinsche Studien, IV, 93

www.dacoromanica.ro

294

CujercA, cnidu,
La p. 451 a Rum. Deutsches WOrterbuchu-ului lui Tiktuz gasim urmAtoarele : cujelca sf. Art Kleid DOS. VS. Apr.t.
(mi-am lepeidat cujeica jos ce torceam)
Et. Wohl zu slay. Ko2a

Haut", vgl. cojoc u. wegen der Endung scurte'lcd, ciube'icei etc."

/Vat intelesul, cat i etimologia,ye care de altfel le admite
si D-I G. Pascu, Sufixele romdne511, Bucure0i, 1916, p. 236,

sunt date grqit, deoarece D-1 Tiktin a pornit numai din citatul
pe care ni-I clA din. Dosofteiu farA a-I intelege. Avea tot4 putinta sa gAseascA lmuriri in prrvinta intelesului in dictionarul
lui Alexi, care ne dA : cujeicci I. Rocken, ri". De fapt in partea
nordicA a Vaii-Somesului instrumentul de tors numit de cea
mai mare parte a RomAnilor fured dupd forma sa primitivA,
nume strabAtut i la popoarele invecinate (bulg. furka, hurka;
alb., furkel), se numege euje'ica.

in Biserica-Alba din Maramurq se aude forma cujelar

(com. Dr. AL. CZ1PLE, profesor la liceul gra niceresc din
llasAud.
Aceasta din urmA forma ne indicA i originea cuvAntului

El derivA din rut kyielika, si acesta un derivat al lui ky'iek

s. kyld (quenouille", Spinnrocken" cf. rus. kyieh srb.-cr.
kyielj, sl. kozIj, ceh. keel, pol. kuz'el, care pare a fi strain apoi
formele paralele mai aproape de originea p.-sl, kgdeth s. kgdel'a
rut. kudel'a, rus. kydel'A, bg. kAdl'a,ky.dlka, skr. hudjelja etc. v.
Berneker SI. Et Wb., p. 598)0 Sufixul -eica s'a desvoltat din -elsca,
subt influenta analogica a cuvintelor terminate in eicd sl, eika,
care formeaza diminutive in rus., rut. (Beh, 54)" i existA
si

in bulg., cf. bulg. karageika 'espece de prune', povareika

'cuilliere de cuisine'"3), Ca : cataveicd zi rus. kataveika, copeicti

1) Asupra numelui furcii vezi studiul regretatului D. PUSCHILA
Furca de tore publicat in Cony. Itt. XLVIII (1914) incepAnd cu Nr 5, p 469
51 1.A. CANDREA, Straturi de culturd i stratur de lunba la popoarele
romanice, Iectiune de deschidere tinut la Facultatea de litere din Bucuresti
publicat in Viea(a noud, 1913, No. 10 si 1914, No 11.

2) Arnintim la acest loc c acelasi cuvSnt. slay si tot cam pe aceeasi

cale, dar dinteo forma mai veche *Kuial,a dat nastere, cum a ardtat Miklosich, Slav, Elem. rm. Magy. cf. Nyelvdr, XI, p. 169) si unguresculto guzsaly,

care Inca are fn'elesul de quenouille', Spinnrocken."

3) G. PASCU,

ci.

c., p. 238.

www.dacoromanica.ro

295

<rus. kopeika, ,Fubeieci, jubeicd z rut. $ubeika, colomelca

< rut. kolomiika, megl. veicd 'petite branche' z bulg. vealka,.
brzeicd (barzeicd, bcirgeia *i bdrjeicd) 'sAniutA' Z. bulg bc2rzei,`rapide',deveicd adj. fern. 'habile' < bulg. deavoika 'vierge,

jeune fille', subt care s'a desvoltat si in tindeicd (intindeaicd

megl. (s)tinclec'th) z tindeche ,.eiserner Stab, der im Webstuhle

die Leine spannt"-< lat. tendi cu I a

si suveied,

navette"

bulg. sovalk), care mai are si

(< *suvaic, megl. suvalai
forma suvelnitd; pentru care cf. slov suvalnita; apoi giubeica
z. giftbed, tabeica (MAIO) `sAculef z tab- ,ciuteicd < cioatd,
scurteicd <scurt (> bulg. scurteika), borbeicd (*beibeicd L. baba),

bujleicd < puja bor,seicd < bor$, ciubeicd z ciubuc, cucu.

veicd < cucuved etc.

Dupa cele expuse i cunoscAnd iniprejurarea ca in limba

veche pronumele relativ ce inlocueste adeseori cazuri cu prepozitie, pasajul citat al lui Dosofteiu, mi-am lepddat cujeica jos
ce torceam, se va interpret: mi-am lepAdat furca jos (core& :.

jos furca") din care torcearn".

In sfftrsit trebue sA adAugAm ca dintr'o forma paleoslavA

*koielk (cf. Berneker, I. c.), deci mai veche, credern a e de
derivat cdnjeu = lemnul pe care se pune caierul H. VII, 211,
cfr. XIV, 351, Dame, T. 140; cdnjdu = durita micA, facuta pe
furca de tors, ca ad nu =la caierul Ndulescu-Codin, cf. H.
XI, 312,

care a fost apropriat de vinj (< paleosl. *gaits) in

forma glinjeu. Cand !circa [de tors] se desface in cloud, partea ce poarta caierul se vume$te gdnjeu, sau gavan. Dame.
T. 140, din care il si. deriv5 Dict. Acad II, fasc. 111, p. 224,
Pentru sufix cf. grindeu z. grindeiu , paleosl. *grendefk,
Dict.- Acad. II, fasc. IV, p 31:3) etc.

I-Cunostinte .1 tneOinte.
tCuno$tente < c ognoscens, -6ntem e un cuvant vedin graiul viu, care lipseste din dictio
narele noastre etimologice, cu toate c5 a fost relevat incA de
Cipariu, Chrest. (Blaj, 1858), p. 125, care il gasise in Sicrnul
de aur (1(83) in propozitia : Sd sfdrprd rudele mele, i cunostintii miel ind- Oar() pre mine (Chrest., p. 118).') Aseme-

chiu, disprut astAzi

1) Cipariu mai cl 1 alte exemple In Prinapil de lzmbei .pi scrip-

turd, Blab 1866, p. 198, a din Pravda de la Govora, 1640 fol. 56 r

Preotula de va treace dentru counofttntii lui intealtd tard si din Cazama

lut Varlawn (1643), fol. 113 v si tott cunostintii tut stdturd departc di
in ulu, st fol. 139 r de cdtrd cunoftInttz Id: [te va cuprinde] rufine.

www.dacoromanica.ro

296

nea 1-a intAlnit i relevat cu intelesul de ,,amici"

fosiul pl-ofesor de la universitatea din Cluj Dr. Gr. Sila0 in Psaltirea lui
Viski scrisA la 1697 (v. studiul lui Silni asupra acesteia:
.13saItirea calviniano-romdnd versificatii in Transilvania, VIII1875, p. 143 si 152), in care o parte insemnatA din psalmi
sAnt copiati de pe un text mai vechiu tradus dupa Psaltirea
ungureascA a lui Szenczi Molnar Albert') in ps. XXXI, 9 Entre
tocz allenisi al mjej Me defaim vecsini Sze tern kunostinezi
Kend me ved nainte kaszel etc.2) In sfarsjt I-a intAlnit. subsemnatul in textul unui fragment dintrun Molitvenic romnesc
manuscris din jumAtatea -I-a a sec. XVII copiat de pe un text
scris, cum vom arAt6 altadatA, inainte de 1580, in propozitiile;
.5,1

Toll cdti mei vet% ved mor'tii, cu dragoste seirutati-ma solii

mAei acum. iubitii $i cuno$tintii tniei (F. 25 v,r. 8-9) $i pldn-

geti derept mine frati sotii $i rodurile $i cuno$tin(ii

(1. 27

ro,r. 7-8)3).

Pricina cA acest cuvnt n'a fost luat in seamd de clict.o

nare cred cA nu e ata scAparea din vedere a lexicografilor,
zi mai mult imprejurarea cd ei, cunoscandu-1 din cate un sin
gur text, I-au considerat ca gresal de tipar in Joe de cunoscute, ori ca" I-au socotit de neologism introdus de traducAtor
dupd modelul vreunui text latinesc pe care a putut s.6 1 alba'
in vedere afara" de cel unguresc. Dar imprejurarea cA cuvAntUl

se gse*te in manuscrisui amintit, care prin limba sa aoartin

intru toate textelor a$a numite husite" -*i a fost tradus din
slavone0e, ne dovedete ca.,:el era poporal si se intrebuinta
cu inte"nca in sec. XVXVII, fiind o pretioasa ramAsitA
lesul verbal Inca nepierdut tocmai in intregime, dm a ajuns1) v.
Szeged!

c. p. 143 si Dr. Sztripszky Iliador si Dr. Alexics Gyrgy,

Si Iasi, o

Gergely enekeskonyve XVI.szdzadbeli roman forditasban, Buda,

?est, 1911, p. 190,191

2) Textul 11 darn dupa copia facuta de Sdas care se gaseste in proprietatea liceului graniceresc din Nasaud

3) Pagini literare, 1 (1916), No 7, p 143.

_

www.dacoromanica.ro

297

a participiului prezent in
fie considerat ca substantiv
-mte z e n s, -an t e m, din care ne-au mai ramas astazi numai pdrinte < parens, -6 n t e m, i plointe (olt. Muscel
ploy en s, -ant em (------ clas. pl u en s)
temps pluvieux"
en pastrarea lui -o- aton subt influenta lui ploaje
avAnd
s'A

earacter de substantive si herbinte < f e r v en s, -6 n tem cu

caracter de adjectiv.
Aceeasi insemnA tate trebuie sA o atribuim i lui t neOinte e- nescien s, -6 n t e m, pe care I-a intAlnit Silas; cu
intelesul de egyiigyii", prost" tot in Psaltirea lui Viski, ps.
CXIX, 65. Kuventul teu kari el jou aminte luminadze mint&
entunekate Pre nestmczi envacze premendrie.

Pricina disparitiei acestor doua participii trebuie sa f

fost omornmia : s'au confundat cu formele identice din punct
de vedere fonetic ale substantivelor cuno$tinta i nev`imfd.

ImbAgiva, imbAgir.

Glosarului de cuvinte dialectele publicat de

A. Viciu in AAR., Bucuresti 1906, gAsim cuvAntul Imbjn,
a-1, a-1 purta cu vorba" : nu mai imbajn, cA nu te cred",.
La p. 52 a

Reteag. Modul cum si-a strAns Viciu materialul Glosarulut nu

e dintre cele mai necriticabile. D insusi ne spune: In adunarea i 'controlarea materialului mult m'au ajutat scolarii mei"
(IS
6, AAR., p. 64). Astfel in lucrarea sa strAnsA in mare

parte pe baza spuselor unor copii nepriceputi s'au strecurat

i 'cuvantul imbeijnd e dat gre0 in
o multime de greseli.
urma cetiril lui u ca n in comunicarea unui astfel de elev care
a mai erezut ea pe trebue sal transcrie cu j. $i forma datA
de el a putut sA ademeneasca pe unul dintre cei mai distinsi filologi ai nostri, dl Bogrea, ca sa o aducA in legAtura cu
basm. Forma adevAratA insA a acestui verb foarte des intrebuintat in graiul ardelean 4i maramureean este imbiitiod,..

irnbakiod, Imbaiud cu intelesul de a purta cu

vorba", a incurca pe cineva", de pildA: Ce ma Imbagiuezi

atato? Spune-mi drept cum s'a intamplat!" L-o imbagivat

cat I-o irmb pilot, dor n'o mai avut incotro, 0 trabuit sd-i

www.dacoromanica.ro

298

deie banii". L-o- imbOgivat cu fel de feI de vorbe $i poveFti

,i in sfagit o trdbuit sd-i ieie fate, Lasd-I nu-I mai tmbd-giud", etc. Se intrebuinteaz% si figurat, d. p. in zicerea : asiazi_

vremea e imbagivatd" (adeca nesigurd, nu se stie dacA va

fi timp frumos sau urit"), corn. R. lonascu- din graiul de pe la
Nisaud in Rev. Crit.-Lit,

II,

lasi, No. 2, Februarie 1894.

Verbul imbagiod sau imbdgiud negresit trebue adus in

legatur cu latinescul fern, amb a g e s, -1 s [a m b i -a g o], care

are nu numai intelesul de das Umhergehen", der Umweg",

intrebuintat mai mult de i:oeti (in proza a inceput s se intrebuinteze numai dupa epoca lui August) : Lumina flexum
Ducit in errorem variarum ambage viarum (despre Labirint), Ovid. Met. 9, 161 ; Daedalus ipse dolos tecti ambages
que resolvit, Aen. 6, 29, Luna multiformi ambage torsit
ingenia eontemplantium, Plin. 2, 9, 6 ; Itinerum ambages, id.
13, 19 no. 2; Longis illic ambagibus itur, Claudian. IV.
Cons. Hon. 226, etc., el si pe cel de Umschweif.., Weitlaufigkeit", Ausflucht" in vorbire, de dicendo, agendo (Gloss.) circuitus verborum vel anf(r)actus. obliquitates. circuli circuitiones
dubietas et circuitus. incertum. sermones sambiguos sine ambage[s]: sine circuitu. (Thesaurus linguae latinae s. v.) care a
trebuit s fie cunoscut si in latina vulgar-A', caci il gasim adeseori si la scriitorii de comtclii cei mai populari ai Romanilor:
Sed quaeso ambages, mulier, mitte atque hoc age, Plaut. Cist,
4, 2, 81; tot asa id. Pseud, 5, 1, 10, Quas, malum, ambages
(Scho/ perplexiones") mihi narrare occipit? Ter. Heaut. 2, 3. 77 ;
Non hic te carmine ficto, Atque per ambages et longa exorsa
tenebo. Verg. Georg 2, 45; Vix pueris dignas amba ges fallen-

36,

dae fidei exquirere Liv. 9, 11. fin.; Ne te longis ambagibus

ultra, Quam satis est, morer, Hor. Ep. 1, 7, 82; Q uando pau
periem missis ambagibus horres, id Sat. 2, 5, 9; Praebuimus
longibus ambagibus aures, Ovid. Met. 3, 692; tot asa id ib.
10, 19; (din care in mod natural s'a desvoltat cel de . Dunkelheit", Rtselhaftigkeit", Zweideutigkeit" (nr cu ambigut.$):
Et praecipitata jacebat Immemor ambagium vates obscura suarum Ovid. Met, 7, 70; Obscurae sortis Patres ambagibus

www.dacoromanica.ro

299

errant, id Fast. 4, 261, i despre rAspunsurile oracolelor: Ambage nexa Delphico mos est deo Arcana tegere, Senec. Oed.
214; Redditum oraculum. quaerent sedem caecorum terris adversam. Ea ambage Chalocecdonii monsti abantur, Tac. Ann 12,
63; tot asa id. ib 2, 54; 11, 34). etc. .
Ca protot p trebue sa presupunem o foimA *am bagel la
-a m, care se va fi inti ebuintat des in latina vulgarA in inteIesul amintit de Urnschweif", Weitlaufigkett", Ausflucht" in
vorbire si din care s'a putut desvolt substantivul rornanesc
*Inzbageanet, disparut acum din limb& tar din acesta s'a derivat intbgtoti S. imbeigiud Pentru fonetism cfr. acwd, actud i
acioki;) care dupa d-I A. Philippide derivA din lat, *accela r e, verb compus din ad si. cella, in inteles de odate pentru
servitori, pentru sAraci, cotet, vizunie", ferarum foramina",
Corpus gloss V, 445143 Desvoltarea fonetica o explica D-I Philippide astfel : Von cella wurde das rum. Wort durch a- abgeleitet, -//- wurde entweder in ii verwandelt oder beibehalten, je
nachdem es na( h oder vor dem Akzent stand ' (Zeitschtift,
XXXI 1907, p. 288). Etimologia aceasta este singura admisibil5,1) caci ea se pottiveste atat din pitnct de vedete semantic,
cat si formal. Sensul fundamental al lui aciva trebue sa fi fost
1

a ascunde" si e posibil ca lat celare, a ascunde" sA se ft

prefacut in cellare", subt influenta cuvantului cella ascunzis"
Pe cand *accala trebuea sa. dea *acetirrii, *accelldre trebuea sa
dea *Gceld Dupa *acecired s'a format infinitivul aceod, aciud, cu
noul prezent aciuez, iar din contaminarea acestei forme si a
infinitivului *aceld s'a nascut forma acwld, cu prezentul act fez"
(Puscariu, Diclionarul lunbit romdne, p. 19).

Intrulp.
Relativ la i itru'lpt din strofa atat de cunoscuta din Nada
Zainfirti lui Cosbuc:
*) Vartantele sint : acitu, actez, acioesc, acioez. acioiu, ado!. ac olez, actuesc, actuu.
1) Gaster fn Zeitschrift '
469 si Hasde i: acquteo, acquiesco. Ci
Inc: paleo-sl utetatz, ut6fi fugere, aa ugere'.

www.dacoromanica.ro

300

De-ai fi vazut cum au jucat

Copilela de imprat,
Frumoase toate i in/nil/It
Cu ochi ireti ca cei de vulpi
Cu rochii scurte pana'n pulpi
Cu par budat,
DI Tile lin, RDWM, p. 842 ne spune: adj. wohlgestaltet". . .
)11ach des Verfassers persnlicher Mitteilung dem Reime zuliebe
aus iulru'p gebildet".*) Lucrul insa nu este tocmai aa. DI coleg
C. Sanjoan (acum director al liceului de fete din Sighet), care
a petrecut mult timp in Telci (j. Nasaud), . comuna invecinatA
satului de natere al lui CoAluc, imi comunica CA cuvantul
exista in graiul poporului de-acolo i l-a auzit de mai multe ori.

Ce WO inlrulpet 1", a zis odata un om despre copiii altuia

..1

a explicat col e se intelege unul i until", ca dintro

bucata". Astfel Co,sbuc Inca a putut sa-I cunoascA de copil,

ramnndu-i in tesaurul salt de cuvinte- in mod subcontient
iar intr'un moment de inspiratie I-a intrebuintat cat se poate de
plastic.
Cuvantul altfel e probabil un postverbal derivat
cu
omiterea lui -ic considerat ca sufix din intrulifica (rostit . intrulpcicA), in/run/pica (rostit: inlrunlpica), intrunprcd, intrunclupd,.
derivat i el din inir'un chip, care se intrebuinteaza in partile
IlAsaudulut ca adverb in forma metatetica intrulpic, in/rumple
i intrunpic (rostit : intruipcie, intrnmpcic i inlrunpcic). Au imparlit lucrul intrumpetc" (= intro forma"). Locurile mostenite

siinl intrumpic" (= egale"). Ne-am inlrulpcical" s. intrumpcical" (=-.at a dat unul, a dat i celalt").
Intelesul de unul i unul", intro forme, ca dintr'o
bucata" al lui intruipi al lui Coybuc seexplicA upr din formele
de mai sus.
Lea'ca
In comuna mea natalA Zagra (j. Bistrita-Nsaud) se aluna
canii, cu cuvintele le, te-le (si: telea .9, ciba i laca. Carturariii
mat intrebuinteaza pe: ing/V
[* St mie mi-a spus Cobuc acelai lucru S P.]

www.dacoromanica.ro

sOl

CO dintaiu e evident pronumele ung de pers. II te, al

doilea e rus. liaca der Hund" si die Scheuche, das Schreckbild". Mars e de origine germana
Oci't.
Pe la Nasilud se intrebuinteaza adjectivul oci'l cu intelesul de kit", chiar" : 11 oat tatd-so. Cf. s'l comunicarea lui
Et
Corbu (Zagra, j. Bistrita-Nasaud) : odt = acurat".

.4 paleo-sl. oit% manifestus".

A paula.
Pe Valea Somesului se intrebuinteaza verbul a pcitila cu
intelesul de a piig, a peitimi. L'am auzit de nenumarate ori in
satul mieu de nastere Zagra (j. Bistrita-Nsaud) in fraze cum
e : ca asta n'atn peittlat-o (zca asta n'am patit-o"). \9 -0 stli c'a

pliulat-o (= sa stii ca i-a umblat rau, a patit-o").

Tot din Zagra face o comunicare pentru Dationaral Academiei 5i consateanul mieu,sd. Corbu. Nu situ ce-oi mai petal()

( ce am de pefrecut"). II gasim si in Glosarul lui View cu

intelesul de a pAti, patimi, experia": multe a mai pdulat si
biata N. en lierlmiul et!" (Somes) si in N. R r. I, S. 11, 157:
Vat # amar de zilile mele, cd ce panlez eu cu el su nu mai
pouleze put de sarpe !" (Reteag).

Din punct de vedere fonetic panics' ar corespunde unei

forme 1atineti *p a b Ci lare in loc de pdbfilari (z pabulum) a

mnca (despre oameni), a paste (despre animale) (cf. eng. pavlar

das Vieh fattern" MEW, 6131, p. 452).

Din punct de vedere semantic trebue sa plecm de la pendant-ul corespunzator maned din fraze ca: Biala preoteasa ! cea
mdncat de la pdrinte : 5i pe lumea ceealaltd cred c'o sii-st aduciiantinte! DULFU, Pac. 203. A doua zi fithiatull trebuia sii aducd
ichlurtle, caprele, mielele ... , crici alit el manca la palm)" . . .
pond le aduceet . . . Delavr. Par. 320. De mncat se poate
mnca btaie, trantealb, batjocuri si alte necazuri: Fiecare ...
povestid cafe o bat jocurd, o tranteal sau o Mate band tudncata
de la Turci. Ghica, 499. ap. Tiktin. De pdulat s'a putut sd se
pauleze la fel. Nepoate mai mancal-at stild(i de acestea. de thud

www.dacoromanica.ro

302

e,sti, Creana 210. 5i cu thafti &lambda lid nzo

Fotea

i a ha

badita Vast le, Suultemdtta a man-at papara, Creanga A. 3. Cldar

st azi inancat Oath. Co. I. 404, A manca ,apari = tre battu,
etre tromp. Zanne IV, 64. cf. Z. f. 34, 19-23 etc. Cel ce a

mancat-o ii sue gusitt = cel ce a pttit ceva" Zanne, III, 571.

hitrebuintarea notiunii mancarii cu aceasta acceptiune e
foarte veche. 0 Osini 1. la Plautus ! pugnos edeie, die FAthte
kosten, d. i. Schliige bekommen, Plaut. Amph. 309" (Georges,
Ausf. LDWb., ed. VIII, 1913, p. 2335).
Papahagi ne era' urrnatoarele paralele balcanice: Ar
Mica' piste, Iernn, scop (dr. a mama bataie). Alb. Itangren gkop

(= sie ,bekamen
(thcrvo). Tii

Priigel). Ngr.

tpccn,o)

Zt52,o

Blg.

jade boj

aga2 ye-nek (Saineanu CV)" (Parallele Ausdriicke

und Redensarten Int kurnantschen, Albanestschen, Neugriechischen

und Bulgartschen, Jahresbericht, XIV, 127).

In felul acesta trebue sA credem ca pauld, ca sa1i poatA

asigurA viata cel putin pentru ui oarecare timp s'a retras intr'un colt de limba

el se aude numai pe Valea So nesu ui, izo-

in acceptiunea pentru care am dat exemplele citate

lAndu-se

mai sus.

Premita'eu.
Se intrebrunteaza in Norciul VAii Sornqului cu intelesul

de sarantoc", necajit": Arn audzat cei said make nunt. 'dale

sa'nsoara 2 - Da cat prenunan, cat /na l impins tat RI acata
gcolalta (Dialog auzit in Zagra, j. Bistrita-Nasaud).
D-I T. Capidan imi comunica din dialectul aroman
vantul

parmiltgri

cu

cu-

sensul de negustor". Dalametra dA

forma par/lunar Daca cele doua cuvinte din dialectul dr. i

ar. sant identice,
ceea ce e Ica' te probabil, data Find putinta
evolutlei sensului de la negustor", colportor", ccropcar" la

eel de sarnloL", ne -Ajit"

ele s'ar deriv din n.-gr. *zap*7tpayp.x7.4ric < 7tpxyptelyri,g marchand, rnercier;
colporteur" prim schimb de sufix (Cf. Pascu, Sufixe, p. 92) Ar
p.x-ripl)c

ramanea sa' se stabileasca cAnd si cum a pAtruns acest element grecesc in t nutul arnintit. Pentru arFasta it sA ar h &Jul

un studiu mai lung, luilndu-se in coosiderare toate elementele

www.dacoromanica.ro

303

grece0 cate se cunosc in graiul de acolo, precum

i alte fenomene de limb care ar puted sa ajute deslegerea acestei probleme. Deocamdat insa sntem nevoiti sa ne multumim cu
aceast5 notita; inregistrand cuvntul din fruntea ei.

SAra'f.

In lucrarea sa Pa lila de la Ore istie 1582, Bucurepi. 1911,

p. 16 D-1 Dr. I. Popovici ne spune In cele urmatoare prezent
in ir alfabetic toate cuvintele ungureti din Pa Ma pe langd
originalul lui Heltai".
Din 1nsI1i felul cum e redactat aceasta propozitiune se
pare ca D-1 Popovici n'a luat in seama la adunarea elementelor

I prefata Paliiei, pe care n'avea cum s'o compare

cu origmalul lui Heltai. Numal aa ne putem explica cum de
lipsesc dintre acestea cuuinte ca: mester < ung. /nester, ora,s z.
ung. pelda (= germ. Bild),varmigie z ung.
ung. vdros, pildd
vrmegye, vileadzu Z ung. vitz, etc., ori nume ca Jignwnd
ungureti

ung. Zsigmond, Frenti< Ferencz (=

germ. Franz), ca sa. nu mai

pomenim de Ardeal
ung. Erdly, care toate se gasese in
prefata amintita (v. Bianu-Hodo,3 abliogralw romdneasca veclze

I,

p. 93-97).
Dar scopul nostiu nu este sa ne ocupam de aceste cu-

vinte foarte cunoscute, ci s atragem atentia filologilor asupra

altui cuvant care le-a scapat din vedere tutoror acelora care
s'au ocupat de elementele ungureVi ale limbii noastre, precum
si lui Tiktin in DR0.1)
E vorba de cuvntul pus in fruntea acestei notite pe care
ii intalnim jn urm5toarea propozitie: ci doi sarafi den scaunald

miloslivmciei pre cei 2 ingeri de la groapd au semnald (BianuHodo, o. c , p. 94).

Saraf, cnd e vorba de o lucrare tradusa din ungure4te,
nu poate s fie deck element unguresc (cf. ung. szeraf ---= germ.
Szeraf), caci din paleo-sl. ne-a ramas seraftm (cf. paleo-sl.
serafirn 1. > gr. cepacp(v.).
1) Nu-1 ga'sim nici In Mario Roqueq,

L'original da la Palcia D'Oraqtie,

pub!. In Melanges offei ts a M. Emil Picot" (Extrait), Paris, 1913, care Inca
ne cia o lista de elemente unguresti din Palle, fail sa. alba pretentia de
a fi complet.

www.dacoromanica.ro

Sti4

&ISM

Cuvantul susUl, s. f., se intrebuinteaza in tinutui NAsau-

dului cu intelesul de vinars de prune in cea dintai forma a

lui, nedestilat, nefiert a doua oara".
E dm rus. sus/o die Branntweinmaische". Din acest susld
trebue derivat numele localitatil Susletti din Basarabia i Susldnesli din j. Mused.

tUtri'nde.
Inca la 1875 constea, fara a da l etimologia,

Si Iasi in

studiul ski Psaltirea calvituano-romdmi versificatei (Transilvania,

VIII, p. 162) Ca in Psaltirea de la 1697 a Iui Viski se intalneste

foarte des" conjunctiunea utrinde cu intelesul de aceea, deci,
pentru aceea", lat. ergo". Intelesul a fost bine redat de Silasi,
ceeace se vede si din propozitiile pe care le dam mai jos, notand in parantese cuyantul unguresc care-i corespunde in originalul lui Szenczi Molnr Albert:
ps. 1, 4 Utrinde (= azart") vor rernene en vecste;
ps. II, 3 Ulrincle (= ki miatt") de frice vor si ameczi; .
ps. II, 5 : Ulrinde (=azrt") voj kraji si dsudeczele Den
acseste binye va envaczaq.`
ps. IV, 2: ITtrinde (=hit") kutn luf si flU gtesicz Tremuracz, ci temeczive;
ps. VI, 8: Ulrinde (=azrt") vol pizmasi myei Voj dosze-

dtiori myei Tare ye rustnacz;

ps. VII, 4: Ultinde (=azrt") le szkole Domne En loll
enndit entre jej szle;
ps. IX, 10 : Ulrinde (=--azrt") in line kredzuczi kari te
stitt szor uzbei,

ps. XII, 7: (i/nude (= azrt") pre Dzkania la czine,

ps. XVI, 1: Uttinde (= azrt") stifle/um Domnuluf teu Dzi;

tum jest Domn st czie me veszelesk;

ps. XVIII, 8: Utrinde ( azrt") pre pizmasi voj myej goni
Pene nuj voj bale, nu moj odihm;
ps. XXII, 10. Utrinde (:=azrt") Domne nu le deperta ;
ps. XXVIL 4: Utr.nde (= azert") luj en Beszereka szvenle

www.dacoromanica.ro

305

Fehenduj sirtve ej voj Kenta jeu; 5 : Utrinde (= az6rt") mie

enke emi voja Szeez ved szvente facza ta oh Doinne ;
n'are corespondent in textul
ps. XXVIII, 4 : Utrinde
pre
jej
ej
va
bate;
6
: Utrindecz (= azrt") pezeste
unguresc
nerodul;
n'are corespondent in textul unps. XXXI, 7: Utrinde
leakmu me doszedeszk En mare nevoje T a me miluguresc
jeste ;

ps. XXXII, 3: Utrinde (= azrt") lu Dumnedzeu tocz ver.

nics Sze sze rodse ;
n'are corespondent in textul
ps. XXXII!, 4: Utrinde
tot
natal
sze
temeez
pre D[opntrul ;
unguresc

ps. XXXVI, 2: Utrinde (= azrt") szupt arepa ta omeni

plekaszevor ;

ps. XLI, 2 : Uirinde (= azrt) si jeu ezie dzik Domne Firn

rnilosztiv rude ;

n'are corespondent in textul unps. XLII, 2: Utrinde

misze varsze Puma sicz doreste; etc.
guresc

S'ar pared la intaia vedere ca e vorba de un neologism

introdus de traducatorul care, afar& de textul unguresc, tinea
socotealii 51 de vreun text latinesc.
Lucrul insa nu este asa. Cuvantul trebue sa fi fost poporal, cad se gaseste 1 in Cartea cu inveredlurd a lui Coresi
de la 1581, P. 73 (ed. PucariuProcopovici, tot p. 73) in propozitiunea:

Otrinde, o ome, deaca imbogate,sti, nu grdi c' arnd scdpatd den gnje i den nevoe ,s1 mui-amd splisitd eu sufletuld. ed
aind destuld, de pociu face in told chipuld". Tot in aceasta forma se gaseste i la An. Car.: Otrinde= ideo". Invederat otrinde,
in arnandoua cazurile, se va ceti utrinde. Ce privete pe Coresi,
e cunoscut cA schimbul grafic intre u i o era obi*nuit in textele noastre vechi. Chiar i in cartea citata a lui Coresi gasim,
de pada. la p. 302 ucdrild, iar la P. 303 ocdriia (v. ed. PucariuProcopovici, P. 274). De un cuvant necunoscut pentru cei
ce tipariau cartea, de-aici o greala de scriere, nu prea poate
fi vorba, cad se ga sqte in partea onnletica, nu in evanghelii.

In privinta formei date de An. Car, avem o dovad absolut

www.dacoromanica.ro

306

sigurA c5 trebue cetit utrinde in Psaltirea lui Viski care ii era

contemporan anonimului, 5i-a scris lucrarea in Boldogfalva (-=--Sant4maria) din j. Hunedoara, deci nu prea depai te de Caransebe5 ori Lugoj si o intrebuinteazA in aceastA form5, cum am
aratat, de nenumArate ori. Din punct de vedere etimologic avem
de a face cu adverbul latinesc utrinde (din uter 1 Inde) auf
beiden Seiten, in beiden Fllen".

Za'die.
Cuvntul zedte (za'glue) II intAlnim cu intelesul de swig+,
credinta" (= catrinta") mai intAiu in Lextconul Budan, iar dup5
acesta in Alexi, Polizu, Burcian, Dame, care-i cla intelesul
tablie i trimite la fotA", etc.
In Vaida, Material jargon de dialect salagian (In Tnbuna"
din Sibiiu, 1890, No. 83 sqq.) i se da intelesul de sort; n-Arama" 5i se adaoga : In intelesul din urma in o poezie din
jurul Crasnei :

Cu zadia boare-1 faced

$1 din graiu a,scsi grdid
(Gaz. Trans. N. 42, a. 1888, S. M )." Dar boare" sau vant"
poate sa faca taranca 5i cu sort"-ul. Intelesul de maramA"
deci nu poate fi luat in considerare.
N. Pompiliu, Graiul romdnesc din Bilmarea, in Ungaria, in
Cony. lit. XX. (1886), p. 1021 ii cM intelesul de pestelca, sort
dinainte". Se poate ca in Bihor sa aibA in adevar acest inteles pe care 51 1-a cAstigat prin extensiune. Dar adevaratul
inteles este acela care II are prin partile Ndsaudului, si anume

catrinta" sau pAnzatura", cum i se zice in unele sate, din

napoi" in contrast cu sortul care se poarta numai dinainte.
Zadia se pune, fireste, si dinainte, dar atunci se face deosebire

intre zadia dinainte" si zadia din napoi".

Tiplea in Glosarul Poezmilor sale poporale din Maramures,
Buc. 1906 ne dA : Zadie, pl. zadii = catrinta, rochie". Intelesul din urma e desvoltat, evident, prin extensiune.
Za'die se intAlneste des in literatura populara. Ne marginim sa citam numai cateva exemple mai caractetistice: Zadii
de nultasd. Sa le poarte sdndloasd. Marian, Nast. 304. Zadtz Ms-

www.dacoromanica.ro

307

Male, crpe impdnale Cojoace'mbwnbale, ibidem, 607. Ctind le

ite id Pecind bine cu zadia de la mute. Culegere de dome, etc
Brasov, Ctutcu, 1891, p. 56, Weagrd-i ca zadia'n cui $1 nu-i dragd
nimdnui. Tp !ea, P. p. 68 Din parti le ungurene e 5i proverbul:
Zadie bdgeld'n cast). Mu lid zarian easel lasd (= de nora rea ce

face vraN intre cdaiti casnici), Zanne, P. II, 432.

Recapituland cele expuse mai sus constatam cb cuvntul

za'die are irtelesul de catr.nt5", rif nzatura", 5ort", fota"

5i rochie" 5i e cunoc;cut numai in Bihor, Transilvania nordick
Mararnure5, Bucovina 5i, deoarece Cihac inc5 11 cunoa5te, Moldova. Aceasta imprejurare ne ajuta s'a-i gasim mai usor etimologia. Ea nu e cca data de Cihac, Dice. d'l. d.-r., 11, 468, care-I
deriva din un paieo sl zaclei-zadeja_, zadthaxli-zadttaja_, itnponere", injicere", ci e din rus. (rut.) zadiii, -ia, -ee, adj. dincliir6t" (Pavlowszky, RDItb , 387,
hinter"). Dovada sigurg
o gasim in dictionarul rutean al lui Velechovski, care ne db."
(f, 243) ca al doilea inteles a! lui zadnicia f. der hintere Teil
des Weiberkleides". Cum am amintit, acesta a trebuit sa fie 5i
intelesul original al romanescului za'clle. Mai tfirziu, prin exten-

same, a nutmt 5i zadia dinainte", 5ortul", rochia".

Zgrimbo'iu (zgamb, zgmba'u).
Stiinta nu face deosebire intre cuvinte. De aceea ne ItAtn
indrasneala sa ne ocup5m 51 noi in cele urmtoare de acest
cuvart pe care-I cunoastem din partile Nasaudului cu intelesul
de ,,die Spitze des mannlichen Gliedes". Am auzit, d. p., un
taran strignd intr'un moment de suoarare intr'un ton batjocuritor prodozitia : nuinca-mi-ar zgdmboiul ! Zgtimboiu

se zice

in batjocur 5i unui copil care st'a gura-casca.

Intre comunicrile f6cute pentru Dicl. Acad. g5sesc: zglimb,
zgdmboiu = ,,dinte" (in sens rau), Com. Ar. Tomiac, Straja
(Bucovina).

Derivate auzite de mine s8nt: (t r a n s.) a zgiimbol i a

zgcimboid = , a trage pielea de pe zgamboiu"; a-st zgatnboi
(zgambotd) oclui = a-5i zgal ochi."; (r e f I.) a se zgdmboi

(zgdmboid) = a se inholbe. Afar de acestea se gase5te

intre comunicarile pentru Dice. Acad. urmatoarea : a .se zgm.

www.dacoromanica.ro

308

boid --= a se crepA coaja" : nucile se bat cdnd se zgdmboaie

bine de coaja verde". Corn. Olmaz, Mligurele (Teleorman). Intelesul din turn& este, evident, figurat. Adevdratul inteles tree
bue sit fie cel cunoscut de noi.
Ce priveste etimologia, cuvAntul trebue sa fie un eufemism, si credem cA a fost derivat prin sufixul -oiu din un mai
vechiu *gambli ..% paleo-sl. gomba (geba) = arcrrog Schwamm",

burete" (cf.

lit.

githibas Erhohung, Knorren, Gewchs an

einem organischen Korper", la Berneker, SlEIW1., 340) crl care

se aseamAnA membrul viril ,,zgamboiat". Pentru derivatie cf.
furcout etc. Am putea cith si exemple mai apropiate
furca
cu inteles, dar crutArn cetitorii. Din acelasi cuvAnt si in aceIasi chip s'a derivat prin sufixul -durzgmbeiu. Z a intrat in
cuvAnt in urma contaminarii cu zgdl, cu care are intelesul inrudit. Deoarece paleo-sl. gemba (gaba) n'a putat [cl in romanqte deck *gdmbei, credem Ca zgamb este, ori un primitiv
reconstruit din zglimboiu i zgdmbau, ori un postverbal al lui
zgdinboi (zgelmboia).

Zo-te citte.
Cuvintele oricarei limbi trAiesc o viata foarte asemAnAtoare vietii animalelor : se nasc, se desvoltA, slabesc ti mor ; se

si. reproduc and navere adeseori unei numeroase familii de

derivate i compuse. Aproape in fiecare zi vedem cA infra in

limbA termeni noi, iar intre ei i vechile cuvinte se Incinge 0
luptA pe viata *i pe moarte fArA considerare la situatia avut.
Mult mai tinere, mai puternice i mai bine inarmate pentru
lupta, cuvintele nouA scot pe cele vechi din situatia pe care
le-o ill/nese i le fac pe incetul sh fie uitate, sa se invecheasca,
pe urmA sa moara. Cu un cuvant, si cuvintele, ca i speciile
de animale, cunosc si practicA lupta pentru existenta').
in aceastA lupt, care
actiunii rAspunzAndu-i de obiceiu
o reactiune corespunzatoare
poate sA fie foarte indelungata,
intreruptd uneori de acalmii 5i armistitii provizorii ori durabile,
un fenomen foarte interesant de studiat este cum uneori cuvntul, ina;nte de muri se retrage inteun coltior de limbii, se
1) Albert DAUZAT, La vie du langage, Paris, 1910, p. 177,

www.dacoromanica.ro

309

cristalizeazA inteo locutiune, in care trAieste uitat, vegeteazA

veacuri intregi pina cand timpul care roade toate in sfarsit 11
face sa, dispara.
0 astfel de locutiune este zo le caste, care se intrebuinteazA, dup. cum imi comunicA D-1 Traian Gherman, directorul liceului de fete din Blaj, in tinutul Beiusului fart ca localnicii sA-si dea seamA de ntelesul ei, de aceea o si rostesc
Inteun singur cuvant : Zotecu,sle ; atata doar cl simt in ea un
fel de salutare
in adev5r locutiunea ni se pare, cand o auzim, mai ?utak]
rostita intr'un singur cuvant, oarecum strain& desi cat se poate
Dumnezeu te
de latineasc5, c5ci e evident : deus le constet

tinA, Dumnezeu te traiasca".

Pentru istoria limbii ea e important din clnuA puncte de

vedere. Mai intaiu ne pastreazA aceea forma mai scurt zo - - - zau,
in loc de Dumnezeu, care afara de formula de jurAmAnt : zdtt .1
se mai gaseste numai in textele vechi si izolat in locutiunea
ajtedzeu = ajute Dumnezeu !" cf. 11ASDU, Et Magn., 1, 608-9,
III, col. XXI), iar al doilea, mai face sA trAiascd pa'n la 0 zi

verbul a custet = a tral" (trans. si intrans ), a tinea", a r5mance, care se lupta cu moartea aproape de o sutA de ani, in
forma analogica de conjunctiv cu#e.I)
Acest verb era intrebuintat in veacul al XVII-lea pretutindeni in Moldova, in Ardeal si in BAnat. '

Se gaseste in Pallia de la OrAstie in forma sd custarem

= de vom trAi" (Cipartu, Clirest. p. 53).
Varlaam si Dosofteiu il intrebuinteazA de nenumArate ori.
Asttel in Cazania lui Varlaam gsim :
ce are iubi sd custe in veci (1. 2-17); el tubild sd nu moard
nice odaili, ce sa caste toldeauna, sd mndnce numai ,si sd beet (I. 277) ;

acest vonic bogat cercti traiu mutt se custe (I 2772) ; cum sd caste
aciastea infra ai multi, cand putredesc (1.3502) ; s'ar ,si cust
de unele ca aceslea, de nitprasnil vine moartea (1, 3502) ; friimse1) Pentru fonettsm cf., alaturi de forma de somunctiv cea mai latit
si literarA guste a verbulut gust $t gu.,ste la V. PACALA, Monografia co-

munet Rdpnariu, &Hu, 1915, p. 128. apot forme ca a cest ea in loc de

acestea etc., care se aud in multe regmm.

www.dacoromanica.ro

310

tea si norocul curund trec,iara dzatt tot va mid (I. 3J1); trupul sa nwara, lard suflaul sa caste farei moarte (II, 23); custd 40 de ztle
pltingdnd ci postindu-sa (II, 25) , au doara gdndesti cO veil castd
itt veact (II, 40)
La Dosofteiu 11 aflam

d) in Psaltirea in versuri .
domnul cu vecii custei pie asezare (29) ; ddruelste, doamne,
a la bunatate sit ne caste (62); cdt lint este traiul,sel cast ea dal(Tata (71) ; pivnasii custa cu train dulce (126) ; peste rod de
rod sii-1 dai sei cus`e lung trai (193) ; sa va caste sufletele in vi00 (227) ; va custa cit crehe dulte (237) ; vuz aceia va sei caste
vreame nencelatei (282); casa ta custdn veci fare/ manta (321);
b) in Vtettle sfaittlor.
tatei tau custei (3021, nu sei cade set caste oarzenit fara dunnezeut (41-) ; le custd prwica feira sinintealei (1 .11); cf. inca 264b, 4 ;
27 1 ,4 ;

2826,9.

La 171 il gasim alaturi de sinonimul sau a 7'rui 171b,3, v ,

Jahresbericht, V.)
,

Se g6sete in SICR. DE AUR CCR Ciparat, Chres p. 126,

de acum inca pii vom custd dd-ne puslori buni suite/esti, i in
Documentele roindnesti din archivele Bis ritet publicale de N.
IORG'N : SO le caste clumnezeu intru Doianie cu tot orasul unprauna (I, 3, dela 159 /) ; tar en ma votu linea aicea in Moldova
Mnga onunti Intel panel, candu voiu custa, ce vadza cii nil vout castd

multd (I, 86 de pe la 1650); precum ui la AN. CAR. cu inteiesul de conservor, vivo".

Citatul de la 1597 ne arat vechirnea locutiunii despre care
vorbim.

Fie ca. I-au inv6tat din cartile biseriresti atnintite mai sus,
fie ca-I cuno5teau din graiul poporului, ve bul a custd ii intrebu;ntau des i corifeii renateri noastre culiu -ale *i hterare la inceputul veacului al XIX-lea.
Astfel 11 gsim la MAIOR in Istona pentru inceputul Rontdndor in Dachta in urmatoaiele locuri Aso o a proai e de Patti/0i, nu aved nadejde sa poatei custd (16); Sub name de linguri
1) Cipariu ii da la acest loc si etimologia ,cti3td consta re 'mere". Ilai taiziu s'a ocupat de el Tacna, ZRP1), XI, p. 78.

www.dacoromanica.ro

311

custd. Bohemi, Greci, Spanioli (17) ; ardeste despre Konstan ic,

Weil lai Cons antin ca de cel inainte de sine custal (26); AM au
custal Romdna in Dachia cu Gola (33) ; Voal aratd in Istoria cea
Besericeascd a Romdnilor, carea, cuslcind, ca alutorul lui Damnezeu cage! a o adund (250).
Tot a5a de -des il gsim 5i in HRONICA lui SINCAI

InscrIp(tile, care pad in ziva de astazi custa mai cu saind in

Ardeal (1, 77.); Se poate veded din inscriptille ce 1 and astdzi
(1, 1130) , Picnul, Capul si Novele, care mai
nainte numat din cdte an turn casid I, 834 ; Acesta au poftt
slobozenie ... ca sd 1 oala custd si in terde imparatului (III. 1634
in jumAtatea a doua a secolului al XIX-lea teritorul in
care se intrebuinta cuvntul s'a redus foal te mult. II afl6m la
Moti si in Bihor, dar .5i a ci mai mult in formele f xe ale
poeziei. Ni-Idau de pilda, FRANCUC ANDREA, intr'o povesfe:
AR1 inlre dealari si min(e, custd au wn same Ca numele Toader
(M. 267), 51 M. POMPILIU intr'o poezie : Nu ma da dup'aistd.
Cdt pe lame voiu mid Pp. 63/s). II mai gsim in sfar5it
la ZANNE, PR. R. III, 188 in :
Ieea latd Ca se gall!, Ieea 'ngustd 'cd mai custd = adic6
cu ieea lat se gate5te averea, cu ieea 'ngusta averea tine mai

casta in Gradi,sca

mult".

D-I director al invatmntului mediu A. Ciortea (Cluj)

mi-a comunicat cd in Maierau, 1:Ing6 lara (i 11urds-Turda, pl.
Reghinul-sup) mai spuneau bMrdnii, de pilda. Ilie Ciortea (1817
1907) formula de b necuvntare Dumnezau sd le caste! (=Ban.
sd te trdiascd Dumnezeu I). Generatia mai tanarA nu o mai 'intrebuinteazd. Atata, cred 5i dupd mdrturisirea D-lui Zucu, stud.
in Mere, de origine banatean, poate sa' atesteze 5i D-I WEIGAND in JAHRESBERICHT, IV, 328.

Cuvntul incepe a nu mai fi inteles. Versuri ca :

/
Cdt oi gustd si-oi trai
Fain mare n'oi tub!
DO11'E, 27,9),

in care s'a pus gas/a in locul lui eastd, ne arat c acesta a

incetat de a mai castd Cu generatia viitoare poate sa disparA
5i locutiunea zo le caste. Dar daca al ei 4c) nu mai are puterea

www.dacoromanica.ro

312

s'o mai custe in limba, e datoria noastrh a filologilor s'o prohodim cel putm cum se cuvine.
N, Drfiganu.
XII.

Cuvinte si etiinologii de rectificat.

Se intmpla adeseori c o grepl de scrisoare ori de tipar
ori chiar copiarea greita a unui cuvnt pe Ne, mai ales and
e vorba de cuvinte dialectale ori vechi, poate s induc in eroare
chiar 1 pe cei mai distmi i s,:rupulo0 filologi, adernenindu-i
s dea etimologii uneori fantastice.
lad cteva cuvinte 8 i etimologii de acest fel care trebue
scoase din dictionarele noastre.

1. Foamene.
In Dict. Acad. II, p. 148 gSsim :

Foamene + s. I. = foame. Vor vie via a de ve

: Vu vor
nece a se face foameni, nece va lipsi
Pentru etimologie, cfr. foame.
yard. . . CUV. D. BATR. II, 462.
La foame ni se spune ca "limba noastrA pastreaz5 i urme
*Inis, ca in sard. famine, span. hambre,
de o declinare fames,

ave scrb, nece durerea.

. .

gascon. ham' etc. D-1 Pl4CARIU s'a lsat ademenit de acest

fapt pentru a adrnite cuvntul citat mai sus in Dicflonar. De
fapt cuvntul nu exists. in Codicele Todorescu, care inca
ne-a pstrat textul Cage/ail/or in ora mortii din care se
citeaz, in locul corespunzAtor (f. 872, r. 13), citirn oameni.

Deci se dovedete de intemeiat bnuiala lui HASDEU (Cuvenle,

II, p. 488, N. 88) care admitea alternativa : foameni poate

sS. fie in loc de foamefi, plural de la foamete", ori, printr'o

eroare grafica" subt influenta inceputului verbului face de mai
nainte, pluralul oameni". Dar, i far a cunoate redactia Codicelui Todorescu, din insqi textul ne putem convinge ca" nu
poate sa fie vorba de foameni= foameti", cSci cu cdteva randuri mai sus ni se spune c' in raiu : nice va lipsI ploaie, nice
calclur de soare, nice vor mina, de foame nice de sete",
etc., ci va

fi

numai

bine

fericire

www.dacoromanica.ro

i nu va

lipsi a

313

Munci, nice a se face (sii sA facA) oameni.(= a se nate, a se

inmulti oamenii"), nice va lipsi varA, nece toamnA, nece primavara", etc.

2. e'er.
Subt titlul. Rumanisclze Elyino logien" D-I PHILIPPIDE d

in ZRPH, XXXI (1907), fasc. 3, p. 282-309 o serie mai lung

de etimologii ca rezultat al cercetrilor D-Sale etimologice facute in cursul redactArii panii la litera D a Dictionarului limbil
romeine. No. 53 (p. 303) este cer (6er), pe care-I explicA in
modul urinAtor:

Substantiv in. Pl.? 1. 'Fizionomiea unei familii, semnul

dupA care se cunoa0e un om din ce famille se trage' Seatoarea II, 186. Familiengeprge, Familienzug ; signum gentis;
air de famine, cachet de famille 2. 'Un mod de a-si insAmnk
prin crestAturi lemnele sale ori pe cele fAcute de el pentru
proprietar. In sine e un fel de rAb4: fiecare om isi are ins
samnui su neashmAnAtor cu al altora'. Sezatoarea II, 186. Zeichen; signum ; signe.
Et: Dasselbe mit alb. Cerd Miene,
Gesichtsausdruck, it. ciera, Ansehen, Miene, welches Ascoli
Archtv. Volt. IV, 119 vom lat. cera Wachsbild ableitet" 1)
Dar dazd controlAm putin citatele pe care isi cradete D-r
Philippide etimologia, gAsim cA temeha e foarte tabredA. Cita
tele date pentru a stabili intelesul cuvantului sAnt amAndou
din contributia 0 samil de ctivinte (Din munfil Sucewi) publicatA in 5ezedoorea de I. Teodorescu. D-I A. Gorovei in intro1) Afar& de ital, cera, ciera Infatisare,
fizionomiet mai putem
adatigA engadinul cera, cu acelasi inteles $1 sardul akkerare 'a se arAtA

(la tereastrA)'; cf si neap. cayera (in care MAYER-WM, EtWb No 1670

(p. 131) vede o contaminate cu AERE) i compusul malacayera 'infAtisare
bolnAvicioasA, fatA rea, aspect Mu'.

In privinta acestor cuvinte romanice parerile sAnt diferite, MEYERc., admite c sant imprumutate in limba itallana din frantuzeste,
unde ex sta cuv:intul ehere (in expresia faire bonne chere) si exista odi.
nioara forma chiere, care, ca i sardul, proventalul, spaniolul si portugezul
cara, presupun in tip latin *CARA imprumutat din grecescul x4,2: `cap'.
De mult ASCOLI (Archivio glott. ital. IV, 119-122) s'a ridicat impotriva
acestei Oren exprimate si de aRti, i vede in cuvAntul italian si retoroman

LUM, I.

pe lat. CEREUS `de ceara' (CEREAE IMAGINES), cAutAnd sA explice toate

iregularitAtile fonetice c apar in dialectele italiene de nord si care mai cu
seam II fac pe Meyer-Lublce sA admit& CA acest cuvAnt e irnprumutat din
frantuzqte. 0-I PHILIPPIDE, cum vedem, admite pkerea lui ASCOLL

www.dacoromanica.ro

314

ducerea la aceas a culegere de cuvinte (Sez.

II, p. 125) spune

relativ la c inainte de e din transcrierea cuvintelor : Sunetul insemnat prin c se roste5te intr'un mod care numai prin auz se poate
deprinde". A5adar cer nu se va ceti e'r, cum crede D-I Phiiippide,

ci er, iar acest er moldovenesc nu e decat alterarea foneticA a cuvantului /ter, care a dat mai intaiu lder, apoi er.
Cdt priveste, insemnarea de subt 1, este cunoscut ca poporul nostru intrebuinteazd de obi,eiu un /ter anume facut
pentru a arde (inftera s infieri) pe armurul sau pe coapsa vitelor un semn distinctly al stapanului De-aici (p. e x t,) se nume5te fier i semnul rmas la vita pe locul infierat. cf Pamfile J. II. Vaca asta are fleru' lw curare, are fieru' satului. Pietle
veindule sci n'aiba /tare Corn 1. Pantu (Dice. Acad. Rom., t. II,
fasc. 2, p. 117). hgurat s'a spus apoi si despre asernanarea dintre
copil si parinti 5i rude, despre fizionomia asemantoare a unei
familii, semnul de pe care se cunoaste un om din ce familie se
trage A aveci fierul cuivd" = 'a semand cu cineva! Gheorghe
are fierul ma-set (= seaman). Pamfile, J II. (Da(. Acad. Rom.,
1. c)
Tot cam a5h se va explica 5i insemnarea de subt. 2. Crestaturile au luat in mod figurat numele semnului ars cu fiend,
care Inca se obi5nuia pe lemne.
3. Cinttir;-..
In aceeasi lucrare D-I Philipp:ft la p. 304 ne dd subt No
57 uimatoarea etimologie
.

Cinturd (6intard)
Subst. f Lantujel, Kettchen ; catella; chainette (Pipa cu
cintu'rei, malaiu nu-I la gura'. Zanne Proyerbe In, 303. Bihor
Ungaria).

Et. : cinctura."

E vorba, evident, despre o gresala de tipar care a prilejit

aceasta ethnologic. Pipa n'are cIntu'ra, ci atetura, Mundstiick
am Pfelfenrohr" de care, adeyarat, se leae adeseori un Ian-Inge'. Ciuturd in metrul r oporal 1-.1 oate pi imi accentul 5i pe silaba p nultima (cf. slujestl pe-o tundra stint ,9i pe-o pipa cu du.
tura la larnik-Barseanu, p 409, ap. TDRG ) Pentrn etimologie
v. Pu5tariu, E. Wb., p. 39, No. 382 5i TDRG, p. 370.
www.dacoromanica.ro

315

Este aeeea.51 grepli pe care i-o imputS lui Dame insulf

D-1 Philppide cu caten pagine mai nainte (o. c., p. 282-3):
Einige Beispiele mgen dies beweisen. Dame : Cladd (a). v.
appeler. 'El dada nioai tea' (V. Alexandri), il appelle la mort."
Es gibt aber kein Zeitwort a dada im Rumnischen, und die
S elle in Alexandri Poez(, vol. 11, Bucure0, 1897, pag. 228
latil et : 'Leahal, cladd moarta, greu cade pe pantile, d. h. 'der
Dame :
Pole, eine todte Masse, sinkt schwer zu Boden'.
Cleipang. adj., Moldova et Bucureti, qui a les ()reales pendantes.' Ave ni0e urechi clapAnge' (1. Creang6), il avait les
orcilles pendantes." hi der Tat existiert emit Wort clapng nicht,
sondern das bekannte chi/ dug, und die Stelle in Creanga, Pove$ti, la,-*, 1890, r ag. 239 lautet : 'Omul acela aved ni,ste urechi
clapcIage'. Und so manches andere",1)

4. Oberca.
La pag. 1069 a fascicolei a 17-a a DRG. al lui Tiktin
ap-util la 1S10 gAsim urmatorul cuvnt :
ObercA' (a.) v. intr. u m h en r re n Buc. Qu. Am urnblat tot obercdnd priu padure Sbiera Pov. 258.
Et. Unbek."
Controlnd textul in Sbiera gAsim : A imblat orbecfind prin
perdure, deci intreg articolul, impreun cu Et. Unbek." a fost
cldil pe o gre013 de copiare in fie.
Aitfel forma cerecta" orbeca nu e necunoscut pentru Tiktin,

care cu tri an mai tiirtiu in fasc. 18, p. 1093 a DRG, ni-o cla
alturi de lwrbocill, orbeca otbociii
ca o form secundar a lui orbcical. In realitate ins6 lucrul pare s -fie tocmai
intors. Admitem adic6, iiipreun cu D-1 S. Pqcariu (Et, Wb.,
1) D-I V Bogrea ne atrage atenha ca'

mei cucind < coquina

nici euctiu'u < cuend + lu, date de Plzilippide in acela loc (p. 308)

nu extsta in advv.jr. E vorba de o cehre greita a pluralului substantivului

elm, 'unealta, instrumant, metesug' fnaintea caruia se gsla prepozitia
cl, ln calc cloda exerrpte care urmea7S Au Putt .
curftle ce'le Dornnegz . . . casele cde ea mut, grddint grajchurt Let. I, 23123
Au sant [focal] ltz paha loam pe curtea domneascd, pe casele
de la harem, po castle cele nalte de la cdmard (en ctru[i]le), pe censormeal de pe poartd, pe btserca cea mare domneascd Let, III, 393 3
In exemplul :mem 5 V A. Ureche, ;)i Costin, Opere comptdc I,
558, banu:a cd e liorba de o corup it ;71 se Intreba daca nu este a se ceti
cu dna grddmai.

www.dacoromanica.ro

at6
p. 107, No. 1224). cA orbeca (prez. &bee) wie ein Blinder irn
Finstern (umher) tappen", tasten", nu umherirren", este forma
originala, iar aceasta nu se poate despArti de orb z orb u s,
-a, u m blind", ci trebue derivata din *o r bi car e. Iterativul
orbactiesc, impreuna cu celelalte forme secundare ale sale, e un
derivat al lui orbecd prin sufixul -desc, care e propriu verbelor
de origine onomatopoetica, de care se apropie orbeca prin intelesul sdu.

5. Ghiftul si ciumurlul.
In Dictionarul Academiei Romine vol. II, fasc. IV, p. 257
ni se cla cuvntul urmator : Ghiftui vb. 1V-a trans. Bourrer.

A indopa cu mcincare, mai mull deceit trebue, pdnd la disgust.

Oldfluid porch din farina aceia. Economia. 101. 0 lacomilor,

care si de cele mai bune bucate vd ghiftuiti. DOghici, R. 70,

cfr. ,ez. IX. 66. Dau toti gluflutti de salui. Muscel, 76. F i g.
Lin mimic . . , vrdnd cu bani [pe Domn] sd-I ginfluiascd. Beldi.

man, Tr. 431, Ghiftuiti de patind. Konaki, P. 303. Piimdni gldfhut de vlaga ce i-au dat veacurile trecute. I. lonescu, C. 219.

5tiinta medicaid ca care neon glaftuit in cars de 40 de ani.

Alecsandri, T. 1200 [Si : (hiperurbanism ?)
biftul vb. 1Va, (cu
derivatul) biftuire s. f. Biftuirea crocodilului, norocul hameleomaul. Cantemir, 1st. 205]". Nu se cla etimologia. Pricina e pro-

babil ca s'a p.ornit gresit de la forma transitivA, deci de la notiunea de a indopa cu mncare, mai mult dealt trebue, pana
la disgust", cum ni se spune, in loc sa se porneascA de la
forma reflexivA pentru care ni se da altfel un singur exemplu,
desi aceasta formA e cea mai intrebuintata In gralul zilnic. A

se ghiftul

a se intoxica". Porch gatt glufluit = porcii au

mAncat pre mult, incat s'au ingretosat prin intoxicare".

In felul acesta etimologia cuvntului e evidentA. Avem de
a face cu un derivat al germanului Gift = venin". Cat priveste forma biftui atestata la D. Cantemir, ea nu e decAt o
redare grafica gresita a acestui cuvAnt in urma confundArii lui
cu cuvintele care, avnd la inceput un bi-, in graiul moldovenese se rostesc cu gh'i-, ca de pilda gleine in loc de bine etc.
Cantemir a simtit in ghiftui un biftul 1. l-a transcris in acest

www.dacoromanica.ro

317

chip. A facut acela Iucru pe care I-a facut, de pild5, i Laurian i Maxim cand in loc de cimpi, care e forma banateana
si literara a moldovenescului cinchi, ne-a dat cimil, forma care
nu existA. etc. E un hiperurbanism fdra semnul intrebrii.

Alaturi de verbul a se ghiftul ca un fel de calque linguistique" al lui avem pe a se ciumurlui, tot cu intelesul de a
i-se apleca cuiva, a i-se face rAu, a-si strica stomahul in urma mancarii prea cu poftA mai ales din mancAri unsuroase, a se intoxich;

a se ingretosa, a avea greatA de ceva", a face galci de greatA".

Ce mat faci, vere Panlelimoane?
Ce s fac? Is cam ciumurlull ION CREANGA, II, 250. Ccind era soarele in de sard, cam
pe la achindii, Inthaiu ciumurluil de tot, clucd mon grdmadd la
pdmeinl (Ungureni

Botosani). ION CREANGA. IV. 103.

[81:

a se gerhgrlui vb. IVa. N. R. R. 1910, 86. a se ,iemrtui vb.

IV' GR. BAN.

Der lval: ciumurlueal s. f. = boalA de om" (evident intoxicare") (H. X, 360, XII, 333); boalA ce cuprinde tot trupul si-lslabeste, influentd" (Vicovul-de-sus i Dorna, in Bucovina) corn.

G. NISTOR; const in o slAbAciune a trupului provenitd dintr'o

munca fortatd sau dintr'o betie nastrwica, ce tine 3-4 zile

de-a randul" (SEZ. III, 130);, cand omul are aceasta boala ii
dor toate ciolanele, tot trupul" (SEZ. V, 57). Eu ii cunosc cu
intelesul de Ingretosare", stricarea stomahului cu mancare prea
multa

i unsuroasr.

Cat priveste etimologia, D-1. PHILIPPIDE') ii dei iva din

un rolnanesc cram,
mie necunoscut din gralui poporului
care ca i it. cimurro (4,0rapciuga"; fig. guturaiu"), dupa D-Sa,
ar fi v gr. xup.05 fr. Ungurescul csOmor s'ar deriva din romanes:-ul ciumur. Cred inskic inceputul in cm-al cuvantului
inselat de astAdatA pe D-1 PHILIPP1DE. lnsusi D-1 PHILIPPIDE

nu o mai sustine cu absoluta convingere ')

SCRIBAN (ARHIVA, 1912. Nr. 4) primeste explicarea datA
de PHILIPPIDE pentru rom. ciumur i ung csOmOr dar adauge
l din ciumurluiesc denot ungurismul" si De la clumar se
1) Mai pe urtnA in Un specialist roman la Lipsca in Viara romineascd, V (1010). No 4, p. 48: Eu nu zic ca am numal deck dreptate,
mAcarci etimologia propusa de mine e foarte probabila .."

www.dacoromanica.ro

18

derivA ciumeirez, produc un gust amar si astringent, fac gura

punga (Muntenia)".
Tot ash de flu o nimereste si TIKT1N, care dA intelesul
infolge ithermssiger lirbeit vollig erschopft verden; -I zerschlagen" i citeaza un exemplu in care cuvAntul, din intAmplare, e intrebuintat figurat: HAD. NUV. I, 86 (nesfdr,site7-1 fzival
cdnd ei-i foame si esti ciumqrluil de trudei) i in privinta etimologiei adauge: Vie II -zu cmu'r, also weich werden wie Kleiberlehm" (p. 367), iar pe cirniir il derivA (p. 322) din turc. amfir
Schlamm, Lehm".
Pentru AlNEANU si. la 1908 (Dice. universal, ed. II, p.
155) origina e necunoscuta. Dar expliczrea cuvAntului nu e asa

grea cum se pare din cele expuse mai sus. FAr s avem pretentia de a da o etimologie noud, cAci apropierea s'a facut si
din partea altora (WEIGAND% ci mai mult pentru a arAta desvoltarea semantica paralelA a lui gluftui Cu ciumarlul constatdm
ca acest din urma e imprumutat din ung. csdrnrlik inf csomorlem care insemneazh intocmai ceea e am arAtat eh insemdtazA
cuva.ntul romAnesc si e un derivat al lui csemer, csmdr durere
de pAntece" (hastekerO csemer sou csmor) i greata", fastidium cibi". Insusi csemer inch a intrat in romaneste, fAra insh
a se mentine, cum se vede din AN. CAR. care ne clA : csemdr.

Nausea".') Acest cemir a putut sa ne dea derivatele ciumdresc

a lua gust amAricios, vorbind in special despre yin" (LIl.), ciumrez: dragostea nu se ciumAreaza (Coresi, carte cq invdeeiturd
dela 1580-81, p. 374, ed. Puscariu-Procopovici, p. 338. aumiirat
(Avram Corcea, Balade pop., ap. PHILIPPIDE, I. c.), ciumeiros

cum e gutul gutuei si al porumbelor" (Baronzi, Limba rornand

si traddiunile ei, I, 115, op. PHILIPPIDE I. c.) mai curAnd decAt
ciwnei cum crede DI WEIGAND (cf. PHILIPPIDE, I. c ).
Csemer, csomor-ul unguresc e de origine slava*. Cuvantul
slay, pe care in forma &men, i deosebitele derivate ale acestuia il geisim in toate limbile slave (r , rut., bulg., s.-kr., slov,,
eh., pot., sorb. s.) e de origine germanA si se deriva din v.-germ.
1) Kthischer Ialzresbericht fiber die Forschntte der rom. Phil.,
raportul pe 1905, I, 80.
2) DI POPOVICI, Nyelvor, XXXVIII
atentia asupra acestul ungurism vechm.

(190.9),

www.dacoromanica.ro

p. 212 a atras mai intAiu

319

hemern Nieswrz," spAnz" (cf, lit. Kemerai Pl. Alpkraut, (Was-

serdost" etc.). Desvoltarea semanticA a cuvintelor slave a fost

spanz"
veninul spAnzului"
simptomele de board provocate prin acesta"
mdnie, supdrare" (v. BERNEKER, 1,
143). Acceptiunea din urmd nu o avem in limba romdneascd,
cum nu se gdsege nici in ungurete.

6. lieredre-huruel.
In Dict. Ac. II", p. 387 ni se cla de dou6 ori cuvantul
hereVi'e, odat cu intelesul de lucru, ocupatiune" (fr. occupation),

citandu-se Viciu, GI., a doua oard cu cel de huruiald" (fr. bruit

sourd"), amintindu-se cd e comunicare a Dlui I. CORBU. In
realitate avem de a face cu ace14 cuvnt. D-1 CORBU a fa'cut
greala ca a tradus un provincialism cu o acceptiune provinciala a

cuvAntului huruiald", iar de-aici a urmat intelegerea si traducerea greitd a acestui cuvnt. liuruealei nu insemneaza' adicd
decdt lucru" in propozitiuni ca acele care urmeaza : Ce-ei mai
fact alcita huruealli ? Aidla Ituruealii am pe cap. E derivat al verbului
a se hurui, care se intrebuinteazd des in tinutul Ndsdudului in

fraze ca: Cu ce le mat Immesh? etc.

7. Feletio'c.
Cuvantul felesho'c il gasim in Dtce. Acad. (T. 11, f. II, p.
94) cu cloud intelesuri:
1. Paindtuf fdcut dintr'un bat scurt despicat la un capdt
i avdnd in despic6turd o bucAtica de peteed (cdrpd) sau ni;te
calti, Este feleslio'c de uns osia carutei cu pdcurd i felesttoc
de uns ciubotele cu ralpuealA, cfr. Creanga, GI -,Dam, 1, 13 ;
Pamhle, I. C. 140. De mina carueei alcirnau pikornila cu fele5tiocal $1 posletica, Creangd, P. 106; cf. A. 46".
2. (In Muntii Sueevii, in Mold.) Fail pentru opalt, facut
din [tr'] o bucatd de peteca". Sez. II , 227/15 ; cf. III, 83/18)".
Evident iritelesul al doilea e secundar 1 s'a desvoltat prin
extensiune.
Cuvdritul mai are *i forma felesliu'c (TDRG., Dice, Acad ).
I. lordan, Diflongarea lut e si o accentuaei in pozieitle a ,,si e
lai, 1921, p. 217 mai -cla, citdnd pe Cihac, si forma foloao'c.

www.dacoromanica.ro

520

Control 5nd insa in Cihac, Dice. d'el. dacerom., vol.

11,

p. 498

s. v. si in indice nu am gdsit aceastA forma'.

.
Derivat e Faliistioa'ca (n. top. in Vla Fa, v. lordan, 1. c)
Ce prive0e etimologia, Cihac (1. c.) Il deriv din ung.
ilii(3, felez6 r5cloire". Aceasta etimologie o admite i lordan (1. c.). Tiktin (DR(..i., p. 616) nu incearca sa dea o etimo!ogle oarecare, spune numai: Scheint mit dem ebenfalls dunkeln sfi0o'c Sprengwedel" verwandt zu sem". In sfar0t Diet.
Acad. (I. c ) constat : Etimologia necunoscut5. (Forma mai
veche pare a fi felesteu, care ar puted fi un cuvnt de (*gine
ungureascd ; terminatia -eu a putut fi inlocuita prin -oc dupa
analogia lui sfe5loc)." F5ra a mai vorbi de etimologia lui Cihac, care e imposibila din toate punctele de vedere, constatam la rndul nostru Ca aceastA explicare parentetica a act.
Acad. se apropie mult de adevar, fart insA a-I ajunge.
In adevar cuvantul e de origine ungureascd i la origine
a a vut terminatiunea -eu. Forma mai veche ins5 nu a fost feleVe'u, care se intrebuinteazd astAzi (cf. Die(. Acad., I. c., p.
94, la Marian, S. III, 35 i 36 se da, probabil gre0t, felesteu)

pentru a insemnd un pAmatuf", motoc" pentru uns,

impi-

strirea oualor de Pati ori intrebuintarea de piston in proaca coprin Mold., Buc. i Ban.
piilor, ci festele'u, (cf. fesleli
cu
intelesul : 1. ,a (se) murclarr, ,a (se) manjra (se) mazgalP,
f i g ,a (se) necinsti. 2. r e f 1. (Mold. despre animale) a-0 face
treaba", pe care Diet. Acad. I. c., p. 106, il considerd de un
derivat chn ung festeni a v5 psi, a colora" prin suf. -ell.i
Festele'u, metatezat feles'leu un pamdtuf de uns sau mdzgalit", a putut fi upr contaminat cu sfesto'c, sfislo'c, sfislo'c,

sfestio'c, sfeto'c, sevaslo'c, cu care aved un inteles inrudit, cdci

insemneaza Weihwedel" (= Munt. meitauz) i constA din o
legdtura de busuioc. Tiktin revenind asupra acestuia din urrna
citeaza exemplul : Cand pornesc pe uliti cu zi inlaiu ca sa slropeasca cu sfistocul panntele blagocinu boale bacaltile . .. lanov,
CL. V. 133, i ne da o explicare destul de acceptabila : Vgl.
nordserb. (nach Mikl. Et. Wb. s. v. vi-) sville Flachshund", bulg.
svilak Bund", russ. svitokti Rolle", zu slay. via winden" (s) festin Anlehnung an (s)fesla'nle" (DRG , p 1419).
N. Driiganu,

www.dacoromanica.ro

321

XIII.

Decurrre.
Am gasit ac-st verb numai subt forma gerundiului decurdnd, intr'una din legendele versificate despre Maica Domnului, culese de d. Tudor Pamfile, in pal tea Moldova-de-jos i
publicate in colectia: Sat-baton le de toamna i postul Craciu-

nului. Studiu etnografic. Bucurqti, 1914 (Vol XIX din colectia

Din vieata poporului roman!' Culegeri i studii, Academia Roman) Se gaseste in urmatoarele versuri ; Maicu(a Dommdui . .
merged . . . Cu fata alba zgdriind, Cu par mare decurdnd 20 Cu
par galben decurdnd. 21. 5i cu parul decurdnd. 21b. lutelesul e
dal% Fraza insemneaza : cu parul (mare s. galben) despletit,
cazAndu-i pe spate. A5adara atat ce priveVe intelesul cat 51
functiunea de verb intransitiv, corespunde latinescului decurrre.

Cf. Ilulta pituita decurrit. Cels., ap. Georges. Pituita in oculos

decurrens. id. ib. Cuvantul se gasete i in alte limbi romanice,
cu acceptiuni analoge.
Cautand sa stabilim istoricul acestui verb, constatam ca
nici In partile in care se pastreaza legenda, verbul a cesta nu

se mai intrebuinteaza, caci ap trebue interpretata nota culegatorului, in care zice ca decurdnd e o expresie ce se poarta
din gurA in gur 5i tine loc de d esple tin d". Explicatia sensului prin d esp 1 et in d e falsa si e foarte probabil ca la
aceasta 1-au sedus pe culegAtor cuvintele derapanand i
zmulg a n d care inlocuesc pe decurdnd in nite variante ale aceleeai legehde. Astfet gasim la pag. 15b urmatoarele versuri :

Purces-a Maica Domnului .. . Fata alba zgarAind, Par galben

darapanand, cu nota culegatorului : Par galben d esp 1 etin d

(pe spate, cum obinuesc femeile, and le moare cineva din

casA ori dintre rudemile apropiate), iar la pag. 23b : Maica
Domnului . . . pleca . .
Fata alba zgariind, Par galben zmulgand (Iud. Buzau). Ptadara, cum verbul nostru decurdnd il gasim in aceste variante inlocuit prin altele cu intelesuri indepartate i cu functiune deosebita, fiind verbe transitive, e cert
CA el a disparut de mult din limn i Ca atunci cand s'a inlocuit, nu i se mai cuno4qea intelesul. Faptul ca in varianta in

www.dacoromanica.ro

322

care se gasete verbul nostru, gsim cuvinte ca : verdeleancd,

fulfttroald, caklico, pe care nu le mai, intalnim in celelalte
variante, cred ca ne indreptateSte s credem Ca toate celelalte
variante sant mai recente.

C. Lacea.

Articole mrunte.
ateva cazuri de asimilare

disimilare

in limba rom8n5.

1. Prin progresele mari ce le-au fAcut, in deceniile din

i la noi, am ajuns sA cunoatem azi originea celor mai multe cuvinte ale limbei. Cu
urmA, cercetarile etimologice, aiurea

mijloacele simple ale legilor fonologice i ale celor cateva principii semasiologice stabilite, cu greu se vor mai putea gasi multe
etimologii noud.
Pentru explicarea greutAtilor formale, vedem cum astAzi se
admite in masura tot mai larga influenta asimilatoare i disimilatoare a sunetelor incunjuratoare, conceputa odinioara in
masurd prea ingustA. Invatatil incep sa se convingA tot mai
mult cA in afarA de cazurile atat de dese de asimilAri i disimilari ale lichide1or, i alte consonante, mai putin apropiate
intre sine, se influenteazd reciproc. Tendinta de a nu repeta

imediat acee4 articulatie,

face

ca,

mai

ales

in n*carea

allegro", in vorbirea repede, dintre dou6 sunete egale unul sA

fie substituit print'un sunet inrudit numai in ce privqte

de articulatie sau chiar numai fonia, dar deosebit in celelalte
elemente constitutive Astfel Meyer-Liibke, in Milleclungen des
rwnruschen Instdals, p. 38 clA o serie intreagA de cuvinte cu
disimilarea lui
in t=p, iar in Dictionaral limbilor romaruce no 5211 i 5875 se dau cazuri interesante de disirnilare pentru rr in
5i nny in
Tot astfel Berneker,
in Dic(ionarul litnbilor slave p. 47 admite o disimilare

pp

sr

dn.

www.dacoromanica.ro

bb

323

db

in
spre a explica pe sarbescul dobar 'castor' din l'bobar.
Chiar Tiktin, care este atat de precaut la etimologii si nu se

hotdraste

usor sa urmeze pe tinerii Iingviti ce cearcd sa sparga

catusele scoalei neogramatice cand se simt stanjeniti de ele,

admite in ultima fascicola a Dicflonarulai ski roman-german,
ca posibila o disimilare
in
spre a explica pe screm
din exprimo, iar la scanleie d o explicare 51 mai cutezata, dar
ingenioasA.

ptn

cm

2. Printr'o disimilare rnri in bfi cred ea se explicA cuvntul nostru calmoiu, care se intrebuinteazA in Brasov si are
intelepul de 'caltabos', adeca matul gros al porcului umplut cu
ficat 1j plamai tocati (ceea ce in alte regiuni se numqte cluscd,
tnaios, galbas, sau calbas).
Mt se pare cd forma calmoiu este identica, la origine, cu
forma ca'lbas, care derivA din slavul kalbasa (bulgareste, kolbasa
ruseste, kolbasz ungurestO, apropiat de cuvintele terminate cu
sufixul -as. Dar acest sufix, hind dimmuttv, iar calbasul
in
opozitie cu alte soiuri de carnati"
hind fAcut din matul
gros al porcului, s'a sirntit un fel de contrazicere intre cuvant
pi terminatiunea inteleasa co sufix si de aceea s'a intamplat
printr'un fenomen pe care 1-as numl logica populara" (cf. etimologie populara") o substituire a lui -as printr'un sufix augmentativ, mai coresr,unzator. Astfel s'a nascut forma galban,
intrebuintata prin pArtile Buzdului (cf. Dic(conartd Academiei),
sau forma galboitt.
Pe vremea and sufixul -otu se rostea inca -oriu, deci pe
cand exista Inca pronuntarea *cdlbotiu, s'a intamplat asimilarea
labialei b fata de nazala urmAtoare, prefAcandu-se in labiala
nazalA: calmoriu, de unde brosoveanul calmoiu.

Un alt exemplu de acest -fel nu cunosc, dar se pot cita

cateva cazuri analoage de asimilare i disimilare
Cel mai -apropiat caz este al cuvantului balamuc, din Malamuc (cf. ac(ionarul Academiei s. v.) in care mm s'a disimilat in bm., adeca labiala nazala s'a sehimbat in labialA
oralA fata de labiala nazala urmatoare.

Un caz de disimilare vb in vnz II avem in vrajba

vrajma,s, in care vedem cum labiala Ewald preface o labial oral
urmatoare in labiald nazald.

www.dacoromanica.ro

324

m (labiala nazala) prafacut in n (dentalA nazala) din pricina

altei labiale se intalneste In multe cazuri: malva>nalbli, formica >
funded, *posrnii (cf. slay. posine"li),>'posn, poate I in turc. bakam> bdcan, turc. kaimakam> caimacan (alaturi de caimacam),

care insa pot fi explicate si printr'o apropiere de sufixul -an.

Din alte limbi romanice se mai pot cita cazuri calmappa>venet. napa, friul. nape, log. nappu, franc. nappe, catal. napa, alb.
nape (alaturi de forme cu m-, dr. Meyer-Lfibke, Elym Wb No.
5342), membrum 7 ital -nord. nembro, friul. bellun. nembri, surselv.

nember, span. nembro (alaturi de forme cu m, cf. ibid, no 5488),

mespilus 7 ital. nes pola, franc, nf le, span. nispola, portug. nes pera

(alaturi de formele cu in-, cf. ibid. no 5540) cf. l Zur Re/eons/raiz/ion des Urramanischen p. 37-38
Fenomenul invers de
prefacerea lui n (dental nazala) in m (labial nazalA) prin asimilare fata de o labiala 11 avem in bucina > bucium, slav. basni>
basin (al5turi de basn, based), multi ani
multumesc, (forma
aferim se gaseste sl in turceste araturi de persanul aferin, de i
nu cuprinde o asimil are produsa pe teritoriu romnesc), *preajdml>

prealnli 7 prealind (Weigand, Jahresberichi XIV, 111-112).

In sfarsit, pentru actiunea disimilatorica a lui h din sufixul mitt asupra nazalei precedente se poate cita cazul lui misun+otiu> musuroiu (araturi de rnusunoiu), ung. bodon+ofiu> buduroiu (actionarul Aca(emiei roma'ne s. v.) si glieunomie7 gheuroane (Densusianu, Gralul din Tara-Ha(egului, p. 41). In Zur
Rekonstrulelton des Urrumanischen p. 42 am al-Mat cinci cazuri
in care influenta acestui h din sufixul -onu a produs fenomenul
invers, de asimilarea lui r in n. De astadata sant in stare sa

dau un exemplu pentru disimilarea lui nri in 1-6 tot intr'un

cuvnt derivat cu sufixul -oria
Este cazul lui urloiu, intrebuintat in Brasov in intelesul
de 'horn'. In alte regiuni locuite de Romni intalnim toate formele intermediare (cf. Dic(ionarul Academiei subt horn), Care ne
dau putinta sa constatarn c urloiu deriva din hornotiu, augmentativul lui horn. In Brasov orice h initial amuteste (cf. ot=ho(,
aind=haind etc ), iar prefacerea lui o neoccentuat in u era explicabil din momentul ce se pierduse constiinta legaturii etimologice cu horn.

www.dacoromanica.ro

325

Cat despre cazurile in care o nazald se preface in / subt

influenta altei nazale, ele nu sant rare, d. ex. arom. numici i
Iunit 'nunta', istro-rom. lumer, in Dolj lurtuira (Jahresbericlit VIII,

316) z numr, numrd (ca in Tesino lombrd, in Vicenza lombrare, cf. athan. lembroh, in Bergell drombas, pentru alte
forme de disimilare in acest cuvant cf. Meyer-Lake, Etym. Wb.,
No. 5993), nomen> v.-rom. (plur.) numere, reto-rom. lame (ca in
log. lumene, romagnol lomina), alaturi de ameninta i amerintei
avem amelin(d f i amelltd (ca In sardul amelezzai), arom. acumtil
(Dania) din acumlin, alturi de Beinei(ean intalnim forma Baldfrau (Jahresberichl VII, 8z). franc. en avant! a devenit alivanta,

turc. fener + ar > *fenerar

ilenenar > felenar, felinar. Ca-

zul invers, (And 1-1 se d,simileaza in n-1 sau 1-n it avem in

sene, pluralul din sa (Jahresbericht VIII, 266), nascut prin disimilaie mai intaiu in forma afticulata senele Z selele, celalani Z
celalall, in nemijIccita apropiere: arom. pulmu < pumnu (poate
prin contaminare cu palma), iar in limbile romanice : *cuntellus
alaturi de cultellus (Meyer-Lake, Etym. Wb. No. 2381), lombard.
navel < labellum (ibid. 4804).
3. In Lateiniselies TL and Ki p. 42 am adus verbul nostril
inleti in legator& cu lat. inci/us, din care s'ar fi putut ajunge
la un derivat romanesc *inceti. Dar, adaogam acolo, neconoscand alte cazuri de disimilare a lui 1A-1s in 1-1s, etimologia aceasta nu mi se pareh sigur. Mai tarzio (Conv,rbiri lilerare XXXIX,

305-306) am gasit in relezd, pentru care propuneam etimologia

*recaediare un exemplu asemangor pentru disimilarea 1-dz in 1-dz,

care ce mi se pare ca poate confirmd intaia etimologie.')

1) Ultima etimologte cu totul neindestul3toare" dupa Tiktin Dict. rom.germ. s v , o admite Meyer-Lubke in Dictionarul sau etimologic No. 710o.
Weigand, Jah esbericht XIXXX p. 140-141 crede c retezei e bulgarescul
otrez, de unde *otreaz, apot "roteaz, *rdteaz si retez. Prefacerea lui o in
metateza neobinuit, conjugarea I i faptul c tn dialectele care pastreaza pe dz avem suneful acesta, pastrat numat In elemente latine, nu-I
par lui Weigand piedeci prea mari. Tot el ibid p. 136 crede ca inteti e
*intittare, reeditand o etimologie propusa de Cihacin anul 1870. Dar *attz-

hare 7atata, pe care-1 citeaia fnsui, ar fi trebuit sa-t arate ca de la *intitiare n'am fi ajuns ducat la *Mpg iar daca vechiul frances entiser are
tntelesul lui inteti, francezul modern inciter este tocmai cuvantul cu care
dictionarete traduc pe inteti.

www.dacoromanica.ro

326

Astazi pot sa aduc 51 alte exemple pentru disimilarea

duor africate, al cArei rezultat este prefacerea uneia din ele in
dental&

Albalarita e o plantA, cu care se spala la ochi cei cu albate (Hasdeu. Etym, Maga. I 721, din Barlad). E evident ca
acest cuvant e disimilat din *albataritcl, derivat din albatet (
albeatd) cu sufixul -arit, cu care se formeazA numirile atator
plante vindecAtoare.

De la lndzid `langed (= bolnav)' se deriva verbul aromanesc lndzidzescu, care apare i subt forma disimilata Iandidzescu (din dictionarul -ms al lui Weigand).
Forma dzeadit la Aromani 5i gedel in) MaramurA5 nu cred
sa fie o metateza din deadzil aromanesc 5i deget dacoromanesc,
ci rezultatul, unei disimilAri din forma mai veche (asimilata)
dzeadzit, intrebuintata la Aromani, la Megleniti (zi/), la Istroromani (zdzet) 5i la Dacoromanil). Tot astfel imi explic pe
italienescul deacceo, diaccido, nascut prin disimilare din *glaccio,
*giaccido,in loc de aigniaccio, *glliaccido (intocmai ca giaggiuolo
din ghiaggeuolo z. gladiolus).
In sfar5it avem cuvantul nostru putintel. Ca este un diminutiv din puten o vede ori5icine ; sufixul prin care e derivat
Inca n'a fost explicat pana acuma. Asemanarea pe care o face
Tiktin in Dictionaral sau cu mititel 5i seicullet spre a explia pe
t din putintel (alaturi de pu(inel), nu este o explicatie, cat timp.
cele douA cuvinte la care ne indreaptA nu sant explicate nici ele,
Cred cA putintel s'a nascut prin disimilare din *putincel,
care e derivat din pectin prin sufixul di-rninutival -cel, varianta
sufixului -icel, -icea, scoasa din forme sincopate ca muncel
(monticellus), villcea (vallicella), folcel (* ollicellus), frunced (*Irontecella), ulcea (*ollicella) 5i pe care il gasim in derivate rom5ne5ti ca piilcel, siitcel.

Tot astfel mitilel s'a desvoltat din *nucecel, derivat din mic
ca indricel din mare. Atat ca desvoltarea nu s'a oprit la stadiul
1) Cfr No. 25 din cuvintele normale In cercetarile diatectale ale
lui Weigand. Cf. si calabrezul yiditu, yiritu, neap ytrgt,g.
Nu vad asemanarea plantei dedifei ca niste 'degete mid', Incat ma fndoesc Ca numele
aceasta s'ar putea explicA dintr'o forma *degetei.

www.dacoromanica.ro

327
*rniticel sau micilel, ci, prin asimilatiune, a progresat la mililel(1).
Forma ticerd In loc de cicerd explicat intr'un mod
convingator de N. Draganu (v. mai sus, p. 123) este un nou

exemplu pentru disimilarea de care vorbim.

4. Sufixul -ar nu arata la Romani originea, provenienta,

precum ii afldm bunaoara la Albanezi (cf. fug-ar gocuitor la
es', leatund-ar i fgal-ar 'stean)2). Intr'un singur caz II intalnim cu aceasta functiune, anume and sfaritul tulpinei se termina cu consonanta n:
Beclenar 'Ioc itor din Bec lean'
Bec lean
Obedeni
Octia

PerOni

L.

Obedenar
Ocnar

Pian
Poient

persinar
Planar (dial. K'enar)
Polenar

VAleni

Vellemzr, etc.

Cred dar c acest sufix -ar nu este -arius latin, care mci
in latinete nici in limbile rornanice nu are functiunea aceasta,
ci s'a nascut prin disimilare din sufixul -an, care une-ori apare
in locul lui -ean (cf. studiul. mieu : Contribu(utni la Gramatica
istoricd

I pag. 234-235). In loc de a se zice 'Poienean s'a zis

Poenear, cu disimilare, i apoi Poenar prifi apropiere de multele derivate in -ar, dndu-se acestui sufix o functiune nouA,
care tottli nu s'a putut extinde I asupra altor cuvinte decat
cele care aveau un n in tulpin5. Am avea deci ceva analog cu
sufixul latin -aris, care, cel putin in epoca veche, era varianta
lui -alis de cate ori in tulpin'a exista un I : alaris, popularis, vulparts, fata de aequalis, capilalis, morlalis (cfr. Meyer-Liibke,
ROM. Gram/rt., II, 434 i 464).

Ca de fapt acest sufix -ar s'a desvoltat prin disimilare din

1) Faptul cS avem forme nedisimilate, precum pecingine, sau cA prin

asimilare s'au nAscut forme ca gice, cicior (in loc de zire, k'icior) nu pot
fi aduse ca dovadA contra disimilrn celor douS africate, cad fenomenele
de disimilare i asirnilare nu le intAlnim la toate cuvintele cu aceleasi cornbinatii de sunete, ci numat la unele din ele,
2) La AromAni gAsesc un singur exemplu, Editor locuitor din Bilita'.
Cum insd In tulpinA intalnim un 1, probabil cA i In acest cuvant avem a
face cu o disimilare.

www.dacoromanica.ro

328

-an ne-o dovedeste urmAtorul caz. In Brasov existA nu mele Via

ddreanu, pe care il purta o persoana originar din satul apropiat Vlddeni. Acest nume s'a desvoltat de sigur din *Vliideneanu
prin aceeasi disimilare a celor doi n, numai Cat de astliclatA cu
putere regresivA, iar nu progresiva. Un alt cuvant doveditor
este $oner, care insemneazd Iocuitor din satul 5ona", langa

Fagaras. Acesta e un singular analog din pluralul 5oneri, care

e evident disimilat din *
Astfel de cazuri in care influenta disimilatorica sau asimilatorica" schimbd forma unui suf x sau terminatiunei unui cuvant,
apropiind-o de forma altui sufix, mai avem in limba romand
Ele sant cu atat mai interesante cu cat explicA uneori functiuni neasteptate cu care se prezintA unele sufixe. Astfel Candrea
si Densusianu arat la nrele 180 si 358 ale Dictionarului lor Ca
forma moldoveneascA brayed cu inteles de 'brAtara' nu este derivata din brat cu sufixul diminutiv -ed, ci e un singular nou
din pluralul *brcitale2), de -la *breitald, disimilat din bratard, iar
forma Ciresel `lunie' nu trebue priceputa ca 'cires mic', ci e
disimiliat din cireser = cireasd + suf. ar, care derivA numiri
de luni. Alte exemple ar fi ; cdlusel in loc de ceduser, cu acelasi sens si cu asimilatia lui r fata de I precedent ; furceriu
`furcA de fier' in loc de furcel (=furcii+el), cu asimilare, burlical 'cojoc de postav' disimilat din *burticar (=burlicd+ar, cain
piepi-ar), meglenitul dardaral 'flecar', disimilat din *darddrar,
derivat in -ar din ddsddres 'flecAresc'. Alaturi de grosteiu 'purcel' intalnim si forma grosier, care ne arat cA trebue sd pleam
de la un cuvant *gro,stel din lat. *grossicellus din al carui plural
grostei
caci despre purcei se vorbeste de obiceiu la plural
s'a facut noul singular grosteiu (cfr. Dic(ionarul Academiei
Romline).

5. Cele mai multe si mai neobicinuite cazuri de asimilare

1) Acelasi principlu de disimilare prohibitive

dup expresia lui

la alegerea sufixului ii intalnim in derivatul Romascan locuitor din Roman", in loc de *Romanean
2) Tot as cuvntul harale cu intelresul de 'saci' in coleclia de Roezil
populare a lui G. Dem. Teodorescu, pag. 612, nu e un plural de la *hard,
Brugmann

precum s'ar Ora, ci o form disimilata din harare, pluralul lui harar 'sac
mare de panzA groaa din turc. harar.

www.dacoromanica.ro

329

si disimilare le Intalnim la imprumuturile din alte limbi. Faptul

acesta se explicA usor daca ne dam seamA cum se fac aceste
imprumuturi. Inteo regiune oarecare, in care populatia romaneascA este amestecata ca o populatie streina, a carei limbh o
cunoaste si o vorbeste pana la un oarecare grad, Romanul
primeste in limba sa un cuvant strein bunaoarA unguresc
pe care 11 exprima corect, dar cu micile modificAri necesare
pentru ca el sA poatA intra in sistemul cuvintelor vechi ale
limbei. Acest cuvant imprumutat trece apoi din gura in gurA
in regiunile invecinate. Cat timp el e primit de alti Romani
care stiu si ei ungureste, forma lui va ramanea, subt controlul
cuvantului unguresc cunoscut, de cele mai multe ori, cu pronuntarea 'corecta'. Abia din momentul cand, raspandindu-se mai
departe, el trece peste zona in care limba ungureascd e cunoscutA, incepe pronuntarea 'gresita'. Cel ce rep-ta acest cuvant
auzit dela vecini, adesea nu-si mai aduce amite de el exact si
fie ca in mintea lui s'a produs o asociatie cu alte cuvinte ale
limbei sale, sau cA e influentat in mod inconstient de sunetele urmAtoare sau precedente, la rostirea lui se produc acele
greseli" de pronuntare, cai e se pot apoi generelizd cu mult
mai usor decat la cuvintele vechi ale limbei, unde existA vecinicul control al oamenilor din jur si al familiei cuvantului insusi.
lata cateva dintre aceste cuvinte :
FIlaturi de bivol < bulg. bivol intalnim forma bihol In Biblia din 1668 si in Tara Fagarasului (unde ea se pronunta azi
ghibol);
turcescul bedevl a fost imprumutat in Muntenia
si de aici a trecut prin cantecele populare si in Ardeal si
Moldova
supt forma bidiviu; in lalomita intalnim insA si
formele btdibzu si bididw;
ungurescul guba, un fel de 'sarica'
apare subt forma Gabon (bobou);
ungurescul bazsarozsa 'bujor'
apare in unele regium ca bojordtd, in altele ca babdruld; termenul paleoslav probraienije `Schimbarea la fata' a fost imprumutat de biseri -a noastra subt forma preobrajenie, care in
popor se pronunta pobra jou i, cu asimilare, bobreajdn ;
cu
rusescul poluboMa e inrudit cuvantul nostru poloboc, care se
rosteste si boloboc;
rusescul galaiti a devenit 00'0; rutot gorgan e numirea care
sescul korganw. a devenit gorgan;

www.dacoromanica.ro

330

in unele regiuni se cla unei varietati de strugun, numite aiurea

gordan (i grdin, cf. rus. gordina);
ungurescul gomb apare
la noi subt forma bumb (poate subt inraurirea familiei reprezentate prin cuvantul boambei);
din cele cloud forme hulboacei i bulboacti, cea dintaiu pare a fi cea originala, derivand
din ruten. hlubokij (cu 1 velar) 'aclanc', iar cea dm urrnd rezultatul unei asimildri consonantice, probabil, subt influenta famihei reprezentate prin cuvantul bulbuc;
cu rusescul ',Aoki%
`viat amard' std in legatura cuvantul nostru pocallil, care apare
i subt forma cocallit;
din germ. Werbung avem cuvantul
beirbunc;
din grec. 7rp6asoatog avem proasped;
din huduroiu s'a desvoltat vananta hudadoiu. Numarul acestor exemple
se poate inmulti upr, mai ales dacd consideram 1 neologisme
ca psed, vagabond etc., intrate in popor sau la mahalagii subt
formele p5d, bagabonl, etc.
Sextil Puvariu.
11.

Persoana a doua a singularului aorist

Meyer-Liibke (Romatusche Gramm. II. 267) a ardtat ca
terminatia -51 (liiudaA teicuA arsesi, auzli) in persoana a doua
a aoristului singular, in loc de -,sti, precum am *eptd (din lat.
-asti, -isit) se:. explicd, a-alog ca in italienete *i la Retoromam,
printeo contractie Iti-tu 7 ;3-1u, explicabila in cazurile cand
pronumele Personal urma dupd verb.

Nu numai acest tu, care de sigur urma destul de rar, ci

mai ales pronumele conjunct al acuzativului, urmand atat de
des in mod enclitic
dupd verb, va fi fost cauza contractiei
,
amintite

In Cartea cu invataturd a lui Coresi la pag. 184 rand 34

(editia Comisiei istorice) intalnim un exemplu care pdstreaza

Inca forma presupus de Meyer-Liibke i confirmd pe deplin

explicarea sa : Eu amij prosldviiu-md, Ca Nun) tdu cunoscuiumd ; e tu iard prosleiviA-1e,,cd pdrintele mieu erezui-le.
Sextil Puticariu.

www.dacoromanica.ro

331

Calques linguistiques.
Este aproape un curent printre filologii care se ocupO cu studiul limbilor balcanice ca, ori-decate-ori dau de cAte un cuvant
cu origine necunoscutA, dar care este acelasi la unele sau toate
limbile balcanice, sA admitA cA este de provenientA slava, albaneza sau chiar gread, insa numai romOneasca nu.. Asa bunA
oarA, ca sA dau numai catev exemple cunoscute, cuvintele
Maur (care existA in rom., alb., sArbocr. i gr), codru (rom.,
alb ), bactu (rom , alb., bulg., sArbocr. gr. etc ) se socotesc de
cele mai multe ori ca intrate in romAnA, cand in realitate pot sA
fie si romAnesti i numai de la noi sA fi trecut in alte limbi,

Desigur cA acest curent care se manifestA mai mult la

cercetatori strAini si in special.bulgari (cfr. St. .Romanski, LehnwOrter lateimschen Ursprungs im Bulgarischen, in XV. Jbr. d.
Inst. f. rum. Spr), se explicA pAnA la un punct din prea marele

credit pe care I-a avut limba romanA la celelalte limbi balcanice si in special la limbile slave. Multimea cuvintelor slave
din aceste limbi patrunse in romAna face pe fiecare sa creadA,
la primul moment, ca originea cuvintelor despre care este vorba
trebue sa fie cOutatA in afara de domeniul limbii romAne.
cu toate acestca multe dintr'insele si-au luat obArsia, din limba
romAna, iar altele au fost decalcate dupA cuvintele romAnesti.
Unul dintre aceste din ui ma este si cuvAntul flori, intrebuintat in tinutul NAsAudului precum si in alte pArti,*) cu
intelesul de menstruatie" i despre care N. Draganu a vorbit
pe larg in revista Transilvania" anul XLI No. III din lanuarieAprilie 1910, p. 47, derivndu-1 din lat. fluores (menstrui). Originea euvAntului este asiguratA si de forma franceth &ears
precum i cea actual fleur (cfr. Hazfeld-Darmesteter, Diction-

naire Gnral, p. 1075) admisa de Diaionarul Academia i de

1*1

pupa' o cornunicare a dlui N. lorga, expresia flori de tuna e

cunoscuta l prin Moldova S. P

www.dacoromanica.ro

532

(Meyer-LiThke Rom. Etym. Wb. No. 3390). Este, prin urmare,

incontestabil ea nu avem a face cu o insemnare metaforicA a

cuvantului floare", ci cu insu5i fluores menstrui", a0 cum

se gasqte

i la baza cuvAntului francez.

Ceea ce pare curios, acum, este faptul ca cuvAntul acesta,

astazi cu o intrebuintare mArginitA, a fost copiat, sau, ca sa

ma servesc de termenul consacrat, a fast decalcat de Bulgari,
de Sarbi i de Albanezi, cu care Rom And au stat in atingere
Inca din timpurile cele :mai vechi. 5i fiindca in cuvAntul flori
ei nu vedeau decAt f6rma plurala a lui floare, acestui cuvAnt
din limbile in chestiune, i s'a mai adaogat 1 al doilea inteles
de fluores menstrui". Astfel la Albanezi, cuvAntul l'ul'e, in
afara de intelesul propriu de floare", mai are 1 pe acela de
menstruation" (G. Meyer, Etym. Wb. d. Alb. Spr. p. 250), inteles desigur strain, dupA cum cu drept cuvant, a recunoscut
si K. Treimer, discutAnd etimologia cuvAntului : Menstruation
ist eine anscheinend unverstandliche Nebenbedeutung und lag
aller Wahrscheinlichkeit nach auch in l'al'e ursprilnglich nicht
drinnen" (Mill. d.:Rum. inst, an d Umvers. Wien I B. 352).
La Bulgari, de asemenea, cuvantul isvlje floare" mai are
i intelesul de scurgere (curAtenie) la femei care se intamplA
in fiecare hula" (oeistenie u 2enskite koeto stava vsiakoi mesets), i i se mai zice : m6seCina, msets, iensko vr6me,
pranje". (Naiden Gerov%, Ranik% na brAlgarskv.i jazik%).

In-

fine la Srbocroati, cuvAntul tsvijet, pe langa floare", mai

insemneaza, i menstruum": iensko vrijeme, pratie, pranitsa
mjese6ina. Cinili do6i ieni Lint (se pare cA muierii ii vine periodul) A. Vladimirovi6, ap. D. Dani616, Rj66nele etc. Vol. I. 864.
Dupa cum la Francezi, pe JAnga intrebuintarea lui subt

forma ce ne preocupA fleur" se pal zice i fleurs blanches"

(leucorrhe de la femme) tot a0 i la Sat bocr., in afarA de
tsvijet" se mai zice i bijeli tsvijet" (flori albe), aa cum il
gAsim in urmAtorul citat: Kad le bolesl lada je &jell cvijel: u
vrime ad taja iensleoga, koje relzu bili cwt. A. Karadii ib.
Des sigur cA aceastA din urmA expresiune n'are nici o JegAtura, ca chestiune de derivatiune cu cea franceza sau cu oricare alta ce se va mai fi &sit in celelalte limbi romanice. Ea

www.dacoromanica.ro

333

trebue s'a fie sau decalcath dupa expresiunea romAneasca, care

dupA o comunicare a domnului N. DrAgan se aude prin partile
NeIsAudului 1. astzi :

flori albe", avand Inteles de scursoare

alba" provenitA din boli lumeti, sau sA se fi format in limba

sarbo-croatA, ca metaforA, din momentul ce cuvAntul tsvijet

(period) exista in limba.
Se intelege de la sine CA entru ca acest cuvant sA ajunga
a fi decalcat de toate limbile balcanice, afara de limba greack
la inceput trebue sA fi fost cunoscut in intreg teritoriul limbii
romane. AA se poate intelege cum a putut pAtrunde WA' I
vorbesc mai ales despre
la Albaneji, atunci cnd Aromnii
cei din Macedonia,
nu-I cunosc. In privinta aceasta se poate
spune cu siguranta Ca in straromAnA existau amndoua expresiunile din limba latina : fluores (menstrui), pAstrat in dacoroman i mensis, primitivul lui menstruum, -i sau menstrua,
-orum, in: multeris mensis sau, mai des, la plural multerum s.
feminarum menses (cf. Georges, Lat.-Deutsches Handw.) pastrat
pana astAzi la Aromani. In acest dialect se spune il' vine meslu
sau are meslu. In multe pArti se intrebuinteaza 1 cuvantul arada
rnd" (gr. apacc, lit. apocacol, alb. radh) in ir vinirei aretzle (ii
veni periodul).
Daca insa acum, cunoscandu-i originea, este uor a stabill

din ce anume limbA s'a facut acest calque linguistique, nu tot

aa uor este a se ti dacA toate celelalte limbi I-au decalcat
direct din limba romAna, lucru aproape cu neputinta
sau
s'a facut de la una la alta, pe baza bilingvitAtii aa de raspAndita la popoarele balcanice.
.
Domnul L. Spitzer ocupAndu-se cu originea acestui cuvantl)

arata ca el nu se gAsete numai in limbile franceza i romana,

dupd cum este dat in REW., dar i in vechea prov. flors, in
span. flor ; iar Littr il cld i pentru italiana fiori il mestruo",
la Francesco Reck (sec. 17., dupA Petrocchi). In afarA de aceasta,
cuvAntul nu este atestat numai pentru sec. XVI, ci, dupd Littr,

Inca din sec. XIV, (forma engleza flowers, cu aceastA insemnare, dateaza 'Ind de la 1400), jar forma lui de astAzi pentru
I) Archiv fur das Studium der neueren Sprachen und Literaturen.
Band 139, Heft 1-2 p. 89,

www.dacoromanica.ro

334

vechea prov. trebui sa fie *fiodrs pentru Pots. Se intelege

ca toate aceste observatii sant foarte juste, decAt la uniforInca din limba
mizarea acestor cloud forme: fluor i flor
a contribuit foarte mult, dupA cum insui domnul L.
latinA
Spitzer recunoate, pe de o parte omonimitatea lor, iar pe de
altA parte tendinta eufemistd izvoritd din aceeasi interdictiune
proprie oricArui tuba. Aceasta reese si mai mult din cele spuse

de Nicforo (in Le genie de l'argot" citat de autor): Le sang

de la menstruation ainsi que le sang de la dfloration est sacr,
puisqu'il reprsente le sang de la race et puisqu'il contient un
princip spirituel : rattle du vivant (c'tait aussi l'opinion des
Juifs, des Romains, des Arabes).
CA aceste douA momente, i in special cel dintAiu, au
contribuit la pastrarea lui fluores Inca Wand astAzi, aceasta se
poate deduce si de acolo cd pe cAnd popoarele romanice fl au
aproape toate, dintre celelalte neamuri nu l-au cleat acelea
care au venit in contact cu acestea: la rAsarit il au Bulgarii,
Sarbii i Albanejii, decakat de la Romani, iar la apus il au
Germanii') de la Francezi. in orient lipsete numai la Greci,
pentru cd contactul lor cu RomAnii in timpurile vechi n'a fost
mare, iar la apus la toate celelalte popoare germanice. Se intelege cA in privinta aceasta nu mai putin caracteristic este
faptul cA pe cnd popoarele slave de sud (SArbii i Bulgarii) il
au asa dupA cum am vAzut mai sus, celelalte popoare slave,
cu care RomAnii n'au venit in contact mai des, nu-I posedd.
Aceastd singura constatare ne dovedeste cA, indiferent
dna' forma romaneascd vine de la fluores sau florem, traducerea ei in limbile slavice de sud sl in albanezA a fost facutA
din limba romAnA, dupa cum traducerea ei german5 din limba
francezA. La Sarbi si Bulgari nu poate fi vorba despre o forma
metaforicA, avand ca tertium comparationis culoarea, de oarece ca nu existd ca atare 1 la celelalte popoare slave. De asemenea nu se putea produce nici in mod izolat in fiecare din
aceste limbi, de oare-ce cuvntul avAnd atAtea denumiri eufe1

1) Blume monatliche Zeit der Frauen" In Moriz Heine, Deutsclzes

Wdrterbuch Leipzig 1905, citat 1 de aut r.

www.dacoromanica.ro

335

etc.) nu se simted

niistice (masets, mesetina, Iensko vre'me

nevoia s se recurgA la o altA formA metaforica.

Un alt caz de calque linguistique ne infat*aza i. cuvantul carte, cu intelesul de scrisoare"

carte de studiu".
i

Domnul P. Skok crede ca aceste intelesuri sant decalcatc dupA

acelea pe care cuvantul kniga le are in sarbete, din singurul
motiv c intelesurile din-1. roman5 nu se mai intalnesc la celelalte limbi romanice (Arluv f. St. Phil XXXVII, 23).
Se vede cA d-I Skok s'a luat numai dupa Dictionarul lui
Berneker, in care intelesul de scrisoare" este dat numai la
Sarbocrcati. Ins5, de fapt, aceastA insemnai e o are cuvantul
0 in bulg., i cu acest inteles kniga este singurul cuvant intre-

buintat in limba populara. Parma pismo scrisoare" se intrebuinteaza mai mult in limba literara. Mi proslovi tajA kniga
ta vc2z kakz mi Inge (citete-mi aceasta scrisoare i vezi ce-mi
scrie) Gerov& o. c. Tot aa' 1 cu intelesul carte de stuchu".
Uelsja Gherghi nq kmga, Hubava kniga nau6e, Stava-mc Gherghi
gramatik? (Gh. invata la carte, buna carte imi invata, Gh. imi
ajunse grAmatic) ib. I n afar de Bulgari, cuvantul, dupa cum
se tie, existA i la Albaneji. Ad, pe langa leter, mai avem si
forma mai popularA karts (cit. carta): A di ti sa :ban hc karte
taukli per prc.fasta? (*hi tu cat tace o scrisoare recomandata
Dacd vom trece acum la celelalte
pentru streinatate?)
limbi slave, vom vede Ca in mci una din ele nu se gAsete

intelesul de scrisoare". Se intelege dar ca avem a face cu

un inteles balcanic. In conditiunile acestea el nu puted veni
clecat de la Romani, caci numai aci it intalnim cu toate inte-

lesurile formei latine Marta Mite, scrisoare, carte de studiu",

dintre care cel dintaiu s'a pastrat Inca WA astazi in dialectul
arm.: Carte alba Era scriare cdrti (hartie albA de scris scrisori.)
Acest inteles trebue s5 se fi pastrat I in dialectul drom. pan5
la pdtrunderea cuvantului hartie", din care apoi s'a desvoltat
intelesuI de document" i popularizat in proverbul: ai carte,
ai parte". De altfel intelesul de scrisoare" nu s'a pAstrat numai la noi, ci i in celelalte limbi romanice: proventala, catal.,
span. i portugheza (cfr M.-LiThke o. c.), ceea ce este o dovada

www.dacoromanica.ro

'335
I

mai puternica ca in Balcani intelesul scrishre" este de ort-

gine romaneasca.

Un calque din albanezd in aromand este urmAtorul: In

dialectul arom. cuvantul voiu vreau" mai insemneazd in Epir
(la Aromanii din Sud) l sant dator, datorese ceva cuiva", o
insemnare care-i cu totul opusa intelesului propriu ce are cuvantul in toate dialectele romane. Pdrazli ti ti vream, ti-l' dedd.
Cdti pdradz i voiu? banii ce.ti datoriam, ti-i-am dat. cati bani
iti sant dator ?" (La Pap. Basme i alte exemple). Forma voiu

cu acest din urmd inteles trebue considerat ca un cuvant

aparte i, ca inteles, trebue cdutat in una d n limbile balcanice
de unde a puha fi decalcat. Pentru dial. aroman va trebui sa
ne indreptdm mai intaiu la limba greacd. Ad Os= verbul emb.)

cu insemnarea de a fi dator" pe langa aceea obicinuitd de a

v ToG eiXXw Taiov =WE nu-i mai datoresc mult". Cum
ins& I la Greci ace-st inteles nu poate fi originar, intru cat
vol"

eDato din limba veche nu avea decat intelesul de a vol, a

trebui", el este dedlcat, la randul lui, dintr'o and limbd balcanica, care nu poate fi alta decat limba albanezd. Aci avem
duali dua (gheg) du cu primul inteles sant dator, datoresc,
trebue" i apoi acela de vreau, iubesc". Sa pare le du? Cate
parale iti datoresc ?" Este greu a se ti daca acest calque, la
Aromani, s'a facut din limba greacd sau direct din limba albaneza. Ceea ce ne face a crede cd intelesul arom. a fost decalcat din cel grecesc, este faptul ca in intelesul acesta nucunoscut la nord, unde influenta alb. este mult mai intens.
Ins& ea nu este exclusa dacd ne gandim c I intelesul al treilea din dialectul ar. a iubi", care ar puted venI din albanezete,
nu exist& la Greci.
T. Captdan

Iv.

Caleva cazuri de etimologie popular la nume

de plante.
1. Cruztea se intalnete adesea (Ureche, Dictionar trances-roma, s. v. bruyre ; Ciotori, Note despre Scotia, in "Viata

www.dacoromanica.ro

337

Romineasca" pe 1915, P. 241) ca nume romnesc al plantelor

Barbarea vulgaris R. Br. (la Pantu, p. 78 : crusa(ea), Calluna
vulgaris Salisb. (iarbd-neagrd la Pantu, p. 129), etc.
Adevara-

tul nume e: crujdfea = crusalea (cf. crusin), de la crusesc, rosesc" (pentru care, v. Philippide, in Zeitschr. f. rom. Philol.",
XXXI, 308).

2. Fiara.pAmfintului (lord. Golescu, Dict. ms., f. 22) nu e

decAt fierea-pamdniului, lat. fel terrae, it. fiele di terra, mgr. cpekrepci

VI; xoXil =Erythrea Cenlanesium Pers. (cf. Langkavel, Botanik d.

spaeleren Griechen, p. 47)
Numele popular latin de fel terrae
(Plinius) infirmA asertiunea lui Pascu (Arhiva" din Iasi, XXV,
193), cA fierea pdmdntului ar fi = febra pAm'antului.
3. -F1oarea-osti1or (Rev. Tinerimea RominA", III, [1898],

P. 158) = Anemone nemorosa L., zisA sl floarea Pagilor, e

o etimologie popular din Osterblume, numele german.

De la

Pastilor (floarea), prin Pastitti (cf. fr. Paquette ), s'a ajuns, in

acelasi timp, la: oita, oite (v. Pantu, p. 100 : prin a page.
4. FrunzA-de-potea, fr. patte-d'oie, germ. Mauer- Gnsefuss: contaminatie Intre patka, gAsca" (v.-bulg. namka, anas,
ratA", nsl. patIca, bulg. patkk , mr. pata, gasca"), i pot(e)cd,
drumusor"; cf. iarba-drumariler, cellalt nume al plantei (Pantu,
p. 104).

5. Lingura-popii = Asarum Europaeum L. (Pantu, P. 222):

popa" a rAsArit, in denumirea plantei probabil, din popivnic
(pochivnic, popilnic) = sl. 'bAutor', ,betiu' (cf. fr. cabaret).
Melissa officinalis (Ardeal), numita
6. RstupeascA
Inca: roinifd, iarba-roilor, mOtacind (mated!), larba-stupului,
floarea-stupilor (Pantu, 239), e o contaminatie intre rostopasca
s iarba rdndunelei = Chelidonum maius L. (Pantu, 240) si stup.

7. Termer, una din numeroasele denumiri pentru cartofi", e atestat la Pantu, p. 48.
Spitzer (Die Namengebung
bei neuen Kulturpflanzen im Franzsischen, in W6rter und
Sachen", IV, [1912], p. 163) il noteaz, Mil a-i da de rost,
SA nu fie o traducere sui generis" a germ. Erdapfel: ter(0mer(e)? (Cf. sl ngr. yeWpiriXcx, iar, pentru tara = pAmAnt, cf.
megl. tara-alba,,,pamant alb": Papahagi, Megleno-Romdnii, II,
183).

www.dacoromanica.ro

338

8. 0 simpla alte-ate fonetica are de resultat adesea desprinderea numelui plantei de adevArata-i tulpind i alipirea lui
la alta. Astfel, corobaticci din Pantu, p. 74, numete planta
Centaurea Gyanus L, vinetelele", pe cand, in realitate, ea se potrivete mult mai bine plantei Lactarius volemus Fr., fr. vache,
vachotte, vinetica-cu-lapte" (p. 329): corobatica e, de fapt,
corovatica, deminutivul lui corolla r----. rus. Icorova, "vaca", de
unde corovatic, numele a cloud varietati de Verbascum, zise i
coada-vacii, coada-boului (p. 154).
Pentru aceasta din urm5
denurnire notam varianta volovatic, de la rus. volove, "boi"

(jud. Ia0.
9. Taciunul = Symphytum officinale L. (Grigoriu-Rigo,
Medicina pop , II, p. 221), deci: iarba-lui Tatin .s. iarba-Tatnului (in rAspunsurile la Chestionariul Hasdeu, I: iarba-lotatinu-

Jul s. iarba lui Lotatin, din: lu-Tatin = lui Tatin), se explic

upr prin varianta de ponuntare dialectal5 tacinul (ibid., p 221),
interpretat de etirnologia populara ca:. taciune".
10. Mndrusaim, nume al muccitelului (in corn. Cazacu
din jud. Braila), e un evident dublet prin etimologie popular5 (cu

rndndru) al lui indmairn (v. Pantu, supt Inurat), indri$aim,

de origine turceascd (Sdineanu, Infl. or., 111, 226), ca alte
eateva din n. de plante romneti: pentru sdnge-de-noud-frati
(Pantu, 252), cf. turc. iki qardag gani, le sang des deux fr6res,
plante pharmaceutic:we, sanguis draconis" (Barbier de ?leynard, II, 233).
V. Bogrea.
V.

Trei porecle romanesti.

1. Un epitet satiric pentru Evrei, foarte raspAndit in Nordul Moldovei, este: Parh, Parhal.
Originea lui e, sigur, rut.

ittif", popr

(8.

polon.)

Parh, Parhalii,

teigneux", Jidioga parhalii, juif teigneux"

(v.

Kpuorctaro:, ed. Heilbronn 1883, vol. V, pp. 155, 158, 172).

De la Evreii notri", in schimb trebuie sa fie imprumutat injurtura clasic5. a Evreilor ucrainieni : A ruach in
dam tatenarain,que le diable entre dans ton pere!" (ibid., p. 168).

www.dacoromanica.ro

339

2. Ungurul mai e numit soacat, dar aceasta porecla se

aplica in special Nemti lor" (Candrea, Poreclele in Romini, p.
137 ; cf. p. 139).
Citatul dill Alecsandri (Cucoana Chirita in voiagii1"), il
are deja Cihac (II, 391), care intelege, gresit, pl. soaeette (vamesii nemti") ca: rat, raton" (De aici, Tiktin: Ratte, Deutscher").
Am putea adaugi alte exemple (din Pamfile, Jocuri
de copu, sau Morariu, De la noi, pp. 32, 57, etc.), dar nu credem necesar. Semnalam, totusi, pentru vechimea lui, din ms.
2060 al Academiei,
dupa excerptele d-lui Kirileanu,
f.
28w, urrnatorul exemplu: 5oaccifi le voiu zice unora ce se lupta
cu batranii"; iar, pentru inteles: oaccif, puturos, lenes" (Radulescu-Codin, 0 seatn de cuvrnte din Muscel, p. 71).
Originalul cuvantului romanesc e, dup toata probabilitatea,
sarb. gokac, ,,der Schokatz (Kroate lateinischen Ritus)" (hlipovi6).

Pe cat stim, lexicografii sarbi nu s'au fixat asupra originii

acestui cuvant (din it. sclocco, dup Vuk; dup altii, din 6akaoc,
etc.).
In ce priveste originea ,Soacatilor insisi (caci epitetul
are, vadit, numai o valoare confesionala), parerile istoricilor si
ale etnografilor sant, iarasi, impartite. Radoni (La Batchka, Paris

1919, p. 60 si urm.) vorbeste de les Serbes catholiques appels Boutilevlzi et Choktzi" (cf. acelasi, Histoire des Serbes de
Hongrie, Paris 1919, p. 111 si urm.; Niederle, La Race Slave,
p. 176 si urm.), iar istoricii unguri ii considera ca Dalmati
si Ilirieni" (ibid.).

Pentru Intaia parere se pronuntase de mult si Czoernig

(Eihnographie der sterreiclzischen Monarchie, II, p. 168): Im
Sprachgebrauche damaliger Zeit [sec. XVI] wird Uskok und

Wlack manchmal gleichbedeutend genommen, doch scheint darin

der Unterschied beachtet, dass man mit dem Namen Uskok

ruberische und kriegerische Flachtlinge mit dem Namen Wlach
aber FILichtlinge aus der Kleinert Walachei bezeichnete; obwohl

man mit beiden ,yorzilglich ',Bosnier, Serben und Razer, mit

letzteren aber insbesondere Nichlunirte in Gegensatze der
Unirten (Kroateu, Sokzen und Dalmatiner) begriff" (cf. ibid., 111,

135): Dass die Wohnsitze der Serben der sogenannten Razen,

Schohacen und Bunjevacen verschiedenen Vernderungen in Un-

www.dacoromanica.ro

340

Relativ la intelesul
garn und im Banate unterlagen . . .").
originar al terminului Uscoc insusi (slay. a sari", a emigr"),
e instructiv mr. a giu.ca de locu= a emigra : cliiucam de locu
si de tru patrida ne mistecam cu alte soi. ." (Ucuta, citat de
Capidan, Inceputul de migare culturalli la Aromdni, in Convorbiri literare" pe 1909, P. 881). Cf, Markovi, Kroatien-Slavonien,
Agram 1873, p. 53.
3. Goclarvaci, codnrvaci, oameni porcosi, necuviinciosi, ca
batiocura pentru cei ce-si trag obarsia din Rusi" (rev. Ion
Creanga", IX, 121), porecliti ei insisi ; porci (Candrea, o. c., p.
140; cf. cupletul satiric imnotriva Rusilor, gligant" (porci salba____

tecl) si ritanr, pastrat in mss. Ac., ca o cintare a teranilor

Moldovei din anul 1844").

Cu tot curiosul aer de familie" cu (get-be-get) coada vacii

(etimologie populara ?), nu credem sa aiba vreo legatura cu
acesta. Sa aiba vreuna cu godac, purcel", bulg. gudja Schwein",
etc.?
Non liquel.
Pentru bandraburcii, cartof (de Brandenburg)",
P. S.
cf. sirb. bavarac, bayerische Kartoffel", apoi : n. de loc. WAcauan Bandrabura, n. de fam. Brandaburul al Mitropolitului Meletie
(v. N. lorga, 1st. Bisericii, II, 344), tare Brandiburului" (inteun
doc. din 1762, ap. N. lorga, Neamul romanesc" din 4 IVIaiu 1918)

si Brandaburii ot Cerndu(i, insemnati, impretin cu Ungurenii

ot Suceava", intr'un Catastif de dajdii moldovenesti, de pe la
1760 (N. lorga, Studii ,si documente, XXII, p. 135).
V. Bogrea

vi.

Evolutia lui en in in dupa labiale

de Vivian G. Starkey.*)
In Studien zur rum. Philologie 1. 56. Tiktin mentioneaza
ca labialele inainte de in i im zi lat. en, em nu se palatalizeaza :
*) DI. Meyer-Lubke a avut bunivointa a ne trimite lucrarea aceasta
menit pentru al doilea volum al Comunicarilor" Institutului roman din

Viena si datorit unui elev al sAu mort In rzboiu Ne facein o pioasa datorie
publicnB-o in traducere romneasa In acest Buletin, In care, la alt loc
(v. recensia cartli lui I. lordan), vorbesc despre acelasi fenomen fonoIogic.
S. P.

www.dacoromanica.ro

341

imping, fierbinte i conchide din faptul acesta Ca evolutia lui

e devenit i dupd consonante labiale e relativ tarzie 5i a in

compozitii ea s'a savAr5it abia dupA veacul XVII-lea, cum resulta din 5ovAirea ortografiei intre e 5i i: mente i minte, cuvente i cuvinte, tene si tine. Tiktin persistA 5i mai tArziu la aceast parere (cf. (Jrundriss far rom. Philologie 1a, 574), accep-

tat in urma 5i de Meyer-Lithke, Gramm. der rorn. Spraehen 1.

94 5i Densu5ianu Hist. d. langue roum. 1, 312. Singur Byhan
o combate (cf. Jb. III, 16 5. u.) sustinAnd Ca duplicitatea de
forme cu e 0 I prezinta numai o grafie care n'are nici o importantA pentru pronuntare. Grafia aceasta a trecut din mAnastire in mAnAstire 5i de la om la om cu aceea5i 5ovAire intre
ambele forme, pronuntarea rimAnAnd insA peste tot aceea5i.
Pronuntarea acestui sunet, scris cAnd e cAnd i, si apArtinator
chiar limbii romne stravechi, trebue sa fi fost un i,. (deschis),
fapt care explica 5i mentinerea nealterata a consonantelor labiale. Weigand, in introducere, aprobA aceastd pArere 5i
calificA expunerile- Iui Byhan ca definitiv sigure".
Dar o cercetare mai amAnuntit a textelor vechi duce la
rezultate de altA naturA.
In Codicele Voronetean avem regulat 5i aproape excIusiv
nirtpE 39110, 7411, niqpi 6018,9, ntivIVE 431r5i'n perfectul Bri-I`pws
1713, BupFAloy 17114-1811, BI-I`pmts

2417, 9915,

BirtpEntoy 9917,8, 10015;

de altfel pretutindene e. In Codicele Sturdzan al popii Grigorie

din MAhaciu, lucrul, la prima vedere, e 'mai putin 15murit. 0
seama de texte sovSe intre e si i, altele apar cu I. AlAturi de
textele acestea insA stau altele, care au aproape firA exceptie e,
i care, lucru ce trebue relevat, se prezinta consecvent si- cu
evolutia rotacizArii. Cum ins rotacizarea e un fenomen diale-

ctal si cum sovAirea intre n 0 r nu se datore5te numai unei

simple manieri grafice sau numai capriciului de a recIA din cnd
in cAnd un sunet intermediar, va trebui sA vedem 5i'n acest
en (in loc de in) un reflex dialectal ori de cate ori er inlocu:5te
dupa labialA pe in. In Legenda Durninecii, Cuv. din BAtr. II, pag.
21
u., gAsim, in afar de un singur caz, peste tot e: MENTE
12. AomEpFs% 4, 5, 6 etc.; chiar 5i cAnd accentul premerge:
mirte-tpatga 7. Forma pe care Hasdeu la pag. 43 o cl cu
.

www.dacoromanica.ro

342

c(kurrEE ii apartine probabil lui insusi. Originalul va fi avnd

paralel cu suprapunerea linioarei de abreviare numai forma

ebtim1).
i, paralel cu acest e, rotacisnul AOAlf (Mt% 4, 5, 6
Predica din
etc, vezi alte exemple in C. d. B. II, pag. 57.
C. d. B. II, pag. 117 s. u are iarasi numai e: Rti BarrE 233
234, Alf liTE 232, +BEiltlf 243, 246, ctkutt,tu 240 ;

and accentul premerge

Alf witipocsn

chiar si

237, itsimputtinitt 241,

rotacismul apare aici constant: ['pima

etc. In Legenda lai Avram, ibid pag.
181 s. u., apare in toate cazurile, e: Awe 155 corespunzator
lui iii+pe 156, si iar rotacismul
pf'ix 157. DimpotrivA
textul.Legenda sf. Vineri ibid. pag. 139 s. u. are Inca regulat e,
dar numai ici-colo pe +. Legenda aceasta e 7nsa dupa Hasdeu
nu originalul, ci o copie dupA o redactiune necunoscutA si faptul acesta motiveazA si hibridul caracter al acestei bucAti fata
de celelalte texte din Codicele Sturdzan : cf. AIME 184 (atestat
de 3 'ori), 187, 188, 189, 192, /Mtn 186, BEI1W-1 180, 181 etc.
cikatu,rlicim-cf 2382).
i
Z. 34 235, 'lupe 234

si pentru r: -frrtspfitaTE 189, ova (= sunA) 184 aldturi de

amintitut Amu.

Foarte accentuat e diferentiarea intre i i e in Psaltirea

In partea intdiu a paginelor celor doi copisti apare
aproape Vara exceptie e, in partea a doua i. Cu alte cuvinte:
aceasta diferith evolutie a lui e urmat de un n + consonantA,
dupd labia% corespUndo celorlalte particularitati fonetice ale
textului acestuia, mentinerii lui u final si rotacizArii lui n interScheianA.

1) Forma sfinti in traducerea textului e deasemenea fara importanra,

thud a se datorl numai faptului ca Ha5deu analtzeaza legatura de abreviare
in forma moderna
2) Elucidarea chestiunti daa in textul original al Codic. Sturdzan,
deci In limba lut Popa Grigorte, pronuntarea normal era odimoara e sau
i 51 r sau n reclama cercetarea tuturor textelor lut Popa Grigorte. Mentionez numai ca pentru t par a pled formele Dumireci pag. 43 (in htlu)

despre care Hasdeu C. d B II, pag. 43 zice Acest titlu e scris tocmai
la pag 126, dar tot cu mana lui Popa Grigorie", precum 51. ciri in glosele
scrise de insu5i popa Grtgorie la Intrebarea Creftweascd, ibid pag. 107.
In ce prive5te forma ciri, arcaicul cene, prin coordonare cu mene, se mentine la ipoteza de evolutie cu e intocmat ca 5i tene, cfr. Tiktut, Stud 1, 56
Ca de fapt Grigorte rotaciseazii 51 el, pare a fi dovedit prin aceste dotta
cuvinte cf. Pu5cartu, Zur Rekonstruktion des Urrumanischen, 40, I.

www.dacoromanica.ro

343
vocal. Dimpotriva, in" textele Coresiene e cu mult mai bine re-

prezintat 1, 5i numai relativ rar e.

DupA ce deci, corespunzator textelor, avem a face cu

scrierea consecventA a unui e sau a unui 1, vom admite 5I pronuntarea cu e sau cu i pentru diferitele texte. De important
deosibitA e 51 faptul cA in orice 210.. pozitie cleat dupA labialA
apare numai grafia i inainte de n. Dad totusi Intimpinam
forme ca cene, sene, tene, atunci acestea sAnt a se explica cum
am aratat mai sus Cazuri izolate ca Aftiu,if C. d. B. II pag. 57
le putem ins de sigur considera ca simple grafii sau gre5eli
de ortografie.

0 localizare precizA a formelor cu e si a celor cu i nu

poate fi data, totu5i se pot fixa anumite indicii. Inteun inventar
al manastirii Galata dela Ia5i, din 1388 (C. d. B. 1 pag. 119) e
de trei ori atestati forma REULIA11111TME 9-13, 122, 196, pe and

in textele transilvAnene IntampinAm ranA pe la sfar5itul secolului al XVIII-lea destul de adese forma cu e (cf. in Gaster,
Chrest. vol. I : RSBEBTEM (pentru lisl3f1MA) pag. 366, RBE1ITM
pag. 368, TcFnunTACird: pag. 367, Tcwirimpn pag. 367, Milani:If
pag. 368, CLAM-1011M pag 367 inteo Psaltire din 1710 si litiBEFITE
pag. 350. AlftiqS111-1 pag. 351, -I` Himx%nuirre pag. 352, de pe la
1705 etc.

Acestea par a sta in contrazicere cu faptul ca diaconul

Coresi, care a lucrat timp mai Indelungat la Brasov, scrie numai
I. Dar Coresi e originar din Targoviste (Muntenia), unde se sl
pare CA si-a tradus Evangheliarele (cf. editia Timu5-Pite5teanu,
precuvantarea lui C. Erbiceanu). Deci reflexul i la Core5i va fi
o influentA a idiomului muntenesc, precum aparitia pe ici-colo
a lui e o influenta ardeleanA. Acest e pare a se fi mentinut
pana astazi in comuna Tella pe Muree), de nu cumva cantecul
publicat de Weigand in Jb. IV pag. 307
mul m 2 mir, brato, die, gene, (tine)

die. ge nu yeti (vinI) dzuua

. , la merlec,
prezinta particularitati fonetice de alt natura.
*) Cf. f Puscanu, Zur Rekonstruktion des Urrum. pag, 32-3), In

13eihefte

www.dacoromanica.ro

344

\ill.

(in nou exemplar din Evangheliarul

lui

Coresi (1561).
Cunoscutul bibliofil ardelean, dl I. Martian a descoperit
un nou exemplar din Evangheliarul lui, Coresi, tipArit in anul
1561, din care se cunosteau liana acuma numai doua exemplare, unul, cu cateva lipsuri, in posesia Academiei Romane, descris in mod provizor" in Bibliografia romdneascd veche I,
43-46 si al carui text a fost tiparit cu litere latine de Dr.
Gerasim Timus Pitesteanul (Teiraevanghelul dwconului Coresi,
reimprirnat dupa editia prima din 1569-1561, de
cu o prefata de Constantin Erbiceanu. . . Bucuresti, Tip. CArtilor bisericesti, 1889);
si al doilea, complet, la Muzeul national din
Budapesta (R. M. K. 11. 85 sz.), semnalat mai int4iu de M.
Gaster (Grbers Orundriss II. Bd. 3 Abt. S. 266) si descris de
M. Rogues in Romania, 36 (a. 1907), P. 429-434, care reproduce in transcriere latina filele ce lipsesc in exemplarul din
Bucuresti, completand astfel lipsurile din editia lui Gherasim
T. Pitesteanu. Acest exemplar a mai fost descris odata de los.
Popovici in Magyar Keinyvszemle vol. XXI, fasc. 2 (Aprilie-lunie
1913) p. 106-109.
Ca si in cele doua exemplare descrise, exemplarul lui

Martian poart pe fila dintAiu si pe cea din urma a

fiecArui

caiet, jos in mijloc, signatura. Greselile de signatura sAnt cele

relevate de Bianu-Hodos si 11. Rogues. Totusi se gAsesc cateva
deosebiri, care par a se reduce la scapAri- din vedere a celor
ce au descris exemplarele de la Academia RomAna si de la
Muzeul national din Budapesta, si adeca :
Bianu si Hodos notaserA ca caietele 4 si 9 sAnt farA
signatura" (p. 43) ceea ce Rogues rectifica le cahier 9 n'a aUcune signature (mais le cahier 4 a les siennes dans l'exemplaire
de Buda-Pest)" (p. 430). In exemplarul Martian caietul 4 are
de asemenea signatura, dar ea lipseste la caietul 3, 9 i 18.
De asemenea lipseste signatura pe pagina din urma a caiete-.
bar 8 si 30 (aceasta din urmA fiind alba). Tipariturile cu rou

www.dacoromanica.ro

345

nu s'au facut incepand cu f. 114 f. 120, ci au fost scrise

ulterior cu mana, cu cernealA rosie.
In exemplarul Martian lipsesc cu totul cinci foi, dintre
cari dota foi allie (1 i 111), dinaintea evangheliilor lui Mateiu
i Luca, foaia 252 cu epilogul, precum si foile 234 i 237 din
caietul 30 (cu signatura greita 29), care sant adaogate ulterior,
scrise cu mana.
Tot astfel lipseste, ca in celelalte dou exemplare, titlul
si predoslovia, dad va fi existat. In locul lor, in exemplarul
Martian, se gasesc, la inceput, dou'a foi, dintre care cea dintaiu,
in parte rupta i deterioaratb, iar a doua, legatA intors, adecd
cu verso inainte. Aceste foi apartin, Talcului evangheliilor"
tiparit de Coresi in 1064. Foaia dintaiu poart jos signatura 31,
corespunzand deci cu caietul final din Talc" si incepe cu cuvintele : Fratii miei, aceastA evanghelie invatA pre I noi i ne
dojenete, cum noi crest] I nii sa fimil pururi') desteptati si sa
pre 1 veghemu si sa ne tinemii noi gata a I mearge inaintea lui
Dumnezeu" i se terminA pe r. al foii urmatoare cu cuvintele :
Dereptil aceaia I nu zice nici Hr. Luc[a] 38 : cand va vein! Muhl
omenesca, ganditi, oare, alfla-va fapte bune pre ptimantil ? azice
si graiaste aimintrea asa : valre ganditi cd va gasi credinta pre
pAmaIntil? derepta aceaia varecine in vreamea I mortiei sale nu-i
va fi cu credintA in Is I Hs., asa va imbla ca i ceale cinci fealte
nebune ; iark tu, Doamne, cla-ne imparaltiia ta, amine. Urmeaza
apoi, pe v., Scara in carea yen afla lucrure-scumpe j adevarate
in talcurile Ev[an]g[he]liiloi u in ceastd carte", intocmai cum a
fost reprodusa de Bianu i Hodo in Bibl. veche I, p. 518.
Dupa caietul 30 (cu signatura greit 29), cu care se termina Evanghelia lui loan, urmeaza, in exemplarul Martian, zece
foi, dintre care cea dint'aiu si cea din urma au, la inceput si la
sfarsit, ate o filA albA. Restul e scris frumos cu mana cu cerneal
neagra (textul) si rosie (initialele, titlurile, sfarsiturile si indicatiile
asupra cetirii), la inceput cu Lin frontispiciu ornamentat, cu
27 randuri pe o filA ; literele r, y, I, f, z, h si st, in randul de
jos al paginei, sant cu mult mai lungi decal celelalte. Cuprinde
1) Tiparit noypsp-b.

www.dacoromanica.ro

346

cele unsprezece evanghelii ale Invierii (Mat. XXVIII, 16-20,

Ilarcu XVI 1-9, 9-20, Luca XXIV 1-13, 12-36, 36-53,

loan XX 1-11, 11-19, 19-31) XXI 1-15, 15-25). UrmeazA
loan XI, 1-45, Corint. XIV, 6-9, loan V, 17-23, Corint. XV,
20-28, loan VI, 35-39, Corint. XV, 39 45, loan V, 40-44,
Thessal. IV, 13-17, loan V, 24-30. Textul este acelai ca al
Noului Testament de Balgrad (1648), aupd care presupun ca
a fost copiat. Numai ici
colo gasim ate o formA deosebii

toare, precum marga (N. T. mearga), vedzurd (N. T. vdzura)

*. a. In cele doua evanghelii de la inceput copistul scrie Inca s,
de la a treia evanghelie inainte are 3 ca In Noul Testament
de la 1648.

Tot pe redactia Noului Testament de la BAlgrad,

Ins&

Intr'o form cu schimbAri de amanunt, se bazeazA textul scris

mai tarziu, foile 234 i 237, care lipseau in exemplarul Ilartian, precum se vede din urmAtoarele citate alAturate:
Exemplarul din Budapesta f. 234r (dupA
Rogues, Romania 36,

Exemplarut Martian
f. 234'

Noul Testament f. 135,

433).

derepce era vineri era cAci era sara sArbAtoare. cAce era sara sArbAtorii
amu zi mare acea sam- ca era o dzi mari(') (cd era o zi mare acea-

bAtA, rugara Nat sAfranga. fluerele lor si sA-1

ia. viner voinicu. si
intAiului amu frAmser
fluerele si altma ce era
rAstignitil cu nusul. la
Is. mearser. ca vAzurA

aceaia sAmbata rugara ia SAmbAta) rugara pre

pre Nat ca sA le zdro- Nadi, ca sA le zbrobascA fluerele lor, si sa-i beasca fluerele lorti, si
Ia. vinird vonicu(i) si sh-i ia. VenirA voinicu
celuia dentAm ii frAm-

si celuia dentAm fi frAm-

sAra tluerele si celuia- sAra fluerele, si celuialaltil ce era rstignirA laltd ce erA rAstignitil
el cA e mort, nu frAm- cu el. larA la Is. deacA cu elA. Iar la Is deaca
sera lui fluerele
vinirA, cum v:adzura pre venirA, cumil vAzurA pre

el, cA era mortu, nu-i elA cA arA fi mortu, nu-i

f. 237

fit- msar fluerele.

frAmse fluerele

Exemplarul de la
Academia RomAna

(dupa ed. Timu Pitesteanul p. 2,1)

f 237

ucenicii ca cunoscura. ucenicii cA

easte Is grAi amu lor, iaste Is dzise dreptu
feciori doar aveti ceva aceaia Is. lor. ficiori,
mAncare, rAspunserA lui au aveti ceva de mAnba el zise lor. aruncait cat rAspunsara lui ba.
a dereapta a corAbiel. el dzise lor aruncati dei yeti afla.
dereapta corabii mreac unoscurA

p. 133r

cunoscurA ucenicii cA
iaste Is. Zise dereptii
aceaia Is lor, feciori,
au avetI ceva de mancad( 2 rAspunsArA lui, ba.

Elia zise lorA, aruncati

de-a dereapta corabii

)ele dzise lor, si veil afla mreaja, i yeti afla.

www.dacoromanica.ro

347

Presupuri CA acelasi text a servit ca bazA celui ce a fAcut,

cu o scrisoare mai roua, legat5, cateva indrept5ri in textul coresian si adecA pe foile 15, 135-136, 149, 155, 163, 182, 184,
202-203, 208-209. CA aceste corecturi sant mai tarzii se
cunoaste nu numai dupa scrisoare, ci si din faptul ca ele indreaptA si evanghelia din urma a inv!erii din caietul intercalat
si care reproduce textul din Noul Testament de la 1648. Spre
a da o proba despre felul acestori indreptari, reproduc inceputul zacealei 25, punand alAturi textul original, cel corectat
si cel din Noul Testament de la BAlgrad.
Textul original
coresian:

Exemplarul Martian

Noul Testament 1648

(corectat)
In vremea aceaia intra
Intrandil Is. in CaperWA intrandil Is. in
elu in Capernaumfi. Ap- naurnd s'au apropilat Capernaumu sd apropud
ropid-se catra Eld su- catrA E1U un suta5 ru- catra Ell:i un suta5U rutariuld ruga. &Li graiia. gandu-1 pre el 51 grAind gAndu-1 pre elu: si grain-

Doamne coconut mieu doamne coconulii midi

zace in casA slaba lute zace in casa bolnav 51
pititii. 51 gral lui Is. Eu sa chinula5te rau. $1 au
volu vent 51--lit vont vin- zis. Is. lui Eu vow veni
deca 5i raspunse suta- 51-1 vont vindeca pre-el.
5ulti zice. doamne nu iar raspunzAnd suta5ulti
wail destoinicil la co- au zis. doamne nu sanliba mea &A mergi. ce tit destoinicti la coliba
trecAndil zi cu cuvantu- mea sa mergi 51 se va
Iii. 5i se va vindeca co- vindeca coconulii nueil.
conulii mieu. 51 amu eu ca $1 eu sAntu om supomit sAntil suptil des- tit biruinil avAnd supt
pusil. ama suptii mind mine sluutori voinici 51
voinici, 5i graescil unu- graescil unuia sa marga
ia sA marga 5t mearge. 5i mearge. 51 altuia sal
5i altula sa vile 5t vine. vie 51 vine. Si robulii
robulii mieu, sa iaca mieu, s facA aceasta
aceasta 51 face, auzi Is. 51 face iara is auzind
zise margatnrilord dupa aceasta s'au mirat 5i au

ed...

zis

celor ce

dupa dansul. .

merea (1)
.

du. Doamne, fecioruhri

mieu zace in casA. sla-

banog 5i iute si chi-

nuia5te. $i zise Is lui,

Eu voiu veni 51 voi vini rs-

deca pre Elii.

punse sutaplii,

zise,

Doamne nu sAntu des-

toinidi si intri in casa

mea, ce numal 51 cu
cuvAntulii, 51 sA va vindecA feciorulU mieu. CA
5i Eu santu cirriii, suptil
puteare randuitU, 51

amil suptil mine viteaii:

51 mil cestuia, pasa :

mearge, al altula vino, 5I vine, 51 slugii

meale, fa aceasta, 5i

51

face. lara deaca auzi Is.

aceasta, sA mira: 51 zice

celoru ce merga dupa

Elii.

. .

Alte insemnari cu mana nu se gasesc deck pe v. foii 12;

sus in dreapta, scris de-a curmezipl, cu cernealA rosie T (urmeaza un loc mancat de can) oAurrponon.

Sextil Puscariu.

www.dacoromanica.ro

348

Economia" din 1806

de Sincai.

In anul 1806 a apa rut in cr5iasca tipografie a Universitatil

ungurevti din Buda o carte in 8 mic de 123 de pagini vi 15
pagini nenumerotate pentru indice, intitulata Povatuire ciitra
Economia de Camp pentru Folosul Scoalelor Romaneti cea[l]or
din Teara ungureasca, si din prtile ei impreunate. Cu milostiva ingaduinta a imparatevtii, i Chesaro-Cr6evtii, i Apostolicestei Marini. Ne legata cu 30 crei". (cf. vi Bibltografte Peclze
II 486). Autorul ei nu se cunoate. lorga (Is/. lit. sec. XVIII p.

246) crede ca ea ar putea fi a lui Petru Maior sau lucrat din

indemnul lui.
Cartea aceasta fiind extras pentru Dictionarul Academiei,

de mult mi-a batut la ochi asemanarea mare ce exista intre

limba ei si cea a Hroniculut lui Sincai. Adesea gasim in amandou8 cartile aceleavi cuvinte, expresii vi nuante de sensuri,
neTntrebuintate sau rare la alti scriitori (un exemplu gasevte
cetitorul la discutarea etimologiei lui imboldori p. 232, altele
in Dictionarul Academiei, d. ex. imbuieci s. v. buiac etc.). Presupunerea ca autorul acestui manual de Economie a fost chiar

incai o intarevte urmatoarele pasaje: Pre vreme ploioasa,

deaca se pasc oile in raturi, mai totdeauna capata calbeaza.

. .;

de aceasta oilor le cauta sa se stanga, tatuv am vazut in Ardeal, in varmeghea Dabacei, la Groful Va Daniil, ca cu brah
si cu otca de vinars (rachie) s'au mntuit de calbeaza nu numai
oile, ci vi vitele ceale cornute, care Inca se calbezise" (p. 94).
Am vazut cu ochii in Ardeal, varmeghia Dobacei, satul Suhu-

tard la groful Vav Daniil, unde se scotea puii de curca Cate

cinci vase sute" (p. 109).
Contele Vass a fost, precum se vtie, sprijinitorul lui Sincai,
la care a petrezut timp indelungat pe cand era instructorul
copiilor lui.

Acest manual dovedeste cu cata ravna lucra Sincai pentru

ridicarea vcoalelor romanevti.
Sextil Puvcariu,

www.dacoromanica.ro

549

tx.

Un pasaj din Evangheliarul de la 1560--61

al lui Coresi rAu 'kite les pana acum.

In Evangheliarul romdnesc de la 1560-61 al lui Coresi
gdsim la (Piled. 7 ned). Zac. 56 urmatoarele propozitiuni: au
nu e acesta feciorul al celu i. au muma i se cheamd Maria.
e fratii lui Iacov, losif i Simon i luda. i surorile lui nu toate
intru noi sant. de unde amu aceastea toate. i se sabldzniea
de el".
ate invederat chiar de la cea dintaiu cetire cd intaia propozitiune nu are inteles. D-1 P. V. Hane in studiul sat.' intitulat Evanglieliarul rondinese din 1561 in-comparatie cu cel slavonesc, publicat in Convorbiri laerare, XLVII-1913, No. 10, la

p. 995 ne spune relativ la acest pasaj urmatoroarele:

E feciorul al celui (pag. 52), e flu tradus. In textul slay
e TIK7a01-1013k (V, 3, 23), adj. pos., fabri, deci al muncitorului",

al lemnarului". Chiar gsim in Biblia de la 1688 teslariului"

(Matei XIII, 55). Traducatorul roman a luat pe TEK7.1'01-10Bk drept
pronume".

Explicarea data de d-I Hane insa nu ni se pare de loc

probabild. Ea trebue cautata altundeva.
Traducatorul (eine va fi fost el nu tim, dar tim ca era
din un tinut uncle influenta ungureasca era puternica, ceea ce
dovedete limba lui) a tradus corect pe acest TkKEToliost. cu

genitivul cuvantului aciu < ung. dcs dulgher", teslar, faber",

TEKTrlik. Propozitiunea noastrA la inceput a avut deci forma :
au nu e acesta feciorul aciului" (scris iIIIOAbH ori cionsii).

Dac nu e vorba de o simpld greald de tipar sAvarit

de vreun culegator, faptul ar trebul explicat in felul urmAtor :
Coresi, care era muntean, nu cunotea acest maghiarism.
Scriptio continua i-a ingreunat 1 mai mult citirea *i recunoaterea cuvantului. El a facut deci l de astAdatd ceea ce a mai
facut i alteori intre imprejurari asemanatoare. A incercat sa
ne dea ceea ce credea ca poate sa fie in text dupa felul 'sail

de a vorbi In partea intaiu a cuvantului a vdzut articolul a,

www.dacoromanica.ro

care in Ardeal se intrebuinteaza in aceasta forma si pentru

masculin 0 plural. L-a inlocuit deci cu forma corespunzhtoare
cuvantului determinat. Pe ciului, care in aceastA forma' nu mai
avea inteles, l-a indreptat in celui, gefftivul pronumelui demon-

strativ cel, cea (= acel", acea").

Acest fapt constatat in acest chip are pentru noi o intreith InsemnAtate.

'Mai intdiu ne aratA cd maghiarismul aciu are o vechime

destul de mare in o parte a limbii romnesti.
Al doilea, in caz cd Coresi, si nu vreun culegator, a
fault schimbarea despre care am vorbit mai sus, am aveh o
dovadd mai mult ch Coresi avea inaintea sa un text mai
vechiu, pe ale chilli ardelenisme, cAnd nu le intelegea, le indrepth
cum il tAia capul.

Al treilea, el e potrivit pentru a se stabill raportul dintre

Evaugheltarul lui Coresi si cel copiat de Radul de la MAnicesti
intre 3 lunie si 4 lu lie 1574 !Ana fargul Rusi pe apa Vedei.
D-1 Iorga (Istoria literaturii religioase a Rorndiulor pad la
1688, Bucuresti, 1904, p. 23) crede cA acest din urmA ne-a pastrat textul vechiu in intregime, pe cAnd Coresi ar fi avut dinainte o copie din care s'ar pare& ca lipseau cAteva pagini pe
care tiparitorul ar fi fost silit deci sA le traducA din nou". Acea-

sta ar insemna ch Radul n'a copiat pe Coresi. D-1 lorga insA

a fost indus in eroare de imprejurarea eh nu cunosteh decat
exemplarul defectuos reimprimat de arhiereul dr. Gheresim TiMU Pitesteanu1), care se ghseste in posesiunea Academiei Romane si e descris in Biblwgrafia romilneascd veche a D-lui
Bianu, v. 1, p. 43sq. De-atunci incoace s'au mai descoperit
si exemplare complete. Astfel se ghseste unul complet, curat
si frumos in Muzeul National din Budapesta"2), iar altul a fost
dat din partea d-lui I. Martian, maior pensionat, d-lui Puscariu
pentru a-1 studia. Dupa descoperirea acestor doua exemplate,
in care se gAseste si textul care lipseste din exemplarul Aca1) Tetraevanghelul diaconului Corest, reimprimat dupa editid prima
din 1560_61 de arhiereul dr. Gherasim Timus Pitesteanu, cu o prefata de
C. Erbiceanu, Bucuresti, 1889

2) V Dr. 1, Popovici in Noua revista romanti, X1 (1912), Nr. 11, p.167.

www.dacoromanica.ro

651

clemiei Romane, firqte, ipoteza D-lui lorga nu se mai poate

sustinea.

Evangheharul lui Radul de la MAnice0 in adevAr, cum a

constatat mai intaiu M. Gaster, prezinta' ,,uiia i denti t A a ss o1 u t a" cu cel al lui Coresi. El nu e decAt nu na c o pia della
s t am p a", care reproduce chiar 1 g li err ori della

stamp a". Astfel in XIII 36, si legge presso Cipariu a grdului invece di agrului (Crestomazia, I 17), e tal quale nel manoscritto", iar in XXIV 49, si dovrebba leggere betivii, ma
stampa e manoscritto hanno ugualmente bet4ii".1) DI I.-A.
Candrea asemenea sustine Ca Radul GrAm5ticul .. . copiazA,
la 1574, pentru Ptracu voc16, Tetraevanghelul tipArit de Coesi in 1.560-1561" .2)
Imprejurarea Ca in Evangheliarul lui Radu se reproduce
exact propozitia au nu este acesta fee'orul al celu i" a lui

Coresi arala acelai lucru, dqi nu trebue sA ne scape din veArluvio glottologico italiano diretto de G. fiscoli, XII, Torino
_ Notam cA forma + befif pare a nu fi o gresalA de
tlpar, ci a existat in adevar. Se intalneste si la Anon. Car si in Hasdeu,
Cuv. d. batr, II, 464 Cf Dict Acad , 11, 550 In locul corespunzator textului
din urma in Codicele Todorescu, f. 89 ro, p. 11 intalnim be(ivii, v. ed. noa
1)

(1890 _ 2)1 p. 199

stra publ. de Etc. Rom Bucuresti, 1913, p 65 si 219.

2) I -li Candrea, P.saltirea scizeianci comparata cu celelalte psaltirt

din sec, XVI f / XVII traduse din slavonege, Bucuresti, 1916, I, p CV

Hasdeu care s'a ocupat mai intim de Evangheliarul lui Radul Grama
ticul incA a incercat (Columna lui Traian, 1082 _ 83) sA gAseascA origi
nalul de pe care a fost copiat acesta. Dar punctul sau de plecare a fost
gresit a comparat acest manuscris cu texte tipArite ulterior (1648, 1688,
1643 etc ); deci nu putel sa ajungA la un rezultat definitiv, cel malt putea
constat eventuala dependenta a acelor texte de textul de pe care el a fost
copiat. Totusi comparand manuscrisul de care ne ocupam cu uncle pasale
reproduse de Cipariu din Omiliarul lui Forr Mikldus, despre care altfel
crede Ca e o traducere mai veche, care impreund cu altele au circulat in
manuscris pand a le veni timpul de a vedea lumina", constata cA ne intampinA o perfectA identttate a textului". Banueste asadar si el o apropiere
intre evangheliile liii Coresi i cele ale grAmAticului Radu (Cf. Columna

lui Traian, 1883, p. 310, 315-317, 321 si Gaster, I. c. p. 198)

[De aceeasi pArere e M. Rogues, Romania 36 (a 1907), p. 431 nota

qui n'est, sans doute, qu'une copie de l'Evangile de Coresi". Sant, cu

toate astea, cateva deosebin intre Coresi i Radu din Manicesti, care nu
se pot explica ca inovatu ale acestuia din urma, ci ne fac sA credem cA
el a avut inaintea sa acelasi manuscript ca I Coresi. 0 astfel de formA

este acel maire citat de mine in darea de seamA asupra lucrAri lui I. lordan.
in introducerea edihei Carhi cu invatatura a lui Coresi se vor arata si
alte asemenea forme. S. P.]

www.dacoromanica.ro

32
dere ca Radu vorbeee de un izvothi" de pe care a copiat (v.
Co lama lui Traian, 1882, p. 56), deci, mai curand, manuscris.
N. Drilganu.
X.

0 rectifica re.
Deoarece o greola neindreptata poate usor sa dea nastere la o serie de alte greseli, in cele urmatoare imi voiu luit
voie sa fac o rectificare, desi cam intarziatd.
In cartea, Alf I bine controlata si bine scrisa, a d-lui $t.
Ciobanu : Dosolielu mitropoliitil Moldovei si aciivilalea lui literarei (Contributie la istoria literaturei romaneti i a legaturilor

romano-ruse literare din secolul al XVII-lea), traducere din rusete de tefan Berechet, Iasi, 1918, p. 14-15 ni se spun urmatoarele:

Cele mai vechi texte romneti pastrate pana astazi sunt

niste mici fragmente gasite de acelas invatat.') Primul din aceste
manuscrise (Joua file complecte i mici fragmente din alte file)

prezinta un f agment dintr'un Apostol din a doua jumatate a

secolului al XV-Iea, scris in limba slavon amestecata Cu romneste.2) Cateva file pastrate din manuscrisul cel de al doilea
fragment din Evanghelia invatatoare
tot de la aceiai
in
slavoneste
paralel
cu
text
romanesc. $i
data, sunt scrise
acest text, dupa parerea profesorului N. lorga este unul din
cele mai vechi 1 In sfarsit textul al treilea
cateva cuvinte
sant lamuriri la textul Mineialui slavon
in limba romana
din 1492.1
Relativ la cele dintai doua texte n'avem nici acum, cum
n'am avut nici alt data,5) nici o pricina deosebita de a nu
1) N. lorga, Cdteva documente de cea mai veche limbd romdneascd.
AnaleIe Academiei Romane. Seria It. Tom. XXVIII, pp. 99-115.

Ibidem, pp. 100._1(b.

3) Ibidem, Anexa. (Chteva documente ...).
4) Ibidem, pp. 112_113.
5) Doud manuscripte vechi : Codicele Todorescu fl Codleele Mar2)

tian: Ed. Acad. Rom Bucure0 1914, P. 17-19, 72 i

www.dacoromanica.ro

83

3D3

admite datarea fixath de D-I lorga, ch adecA ele sant simtitor

mai vechi decat Aposlolul de la Vorone1 *i Psaltirea de la
Scheia" i trebue de sigur sh le punem in fruntea celor mai
vechi urme de limb& romaneasch".9 Cel mult din punctul de
vedere al limbii am puteh sh constatam doar c5 nu ne dau nimic mai vech;u decat cele douA texte citate. Dar 51 din acest
punct de vedere, scurtimea phrtilor p5strate nu ne da putinta
sh ne facem o judecat5 hothrith. ConstatAm insh ch din amandouh
lipse5te rotacismul, ceea ce D-I lorga explicd in modul urmh-

Lipse5te rotacismul", zice el,

care se poate, data
fiind vadita vechime a manuscriptului nostru, sA nu fi fost un
fenomen de limbh a5a de general cum s'a crezut la friceput" 2)
Nu mai putem fi de acord cu D-I lorga, cum eram3), dupa
ce am vhzut cum dateazh cel de-al tteilea manuscris. Altfel
insh5i datarea nu e a D-lui loyga, cad iata ce ne spune el, 1,
c., p. 112-113 :
Un particular din Ardeal4) posed5 un mineiu slavon, pe
care-I dateazh 1492. El cuprinde explicatil romdne#1. Ranh ce
voiu puteh vorbi mai pe larg de dnsul, dau, aici, dupa fotografia unei foi,5) cuvintele romhne5te ce sunt pe clause.
a trela dzi dupa nasterea pruncului dac[6] va vini popa,
va sta innainte u5ii caul 5i va dzice."
De fapt langA un Mineiu slavon scris, cum se poate vedeh
de pe v foii ultime a caietului care poarth numArul 11, la
1492, s'a legat un fragment de 17 foi din un Molitvenic slavon
cu note tipiconale romane5ti scris mult mai tarziu de altA manA.
lihrtia Molitvenicului e mai subtire 5i are ca filigranA un
scut sustinut de ambele parti de cate un patruped inaripat 5i
tor :

cu cioc de sgriptor (pajura),

nu e leu, cad are coadA,

1) N. lorga, ibidem pp. 100 si 101

2) Ibidem, p. 100 ___ D-1 S. Puscariu, Zur Rekonstruktion des Urrumdnischen, p 40 zice Ich glaube, dass wir nicht feh1greifen, wenn wir
als rotazierend die Gegend bezeichnen, die sich neirdhch von Mures erstreckt
und auch den grssten Tell der Bukovina mit der neirdlichen Moldau umfasst."
3) 1. c. p. 83.

4) N'a tinut sa fie numit fn lucrarea D-lui N. forga, nu-1 vom numi
prin urmare nici aici.
5) V. p. c., p. 112.

www.dacoromanica.ro

354

scurta, urechi relativ lungi i ascutite i picioare de capra, in

mijlocul caruia pe o ridicaturA mai Thalia, alAturi de care sAnt

(Fig. 1.)

dou6 mai mici, se inalta o cruce dubla. De-asupra scutului se

gAsete i o mica coroan. (v. fig. 1). Pe unele foi se gasesc
hterale BM, impreunate in partea de-asupra, iar din mijlocul
acestora se ridicA in sus o figurA in forma de 4 cu varful Impreunat, a cAruia finie de intretiere de la mijloc se prelungete
in dreapta, terminandu-se in o cruce ramificata in alte trei
cruciulite mai mici. (Am mai puted-o descrie 1 ca un treiunghiu
drept-unghiular, ai cdrui cateti se prelungesc in afarA : unul in

(Fig 3)
(Fig. 2.)

jos pAnA la mijlocul literelor, al doilea in dreapta in formA de

cruce ramificatA in alte trei cruciulite mai mici v. fig. 2). Dedesubtul literelor se gAsqte un corn de vanatoare cu un ciucure
la "mijloc (v. fig. 3).

www.dacoromanica.ro

355

HAttia aceasta e chiar de acela5i fel cu hartia pe care o

gAsim 51 in cele 10 foi intercalate intre f. 238 51 239 a Evangheliarului lui Coresi, exemolarul Dlui
Mart an (NAsaud), pe
care s'au copiat cateva evanghelii 5i apostoli, cum a arAtat
D-I S Pu5cariu1), de pc Noul Testament tiparit in 13Algrad la
1648 Ea trebuesA se fi fabricat 51 intrebuintat in ultimii ani
ai domniei lui Mihail Apaffi 1, cAci o gasim intocmai, chiar
cu acelea5i litere in vol. II al colectiei de filigrane a baronului
1

los. Kemny, Signa unterna chartarum seculo XIV., XV.. XVI., XVII."

et XVIII. in Transilvania oltm obviarum, care se afla in Biblioteca Universitatii din Cluj, 5i anume in o scrisoare ctrA prin
cipele Apaffi- trimisa din Sibiiu (Cibino") la 18 Aprilie 1689
prin Samuel Keresztesi. Partea a doua (figura in formA de 4 cu
cruce, cornul 5i literele) o mai gasim inti'o scrisoare trimisA prin
Paul Inczdi la 1688. Motive le mAycii, in special pentru partea a
doua, le gAsim 51 inainte, ca 5i dupa ace5ti doi ani, dar literele, care dupA toatA yrobabilitatea sAnt initialele numelui fa.
bricantului, sant altele. Altfel hartia, judecand din cele trei coline pe care se Tidied crucea dubla, pare se fie de provenienta
ungureascA.

Marca hartiei din Mineiul slavon e cu totul alta. Descrierea ei nu mai import, cunoscutA fiind data scrierii lui.
Fragmentul, dupd cum se aratA in indicatia deasupra paginilor, ne-a pAstrat parti din provodul preutesc", o m[o]l[iltvicTune" 5i provodul pruncesc".
Explicatiile romAne5ti" sant foarte putine. Mail de partea molitviciunei", reprodusA de D-I lorga de pe f. 11 v, mai
gasim pe f. 13 vo_ 5i 14 r :
5i s cadesca 5i sa Nitre in ca II sa. dzicAndu" ; pe f.
14 r, la milloc:
Cin[stitul A provod pruncilor" ;
pe f. 14 v:
scris in provodul cel mare" ;2) pe f. 17 vo;
DupA va[e]rnie va ILIA popa, cadelnita 5i va dziTer.
1) Dacoromania I p 346.
2) Numerotarea priveste numai folle Molitvenicului, fArA a soccti
Minetul care se aflA Inainte,

www.dacoromanica.ro

356

In baza celor expuse mai sus, pasajele citate la inceput

din lucrarea D-lui Ciobanu vor trebui indreptate in intelesul
acestei rectificAri, iar Molitvenicur nostru va trebui considerat
nu ca una dintre cele dintai urme ale scrisului romanesc, ci ca
o dovadA cat de tarziu se mai intrebuint limba NavonA in
biserica romaneasci ortodoxA din Ardeal, chiar and preotii
romani aveau nevoie ca indiactiile tipiconale sa li se dea in
limba lor.

N. Drilganu.

xi.

Cazania protopopului Popa P6tru

din Tin5ud (Bihor). Manuscris.
Manuscrisul') acesta l-am gAsit in satul Ortiteag, in biserica
cAruia am dat i peste un exemplar din psaltirea romaneasa

a lui Coresi din 1570. Este un volum mare, in folio, de

30 cm./20 cm., legat in scoarte de lemn, invelite cu piele.
Scoarta din urma lipsete. Este numerotat de insui scriitorul manuscrisului. incepe cu fila 3 i merge cu numerotarea panA la fila 600. Numrul 300 II insemneazA pe cateva

file cu T", iar pe toate celelalte, cu semnul m". DupA fila

600 urmeazA Inca patra file nenumeroatate dintre cari a patra
deteriorata ; celelalte cari au mai fost
streaz5, fiind rupte. Manuscrisul e scris

la urma, nu se pAde acei4 mana, cu

litere mari, clare, cu initiale i titluri cu cerneala roie.

Pe dosul scoartii dela inceput cetim insemnarea aceasta:

Da' ccindu au inceputu Mihaiu Avsu (?) au [kV to ani din zidire
lumii 7229 era dela Hs. 1721.
Pe filele 463 verso, i 464, jos,-gAsim:
iVasta sf 14Inki carte o petrecut-o dieacu Blagli Patru
dela Tistag2) Idlci, din closcei ptind in dosc, peNtru raNdu in1) Mi-a fost daruit fmpreuna cu exemplarul din Psaltirea lui Coresi,
de cAtrA preotul Iosif Moldovan, cArui II multumim din toat inima si aid.
Exemplarul acesta din psaltirea Coresi, dei deteriorat, este aproape tomplet. Vom vorbi cu alta ocazie despre el.
2) Chistag, judetul Bihor, aproape de Tinaud.

www.dacoromanica.ro

357

viittituri, sd o ,stie spune bine inaiptIte cistitului norod, sd nu-i

fi ru,sine.

Apoi o scris in luna lui lunie 3.

Insemnarea e de pe la 1800, dupa felul scrisului.
La fila 557, jos :
Sfeir5itul invatriturilor din dumeneca in 30.
Scris-am ae-astd slla luta ev[an] gill. Ielie de invdtdlurd eu mai
micul, sluga lui Hs., popa Piitru, lcuitortu in Kiniiud') [= Tinaud]
_

La fila 573, jos.

Multemescu laidlui ,si fdului i ciful hului sfidInt, cd-mlil

dede,s/11 mild ,si ak utoriu dela sllyntiia ta, de cum akunsu inceputul cu pace ,si cu sand/ate. Apoi pe verso :

Atc6 bine sd socote,sti, ddcd nu-t va agunge ev[an 1 gllieJlii

cu app.'s/lope, ',dna in mitariu, fariusei, tu te intoarnd di in
diirdpi, de le zi de a doa oath cdt va trdbui cl glasurile si
ev[an] g[hellide a a-p[o]sflopele si a,s6 vei aEunge dumeneca mitariului ,si fariseului2).

Urmeaz pe filele 573 verso, 574 i 574 verso:

Aic 'taste scara trebelor ce sant intr'aa'astd sf pinta carte :
1) De[s/ pre post in dumeneca lasd post, in a 2/-4 invdtdturd.
2) Despre ispovedanie in dumeneca a 2/-al, in post, la a
2/-a] invdtdturd. etc.

Scara acesta cuprinde in total 32 capitol; dintre cari

ul-

timul este:
Despre carii-s destoinici sd fie preuti 4 nu sd popesc, la dumeneca in 16.
Al doisprezecelea punct din scarA, care trimete la cazania
In care se vorbete despre eretici, ii numete pe acetia i
"Unguri".
Despre Unguri cd hulesc trupul Wolmnului, sildinta cuminecdturd, cauld la seimbdta paAlor.
Lucrul acesta dovedete cA preotii RomAni, in predicile
tinute in biserici, apArau credinta ortodoxA fatA de celelalte
1) Deci se incepuse alterarea dentalelor inainte de e, Oci ungurete

se zice Tindel, de unde

(Tistag).

Tindud>T'Indud>Kindud. Cf, mai sus Kistag

2) Cu acesta cazanie se fncepe textul.

www.dacoromanica.ro

358

neamuri de alt credit-4a din Firdeal, cum se poate vede si

din Invatatura Ia invierea lui Hs":
5i dzic ei leretecii] : cum poate ft /rapid lui Hs in pane
vazula l in vitt. nu iaste de crdere. Ei intr'un chip cu fartseii
hulesc. Acum toti ereticti, Aritanu, Afundatu, Calvinaii Iuslesc
sf la] nta cumenecliturd. . . . i cu minaanile lor chiatnd preutii
no,stri mino.unoilt] (fila 180 verso).

Dupa scark pe fila 574, verso, cetim

Cu mila mfill[olstivulut Dlapnnle]zau sem-am eu protopop Popa Ptru, lacuilortu in sal in Kulaud, aa'asta sf[a]ntli
ce 'taste de invalliturd dein boate dumenecile preste
an. st a'eastii carte iasle tiparila di in lara rusascci i iaste tzvodita ,si intoarsa pre limba rumanscli de an popa rusesc; ci
multe cuvinte am tocmit. i ce yeti afla zmintit, tocmiti.
Inceput-am a scru diintaw cand au Jost anti diin zudir
lumiei 7190 i dela naVer e. d[o] mnului nostru Is. Hs. 1682, cruevlan

gul soarelu, au lost in 22,.crugul lunei in 8; i an psi themelionul in 4.

Inceput-am cu scrisoarea chin tuna lui Matu diin 8 dzile,
infro luta, l am gatat Nina aic cu scrisoar,in lana lut rapciuni
in 4 dztle, intr'o luni.
In 17 saptdmani am scris aa'astli sllahad evian]glhellie, ce
sp] zice poucenie.

Urmeafa apoi apostolii pe filele 575-598, dupd cate vine

scara intregii carti, pe filele 598-600. Dup scard gAsim ultima
insemnare:

0 dlo]mnul D mnedzau. dein vecie mare har dau 91 lauda

Sf fUn(iei tale, tatal l fiul 1 dlahul sfant ca cum mi-ai dat
mild 4 prilej de am inceput a scrii aa'asta sf Intii evlan]ghlellie
si o am sera cu sanatale i cu pace l am gatat cut mila sf
tale pante in sfawnie, a56 foarte te laud i te slave/se] pand in
vci, atnin1).

Anil dela Hs. 1682 sfar,sit-am pawl auc cu scrisoar, in

luna lui Octomvrie in 6 dzile, infro vinert.
1) Semnul k dela sfarsitul cuvintelor nu 1-am transcris, semnul sy, I-am
a; pe s cu , pe A Cu Ia.

scris cu

www.dacoromanica.ro

359

fa Popa Pe /fru, kicuitoriu in Kindad, am scris il'astei carte

de invtdiuri, cu mita miloslivului dInlmnediliu. amin.
UrmeazA patru file cu cdteva evanghelii de la Marcu si

Luca, cu titluri in slavoneste, sfArsindu- se cu:

6vrEna% S 137

ClcpC110E Will

118KH . . .

p,Vi. Celelalte foi ce

mai urmau lipsesc.

Din mArturisirea ce o face protopopul Popa Patru reese
ca a transformat mult, a tocmit" (= a indreptat) din tradu-

cerea acelui popa rusesc" de care vorbete si pe care

nu-1

putem identific aici. Limba textului are foarte multe elemente

din graiul de azi de pe Valea Crisului, unde este Tinaudul, satul

lui Popa Patru, care a trebuit s5 fie un achy scriitor", cu intelesul de copist, dar poate si de remanieur" al textelor ce le-a
transcris, din care se mai cunoaste un manuscris miscelaneu,
la 'Academia RomanA, scris la 1685 de protopop Popa PAtru
(cf. Catalogul manuscriselor, romAnesti, tomul 11, p. 467, No. 714)

si care acum se gaseste la Moscova, Mat' nu 1-am putut vedeA.

Dar persoana nu poate fi dent aceiasi cu a noastra, socotind

dupA felul insemnarilor, dupA nume si dupa data in care 1-a
scris (trei ani dupa Cazanii). Ne propunem 1nsA a face alta
data o cercetare comparativA intre graiul Cazaniilor pe care
le va fi spus i cetit poporului, in vremea pastoriei sale, protopopul Popa Patru, si intre graiul de azi din regiunea TinAudului.
G. Giuglea.
XII.

Material pentru vocabularul botanic al

limbii romane.
GrAdini tArAneti din Banat.
Plantele .cultivate prin gradinile taranilor notri sant foarte
felurite, potrivit gradului de cultura al tinutului, climatului ce
stapanete acolo i trecutului istoric. Istoria cultural ii scoate
cele mai importante elemente din studiul comparat al gradinilor taranesti. Dar 1. studiul limhii gaseVe in numirile plantelor
cultivate de tarani date interesante cu privire la originea i des-

www.dacoromanica.ro

360

voltarea organica a limbii. Astfel de date ofere I lista plantelor de grAdina din Sudvestul Banatului, culese de mine in
vara anului 1920. Comunele vizitate 4unt : Ilehadia (M), Pecienecipa (P), Svinita (S), Tisovita (T), Zagujeni (langA Caransebes (Z). Toate, localit6ti strvechi.
LAnga numirile populare adaug termenii literari ori shintifici, numai unde o identificare este mai anevoioasa. Localitatile sAnt indicate cu initialele lor.
Numirile fiind colectate din teritorul unde a trait autorul
anonim al dictionarului valachico-latin dela Caransebe la inceputul veacului al XVIII-lea, am tinut sa fac o comparatie

intre acel ;Dictionarium" publicat de Gr. Cretzu si numirile

de azi. Am sublinial numirile identice, iar numirile plantelor
ce se gasesc in dictionar inteo forma mai mutt sau mai putin
modificata, le-am notat cu (t). Numeroase numiri de plante bin
acest dictionar nu le-am auzit in putinele localitati ce-am vizitat.
SA fi pierit ele din culturA?

'

a) Pomi, lufe ci vie.

Prune de toamnA (=bistrite) M P, de vara M P, drugoane
M, grase II, gorgoloase P, Mere siilcii Z, de SAntamArie Z,

pogasi Z, plotogoase Z, rosioare Z, de Seinpeira M Z, marantche M Z, mArsanche P, de Sfntu Ilie M, sarbet'e M, tigneti M Z, orWanesti Z, botu-oii Z, oarzeine Z, rAriete (rainette) Z,

firchisetafle (= Tiirkische Tafel) Z, ionatane (= Jonathan) Z,

ledere ( = Leder-Apfel) Z, tufoase Z, de sada Z.
Pere de Santu Hie 11 Z, de SAn-Petru IA Z, tde Sdnicimarie Z P. trAgulite Z, cu riiezu rou Z, td'e iarnA P, tucar-pere P.
tCiree ultoite M, pasaresti M, piirgavite Z, de Mai Z,
ochiu-boului Z, Ciurese d'el'e t'impurii P, de sampetru. P.
CA4irle Z, zArzaline P.
Nuci M P

Struguri albi Z P, negri Z P, lunguiui Z, d'e iarna P.

Vita de vie brghin'd M P, tAmAiorA M, tAtche (= tata
caprii) N, titariu P, paradaisA M, rizling M; aguridei (sAlbateca) M, P, S, T.

www.dacoromanica.ro

361

iaguzi (= fragari, duzi) cu lagud'e, albi M P. negri M P,

module (= sure) P, viorinti (= rosietici) N, Frilgar Z.
tAgrii M, Z, P.
Pierseci Z. Versaci M, Pierseici P.
Strugurei Z P. ribizi M.
b) Legume etc.

Fasole (tfastn): Peisulei alba M, galbenA 11. grasA P,

moale M, gAlbirloara Z, cu tarsi Z, oloag4 Z
Mazare M, madzdre P.
PapricA M, piparca Z.
Ceap`d M, mAnunt Z, lunguiusa Z, boboloasA Z.
Ai M Z, tusturoi P.
nagime M Z
Pras P, Pras M.
Crastaveti P, tCrastaveti Z,
fRadisi M Z, Rad'icle ro0 P, albe P.
Salata Z, Salat putersalat (Buttersalat) M, cu capAtina P,
mica P.
Morcov M Z, morcoji P
Patrniel M, Patrunjei sau pAtlagele Z, mirocrie P.
Pastanat (= pastArnac) M, pAstanac Z.

Teler Z P.
Cherarabe Z.
tVardza capatinA P, chel P, carfioale P
WarAd'ici (=pAtlagele rosii) Z, PAradaisi P, care se tnAncA

(I" pita (= patlagele vinete) P.

Grumpii (= cartofi) t'impurii M, crumpei fimpurii P,

Crumpii roza Z, vAnati Z, d'e lurid Z; Crumpei de lunA P,
d'e iarnA P.
Cucuruz M, mic P, mare P, mijlociu P.
Lebenite Z, Pepeni Z, tLudai Z, tragulA si curcilbet'e P.
Duleti ( - bostani) P.
Cop*uni Z.
Mac Z.
$ofran Z.
$pAnat P.

www.dacoromanica.ro

362

Mgrar P.
Cimbru P.
BrosbA (-=-- Helianthus tuberosus) P.
c) Plante de ornament.
Golopar (= calapar.: Chrysanthemum balsamita) M, P, cA-

lapar Z, Gheorghine (= Dahlia variabilis) M, aliene Z Lemnudomnalai (= Artemisia abrotanum) 11 Z

Carligei (= AquiIarbei cratii ( Mentha crispa) M
legia vulgaris) M
Plantisi ( Phalaris arundinacea v. picta) M, planticele P
Romonite (= Chrysanthemum parthenium) M Z P
Sanfireag (= garoafe, Dianthus caryophyllus) M, Stivireni tdrcati Z (din ungurescul szkflivirg)
Floare de toamn (= Chrysanthemum
indicum) M P, alba', rosie (Callistephus chinensis) P
Bujor
(= Paeonia officinalis) M Z P
Crin (= Lilium candium) M
Z
Vioal (= Cheiranthus Cheiri) M, albA P, rosie P (=
Matthiola annua)
Minute (= Bellis perennis) M
Eglice (=
Primula acaulis var) M. oghstei Z
Fionfiu (= Vinca minor
M Z, foifir P,
Ochiu-boului (= Chrysanthemum leucanthemum) M
-I-Trandasir (= Rosa centifolia) M, trandafir P
Magrin (si pasuele) = Robinia pseudacacia M.
Floarea soarelui (= Helianthus annuus) M Z
Floare rosie de sacsde
(= Pelargonium zonale) T, Flori rosii P, Floare lata" Z
Floare
rotata (= Pelargonium Zonale) T, creata (= Pelargonium odoratissimum) T, P
Zambile (= Hyacinthus orientalis) Z
Tathis] (= Chrysanthemum cinerariaefolium) Z
Mdierana (
lederei Z
Origanum maiorana) Z
Pupi Z
Tnfaioar
(Chenopodium ambrosioides) Z
Priboi (= Geranium macrorrhizum) Z
Fucsafie (= FuchsTa) Z, ciucurei P
Floare
lath' ( Pelargonium zonale) Z
Rozmolin Z, rosmrin P
Adurmitele (
-1-Busuioc P

lromdea purpurea) Z
Tulipani Z
Spdnz Z
Leu,stean P
Levendru (= Levendula Spica) P

Ulianclru (= Nerium Oleander) P.

Al Borza.,

www.dacoromanica.ro

S63

Recensiuni.
Emil Gamillscheg, Oltenische Mundarten, Wien, 1919.
un vol. in 8, pp 116 (Extras din Ana tele Academiei din Viena,
sectia filos.-ist, vol. 190, memoriul 3).

Cel cc a aezat la noi temelia studiilor dialectale e G

Weigand. Tinta ce si-o pusese, de a cutreier6 tot teritoriul dacoroman (dup8 ce vizitase pe AronvIni, Megleniti si Istroromni),
fiind aproape prea mare pentru un singur cercetator, e1 a trebuit sA tread grAbit si sa m6rgineascd sfera cercetArilor concentrAndu-si atentia asupra cAtorva cheshuni. intreaga sa
educatie lingvistic I-a indrumat cu deosebire asupra fonologiei
si in mAsura mai micA asupra morfologiei ; sintaxa 5i lexicull)
limbei l-au interesat mai putin, desi adesea intAlnim in studiile
sale dialectale observatil pretioase si din aceste ramuri ale
gramaticei.
Dialectologii nostri, care au urmat dupa el, alegandu-si cte

cu deosebire acle regiuni asupra drora

un teren restrAns
Weigand atfbsese atentia (regiunea Padurenilor, Tara Oaplui,
au putut sAl studieze mai temeinic i mai
Tara Hategului)
cu rAgaz, completand materialul predecesorului lor si rectificAndu-1 in amArrinte. Valoarea acester scrieri sta in materialul
lor mai bogat ; preocuparile lingvistice rman Insa aproape
aceleasi ca la Weigand, dqi in cei douzeci si mai bine de ani
de cAnd a publicat acesta intAie'e sale studii, studiul chalectologiei a deschis oi izontui i largi si a pus in circulatie probleme
nou5.

Tocmai dialectele, bogate in inceputuri sau resturi de evolutiuni de limbA care nu s'au putut generalizh, ne permit sA
recunoastem principle diriguitoare ale graiului omenese mai usor
decAt limba comunA", purificatA in mare msur de tendintele
1) Caracteristic este faptul urmtor. Intre ,,cuvintele normale", intro-

dusese pe pin, pentru ca s5 afle reflexele lut p urmat de un i lung accentuat. In a doua calatorie, observnd ca acest cuvnt In multe regium nu e
cunoscut, I-a substituit prin altul . ich habe es daher durch Wiz ersetzt"

(Jahresbericht IV 271). Problema disparipei cuvintelor si a inlocuirei lor prin

altele, care intereseaz Tntr'un grad atat de mare pe lingviOi moderni, nu
II preocupd atuncea pe Weigand.

www.dacoromanica.ro

864

particulariste, prin opera indelungat a scoalei, dominatA de

-regularitatea gramaticalA si a seriei lungi de literati, condusi de
consideratiuni stilistice. De aceea dialectologul nu trebue sa
aibA numai preocuparea filologului, multumit sa adune si sa
claseze cat mai mult material nou spre a complet sau rectific
lucrdrile ingintasilor, ci sir intuitia lingvistului:atent asupra tuturor fenornenelor de limbA.
Aceast'a intuitie lingvisticA o are Gamillscheg, unul dintre
cei mai distinsi elevi ai lui Meyer-Liibke, caruia hArtile lexicale
ale lui Gilliron i sant familiare. El constatA ca aceleasi forte
pe care geografia lingvisticA modern le-a descoperit pe teren
gallo-romanic, se pot observA in plin actiune" si in graiul celor
dotazeci si patru de cornune oltene, grupate in jurul orasului
Targu-Jiu, pe care le-a studiat pe timpul ocupatiei germane.
Doubzeci si una de Iraqi lexicale, lucrate cu multA ingrijire,
ilustreaza extensiunea in spatiu a celor mai multe din fenomenele acestui graiu, asezat intre dialectul muntean si i,relungirea in Oltenia a dialectului banatean.
Spre deosebire de dialectologii nostri, el nu cautA sa culeagA un material bogat de terminologie speciala, nu-1 intereseazA de loc folclorul si nu tipAreste nici un text. In schimb atentiunea lui e indreptat In alte directii. CU urechea sa finA cauta
sa prinda cele mai subtile nuante de pronuntare a sunetelor si
se' le fixeze pe hartie ; stiind a frecare cuvant isi are istoria
lui, el cautA sA urmAreasca, pe baza acestor distinctiuni fonetice, rAspandirea in spatiu a cazurilor pe care gramatica le
uneste in serii, stabilindu-le exact gramtele; .in sarsit, pregAtit
printr'o temeinic scoal lingvisticA, e atent asupra tuturor fenomenelor care pot sA ne descopere cauzele evolutiunilor

de limb. Dad, in camera de studiu, de multe ori sntem nevoiti sa studiem limba din texte literare. asemanandu-ne cu
anatomul ce cautA sA deducA functiunea organismului omenesc
din cadavrul pe care il disecd, dialectologului li este dat sA surprinclA acest organism in functie, el poate urmAri viata insasi
a limbei..
Unul dintre meritele principale ale cArtii lui G. sant tocmai observatiunile de acest soiu, care ne permit sa pirtrundem

www.dacoromanica.ro

;366

mai bine secretele graiului omenesc. El arata (p. 69) deosebirea

ce exista in rostirea aceluiasi cuvant in vorbirea curenta
(mor' de beat") si atunci and vorbitorul repeta r ele spuse

("mort de beat"), ne arata cum un fenomen de fonetich sintactica (nis de cum"), poate sa se generalizeze devenind
intr'o comun& lege fonologic& (6 final se preface in s"), fall
insa sa izbuteasc& s& treaca granitele celulti lingvistice", dup
cum numeste Dauzat comuna (p. 69); cum (p. 79) pronuntarea

oraseneasca (aripi") alunga in unele parti pe cea indigena

(ripi"), dar cum, in alte WO, ca si pe teren gallo-rothanic,
dialectul poate opune o reactiune constienta MO de forma
iiterara" (p. 24); cum deosebiri nou sintactice pot modifich b

pronuntare regulata (si" din lat. sic se pronunta altfel and

leaga dott cuvinte asemantoare, si altfel cand substitue pe
vechiul e din lat. et, prin care se legau doult parti de voibire
cu inteles opus, sau : ici, neaccentuat in mijlocul propozitiei,
MO de aici, accentuat, la sfarsitu1 propozitiei p. 9) etc. Din

raspandirea geografica a formelor cu i, fall considerare la

constructia cuvantului", el crede ca poate faces concluzia -de
ordin principiar ca nu numai cuVintele caltoresc, precuni :,e
accentueaza mereu in vremile din, urma, ci pot calatoei SI
tendinte fonetice reale, care se manifest& de Cate Oil se intIlL
nesc in conditii egale. Legile fonologice nu sant creel bstrattiuni teoretice, pe care noi le scoatem din materialul de cuvinie,
ci ele se pot naste si desvolta de sine, independent de' acest
material" (p. 67). Asupra unor observatii ale lui G. vont st'aiiit
ceva mai mult.
Vom incepe cu partea fonetica i cu deductiile fonologice

ce se pot face din observarea mai exacta a sunetelor

limbii

romane.

Marturisesc din capul locului c& sant ceva cam sceptic

asa cum le stabileste G., cand
criteriul, pe baza carora se stabilesc, este urechea. Oricat de
incordata e atentia cercetatorului in prinderea sunetului si in
redarea lui in scris, repeziciunea cu care trebue sa lucreze si

MO de subtilitati fonetice,

ideile care involuntar se asociaza in mintea lingvistului, vecinic

preocupat si de aflarea ratiunii care determina evolutiunile limbei,

www.dacoromanica.ro

366

sant elemente turburAtoare, care il impieded de a ii totdeauni

ekact i nepreocupat in reproducerea celor azuite. Cetind a
astfel de lucrare simti adesea nevoia controlului, ai vrea sa te
convingi insuti cA de zeci i sute de ori ai auzit in viatA un
sunet pe care nu 1-ai remarcat i asupra caruia acum ti se
atrage intaia oarA atentia. Aici consist marele folos al gramofonului: de ate ori ai o indoiala, pui placa in aparat i il
faci sa-ti repete de nenumArate ori ace14 cuvant, pan ce ajungi
sh-I percepi exact,
un experiment pe care nu-1 poti face cu
subiectul viu de la care culegi materialul de limbs, cAci indatd
ce-I sileti sa repete un cuvant, la el dispare elementul incontientei i devenind ins4 atent asupra sunetelor pe care le
rostqte, le modifica rostindu-le.
Nu voiu cita decal un singur exemplu. G. aude un o lung,
in combinatia cuvantului de i a articolului nehotArit o, d. ex. do
ureche ---= de o ureche", dO saruld = de o sArutA" (pag. 11).
Nimic mai uvor de admis decat rezultatul o din combinatia
fonetica e i o. Dad un Roman, chiar avand o educatie foneticA,
nu-1 observa in limba sa sau a connationalilor sAi, cauza poate

sa fie tocmai nedeprinderea lui cu acest sunet, care ii e strein.

Dar dad un German sau un Francez crede cA aude acest sunet. in gura unui Roman, poate 1 el sA fie influentat de obicinuinta cu acest sunet in limba sa. Atunci unde e garantia cA
el a auzit bine, iar nu Romanul ?
Acest scepticism nu trebue insa sa ne impiedece de a urmarl cu atentiune constatarile autorului, mai ales atunci cand
ele arunca o lumina nouA asupra fonologiei.
Astfel (in 8) se constata ca intre I initial i un a urmator se aude un sunet intermediar o in pagi, foata, Pala, loalca,
papt, foapte, foarinec, toad (de la a laid), nu insa in fac i fag, in
care c, g urmAtor par a fi oprit aceasta evolutie. Fenomenul se
intalnete I in alte regiuni. Astfel pronuntarea foarmec in loc
de farmec e atestata in Maramurq i prin Transilvania. Ea a
fost explicata (Candrea-Densusianu, Dict. Etim. No. 551 i Die(.
Acad.) prin trecerea lui a in o dupA labialA, deci farmaca7 formecd i apoi foarmec; dar impotriva acestei explicari vorbete

faptul cA acolo unde se pronunta foarmec nu sant cunoscute

www.dacoromanica.ro

361

forme cu a in silaba urmAtoare, cleci stadiul intermediar far-

meica nu pare a fi existat. Dupa constatdrile lui G. vom pre;.

supune deci cd foarmec s'a desvoltat direct din /armee (si deci
formeca este forma analoaga) prin intercalarea unui o intre
f si a. Tot astfel trebue s se fi ndscut i foame din lat.
fames, fard legatura direct& cu formele fon/ din, dialectele
italice de nord i retoromane sau cu fome portugez. Deci oa
din foame nu s'a nscut prin metafonia lui o dintr'o formd mai
veche *tome, ci prin intercalarea lui o in forma mai veche fame.
Faptul cit pronuntarea dialectald oa in loc de a s'a generalizat
numai in acest cuvAnt i este mai raspandita in foarmec cleat
in alte cuvinte, nu are nimic surprinzAtor.
Para lel cu aceastd evolutie se constatd intercalarea unur
e intre 6, g, vi a urmator (teas, geam), observatA I de Weigand
in alte regiuni, d. ex. in vAile Oltului, Gilortului i Amaradiei
(Jahresbericht VII 48), i a unui i intre 6 si o urmator
(cocan); tot astfel se constatd o ovAire intre a i ea dupd
r (cireap<ciorap), un fenomen care std in legdturil cu pronun-

tarea deosebit a lui r, asupra cdreia Weigand a atras de repetite ori atentia i la care se reduc I pronuntarile streang,
breazdd etc. Nimic mai firese cleat pluralul analog cirepi de la
singularul cireap (cf. trejitreaz etc.). G. crede cd din pronuntarea cuvAntului ,,ciorap" poate stabill chiar o noud lege fono-logicd i adecd prefacerea lui cio in ci inaintea unui e urmdtor: singularului cioreap (<ciorap) trebue sd-i corespundA pluralul cirepi. In legAturd cu acest fenomen explica el forma dialectatd picere (pentru a cdrei rdspandire cf. Jahresberichi VII
32. VIII 260, IX 164) in loc de picioare: triftongul Loa (eoa) s'a
simplificat in ea si *piceare s'a desvoltat in picere deodatd cu
vedeare>vedere.

Un alt fenomen nerelevat pAnd acuma este 6 o initial se

diftongeaza in uo numai In elemente latine: uorb, uom ( 23) ;
_ el se pronuntd ca o deschis in imprumuturi din limba slava' :
etel, qtrava, epresc ( 4). Faptul cd tot cu o deschis se pronunta
i e tarn', o, tined, este un indiciu despre contragerea relativ

tdrzie a lui uti (din una si illa) in o. Pronuntarea uo a lui

a auzit-o i in pozitie medial, in elemente vechi i noti : cuo-

par, puol, du* ( 23).

www.dacoromanica.ro

368

Remarcabile sant cu deosebire _observatiile lui G. cu privire la sunetele at si a.

Weigand a aratat cel dintaiu ca a si i (a) nu reprezinta numai
doua sunete, ci o scara intreaga de vocale laringale acoperite"
(gedeckte Kehllaute"), pe care el le transcria foneticeste cu un
cerculet dedesubt si dintre care si V repezinta, dupa Weigand, variante ale sunetului i, iar 2, i i p variante ale sunetului .1. 0 explicare fiziologica satisfacatoare si nediscutata a
acestor sunete n'a dat insa nici Weigand.
G. face o distinctie si mai amanuntita, crezand c avem
,!,

a face cu dou serii vocalice, una cu articularea limbii ridicate". (mit erhhter Zungenstellungo), pe care le insemneaza
cu un cerculet deasupra (a, g, 1, 8, 8) i care e repezentata
in grafia noastra prin ei, iar alta cu articularea extrema
a limbei" (mit ausserster Zungenstellung"), reprezentata in grafia noastra prin semnele i i a si transcrisa de el foneticeste
prin circomflexul de-asupra vocalelor (a, 6, i, 6, 11).
Deosebirea intre seria vocalelor obicinuite aeiou i
intre vocalele reprezentate prin tipul a (transcrise de el a, e, 1,

8, ii) consist& in aceea a la acestea din urma limba se ridica

mai tare si deci se stramteaza mai mult canalul prin care se
strecoara aerul ; daca limba se ridica si mai mult si canalul
este deci si, mai stramtat, ajungem la vocalele reprezentate prin

tipul a (transcris de el a, a,

i,

(3,

il).

Daca dupa o spiranta

postdentala] sau alveolara rostim un e, iar varful si mijlocul

limbii raman in pozitia avuta la articularea spirantei, spatiul de
rezonanta se micsoreaza spre cerul gurii, iar impresia acustica
a lui e va fi mai intunecata deck pentru un e curat. Sunetul
pe care-I auzim este '6" (pag. 18). listfel se explica de ce e se
preface in e dup dentalele s, z, s, j, .91 i r. Daca articulam
cu varful limbii plecat si cu mijlocul limbii ridicat spre partea
cea mai inalta a palatului gurii, ajungem la sunetul a ; cand
stramtoarea e si mai mare, ajungem la a Sunetele a-a-11 i
k(a) formeaza o serie, in care fiecare sunet se deosebeste de
.sunetul urmator printr'aceea ca rigola prin care iese aerul se
stramteaza cu un grad mai mu'ta (pag. 29). Cand stramtoa-ea
se face spre %/dui palatului, se naste sunetul O. Consonanta

www.dacoromanica.ro

369

plozive corespunzeteare acestui 6 este q(u) velar, vocala curatA

corespunzAtoare este u. Un stadiu intermediar il (corespunzAnd

lui a in seria a), la care limba se ia o pozitie intermediare,

pare deasemenea a existe, dar urechea deosebeste foarte greu
pe acest 6 de 6" (pag. 29). Tot astfel e greu de deosebit 8 de
a (pag. 30). Paralelizmul acesta Intre vocalele curate si cele
intunecate" nu este complet la celelalte vocale. Astfel i se
articuleaze ca s, iar 1 ca $, cu v-erful limbei ceva coborIt, avend
ca stadiu intermediar pe ? (p. 29, 30).
Tabloul vocalic rostit cu o preciziune uimitoare" in comuna Topesti, si alcAtuit numai pe baza observArilor acustice"
este deci, dupe G. :
i

a
o

8
6

6
0

t
k
q(a)
q(u)

Pe baza acestei scale vocalice autorul izbuteste; se elucideze, in multe privinte, desvoltarea istoricA a sunetelor romene
a 5i a, de prevenient& atAt de diferita.

Ar fi de dorit ca aceste constateri ale sale sA fie verificate de alt cercetAtor cu un auz tot atat de fin. Dei urmeresc
de ani de zile cu atentie pronuntarea acestor sunete in diferite
regiuni, ream putut constata pAnA azi, afare de a 5i a obicinuit

In graiul Romnilor, deck o nuantA spre i (asa pronunt eu

bunA oarA pe a in rdu), una spre e (asa pronunta BAnetenii pe a din e la sfersitul cuvintelor) si un sunet intermediar
intre a 5i a, care se aude foarte des In Bucovina. In orice caz
explicarea foneticA pe care o de G. pentru ca sh caracterizeze
aceste sunete nu este complete, ceci de sigur nerotunzirea buzelor si tensiunea mai mice a muschilor organului nostru vocal
probabil si alte elemente
au un rol hoteritor la articularea ler.
Deosebirile ce se fac In regiunile TArguliului intre diferitele feluri de a 5i a s'ant menite a elucide ceteva probleme etimologice. Astfel afrend (p. 32) pe add= cu na din u", G. crede

www.dacoromanica.ro

370

ch etimologia nu poate fi adancus, sustinutA de mine, ci aduncus,

sustinuth de Candrea-Densusianu ; tot un A din u" are mcindnc;
comparAndu-I cu forma vegliotA manonk, G. crede ca si in acest

cuvnt a se reduce la un a; am trebui sA plecam in acest caz

de la o forma *mandanco (cu n propagat); rAmAne insa de
explicat disparitia lui d, cad de o asimilare a grupului nd in
nn nu poate fi vorba, dat fiind ca la Istro-romAni avem forma
rotacizatA (mrnc), care presupune un n scurt. Acelasi A din
u" ap5 rand si in pordnci, se pare ca forma cu a s'a desvoltat
din porunci pe teren romnesc si deci nu avem a face cu patrunderea acestui cuvnt in limba romna in doua epoci diferite,
.cu pronuntarea diferitA slava a nazalei, precum presupuneh
Byhan in lucrarea sa din al V-lea Anuar al lui Weigand.

Cred insh cA G. merge prea departe, voind say explice

unele fenomene generale, ca metafonia lui e i o accentuat,

plecAnd de la nuante de pronuntari aflate pe frantura de teren

studiata. Auzind in chteva _sate pronuntarea ed, el crede (p. 41
s. u.) cA aceasta a fost pronuntarea generalA a diftongului
transcris de vechile noastre texte _pm 't (din e accentuat urmat de pozitia e) spre deosebire de ea, redat in grafia chirilica prin IA (din e accentuat in pozitia a, li). Acest ed despre
existenta cAruia e atAt de convins pentru vremile vechi, incht
nici nu mai intrebuinteaza asteriscul
s'a prefAcut mai thrziu
in ee, dnd rezultatele de azi e i f in diferite regiuni. Paralel
admite o desvoltare florem 7 *floere *floare > floare (p. 50).
In recensia altei lucrari, voiu aveh ocazia sA arat, tot in acest
volum din Dacoromania, ce cred despre metafonie; deductiile
lui G. sant_ departe de a ma fi convins.
In general cred a este riscat, din punct de vedere met
todic, a vol sA explici transformAri fonetice care se gasesc si in
alte regiuni, bazat pe niste constatari, care s'au facut numai
pentru regiunea studiath. Astfel pronuntarea e".urea,s se gaseste
adesea si in alte parti. Weigand o noteaza in Anuarele sale
III 218, VIII 263, IX t67 si o explicA ca rezultAnd din mentinerea buzelor rotunzite la s si pentru vocala urmAtoare si mai
citeaza exemplele ciurciuvea, ciurechiu, ciuricci, exemple care se
pot inmulti.
Fenomenul se gaseste si la Unguri si, probabil

www.dacoromanica.ro

371

si in alte limbi. Nu e deci nevoie sA admitem, ca G. (p 18),

cA ciurel (diminutivul lui ciur) a devenit cirel printeun fenomen
de asimilare vocalicA, iar apoi, prin apropiere de ciur, a fost
refAcut in ciurel, atrAgand si pe cireastY, care printr'un fel de
inversiune foneticA (Ciberentlusserung") a devenit clureas.
Forma freittni (in loc de frafrini) se gaseste de asemenea 51

aiurea si cred ca trebue explicatA, ca si formele scotind, etc.

din vechile noastre texte, ca un hiperurbanism" in regiunile
care prefac pe i in II dupa t etc.
Dacd G. ar fi cunoscut
formele dialectale si vechi strein (aceasta e privitit de multi ca
forma literarA) si striin, n'ar fi citat forma strin intre cazurile cu
hi contras in i (p. 13).
Forma cer,sal se explica mai lesne

dinteun mai vechiu ear,saf, cu trecerea regulatA a lui A in e

dupa palatale (cf. p. 17).
Din punct de vedere metodologic, este cu mult mai indicatA calea inversa : a explica fenomenele particulare, observate
intr'un subdialect, din tendintele generale ale limbei.
in 4 G. observa, in gratul oltean din jurul Targu-Jiului,
cA a initial are un accent secundar si este despartit de consonanta urmAtoare printr'o mica pauzA a rAsuflArii : ei-cd, ez-Wpt.

Neexistnd fenomenul acesta la celelalte vocale initiate,

G.

crede, claca-1 inteleg bine, cA pauza se explicA prin nehotarirea

momentana a vorbitorului de a intrebuinta forma cu a initial

sau fail de a

in

exemple sinonime ca : coperi-acoperi, colea-

acolea (cf. in alte pArti si mestecd-amestecd, lnzdie-aldmdie, Mutel&twirl, etc.).

Dacli observatia fAcutA de G. e justa

si nu avem nici
un motiv sa ne indoim de aceasta
atunci ne putem explica
de ce a initial neaccentuat n'a trecut in ei (precum a trecut

bunhoarA o neaccentuat in u 1 la inceputul cuvintelor): accentul

secundar a oprit aceastA trecere, precum a oprit-o i la a final

cand era articol feminin (din illa) sau Cand era element de intarire a pronumelor si adverbelor (din illac sau hac).

at despre pauza care se aude si astazi intre acest a

initial si consonanta urmAtoare, cred al G. are dreptate cand
o atribue momentului psihologic al sovAirii. Sovairea aceasta
pare a avea patru cauze: una morfologicAt alto foneticAl a treig

www.dacoromanica.ro

372

sintactica i cea din urmd neclarificatA incA. Cea morfologica

priveste formele duble ca acoper i coper, amestec i mestec etc.
din lat. *accooperio-cooperio, *ammixtico-*mixtico etc., care, dupd

ce prefixul a (ad) si-a pierdut calitatea de z mai modified intelesul cuvantului compus, au devenit sinonime. Cea foneticA o
avem in cazuri ca arom. arak'u, megl. ampirat in care a
s'a addogat inaintea unui r vibrat i inaintea nazalei urmatd
de consonantA (imperator>mperat), ca un fel de sprijin spre
usurarea pronuntArii, intocmai precum la noi s'a adAogat un h

(hrdpesc) sau un i (impdrat). Cea sintactia trebue sa dateze

din timpul and la noi se puted intrebuint articolul 1 in mod
proclitic, and deci se puted zice tot atdt de bine a mama sau
mama. In toate limbile romanice articolul proclitic a dat nastere
la impreundri si despArtiri greite (cf frant. ierre -lierre, oriot
-loriot, agriotte -griolte, la pendicite etc., rom. o midd > omidd,
megl. nlnel-un inel, etc.). Tot as trebue sA fi fost 1. la noi ;

unele cazuri de afereza a lui a initial se vor fi expliand prin

despartirea gresitA a articolului (ardnduned, ardie, andmaie etc.
fiind considerate ca afticulate s'au desprtit in a rdnduned, a
rdie, a ndmaie etc., de unde forma nearticulatA reinduned, rdie,
ndmaie etc.). i prepozitia a in unele locutiuni a fast de sigur
despartitA greit, astfel in atoamnd considerat ca a toamnd. In

sfdrsit cazul din urmA, aruia nu i k'a dat Inca o explicare sAtisfAatoare') nici in limba romanA si nici in limbile romanice,
uncle se intalneste de asemenea, e al pronumeIori adverbelor compuse cu eccu-, care 'apar and cu a initial, and fArd de el : acel-cel,
acolo-colo etc., apoi si. aest-est, alci-ici. Aceste cauze multiple si

concomitente au trebuit s produca simtul cd a initial e caclue", cA poate fi pronuntat sau nu la inceputul cuvntului, WA
ca intelesul sli se altereze si prin urmare momentul de nesiguranta relevat de G. devine explicabil. $i aici limba incearcA
insh sh aduch ordine, sl dea un rost acestui a caduc, desi filologii n'au ajuns s descopere incA regula" dupd care se dirijazd cazurile destul de numeroase de aferezA a lui a la noi
(miel, noatin, etc.), nici cazurile de a protetic" mai putin numAroase la Dacoromni (aldutd, aldmdie etc.), foarte rdspandite
1) Cf 1 studiul lui A. Procopoviel, publicat in acest volum.

www.dacoromanica.ro

373
ins& la Firomhni, nici, in sfarsit, cauzele care determinh amutirea
lui a initial neaccentuat atat de raspanditA la Istroromni dzse
= cash si acasA, aflu dar flan) i aproape generalizath la
11egleniti

(guricid = agurida, lurid = alunA etc.)-.

Instructive sant cazurile de fonetich sintacticA relevate de

G , cAci ele ne dau posibilitatea s5 surprindem la loi phontique
en marche" dupA expresia lui Gilliron. Astfel el constatA ch
pe and disparitia unui t In mot.' de beat se intalneste numai in
limba curenth, dar cA I reapare indath ce vorbitorul repeth
propozitia, in alte cazuri si adecA in grupul final -rid (clad,
prind, aprinzeind, facdnd i in toate gerundiile), d nu se mai
rosteste nici in vorbirea atent. Deci in regiunea studiath, pozitia sintacticA proconsonantich s'a generalizat atat de consecvent
incht putem vorbi de legea fonologicA" : in grupul nd final, d
amuteste. tim ch in alte regiuni
bun5 oarA la Istroromani
pronuntarea fArti d e generala numai la cuvantul can (= and),
in alte regiuni i-se alhturh si gdn (=gand), atrAgand dupA sine

chiar si pe gdn1 (=glindl, bunaoarA in imprejurimea Clujului),

desi aici nd e intervocalic. Exemplele citate de G. sri te gases'
sdmitos, primes' darn' ne arata calea pe care sufixul -esc a perdut pe c final (p. 97), un fenomen care se reghseste generalizat in dialectul meglenit si in unele comune la Istroromani.
Pentru prefacerea nazalei dentale n In nazalh labialh m
prin asimilare organicA fatA de o labiald urmtoare, se aduc
t xemple ca im pat, m-brate etc , cunoscute si. din alte cercetAri
dialectale .si din grafia unor scriitori vechi, ca Dosofteiu s. a.
CunoscutA e si. prefacerea lui m in n inainte de dentate. Remarcabil e ins5, in dialectul studiat de G., faptul Ca intainim, tocmai impotriva acestei reguli : de-on putea, ne-om duce, dupA o
regulA sintactich care pretinde forma on in propozitia incepAtoare si om in propozitia urmhtoare a unei perioade. De sigur
eh aceastA regula nouh s'a extras din cazuri in care in propozitia incepAtoare om era urmatA de un verb incepAtor cu dental& iar in propozitia urmatoare de un verb incepator cu labialA
Din intamplare s'a nimerit ca acest raport sA se repete inteo
sum de cazuri, incat in mintea vorbitorului, vecinic preocupat sa

grupeze materialui lingvistic in categorii gramaticale, s'a putut

www.dacoromanica.ro

374

nnte o regulA sintacticA noug, care da un rost gramatical deosebirilor ivite pe cale fonetica. Noua re gula gramatical& s'a generalizat, avancl ca urmare chiar contradictii fonetice" ca cea
relevatA de G. Avem deci un caz de sintaxA foneticA" in opozitie cu cazurile de foneticA sintactica" arAtate mai nainte.
Santem la inceputul unei epoci a revizuirii convingerilor
noastre asupra principiilor de limb& Nesiguranta inceputului se
resimte i in ludrarea lui G., atat de fertil de altfel in solutiuni, pe care incearcA s& le dea. in camera sa de lucru materialului strans pe teren. .11ulte din expliarile sale de amnunt
nu sant convingAtoare, tocmai din cauza cA intrebuinteaza un
aparat prea complicat i artificial, and o bogatie de solutii
din care nu avem s& al-egem deck pe cea mai probabila. E ca
in medicinA :

boalele cele mai greu de vindecat sant cele la

care poti aplicA tratamentele cele mai variate.

Partea cea mai insemnatA a studiului lui G. e dedicatA,
precum am spus, fonologiei SchimbArile fonetice sant urm'arite

cum nu se pute& altfel, date fiind multele eazuri de apofonie,

metafonie, metaplasme, etc. In declinarea 8 i conjugarea roma0. in a doua parte, rezervatA m o r f ol co gie I ReleneascA
vAm din aceast& parte cateva observatil interesante.
La plural se face deosebire intre coadele felei i cozile
animalelor (p. 80), de la golumb pluralul e golumbei ( 35), iar
de la naslure avem forma supletiv&" bumbi (p. 1(1).
Forma ziud nu se gAseVe deck in leg&tura cu prepozitii;
de ziud, 12 dud, de sigur din cauza regulei sintactice cA dup&
prepozitii (afar& de cu) trebue sa urmeze forma nearticulatA
a impresiei ca zi nu e destul de expresiv ca form&
nearticulata. Se pare deci cA forma ziud este refAcutA ulterior
i

din forma articulat& ziva, lntrand apoi in concurenta cu forma

zi" (p. 81), o observatie important& pentru istoria tipului slea
sleaudsleaua in limba romAnA.
Se constat& ( 35), la feminine, ten dinta de a inlocui genitivul i dativul in -ii prin -ei, chiar cAnd pluralul se termin& in
-1 i cand apartin declinArii in -e, deci boaleibolile, camel.
E aceeai tendint pe care o gAsim 1 in limba literar, cel
putin in cea a oficiilor de stat, cu forme hibride ca ,seful Orel,

www.dacoromanica.ro

375
i s'a comunicat genitivul
ccirtei (p. 83).
Se pastreaza insa -ii la genitiv (and, dupa anumite consonante,
-i se preface in i: morti 'mortii', i se gasesc i cazuri inverse,
precum e genitivul boaliN (p 83), al cdrui oa din tulpina e
motivat numai inainte de terminatia e i ei.
In Topeti populatia analfabeta pronunta io, iar cei ce tiu
carte ieu, ca la ora ( 36). G. crede ca la origine forma dintaiu se intrebuinta in pozitie neaccentuat6, deer: io via, dar:
cine vine? ieu (p. 84). Forma me-a,,i cumptird o aduce G. in lea.
tura cu trecerea lui ia in ea dupa labiale. Ea este insa raspandita i in alte regiuni, care dupa labiale pastreaza pe i neschimbat (fier, nu fer). Tot astfel i sil numard nu e un caz
de disimilare, ci, ca i ni se, vi se, analog dupa mi se (pare).
Fata de pluralul, iistea, cu st conservat, avem genetivuldativ singular 4teia (60a), cu t. G. ( 37) cauta sa explice
trecerea aceasta fonetica dupa legile constatate in dialectul pe
care-1 studiaza. Cum ins& fenomenul e raspandit i in alte re-

universitlitei. $i lui G.

giuni, unde aceste schimbari complicate nu se pot constata,

cauza schimbarii o vom explica mai bine prin accentul, care,
precum releva 1 G., in genetiv-dativ singular era pe terminatiunea -ei. Ca i cealalta forma veche, pastrata Inca in unele
regiuni : aclKeccu-illaei, avem sa plecam deci de la istaei>dsEel; formele stei, acelei sant mai noua, i refacute dupa plural.
In dialectul studiat de G. pronumele demonstrativ se a4aza
totdeauna dupa substantiv i are finalul -a.
La pronumele posesiv se constata ( 40) doua forme: una

accentuata i una conjuncta. Cat privqte pe cea accentuata,

cred Ca propozitia in loc de miele se gasete i . . . mete"
trebue intoarsa, caci mele e forma mai apropiata de etimologie
(lat. mea avea e inchis) i, de fapt, forma uzuala in romanete,
iar miele cea analoga, dupa masculinul miei (lat. meus avea e

deschis). Interesant e ceea ce se spune despre formele conjuncte miu, tu i su, cu genifivul-dativ feminin si (probabil I
mi, ti, ca in alte parti): tu i su sant raspandite pe intreg
teritoriul, pe cand miu e mai restrans ; la plural apar formele accentuate (deci: casa frate-tu, ins casa fratilor tell).
Aceste forme scurtate, nerelevate de gramaticele noastre

www.dacoromanica.ro

376

practice, sant vechi si, precum relevA G., rAspAndite Mai de

mult si in Italia si pastrate azi in Italia sudica. On fapt
ce meritA a fi retinut este sl intrebuintarea promiscue a lui
lu i lui: casa lu frate-miu in unele comune, c. lui frale-meu
in altelel).
In 46 avem observatii interesante despre substituirea
viitorului prin conditional si invers.
Din faptul Ca aflA forma stint, G. crede ( 48.) ca avem sA
plecAm de la o forma latinA *suniti (pentru sunt) i, cel putin'
pentru unele comune, nu admite influenta literara 4i ruCi etimologia sint. Pentru forma pcciu se dA o explicare ingenioasa :
Formele poles, potest au impiedecat trecerea lui polio in pot
conservandu-I subt forma aceasta p5nA mai tArziu, cand a devenit pot'o7poe impreunA cu quid>ke>Ye>fe>ee.

Sintaxa si lexicologia ocupA in studiul lui G. un

loc mai restrins, ceea ce se explica prin faptul cA pe un teritoriu atAt de mic deosebirile sintactice si lexicale sant inteade-

vAr mai putine si in orice caz mai putin batatoare la

ochi.
Totusi amt.' cateva observatii interesante, valabile in
parte si pentru limba romAneasca graitA in alte pArti, precum ;

intrebuintarea perfectului compus numai de la verbe durative ;

cele incoative au numai perfect simplu ( 47), subiectul se
acordA cu predicatul si dud ii urmeaza (d. ex. cu biciul se dau lovituri"), chiar cAnd acordul se face pe baza
subiectului logic, nu gramatical (d. ex. cAnd il vAzurA, li se
pA r ur A cA cade ceru' pe ei"). Consecutio temporum in exemple

ca : adurmi, de poti sa tai lemne pe el (prezintele dupa perfectul simplu), du; adurmise de puteai taiA lemne pe el
(imperfectul dupA mai-mult-ca-perfectul) ( 50).
Dintre particularitatile lexicografice relevate in 51, amin.

tim pe asin, despre care presupun ca e cuvant literar, introdus

prin scoli, precum indica si accentul ne la locul lui; diminutivul
ciurel, care a inlocuit pe-citir; fecioard, care se intrebuinteaza
numai pentru fete care se poartd curat imbrAcate" (fiind-ca
este atributul Maicii-Domnului); forma gdmfa, in loc de ingdnfa,
cunoscuta si din alte parti (v. Dictionarul Academiei, pe care
1) Cf. acum articolul mieu in Zettsclzrift f. rom. Phil. 1921, p. 76

www.dacoromanica.ro

U.

nri
G. il consultA numai pentru primele dotal litere ale alfabetului)
si pe ctipeirez in loc de sctipcira, pe mr-zare, cu asimilatie, in loc
de mazare, observarea cA lcuese se intrebuinteaza numai de
generatia veche, pe cand cei Jineri au pe literarul locuesc. Sensul de 'IumAnare' pe care-I mai are lumina, de sigur c nu se
datoreste influentei germanului Licht, care, dialectal, are amndou intelesurile ; dacA existA o influentA externA, mai de
grabA vom admite inilurirea slavA (cf. bulg. v.delo, cu amAndouA sensurile) InteresantA e observarea cu privire la forma
bead, care e femininul de la bid i de la beat. Omonimitatea
aceasta putnd sa producA echivocuri supArAtoare, beatei in
inteles de `vrednicA de compAtimit' se mentine numai in topica
o beat femee, unde nu poate fi indoial (cf. seirmana fatei =
fata vrednicA de milA, fata de o fatei sdrmand = o fat& lipsita
de mijloace), dar se zice o femee seirmand, cAci o femee beatii
sau femeea este beat are numai intelesul de 'ametita de bAuturi.
Sextil Puecartu.

lordan lorgu, Diftongarea lui e $i o accentuali in

pozipile ii, e. lai, Viata romneasca, 1920 [pe invelitoare, 1921].
Un vol. in 8, pp. 352. Pretul 28 Lei.
Chestiunea metafoniei lui e i o a preocupat pe aproape
toti cti s'au indeletn'cit cu fonologia romneascA. Conditiile in
care ea apare au fost recunoscute mai intdiu de Samuil Clain
in 1780 (cf. R. lonascu, Gramaticii Romfinti, p. 18), ele au fost
stabilite in linii mari de Mussafia in 1868, iar partea cea mai
mare din lucrarea cu care Tiktin si-a fcut intrarea in mod
ant de strAlucit in 1884 in filologia romanicA trateazA cu deosebire aceast chestiune. In anii dm urmA a revernt asupra ei
Ileyer-Ltibke (in Mitteilungen des rum. Instituts an der Universitcit Wien, p. 6-7) 5i a atins'o Gamillscheg in lucrarea despre care
vorbesc la alt loc al acestui volum din Dacoromania, apoi I. A.
Candrea iri Psaltirea schelant i 0. Densusianu in fasc. 1 al

tomultn ll din Histoire de la langue roumaine; aceste patru din

urmA lucrri rAmase necunoscute lui lordan, de sigur din
pricina greutAtilor de comunicatie aduse de rAzboiu.
1. abordeazA din nou chestiunea, cu talent, cu pricepere
5i sarguintA, intemeiat pe un material cu mult mai bogat, pe

www.dacoromanica.ro

3N
care il claseazti in multe categorii si subdiviziuni, izbutindA i
dea cateva explicAri noud de amAnunt si
ceea ce merit a fi
relevat in deosebi
discutand si chestiuni de ordin principiar.
DacA totusi nu izbuteste nici el sa dea explicAri convingAtoare
problemelor rAmase nelucidate de inaintasii sAi, cauza este
cd solutiunea n'o puted aduce nici materialul mai bogat, nici o
clasare mai minutioasA a lui, ci un punct nou de vedere, recunoasterea unui nex cauzal rdmas ascuns. Perspectivele noud
nu i le puted da ins metoda de investigatie neogramatic6, care-1

face sa creadA si azi cd transformarea sunetelor se intampld

prin aluneari", cArora le opune analogia".
Voiu cautd in cele urmAtoare sA arAt un nou punct de
vedere cu privire la metafonia lui e i o, care deosebindu-se
mult de al lui I., face inutilA analiza amanuntita a lucrArii sale.
Cauza care produce metafonia
si a celor mai multe
este, precum s'a recunoscut de "mult, accentul').
diftongAri
Condit iile sant un a (c`i) sau e in silaba urmAtoare. In cu.
vintele atone in frazA, e i o se pAstreazd (sau sufer alte
schimbArt): peste, nece (>nici), neste (niste), cdtrd (zcontra),
etc. La schimbAri ulterioare de accent adesea nu se mai produce metafonia : curcubtd (si la Aromani, din cuctIrbeta), prsdr

(zpresdr), dpdn (din depn), etc. In cazuri ca acla, arom.

acnzte, accentul era odinioara pe silaba final& care era un
adverb demonstrativ ; s'a pronuntat deci aceld, ca franc. celui-lci
(cf. Dacoromania p>182 n.) Din faptul ed nu avem aceala nu
putem deduce cA a urmAtor nu produce diftongare. in general
mi se pare otioasA discutia clacd numai ci sau si a se poate
considerd ca pricind a metafoniei. Cine ne poate spune dacA
pe vremea cand a Inceput diftongarea, a final neaccE ntuat se
pronunt a sau a (cum crede I. p. 36)? Metafonia o gasim !..
in formele nearticulate (gilleatti-soa(d)1 in cele articulate (gelleata
soa(a), iar cuvintele toponimice si personale in -a,_ nu pot servi
ca dovadd contra metafoniei, precum crede I., cad ele sant
1) Cazunle de e proton trecut tn ea, relevate de Weigand Die Dialekte der Bukovina und Bessarabiens, p 49 si Jaliresbericlit IX 185, d.
ex.. neavastg, leagd etc. se reduc la un fenomen nou $i mrginit asupra
unui teritoriu mic. Cf. si. observatia ce o face Iordan, p. 103, cu prime
la pronuntarea dialectala acela, cevd, era, In Moldova.

www.dacoromanica.ro

370

iormatii mai nouA, aproape toate de origine streina. CAt despre

cele in -ea, lipsa diftongului nu se explie& prin disimilarea lui
ea-ea in e-ea i a lui oa-ea in o-ea, ci prin originea acestui sufix
ntiscut din -i+a, precum am arAtat in Zur Rekonstruktion des
Urrumemischen p. 31.

Ceea ce e surprinz&tor pentru romanist, este faptul ca

metafonia lui e i o se intaMplA subt influenta vocalelor urmAtoare a 5i e, pe cand in alte limbi romanice, vocalele care produc schimbari in silaba accentuatA precedent& sant i 5i u. De
aceea Meyer-Lithke, consider&nd in cercetArile sale intregul Complex al limbilor romanice, emisese odinioar& (Romanische Gram-

malik I 83) parerea, c& lat. e s'a diftongat in ei, care s'a redus iar la e inaintea unui i sau u din silaba urmatoare, pe cAnd
celelalte vocale, indiferente 1. In alte limbi romanice, n'au impledecat evolutia mai departe a lui ei la ea. Teoria aceasta n'a
aflat adepti i a fost combAtut bun5oarA de E Herzog (Streitfragen p. 31), care aratA c6, dacA e s'ar fi diftongat in ei i ea,
independent de vocala silabei urmatoare, ar trebul s avem cea
din quid. De altfel Meyer-Liibke insu5i a revenit asupra p&rerii
sale de ochnioarA ; in studiul amintit (precum 51 in Einfahrung3

51) metafonia romAneascA e numarat& intre deosebirile caracteristice fatA de celelalte limbi romanice. Tot acolo se constate' cA o urmAtor nu are in limba romn& influent& asupra
vocalelor precedente, cA este deci indiferent" ca 1 u, pe cAnd
in celela'te limbi rornanice o i u se deosebesc in ceea ce privete influenta lor metafonizantA1).

Ceea ce-1 fAcuse pe Meyer-Lithke sh nu admit diftongarea inainte de a, e nu a fost insa numai comparatia cu alte
limbi romanice, ci 1 speculatiuni de ordin gonetic: dacA metafoniea lui e inaintea unui a urm6tor s'a putut intampla u5or, e
foarte problematic ca ea sA se fi putut produce 51 Inaintea unui
e urm&tor". Tot d n aceasta cauzA incearc& 51 Gamillscheg, precum am aratat la alt loc al Dacoromaniet (p. 370), sh' dea o explicare nouA chftongarii cu care ne ocup&m.
1) Cele spuse de lordan la pag. 17 despre Meyer-Lubke Irebue rectificate acum in sensul acesta.

www.dacoromanica.ro

580

Inteadevar, din punct de vedere fonetic, preiacerea lui e

i oa inaintea unui a urmittor o intelegem uor
i o in ea
ca produsul unei acomodhri organice, ca o potrivire prea timpurie a organelor de articulatie pentru pozitia urmAtoare. E.
Herzog (/. c.) citeaza 51-clin alte limbi cazuri de diftongare ana-

loga, in care noul diftong cuprinde in partea prima vocala originala, iar in partea a doua vocala din silaba urmatoare, d. ex.
in vechea-nordica berga > bearga, in anglo-saxon herot >
heorot, etc.

Dupa aceste exemple am ntepta ca irtaintea unui e urmhtor rezultatul diftongArii sA fie ee i oe, iar nu ea i oa. Greutatea aceasta n'a inteles-o lordan i deci explicarile sale fonetice sant tot atat de neindestulAtoare ca i ale Jui Tiktin, care
considerand pe a i e de offene Vokale"
un termen vag
crede cA ele au avut influenta identicA asupra vocalei precedente (Zettschrift f. rom. Phil. XI 59).
Influenta ,lui e din silaba urmtoare trebue sh fi fost alta
decat a lui a. Dach in cursul veacurilor a dat acela*i, rezultat

aceasta nu insemneaza c drumul pe care s'a desvoltat e i o

inaintea unui a a fost identic cu drumul pe care I-a urmat
inaintea unui e.
/wen indicii, dimpotrivA, care ne fac sA credem cA influenta unui e asupra vocalei accentuate dirr silaba precedentA
nu s'a restrns asupra lui e i o, ci a atins i alte vocale, produchnd diftongi ai chror prim element a fost vocala accentuatA,
iar al doilea element un e, care in cele rnai multe cazuri, a devenit 1. Numai ch aceastA evolutiune, veche I. ea, nu s'a generali-

zat asupra intregului teritoriu, iar in cursul timpului s'a pierdut

in parte, char i in regiunile unde dAinuise odinioara,:pAstrandu-se azi abia in cateva relicte".
.

Da -A admitem aceast metafonie, atunci ii aflA explicarea

forme curioase ca lave, minuine etc. pe care le intalnim atat

de des in textele noastre vechi. 0 lista a lor a fost data mai

intaiu de T. Raica in Rerista politica' ,si literard p."115, apoi de
Candrea in Pgaltirea Scheiand I, p. XXXVII i de 0._Densusianu
in Histoirt de la langue rournaine t. II p. 52-53 (ai), 53 (ai)

www.dacoromanica.ro

381

54 (ei), 72 (ui), unde se citeazd exemple 0 din alte texte cleat

din Psaltirile husite, astfel forma maire = mare i plur. maifi
inteo scrisoare moldoveneascA din a. 1593 (Doc. Hum. XI,
349 i 350) i forma buine in Evangheliarul de la Petersburg
(Cony. lit. XXV 36). S'ar mai puted addoga cazul lui maire in
Tetraevangheliarul lui Radu din MAniceti, Luca IV. 33 (ed.
Gaster pag. 93), cdruia la Coresi ii corespunde mare (Evangheharul din 1561 f. 123 v.), apoi n'are, scris naire, inteo poezie
dintr'o carte de pe Ia 1666 (forga, Studii i Documente XIII, 7).
AstAzi aceste forme nu se mai- pdstreaz5 in limbA, dac5
nti cumva s'au nAscut din ele, in pozitie aton in ft-a* acele
particule curioase din partile Criplui-repede i din Valea Bereteului : miutt, tilde., (mite, lite, Wide) relevate de Weigand
(Jahresber. IV 301 i VI 41), care stau al5turi de accentuatul
mare i tare. Numai pronuntarea di in aline, me-line, Aline este
caracteristicd azi pentru dialectul muntean. Ea a fost odinioard
cu mult mai rAspandit, pentru cd o gasim in Codicele Sturdzan,
in Palia de la Or4tie (cf. Densusianu, op. cit. 53), la scriitori
moldoveni ca Varlaam, etc. Despre vechimea ei ne vorbeVe
dialectul meglenit cu pzinni, ceini (din pdine, caine). 0 ram4it
a diftongului ai s'a pastrat Inca in forma disnine auzit de Weigand (Jahresber. VIII 273) in mai multe sate din Muntenia.
Pentru explicarea acestui cuvnt trebue sa plecAm de la un
tip latin-vulgar *alinus in loc de alnus, pAstrat 0 in sardul
alinu (cf. I. A. Candrea, Cony. lit. 39, 1119), care trebui sA
dea *dren i, cu asimilatie, *dnen. Din forma aceasta din urma,
s'a nAscut ainen, mai tArziu (cu trecerea lui e accentuat in i,
ca in carpen-carpin) ainin,i cu metaplasmA (cf. carpine) amine.
Formele .obicinuite aria i anin datoresc schimbarea accentului
influentei numeroaselor cuvinte terminate in -in (dup Candrea,
1. c. unei contaminAri a lui alinus cu yerninus). i megl. taiti ala-

turi de tali < blg. tate aratA aceea0 metafonie.

Dar 1 pentru diftongul ie produs din i accentuat, urmat
in silaba urn-idtoare de e, avem un exemplu, este Aprdem 7
Priere, apoi, cu metaplasma, Prier. Probabil cA 0 forma grier
deriv5 dintr'un mai vechiu griere (forma care se aude astAzi),
1

www.dacoromanica.ro

382

si cA in lat. gryllus (din grec. yp5X)og, Weide, Byrn, Wb. p. 354)

y avea valoarea unui i lung.

Tot astfel e i o urmati de e s'au diftongat in ee

oe.

De obiceiu douA vocale cu aceeasi calitate, urmandu-se nemijlocit, nu snt suferite, ci se ivete o disimilare calitativa a lor.
Prin disimilare s'a nscut din ee un eq., care s'a desvoltat mai
departe devenind ea. Ca urma de diftongul ee._ s'ar putea consider& grafii vechi ca creeade (Densusianu, op. cd. 63) *i pro-

nuntarea de astAzi ee in unele regiuni din Moldova (leemne

Jahresber. IX 165, meeri < meere 166, peeste 173-174) i
Basarabia (peeni, le,emni, pe,esti Weigand, Die Dialekte der Buko-

vina und Bessarabiens 31, 37, 43), desl e mai probabil cd avem
a face cu grafii gresite in textele vechi i cu desvoltAri mai
recente in dialectele citate. Cat pentru oe, desvoltarea lui in oa,
e cunoscuta 1 din alte limbi, d. ex. din limba francezA, unde oe

a dat oa i ua.
Dar diftongul ee a putut sa se contraga si in e si am
pute& crede Ca un cuvAnt ca verde, in unele regiuni, s'a desvoltat in veerde > vecrde 7 vearde, iar in altele a dat veerde 7
verde. Atunci rostirea verde, care se gaseste regional i la Aromani, ar fi dialectalA in timpuri strAvechi. impotriva acestei
supozitii vorbeste faptul cd sl in Muntenia sau la FArserotii din
Albania, unde azi se rosteste verde, avem forme ca ase sau
dzaie (nu sese, dze(e), care se reduc la o forma mai veche
,sease, dzeaie. Pe langa acest argument, relevat de Tiktin (cf.
si Weigand in Krit Jahresber.. raportul pe anii 1910-1911, vol.
I, pag. 123), se mai poate aduce si altul, tot atat de hotdritor :
:n regiunile care rostesc astazi verde, peste, infinitivele scurtate
ale verbelor de conj. II si imperativele scurtate ale verbelor de
conj. IV se termina in -ed, d. ex. veded, peized. Aceste se reduc
la forme mai vechi vedeare, peizea,sfe, care, pierzAnd pe -re sau
pe lie, pastreazd Inca diftongul ea, redus la e (vedere, pcizeste)
numai in formele pline. Vom admite deci cd formele verde,
peae, vedere, ptizeste etc. s'au desvoltat din vearde, peasie, vedeare, pazeaste, atestate in textele vechi.

Totusi lucrul nu e asa de simplu precum se pare ; de

aceea e bine sA stim exact care este raportul in spatiu si in
www.dacoromanica.ro

383

timp, ifitre rostirea vearde i verde. Pentru rostirea e la Aro:

mni, lordan (p. 167) citeaza, dupd Basmele aromdne ale lui
Papahagi, cAteva exemple din Bitolia, Gope, Molovite, Ohrida,

Ticura si Veles. Informatii mai precise pute& !Lift din scrierile

lui Weigand, Aromunen II, p, 347-348 i 357, unde aflian
cA rostirea ea inaintea unui e e caracteristica pentru Albania nordicA (Freroti), pe cand in regiunile nord-estice intAlnim ea i e; in Muscopole ea se pAstreazA inainte de st (nveastil'i), incolo se preface in e (dede), ceea ce explica grafiile lui
Boiagi (cf. 1 Jahresbericht II, 89),
dar mai ales din complinirile date in Jahresbericht XIII, p. 66-70, unde se citeaz& forme
ca bisericd, climee, vedi din Gope

i in Jahresbericht XVI, 207,

unde aflm Ca nu numai ea se preface in e, ci i oa se schimb

in e ; acesta I inainte de ti, ca in aproape intreg Ardealul.

Meglenitii au ea; numai in comuna Lugunta se pronunta

f:

(dupa o comunicare a lui T. Capidan).

Istroromnii au azi e pentru e urmat de a (a) sau e, dar

numai in elemente latine, iar din elementele slave numai in
imprumuturile stravechi, care aveau in paleoslavd %.: beseda
2711 (paleosl. besda), neveste 18149 (paleosl. nevsta), sopfle 2012
(paleol. soplk),vera 2711 (paleosl. vera), prune 4128 (paleosl. vrmAt)

i in cuvantul azer (paleosl. jezero). In toate celelalte cazuri, fie

cd avem a face cu un e ulterior in elemente latine (dende Z.

de inde, prende G pre inde, Iinrene Z inainte) sau cu cuvinte streine : capela

18144,

casete 4133, svete

19124,

teslie

16125

etc., e nu s'a mai diftongat. DacA Jordan ii culegeA materialul

istroromn din textele publicate de mine
la acestea se rapoart cifrele citate
sau de Weigand, se pute convinge

uor despre aceastA regulA, atat de consecventA, trial ea ne

poate servi drept criteriu pentru aflarea vechimei in limb& a
unui imprumut strein. Luandu-se insA dupa. losif Popovici, ale
cArui texte bajbae de greell de transcriere i de tipar
precum voiu ave& in cur&nd ocazia sl dovedesc
a dat de acel
haos de forme cu e i e din care, firete, n'a putut alege nici
o regulA.
Pentru DacoromAni, I. 1311 cla nicAiri un tablou al raspandirii
geografice a lui ea, eie, dei ar fi putut-o face uor utilizAnd Alla-

www.dacoromanica.ro

384

sal lingvislic al lui Weigand. Harta general5 (Ipbersichtskarte")

no 2 ne aratA inteadevAr, ca pronuntarea ea i C cuprinde tot
vestul teritoriului dacoroman, cu partea cea mai mare a Olteniei
si a Transilvaniei, apoi o parte insemnat a IVIoldovei, precum
$1 Basarabia aproape intreagA ; in vest si nord se rosteste incA
diftongul ea. Pronuntarea e e caracteristicA pentru Muntenia
cu Dobrogea, patrunzand in vest $1 in Oltenia (panA la PEI $i
in nord panA aproape de Caracal), in nord, in Ardeal (prin TaraOltului) $i in Moldova (aproape de Galati). Pronuntarea intermediarA e (cu nuante cAnd spre e cAnd spre e) o gAsim pe la
Negotin in Serbia, de la Craiova spre vest in Oltenia, in Muntenia
de la Oltul de sus spre Curtea-de-Arge$, Gdesti, Titu, Targovi$te,
Campulung si la nordest pe la Ramnicul-SArat, Foc$ani spre
Nmoloasa, in Ardeal intre Cohalm, si Sibiiu, in Basarabia de
sud pAnh aproape de Bolgrad, iar in Moldova pe o fA$ie de la
Ungheni, de-alungul Prutului, panA la revArsarea lui, cu HArlAul,
la$ii $i Husii, apoi alta fa$ie intre Bacau $i Adjud, de amandouA

laturile ale liniei ferate.

Dacd pentru studiul actual al limbei sAntem destul de line
informati, textele noastre vechi ne pun unele probleme foarte
grele cu privire la rostirea lui e accentuat inainte de e urmAtor,
pe care lordan a incercat sA le elucideze, fArA sa aducA mai
multa lumina decat predecesorii sai.
hitr'adevAr, dad luAm bunaoarA Carlea cu inveitaturci a lui Co-

resi, care reda mai bine limba acelor regiuni ce au astazi pronuntarea pe#e, vedem cA fat de nenumArate cazuri de ea, numai exceptional se gasesc scrieri ca inmalle#e 359120 (fata de inmultea,ste
62131 etc.), grdesle 170134 29417 473135 (fatd de grdwie 22/22 etc.),
mcIrlurise#e 7512 (fata de marlunsea,ste 2/14), smise*-le 30/8 (fata
de spliseale 72/30), me,sler,sugesle 323/28, legea 304/11 (fata de leage pasim), pierde 72177 358/22, 431/11 merdere 378/6 402/13 416/7 pi.

erderei 386/30 (fatA de piiarde passim), mierea 241/9 (fatA de miiarea 3/28 etc ), ezerului 475/4 329/3 (fata de iazeruld 335/7 etc.) ; ceva

mai dese sant scrierile cu e la Radu din MAnicesti, care are

hrdne,sle,iube5le, itive,sle etc., unde Coresi soda ltrlinea5le 215/9, iuhea,sle 368/18, inveage 215/16. Ca semnul .h, pe care il intrebuintea-

zA Coresi mai totdeauna pentru acest sunet, avea la el intr'a-

www.dacoromanica.ro

385

devr valoarea diftongului ea, se vede 16murit din exemple ca

vedl, dlu = de au, earth, = catte+ a, in care i azi se pronuntd

in Muntenia si Brasov ea. Teoria lui Tiktin, ca prin t vechii
nostri scriitori voiau sA exprime pe c, nu se poate admite pentru
Coresi.
DimpotrivA, traducerea Psalmilor

care dup toate probabilitAtile s'a facut in regiunile nordice ale teritoriului dacorocare deasemenea apartin partilor norman
si copiile ler
dice
au foarte multe exemple de scrieri ca peste, CU I, cf.
Candrea, op. cit. XXV. si XLVIII si Densusianu, op. cit. 59--60,

unde se citeazA o multime de exemple din alte texte, intre ele

si din Palia de la Ordstie (cu forme ca acele, aceste,dede, fete).
livem deci chiar un text din Banat, unde diftongul ea se pastreazA panA azi nealterat, care scrie in unele cazuri e in loc
de ea. (Exemple si la Tiktin Studien p. b6, Lambior, Romania
X 136).

Daca la Coresi se poate presupune cA formele cu ea

loc de e se. datoresc unei traditii litetare sau a trecerea

in
lui

ea in e incepuse in dialectul sAu (muntean-brasovean) tocmai pe

la sfArsitul veacului al X vl si deci neconsecventa transcrierii
ar reoglindi sovairea in rostire, nu tot asa stain cu celelalte

texte. De oare-ce formele cu e se gAsesc tocmai la scriitorii si

copistii mai putin culti, ele par a reda pronuntarea dialectal;
dar aceasta pronuntare e Inca si astAzi f sau chiar ea!
WA dar o problem& din cele mai incurcate. Pe de o parte,
forme ca vedeci, sase, chiar in regiunile care azi pronunta pe,ste,
dovedese ca stadiul ea trebue admis pentru vremurile vechi si
in aceste regiuni; pe de altA parte avem ins& forme vechi ca
peste in regiunile in care azi se rosteste pea*. sau ',este; chestiunea se complica dacA mai adaogam a forma vede se gaseste
dialectal si la AromAni, care de altfel au rostirea veade. A reduce totul la traditiuni ortografice, precum face Densusianu
(op. cit. 6i) in contrazicere cu sine insui1) si precum admite,
1) Inteadevar, nu vedem cum s'ar fi putut stabili fnainte de sec. XVI

o tr a ditie ortografica, dad, precum presupune Densusianu (op. cit.

p 1) cele mai vechi monumente de limba romSneasd nu snt mai vechi
de sec. XVI" si d inainte de aceasta epod se Intrebuinta limba vorbita

In scris, pentru a scrie note fugitive si socoteli", far cand

exceptional
se scriau si alte lucruri, ca luramAntul lui $tefan cel Mare din 1485, astfel
de Inceran rmaneau izolate".

www.dacoromanica.ro

386

dupa el, si Candrea (op. cit. p. CXXIII s. u)'), nu merge si nu

explica, in tot cazul, de ce in regiunile cu e pastrat Ona azi inMinim scrierile cu e, care nu pot fi de sigur nici intamplatoare,
nici gresite. '(
Pentru ca sa putem sd aducem o lumina in chestiunea
aceasta incurcata, trebue sA ne lepAdAm de prejudecatile si conceptiile aprioristice ale scoalei neogramaticale, care priveste

evolutiunile fonologice ca un fel de molimA ce se rIspandeste

farA ca noi sA avem constiinta de ea, sau ca niste avalanse
care cuprind dinteodat toate cuvintele construite la fel. Cercetarile mai nouA ne aratA dimpotrivA Ca fiecare cuvnt isi are
istoria lui, ca suprafetele fonetice ale cuvintelor construite la
fel nu se acoper, cA omul nu este numai un mediu inconstient
care transrnite si propagA, ca pe niste bacili, schimbArile fonetice, ci cA ceea ce noi numim o lege fonologicA este adesea
rezultatul tendintei de categorizare" a materialului brut de lim-

b& al puterii de sintezd a mintii noastre, care stabileste necontenit raporturi notrA si sera gramaticale" notrA. SchimHri
fonetice se nasc in tot momentul si in toate partile. Unele din
ele se raspAndesc in cercuri- tot mai largi, cuprinzand incetul

pe cele mai multe sau chiar pe toate cuvintele construite la

fel. Cate lupte insA, Cate invingeri partiale nu au precedat unei
astfel de generalizari! Daca nu ne multurnim sa urmarim numai raspandirea geograficA a unui fenomen de limba si intinderea lui in timp, ci facem si taietura transversal& ca sa putern proiecta suprafetile geografice in vremile trecute, daca cercetam deci si str a t igr af i a unei inovatiuni lingvistice, atunci
ne vom convinge ca subt stratul unitar de atazi existA o multime de straturi cu alte intinderi dee-At cele de acum.
FAcand aceasta taieturA transversala in diferitele regiuni dacoromnesti, pentru ca sa urmArim in timp si spatiu
lupta intre rostirea pea#e i pe#e, vorn cApata chipuri diferite.
in Muntenia, unde azi rostirea pe,ste este o trasAtura caracte1) Candrea admite pArerea lui Densusianu ca doveditA si argumenteaza: deoarece In cophle Psaltirh gAsim scrieri cu ea In loc de g si e, care
nu se pot expha decAt printeo traditiune ortograficA, urmeazA cA originalele
trebue sA fie mai vechi deck copiile cu cel pupn cAteva generath, timput
necesar ca ea sA se fi prefAcut In ,e 0 e in rostire 1

www.dacoromanica.ro

387

ristich a dialectului, vela-A cd subt stratul de azi avem un strat

in care predomina inch' rostii ea peasle, in lupta cu_formele mai
nouA peste; subt acest strat intalnim stratul omogen peaste, din
care ne-au rAmas panh asthzi relicte ca sase (din sease), veded
(din vedeaie), pazed (din pAzeaste).
In Banat avem asthzi
stratul aproape omogen peaste. Exceptie fac cuvintele verde i
merge, pronuntate cu e (Weigand, Jahresbericlzt III 217), care
insA i ele, intr'o regiune micA, prin jurul Caransebesului, se
pronunta vearde, mearge. Pronuntarea verde, merge poate fi in
Banat nouA, aceste cuvinte fiind oarecum intaii crainici care duc
si in coltul sudvestic al teritoriului dacoromAn rostirea care in
Muntenia _este generalizatA, sau ele pot fi rAmhsitele unei rostiri
strAvechi, precum crede Weigand, care asazh aceste cuvinte pe

aceeasi treapth cu mierla i crede cd e nu s'a diftongat din

pricina lui r+cons. urmhtor. DacA facem si in Banat tAietura
transversald, vedem cA subt stratul de azi, aflam in sec. XVI,

tin strat cu mai multe cazuri de e in loc de ea: acele, aceste,

dede, fete in Palia de la Orstie. in cuvintele acestea, e neputAnd

fi

urmasul direct al latinescului

e,

vom

admite ch

si in Banat s'a dat un timp lupta intre ea i e, din care ea

Si mai evident e acest lucru in regiunile
a iesit biruitor.
nordice, unde formele cu e sAnt atestate in numAr mare in
textele vechi, desi azi rostirea e ea sau e.
In regiunea aceasta nordicA putem surpinde chiar un amA-

nunt din lupta care se dAdea intre formele cu ea () i CU e.

Dach privim lista de exemple vechi cu e in loc de ea, vedem
CA numai celeri (eeiere), degete, dedera, fecera

sagetele san t

proparoxitoane, iar dintre acestea cele din urnid au alAturi forme paroxitoane (dede, fece, sagete, poate i deget, intru cAt u
final poate nu se mai rostea silabic) si este probabil cA si cetera
la plural se pronunta cu i optit, deci era bisilab. Se pare deci
cA proparoxitoanele au fost cele dintAi care au primit, In regiunile nordice, pronuntarea cu T. Atunci ne explicam de ce, dintre
imprumuturde slave, tocmai proparoxitoanele nu au diftong.
(cleveld, pestera, stepena): acestea, intrand in limbA dupa ce e
devenise e in proparoxitoane, nu au mai putut fi atinse de
aceastA transformare fonetica,

www.dacoromanica.ro

,388

UrmeazA din aceasta expunere ca, pe and in Muntenia

forma mai noua peste a, invins pretutindeni forma mai veche
peaste, in Banat si in regiunile nordice, forma mai nou peste
a fost invins& de forma mai veche peaste. In aceste regiuni
avem dar un caz de regresiun e, precum numeste MeyerLake Einftihrung3 71 astfel de reveniri la o formd mai veche,
citand acolo cdteva exemple din alte limbi, sau o met a-

morf oz5 a legilor fonologice, precum le numea Inca

in 1886 0. Jespersen (Phonetische Grundfragen 168). Un astfel

de caz de regresiune este la noi derotacizarea lui n intervocalic :

r in loc de n, odinioara rAspAndit pe un teren destul de mare,

e redus azi la cele cateva sate din Muntli-apuseni, care rostesc
bire, pare etc. in loc de bine, pane, efc. Precum am at-Rat in
Zur Rekonstruktion des Urrumnischen p. 41, pronuntarea bire

nu a putut sd

fie general& la Dacoromni, caci

atunci nu

ne-am putea explic cum de la a fost inlocuinta prin fOrma

mai veche bine. Trebue, dimpotriva, s admitem ca numai o
parte a teritoriului dacoromn
de sigur nordul si in parte
avea.
rostirea
bire,
pe
cnd
cealalta parte
sudul
vestul
'Astra pronuntarea bine. Dup ce rotacismul era de mult incheiat, forme ca bine, auzite de Romnii de nord in gura connationalilor lor de la sud, faceau impresia de forme noua si deci ele

s'au putut rispandi cu puterea de expansiune a formelor tinere.

Tot ca un caz de regresiune am considerat formele pane,
cane in regiunile in care odinioara se rostea ',dine, thine, i tot
astfel se explic usor forme ca mene, cuvente etc., atat de frecvente in textele vechi si care au dat nastere la fel de fel de
discutiuni. De oare-ce nici lordan n'a izbutit sa le dea o explicare satisfctoare, precum nu snt convingatoare nici explicarile date in timPul din urma, de I. Candrea (Psalt, scheiand I,
p. 132 s. u.) si 0. Densusianu (Hist. d. 1. langue roum. H,p. 65
s. u.), va trebui sa ne oprim ceva mai mult la chestiunea aceasta.
Trecerea lui e in i in pozitie nazal') e de sigur una dintre
1) zPozitia nazala", care preface pe a, e, o In a, i, a o formeazA un
simplu sau combinat
si un m urmat imediat de ploziva. Grupele
nn, nm, rnm fi mn n u formeaza pozitie na7a1A. Acestea-s lucruri cunoscute
de mult si mA mir cum lordan le ignord PAstrarea lui n nerotacizat cand
n

era dublu (an, cunosc, pawl etc.) apol pluralul ai din aunt (fatA de bunt

www.dacoromanica.ro

389

cele mai vechi evo:utiuni fonetice in limba noastra i este, far

indoiala, mai veche deck cl,ftongarea cu care ne ocupam. Pitrerea lui Tiktin, a e in pozitie nazala s'a pastrat panel prin
sec. XVII, a fost combatuta ( u argumente convingatoare de
Byhan i acum in urma de lordan i de Densusianu (op. cit.
67-68). Cel mai puternic argument, dat de Byhan, este urmatorul : forme ca mene etc., daca ar fi vechi, ar fi trebuit sa devina in clialectul istroroman *mere (sau, cu metafonie mere),
caci e inaintea unui r nu se preface in i Faptul insa ca Istro-

romanii au mire etc, dovedqte ea e se prefacuse in i inainte

de rotacizarea lui n intervocalic. $tim insa ca rotacismul e un
fenomen cu mult mai vechiu deck inceputul textelor noastre
vechi ; trecerea lui e in i in pozitie nazala trebue deci sa fie
I mai veche. Nu putem considera insa ca Byhan i Weigand
formele mene, cuvente etc. ca simple grafli stangace pentru a
recla un i deschis. V. Starkey a aratat aceasta in articolul publicat in acest volum din Dacoromania, observand in acela&
timp ca aceste forme apartin mai ales regiunilor rotacizante.

Atunci cum se explica ele? Explicarea cea mai logica este,

c formele acestea s'au desvoltat mai pe urma din mine, cuvinte. Precum modernul lege till continua direct pe latmescul
legem, ci a ajuns sa aiba vocala latina dupa ce trecuse prin
alte stadii, tot astfel mene a trecut prin stadiul mine inainte de
a primi iar pe e al latinescului me. insusi faptul (a ruci o singura data nu intalnim forma *meane dovedqte a mene trebue
sa aiba in silaba prima un e recent, in tot cazul mai nou decat metafonia lui e accentuat inainte de e urmator in cuvinte
latine0. Cauza care a prefacut pe mine in mene este influenta
din boni) dovedesc ca de fapt nn era pronuntat si la Romani odinioara altiel cleat n, un lucru contestat pe nedrept de I in nota de la pag. 19, unde
se sustine ca. an
pronuntat multe veacuri anu
ar fi fost monomial)!
cu n pastrat la Istroromani !
presupune un *genna,
Cuvantul geand
modelat dupa pinna, precum a aratat Weigand si precum am dovedit si eu
(Zeitschrift f. rom Phil. XXVIII 682) cu analogii din alte dialecte si limbi
romanice. Parerea lui Pascu, ca s'ar fi rostit vreodata la singular ''gind i
*ping, jar la plural gene i pene, nu poate fi luata in serios si ma inir de
lordan ca. o primit-o (p. 181). Cat despre tratamentul deosebit al Iin en
latin in paroxitoane (tine, yine) i in proparoxitoane (linen, vineri), el a
fost explicat de Byhan, lar in urma dovedit ca foarte vechiu de Meyer-Lubke
(Mittellungen, p. 6), unde se citeaza tratamentul paralel Italian (tiene, vlene,
dar tenero, venerdi).
.

www.dacoromanica.ro

390

asimilatoare a lui e din silaba urmAtoare. inteadevair, precum

a arAtat lordan i Densusianu (op. cit. 65) acest en in loc de

in nu apare cleat cand era urmat de e. Am avut deci mai

intaiu mine, cuvinte in epoca strAromanA ; apoi, mult mai tarziu,

in regiunea de nord a teritoriului dacoromn, s'au nascut dialectal formele asimilate mene, cuvente, care se reflecteazA in textele noastre vechi, WA s6 fi ajuns ins sa cuprindA toate cuvintele construite la fel. Cu timpul a urmat regresiunea, si formete mine, cuvinte au pAtruns din nou de la sud sl in aceste
regiuni nordice.

Rezultatele la care am ajuns se pot deci rezuma in urmatoarele puncte :

a) Diftongarea lui e i o accentuati inainte de a (a) din

silaba urmAtoare nu s'a intamplat in acelasi fel ca diftongarea

lui e i o accentuati inainte de e;
.

b) un e urmAtor a produs diftongarea celor mai multe

vocale accentuate ; diftongul ce a rezultat continea in partea
prima vocala originalb, iar in partea a doua un e. Din ae, de,
ue au rezultat mai apoi diftongii ai (taire), di (caine), ui (minuine) ; ie s'a mentinut (Prier); din oe a rezultat oa (soare),
ee s'a schimbat in ef si apoi in ea;
c) pentru cronologia acestor diftongAri nu avem date absolute si nu stim nici dacA ea a fost contemporana sau nu cu
diftongarea lui e i o inaintea unui a (a) urmAtor. Totusi- se
poate stabili cronologia relativa, din care rezulta CA :
a) diftongarea inainte de e este, bineinteles, mai nouA de-

cat diftongarea, in parte preroman, a lui 6 latin in ie, cad si

e din diftongul te ia parte la ea, ex. v.-rom. piarde, arom*
k'arde etc.

0 este mai noua decal prefacerea lui e, o i a in i, u i

a in pozitie nazal, cad avem ; pline, pune, iar forme ca mene
i thine presupun un stadiu anterior mine, cane;
d) extensiunea in spatiu nu pare a fi fost aceeasi pentru
toti diftongii produsi de un e urmAtor. Generalizat asupra intregului teritoriu roman apare numai ea i oa din e i o urmat
de e. Diftongul di din a urmat de e, e comun diatectului me-

www.dacoromanica.ro

391

subdialectului muntean, dar era odinioara rAspandit si

in Transilvania $i Moldova. Diftongul at, din a urmat de e, apare
mai des in dialectul copi$tilor Psaltirei husite ; urme de el aflam
in vechime insA $1 in Moldova, prin Transilvania, iar azi in
Muntenia (ainine) i probabil $1 in Bihor (iittre). Diftongul ui,
din u urmat de e, se gase$te iar$1 la copi$tii Psaltirii husite
$i la traducAtorul Evangheliei pastrote la Petersburg. Diftongul
ie se mai pastreazA in Prier (din Priere) i poate in grier.
e) Cat despre reducerea diftongului ea in e inaintea unui
e urmAtor, ea este mai veche deck intAiele noastre texte sense
$i nu este exclus ca intAiele ei inceputuri sa dateze dinaintea
despArtirii dialectelor, eaci o gasim regional la DacoromAni $i
la Aromani. In tot cazul prin sec. XVI $i XVII era 'mai rAspandit deck azi, cnd apare generalizatA in Muntenia, pe cAnd
prin vestul 5i nordul teritoriului dacoroman formele cu ea (e) au
inlocuit, prin regresiune, pe cele cu e.
t) Tot prin regresiune se explicA generalizarea formelor
ca mine, cuvinle, in regiunile care in veacurile trecute cunoglenit

scuserd asimilarea lui i (urmat de n) in e inaintea unui e

silaba urmatoare (mene, cuvente) .
RAmane sA mai adAogam cAteva (uvinte despre

din

che-

stiune careia, cu tot dreptul, I. i-a dat o.deosebita atentie : and

se poate considera de incheiata trecerea fonetica a lui e i o
in ea 5i oa? incheiata deplin am vazut ca ea apare numai in
dialectul istrorom. In celelalte dialecte, modelul formelor flexionare face ca ea sa nu fie incheiatd cu desavar$ire. Schimbul
regulat al vocalei accentuate in flexiunea cuvintelor vechi ca
pleac, inel dial. ineale, dorm-doarme
doarmli, otn
plec
oameoameni etc. a servit de model $i cuvintelor intrate in limba
dupA ce legea fonologicA a metafoniei se incheiase, inck ii
gAgim repetAndu-se chiar $1 in neologisme ca aprob

aproabet

aproabe etc. Limba agonisind prin metafonie un nou mijloc de a

deosebi, in mod formal, nu numai prin dezinentA, ci chiar prin vocala accentuatk a tulpinei, diferitele forme flexionare, a fAcut

uz de el in mare masura, trecAnd chiar une-ori peste limita.

Astfel am auzit
$i cred cA aceast forma nu sima strein"
celor mai multi Romanichiar un pluraF ca ceasoarntce in loc

www.dacoromanica.ro

392

de ceasornice, dei in acest cuvnt, intre o si dezinenta pluralului e mai e o silabb, cu vocala i. La baza acestui hiperzel
de a distifige pluralul de -singular sta." acelai prin ipiu pe care
l-am relevat cu exemple in Cony. lit. 39, p. 63 i care a creat
plurale ca pieptini (in Sacele, 1ng5 Brasov), frasini (V. Varcol,
Craiul din V dlcea), arom. K'ettri pietre", iezisori, plur de la iedior", etc.
Precum a observat lordan foarte bine, dintre neologisme,
mai ales acelea au primit metafonia, care gaseau forme inrudite
intre cuvintele vechi ale limbei, d. e. neologismul percep-perceapd, proced-proceadd s'au modelat mai usor dupA pricep-priceapa, purced-purceadd, cu care formeazA dublete in limba noastr5,
decat altele. Inteadev6r, intrarea neologismelor in limb o putem
asemAnA cu sosirea unui tren in garA. Unele din neologisme
intocmai ca pasagerii ce coboarA din tren r6mdn singure
pe peronul gArii, cautndTh zadar vreun cunoscut de care s se
i neaflndu-1, pleac adesea mai departe, fr5
rioatA alipi

sh se mai opreasca in limbs dect o chpa ;

altele iar, abit
au! coborit din tren i asupra lor se reped rudele, luandu-le de
mna si silindu-le sa descindA la ele : soarta acestora este
pecetluita pe veci i influenta acestor rude se exercit5 necontenit
asupra lor. Dar precum se intdmpl cu .calatOrii, adesea Tudele
indicate ca s-i intimpine, lipsesc de la garA i atunci nou venitul intra in ora singur Astfel vedem 0' de la adjectivele noud :
cayaleresc, englezesc, frantuzesc, latinesc femininul e cayalereascd,
englezeascli frantuzeascd, latmeascd, eu acelai sufix ca in derivatele vechi ale limbei, dar de la grolesc, femininul e grolescd,
de la pitoresc femininul obicinuit e pitorescd, dei Vlahuta ii intituba cartea sa Romania pitoreascd etc. (lordan, p. 103). Constiinta
cA avem a face cu neologisme, impiedec5, la crturari, adaptarea lor la vorbele vechi ; poporul, dimpotrivd, d neologismelor
care pentru el snt simple imprumuturi din limba altei clase
cu mult mai usor o forma' corespunzAtoare romneascit :
sociale
exemplul lui amoreazd, citat de lordan, ne-o dovedete. Tot ca
aceste neologisme trebue considerate multe dinrre cuvintele de
origine slav, intrate in limb prm traducerea c5rtilor sfinte si
prin slujba bisericeasc5.

www.dacoromanica.ro

30'3

Mull mai greu este de a constata, de ce imprumuturile

directe din alte limbi, care nu au schimbul e-o i ea-oa in diferite
forme flexionare, apar and adaptate spiritului limbii, cand refractare. Cauzele sant multiple ; in privinta aceasta aproape
fiecare cuvant isi 'are istoria lui, pe care cu greu o mai putem
reconstrui astzi. Vechimea imprumutului e de sigur una dintre
cauzele esentiale. Cuvintele intrate in limbd inainte de ce metafonia sd fi inceput, iau in mod firesc parte, impreund cu elementele latine, la transformare. Caiitatea vocalei in limba din
care cuvantul a fost Imprumutat de asemenea a tras in cumWind. Cuvintele slave cu (rostit e sau chiar ea in unele dialecte bulgare) au fost mai uor asimilate vechilor cuvinte cu ea
sau e., decat cele cu k, care se rosteau probabil cu e sau chiar
cu i,. Poate i sunetele incunjuratoare sd fi promovat sau sA fi
oprit rostirea ea. lordan da o lista mare de cuvinte fail metafonie, care au 'ca element comun un grup de consonante urmAtor, neobicinuit in elementele latine, iar Weigand (Jahresber. ill
217) crede cA r+cons. urmAtor a impiedecat diftongarea lui e
pretutindeni in mierld i, In Banat, in cuvintele verde i merge.
Despre diferinta in proparoxitoane si in paroxitoane, relevatd
i de Tiktin, am vorbit mai sus. Aceste imprejurAri: vechime,
calitate, sunete incunjurAtoare si accent, nu ajung insd sit explice toate cazurile refractare, tocmai fiind-cA granita in timp
a acestei evolutiuni fonetice a rAmas mult vreme
i este
Inca din cauza cazurilor flexionare in parte si azi
deschisd.
Astfel, cuvinte ca cucurbeid i soul, ajunse in pozitia metafoniei
prin schimbarea accentului (cuctIrbetd > cucurbtd) sau prin
metaplasma (soru > sorb) din vremuri strdvechi cAci le gdsim 1 la Aromani, intocmai ca la Dacoromani
au pAstrat

totui pe e i o nealterati. Un cuvant ca me#er pe care I-am

primit, dupa that& probabilitatea, de la Ungurii, care-I pronunta
apare consecvent in textele vechi Cu f, flu Cu li.

ilieVey,

Cuvintele rostite azi pedeapsd, mireazmd, coroand au in textele vechi

forma nediftongatA pedepsd, mirezmd, corona'. Acestea mai ales

dovedesc cA tendinta de generalizare a metafoniei stapanete

Inca 1 azi la Dacoromani. Chiar cuvantul mierld (mirld), care
din toate elementele latine, In toate dialectele, e singurul fArA

www.dacoromanica.ro

394

metafonie si despre care lordan crede, probabil cu drept cuvant1),

ca s'a pronuntat un timp mai indelungat *mieruld, I-am auzit

rostit in Tereblecea, in Bucovina, harld. Exemplele acestea arat&
cA tendinta de generalizare a unei evolutiuni fonetice
cat
timp analogia formelor flexionare existA
nu inceteaz. Intre cei
ce vorbesc o limb& existA in toate timpurile oameni cu simtul

limbei mai desvoltat, aded indivizi care au o notiune mai clara

despre raporturile dintre diferitele elemente ale vorbirei. Aceste
raporturi, in fonologie, sant cele pe care noi, filologii, le arAtarn
in legile fonologice. Dependenta unui ea sau oa de a urmator,
precum apare din sute de exemple flexionare ale limbei, fiind
recunoscutd, a putut produce in timpuri mai recente pe pedeapsii, mireavnei, coroand, izarld, mai intalu in graiul unor indi
vizi cu simtul limbei mai desvoltat, fiind apoi imitate de altii.
Partea aceasta, care urmdreste generalizarea metafoniei
asupra cuvintelor mai nou& din limbA, e de sigur cea mai interesant in lucrarea lui Jordan si denot cA autorul are intelegere pentru probleme lingvistice. Ea nu poate fi insA rezolvitA
decat facand istoria acestor cuvinte si cAutand firele de inru-

dire pe care si le-au creat din momentul and au pAtruns in

limba noastrA. Felul pur formal al neogramaticilor, care deosebeste intre cuvintele vechi, atinse de alunecarea" sunetelor,
si cuvintele nouA, modificate prin analogie", este arbitrar, precum trebue sA recunoasc6 insusi lordan, care nu e in stare sA
precizeze, care dintre cuvintele neromane au p&truns in limba
noastr& inainte de metafonie si care dupa inceperea ,ei. Dar
chiar intre elementele vechi ale limbei, de sigur c& la inceput
nu toate au fost molipsite" de-odat de bacilul" metafoniei, ci
inovatiunea aceasta a inceput mai intdiu la c&teva si numai apoi
s'a rAspandit la altele
tot prin analogie. Analogia" nu stA
1) Explicarea aceasta e de preferit celei date de Candrea-Densusianu
in Dicflonarul lor etimologic Nr. 1104, care cred Ca forma regulat *miarti

a fost inlocuita cu mead subt influenta formelor diminutivale des intre-

buintate mierluf, mierlifd etc., precum i a masculinului mterloiu. Aceasta

explicare pur formala, pe care autoril Dictionarului elimologic o intrebuinfeaza ata de des (d. ex la frasin in loc de frapsin. din cauza lui frtisinet),
nu-i convingatoare, precum observa cu drept cuvnt lordan. Plistrarea Jul
merula trisilab n'are nimic surprinfator, jar mentinerea lui / netrecut la
r printr'un tel de disimilare prohibitive, din cauza altui r, o regasim sl.

,fn arorn. caloart z calorem.

www.dacoromanica.ro

395

in opozitie cu transformarea fonetica, ci ea este promotoarea

Mai mult deck atAt. Cred cA voiu aveA in curAnd ocazia
sit arAt cA analogia poate produce chiar o lege fonologich.
ei.

Inainte de a terminA, fie-mi ingAduit sA mA ocup 51 cu o

alta chestiune din fonologia romAneasca, atinsA in treacAt de
I., care ins& meritA a fi discutatA, fiind-cA mi se pare cA
nu e lAmuritA in deajuns.
Vorbind despre fereastra, I. crede (p. 45) cA lat. fenestra

ar fi trebuit sA dea la noi l'fieastrei, ad n + 6 se moaie 5i

apoi cade" ; de aceea el presupune un tip latin vulgar "fenestra, cu e lung, de51 spaniolul finiestra, hiniestra probeazA un e

scurt. libaterect limbii romne5ti de la regula celorlalte limbi

romanice se datore5te deosebirilor dialectale din sAnul limbii lati-

ne5ti populare ins65i". Acela5i scrupul il are (p. 50) la neco >
innec crezAnd cd mentinerea lui n se explicA in acest cuvAnt
prin formele accentuate pe terminatiune, 5i (p. 60) la fdnidnea <
"fontanella, unde mentinerea lui n se explicA prin influenta primitivului fantrind. Aceea5i pArere o gasim exprimatA la Candrea-

Densusianu in Dictionarul lor etimologic, care presupun pentru

limba latina vulgar& o forma asimilata *ferestra, cAci clasicuI

fenestra ar fi devenit normal feniestra 7 feiastrd". Ind in Le

consonant/sine p. 56 Candrea presupuneA, evident din acelea5i
motive, o forma *anilllun in loc de anellum. DacA cercetam ins&
51 celelalte cazuri cu ii + 6 sau ae, vedem cli mai avem 51
naevus 7 neg, nebula > negurd cu n pastrat inainte de f , fatA
de care (ca 51 la Me/ 5i innecd) autorii dictionarului citat nu
par a aved de facut nici o rezervA. S'ar mai puteA adAogA cA
51 inainte de 7 se mentine n nealterat : juriicem > juni(n)cd,
coturni7ula 7 poldrniche, ven7re 7 venire, cf. 51 luni, buni,
aduni. Astfel fiind faptele, Tiktin (Elementarbuch 22) crede ca
6 accentuat latin apare ca e, nu ca ie, dup n
5i prin urmare acest n rAmAne nealterat
ca si dupA r (cf. 'Zits 7
reu 7 rdu) 5i dupa 1, ii (cf. caelurn 7 cer). Probabil cA in ne
pentru nie, za 51 in re pentru rie' i ce, ge pentru cie,
gie (cf. civitatem 7 mcietate 7 celate) nu avem a face cu mentinerea lui 6 nediftongat, ci cu o reducere mai tdrzie a diftongului ie in e dupa anumite consonante, precum o putem urmAri

www.dacoromanica.ro

366

in zilele noastre in Banat, unde ie devine iar e dupa labiate

fer, pept etc. din fier, piept etc.
DacA acestea sant faptele, de unde deriva pArerea unor
filologi c n ar fi trebuit sA dea tie i apoi ie? Dintr'o idee
preconceputA, ca celelalte dentale (t, d, s i 1)
lordan crede
chiar c

z + 6 ar

fi

trebuit sa dea je i se simte obligat

sa dea o explicare neregularitatii" ce apare in zma 7 zeamei

(p.47) muindu-se inainte de 6 si 1, trebue sa se fi muiat i dentala
n. Dar paralelismul in desvoltarile fonetice nu este totdeauna
complet i e gresit a voj sa-1 generalizezi la stabilirea legilor

fonologice. A doua cauza e cA n urmat de i latin vulgar se

moaie totdeauna : cuneus 7 cuhu 7 cuiu etc. Dar influenta
lui A strvechiu este adesea alta decat a unui j nascut pe
teren romanesc (cf. caelum 7 dacor. cer dar brachium > brat,
arom. (er dar peciolus > leWor, rubeus z roth, dar bne 7
gine etc.), incat se poate foarte usor ca ii urmat de latin
vulgar s se moaie, dar sa raman cu voloarea lui dentala
inaintea unui i romanesc.
Sextil Putfcariu.

Prof. Dr. Gustav Weigand, XX1.XXV. Jahresbericht des Instituts fr rumdnische Sprache zu Leipzig, herausgegeben von
Leipzig, A. Barth, 1919. Un vol. in 8. pp.
XIV+180. Pretul 6,50 marci.
Volumul acesta, care in imprejurAri normale ar fi trebuit
sa fie un 'volum jubilar, dupA dotrazeci si cinci de ani de rodnica
activitate, apare in proportille restranse impuse de `ritzboiu
e dedicat fostilor elevi ai seminarului din Lipsca, morti pe campul de lupta. intre acestia sAnt doi Romani Transilvneni,
regretatul Alexandru Bogdan, autorul Metricei lui Eminescu,
Dionisiu Nistor, de care legau atAtea nadejdii frumoase cei ce
I.au cunoscut, un Bulgar c i patru Germani, intre cari, Fritz Streller dAduse pe vremuri frumosul sAu studiu asupra verbului ajutator in romaneste" ; Walter Domaschke n'a apucat
sA-si vada tiparita disertatia de doctorat, care apare tocmai in
acest anuar.

www.dacoromanica.ro

397

Anuarul incepe cu un studiu Assoziative Erscheinungen in

der Bildung des Verbalstammes im Rumlinischen (p.- 1-56) de
Paul Haas. De mult se simtea lipsa unei luclri care sl strangA
i sA rAnduiascA cazurile atat de numeroase i variate ale formelor analogice" in conjugarea verbului romAnesc. E cunoscuta libertatea aproape anarhicA care exist& chiar in limba
noastrA literar5, in privinta aceasta. Pe langa conjugarea adap,
adapi, adapt intAlnim, chiar la scriitori ingrijiti, adiip, adapi,
adapd, iar in vorbirea mai putin ingrijitA auzim I adap, addpi,
adapd, sau acitt, acheti, acagi, etc. Cercetarea filologica a acestor cazuri (i a altora de acest soiu) era indicatA pentru o disertatie de doctorat. Cel ce i-a pus in gand s'CI facA, avea,
inainte de toate sA strAngA,
dacA se putea, la fata locului, iar
dacA n'avea aceastA posibilitate, consultAnd texte vechi i dialectale
un material cat mai bogat i cAt mai sigur, adeverit cu ci-

tatiuni, pe care nu le putea contesta nimeni. Pe baza acestui

material se putea urmAri in timp i in spatiu fenomenul care ne
intepeseazA; mai mult decat atAt, se putea urmAri fiecare caz, stabilindu-i-se cu oarecare aproximatie nu numai timpul cnd apare innovatiunea, ci 1 sfera ei de rdspAndire, i forta ei de a se impune

in limba literal. Eu bun5oara intrebuintez de obiceiu formele cu

a (sar, sca p etc.), dar numai acdt, des/ 4, stau la indoialA daca am sA
aleg forma adap (pe 'care o simt mai literara) sau adilp (care
mi se pare mai veritabilA", simtind cA am a face cu un termen
intrebuintat mai ales la tara), dar nu zic niciodata impilc, ingr4
etc., care mi se par greOte.
.

Numai pe baza unui material bogat i ingrijit se pot da

explicatiile, care nu au voie sa fie ematice, judecand toate
cazurile de acela5i fel dupA acelai calapod, ci, mai mult decAt
ori i unde, trebuie sa se tina seamA de puterea de atractie a
verbelor inrudite sau opuse ca inteles sau apropiate ca forma
i mai ales a calor ce se gAsesc adesea intrebuintate impreun6.

Astfel de serii gramaticale nu se nasc dinteodat si pe Intreg

teritoriul, ci ele snt rezultatul unei actiuni lente de asocieri
individuale, ce pornesc de la cateva cazuri izolate.
in privinta materialului, lucrarea lui 11. este o deceptie.
Acest material e cules din gramatici, nu din graiul viu sail din

www.dacoromanica.ro

69.8

lecturA, nici macar din dictionre mari ca al Academiei sau at

lui Tiktin. De aceea el DU e nici bogat i mai ales nu este sigur
Citatii nu intalnesti mai de loc, iar dintre cele cateva, unele sant
gre5ite. Astfel la pag. 11 se citeaza, dupA Crestomatia lui Gaster,
forma ingrsa-se, spre a se dovedi cA de la ingras (ingrels) persoana

3 sing. din prezintele indicativului este itzgrasa. Dar in pasagiul

citat, din Coresi, avem o forma' a aoristului ! Consultarea de texte
era cu atat mai indicata, cu cat autorul nu tie bine romanqte si
crede posibile forme ca: eu seir, tu seri, el sara, sa sare, de la
sari (p. 7), imprslitz, imprelsli, imprasla, sei imprasge, sei addste,
sa ingaima sau sa ingaima (p 11), pasc, peisli (p. 16), la care

se mai adaoga greselt de tipar ca ingras (p. 7 ), insfac (p. 14)

las (=las) p. 57, coagrdo (=coagulo) p. 26, auridu (=auricula)
p. 53, etc. Daca ar fi consultat textele noastre vechi si dialectale, ar fi aflat pe langa formele analoage imping, mint, pe care
le crede (p. 30) generale,' si formele regulate" impling, invdnc,
mdnt; dacii ar fi Intrebat un Roman, ar fi aflat ca de la cuviintd,
zvanta i de la verbele in -mantel forma uzual pentru p_rs
2

din

28-39),

sing.
ci

indic. prez. nu e cuvdng, zvnli, -meinti (p

caving, zvinti, -ming etc. Dac, inainte de a sus-

tine apodictic ca verbele in -ec, nu prefac, dupA labialA, pe e

ntciodata in - "a, ar fi cetit ce se spune in Dictionarul Academiet
despre termeed (pe care-I censiderd la p. 20 nascut prin Prefixvertausch"
din tarmac), ar fi
recte Suffixvertausch" p. 51
vAzut cA in dialecte se gAsesc si forme cu a.
Pentru a putea distinge cazurile etimologice de cele analoge
e necesar sA cunoti etimologia cuvintelor de care vorbe5ti. Pentru
lapddd e a se coinpara acum Dacoromania p. 220 s. u. De asemenea pentru cradeni (p. 226) si intramd (p. 235), etimologii
pe _care autorul le putea cunoaste din Cony. lil. XLII. Despre
dezbrd (p. 7) i reizamd (p. 19) autorul stie cA sant de originA
siavA", dar nu ne aratA etimonul, de care am fi fog totu5i atat
de curio0 i care ar fi trebuit sA-I s Um pentru ca sa judecam
la ce sunet se reduce a in dezbar i a in razeim. Precat stiu eu, o
etimologie cat de cat plauzibilA din slavoneste pentru aceste
douA cuvinte nu s'a. dat pada acurn. DImpt. rivA t.e dpzhar. II
derivA P. Skok (easopis pro moderni filologii a lileralury, Praga,

www.dacoromanica.ro

399

vol. VI p. 41 s. u.) din lat. "disvelare, iar pentru rilzimd propusesem eu odinioarh (Cony. lit. XXXVIII, 260) o etimologie albanezA.
Pentru adulmecd ma face vinovat, citAndu-mi Dictionarul etimologic, de o etimologie gresitd. Intr'adevAr, eu nici odath n'am
adus in leghturA acest cuvAnt cu ar. (aromunisch? altrumanisch?)
olma(?) din lat. urma (?)". Pentru arid stA la indoial (p 7)

dad trebue sd se hotArascA pentru elatare sau erectare, hoth

rindu-se (p. 10) pentru acesta din urmh. Dach ar fi consultat
Dicfionarul Academim, ar fi vazut CA singura etimologie admisibilh e "arrectare a lui Cihac; ea explicA toate schimbArile vocalei
accentuate in acest cuvAnt, care a dat natere atAtor analogii.

E adevhrat ca H. se pare cA nu crede in legea fonologicd

ce am stabilit-o in Cony. lit. XXXIX 314 s. u. cu privire la transformArile lui e i i dupl r Desi acolo am dovedit, cred, cu
-exemple numeroase ch o prefacere a acestor vocale in at i a
nu se gAsete dupA r (simplu) inteivocalic (din r sau 1), el totusi
scrie eine Behauptung fiir die er (adecA eu) den Beweis schul-

dig ist" (p. 11). Dar despre influenta lui r asupra vocalelor urmhtoare H. are alti la:al-ere, in care recunoastem opinia lui Weigand

(cf. raportul acestum asupra lucrarilor de filologie romAneasch

pe anii 1910-1911 in Krilischer Jahresbericht 1, 123), ca sl care
citeaza cazul dialectalului mer
, (pluralul de la mar), ca dovadd
ca e poate trece in a dupA r intervocalic. Dar tocmai acest
cuvnt ne dovedeste ca aici aveni a face cu un fenomen _regional de origine recentA, care nu poate fi confundat cu trecerea
lui e in ci dupA rr i r initial, comunh tuturor dialectelor romhne
i deci strAromAnA. InteadevAr, forma infra", ca i forma dialectal m-esa (pluralul de la masd) arath cA e final dupA r si dupi

s a trecut in a dupd ce ea precedat de labialA se prefacuse in

a in pozitie tare, caci dac ar ft fost anterior acestei treceri am
avea math, masd. Cum lush influenta labialei asupra- unui e urmAtor se gAseste numai la Dacoromani, trecerea lui mere in
'nerd nu poate fi confundath cu prefacerea, comunh tutiiror dialectelor, a lui reu sau urresc in Mu, uriisc. Cu numiri nouit, mai
inult sau mai putin potrivite, ca Schmalzungen-r" sau cu propozitii ca das r [in strand hat allmhlich seinen palatalen
Charakter I (de unde stie H. cA in sluing s'a pronuntat r vreo-

www.dacoromanica.ro

400

data palatal ?) verloren und wurde Schmalzungen-r, wcmit nadirlich auch die verdumpfende Wirkung auf den Folgevokal erklrlich ist" (p. 31) nu explici nimic. Explicatie ar fi numai cAndg

puteA spune precis cand, unde, in care cazuri i de cetocmai in aceste cazuri, r se pronuntA altfel decAt de obiceiu.
Spre a explicd trecerea lui clamo in chem, H. admite stadia
intermediar cl'elmu (p. 27), reeditand parerea lui Lambrior c a
accentuat a trecut In a inainte de m simplu (deci lucreim ar fi
forma regulatA"), in care azi nu mai crede nimeni. Exceptille"
alamil (cuvAnt nou!), aramd, mama (cu doi m !) i seamd, ne
spune (la pag. 27), ca le-a explicat aiurea, fArA sA ne trAdeze
unde, iar la pag. 48-49 admite cA trecerea lui o in u vor ungeai

decktem m Tmgewhnlich ist".

Pentru trecerealui in in un inaintea unui u urmA tor el crede c
e necesar ca dupa nazalA sA mai urmeze o labialA, i contestA cl

s'ar gAsi undeva forma untru (p. 32-33). 0 puteA aflA cu usurintA in Anuarul lui Weigand V 169, precum 1 pe puntru (din
pdntru) VIII 271, cf. 1 rundunicd, curund, cuiut.

Dac ar fi cetit ce am scris eu in Cony: lit. XLIV., 470 .

u. despre au latin (cf. 1. Cony. lit. XLV1., 144, Mitteilungen des
rum. Ins/nuts zu Wien p. 8) n'ar fi sustinut monstruozitatea cA
raposer cu o este eine Schreibung offenbar durch franz. reposer
veranlasst" p.` 53 i mai ales n'ar fi scris cA forma regulata"
a participiului lui auzi ar trebui sA fie *uzii (p. 58), gandindu-se,
probabil, cA au neaccentuat trebuiA sA treacA
1. la inceputul
cuvintelor l
in du, acesta sA se contragA in o, care nefiindaccentuat, sA treacA in u. Ca H. nu prea e in curent cu cercetrile mai nouA, dovedete i faptul ca citeazA (p. 55-56) olege fonologicA pc care am stabilit-o ach. aisprezece ani, dest
de atunci incoace am revenit de repetite ori asupra chestiunti
I ui qua > pa, abandonAnd pArerea de odinioara.
CAteva amAnunte Inca. Ce insemneaza verbul refec chat
(pag. 16) intre neologisme ? Ce e interc dat la pag. 44 ?
14 vrea sa relev i cateva idei nouA din aceastA lucrare,
lar le caut in zadar ; cel mult ar meritA sa fie urmArit gAndul
.0A in forme ca addpi (la pers. 2), a se datorete lui i urmAtor
A7.a.) in oluralele feminine cdIddri, ydi etc.

www.dacoromanica.ro

401

Dimpotriva, lucrarea lui Walter Domaschke, Der laleiniscke

Worischatz des Rumdmschen (p. 65-173), are toate calitatile unei

tune disertatii de doctorat, asa cum santem deprini sa le intalnim in Anuarele lui Weigand. Autorul a coordonat cu multa
pricepere materialul lexical de origine latina al limbei noastre
dupa categorii, dandu-ne un tablou, instructiv sl din punct de
vedere istoric-cultural, asupra cuvintelor pastrate de la stramoi.
Stabilirea unor categorii de intelesuri este foarte anevoioasa ; clasificarea cuvintelor unei limbi in aceste categorii I mai

,grea, data fiind poltsemia celor mai multe din ele i desvoltarea
semantic& care adesea face ca o Vorba, apartinatoare unei
categorii, sa ia in cursul timpului un inteles ce se potrivete
intr 'alta categorie. Regule fixe neputandu-se stabil'', arbitrarul
nu poate fi inlaturat cu desavarire. Intocmai ca cel ce isi
aseaza cartile bibliotecii sale dupa categorii i adesea sta la
indoial daca cutare opera trebue trecuta intre cartile de istorie,

de geografie sau de filologie, tot astfel numai bunul simt va

hotari, in care categorie trebue impartita o vorbit cu mai multe
intelesuri. Dar o astfel de impartire nici nu trebue s aib pretentia de a fi pur stiintifica, ci ea tinde mai mult spre un scop
practic, foarte util. Domaschke si-a dat seama perfect de acest
Iacru, a vorbit la nevoie despre acelai cuvant la doua locuri,
nu s'a sfiit a desparti animalele domestice de cele salbatice,
tratandu-le pe cele dintaiu in legatura cu omul, iar pe cele
salbatice in legatura cu natura. De obiceiu el pleaca de la In-telesul etimologic al cuvantului, ceea ce nu-1 impiedeca ins&
a clas, in mod foarte inteleptesc, pe invdtd intre cuvintele In
legAtura cu viata intelectuala a omului, abstragand de la legatura etimologica a acestui cuvant cu vilium latinesc.
Scotand numeraliile, pronumele, adverbele, prepozitiile ii
conjunctiile, pe care le trateaza pe scurt inteun capital final, D.
imparte intregul material lexical in cloud grupe I. Natura inconju-

ratoare, II. Omul. In fiecare din aceste grupe se fac subimpartirile urtnatoare : I. Natura inconjuratoare. A) Natura anorganica : 1. Fenomene atmosferice (corpuri ceresti, vreme),
2. Structura parnantului (WO constitutive, bogatiile pamantului,
tnetale, apa); B) Natura organica.: 1. Flora (partile plantelor,

www.dacoromanica.ro

402

arbori, tufe, flori si plante marunte, plante otravitoare, plante

mici), 2. Fauna (pal-tile corpului, viata animalelor i strigatelelor, sugatoarele, fiarele salbatice, pasari, reptilii, pesti, insecte,
animale inferioare). II. Omul A) Corpul. 1. Structura corpului
(capul si pirtile lui, tratele si picioarele, trunchiul, partile genitale), 2. Viata fizica (fenomene de viata organica, functiuni ale

corpului, boale si stri patologice, siare i miscare). B) Formele aperceptiei prin sensuri 1. Cele cinci sensuri, 2. Vazul
(culori, marime i extensiune, forma, termeni pentru a exprim .
cantitatea, repartitia in spatiu), 3. Auzul, 4. Gustul, 5. Mirosul,
6. Pipaitul. C) Viata intelectuala : 1. Intelect, 2 Simt, 3. Voint5,
4. Limba, 5. Caracter (notiuni etice). D) Viata practia : 1.
firana (gatirea bucatelor, hrana animalick bauturi), 2. Imbracamintea (rufe, incaltaminte, stofe, facerea hainelor, podoabe), 3.
Locuint.i, foc, lumina (casa i partile ei, mobile, termeni generali, foc si lumina, termeni de constructie), 4. Ocupatiune (termeni generali : unelte si materii ; termeni speciali : agricultura,
grnele i cultura lor, legume si nutret pomicultura', viticulturk
cresterea vitelor, animale de cas6 : vite, galite, tratamentul vitelor, laptarii ; vanat; tesatorie ; alte ocupatii), 5 Societatea omeneasca (familia si rudele de sAnge, rude prin incuscrire ; educatie
si instructie ; viata sociala ; muzica i cantare ; mund i staWire ; negot si comunicatie ; mijloace de transport; administratie, drept; razboiu i arme ; viata religioas, credinta crestina,.
srbatori crestinesti ; socotirea timpului, termeni generali in
legatura cu timpul).

La sfrsitul lucrarii autorul face o scurta' sinteza, din care

relevam urmatoarele constatari juste: cuvintele vechi de ori-

gine latin servesc spre a numl obiectele cele mai importante

si mai indispensabile, alcatuind oarecum sira spinarii limbei
romane" (p. 171). Numdrul cuvintelor importante, de onigine
latina, e considerabil pe toate terenele, desi concurenta ce i-e
fac cuvintele streine, intrate in masa in limba, a fost mare" i(p.
171). Elementul latin apare foarte conservativ

Limba romna

este adesea mai apropiata in privinta formei si a intelesului

cuvintelor de limba latina decal multe din limbile romanice (pt.
172), care au stat in necentenit contact cultural una cu alta i

www.dacoromanica.ro

403

s'au influentat necontenit si in privinta tezaurului lexical"

171).

,Se observh mai ales tendinta

de

(p.

a inlocul termerni

abstracti prin termeni concreti" (p. 171).

D ii dh seama ca azi nu mai cunoastem cleat o Irantur a cuvintelor de origine latinh ce au frebuit s existe
odinioar in limba romanh ; chiar in cursul celor cateva secole
din urtnh, pe care avem posibilitatea sh le urmarim literariceste,
putem observa stingandu-se o multime de termeni latini. Cu cat

mai multe vor fi fost cuvintele ce s'au pierdut in cei 600-700

de ani, despre care nu avem documente literare (p. 171). De
aceea autorul recomanda, foarte intelepteste, sh fim precauti
cand din materialul de limbh de asthzi voim sa facem deductit
1

asupra starii culturale a strmosilor notri

pierderea unui

cuvant se explic de multe ori prin iesirea din uz a obiectului

insusi, dar foarte adesea ea se datoreste unei intmplari" (p.
172-173).
intamplare" numim tot ce nu putem explica in mod logic.
In timpul din urma se fac tot mai struitoare incerchri in lingvistic de a descoperi cauzele care determinh disparitia cuvintelor si inlocuirea lor prin altele. Desi aceste cercetari n'au izbutit inch s stabileasch criterii sigure, totusi ele ne conving.
din ce in ce mai mult ch iesirea din uz a unui cuvant nu insemneazd de cele mai multe ori pierderea notiunei insasi si ch
infiltrarea limbei cu cuvinte streine se datoreste mai mult tendintei de a aveh un termen mai plastic in locul celui banalizat
prin prea deasa intrebuintare sau palizit din pricina polisemiel.
De aceea precautia la care ne indeamnd autorul e foarte
la locul ei ; deductille pe care le facem din tezaurul lexical de
astazi asupra traiului i strii culturale a strmosilor nostri treori cat de putine
bue mai cu seama. Tontrolate cu rezultatele
are
istoria
i
etnografia
le adunit
pe
si adesea nesigure
cu alte mijloace de investigatie.
Tottisi autorul nu poate rezisth tentatiel, atat de firesti de
altfel, de a face la sfarsitul aproape fiectrui capitol, si deductii
asupra, materialului lingvistic pastrat.

0 valoare documentarh au aceste deductii numai cand

ele sant de natur pozitivei, and adeca constatnd existenta
www.dacoromanica.ro

404

neintrerupta a unui cuvant latinesc in romaneste, conclude

asupra continuitatii notiunei insasi. Tinand seama si de desvolWile semantice ale acestor cuvinte stravechi, santem inteadevar
in situatia sa intrezarim ate o particica din trawl stramosilor
nostri. Bogatia de termeni latini in legaturA cu economia de
vite si cu laptaria sau cu tesatoria, ne arata pe vechii Romani
ducand in mare parte o viata pastoral& si pregatindu-si in _casa
imbrachmintea. Multele cuvinte latine care insemneaza arme
primitive si actiuni razboinice, apoi cuvinte ca a fur& furl, fur,
a rdpi, a prcidd, a despoid ne vorbesc despre luptele marunte
pe care strAmosii nostri aveau sa le poarte Dar imaginile ce
le putem reconstrui nu privesc numai viata materiall, ci si
cea moralA si intelectuala. Verbele a cerld, a defainzd, a prepune, a uri, a iertd, a se implicd sant Inca azi, in raporturile

noastre sociale, tot atat de des intrebuintate ca in vechime.

Daca analizam cuvintele privitoare la cresterea copiilor, avem

impresia ca strarnosii nostri se bucurau de cea mai deplina

libertate in copilAria lor, scosi de timpuriu de sub tutela Orinteasca : cuvantul castigate nu avea intelesul de a pedepsi", ci
cu totul alt sens.')
Dar D. nu se margineste la astfel de concluziuni, ci face
clin lipsa unor termeni latini, pe care ii gaseste in alte limbi
romanice, sl deductii negative, alunecand insusi pe calea de care

atat de intelepteste ne dadea sfatul sa ne ferim. Cat de nesigur e acest drum ne arata un singur exemplu. Precum am
spus, termenii de tesatorie sant in majoritatea lor de origine
latina. Totusi alaturi de verbul a tese avem substantivul de origine slava rdzboiu. Acest fapt ne indeamna sa nu ne aventuram la
concluzii prea hazardate daca, alAturi de latinescul ard, avem
pe slavul plug. Studiile mai noua etnografice.au aratat c forma
plugului nostru e eminaminte latina, si obiceiul de a umbla cu
plugusorul la colindat e de sigur si el stravechiu si s'a putut
naste sau a putut fi inteles si desvoltat numai la un popor
agricol. Apoi ma intreb chiar, daca pierderea lui arat (din ara
trumb pe care Aromanii 11 pastreaza pana azi, nu .se datoreste
1) Totusi Lexiconul Budan da pentru cdtigcl 1 sensul a vedea de
copil, a-i educe.

www.dacoromanica.ro

405

unei simple omonimii, clack adech, expresia mergem, ie,sim la

arat trebue s'o analizam ca pe : mergem la secerat, la cosit sau
ca pe mergem la secerd, la coasti.
In general am impresia ca autorul, inainte de a 'IAsa sA
vorbeasch documentele pe care i le dA limba, aye& o idee fi-

xata asupra felului de traiu si a starii culturale a stramosiIor

nostri, pe care le considera foarte primitive. El crede ca locuintele Romanilor in vechime erau niste asezari rare si departate
unele de altele, constand din niste colibe primitive, inchegate cel
mult din 1emn cioplit, in interior cu o intacmire foarte simplA

si o vatra de foc, precum le intalmm si azi la pastorii caltori

aromani ; nimic nu indica asupra unei culturi orasenesti (p.
132). Slavii ne erau superiori in privinta culturala, economic&
si politick de la ei am primit numirile pentru institutiuni si indeletniciri si obiecte in legatura cu un stadiu cultural mai inaintat (p. 171), precum s1 cele ce exprima abstractiuni si fenomene psihice (p. 115).

Nu vreau sa cercetez intru cat acest punct de vedere corespunde sau nu adevarului ; metodiceste el este insa de sigur
gresit si il aduce pe autor in situatii foarte curioase.
Astfel, din faptul ca terminologia in legatura cu calul este
de origine latina,' din faptul ca termenii latini pentru transportul pe apa lipsesc cu desavarsire si din faptul ca pentru partile carului avem numai cuvinte streine, el deduce ca transportul se facea de stramosii nostri pe cal. Un comert
insA fara mijloace mai perfecte de transport nu se poate inchipui. Ideea ce o are D. despre starea cultural& a Romanilor vechi de asemenea il face sA admitA a priori ca pentru
schimbul de marfuri ce-1 practicau vechii Romani abia putem
intrebuinta termenul de comert" (p. 157-158). Termenii fundamentali cumpeir, vdnd, pret, imprumut, dator nu ajung ca sa admitem ca acest comert s'ar fi facut in stil mai mare. Dar iata
ca da de cuvantul negot (cu familia sa nego(d, negustor etc.)
Acest fapt in loc sa-1 puna pe ganduri, il face sa scrie trotz
alten Vorkommens sind negot, negustor kaum Erbwrter, well sie
im Romanischen und auch im Aromunischen, Albanischen nicht

vorkommen" (p. 156). Dar forma si intelesul cuvantului roma-

www.dacoromanica.ro

406

nesc corespunde intocmai celui latin; dar cuvntul e populn

si apare in cele mai vechi texte ; dar in dialectul aroman lipsesc

atatea sute de cuvinte strAvechi conservate la noi, iar lipsa lui

la Albanezi nu dovedeste, pentru Romani, nimica ; dar autorul
aduce in lucrarea sa ins4i o multime de exemple de cuvinte
de origine roman 'a pastrate numai in limba noastra si lipsind
limbilor romanice de vest (din lista publicata de mine in
Locul Umbel romcine intre limbile romanice p. 317-32 rezult ca

numarul acestora alcatueste 5-6/a din toate cuvintele noastre

de origine latina!)
Tot astfel nu admite continuitatea lui pepine aus kulturellen Grnden" (p. 13$), iar despre pa'un crede c ne-a venit
mai degraba din bulgareste, cci aceasta pasare nu e nici azi
prea cultivata la Romani si a fost cu atat mai putin o pasare
de cash la Romanii-p6stori (p. 143). Pentru ca sa ne conving6 de acest lucru, autorul, fAcand critica realA a cuvintelor,
ar trebul sa dovedeasc, macar prin vreo indicatie asupra unor
lucrari de specialitate, c planta si pasarea aratate prin aceste
cuvinte n'au putut fi familiare vechilor Romani.
Din capitolul despre cucurbitacee la Hehn, Kulturpflanzert
(p. 304 . u.)

nu reiese

ca pepenele n'a fost cunosdut

in evul mediu in regiunile noastre (in multe parti prin pepene

se intelege bostanul" sau ncastravetele". o confuzie pe care
o intalnim si in alte limbi). Cat despr palm, penele ornamentale ale acestei pAsAri -- care nici la vechii Bulgari n'a pufut
ft cu mult mai raspandita decat la vechii Romani, oricat i-ar fi
considerat pe acestia D. de superiori noua culturaliceste
au
putut foarte bine conserva numele ei latin.
Dar ',dun nu-i singurul cuvnt pe care D. il conside a
mai degraba de origine slava decat romanA, ci in lucrarea sa
intalnim un numar considerabil de alte cuvinte, a daror origine
latin e contestata. Cu rizicul de a da acestei recensii o extensiune mai mare decat se obicinueste, va trebui s6 staruese ceva
mai mult asupra acestei chestiuni, care meritA a fi lamurit6 din
punct de vedere principiar.
In afarA de lucriirile lui Kr. Sandfeld-lensen, Weigand si
elevii sai snt singurii care se ocupA in mod stAruitor cu ra-

www.dacoromanica.ro

407

portul intre limba romana i limbile vorbite in Peninsula balcanicA. De aproape trezeci de ani, in Seminarul din Lipsca se
studiazA aceste raporturi intr'o serie de lucrAri de valoare,
apdrute in Anuarele Seminarului. Convietuirea lunga cu unele
din aceste popoare i desvoltarea in aceleai imprejurAri de traiu
i subt aceleai influente culturale se manifestA in limba noastra
printr'o serie intreaga de asemanAri, mai ales in ce privqte
felul de a intrebuinta acelea0 cuvinte i aceleasi expresii
idiomatice i constructii sintactice.

Dna studiem de aproape tezaurul lexical, frazeologia i

sintaxa limbilor europene de vest, ne vorn convinge cA in
limba franceza, engleza, germana, italiana, etc. existA de asemenea un numAr considerabil, nu numai de cuvinte imprumutate
sau calcate dupA acela5i model, ci si foarte multe constructii
sintactice1) i expresii figurate identice Cauza acestor asemAnari
este ceea ce sAntem obicmuiti sA numim cultura occidentala", comuna din vechi timpuri acestor popoare in contact necontenit
until cu altul. Termenul de ,Malkansprachen" intrebuintat atAt
de des de Weigand 51 de elevii sai, trebue deci inteles in ace-

la5i fel ca termenul de limbi occidentale". Precum putem vorbi

de obiceiuri sau de mentalitate balcanica, in opozitie cu obiceiuri europene i mentalitatea occidentalk putem subsuma 1
asemanarile glotologice intre popoarele cu limbi diferite care
au stat subt mfluenta Bizantului in termenul de ,,limbi balcanice". Precum insa, in occident, asemanarile aceste
care de
sigur nu sant nici mai putin numaroase, nici mai superficiale
decat cele din orientill european
nu ne impiedeca sa distingem lamurit limbile francez5, englez5, german5, italiana una de
altA, tot astfel trebue procedat *i in Orient. Afland un cuvAnt
comun ca forma sau ca model in toatq limbile de subt sfera

de inraurire a Bizantului, nu ajunge sa-I decretam de Balkanwort"

cad prin aceasta numire n'am explicat nimic
ci tre1) Sintaxa limbilor romanice de azi apare fn foarte multe privinie
cu mult mai de aproape fnruditd cu sintaxa limbei germane moderne saua Umbel neo-grecesti, cleat cu a limbei latine dame. Daca cineva s'ar
apuca s fac'a, fAra cunonnte istorice, deducni asupra fnrudirn limbilor clut
sintaxa lor, constatrile sale ar stabill raporturi defavorabile limbli latine"

Meyer-Lithke, Einfuhrung3 10

www.dacoromanica.ro

408

bue sit clutAm originea lui. pe care aproape totdeauna, o vom

gasi in una din limbile acestea. Cand cuvantul acesta se poate
urmari panA in limba veche greceasca, originea va fi greceasck
cand el e comun si. limbilor slave de vest sau est, probabil ca
originea e slava, cnd el e latin, il vom consider ca o limaita a populatiei romane de la Dunare, ai cdrei urmasi santem
noi.

Intru cat ne priveste in . special pe noi, faptul cA avem

atatea asemanari incontestabile cu limbile balcanice, nu exclude
Intru nimic ca vorbim o limbA romanick Cand aflAm pentru un au-

vnt al nostru o etimologie latina, care din punct de vedere fornal, semantic si al criticei reale nu intampinA nici o piedecA
serioasA, e firesc, ca sa ne oprim la ea ; iar daca acelasi cuvant
il gasim
imprumutat sau decalcat
in vreuna din limbile
balcanice, e firesc iarAsi ca sA admitem cA e imprumutat din
romaneste. CAci de sigur cel ce isi da seama despre fdul cum
se fac imprumuturile dintr,:o limb& intealtA nu va putea admite
scA Romanii au primit numai si n'au dat altor popoare, chiar
superioare culturaliceste
exemplul Sasilor din Firdeal este o
.dovada pentru aceasta
cuvinte si expresii de ale lor.
Impresia pe care ne-o dau studiile lui Weigand si ale
elevilor sAi este ca expresiei *Balkansprachen" i se clA intelesul de un fel de inrudire organica, bazat pe substrate streine

comune; Balkanwort" nu e numai o numire ce are avantajul scurtimei, ci e considerat ca o explicatie. Influenta activd
a limbei romne asupra limbilor invecinate se reduce la cativa
-termeni pastoresti. Cand insa un cuvant, evident romanic, se
gAseVe si la Slavi, cu deosebire la Bulgari, se trage adesea la
indoialA continuitatea lui in limba romna, iar and poate h
indoiala dacA o vorba romneascA deriv& din latineste sau din
vreo limbA balcanicA, etimologia neromanicA este prejerita a priori, trecandu-se cu usurint peste dificultati semantice $i formale.
AceastA evident& exagerare este in dauna studillor atat

de folositoare facute in seminarul de la Lipsca si nu mi-o pot

explica decat prin faptul ca studiul romanisticei se cam neglijaza
i astfel asemAnarile izbitoare cu limbile balcanice si ocuparea
aproape excluzivA cu ele, duc in mod fatal la unilateralitate.

www.dacoromanica.ro

409

lat cateva exemple din lucrarea lui D.

Pag 70. boare e derivat din bulg. burja furtunA, viscol".
Greutatile semantice si formale, relevate in urmA de Dicjionarul
Academiei, nu sant o piedecA pentru D. Pe ceafa din caecia I-a
admis si Weigand ; totusi D. il crede bulgar.
77. sttilpar e

derivat din bulg. stzlpz, cu acelasi sens ca stAlpul" nostru, dest

intelesul cuvantului ronlanesc ne trimite la *stirpalis (din stirps
ramura.") i forma nu ne impiedecA sA admitem aceastA etimologie.
Pe broasca il crede albanez ; dintr'o lucrare recentA
a lui L. Spitzer, publicat in Indogermanische_Forschungen, latinitatea cuvantului e evidentA.
90 mustaja nu deriva dupa D. din
lat. mustacia, desi forma si intelesul se acoper deplin cu acest
cuvant rspandit in toate limbile romanice, desl partile corpului,
in special numirile in legaturA cu pArul omenesc, sant toate de
origine latina (cf. si barba, a rade, a tunde,a tu5ind), ci cuvantul
ne-a venit de la Bulgari, care-I au de la Greci. Tot astfel crede
cA tagei deriva de sigur" din bulgAreste (p. 92).
E pos ibi
cA inima in Intelesul de stomac" m expresia ma doare inima
sA fie decalcat
dar A in general voim sA admit( m un model
strein, cAci aceastA localizare gresita a unei dureri interne s'a
putut naste independent
dupA bulgArete, precum admite
D. (p. 93), dar posibil e sl cazul invers, cAci gasim si in frantuzeste fat mal au coeur.
100 lunatec, care in celelalte limbi
romanice e c uvnt savant, ar putea veni, dupA D. din bulg.
lunalek.
114 Pentru supiirer admite, cu Weigand, posibilitatea
unei derivAri din malorusul supra "ceartam, de1 cuvantul acesta
e ras pandit dm vechime pe intreg teritoriul dacoroman, iar desvoltarea lui se manticA o regAsim, precum am aratat in Dictionarul micu etimologic, si in Spania.
127 saran este, pentru
D., un Ba kanwort". Cand InsA singur constat (p. 127) ,cA in
romaneste s'au conservat decsebit de bine cuvintele care stau
in legAtur cu curatenia c orpului, continuitatea in limb& a sr unului, re care II poate Cerbe In casA orice gospodina, e fireasea.
(128) sat e albanez (cf. acum articolul lui V. Bogrea in
Dacoromania 1. 253. s. u.)
(129) curie e iarAsi Balkanwort".
(130) almar, desi corespunde perfect latinescului armariumi se regasete si la lstrorcmani, e imprumutat din ungureste.
135 ma-.

www.dacoromanica.ro

410

bird ar fi slay. Deoarece trecerea lui

1 intre vocale in r nu se
gaseste in nici un imprumut din limbile slave, iar smcoparea
lui a in sufixul latin -ulus e de data si mai veche, nu inteleg

cum mai poate fi sustinut etimologia lui Miklosich.

163 Rasa lii
e slay (cf. recensia la scrierea lui J. Jud, in Dacoromania); tot astfel Crticiun: es kommt auch in den slavischen Sprachen vor
und stammt jedenfalls von dort " Dacit cautm in Dictionarul
etimologic al lirnbelor slave de Berneker, vedem ca slavul l(raZan (s. v.) e derivat din romaneste, iar acesta din lat. calatio.
Tot ,astfel derivd Berneker pe gaga (s. v.) al Slavilor invecinati
cu noi (Bulgari, Sarbi, Ruteni) din romfineste.
Dacd pe de o parte un Berneker, dupa consultarea intregii
bibliografii si avand in vedere toate limbile slave, iar pc de altA
parte dacd un romanist de talia lui Meyer-Lake, au alte pa-

red decat Domaschke cu privire la originea unor cuvinte ca

cele citate
si numdrul lor s'ar puted inmulti.
santem in
drept s5 afirmam Ca judecata acestuia e unilateral. Ca este
si prevenita, dovedeste mai !impede cazul lui Stirnbeit, despre
care cetim : die Namen der Wochentage sind ausser Sdrnbtti
'Sonnabend'

(slay.) merkw ii rdigerwei se alle romanisch

geblieben". Pentru noi, care stim ca termenii primordiali cre-

stini sant latini, merkwardig" ar fi ca sa intalnim cuvinte neromanice pentru zilele sAptamanii. De asemenea ar fi intru
catva surprinzator
des1 cazul se repeta si in englezeste
ca intre toate numirile, latine, ale saptmanii, Sambeita sd fie
slavd. De fapt, dupd cele ardtate in recensia ce publican.' mai
la vale asupra unui studiu de J. jud, rezult ca si acest cu%rant e de origine latind. Neregularitatile formale (intercalarea lui m i genul fenfnin) sant in deajuns explicate puma si
se regasesc si in vest ; dimpotriva, greutatile formale, spre a
explica acest cuvant din paleosl. sx.bola sant cu mult mai marl.
inteadevar, dupa studiul lui Byhan (Jahresberisht V 351-352)

nazala slavd ar fi trebuit sa fie redata, in acest cuvant, imprumutat in vremuri vechi, prin un, iar o neaccentuat din silaba urmatoare, adaugdm noi, nu puted da ti ci reflexul lui
regulat ar fi fost tot a. Am astepta deci *sumbuk,e. Cand e vorba
de o etimologie latina, ni se cere en mai strica aplicare a

www.dacoromanica.ro

411

legilor fonologice ; un caz de asimilare, disimilare, metateza, sincop& metaplazma, schimbare de gen etc. ii face pe criticii se-

veri sh incrunte imediat fruntea. Cand insa cuvantul romanesc

e derivat din slavonete, atunci legile fonologice aproape nu
exista, iar accidentele generale sant admise cu cea mai larga
ingaduinta.

Sa-mi fie permis a ilustra aceasta cu un exemplu in afara

de lucrarea cu care ma ocup, spre a arata ca acest lucru se in-ta mpla 1 la filologii din tara noastra
ca un fel de reactiune
impotriva maniei inaintapor notti de a gasi oricarui cuvant
o origine latina.
Afland, cu ocazia editiei Cartii cu invatatura a lui Coresi,
verbul a pleisa, cu intelesul a bate in pal me",1-am derivat din
4applausare (Corm lit. XLVI , 1912, P. 143-144 ; ar fi fost mai
nimerit sA-1 deriv din plausare, care e atestat in latineVe). Mai
tarziu am aflat a la aceasta etimologie se gandise 1 Cipariu
i o propusese
Ar. Densusianu. Nu este de sigur nici o
mirare ca unui filolog de azi sa-i scape ceea ce scrisese odinioara Cipariu i A. Densusianu. Ca s'au gandit i altii la
aceea$i etimologie, e numai o proba mai mult ca ea este probabila. Dupa stabilirea legii fonologice: au latin proton se preface in a, nu exista nici o dificultate formala, precum nu
exista nici piedeca semantica : in pasagiul corespunzator din
Vulgata, lui set pleiseadze cu marule" ii corespunde: plaudite
manibus. Tot4 etimologia aceasta nu e admisa de Tiktin (Rom.
Deutsches Wb. s. v.), care 11 deriva din slay, (serb. nslov.
czech ) plesati = ksl. plAsati 'tanzen, jubeln', vgl. zur Bedeutung czech. plesati rukama ,mit den Handen klatschen' ", nici de Meyer-Liibke (Rom. Wb. No. 6587), nici de
1

DensusianuCandrea (care nu-I pomenesc in Dictionarul lor

i, bine inteles, nici de Domaschke. Etimologia lui
Tiktin o da i N. Draganu (Transilvania LXIII. 1912, p. 157
158 i Codicele Todorescu, p. 158-160), necunoscand articolul
mieu din Conv. lit. XLIV., 470 (unde aratasem 'ea repausare a
dat *rdpeisare, de uncle, pe de o parte, la Aromani, arlipds, pe
etimologic)

de alai parte, la noi, cu trecerea lui it> o dupa labiale, Milosate). El gasete in alte psaltiri corespondentul saltarvor cu

www.dacoromanica.ro

412
mArule" i crede ca aceasta ar fi o dovadA cA intAii traduca,
tori ai psalmilor au introdus pe plAksati din originalul slavonsubt forma plasd. Tot atat de bine ins& se poate admite ch
plAsati din original le-a adus aminte de cuvantul lor romAnesc
pldsd, care li s'a pArut mai potrivit, fiind vorba de o batere

din mAni", cleat corespondentul sAlta", pe care-I alege alt

traduchtor, tinAndu-se in mod sclavic de original. De asemenea
Candrea (Psaltirea scheiand) CCXXXII. cla : .pldsd < rmacaTa.
-Nici unul dintre cei ce derivA cuvntul dm slavonete nu si-a
pus intiebarea de ce nu avem plinset (dad ar derivA din forma
cu e nazal, precum sustine Candrea) sau plesa (dna' ar deriva

din forma sarbeascA cu e, cAci cele slave de nord nu pot fi

luate in considerare). Trecerea lor -e in il dup& pl nu li s'a
parut neobicinuitA. Dar cuvAntul acesta se gAsqte 1 la AromAni,
unde pldsedz (de conj. I., ca verbele stravechi 0 arat& o desvoltare semantic& care indicA vechimea lui : turtesc, lAtesc prin
apAsare" (Dalametra p. 173). DI. T. Capidan imi comunicA cA

acest inteles de turtesc" implicA insA totdeauna ideea Wand

cu palma", ceea ce pentru mine este concluziv pentru etimologia din lat. plausare. Avem inst 0 altd dovada. intr'o lucrare
despre morfologia verbului roman (care se va publica in viitorul
volum al Dacoromaniei), A. Ilorariu aratA cateva urme de conjunctiv latin pAstrat in romAneste i in formele pluralului. Astfel e blem si bleti (alAturi de forma mai nouA bldm, blati) din
ambulemus, -ells si istrorom. pase din "passetis (alaturi de vechiulrom. pdsa1i). Ca al treilea exemplu trebue consideratA forma
sd pleisemu ca mdinile" din Coresi, pe care citAnd-o in Corm. lit.

c. o credeam influentata de sinonimul sit batemu, nefiindu-mi

cunoscute aceste cazuri de conjunctiv pastrat. Acum ci-ed cd
acest ',Went corespunde lat. plausemus i e o dovadA mai null
de originea latina a cuvantulut. inteadevar, ar fi cel putin neobicinuit, ca terminatiunea aceasta, explicabila in cateva rAmAite vechi, cu inteles aproape interjectional (blern, bleti, piiseti sant
1.

un fel de beide! inainte!", plse(i un fel de aplause !"), sa se

fi adaogat la un verb de origine slava, intrat tArziu in limba.
Astlel pldsd < plausare intrunqte cele trei conditii pe care
Meillet(Linguistique historique et linguistique gnrale, Paris 1921)

www.dacoromanica.ro

413
le c ere unei etimologii bune, caci in cazul nostru concordantele

gramaticale se adauga la concordanta sunetelor i a sensului"

(p. 32).

CA D. este critic in judecarea etimologiilor latine, e de sigur o calitate pe care nu noi i-o vom contestA. E preterabii,

intr'o lucrare de acest soiu, sA ni se dea un material sigur,

decat unul impestritat cu etimologii indoioase. De fapt, o parte
mare a etimologiilor respinse nu mai pot figura intre elementele
latine ale limbei romane. Totu0 in adunarea materialului sAu i
in cernerea lui, autorul n'a fost totdeauna bine cAlAuzit.
Inainte de toate el nu consulta lucrarile mai nouh etimologice. Ca bazh a luat Dictionarul mieu etimologic, apArut in
1905. Dad ar fi vAzut exemplarul mieu, cu zecile de indreptAri

li de adause in manuscris la fiecare papa, de sigur ca i-ar

fi dat seRma ell el nu mai poate fi izvorul excluziv, dui:4 un
deceniu i jumAtate, atat de mAnos tocmai in cercethri etimologice.
Dictionarul lui Tiktin, eare de la 1905 incoace a apArut in cea mai

mare parte, Dictionarul etimologic al lui Candrea i Densusianu,

Dictionarul limbilor

romanice

de

Meyer-Liibke,

Dictionarul

Academiei, care cuprinde mai multe -etimologii nouA cleat

bAnuesc multi, apoi studiile lui Papahagi, Giuglea, Draganu,
Bogrea i altii nu sant pomenite aproape nici odatA. Ade%/rat, ch autorul a consultat rezumatele anuale din Krill-

schen Jahresbericht. Dar, fAri suparare, din toata activitatea uriaA i atat de rodnica a lui Weigand, partea etimologich e sie

sigur cea mai slaba, incat D. nu ia ales tocmai sfetnicul cel

mai potrivit. Astfel vedem respingandu-se etimologii clare i
admitandu-se altele, vAdit greite.

lath cateva exemple, addende i corrigende : 68 lame in

intelesul latinului lumen a lasat urme in limba noastrA, cf.

Candrea-Densusianu, Dicf. etim. S. V.
69. Pentru intunecd
avem acuma etimologia lui Giuglea 'innocticcre, cu mult mai
convingatoare cleat *intunicare al lui Byhan. -- 72 Pentru daecel,

care lipsete in materialul bogat de fie al D:c;ionarului Academiei, era dator sh dea citatia locului uncle I-a gAsit. 78 mesteaccin das von Weigand zu a mestecd gestellt wird" ; dar etimoIogia adevAratA a fost data de Candrea, Cony. lit. 39, 1128

www.dacoromanica.ro

414

(cf. acuma $1 Candrea-Densusianu, Dice. el.)

82 zblerd e derivat tot din belare (cu e lung), dei. o nouA paralelA pentru

derivarea din vrres puteh afla in franc. beugler, din v.-franc.

bugle, iar acesta din buculus bou mic" (Meyer-Lithke, EL Wb.
No. 1370).

D. derivh pe nechezd din rhonchizare, des.' in Cony, lit.

46, 141-143 am dat, cred, etimologia adevaratA (Thinnitulare).

83 Pentru aripai cf. Meyer-Lfibke, Zeilschrifl 31, 582-586 $i
Schnchardt, ibid 721-725.
88 Derivarea lui cuta din culls
(cu metaplasmh), propush de mine, o respinge pe motivul ca

nu insemneazh Runzel" Wie Puscariu angibt", ci Falte".

Sh am iertare, dar dach eu, ca Roman, spun c.i intrebuintez
acest cuvant in intelesul de zbarciturh"
indiferent dach imi
admite etimologia sau ba -- cel ce stie romaneste numai din
cArti nu are dreptul sA conteste acest inteles. L-ar fi gasit,
dacA si-ar fi dat silinta, $1 la Polizu (Runzel"), la Dame (ride")
$i la Tiktin, care citeazA $1 un exemplu din Ndejde. 11 intrebuinteazA $1Delavrancea (Sulldnica 174): Aceste fete ... ,' phrlite in
focul luptelor, nu prind cute, apoi L. Rebreanu (Mit 11. 80) : Obrajie
incrustati cu multe cute mitrunte $i subtiri. Apropierea celor
douA idei Falte" $i Ranzel e atat de fireascA
$1 francezul

pli are amandouti sensurile --- incat Odobescu (Scrieri III 581)
vorbe;te de o panzh zbdrcild (in loc de zgdrcita) de cute".
Cuvantul latin s'a pAstrat $1 in Sicilia, Piemont $i Sardinia (cf
Aleyer-Lfibke, Et. Wb. No. 2432).')
92. Existenta lui gamba
1) Mi se pare ca $1 negarea pur si simplu a existentei unui sens sau
chiar a unui cuvAnt este un procedeu pe care D. 1-a ftwatat de la dascAlul
sau. Astfel, Weigand, gasind bun card ia Rusi cuvAntul pal:mg:a cu intelesul de Wickel (aus Tabaksblttern)", crede cA romAnescul pdpuri, care se
intrebuinteaza $i cu Intelesul acesta (..pApusA de tabac") e Imprumutat din
ruseste, desi admite ca rusescul papuAoi e Imprumutat din nou din romarieste (Jahresbertcht XVII 365). In Dictionarul mieu ethnologic sustineam
locmai invers, cA formele slave sant Imprumutate din romAneste, uncle
cuvantul ar puteA fi
precum propusese N. SulicA
un derivat din lat.
pappus. In sprijmul acestei pAreri aduceam forma a r o m a neasc a papag,
cAd la RomArni transdanutheni nu putem admite un Imprumut din rusute
sau ruteneste. Greutatea aceasta Irma o fnlAturA Weigand (1. c.), afirmAnd
ca pdpugi nu B cuvAnt popular la PiromAni, ci un dacoromAnism. OricAt de
bine ar cunoa$te Weigand dialectul Aromanilor, trebuiA totu$1, fnainte de a
face o afirmare ant de categorica, sa cerceteze lucrul mai amanuntit sl sa
nu se bizue numai pe amintiri .$1 pe simtul Umbel InteadevAr, dupl cercetArile mele, cuvAntul pdpufd existi la AromAni. T. Capidan, dAnduli seama
de Intreaga importantA a chestwnei, fmi alma a pe la el In Macedonia
cuvAntul pdpu0 e aft se poate de popular si ca se Intrebuinteaza cu deosebire ca termen de comparatie pentru miresele gAtIte frumos.

www.dacoromanica.ro

41

Ye contestat pe nedrept, cf. Dict. Acad. subt agdmbel Cat despre

pes, el s'a pAstrat in expresia in plezi i in derivatul piezi$ (D
Puchilh, in Anuar de Geografie ci Antropogeogratie, II. p.
159-160 Buc. 1911). Inlocuirea lui pes prin peciolus s'ar putea
4latorl unei influente culinare, intruat in vechea italianA nordich
aflam pe pegd cu intelesul de zampetta di porcos ; am ave4
deci aceea0 cauzit care a Mut ca ficatum sa inlocuiascd pe
iecur.
98. saturare e pAstrat i in limbile romanice, cf. MeyerLake Et. Wb. nd 7622.
100 zgrilbunfa ar fi, dupA Weigand,
zgaibd + zgeirid!
100 Explicarea ce am dat-o in Cony. lit. 39,
304 pentru puchlos, puchinos dinteun puchiu neatestat, i se pare
neprobabilh. E. Herzog imi comunich ch in Bucovina. cuvantul
puchiu
pe care I-am intAinit, ca nume de familie 0 in Ardeal
existA de fapt. I in Braov se gAsete cu intelesul de phduche"
,(com. de C.Lacea).
103 reipacd 'a se da pe ghiatte e, dupa

Weigand, un derivat din a rapi.

109 pufinu fArd sd se tina
seama de cele aratate de Meyer-Lake El. Wb. no. 6550 e derivat tot din 41putinus, iar nifel din mic, care la randul sdu, e
imasculinul lui mica! (p. 106).
110 despdril nu poate fi disper/ire, ci Vispartire.
arom. frimintu nu se opune etimologiei
fragmento: citatia datA de D. e gre0ti, referindu-se la etimologia propusA de mine pentru
Explicarea lui ma ult a
.dat-o Sandfeld-Jensen in Indogerm. Forsch. Anzeiger XX 182.
114 duroare e ihtrebuintat I azi dialectal, ceea ce se

vede 0 din dictionarul mieu, no. 562.

118 Pentru sttiga se
Ja tot etimologia 'exquiritare.
124. Pentru cdrpcitor avem
acum etimologia, cu mult mai plauzibilA, a lui D. Puchilii
(Cony. lit, 12, 11, 91-92) din coopertorium, care, subt forma
krpatur a pdtruns *i la Slavii de sud (cf. Bartoli, in Omagiul
Jagi).
(cu

r lung)

125 cured nu poate fi

din cauza dialectalului curd
*corella, ci e corrigia, cum se admite la pag. 157.

D. admite, cu Weigand, a nasture e germanisches LehnEtimologia baler din wires n'o mai
wort im Balkanlatein".
sustin nici eu, precum se putea convinge din Dice. Acad., unde
se dA adeviirata explicatie a cuvAntului.

130.

Aburcd mA

suiu intr'un arbore" ar fi, tot dupa Weigand, un derivat din

abur ! Meyer-Liibke, El. Wb. no. 606 nu numai Ca admite etishologia mea din *arboricare, ci citeazA i pe tosc. abbriccare wa

www.dacoromanica.ro

410

se cAtitrA pe un porn", in sprijinul ei.

138. Nu se admitepdioard < palleolum. Cine cunoave tesAturile fine ale tarancelor noastre nu se va indoi c acest cuvAnt latin s'a pAstrat, ctr
sens nealterat la noi si nu va admite cA cuvAntul romAnesc e
un derivat din paie. Tot cu paiu crede Weigand cA e identic si
termenul ciobnesc pate "lana moale a oilor", pe care Giuglea
I-a derivat in mod convingator din pallium. i etimologia pe
care Giuglea a dat-o lui incurcd e mai probabila cleat 'incurricare Zusammenlaufen der Fden", pe care D. (147) o admite
144. Cu totul neadmisibil e etimologia
dupl Weigand.
brdnzd<*brancia, tot dupa Weigand. 150. CuvAntul aid dat
de Hasdeu, Etym. Magn. Rom. nu exista si deci nici etimologia ma
(care ar fi dat atbd)..in pasagiul reprodus de Hasdeu avem a face

cu pronumele demonstrativ ; de aceea in Diceionarut Academia

n'am inregistrat cuvantul.
152. Aunta nu-i nupta, ci nuptiae.
155. Pentru batjocurd e a se consulta acum Dice.- Acad.
0 idee cu totul neobicinuitA are autorul despre neologismele de origine latinA in limba noastra. Am vazut mai sus cA
el crede posibil ca vorba neve sii fie un latinism carturAresc intrat in limba noastrA. Tot ca vorbe savante" sauformatiuni cArturAre5ti considerA el si alte cuvinte intrebuintate de poporul nostru de la sate 4i de autorii nostri vechi.
Cum influenta limbii latine scrise a incetat la noi din timpurile-

cele mai vechi, nu vedem pe ce cale au putut intr in limb.t

aceste neologisme. Astfel el zice ca scin, un cuvant pe care-1
auzi zilnic la toti tAranii romani, ar fi nicht recht volkstilmlich" (p. 92), dar crede vechiu sdnul de mare (p. 75)1 De ori
gine carturAreascA crede si numirile de plante ornamentale precum : calce, cdprifolu, serpeined, serpunel (p. 80), apoi pe legumd
(care in unele regiuni a ajuns sa insemneze merinde") si curcubeta (p. 138), pe lcicus.ci (ist sachlich nicht alt"), pe care-I crede
intrat in limbA prin limba bisericeasca (p. 86), pe viperd (p. 85)i vitreg (P. 152) (desi poporul le pronuntA, in Ardealul nordic,
iperd, iitreg ca pe iin din yin), pe viers i vioard (p. 155), peflactira, fiindcA apare in texte abia in sec. XIX si nu-i c inoscut
in Moldova (p. 130), pe legdmdnt (der Bedeu+ung path klunin
alt" p. 133), ca si cAnd stramosii nostri n'au putut ave i sub-

www.dacoromanica.ro

417

-stactive abstracte, pe dedd (care se gliseste in texte vechi, deci

4-1u poate fi neologism), pe vargurd(kirchliche Bildung" p. 163),
lpe cared intalnim fn Codicele voronefean etc. E locul s ne intrebam insi cum de liicusid apare cu a, ca in latina vulgar&

iar nu cu o, ca in cea clasica, cum au putut

forma

Rornanii

pe wptintil cu un sufix neexistent in limb, pe cand derivatul

-"serpenlia se ,explica perfect de bine ca un derivat latin .vulgar,
cum au ajuns intaii traducatori de texte bisericeti, din limba
paleoslava, sa fad" din virgo Ufl vcirgurd, etc?
Concluzia : lutrarea lui D., facuta cu multa ingrijire 5i

bun simt, da un material pretios, dar incomplet, care trebue

intrebuintat in mod critic.

Sextil Puocariu.

G. Weigand, trateaza despre numele de localitati aroma-

nepi din Pind. (Die aromunischen Orisnamen im Pindusgebiele,

-1). 60-64 i 174-180).
Ele au o deosebita insemnatate pentru trecutul Aromanilor,
mai
de

ales a istoria ne vorbete ap de putin despre ci. In afara

aceasta, explicarea lor etimologica arata, dupa autor, intaiu :

uncle anume a existat o populatiune inainte de sosirea popo-rului despre care este vorba ; al doilea : care anume a lost
aceea populatiune care 1-a precedat si s'a contopit cu el (caci
-o populatiune parsind tara cu desavarire, abia daca mai lasa
-vreo urma de nume de localita ti) ; i al treilea : unde anume
s'au mai fa cut aezari noua".
Inainte de a trece la fiecare nume de localitate in parte,
ma opresc un moment la punctul al doilea din lamuririle ce ne
-cla eXplicarea etimologic a numelor de localitati. 0 localitate
cu nume grecesc sau bulgaresc ne arata ca inainte de venirea Arotmanilor in aceea localitate a trebuit sa fi locuit Greci sau Bulgari; dar

ca la sosirea Aromanilor a trebuit neaparat s fi existat Greci sau

Bulgari, caci altminteri abia daca ar mai fi ramas vre-o urma de
nume de localitate grecesc sau bulgaresc, aceasta imi pare exagerat.
Dinteo lucrare facuta de subsemnatul la institutul domnului

Weigand, rezult c din numarul total de nume de loc. in Te.

-salia, aproape aptezeci la suth sant de origine slava. Toate
Aceste nume de loc. au ost date in cursul veacurilor yllX:,

www.dacoromanica.ro

418

and Slavii pAtrunseserA panA in inima Greciei. AstAzi elementul slay se intinde in sudul Penins. Balc. numai pAnA in Costar ;
existenta lui in Epir si Tesalia este cu desAvArsire exckusA.
Asa fiind se naste intrebarea : oare Grecii si in parte AromAnii,
care au ocupat locurile cu nume slave, au trebuit neapArut s'a
gAseascA Slavi in toate localitatile, pentru ca numele date de

ei sA se fi putut continua mai departe ? De sigur cA nu. Au fost

unele centre mai insemnate, in care o parte din elementul slav
s'a putut mentine si mai departe. Dar ch majoritatea cAtunelor
au fost parAsite cu desAvArsire, nelAsand in urma lor de cat

numai numele, aceasta se poate deduce intAiu din caractetul

vremelnic al asezArilor slave in Tesalia ca si in Romania, pan .
la fixarea lor definitivA in regiunea unde ii gAsim astAzi ; al
doilea
0 mai ales In ceea ce prive0e Tesalia
din cauza
felului barbar cum s'au purtat Bizantinii fatA 'cle elementul
slay, dupA infrAngerea definitivA a acestuia (1014), cAnd numai

din lipsa elementului grecesc din Macedonia, el s'a mai pututr

pAstra pAna astAzi in aceastA provincie. De altfel, in ce priveste Peninsula BalcanicA, asezAri nouA in regiuni si localitAti
pArAsite, din care astAzi n'a mai rAmas de cAt numele, se fac
si azi. Citez numai un singur caz Corrruna Doliant care este
una din cele mai frumoase din regiunea Veriei, nu dateazA decAt numai de treizeci si cinci de ani. 0 bunA parte din AromAnii din Selia, o altA comunA aromAneasca, tot din regiuneaVeriei, asezatA pe inaltimile muntelui cu acelasi nume, ne mai.
vroind sA-si pArAseascA locuintele,

iarna, spre a se duce cu

turmele in regiunea cAlduroasit a Caterinei, s'au stabilit la poalele muntelui ; acolo unde ar fi putut petrece si in timpul iernii

si unde existase odata o comunk dar din care la asezarea

AromAnilor, nu mai rAmAsese cleat numele slay Doliani

ruinele unei bisericutei pArAsite a SfAntei Marii. AstAzi comuna

numarl 120 de case, toate noui

si clAdite

cu un cat, cu

o scoalA primarA romAneasca. clAdire model. Desi la asezarea

IbrfAromAnii n'au gAsit nici o familie bulgareasce, mai ales c .

in regiunea aceea nici nu se gasesc Bulgari, totusi ei n'au,

schimbat numele vechiu al :comunei. DacA acest proces s'a
putut petrece in zilele noastre, cAnd AromAnii despre care este-

www.dacoromanica.ro

415#

vorba erau readusi la constiinta nationala, i, in mandria lor,

s'ar fi putut lips1 de o numire slava, inlocuindu-o prin una romaneasca, ce trebue sA ne inchipuim ca s'ar fi putut petrece
in veacurile de pribegie pentru elementul slay, and sute de
comune erau parasite si cand chestiunea numelui, dna era
slay sau grecesc,_ nu juca nici un rol pentru nouAle asezAri?
Toate numele de loc. discutate sant in numar de 70, dintre
care 21 sant de origine aromanA. Furca, Samarina, Armata,
Pddz, Avdela, Ameru, Pii /tin, Chiard, Cdlarri,Coluri, Cornu, Orghil'i, Nde,s1' i, Cock 4 l'i, Sclineasa, Luie,sti, Mocosi, Generadzli (gr.
Dzerieraidhes), Sturdza, Cere ; 15 de origine greaca : Palioseli,

Smixt, Pirvoli (Perivoli), Laca, Paltocizori (de douA ori), Macrini,

Flamburart, Calichi, Milia si Pdlomilia, Petruli S. Pertuli, MalacaA Glidzadhes, Aivun, Cueuflean; 29 de origine slava: Breaza,
Turia, Ldbdniea, Bozovon, Dobrinovo, Le.,smea, Cerne,si, Grebenit,
Drdstenic S. Trdstenic, Dragari, Doliani, Leascovie, Minciu (gr.
Metovo), Sardcu s. Siracu, Lepentea,Viliciani (gr. Velitsena), Do-

len, Drausta, Giurgia, Gardista (Gardhichi), Muciara, Veternico,

Camia, Burjic s. Brujic, Liabovon, Nevoden, Coteana, Parleango
(gr. Pernjako s. Perliangon), Clinovo; 4 de origine necunoscutA, Bdiasd, Pim, Gudhovasda si Cioran.
.
Dintre numele de origine romanA, Samanna poate deriva
din Sanctus Marinas, desi numele Marin la Aromani nu prea
este obicinuit, totusi el a existat odat4 mai ales ca exista sl

biserica Sf. Marin. Observ numai cA un Sanctus Marinas ar fi

trebuit sa ne dea Sdrarin, sau cel mult Sdmdrina (cu a final

ca in Crusuva-Crusovo, Magarova, Tarnova etc.) insa in nici
un caz Samarina, cad de la Sancta Maria nu avem &manta,
ci Stdmdrie. Pastrarea celor doi a in pozitie neaccentuata nu
se poate explica printr'un simplu Vokalharmonie".
Pditin
(cu a pentru a) rAmane neexplicat. Ar fi trebuit sA avem PalNden'i poate deriva din des, subt influenta verbului
lin.
ndes; dar ce ar insemna die dicht gedrngt Zusammenwohnenden", la tad, unde oricat de indesate ar fi casele una intealta
ele sant relativ rare?
Selingasa ramble neexplicat, desi. ca
Luion (pronuntat in gr.
forma este un cuvant aromanesc.
LaZfsli) poate deriva din idd pl. W.I. Cuvantul este de origine

www.dacoromanica.ro

424

bulg. si exista numai in dlalectul megl. si nu-i exclus cazui

ca sh fi existat si la AromAni.
Generadzl'i nu poate deriva
din dzinire (ginere); ar fi trebuit sit avem dzinirti (as'a cum se
obicinueste la plur. la toti AromA nii) sau cel mult dziniraza
Chiard este, desigur, de origine aromAna, insA nu insemneazA

propriu zis numai wo die Sonne nicht hinscheint, Schattenseite", ci apus", adicA toe lu iu chiare soarle". In acest sens
este intrebuintat si in cunoscutul cAntec de la nunta, pe care
neveste tinere si fete
barbiereste mirele.')

il

cAntA in unison, in momentul cAnd se

Lfi-ii-me si spealh-fi-me

LA-mA si spala-ma.

La soputlu di tru cheare. La fntAna de la apus.

Ca apelativ il cunosc numai subt forma cheare".
Dintre numele de origine greacA, Malacasi rAmAne neexplicat. Derivatia lui din p.cacesti4 moale", nu-i cu putinta. In
orice caz cuvAntul este vechiu, cad, ca nume propriu, din care
derivA, se intalneste Inca de prin veacul al XIV. Inteo luptA
datA in contra Albanejilor, Nichefor Duca, fratele impargtesei
Ana, fu ucis in 1358 de niste triburi albaneze conduse de Baa,
Malacqi etc., amandoi de origine aromana. (N. lorga, Breve
Instocre de1' Albanie et du peuple Albanais. p. 36. Apapcomvk

Hnerpou. Vol. I. p. 112. si Vol. 11 p. 113). De

asemenea si Gl'idzadhes din xacget cu insemnarea de GrossAwait nu poate deriva, desigur, din arom.,
herdenbesitzer".

xpovoypcaptcc Tng

dar si. mai greu din bulg., desi, dupl forma, pare cA ar sta in
legAturA cu numele propriu Ivan.
Dintre numele de origine bulgarA, Turia pe lAnga forma
gr. Krania rAmAne obscurA. Aminciu (autorul scrie Mintschu) in
nici un caz nu poate derivh din mentschovo" illat6-01/0 BArenort"7 in afarA de greutatile ce prezintA o formA slava A, nici
mAcar derivatiunea n'ar fi posibila in bulgareste. Din metka sau
met e (cAd me6 nu s'a mai pAstrat) am aveA metki s. meegko
,

s. rne6kino, dar in nici un caz rma6ovo". Si in cazul cel mai

rail, chiar daca am admite existenta acestei forme, ea ne.ar fi
dat In arom. Aminciovo S. Aminciova, cum avem in Magarova,
Tarnova, (iramalicova, Drenova etc., cu sufixul -ovo pastrat. Pre1) Numal la Arornanii din, Macedonia ; tn Epir se anti tn grecWe

www.dacoromanica.ro

421%

supun mai de grabA cit numele de origine al orAselului pur

aromnesc este (A)minciu; acesta trebue si reprezinte un nume
propriu, din care Slavii mai tArziu au fAcut un Mentovo, pastrat astAzi numai la Greci subt forma Metsovo, mai cu seaml
cA numele de loc. in -ovo sAnt foarte rAspAndite in Tesalia. --Dragari este de origine slav, insA nu cred sA derive din drag
lieb", cdci n'as sti ce ar insemn& in bulgAreste un derivat in
ar de la drag. CuvAntul trebue sh derive tot din drag, insA
acesta din vsl. Apx.rz drug" (cu trecerea lui x. > a in dialectul
bulg. din Macedonia, ca in nixaca > maka, pxxa > raka etc.) cu
intelesul de lemn lung", prAjinA netezith. In cazul acesta dra

gar ar fi un nomen agent. ca stolar saunar" etc.'

Vtliciani

ar pute& deriv& mai de grabh din vilitsa vilit'e cu intelesul de

furcl* sau chiar si de fakA", cleat din velik gross", cum
da autorul. Camia din kamenya, formal merge greu
Nevaden
desi se identific& ca formA citslav. nevoden nicht mit Wass&
versehen", tptusi nu cred sh fie acelasi cuvAnt. Mai intaiu si cit
dacA de la voda existA un adj. voden, -a, prevAzut cu apA, ud",
cle la voden n'am puteA ave6 forma negatim cleat numai con,
struindu-o. Un nevoden nu exist& in limb& Si din multimea nu,
melor de loc. de origine slavA stiu cA pentru localitatile situate
in regiunile lipsite de apA, Slavii intrebuintau derivate de la tulpina
sucho. Presupun mai de grab& cA ar fi de la navoden udat,
prevAzut cu apA", prin inlocuirea lui na- cu particola asa de
obicinuit& ne, din alte cuvinte, Nevoden de astlizi fiind pentru
un mai vechiu *Navoden.
In capitolul privitor la AromAnii din Acarnania si Etolia,
care in veacul al 12 si al 13 alcAtuiau Mica VIalzie, autorul
sqte si astAzi urme despre existenta Aromnilor, din numele
de localitAti pAstrate pan& in zilele noastre, ca Vulpi asezat pe
muntele Furca ; in apropiere de aceastA comunA se aflit Paljokatunon, un nume de localitate, probabil, tot de origine aromAn5, dupA cum se vede dln al doilea component ; Lata,tm sat
situat la o depArtare de 15 km. spre miazh-zi de Ayios Vlasis'
Acelasi nume se gaseste si in Eubea, in districtul Tamine, si
in Peloponez, unde, dup& datele istorice, prezenta de alt& data
.a elementului aromnesc este atestatA. Mai in spre sud, pe
.

www.dacoromanica.ro

422

Ormul de nord al lacului Agrinion se aflA asezat satul Gurtta._

o altA localitate cu acest nume se gaseste in districtul Ka Ilianon din Parnas In fine a localitate de origine aromAnA este
i. Sing., lu (loyxpacov), adicA Singurelu, asezata in partea de
sud de Karrenision, care pare a fi un arpen4.
In campia Tesaliei, in care altit data (veacul al XII si at

XIII) se afid Valahia Mare, si numArul firomAnilor, dupA mArturiile scriitorilor bizantini,
destul de mare, autorul nu gAseste

aproape nki un nume de localitate de origine romana. Acestea

apar in spre partile muntoase. Astfel in spre nord de Lamm
se afla satul Furca, despre care a fost vorba ; in partea de vest
aSes. Tot in apropkrea
de Lamia se afld Gura cu 900 locuitori ; iar la o depArtare de
o ord se gaseste regiunea cunoscuta subt numele de Catauni
locuit, altadata, de pAstorii aromAni numiti pana azi cdciouni.
in muntii de nord ai Tesaliei se gasesc doi munti care poartN
mime romAneti: Durnenica i Ciumanaltd (ciuma-nalta), insemnat pe harta lui Kiepert Djumanaltd. De asemenea intre muntii
Casia I Camburi se afla oraselul Discata, singura localitate
mai mare care poartA nume romAnesc, din disicata de la divesatul Tobanlhdhes, de la tgobanl'i cu suf.

(< lat. disseco) despic, taiu in doua".

Din aceastd cercetare a numelor de localitAti autorul deduce cd regiunea ocupatA de AromAni, de la inceput (veacul al
X), a fost aceea de pe inaltimile Pindului, care se gAseste la
izvoarele rAurilor Aspropotam si Vovusa. Mai putin locuita a
fost aceea de pe muntii Orthrys si Casia si si mai putin campia Tesaliei, in care numai iii timpul iermi Aromdnii se coborau in numdr mai mare.
T. Capidam

k o k Dr. Pet ar 1. Mdruntisuri filologice (in limba cehil)4

in ,Casopis pro moderni filologii a literatury", Praga Vol. III.,

VI. si VII.
2. Studii lexicale:serbo-croate (in limba serbo-croati) in Rad,
222, p. 117.

www.dacoromanica.ro

423
3. Contributii la cunrasierea cuvinlelor de origine .romanica
in limba serbo-croaid in Zeitschrift fiir romanische Philologie"
vol. 36, 38 si 41.
4. Recensie (in limba cehA) in Glasmk zem. muzeja, vol. 30.
5. Particalaritilei de limbd lafind-vulgard in inscriptille provinciei romane Dalma(ia (in limba serbo-croata) in Djela jugoslovenske Akademije znanosti i umjetnosti" Kn. XXV., Zagreb
1915. Un vol. in 8, pp. XIII. + 130. Pretul 4 cor.
6. Studii de toponomaslicd ilirica (in limba serbo-croatA, cu
un rezumat in frantuzeste). Extras din Zemljanskog muzeja u
Bosni i Hercegovini" XXXI. (1919) p. 151-160.

LucrArile profesorului de limbi romanice la Universitatea din Zagreb, prezinta un interes deosebit pentru noi,

caci acest distins elev al lui Meyer-Lithke intelege studiul Ian-

bilor romanice in intregul complex al extensiunei lor si da o

deosebith importanth limbei romane. Ca Iugoslav, relatiile
romAno-slave il intereseaza cu deosebire, iar raporturile_ cu
limba albanezA si veche-dalmatA intra in mod firesc in cadrul
cercetarilor sale.
Cred dar a fac o opera utild daca voiu cia in rezumat
partite acelea din diferitele sale studii care se rapoarta la limba
romana, mai ales ca aceste studii s'au publiCat adesea in re-

viste si in limbi putin cunoscute la noi.

1. In vol. III., p. 403 autorul arath ca serbo-croatul Caplal,
al cArui a proton se reduce la is, iar acesta la i latin, deriva
dintr'o form& civitate in loc de eivitate, al cArui i a rezultat
din I prin asimilatie fag de i urmittor. Aceast forma, cu i scurt
in prima silabh, o presupune si la baza cuvantului romAnesc
relate, al cArui e ar rezulth din contractia celor doi 1 duph
amutirea lui v intervocal. Slim ca Meyer-Lithke (Rom. Gramm.
I. 350 si Einfiihrunga 190) presupunea ch cede s'a desvoltat din "cietale, Cu absorbirea lui i in 6 precedent, ca si in
cazuri ca caelum > *car > cer. CandreaDensusianu, in Dictionarul etimolovc No. 322 pleach si el, ca Skok, de la o forma
*ceetale desvoltat in conformitate cu legea fonologich pe care o
stabilesc ei despre trecerea lui 1 aton la e".

www.dacoromanica.ro

424

In vol. VI., 41 s. u, se dau urmAtoarele etimologii : Bil, ca

-si serbo-croatul bier din viteus.
Cdni ca serbocreatul kniti,

din turc. kyna. Precum am arAtat in Dictionarul Academiei,

lispandirea geografia a cuvntului romnesc ne impiedecA a-I
deriva din turceste ; cdni ar putea fi insA un imprumut din sar-beste sau e ungurescul kenni a mazgali".
Cobori, dobori,
pogorl, ca 5i serbo-croatul koporati etc. sAnt considerate ca
lormatii onomatopeice, iar nu imprumuturi din slavonekte. 7 Colnic

din bulg. klanik; intelesul se apropie in parte de serbo-croatul

A (se) dezbara e derivat din *disvelare, propriu ,a
desvlr, apoi ,a desbracA', comparandu-se cu alb. (d)zbuloti,
zbloh ,a desveli' < exvelare, mbulok ,a invli` < invelare 5i cit
xdvelare R. E. W. 214, franc. dvoiler etc.
Etimologia lui
gandac din poleosl. gx.cl+ suf. -ac e veche (cf. Byban, Jahresklanac.

bericht V, 312).

Tigaie din serbo-croat tigatia.

In vol. VII. p. 166 s. u. Diiu, Odriiu se explicA din locaMegt. tinir joni ,,mire" se
eompar cu serbo-croat. hrabar mire% mai de mult, erou,
voinic".
Ian(i) este ,ia + n, cain serbo croat. daho din da+ no,
slov. in din 1.+ n, ceh. ten.
Cuvntul miatd, pe care-I gAsim
in Codicele Voronetean ki in Tara-Oasului (nnia(d), precum si
la Aromani (riatd) cu intelesul de friguri, fierbintala" il deriva
din *ignitia; trebue se' fi existat si. o forma metind din care
au fost imprumutate serbo-croat. micina, mcina. Dacit aceastel
etimologie e just& precum se pare, ea asazit intr'o nouA lumina
tivul slay vz Bzdin, Odrin.

istoria cuvntului miel. in Zur Rekonstruktion des Urrumanischen

p. 37 am aratat cd forma miel nu poate deriv din mriel, pre .

cum s'a crezut, mai intalu flind-ca aceastA formA trebuid sA se
Ostreze in dialectele care mentin pe ti pait azi, ca cej banatean
(unde avem miel 5i mel), apoi fiind-ca un n urmat de 6 nu se
moaie, precum arat din nou la alt lac al acestui volum din Dacoromama (p. 395-397). Dad' deci in agnellus gru pa gn ar fi dat mn cain
lemn, semn, pumn, am aved mnel iar nu mnel sau miel. De aceea ziceam, in sfudiul citat, cA mil face impresia c'a deriva dintetm tip
agmllus, care ar fi trebuit sa devinA atuniel >*amiel> miel. Acest
'agmellus ar puted fi o contaminare intre agnellus 5i agmen turmr.
Acestii explicare, pe care Ettmeyer o num este asnprechende Deu-

www.dacoromanica.ro

425,

tung" (Prinzipienfragen der romanischen Sprachwissertschaft, p. 10

si-ar gsi o paralelh, precum mA face atent G. Serra, in acel *capi-Tit= din Italia de nord (cf. Meyer- Liibke, ROM. Wb. No. 1647)

care nu insemneazA tutrnA de capre", ci ctpritik". Dar mi se

pare cA 51 agnellus a putut da miel. .DacA privim celelalte grupe

consonantice in limba noastrit, vedem, a ele apar simplificate

inainte de accent, cf. coxa > coapsti fata de maxilla > mlised,
octo 7 opt fatA de *arrectare > ardta, septem > ,sapte fatA de
septimana > s(Ci)teirndna", comparo 7 climprIr fata de cornprehendo 7 cuprind etc. S'ar puteA deci ca fata de pugnu7 puma,
lignu 7 lernn, signex > semn sa avem, inaintea accentulm,

gn 7, m, precum pare a rezult din agnellus > miel, *agnicia > mild (Lexiconul budan i CandreaDensusianu, Dice. el.
No. 1142), *agnaliola > mioarti si *ignitia > mialii. Impotriva
acestei legi fonologice se opune cognatus, care a dat cumnat,
iar nu *cumat. Ca in toate cazurile unde santem nevoiti sa
stabilim o lege fonologice pe temeiul unui numAr restAns de
exemple, 5i aici e foarte greu de a spune care dintre cele trei
cuvinte aratA transformarea normalA : agnellus ($i derivatele) 5i .
*ignitia sau cognatus. Posibil ar fi insA ca acest cuvAnt din
urmA sA presupunA, in epoca de formatie a limbei romAne, o
forrnA *comnatus, refacutA, prin reintegrarea prefixului, din cognatus, poate dupa analogia lui com-rater i com-mater, care,
precum a arAtat Pleyer-Liibke (Mitteilungen p. 4-5) fAceau parte
dintr'o clasA de cuvinte cu o desvoltare deosebitA in latinitatea balca-

nicA. Fazele fonetice in desvoltarea lui gn-' > In-' par a fi fost la
(71 ,--: nazalA velarA), apoi (cu disitrulare) rim si apoi un rn care
trebue sa fi avut kin caracter de sunet muiat, caci altfel nu.ne-am

puta explicA de ce in urma5ele lui *ignitia apare dialectal A

(i in Codicele Voronetean cuvAntul trebue cetit mziaeri).
Vol. VII, 229 5. u. Pentru desvoltarea lui intrebd din *interguare, propus de Meyer- Liibke, Skok admite stadiile urmA.

toare : intrrogat > lat. vulg. *interdgat 7 *intregat (cu substituirea lu i intre preroman in loc de inter clasic) > *intrgoat,
mintreguat (prin ocolirea diftongului neobicinuit eo, cf. ital. ai in
*mazda 7 *madia).
Spre a explica pe //id, presupune labializarea lui e in u inainte de amutirea lu If intervocal, deci i'luvarr

www.dacoromanica.ro

.426

7 Mare. (Forma lud s'ar putea explica, cred sl printeo sIncopare ; levare 7 *lvere 7 luare). Aceeasi evolutie o presupune
pentru Icvis care a dat *Pu,l'apoi aiu, la care s'a adaogat sufixul

sor dupa model slay (cf. serbo-croat laga5an z Akruct,

-+

suf. j(a)n). Din mai ituor s'a putut naste apoi mai usor. Arom.
licsor n'are nimic a face cu levis, ci derivi din comparativul

slay lbgzi, in care i a fost inlocuit prin suf. )cor.

2. Numele unei familii doninitoare montenegrine in evul
mediu gaga e considerat ca o forma romanizata a numelui de
p. 130 Sufixul augmentativ serbopersoana slay Bl%+ ga.

cr. enda se compara cu romanescul andru (pentru care a

dat in urma E.

Herzog

o explicare, cf. Zeitschrifl f. rm. Phil.

1921 p. 74).

3. intre cuvintele de origine romanica in limba serbocroata se. dau si urmatoarele imprumuturi din romaneste :
in vol. 36, p. 648 s. u. Koeenica din arom. coatin, laja
etc. din laiu, pura din purinid, lrze din arom. lrlidziu.
in vol. 38, p 344 serbo-croat. aranija din arlimie, batkura din
Maur (despre originea acestui cuvant v. in urma articolul lui
N. Jokl in Zeilschr. f. rom. Phil. 1921, p. 228 5. u.), hnika din
rdncas, mrd'ela din mdrged, pe cand se pronunta Inca mdrgeald
(cu I velar ; mai probabil din plur. mdrgele, cad cuvantul se
Intrebuinteaztt de obiceiu la plural si imprumutul ar trebul sa

fie extrem de vechiu ca sa

fi

apucat rostirea cu l velar),

skuteljka din scurleicd.

Vol. 41, p. 147 5. u. serbo-cr. burag
din megl. hisric, inlaelli din inletl, jabuoliii din a-busile, krpua

din cdpusd, parlog reimprumutat din parlog, plaj din plaiu,

skri dm seuri; hdrcd se compara cu serbo-cr. hrga.
in vol.
38, p. 551 s. u. se dau ,nume locale de origine romana pe
teritoriu serbo-croat.
4. in recensia lucrarii lui Kadlec, Valagi a valaAki pravo,

sant atinse cateva chestiuni interesante, astfel p. 307-310 se

da o analiza a numelor de vlahi in documentele medievale sarbesti, in legatura cu numele de persoane la Romanii transilvandni si cateva nume la Sarbii de azi ; intre aceste nume cateva

sant curat romanesti, precum Bun, Singur, Oparitul, Surdul,

Plaekat, etc., altele numiri - desmierdatoare slave, romanizate

www.dacoromanica.ro

421/

prin omiterea sufixelor slave --e, -a, -o, precum Rad, Vlad, Grad,

Bud, Dan z Rade, Wade, Bade, Grade, Dane etc., in sfArsit

riumiri desmierdAtoare slave, la care s'a adAogat articolul romAnesc :

Bogdul, Radul, etc. < Bogde, Rade (scurtat din Bog-

Pag. 298 s u. Despre insemdan, Radoslav sau Radivoj.)

narea cuvAntului vlah pe teritoriul serbo-cr. i explicarea de ce

acest nume a ajuns la Croati s se dea SArbilor ortodocsi,

mijlocitorii fiind Turcii. Despre regiunea Vlahl Inferiores in
Hertogovina.

in Archiv. f. slay. Plzilol vol 35, p. 348 se dA etimologia

cuvAntului judita din paleosl. iattica phstrat si in serbo-cr. ielica
(Herogovina). Despre articolul publicat in vol. 37. vorbe5te P.
Cancel la alt loc al Dacoromaniei.

5. Studiind limba inscriptiilor romane din Dalmatia, ale

chrei particularitati fonologice, morfologice, sintactice si lexico-

grafice se arath cu foarte importante explichrl si note, Skok

atrage de repetite ori atentia asupra asemanhrilor ce le prezinta

aceste particularitAti cu limba romAn. Astfel :

,
Pag. 30. Vetranus --= Miran.
40. Forma aia pentru avie
o crede conservatA in romAnescul aiti; acest cuvAnt insA nu existh,
cf. Dacorom.p. 416
71. fi z fieri= ease.' 71. vefi z velis

cu functie de indicativ.
50. Pentru ins cf. inpsuius.
16, 85.
Pentru urdin cf. forma urdenare. 24, 26. Pentru usa cf. forma
ustearius.

40, 84, 87. Pentru prefacerea lui sti in ssi 7 si

cf., depossio < depostio.

33.- Pentru zi cf. di in loc de dies.

76. Cu constructia
romneaseA 1susu lu cunoscu se compar : Peregrinum filium in
lege sancta christiana collocabi eum.
79. ca sit comparat cu
quod si. 80. Multe cazuri de dativ cu funcpune de genitiv.
85. Nalus cu intelesul romAnescului nat.
86. Pentru vild a se
compara vita = corpus.
87. tot ca inthrire a substantivului
< totus ---r-- summus.
85.. urdin megl.= poruncesc, arom. =
rAnduesc < ordinare a porunci, a rAndul",
87. tata = pater.
6. Din Studiile de toponimie iliricA" remaram ca important si pentru noi faptul cA numiri locale slave de origina latinA,
precum Vegium > Bag, Gelanum> Ugljan, Geminianus > Gu-

68. doo < dua.

88. SOCrlls, socra.

maj, cf. i gelatine > galatina, dovedesc eh g inainte de e, i

in latina iliricA nu era inch palatalizat in epoca ocupatiei slave
(sec. VlVl1).
S. Pufearin.
www.dacoromanica.ro

`4$18

Hanes Pe t r e V. -,Scnitorii basarabeni. Curs liber tinut

la Facultatea de litere din Bucuresti in anul 1919-1920. Bitcuresti, Alcalay, 1920. Lei 15. Un vol. in 8, pp. V111+263.

Ciorbanu Etienne, La continual Roumaine dans

la

Bessarabie annex& en 1812 Par la Rassie. Extrait du Baletin de

la Section Historque de l' Academie Roumaine VV111-e annde,
No 1. Bucarest, Cultura neamului romAnesc, 1920. Un vol. in
8 pp. 31.
Untrea Basarabiei cu Patria
murnd a atras in mod firesc
atentia cercetAtorilor asupra acestei provincii romanesti, despre
care in deobste se stia numai cA ducea o viata vegetativA din
punct de vedere national, intrucat stapAnirea ruseasca sugruma
orice miscare culturald romAneascd. Cu toate acestea, constiinta
national s'a pastrat si in Basarabia ; douA scrieri recente ne
aratA ca am avut acolo chiar I o oarecare miscare literarA,

care nu va putea fi trecutA cu vederea de ad inainte de istoricii nostri literari. Cea dintAiu scriere se datoreste lui Petre V.
Hanes, care in timpul rzboiului a cutreierat Basarabia si a cautat urmele trecutului, iar a doua lui tefan Ciobanu, membru
al Academiei RomAne, care se adreseaza inainte de toate streinilor, informandu-i despre continuitatea spiritului romAnesc in
provincia de peste Prut.
Cartea lui Hanes, care redA cursul liber tinut de d-sa la,
Facultatea de litere din .Bucuresti, se imparte in urmAtoarele
capitole: RApirea Basarabiei la 1812,
Legaturtle cu Basarabia
duph 1812,
Literatura romana la sfArsitul veacului XIll
Amfilohie Hotiniul,
St. M5rgea115,
Gavril Banulescu,
Al. HAjdeu,

C. Stamati. Ca cele mai multe scrieri ale

lui

Hanes, studiul acesta se caracterizeazb printr'o informatie bogata, bazatA pe consultarea intregei bibliografii anterioare si pe
cAteva date nouA, culese din lecturl sArguincioasa a revistelor
si scrierilor de pe la mijlocul veacului trecut. Astfel autorul izbuteste s dea un tablou mai rotunzit decAt innaintasii
shi asupra vremilor i persoanelor, pe care ni le infAtisazA uneori intr'o lumina nom i izbuteste sA le caracterizeze, precizAncl.,
locul ce li se cuvine in miscarea literarA j culturala a timpulutlor. Prin analiza amAnuntitA a scrierilor lor, el izbute5te s con:.

www.dacoromanica.ro

429

firme unele pareri exprimate in treacAt de cel ce a destelenit la

noi ogorul istoriei literare, dl. lorga, iar in unele amAnunte sA
rectifice cateva date. Cartea e ImpodobitA cu 19 ilustratii si are
un indice Ingrijit de nume.
Episcopul A mfilo hie de Hotin, cu care Incepe autorul seria
Scriitorilor Basarabeni" $i a carui Geografie, tAlmcitA dupl
Buffier" $tim ca o intrebuinta Vartolomeiu Mazareanu in scoala
IV1Anastirii Putna, nu poate fi socotit Inca intre cArturarii din
Basarabia, intru cat activitatea sa e anterioara rApirii acestel
provincii din partea Rusilor.
Cel dintaiu arhiereu roman subt noua stApanire ruseascA este

Gavr il B a n ul escu, caruia H. ii dedich un capitol lung (p.

94-146), incercand sA rehabiliteze numele celui ce a fost
stigmatizat, pentru tinuta sa oportunista, de $coala nationalistA
a lui B. P. Hasdeu, ca coada de topor" al politicei tariste.
Autorul aratA cA Banulescu, care avea o culturA remarcabili
pentru vremea sa, a contribuit prin intemeierea dicasteriei
duhovnicesti" si a tipografiei din Chi$inAu, la mentinerea limbei
romane in biserica din Basarabia $i cl influenta activitAtii sale
s'a resimtit decenii de-arandul, panA cand Rusii au luat cunoscutele mAsuri de prigonire. Dad este adevarat cA Liturghierul
WI $i Gramatica de la 1819, ie$itA din teascurile de la Chisinau,
au fost dotal momente hotaritoare pentru conservarea limbei
strAmo$esti in biserica si scoala basarabeana, totu$i ni se pare
nedovedit cA Banulescu a cAutat sit impace stApanirea politiL A
a Rusilor cu stApanirea bisericeascA $i culturalA a Romanilor"
(pag. 124), iar punerea alaturea a numelui lui cu al lui Saguna
este o incercare riscatA $i nepotrivita. De curand invAtatul istoi ic
al Bucovinei, dl. lancu Nistor (Isioria bisericii din Bucovina, Buc.
1916) a izbutit sa punA in lumina adevAratA personalitatea celuilalt arhipAstor care a avut trista misiune s pAstoreasca biserica
unei provincii rapite prin viclesug. Din studiul acesta temeinic
vedem ca bAtranul Dosofteiu Herescu in Bucovina a fost un
pAstrator intelept al bisericii sale, care a stiut sA se impotriveasca cu energie ingerintei prea mari a stapanitorilor $i a fortificat biserica prin asezaminte solide $i intelepte$ti. FAra sh
fie nevoie a invoca figura marelui Saguna, e de ajuns sit com28

www.dacoromanica.ro

4.30

param activitatea lui Herescu cu a lui Eihnulescu, ca sa intelegem marea deosebire ce exista intre ei. Acesta din urmA nici
nu putea aveh tendintele pe care i le atribue H., caci prin
educatia sa in scolile ruseti, el era inainte de toate ortodoxul
care ii
convins a numai prin protectia lui Alexandru I

acordase in vremuri grele o pensie anual de 6000 de ruble

credincioii sAi pot fi izbaviti de
din caseta sa particularA
giugul Agarenilor". El datorea prea mult Rusilor, incat sA nu
fie fin devotat servitor al politicii lor ; exemplul de supunere
neconditionatA pe care capul bisericii il dAdea intelectualilor a
fast de sigur tot atAt de trist In urmari ca si binele pe care
1-a facut Liturghierul sAu. Faptul c5. Banulescu nu vorbeste de
limba moldoveneasch", ca Inaintaril Mu Amfilohie Hotiniul, ci
de limba sromaneasca", e mai de graba o dovadA despre ten-

dinta de a terge urma trecutului moldovenesc In provincia

rApith, decat de o constiinta nationala. De altfel intrebuintarea
acestui cuvAnt se explicA, probabil, la BAnulescu, prin obicinuinta cAstigatA in scoalele din Bistrita Ardealului, la care a
invAlat in copilArie.
Intre putinii intelectuah basarabeni care au manifestat

bucuria pentru evenimentele culturale sau politice ale Romanilor

de peste Prut, a fost, In tineretele sale, $ t. M Ar g ea 11 A, care
iscAlqte scrisoarea Nitre Eliade a tinerilor Romani aflAtori la
Paris, si care a publicat la 1827, la St. Petersburg, o GramaticA
ruseascA si romAneasch, pe care It o analizeazh cu de-amfinun-

tul (p. 147-158).

Cel mai frumos capitol al acestei scrieri, ilustrat cu citatii bine

alese, e cel dedicat lui Alexandru Petriceicu Hajdeu

(159-191), care prin sentimentele sale nationale, prin cultura sa

temeinicA i win talentul shu de scriitor, trebue numArat intre cei
mai de frunte reprezentanti ai generatiei de la 1840 si ca cel
mai de seatna intre scriitorii basarabeni rAmasi acasA. CuvAntul" sAu rostit in 1837 cAtre elevii scoalei din Hotin, remarcabil
prin continutul sAu, a avut un rasunet mare in Ardeal, unde-1
public Baritiu in Foaia pentru minte", in traducerea lui C.
Stamati, in Tara-romAneasca, unde-1 reprodu se Eliade in CurieruP'
i in Moldova, unde-1 remarch Kogalniceanu in Dacia literarit"..

www.dacoromanica.ro

4..i I-

Epistola catre Romani trimeas& fiului sau Bogdan la 1858 derma sentimentele adanci nationale ale acestui bun Roman, iar
novela sa istorica Domnia Arnkutului" cuprinde pagini care
pot sta al&turi cu ale contimporanilor sal Balcescu si Al. Russo.
Mai cunoscut la contemporani, cleat Al. Hajdeu din cauza
legaturilor neintrerupte cu literatii de peste Prut, dar incontestabil mai putin talentat, este, cavalerul Constantin Stamati, a
carei opera H. o analizeaz in cel mai lung capitol al scrierei
sale (p. 192-255). Stamati apartine, ca:idei, epocei lui Eliade
si ,Asachi, care cauta sa imbogateasca literatura prin cat mai
multe traduceri 51 adaptari Lui nu i-au lipsit nici gustul artistic nici puterea de munca, daci-a lipsit talentul. De aceea cred
ca H. i-ar fi dat cea mai justa caracterizare punandu-1 intre acei
scriitori ai nostri care in toate timpurile formeaz& categoria
diletantilor sarguinciosi, ce n'au izbutit sa invinga greutatile
formei 5i din al caror scris abi se desface o bucata sau doua
ce pot rezist vremii.
Ramane sh facem cateva observatii de amanunt, de putina

si una de natura generala, pe care o credem mai

importanta, autorului care ne fagadueoe continuarea studiului
sau pnit in epoca Lumindlorului i Cuvntului moldovenesc, a
celor cloud reviste care au, insemnat o rede5teptare nationala
important&

in Basarabia, dup& o lung& epoca de lancezire, si din jurul carora

z'a ivit poetul Al. Mateevici :

Formele sezind, prinzynd nu trebue considerate numai ca
val iante grafice, precum pare a crede autorul (pag. 83), cici
ele sant destul de dese in textele noastre vechi Tot astfel
mut/mese (pag. 154), pe care am auzit-o 5i azi in Bucovina.

Despre Banulescu se sf pune (pag. 96) a s'a nascut in 1747,

data care corespunde cu varsta de 33 de ani (neimpliniti) la
1779 (pag. 99), dar nu se potriveste de loc cu datele luate far&
control din Filai et Scriban (cf pag. 135) : a invatat opt ani,
Astazi
dela varsta de 9 Ora la 17 (1765 1773)" (pag. 97).

5tim ca Povatuitorul" nu e opera lui Gh. Lazar, precum se

spune la pag. 20..,.
Un mare pacat al acestui studiu intemeiat, precur.: rrii
spus, pe o foarte con5tiincicasa adunare de Pt-r44., eLe vorwww.dacoromanica.ro

32

bAria cea multA ce se face 'in el de prisos, un adevdrat atentat

la rAbdarea si la vremea celui ce
ceteste. ParcA santem in
vremea rdposatilor V. A. Ureche si lonescuGion ! AdevArat
cA materia e arida' si ca, afard de Hajdeu, nici unul din scrii.
torii studiati nu au opere despre care sA se poatd spune mult
Dar in astfel de cazuri se va spune numai putinul ce e de
11

nevoie. Ceea ce ne dA H. pe 254 de pagini, s'ar fi putut da,

fdrA nici o pierdere, pe 50 de pagini, dacd s'ar fi lasat afar&
introducerea lima care, cu toate motivArile autorului, e de
prisos, si daca s'ar fi redus la strictul necesar aparatul de note,
care repetA incA odatd ceea ce spune pe larg textul. Intr'adevat., ce rost are sA se citeze textual pasagiile utilizate de autor
din scrierile inaintasilor si mai ales de ce, exemplele care au sA
ilustreze limba scriitorilor se dau in text, fall indicatia loculuir
pentru ca sd se repete in note cu aceast indicatie ? Aceasta,
in vremile and tiparul e atat dd scump si lipsa de hartie
atat de mare. Cat despre felul lui H. de a lungi vorba Wit
folos ajunge s citAm un caz dintr'o sutd. In biografia lui Battulescu autorul vrea s ne spunA cA viitorul arhipastor, care
era la 1766 profesor de limba latinA la coala Domneascd din
Iasi,

dupA doi ani se las de profesorat si se calugareste la

Constantinopol. Pentru aceasta lui H. ii trebue 12 randuri :

,Ajunge acum la un punct cu desAvarsire serios al vietii. Va

rfirnne profesor mirean ori cleric? Se va calugari ? PregAtirea
lui de pAnd acum si ravna de a sul treptele ierarhice ale bisericii 1-au indemnat spre cea din tirmd deslegare a intrebArii ; si
dupA doi ani de profesorat la 14, il vedem pornind la Constantinopol sA se eilugAreascA. Nu se putea calugAri si in tad ?
Fireste cA da, insd ait pret se puned pe un calugar din chiar
scaunul patriarhiei si apoi de ce sa nu vadA sl Constantinopolul
cu biserica lui Con tantin cc! Mare schimbatA in moscheie, eu
resedinta unuia dintre patriarhi si cu atata culturd si strAlucire
ortodoxd ?"

Pe and cartea lui H., intr'o expunere lunga, ordoneazde

un material in cea mai mare parte cunoscut, studiul succint si
sobru al lui Ciobanu ne cld o serie intreaga de contributii noua
www.dacoromanica.ro

433

:p f..ntru cunoasterea vietii culturale romanesti in Basarabia, care

completeazA datele lui Hanes. Vedem din scrierea aceasta a

starea culturalA a acestei provincii a scAzut dupa rApire, intocmai ca in Bucovina, unde scoale moldovenesti fuseserl inchise.
Statistica din 1815 a copiilor de preoti stiutori de carte, publicatA la pag. 15 dupA arhivele consistorului din Chisindu, este
o dovadA !impede despre roadele frumoase ale scoalelor moldovene. Despre activitatea mitropolitului BnulescuBodoni
autorul are o prere mai putin favorabilA cleat H. La pag. 10
in notit se-citeaza studiul lui Stadnicki, ramas necunoscut lui

II. Lui Amfilohie Hotiniul i se atribuie (pag 12-13) si manuscrisul unei Gramatici a cunostintelor fizice", tradusA in 1796
din italieneste. Se aratA (p. 13) circulatia cartilor romanesti in
Basarabia si (la pag. 16-17) se relevA cu drept cuvAnt activitatea tipografiei din Chisinau, ca raspAnditoare de cArti romane ti. Intre anii 1815 si 1820, din teascurile acestei tipografii

iesirii 19.320 de volume. Nu e uitat nici Noul testament din

1817 si liblia din 1819 apArute la Petersburg. Tipografia eparbiald din Chisinau e inchisA in 1883 de arhiepiscopul de hist&
memorie Paul, acelasi care dAduse un ordin sA se strAngA si
sa se ardA toate artile romAnesti ; abia in 1905, dui:4 revolutie,
tipografia hi redeschis. Din scoli limba romAnA fu sdoasii in
anul 1867, cu exceptia seminarului din ChisinAu, unde ea rAmase
pAnA in 1883, fiind reinfrodus ca materie facultativ in clasa V-a

si VI-a la anul 1905. Despre Gramatica din 1819, C. precizeazi

a e tradush dupii Lomonossov si se dau date nouit despre
Jacob Hancu, ntiscut in 1800, director al scoalei lancastriane si la seminarul teologic din Chisindu, mai tArziu profesor
de limba romAn la Universitatea din Petersburg (p. 21).
Dintre Basarabenii care au scris romaneste facem cunostinta cAtorva nume noul. Astfel este inainte de toate profesorul
de la liceul No. 1 din Chisinau, Don ciu (Doncev), care a
publicat in 1865 un Curs primitiv de limba romAnA" cu litere
latine,

In a crui prefata se vorbeste cu aldurA de limba

noastr care e cea mai frumoas& patrie a sentimentului nostru"

.si care, prin reproducerea atorva din cele mai frumoase poezii
_ale scriitorilor rDmini dinainte de 1865, are aceeasi influent&

www.dacoromanica.ro

44
binefactoare ca Lepfurarete iui A. Pumnui in Bucovina. Ini
'acelasi an tipari Dondu i un Abecedar roman cu bucati literare alese.

_Gheorghe Gore a publkat intre anii 1862 si 1867 in

Buletinul provinciei Basarabia", in limba ruseasci, cateva
articole orifice, bine scrise, despre Alecsandri, Donici si despre
poezia populara.
Pe la mijlocul veacului trecut apar Fabulele" Si Compozitiile" lui Ion
bei noastre.

Sarbu, mandru de originea

latinit

a lim-

Doi poeti basarabeni, diletanti amandoi, ale ciror poezii,

s'au pastrat numai in manuscris, sant Gheorghe Pau n,

care scri pe la 1868 si A I exie Naco, istoricul Basarabiei,
de la care ne-a rarnas un carnet cu poezii dinfre anii 1867
1869, intre cari doua poeme originale, iar restul traduceri din
ruseste, cu, dosebire din Krylov si Lermontov. Probele
in
traducere francezfi
date de C. dovedesc al nici unul din ei

nu al/a un talent remarcabil.

Intr'o vreme si trupa de teatru Teodorini a jucat la Chisinau, unde se pare ca a dat reprezenfatii si M. Millo i unde
elevii liceului jucau teatru romanesc inaintea unui public numeros (p. 20). Premiul interneiat de basarabeanul Al. Bodescu
in anul 1868, la Academia Romana, e si el o dovadi de legaturile
sufletesti pe care unii Basarabeni le pastrau cu connationalii lor
de dincolo de Prut.
Sext11 Pufcariu.

J.

jud, Zur Geschichte der bandnerromanischen 1@c/ten-

sprache. Vortrag mit Anmerkungen. Buchdruckerei Sprecher,

Eggerling A Co. Chur, 1919. (Separatabzug aus dem II. Jahresberichi der hislorisch-antiquarischen (Iesellschafl von Graubanden.
1919) 1 vol. in b pp. 56.

In acest studiu instructiv si ager, care se ocupa cu termenii biseticesti din diaiectul retoroman al tinutului Bilnden,

caUtAnd sil stabileasa influentele centrebt biserkesti din Italia,

si din Frinta, se stink chestiuni de interes si pentru talogiai

www.dacoromanica.ro

435

noastrA. Vom rezuma deci pe scurt pArerile lui J. cu privire la

termeriii crestini la popoarele romanice.
Limba crestinismului primitiv, in care ni s'a transmis si
Noul Testatnent, este cea greceasca. in aceasta liMba propovaduiau apostolii crestinismul, nu numai in Orient, ci si in Africa
de Nord si in Italia meridionala i mijlocie ; chiar in Roma,
limba oficiala crestineasca era, in sec. II, cea greceascA. Astfel se explicA cA cei mai vechi si mai tipici termeni crestini
sant grecesti : ecclesla, parochia, coemiterium, pentecoste, pasqua,
epiphania, baptizare, baptismus, elemosyna, biblia, monasterium,
monachus, episopus, presbyter, diaconus, canonicus, eremita . a.
PrOpovaduitorii evangheliei au trebuit insA, intocmai ca misio-

narii de azi, sa inlocuiaSca limba greacA cu cea indigenA in

regiunile In Care nu era inteleasA i astfel a trebuit creatA o
terminologie latina pentru occidentul romanic. Doua di le stteau deschise : sau traduceau termenul grecesc pe latinete, sau
imprumutau termeni existenti din terminologia pagAna, cArora
le dadeau un inteles nou, cre$tinesc. Astfel s'a creat quadragesima (scil, dies) in loc de tscraccpxocrcii (pipcc), astfel termenul
pAgan operarksacrls sau diis) devine crqtin si se pastreazA pAnA
azi in germanul op fern. Nu trebue sA uitam nici rolul creator

al limbei, care a introdus si in terminologia creOina cuvinte

nouA sau a dat intelesuri nouA cuvintelor vechi; astfel in loc
de coemiterium se introduce pe alocurea area, cu intelesul. de
cimiter",
In limba bisericeasca latina, existau deci, incepand cu sec.
Ill, trei straturi suprapuse:
1. unul mai, vechiu, cle cuvinte grecesti: baptizare, ecclesia, etc.
2. unul de cuvinte latineti care traduceau pe cele grece0i sau le inlocuiau: quadragesima, quinquagesima, etc.
3. unul de formatiuni noua ; area cimiter", vascellum

sicriu", etc.
Dialectul roman din Biinden ctinoaste multi termeni de
categoria a doua, in opozitie cu alte limbi romanice : Pe basilica latin in loc de ecclesia grecesc, pe quinquages ma in loc de
pentecoste, pe plebe in loc de parochia etc. Ce concluziune puwww.dacoromanica.ro

436

tern trage din acest fapt? Istoria cuvntului basilica ne d rhspunsul: In provinciile romane, in care se poate atesth existenta unor comunitati cretine or4eneti bine organizate, prin
secolele IIII, adech in Italia mijlocie i meridionala, in Franta
de sud, cu Lyon ca centru bisericesc, in Spania estich, deci in
provinciile mediterane, rhmane nealterat termenul ecclesia, introdus din vechime i inradacinat in limb& ; numai in acele regiuni ale Imperiului roman, in care inainte de veacul al patrulea, populatia cretina, mai putin compacta, nu izbutise s se
organizeze in comunitati bine inchegate, deci in Alpii rhetici, in
Romania, Pannonia i Franta de nord, patrunde noul termen
basilica, caruia nu-i sta in cale termenul vechiu ecclesia. Rhaeha
si Dada, stirace in orag

i agzate la periferie, au lost organi-

zate bisericeae abid in a doua jumcitale a veacului IV".

tim ca la acela0 rezultat ajunsese studiind marturiile
epigrafice Parvan (Contributiuni epigrafice la istoria creainismului daco-roman, Buc. 1911), care arath c ecclesia este panh
thrziu, in sec. V, singurul termen pe care-1 intfilnim nu numai
in Iliricul roman1), ci 1 in Sirmium i Remesiana (p. 87).

In aceeai categoric de cuvinte creOne0 thrzii, care se

gasesc in tinuturile periferice ale Imperiului roman aazii /Lid
(p. 18 i 26-27) i pe *sambata (dintr'o forma orientala cu
m, cf. Meyer-Liibke, Rom. Wb. No. 7479 i cu genul schimbat
dupa dominica), pastrata la Romani (scimblitd), la Retoroman:
(sonda, sanda, cf. I muntele Sdnlis)2) i in Germania sudica
(Samstag din Sambaz-tac, fath de Sonnabend al Germanilor de
nord), in opozitie cu sabbatum al celorlalti Romani.
Dintre ceilalti termeni cre$tini in limba romana, vedem ch
aproape toti au forma latinh, nu pe cea greceasca, astfel quadra1) Cf. acum si Dr. Petar Skok, Pofave vulgarno-latinskoga jezika
na natpislma rimske provincife Dalmacife, Zagreb, 1915, p 12 Totusi

basilica nu se pAstreaza numai In limba veche dalinat, ci

alAturi de termenul curent
ca nume local, si in limba albanea: Biafra, cf. Bartoll, Das Dalmatlsche I 157. Pa'rerea lui Kretschmer, Zeitschr. f. vegl.
Sprachforschung XXXIX (1906) 539 s. u c termenul basilica s'a raspandit din Bizlnt in Peninsula balcanica si fri Alpii retici, e combStut si de
Prvan p 90 si de /Lid p. 28 cu argumente hotaritoare.
2) Pentru rapindirea formelor cu m In Frania, cf. Meyer-Lubke, in
Ztschr. 1. -Deutsche Wortforschung I 192.

www.dacoromanica.ro

437

gesima > pdresimi, prebiter9 (fata de presbiter, mai apropiat de

forma greceasca) etc., desi aceste cuvinte au o rAspAndire mai
mare pe teritoriul roman i nu sant reduse la provinciile periferice. Dar chiar i termeni de origine greceasca, generalizati
de timpuriu pe intreg teritoriul romanic, ca baptizo (traducerea
lui latink tingere, intrebuintath in biserica africana", nu s'a
pastrat in limbile romanice), are la noi derivatul vechiu 4baptidione (botejune), care dovedete a a fost asimilat de timpuriu
cuvintelor latine.

0 Tevizuire a terminologiel noastre cregine se impune.

nu insista prea mult asupra termenilor grecqti tradui pe
intelesul tuturor i asupra terminologiei pagane pastrate subt
forma cretinii la noi. Faptul ca pentru o sArbtoare atat de
J

importantA ca Botezul Domnului, noi nu avem nici o urm6 de

epiphania sau pasqueta (cf. Jud, p. 39), dovedete ca incretinarea

stramoilor nogri s'a Mut intr'o regiune in gall de raza de

inraurire a poporului grec, in tinuturi Wit centre culturale importante, in care limba greceasca nu, era inteleas. In locul
acestui cuvant apare fa noi Apd-Boleaza (devenit Bobaleazd),
intocmai ca la Slavi : .vodokrkst% (cf. bulg. vodokryglje i vodici)
i la Unguri : viz-kereszt (cf. 0. Asimith, in Archiv f. sl. Phil.

XXII, 442), WA ca sa tim de la care popor a pornit modelul

acestei expresii. Cdrneleaga i thaegile
in care. carnea"
1) Candrea si Densusianu, tn dictionarul lor etimologic, cred cA prebiter ar fi trebuit sA dea In romAneste *preet(r)u; forma preot ar dovedi
0 acest cuvAnt a intrat relativ tArziu In limbA, dup ce b intervocalic

cazuse de mult tn cuvintele din fondul primitiv, si cA el a urmat o evolu-

tiune deosebitA devenind *prettetru" etc Cred, dimpotriv, cA

preut

apar-

tine celor dintii terment crestint intrati In limba noastrA si desvoltarea lui
formala e tocmai o dovadi despre vechimea lui In limbA. MeyerLubke
(Grundriss 12 p 4b9-470) a arAtat cA grupul avi + plozivA s'a prefAcut
de vreme in au : auca, aucelus, *flautare, amaut, ebenso parauta, tauta".

Cred cEt aceastA vocalizare a lui v, dupA sincoparea lui I u urmAtor, nu se

cel putin In romania esticA
reduce la grupele dvi si dvu, ci cuprinde
Si grupa vt urmata de once consonant. Exemple sAnt, afarA de prebiter

7 previter 7 preut (ar. preftu, ca cavito 7 cauto > caftu), *grevino

7 lngreun; *grevitatem 7 greutate, bibitura 7 Mutant btbitorlus -7

bdutor; paralel ar fl trecerea lui ovi In ou: novitatem 7 noutate si
poate, movIto > *mout la infinitiv *muutare > mutare (de unde mut);
e posibil chiar ca si penttu formele cubitus, nubilus, juvenis, poate 1. Subigo, sA trebue &A admitem stadhle intermediare *cuut, ecuot 7 *coot >

cot etc.

www.dacoromanica.ro

438

opritA de biserica apusean5, a fost inlocuitA prin cavil" insAnt cuvinte compuse interzis in post de biserica orientalA
tocmai ca cele romanice, numai cat verbul care exprimd opreIi0ea nu e laxare, levare, secare etc., ca in celelalte litnbi romanice (cf. Cl. Merlo, Die romanischen Benennungen des Fasclzings,

in %Willer und Sachen V1-1911, p. 88 s. u.) ci ligare, care se

poate compara cu alb. e l'aure geg. c Pibmeja, Fastnacht"
(G. Meyer, Alb. WOrterb. 245). Cu termenii pAgani trecuti in
terminologia cre0inA s'a ocupat Parvan (op. cit.). Varianta ro-saria (pentru rosalia) citatA de el (p. 112), explicA si forma cuvAntului nostru rusare, disimilat in Rusale1).1. Capidan imi comunicit a la AromAni (si Megleniti) se pAstreazA inch forma
Arusal'e, care corespunde exact celei latine.
Nomenclatura hagiograficA, (cf. Jud p. 14 s. u.), este de
asemenea nestudiatd la noi, dei numele sfintilor, pastrate ca
nume de botez, de familie sau locale, au o deosebith insemndtate prin posibilitatea datArii acestor cuvinte. FAcand abstractie
de la numirile de origine literarA, luate de la Slavi, avem in
limba noastra numiri cu treceri fonetice datind din timpuri
strAvechi, precum Nicoarei, Simnicoarei (cu 1 intervocalic trecut
in r, Cony. lit. XXXIX p. 318-319), Indrea (cu an trecut in an),

numirea localA Sngeordz !dna Ndsdud (cu trecerea lui gi in

di and era urmat de o accentuat i cu prefacerea lui in dz

and era postton,

cf. fector,

dar pre( ; tot ap la

Megleniti

Somdiordz,
pe and forma aromnA Selmdlordiu poate fi rezul,
tatul unei asimilAri ulterioare), Siimpietru (cu 6 trecut in te,
arom. Smk'etru) fatA de slavul Petri& AlAturi de acestea avem
care, intocmai ca formele
insd 0 forme Ca Seim(ion, Sdnziene,
semi-savante" din limbile romanice de vest, au pe de o parte trecerea lui tint i a lui d in z, dar pastreazd pe i urmAtor, sau
forme ca Seirnedru, Sumedru (arom. Slimedru, Sumedru, megl.
Sqm-Medru), care de0 se regdsesc 1 in dialectele din sudul
Dundrii i fac impresie de compozitii veChi, au trecerea neobicinuita a lui tr in dr si pAstreazA, la noi, pe e netrecut in ei dupA.
Chiar 1 constatarea negativd, c numirile de localitati

derivate din numiri de sfiriti Sant txtrem de rare in v echiul

1) Despre Rusalitle noastre si ale Slavilor vezi In urni M. Murko

Wrter und Sachen II (1910) p 142 s. u.

www.dacoromanica.ro

4..19

Regat (iri Mare le Dictionar geografic n'am gaga nici un singur

flint/6 local incepitor et' San- sau Sin-) este de insemnatate
peritru urmritea crestinismului la noi.
Seztil Puviriu.

Rohlft Gerhard, Ater, Area, Atrium. Eine Studie

t ur romanischen Wortgeschichte (Mit einer Karte) Inauguraldissertation. Druck von Robert Noske, Boma-Leipzig, 1920, Un
vol. in 8, pp. 69.
Disertatia lui Rohlfs, premiata de Facultatea de litere din
Berlin, e un studio temeinic, facut pe baza until material bogat
Id mare parte cules de autor, asupra celor trei cuvinte ager,
urea, atrium care in limbile romanice apar adesea ca omonime $i prezinta a multime de dificultati formate si semantice.
Rezultatele acestui studiu pot fi privite, in cea mai mare parte,
,

;ca definitive.
In limba romana lipseste cu desavarsire atrium, care in toate
.

litnbile romanice uneori pare o forma mai mult sau mai putin so
yang". Cuvantul acesta a intrat in limbile rothanice de vest
prin limba bisericeasca, deci lipsa fur la Romani e explicabila.

Si cu privire la ager i area, limba noastra ocupa un

loc deosebit intre limbile surori, intru cat nu cunoate toate
acele modificari semantice, care s'au desvoltat in limbile romanice
apusene, unde ager prin intelesul de linut, regiune' a primit

intelesurile 'Ioc unde o plant& creste in numar mare', apoi 'Ioc

unde se gaseste in ntynar mare o specie de animate' 'patria
unui animal'
'patria unui om'
gocul favorit al omului'
tbiceiu, instinct, semne caracteristice', iar area din intelesul
de 'arie' a primit pe cel de `strat, gradine 'cimitir' 'cartier'
'cuib'

tulc4 de

animate'

'puii animalelor, familie'.

Numai intelesul de 'curte' al lui arie, pe care II intalnim in

unele limbi rot/lattice, se gaseSte si la noi in unele regiuni (cf.
Read ). Vedem dar din aceste exemple, ctea ce stim
din altele; ca limba romana, rupta de vreme de ;restul romaniel,
nti a ,IMai, hut parte la inovatitmile de limba' *ale limbilor romahice tle Vest, care thult tiMp au 1mi/tat
0 fdrineii in parte s'
astazi
o grupa lingviStid continuativali
Diet.

www.dacoromanica.ro

440

Constatarea fcuth de autor cu privire la concurenta

poporului roman o facea campus lui
ager se potrivete I la Romani. Inteadevar, la noi cuvantul

pc care in limba

agru, pastrat la Aromani i Megleniti, nu este prea des intrebuintat de scriitorii notri vechi, iar azi abib se mai intalne0e
in uncle. parti (cf, Dic(. Acad.). Cauza este cuvantul camp care
1-a substituit inainte de ce agru sa ajungh, ca in celelalte limbi
romanice, sh primeasca intelesuri noua, mai ales in limba vanatoreasca.

Rohlfs relevi cele dou forme romhnegi arie i are. Fara

s se pronunte asupra lor, e aplecat a crede ca arie nu continua grupa latinh area, cl e mai degraba o regresiune" din
forma ata, curmandu-se inainte de vreme palatalizarea (pag. 25).

judecand dupa sufixul -aria i -oria, care au dat -are

i -oare in limba noastra, forma are este cea normal (pare a
fi 1. cea mai veche). Dach avem alaturi
i forma arie, aceasta
pare a fi refacuta dintr'un plural arii, chci grupul ariae poate
sh fi avut o alta desvoltare, precum crede Meyer-Liibke (Rom.
Cramm. I p. 441), citat de Rohlfs. Se poate insa ca forma arie
sa intre in categoria cuvintelor futile (alhturi de fune), a,schie
alaturi de a,sche) etc., despre care am vorbit in Convdrbiri literare XXXv Ill (a. 1904), pag: 705-706.
Sethi. Panicariu.

Rf4canu Aurel Inginer,

Dictionar technic german-roman (pentru Male ramurile de inginerie, matemalica, fizica,

mineralogie i fortificatie). Cernauti, Tip. Universitari (R. Brill!)

1920. Un vol. In 8, p. 236 + 2 (Errata). Pretul 20 Lei

Negulescu Cor neliu Locot.-Colonel din Graniceri i

Todoran Euge n, profesor la $coala Normalh Andrei $aguna", Sibiu, Cateva indrumari in dialectal ardelenesc peptru a
-vorbi ,si scrie mai cored romane#e. [Tip. Unirea, Brasov, s. ai

Un vol. In 8, p. 148+4 (Errata). Pretul 7 L. (14 Cor.).

Cio b an u Virgil Dr., ef de lucrari la Institutul medico-legal din Cluj, Terminologia medico-legala, Cluj, Cosinzeana,

1920. Un vol. in 80 P. 84. [Pretul 25 L,].

www.dacoromanica.ro

441

Necesitatea unificarii limbei literare, mai ales in cat priveste terminologia tehnica, a scos la iveala, cu toate greutatile
tiparului, cateva lucrari binevenite. lnginerii, profesorii secundan i medicii din Ardeal si din Bucovina, crescuti in scoale
nemtesti si unguresti, vor afla in cartile inginerului Rascanu si
doctorului Clobanu termeni shintifici uzuali in vechiul Regat. Filo-

logii, si in special lexicografii, vor avea mai putin folos din

aceste carti, ai caror autori nu cauta sa inlocuiasca terminologia aproape excluziv si abuziv neologica cu termeni romanesti,
cid scopul lor nu este indreptarea limbei noastre, ci unificarea
ei. Va trebui de acl inainte munca intensiva. a catorva generatii de profesori cu respectul limbei materne, ca sa inlocuiasda
treptat, in cursurile i manualele lor, neologismele introduse fara
nici o critic& i adesea fara selectiune de inaintasii nostri,
care nu cunoasteau, dar nici nu-si dadeau silinta sa cunoasca,
bogatia limbei noastre.
indrumarile" lui Negulescu i Todoran, cauta, dimpotriva
sa indrepteze limba earturarilor ardeleni, neinteleasa adesea in
vechiul Regat, mai ales pentru multimea de latinisme si barbarisme, dar i pentru intrebuintarea unor cuvinte populare cu

alt inteles deck cel literar. Cartea trateaza prin urmare dupa,
alfabet a., Cuvintele care se gasesc excluziv numai (1) in
dialectul ardelenesc (latinismc, germanisme, ungurisme) ; b., Cu,

vinte carora in Ardeal li se dau (1) o alt insemnare de cat

aceea pe care o au in limba literara romaneas( A, c., Cuvinte
care se gasesc in limba literari romaneasca, dar care in
dialectul ardelenesc au suferit modificari, d., Expresiuni si con-

structii vicioase. Partea cea mai mare a lucrarii o formeaza

exphcarea unor neologisme uzuale in vechiul Regat si putin
cunoscute in Ardeal, care urmeaza dupa un capitol despre ortografia Academiei.

lntentia autorilor a fost cat se poate de bunk folosul cartii

este insa numai in parte real. Multele indreptari de la Errata
a frazelor model, dovedesc ca autorii s'au gr6bit prea tare sa
publice o lucrare pentru care e nevoie de timp, de mai multa
critica si mai ales de acel simt fin si sigur pentru limb& pe
care trebue sa-I aiba cel ce se incumeta a da altora sfaturi cum
sa scrie i sa vorbeasca bine si frumos
Sexi Ii Pwariu.
www.dacoromanica.ro

442

Sextil Pupariu, Is /aria literaturei romdne. Epoca vecke. Vol.

1. Sibiiu, 1921. Editura Asociatiunii. Biblioteca Astra", NI% I.
Dac& i se cuvine recuno4tintl cercetiktorului de amiinunte
privitoare la oarecare parte intunecat din trecutul literaturii
*i al limbii noastre, pe care el prin dovezi nouA o lmure4te, e

mult mai mare meritul aceluia care, avand o vedere clad

asupra tuturor cercetArilor migaloase ale viermilor de carte",
care scurmA dupl mitruntiuri noud, ne (IA opera de sintezi a
intregului.
D-1 S. Pucariu apartine cu vrednicie grupei a doua de
invatati. Lucrarea so, al creia Ulu se gAsete in fruntea acestei

dari de seamA, e cea mai frumos scris& i mai clarA istorie a

1 teraturii noastre vechi.

Scriind fir& pretentia de a ne da o lucrare pur *tiintifia,

ci de a face ca cunotintele despre istoria literaturii noastre sA
pAtrund& in cercurile largi ale publicului prin un tel de ,cursuri

populare" (p. 9), ne dA totui, nu cu scopul de a fi complet,

ci folositor" (p. 183), o lucrare tiintificA in adevratul Inteles
al cuvAntului, utilizand cu folos, cum se vede din bibliografia"
de la sfArsitul volumului, afar& de operele fundamentale ale
D-lui lorga, despre care insu5i autorul ne spune cii Ma ele
cartea de feta nu ui-ar fi luat fiinta" (p. 184), dac& nu absolut
toate izvoarele, dar toate izvoarele cele bune i contribuind
uneori I cu date noul.
in introducere" ni se cla mai intliu o impArtire foarte
naturall a istoriei noastre literare, distingand 3 epoce : epoca
veche, unitarA i ca limb& care se incheie cu sfarsitul veacului
XVIII, epoca mud, care se incepe cu
coala latinistA, i epoca
modernd, care se incepe pe la 1860-70. Acesta e hotarul cel
mai bine tras intre deosebitele epoce
care tine seam& i de
desvoltarea limbii,
de1 o continuitate intre ele nu se poate
tgAdui : Scriitorii celor trei epoce nu reprezinti nite zale
singuratice aruncate inteun morman, ci pArti ale aceluiai lant,
incheiate firqte una 'ntr'alta : cel ce cautA sA ridice zaua cea
mai strAlucitoare prin noutatea ei, va auzi zuruind intregul lant
al inaintasilor" (p. 4). in subimpArtire se urmeaz& metoda evolutionistA, clandu-se atentia cuvenitA influentelor externe i

www.dacoromanica.ro

443
iclei care stApanean in vremea despre care se
trateaza. Cu privire la scriitorii mari se adopt& insa metoda

curentelor de

biografica, pentru a le putea fixa personalitatea intreaga. E deci

metoda atat de mult lAudatA de D-1 lorga in Introducerea la 1st.
ht. in sec. XVIII (p. 8-11), care rezumand zice: Studiind
aceste curente, formarea lor, cursul lor, lupta lor pentru intdietate, absorbirea lor de altele mai puternice sau victoria lor
asupra altora mai slabe, -..- studiazh cineva viata sufleteasch a
unui popor, cugetarea sl simtirea lui in persoanele care rezuma
mai bine si le exprimit in forma fhrh de moarte a literaturii.

Aa se ptistreaza unitatea, aa nu se distruge armonia, a se

dA intreaga intelegere". De aceastii impArtire si de acest tel de

tratare, chiar si daca in practica s'ar face inductiv, trebue sh

se tina seama si in invAtarnant. E adica nenatural ca in clasa
in care se trateaza literatura veche, cu care ar trebul sh se
inceaph cursul de istorie literarA, O. se studieze i prti din
literatura nouh, care n'au cu cea dintalu nici o legAtura, cum e

de pilda literatura filosoficA pe care o cere Programa" analitich.

Capitolul I. Inainte de intdia carte romneascd", in care se
descrie cultura slavonit din 'raffle romnesti in toate felurile ei
de manifestare : biserica1), scoale maniistireti i domne02),
arte (picturA, sculpturh, muzich, arhitecturh), pentru a se opri
apoi amanuntit asupra literaturii i a reprezentantilor ei (G.
Tamblac, Neagoe Basarab3), cronicele slavone manuscrise, arta
tipograficit i cele dinthi tipArituri slave la noi), precum si
asupra literaturii populare din acest timp si a felului cum trebue

cercetati4), e unul din ele mai lungi i mai bine scrise din
intreaga cartea.
1

(p 22),

Acesta la noi, Hind tncatusatli in lanturile trachtlei neiertatoare"

e mai conservahvi ramane, in toata epoca veche a literaturii

noastre stapanA pe cultura timpului, pe cand bisenca apuseanA e nevoita

sA tina searna de Inflorirea culturala dm lurul er (p. 18).
2) Cultura acestora era ,,unilaterala, . . patrunsa de spirit relight's si
cosmopolit" ..., care exclude ideea nationalismulut ce asazA granite intre
om si orn, aprinde pasiuni intre semeni si ridica bratul tnarmat asuora
vecinulur (p It).
3) Des' a scns in altA limba, ,.prin senhmentele lui Intimem e al
nostru" (p 34)

4) Un studiu in privinta aceasta, Mut de un om nepreocupat de

dorul de a gAsl rAmasite romane In orice element al basmelor noastre, de

un cercetAtor cu cunotinte teologice si de folclor comparat, si inainte de
toate cu cumpat in judecata, ar putea scoate la wealA //mite lucrun interesante sl instractive, si ne ar face cu putintA ca in acest capitol de a / .4
stearpA productie literara sa pute t giStni citeva pagin! Iry noa-r, sut t
Willi de hteratura popularl" (p. .,

www.dacoromanica.ro

444

In special este de relevat partea privitoare la arte, care

ne face sA admirAm vechile opere artistice ... anonime" ... ca

0. arta tArancelor noastre care in minunatele lor tesAturi i
cusaturi continuA arta decorativa, bogati in culori alese i infinita in varietatea liniilor" (p. 24).
Scopul urmArit de autor .alfacut ca al doilea capitol InMiele scrieri si tipdrituri in limba romdmi" sA fie tratat ceva mai

sumar. E greu sa insi0 adica asupra vechilor manuscrise

husite i a celor dintaiu texte romAne0 tipArite inaintea unui
public lipsit de pregatire filologica.Ni se cla insa i aici tot ce
este absolut necesar, chiar *i o scull& prea scurta, caracterizare a limbii acestora, La a doua influentd apuseand" (buterana
*i calvina) se opreee adich mai ales la activitatea lui Coresi
care are o dublA importantA : mai intaiu el contribue in primul
rand la stabilirea unei limbi literare romdne5li intelese pretutindeni"

(p. 72), a doua activitatea sa . . . a dat un puternic impuls

nationalizArii literaturii noastre" (p. 74). Cel ce intrebuinteaza
mai intaiu o limba spre scopuri literare, fixeaza In scris, in mod
firesc, graiul popular vorbit in regiunea sa. SA ne inchipuirn
cl in regiunile din nordul Mureului s'ar fi pronuntat in secolul
al XV-lea, ca in cele mai multe pArti romaneti de azi, c hept
in loc de piept", ghine in loc de bine", hier sau t e r in
loc de fier", . a. m. d. Cei dintai talmacitori ar fi scris atunci

chep t, gh in e, hier i urma0 lor ar fi continuat sa scrie

astfel, fixand pentru totdeauna in limba noastra literard aceste
forme pe care noi le simtim urite i care ar face ca limba
noastra scrisA sA se depArteze foarte tare de oricare alta limba
romanicA. Dar intAii traducatori husiti vorbeau in satele lor
graiul sonar i pnt-rnic din Transilvania de nord, care in acelasi
timp e 0, temelia dialectului bogat moldovenesc. In drumul lor
spre miaza-zi, copiindu.se mereu, scrierile acestea au pierdut
_uncle arhaisme si particularitAti dialectale neintelese aiurea
(bunoarA rotacismul) 5i s'au apropiat tot mai mult de dialectul
din Ardealul sudic, identic, in trAsAturile sale principale, cu cel
din Muntenia. Tiparindu-le, Coresi a stabilit o forma a limbii
care era inteleasA pretutindeni. Prin legAturile comerciale ale
Sasilor brasoveni cu Janie romAnesti, aceste tipArituri s'au,

www.dacoromanica.ro

445

rAspandit (cu atat mai lesne, cu cat trebuinta lor era simtita
din ce in ce mai mult) i in Principate, unde cunoOntele de
slavoneste scadeau mereu" (p. 72-74). Astfel : Din lupta mocnita cu curentele stapanitoare venite din orient, cele douA curente apusene, reprezentate prin miscarea husitA .si prin tiparitunile ardelene, au fAcut sA iasA invingatoare limba romana.
lzvorul din care literatura se adapA si acuma, ramane acelai
sipot ingradit in curtea bisericii, dar apa lui curge limpede si
rAcoritoare, fAcand de-aci inainte campiile prin care trecea fere
tile sl pentru alte genuri literare" (p. 74).
Nu se trece cu vederea nici literatura profana reprezentatA prin cartile populare apocrife sau mincinoase, zodiare,
gromovnice, trepetnice, vieti de sfinti, Alexandria, florilegii,

hronografe etc. 0 vestitA colectie de cArti apocrife e cunoscutul

Codex Sturdzanus. Din pricinile amintite InsA nu se oprqte prea
mult la deserierei lui. i nu insistA nici asupra literaturii populare propriu zise, incerand fixarea unor prodUcte din acest
timp, cel putin pe temeiul rezultatelor cercetArilor de pAnA acum
(Philippide, Iorga).

In capitolul HI- se trateazA : Epoca de inflorire" (1640

1720), in care sAnt de o deosebitA plasticitate i frumusete
biografiile i caracterizArile lui Grigore Ureche, Dosofteiu, Miron
cum iscAlqte singur,
Stolnicul Constantin CantacuCostAn
zino, Nicolae Costan, cAruia D-1 Puscariu ii atribue mai multe
Radu Popescu i mai . ales
insoiri bune decAt D-1 lorga,
Dimitrie Cantemir.
Ne-ar fi placut dacA s'ar fi scris cevA mai mult despre
Varlaam i mai ales despre Pravile, dAndu-li-se importanta care

le revine prin imprejurarea cA alcAtuesc unul din cele dintAi

coduri in Europa in limba nationare (p. 92).
Mai adAugAm urmAtoarele.

Catehismul calvinesc nu s'a tipArit la 1642 (p. 88), ci,

cum se vede din un manuscris (copie) al fostului mitropolit din
Blaj, Victor MihAlyi de Apa, pAstrat in biblioteca regretatului
prepozit I. M. Moldovan, in lulie 16401).
1) Dr. Augustin Bunea, lerarchia 1?amilnilor din Ardeal fi Ungaria,
Bin. 1904, p. 306-7 ; cf. i N. lorga, 1st. lit. rel. p. 145.

www.dacoromanica.ro

446

Oda lui Haliciu dela 1674 e scrisa in distihuri, nu in

hexametre curate (p. 96).
Relativ la originea lui Dosofteiu, pe care D-1 Puscariu 11
crede, cu Hasdeu,
judecand dup cateva aromAnisme din
limba lui, precum sii dupA numele grecesc al tatalui sat' Leontari,
Arman, era bine sa se aminteasca barem in partea
bibliografiacA,
unde se mai putea,
cA $t. Ciobanu in
lucrarea sa Dosofteiu Mitropolitul Moldovei ,st activitatea lai literard (trad. $t. Berechet), Iasi 1918, p. 75 76, 11 crede de origine
ucraina, bAnuind aceasta din numele de farnilie Barila (Barula,

Barilovici), pe care-1 gaseste la Ucraini in forma BorolaBarilovici, precum si din raporturile culturale ale timpului.
TAnguirea privitoare la moartea lui Constantin Bran coveanu

mi se pare cA nu exprimA incidental sentimentele adevarate"

ale lui Axintie Uricariul (p. 100-101), ci, cum apare din insAsi
cronica (Kogalniceanu, Cron. Rom. II, p. 163), mai curand o
pi rere oficialA dictata de Nicolae Von MaVrocordat pentru a
se arAta indurator chiar sit fata de dusmani : Care veste yenincla la Nicole Voda, multil i-au parutil rau, si foarte s'au intristatil ... Acestil sAvArsitil au luattl acelti vestitu Down),
Basarabti Vocla, carele ail domnitO 27 anl cu multa fericire, si
ail fcuttl Teara Munteneasca stiutd si vestit in multe !Atli
a lumei."
Relativ scull, dar concis, cuprinzAnd in putine cuvinte tot
ce ne intereseazd, e capitolul IV, care trateazd Epoca de decadente , care se incheie cu o interesantA pagina privitoare la
naratiunile versificate. Asupra unirii unei pa rti a RomAnilor
ardeleni cu biserica Romei nu se opreste. M :area aceasta
relig'oasa av o influentA atAt de hotAritoare asupra intregii
miscari intelectuale la RomAni, incAt cu dascAln ardeleni care
tresc in a doua jurnAtate a yea ului XVIII-lea si la inceputul
celui de al XIX-lea incepe epoca nou a literaturii noastre. Desi
scrierile lor spar in mare parte in secolul al XVIII lea, totusi
ele nu pot fi tratate in istoria literaturii noastre vechi" (p. 168).

Ajungand la sfArsitul cartii constatam cu plAcere a am

terminat citerea ei fArA obosea15, pentrucA stilul limpede, uneori

www.dacoromanica.ro

447

poetic, preshrat cu arhaisme ca incinde", oshrdie" etc 1) expunerea clarA2)si obiectivA, caracterizArile bine prinse ale epoce-

lor si ale scriitorilor

cele mai bune i mai frumoase parti
ale chilli,
nu ne-au impiedecat, ci ne-au condus cu indemanare in intelegerea si utmArirea paginilor celor mai grele din
-istoria literaturii romhnesti.
De deosebit folos este "Bibliografia" de la sfarsitul cArtii,

,care des1 n'are pretentia de a fi complet5, ne d, cu critich,

tot ce este interesant privitor la edittile i studiile fAcute asupra

scrierilor noastre vechi. Se discuth I chestiunile cont-oversate

pe care nu le-a putut atinge autorul in corpul lucrArii din pri-cini pe care le-am amintit, dndu-se uneori contributiunt nouA.
Mai ales pentru profesorii de la scolile secundare din
Ardeal, care au datoria sh organizeze bibliotecile scohlor la
care functioneazh i, Inainte de toate, sh-si completeze cunostintele, aceastA parte este de o importantA covarsitoare, mai
necesarA poate decat partea I a lucrArii, de care de altfel Inca
nu se pot dispensa in lipsa lucrarilor epuizate ale lui lorga si
deoarece cea a lui Adamescu (Istoria literaturii romdne. Bucuresti. Biblioteca pentru toti) nu este tratath destul de stiintific
P cuprinde multe greseli.
RelevAm totusi catevh schphri din vedere.
Dovada noua, de la p. 1923), privitoare la faptul cA Psal1) Se observa insa repetarea cam deasa a unor cuvinte, altfel expresive, ca: zvdcnt
odat scris svdcnt (p. 60) ; mocnit (p. 71 si 81), si Inca
unuldoua Poate e de preferat congient lut conglut (p. 158), tdmdiazd

lui tdmdiefte (p. 175).

2) Nectar ni-se pare pasajul : Cu toate acestea, and Neculce voii
sa se Inapoieze, el nu-1 dad5 slobod, desi dorul de tara II chem puternic
din aceasta Rusie, dela care nu se astepta la nici un bine : de xnata mea
Imi era cum fmi era, dar mai mult Imi era de copili miei, la ce vor ramane,
,ca numai doara soldati sa fie, lara la alte boerii nu Incap" (p. 133). Daca
n'am sti ca pasajul din urma e reprodus din Neculce, care vorbeste despre

sine, n'am prea putea stab& pe cme-I chema dorul de tara, pe Neculce",
ori pe el', adeca pe Cantemir. Era mai bine . desi dorul de tall II chema
pe acesta puternic ..." Nu e destul de explicit mci pasajul urrnator: Murind
Insa Nicolae Costar' si nelasand cocorn", Nicolae Mavrocordat cautA alt

istoriograf, ca sa alcativasca un corp de cronici moldovene. Ac es ta

fntrebuinteaza pentru rastimpul de la 1661 pana la 1709 ,,izvoadele" amintite, iar pentru ann 1709-1711 copiaza cronica lui Nicolae Costan. Acest
,corp de cronici fl copiaza apoi (In anul 1715) Axintie Uri car iu I "

4p. 100). Acesta" nu e tot Axintie Uricarijil"?

3) ,In Psaltirea Coresiana cetim (ps. 113, v 14): Ureachii au si nu audti,

nasure au si nu aputu". Cuvantul a putt [citeste aputl] insemni a mirose (cf.
Dictionarut 11mbit ram me s. v.) Copistul Psaltirii scheiene, n.efntelegind
ac^st cuvant, a fndreptat versetul In nasure au si n'a u p ut u", fait si
tobserve nonsensul ce a resultat din aceasta schimbarea.

www.dacoromanica.ro

448

tirea coresiana reproduce un text mai vechiu e cu douA ascutisuri. Ar putea adicA sA ne facd sa credem 1 CA Psaltirea
scheianA ar fi putut fi copiat dupa Cores: pe care nu 1-a inteles. Relativ la Pravde se va completa bibliografia cu cea dintai lucrare a lui S G. Longinescu, Pravila lut Vasile Lupu ,sr
Prosper Farinaccius romanistul italian, Bucureti 1909, precum
1 cu articolul lui I. Peretz, Pravila lw Vast le Lupu ,si izvoarele
ei grece,sti (Arhiva din lai, anul jubilar XXV-1914, No. 5-6,
pp. 201-221) care intregete studiile lui Longinescu, aratand
cA izvoarele imediate ale Pravilei lui Vasile Lupu au fost gre-

ceti, cum apare din comparatia cu neste manuscrise scrise in,

aceasta limba.
Dei nu e sigur cA apartine Mitropolitului Varlaam, intr
manuscrisele vechi se putea am:rill 1 Leastvita lui loan ScArariul" (v. Ghibanescu, 0 nou lucrare a Mitropolitului Varlaany
in Arhiva, anul chat, pp. 65-107).`
In sfarit, cu toate cA e vorba de o scriere de popularizare, pentru expunerea frumoasA 5i gruparea potrivit a materiei, se putea cita intre scrierile privitoare la Mitropolitul AntimY
Ivireanul I N. Dobrescu, Viata si faPtele lui Antim Ivireanut
Mitropolilul Ungro-vlahiei, Bucureti, 1910 (Bib. soc. Steaua").
No. 20, pp. 119.
In legAturA cu Evanghelia invatatoare tipArita la mAnAstirea
Dealu in a. 1644, care in parte reproduce Evanghelia invdtilloaretradusA de Silvestru i publicatA la Govora la 1642, iar int

partea a doua e un plagiat al Cdrtii cu inveitliturei a Mitropolitului Varlaam, aparuta la a. 1643, inlocuindu-se moldovenismele

cu muntenisme, se spune: Acest fapt e caracteristic

pentru&

emulatiunea intre cele dotal Curti, cea din Bucureti i cea din,
lai, ca rAspAnditoare de cultura" (p. 194). In acest timp insA
-curtea muntean era Inca tot la Targovite. Mutarea la Bucureti s'a facia ceva mai tarziu.
La p. 198 ni se spune: Despre Psallirea lui tefan Foga.
rasia v. Si1a4, in Transilvania a. 187o, pag. 141-153 .i 163",.
etc. In realhate, in studiul lui, Silai
intitulat Psallirea- calvinia.
no-romcinei versificatii, care s'a pubhcat in trei numere (12-14),.

pe pp. 141-145, 151-153 si 169-163 ale revistei citate,

www.dacoromanica.ro

nu%

449

se vorbe5te de vre-o Psaltire a lui Fogarast, al cArui flume

mici nu se pomenqte, ci despre cea a lui Viski de la 1697,

Aespre care se afirm c neputandu-se traduce in timp de ose
zile, ci cel mult si se copieze 18 piese, unele i de ale 25
strofe" (1 c., p. 143),
ar ft o copie de pe o traducere mai
veche. lorga (1st. lit, rel., p. 144) bAnuia cA aceastA traducere
ar fi fcut-o Fogarasi, care alcAtuise i un catehism. DupA gdsirea Fragmentului Todorescu de pe la 1570 (v. SztripszkyAlexics, Szegedi Gergely nekeskonyve XVI. roman forditasban,
Budapest, 1911, p. 146-167) i dupa aceea a coleetiei lui Grigore Sandor de Agyagfalva de la 1642 (v. ibidem, p. 174-187),
in care se gAsesc 20 din psalmii lui Viski (v. ibidem, p. 190),
-cu greu se mai poate sustine aceastia pArere.
Executia

tehnich

a lucrrii este

irepro5abilA.1)

reproduse de pe manuscrisele i tipAriturile noastre vechi,

intre ele unele inedite, i portretele vechilor notri scriitori
ajutA mult tendinta didacticA a chrtii, &And putinta celor care
43 rAsfoiesc sA se dispenseze de a le chit& prin alte lucrAri, in
care le-ar puteh gasi in parte.
N. DrIganu.
Buletinul Comisiei Islorice a Roman/el, publicat de loan

Bogdan, vol. II, Bucure0 1916.

Volumul se imparte in clou : Studii" i Documente".
Cel dintAiu studiu e al d-lui D. Russo, despre Cronica Ghiculestilor. Aceasth nouA cronicA a Moldovei", al chrei autor e, duph

pArerea invAtatului bizantinist, un Moldovean, credincios al lui

1) Greselile de tipar i unele scipki din vedere, ca d, p. numele lui
Origore Tamblae, dat gresit Gheorghe (p 14 i 34), au fost Indreptate cu fn.

gribre fn Errata. Totusi, faandu-se corecturile de la distant'a, eateva au

erimas nefndreptate. Relevez la acest loc pe cele observate de mine la o
singurt cetire pentru a se avea In vedere cand se va scoate o nou editie :
pc precise" (p. 6) = ,de precise", fnovatori" (p. 22) inovatori", c a
traditia1 (p. 24) = ,cu traditia", repePundu-se" (p. 44) = repetandu-se"'

genealog", sute de mii de mii" (p. 116) = sute

.de Mii", face" (p. 175) = fac"; othomanicae" (p. 153) 4 othmanicae"
..,,geanealog" (p 103;

(cf. lorga, 1st. lit. s. XVIII, I, p. 381 dupa Raportul. luf Tocilescu, p. 40),
,,gresile" (p. 158) = greseble", penegirist" (p. 160) = panegirist", Euco nium [recte : endonium]" (p 201) == Enconium (recte encomiumr (cf. s f
lorga. o. c., I. p 381, Nota 1), Helmot" (p. 201) = fielmont". Nu s'a ma i
Iputut omite d-1" dinaintea lui C. Giurescu` (p. 98), deoarece partea
.aceasta de text se tiparise tnc5 fn 1914.

www.dacoromanica.ro

450
(Irigore Ghica si fiului acestuia, Mateiu, a fost scrisA In romAneste..

Redactiunea originarA ins& nu s'a pAstrat ci numai versiunea

greceascA, din care d. R. clA cateva extrase, insotindu-le de
traducerea romAneascA, cu adnotatiile trebuitoare.
Sub titlul : Emendatiuni la unii autori greci si romAni"
urmeazA un al doilea studiu al d-lui Russo. intre altele, d-sa

aratA cA a face denfro =sal pilti

din Isvodul lui DubAu,

(reeditat de Giurescu, in vol. I-iu al aceluiasi Buletin al Comisiei Istorice"0 trebue corectat in : a face dentr'o masa" fil (telefant), corespunzAtor grec. aicpcota ix pfocg 7COLEN. Copistura:
gAsit in manuscris (Inib . si, neintelegAnd acest =rant rar, I-a

transcris pitb", explicA d-sa (p. 98, nota 1). De fapt, gresala
s'a fAcut abia la transcriptia cirilicului cu caractere latine,
cetindu-se pita in loc de pilti (se stie CA - .b final are amndou
aceste valori fonetice). Pil(d), ca dublet popular al lui fil(d),
care i-a scapat d-lui R., se gAseste atestat intr'o sum& de
locuri : la cele citate deja de Tiktin, s. v. (din Biblia de la 1688
si Dosofteiu), putem adaugi : Anonimul BAnAtean" (pilu, elephas);
Alexandria" (cf. N. lorga, Fase suflete)sli ci ceirti representative,.
etc., p. 79) ; Herodot", trad. yr., ed. N. lorga, p. 538 ; rev.

Ion Creange pe 1915, p. 300 (intr'un Fisiolog romAnesc din,

veac. al XVIII-lea", ed. Mateescu) : Filul iaste gadinA mare

cu 4 picioare ; oamenii cei prosti ii zic pilti".

intocmai asar

ca oamenii prosti" de la noi, ii ziceau, de altfel, si Cumanii :

pil, elephas" (Codex Cumanicus, p. 298); iar echivalentul latin
ar fi, exact, nu elephas", ci elephantus, dacA nu chiar Luca
(Lucas = Lucans, Lucanicus) bos (cf. K. Meister, Lat.-griech.
In ce priveste proverbul grecesc,
observAm a el se gaseste la Lucian (Encom. muscae, sfArsit),.

Eigennamen, I, p. 42 si urm.).

de unde a trecut la Suidas, cum...si_inteo scriere similarA (Encom.

stultitiae, III) a lui Erasmus (cf. Erasmi Roterd. Adagia, ed. Bale

1574, p. 249, si Khler, Das Tierleben im Sprichwort d. Griechea

u. Romer, p. 33), apoi in germand (aus einer Macke einen Ele1) Hilteiul, neidentificat, de acofo, p 249, e satul ba'atian Heltem
(cf. Frunzescu, p. 232).
Matop Berciui" (ibid., p 19, n. 2) nu e *Mar

tosa Bercir, ei a Bercloaei.

www.dacoromanica.ro

451

tauten machen) i in danez8 : en myg til en elefant (v. Nyrop,

Das Leben der Wrter, p. 129), i c8 Zanne (Proverbele Romdni-

lor, ad loc.) 11 citeaza (dei gre0!), impreun8 cu varianta romaneascd (din Pann) : Puricele, cand ii place, cat un elefant 11
face".

Dac8 mai ad8ugim ca Cobuc 11 relevase I. dansul odata,

Intl 'un articol din Epoca" (pe 1904, cred), socot a am izbutit

sa dam, in acelai timp, o ilustrare de fapt a proverbului, a

carui forma la Dubdu nu are nevoie de nici o emendatie, ci
numai de o exacta transcriere : a face dentr'o muscA pilii".
Studiul ce urmeaz8, asupra InterpolArilor i datei scrierii
De neamul Moldovenilor a lui Miron Costin", e rAspunsul rbposatului Giurescu la recensia d-lui N. lorga, a cArui replica, definitiv8, se poate ceti in Revista Istoricei, I, p. 229.
Regretatului Giurescu i se datorqte i cellalt studiu, care
urmeaz8, asupra lui Enache Kogalniceanu, cdruia-i contestA paternitatea cronicii, atribuite de M. Kogalniceanu. Grecismul a bodisi

(azand la picioari ca sA il bodiseasca acest lucru", p. 146) e,

credem, o greeal ; trebue citit : ca sa' embodiseasch", de la
acel4 enbodisesc, care se Intalnete mai jos i care e ngr.
Impiedec, opresc";
a catandisi (ibid.) e ngr.
xatawcio, sosesc, ajung";
a se snhisti, a se mahni" (p. 147),
ip.rcoKu.),

e identic cu sinchisi = ngr. cruyxgw, turbur", auyxuatfic, turburator", etc.: identificarile, de altfel, yin de la sine (kinos
catrA toti" =xotv, a gasi un tropos" = Tp6noc, etc). Chitap,
,in loc de pitac" (p. 148), nu e, cum pare a crede G., un fonetism moldovenesc (*chitac!), ci un cunoscut turcism : chitap,
act" (cf. $Aineanu, Inf. or., ad voc.).
Volumul se mntuie cu o contributie a d-lui N. lorga :
Acte romine$ti din Ardeal, privitoare in cea mai mare parte la
legetturile Secuilor cu Moldova."
introducerea, care e, de fapt, o adevaratA monografie

asupra Secuilor, culmineaz8 in urmatoarele dou8 concluzii, de 0

capitala importanta stiintifica i de o impresionanta actualitate
politica : 1. Aceasta populatie, care poart, supt atatea raporturi,

marca influentei romne0 i despre care nu exista mentiune

autentica anterioar anului 1224, nu poate fi colonizatoarea
unor teritorii nelocuite, in care Romanii sa fi venit ulterior, ca
www.dacoromanica.ro

452

cum arata numele de localitati, care, ca si

coloniile balcanice ale Bisericii latine, sant nume de sfinti,
fugari, ci,

in

ea trebue sA fie creatiunea acelor Cavaleri Teutoni, cari se

*tie ca au stApanit Tara Barsei si pArtile vecine. Daca prin
aceasta ipotezA Attila si-ar pierde drepturile de pArinte si
Secuimea sapte secole de vechime, ce putem face !ft (p. 183).
2. Supt Stefan- cel-Mare, caruia macar douA Scaune secuiesti, Odorheiul i Cicul, Ii dau dijma, SecuiT lupta la Podulinnalt, ascultand de dansul ca de Domnul lor (Dlugosz). Cf de
altfel : N. lorga, Istoria Romdnilor din Ardeal si Ungaria, I, p. 58.
Limba documentelor e foarte interesanta. Bucald (pp. 194,
198, 201) si marhd, marld (pp. 199, 200, 206), in inteles de
termini juridici, ca : a face treisuril (p. 200), a face
vite";
val (p. 199), a invdlui (p. 201), a face zeberiald (p. 202), apoi

a i se face canunul (p. 204), a trage leage (p. 253), etc. ;

arezi = arefi, berbeci" (p. 236), trawl = inturnat, intors" (p.
225), alrdgat (p. 250) = allirgat alergat" (cf. lagator, aXXccykcop,

vielleicht ein Oberhaupt der Eilboten": Jiraek, Geschichte cl.

Serben, II, p. 11), imbliitori, Acurieri" (p. 226), fold de branzA
(p. 259, cf. foldrit), burduf" (cf. Herodotul" yr., p. 126),
marghiol ,si amestecdtor, om 5iret i buclucar (p. 223), etc.

Dupind (p. 210 : una inela de dupina") sa nu fie un doppino,

din it. doppia, gemma artificiale formata di due pezzi di vetro" ?
Prisnea (prisnea de aur", p. 211) e cunoscutul prisne= sadeA,
curat, masiv (cf. 5i Herodotul" citat, p. 540), de origine slava.
Ebghe (p. 269: ebghe sAptimanA") pare a fi ung. egybe, impreunr
(de la egy unul"). Naoracdre In sus" (p. 270) = a urcare?
Rugucesc (ibid.) e atestat i'n Pravila lui Vasile Lupu: rugucindu-sd,

in textul corespunzator muntean fiind Inlocuit prin : vdeteinclu-se

(v. Pravila Moldovei, ed. Longinescu-Patrognet,. p. 211).
V. Bo grea.

www.dacoromanica.ro

453

N, Cartojan, Alexandria in literatura romdneascd, BucuITO, 1910.

Excelenta monografie a d-lui Cartojan are, pe Iting5 atAtea
Inerite, unele lipsuri care ar fi pdcat sA persiste in editia nouil
cei se pregAtete. E singura indreptatire a acestei recensii in-tarziate !

Ca literaturA : cartea clasicA a lui Krumbacher si,

pentru bibliografia mai nouh, articolul lui A. Hilka din Romanische Forschungen" pe 1911, p I sqq., dau indicatii de prima
importanta ; de asemenea, opera postumA a lui A. Ausfeld, editatd de Kroll: Der griechische Alexanderroman, Leipzig 1907.

Cf. i : M. Bacherler, citiallerus [---= Philippus G. de Castellione]

Alexandreis id ihremVerhltnis vim Curtiustext, in Berliner Philologische. Wochenschrift" pe 1917, coL 663 si urm.; W. Hoffman, Das litterarische Portrt Alexanders des Grossen im griech..
.a. rom. Alterlum, Diss. Leipzig. 1907. -- In romneste : pe lAngi
xnemoriul d-lui N. lorga, asupra legaturilor Ftlexandriei" cu
Mihaiu Viteazul (Bucuresti 1915), cuprinzAnd antea puncte de
vedere nouA si minunate ilustratii, semnalAm cele trel povesti
sdespre Alexandru Machedon, publicate de C. N. Mateescu, in

rev. Ion Creangh" pe 1909, p. 2 sqq., si 1914, p. 179 sqq.

(Tot, acolo, an, 1911, pp. 8-9, o icoanii din Alexandrie" ; cf.
Revista istorica pe 1919, p. 98, unde se mentioneazA o veche
stampa moldoveneasca, cu chipul eroului macedonean, fostA in
iposesiunea lui Conachi). Ms. Acad. no. 4104, miscellaneu,
cuprinde, intre altele, o Alexandrie (i ani scrisu eu,
Hagi Dragul ot Tighine, in dugheana dum
[nealui] giupanului Theodor Doi-bat ; la let 1777 Sept. 5, la E
Enachi sin

am sUarsit", f. 480) i o Prea frumoasA istotii a minunatei si

iscusitei cetati Ottroadii (= ot Troada) care s'au bAtut 12
ani pentru o muieri", datatA: la 11 August 1777 (dup extractele d-lui G. T.-- Kirileanu). Un ms. romnesc al Alexandriei" s'ar afld la Heirnicesti, in Maramure (v. Birlea, Inscrip(ii,
p. 113); altul, moldovenesc, ilustrat, scris, la 1790, de-

Stefan, dascid din Putna, pentru cutare negutAtoriu"

Chisineu", ni-I descrie d. St. Berechet, Doc. slave de prin
Jiivele ruse,sti, p, 3.

www.dacoromanica.ro

din
ar-

454

Ca onomastica : Osnenomi, intalnire" (p. 10), e gr,.

auvimatg, idem, intocmai precum Ostnesa (pp. 45, 71) e gr.
aUveatg, cu acelasi inteles.
Lozii Calugarii" (p, 33) e Liuzil

Calugrei, n. de sat din jud. BAcau (v. Frunzescu, p. 90).

,,imparatie preslavitei gutie" (ibid.) e : gnat, gutai(e) ; cf. Impd-

ratul Gutui din Povestea vitei de vie" (rev. Ion Creanga" pe

1908, p. 152 sqq ) si Impeirdtia poamelor din Alexici, Texte de

lit. pop. rom., I, p. 125 : Cand imparAtia prea-slavita Gutdie ..."

(poricologie!).

Ostrovul Macaron (Max&pon vfpog) (p. 43) apare

In unele variante supt forma turceascA : Macarele, Tara Fe.

ricitilor (cf. vficrot EUScetp.ove; = sanscr. Dwipa Sukhatara, So-

cotora", la Diodor din Sicilia, 3, 47, apoi fr. pays de coca gne,
germ. Schlaraffenland, dan. Abeland), ceeace, in nou a editie-

populara a Alexandriei", Brasov 1915, p. 74, a devenit : tara

feciorilor"1 (Hrisodat i alt Ivant, din aceeasi editie, p. 103,
snt hrisodont, chryslphantin", i livanit, cedru dim
Liban" ; sabia de lachind", p. 106, e : Ocbccva.og, varietate de ametist ; losif cel prea-f rumos, p. 125, e 6 TacptocXo 'hocciicp,
cf. Pangal, Pdngdle#0. Pentru Ishender-Yunany, Alexandru Ionianul, Grecul" din Al-Iskander, s. Al-Roumy (cf. Rum,`Pcop.ocio),v. 51

Sathas, Doc. ined. rel. a l'hist. de la Grece au moyen age, I, Prefata. _ Izbrail, "adici ales", din Gaster, e, contaminat cu.
Israil (Istrail), poporul ales", numele sArbesc al lui Alexandru:
lzbran (p.. 48), lzbrat (p. 51), pentru care cf. si rom. izbrilnesc,
wrgler, art-61er" (Cihac, II, 153), propriu : distinguer". -- In
Crasnie AneIus Craltqcf. N. lorga, Fase suflete,sti pLarti_ represenTiiI Francilor" (ed. 1915, p.
tative la Romani, p. 20), Angela5,
36), s'a amestecat, pe' langa Ahile, Achilleus (cf. Anplus
Craiul din vemitinea Gaster, o. c., p. 19, in Alexandria
bucovineana": Atigu,si, la Novakov.6, p. 33 : Atiles), amintirea acelui "AyyeAog licaottodvvrjg Koutpoang, (Pleuvul"),

prin care cronica greceasca a Moreii (Buchon, Chroniques etran-

geres, etc., p. 766) intelege, nu numai pe despotul de Arta",

ci

i pe loan Asean insusi (despre identitatea acestuia cu Lanta--

tura" din modelulvesarb, v. Rev. 1st.", VI, 182). E o intrebare. chiar,

dacii acel Crassianus (cf. Cassianus, Axianus din Anna Comnena,

ed. Bonn, H, p. 620), f rate al lui Kalopetrus, deci Asean I, din

Ansbertus (Fontes rer. Austr., 1, 5, p. 24) n'ar putea represinta.
un Kra(l) Assianus (= Tar lisn, pron.: Asian), sau un Krasniiwww.dacoromanica.ro

455

Ian, echivalent slay al lui Kaloioannes, cu care sa fi fost confundat cumva (in hortis Tracie dominus", ibid., p. 44, trebue

in oris",
originea coruptelei fiind probabil ortografiarea : horis pro oris).- In orice caz, forma numelui citat
e inca un argument pentru 4ixarea originalului traducerii (cf.
cetit :

p. 74), intocmai ca i : Potece51i, ce se cheama cursul cailor"

(p. 52), Potice,sti (p. 48), adaptare din sarb. Potectgte = gr.
Enrce2pop.og, toe de curse de cai" (cf . 17rnotn; vizitiu, calarer,
tIrcrcOTocc de langa Helicon, dar i insusi potecd=apollog), sau : Filipa

Grada (p. 36), cf. Fllipus cetate (Philippopolis), cetatea Filipusului (ibid.), cetatea Filipusa (p. 34), etc.
Pentru lspolini, mon-

stri cu cap de om si trup de cal" (p. 63), atestat i in Psalt.

Hurmuzaki in inteles de urias", cf. sl. spolink, ispohnk = yfycq,
explicat de Szafarzyk din Spalaci, Spali (v. Revue Slavislique).

Pentru Psoglavi Capcani, Capcauni" (p. 43), Catcauni,

dinainte cu obraz de om graind omenete, iar indart cap de
cane latrand caneste" (cf. ed. Sadoveanu, p. 83), v. Ausfeld, o.
c., p. 83 ; N. Cordier, Les Cynocephales dans la legende (in
Congres international des traditions populaires", 1889), cum
i mai ales : N. G. Politis, 11404.ccec =pi. TOO piou xat Trig yX6acslic
TO iX)olvcxoG AccoG, II, 962 (dar proverbul 'Otacpk cpaoc xcd Tan)
axt5Ac4 are, evident, o acceptiune moral, nu fisiologica !) ; cf.
acelasi, 1.A.AgccvSpog 6 111iyaG MGT& Tec; 871pASELg 7capocaciaecc, tradus

de Cl. Nicolaides, La Macedoine, Berlin, 1899, p. 226 sqq. : 15

K6xxcvn Mrpadz, Persia", limita extrema pana la care, cand va
reveni, va intinde Alexandru, dupa traditia populark marginile
imparatiei sale", corespunde exact, cum observa Politis [II, 671
cf. Nicolaides, p. 226], nu numai cu anticul 1.1.ovkv6pov i turcotat. Kara-agaci, copacul negru", ulm" (cf. Caragaci, in Basarabia),
ci si cu rom. pan' la mtiru-ro,s, finis terrae" [Zanne, III, 662, cu citat
din Alecsandri; cf. Ciausanu, Superst. pop. rom., p.9, cum sl Rev. critica-literaril" III 225, cu varianta de et. pop.: Malu-ro,su]: un nou reflex
Explicarea Rahmanilor ca Brahal folklorului alexandrin" ?)
mani (Saineanu, Intl. or., I, p. CCLXXX, ii explicit din arab.

rahman = blajin) era data de Hanusch, mentionat de Mariin,

pe care-I citeaza insui C. (p. 99) ; vsl. Rahmanti = Brachmanus, rut. rachmane, se gaseste, de altfa, Inca. la Miklosich
(Lex. Palaeosl.), iar versiunea sarba numeste pe Brahmani
explicit : Rahmani (Novakovi6, p. X i 'n special p. XXVIII,
nota 1). Rachmanu-4iclar, Rachmanlar, Rachrnanovo sant nume
cunoscute in toponimica balcanica ; Rahman, un sat in jud.
Greft (p. 60) e sigur : Gryphi, griffons". Despre ei, ca
Tulcea.

si despre Arimati" cei cu ate un ochiu in mijlocul fruntii"

(p.. 60), de fapt : Arimaspi, v. Herodot, IV, 13: 'Apcpccarcok.

www.dacoromanica.ro

456
pouvocp5oap,ou;,... tobg xpocrocp:Accrtoc; ypOrta;.
Dardaus
(p. 69, cf. Dealul Deirdeiusului din jud. Buz Au), la Novacovici :
Dandarusa (p. LVIII), Dardanusti (p. 145), e Dardanos, din originalul bizantin (Ausfeld, p. 110).
Reizvan (p. 59)=Arizvarna
din Novacovici (p. 70), aciecA Ariobarzanes (Ausfeld, p. 69).
Travala (p. 54) e tara Triballilor.
Osorheiu nu e Udvarhely
(p 2,6), care e Odorheiu, ci Vsrhely.
Localizarea traducerii : parerea d-lui C. se loveste (si,

-,31406;

dupa judecata noastrd, se sfarm5) de constatarea d-lui N. lorga

(o. c., p. 20), ca notiunile culturale i turcismele, de care e
plinA Alexandria" romAneascA, aratA, nu spre Ardeal, ci spre
tArile romAnesti libere, si in special spre Moldova (spre Moldova arata
aciatigim
I moldovenisme ca mischiu i hiuld
din Istoria Troadei", p. 30): ele sAnt prea numeroase si prea
esentiale, pentru a putek fi socotite ca introduse ulterior, prin
adaptari de copisti.
Trebue s spun totusi ca fonetisme ca :
Policar pus (p. 53), Meleus (= Menelaus, p. 55), Levcadus, V reonus (p. 70), Scamandrus (p. 74), Potolomeui (p. 64), podogorii (p.
76) trimit mai curnd peste Munti. Poate ca Banatul ar fi cel
mai indicat ca 10c de origine al primului traducAtor (din sat-beste).
Stratocamil (pp. 26, 42) e strulocamil, cryoue.oximXcg,
strut", lat. struthocamelus, passer marinus (Festus, ed. Lind-

say, p. 248), ,,vrabia de Mare".

fitia (p. 61) e, biografia"
(piog, vita), in popor, azi: povestea (unor lucruri patite, traile)".
Lucrumarea (p. 33), ispravile minunate" (cf., lucru-mare,
grand'chose, magnum facere, etc.
Pentru sampsoni, dulal"
(N. lorga, p. 22), cf, si ngr. acclitPcivc, idem (tot din turc.).
Interesant de notat, dubletul lexic lefante (Cartojan, p. 64) si
pilure (lorga, p. 22), de la ptlu, el insusi un dublet popular al
lui fiI, elefant" (cf. i turc. pal, lphant": Bianchi, I, 263), etc.
PArerea d-lui N. lorga (o. c.), despre Alexandru-cel-Mare
ca prototip de vitejie, in special pentru Ilihaiu-Viteazul, se confirma cu prisosintA prin precedente istorice : de la Scipio (Liviu, XXVI, 19), Caesar (Plutarch, Caesar, 11), Pompeiu (Sallustiu,

Hist.,

III,

88), Octavian

(Suetoniu,

Augustus, 94),

pant' la Balduin Sicilianul, care-si pune in piept insigniile lui

Alexandru (Nicetas likominatos, ed. Bonn, p. 470: iccotbv iNvotou
'AXeVv3py Te7? icdou Tip MaxeScivt... iv =Om, mcc Ixevov
wixag Secxvbc (Sectupouc xcci nsepeov sExacriczy intsp.cpacvol5ax;), lar, dapii
Tip

ajuns pe tronul Romei, se dAdea, ca nscut matre compressa dracone (Aur. Victor), lucrul nu are,

Calerius, Dacul

nimic extraordinar, cum Wei a credo Hasdeu (Etym. Magn.,

www.dacoromanica.ro

457

col. 2590) : e aceeai traditie, de la illexandru, care faced pe

Scipio (1. c.) sa acrediteze despre el insusi famam in Ale-

xandro Magno vulgatam, et vanitate et fabula parem, anguis

immanis concubitu conceptum". 'Ocptoyevi,g era de fapt, cum
s'a observat, echivalent cu O'ectiv Nyovog, deum suboles. $i

daca eroul macedonean ironiza pe Darius sau Porus, ca se

considdrA de o seama cu zeii", el insusi se considera ca atare
i cerea sa fie considerat (cf. Aelianus, Var. Hist, II, 19).
La numele domneti i boieresti datorite, dupa lorga (1. c.,
p. 18), influentei Alexandriei" ar fi a se adaugi, poate : Candachiia, biitrAna din BalAceni" (N. lorga, Cronicele muntene,
p. 86) ; cf. Candace, Kav8ix71, regina Etiopienilor, al carei nume
a devenit dinastic (Pliniu, Nat. Hist., VI, 186 : quod nomen
multis iam annis ad reginas transit"), ca Despina, rAspandindu-se,

de altfel, si prin Biblie (cf. Ausfeld, o. c., p. 189).

Acum, pentru a sfari, ateva corrigenda: Archypresbiter" (p. 5) = Archipresbyter;
titlul traducerii acestuia (ibid.)
trebue corectat : flistoria Alexandri Magni, regis Macedoniae, de
proeliis;
ca Simon nu" (p. 6, non) = cil nu Simon";
sumedenie [del cpii (p. 11) ;
paroxitone, in loc de : paroxitoane" (p. 22);
un xicpccAo; = cap (p. 42) nu existA in greceste (cuvantul inseamnA : tetard, cabot, mormoloc, zglavoc",
de la xecpcxXib cap");
epitetul" (repetat, p. 46) = episodut,
,,v. mai innainte" (p. 68, repetat) = v. mai sus (altfel, se
confundA cu : vezi mai departe, mai jos !), etc.
Non% Ar fi destul sA spunem cA, WA la d. C., singurul studiu
mai intins asupra Alexandriei" romneti era capitolul respectiv din Literatura populard romdnd de M. Gaster (Bucureti 1883)
1,
fiindca vorbim de acesta,
sA pomenim incA douA ar-

ticole ale sale in Iegatura cu acest subiect : Alexandria bucovineanA" (in Rev. p. Arh., 1st., i Filol." pe 1894, p. 334 sqq.
i Eine rum. Version der trojanischen Sage", in Byz. Zeitschr."
pe acelasi an, p. 528 sqq. (latu pro Orest, daca nu e o trunchiare din beiiatul, ar putea proveni din au (=utbv) to0 'Ayaitivvovoc al
orig7nalului).

Dar, odata ce e vorba de recensii tardive, de ce

n'am anexa si una asupra cartii lui Gaster insusi ?

Deci

CA traducetea din 1782 a Iialimalei" s'a fAcut in adevAr dupA

www.dacoromanica.ro

48
greceste", se vede si din ortografia numelui Abu-Bekr : Ampumpekir (' Api-coup.rcixu) (p. 94).

Chitovras (p. 332) e Kivrocupog.

Acula, unde s'a gAsit protocolul procesului lui Isus innaintea

lui Pilat (p. 354), inseamna, de fapt, in it. (sicil.) aquila": identificarea cu Aquileia se impune
Cetatea Drace" din legenda
celor 12 Vineri (p. 389) este, evident : Drae", Durazzo, Dyrrhacluum.
Avesti/a (p. 394), explicatd de Hasdeu (Etym. Magn., II, 2164)
ca sarb. Vie#ittz, e Aripa Satanei", poate, I din .cauza etimo-

logiei populare cu sArb. lica, avis" (cf. jarptila, pasrea de

Adonoaea, Iloea si Intrdi feta, nufor.", din pove5tile rusesti).
mele lui Hristos (p. 403), sant: Adonai, Iii, In-lrei-fete (cf.
ao.nE, ciatovoteE, 'Ioab [= fahve?] crapodo8., etc., intr'un amulet crestin din sec. al VI-lea, publicat in Oxyrhynchus Papyri, VIII, p.
Atlas, ca nume al Precistei (p. 404), e, foarte probabil
253).
Gras negru
Atlas (cf. Magura lui Dumnezeu i Atottiitoate).

(p. 412) sA nu fie iarbA (germ. Gras) neagra" (cf. Pantu, s. v.

buberic)?
Plecate (p. 420) e, sigur, aplecate (greata).
Peiros (p. 422)) e, probabil, barets, ciocan mare". Meltntia (p.
397) e Meletia, ca Melinte= Meletie, dupA Laprinte s. Arvinte =
Laurentie, Terinte=Terentie, etc. Sfe,snicul cel mica celti mare ce
st innaintea lui Hs. (p. 452) trebue cetit : sfesnicul cela mica, celii
Verghiei (p. 455) 5i Socolatii (p. 456) sant
carele stA", etc.
Voscresnele (p.469) e terminul slavon pentru
Belgii si Scololii.
stihirile invierii" (cf. Pliklosich, Die chrisll. Terminologie der sl.
Spr., p. 28), popular : Vascrisu (in injuraturi).
Cd-al (p. 472)
Belgradal baladei are o gresala, in loc de : ceaii, cea.
delene (p. 484) e, fire5te, Beilgradul ardelean (Alba-lulia), cu
cazarma 5i gherla" lui faimoasd: o aminteste, cred, l cantecul neogrec despre moartea lui Stavrakoglu (pceXtypoctf4ecv, se

repentir", din Legrand, Poemes historiques en grec valgarre,

p. 351 ; cf. pnitencier) 5i o pomene5te, sigur, injurtura populard (pArla la PomArla, in Nordul Moldovei I) acast5u' 5i bullgradu" (spAnzurAtoarea i temnita, sc. sa te manAnce!).
frimie a inlocuit pe Elemeh (p. 493) printr'un fenomen de etimologie popular& ; cf. nimiu, numele aceluia5i Craiu,

in ta-

camul Irozilor" din Basarabia (Pamfil, Cracianut, p. 158).

Tittira din ms. de la 1750 al Calendarului pe 140 de ani (p.

www.dacoromanica.ro

459

502), pe care autorul n'o poate identificA, e steaua ciobanului", adicA = Tigdra (ibid.), Tagara, probabil din ung. czgr,
germ. Zeiger, propriu : arAtator (de ceas)"i cf. sinonirnele
stdlp i steajdr (parul din mijlocul ariei de treierat"), nsl.

stojercici, o stea"

(de

la vsl. stejerii, cardo), apoi turc.-

asiatic temir-kazik, Nordstern". lit. : Eisenpfahl" (Vrnbry,

Tiirkenvolk, p. 225), sau altin-kazuc, der goldene Pfahl"

,(idem, Primitive Cultur d. turkotai.' Volkes, p. 154), i rolul

de cronometru al Tiglirei (Titera e mai curand o confusie
formalA, fonetic, decat una semanticA: cu constelatia Lyrei).11
Tigdra (v. Otescu, Astronomia populard) e *I un nume de sat
i deal, in j. Bacdu (Diet, Geografic, p. 679; Tigdra, la
Frunzescu, care inseamnA Inca un sat cu acest nume, irf j.
Vlaca). Pleamd (p. 531) e ngr. nXiypc, sbArciturA" (cf. fleamd,
Flama lui Adam (pp. 278-9)
dial. p. flegmil = cpXiyp.cc).
Undezat (otet) (p. 537) amintqte
-nu e decat palma (p. 281).
foarte mult pe it. ondeggiato,fatto a onde", cf. it. ondeggiare
i rom. dial. undez, fierb putin" (R. Scriban, in ,,Convorbiri
Literare", LIII, p. 170), a da'n andel, a incepe s fiarbA" (V. Pacal5, Monografia comunei Rdsinari, p. 525). Apa, undezatal i'n
ins. 3190 al Acad., f. 151 (dup excerptele d-lui G. T. Kirileanu)
Tilidonie (p. 540) e, ca i ,,helidonica, adic buruiana randurelii" (ibid.), planta medicinal Chelidonium tnaius L., iarba-rdndunelii (v. Pantu, s. v. rostopasca).
Ruminec, adicA musayeiu
(p. 541) e o grafie polona pentru: rumiiet, romoniN, romaattli,
xotnan, etc. (v. Cihac, supt roman), numele plantei Matricaria
,chamomilla L., zis i mamorild (Cihac, 1. c.), mdtrice, mosttel
(de la mosesc,- de unde i mu,se(el, rzusgel, pe care Cihac, II, 517
il confunclA cu muscalel, muscat =--- Pelargonium odoratissimum
flit., moscatele ; cf. maxi =---..* frumusat).

Thea cea neagrd in care e

InmormAntat Avraam (p. 315) e Infernul, imparatia lui PlutonDis (cf. divites insulae=p.cmcipcov %/pot: Horatius Carmina, IV,
8,27), gr. Ala (de la ZEk, dies): deci bozul Dia (Joie)" de jos

din Herodotul" de la Covla, ed. N. lorga (uncle bozul" e

zeul" i n'are a face cu Be4to,c, epitetul frigian al lui Zeus :
Pauly-Wissowa, s.

v.

Bozenos).

V. Bo grea.

www.dacoromanica.ro

460

N. lorga, His loire des Roumains de la Pninsule des Balcans (Albanie, Macdoine, Epire, Thessalie, etc.), Bucure0, Tipografia Cultura Neamului Romanesc", 1919; editie romaneascA,
din acelai loc i an; pl etul: 4 Lei.
intemeietorul Institutului pentru studiul Europei sud-orientale",
din a carui serie de publicatii face parte i aceasta

opera , autorul istoriei (germane, italiene, romane, franceze

i engleze) a Romanilor, al istoriei (germane) a Turciei, il istoriei (engleze) a Bizantului, al istoriei (romane i franceze) a
Statelor balcanice in epoca moderna, era, ca nimene altul,
chemat sA scrie istoria fratilor nqtri din Sudul Dunarii,
pentru strAini ca i pentru Romani.

Originile"; Romanii din Pind innainte de pomenirea lor

in izvoare"; Marea-Valahie tesalianr; Romanii din Pind intemeietori de Stat (1186)"; Despotatul Epirului Fal ValahieiMari"; Raspandirea Romanilor in Balcani"; Romanii balcanici
supt Turd"; Renovatia economicA i culturala a Romanilor din
Pind"; Renaterea Romanilor balcanici prin Statul roman",
iata capitolele in care se desface aceastA magistrala sintez5
istorich, pe cat de rapid& pe atat de completh, a vietii romaneVi din Balcani.
'gspc'o din Anna Comnena (p. 13) a fost emendat ulterior
de insui d. lorga in; TWciv (Cioban) (v. Revista Isloricd. V.
111, unde se relevA i n. topic licadc Sivapa, care amintete pe
Kcacci. Sp% din Cedrenus ; cf. 1 TpeSetvaXEou; din Procopius).
Dar BopDag A6yyog din Acropolites (p. 19) sd nu fie; Lunca
(pAdurea) lui Borila" (cf. Misolonghi)?
Pentru nationalitatea
iomaneasca a lui Vongoid sau Bongoiu, cel cu sesquipedalicul epitet de EeppapavvcopouXyapOpX2xog (p. 26; cf. BouAyocpcapcocTOAccxoc:

Ilatranga, Anecdola Graeca, P. 677), se pronunta l Aravantinos,

Cronografia Epirului,

Mrcoyx67ig

6 BXoixos".

Un

Roman suddunarean era, de sigur, acel

1.(Divvris b

BAcixoc,

I.

156 :

predicator all Mitropoliei d;n Smirna, in sec.

al XVIIlea
(v. 'Erucrtwovvxt 'EnertirA a Univ. din Atena, X, P. 108, nota),
i tot unul de-ai notri va fi fost 1 acel 'PenicaibG Boaag, RomanVoild, bufon al lui Andronic Comnenul (v. Niog TAXTopvilltuov,
Pentru Geamandura (E'ap.civ-coupot, T'oul.to'arcouetz)
IX, 301).

www.dacoromanica.ro

461

(p. 28), cel socotit printre o ncaeg Tor) Kop.avonoiaou, copiii lui
Cumanopol (fiu de Cuman)", din diploma lui Andronic Pa leologul din 1324 (v. N. lorga, Bulletin de l'Institut pour l'tude
de l'Lurope sud-orientale, II, p. 120), cf. turc. (cuman?) pmandura, chemandra, chose qui flotte, comme les tonneaux attachs a la quille d'un navire, le disque de fer qui retient la mche
dans la veilleuse, etc..) l'origine de ce mot n'est pas indique" (Barbier de Meynard, II, 155), cum si ngr.-pop. avavto6pa, bonc'e",
crwootoGpoc,idem (supt in fl. lui ati,x, cf. criv.co-ciip, indiacateur, boue"
ori : sub-mandrd?
apoi n. de sat mehedintean Sumandra,

ngr. crilv.cotpco, simandre, tarabat, marque, cachet", ngr. 2taxociaxOTC/Oqucoiivec,

p.ocv-cotipac
cimpoiu" (Contopoulos), din aax.k,
burduf" (cf. ciaxcycpt, branz de burduf") si vayroopa, teava,
pipa".
Epitetul Saracaciani (p. 26), ca i acela de Karagunizi,
ment, credern, o atentie speciala. Pentru a fi inteles, acesta
din urm trebue pus in antiteza, nu numai cu cel dintaiu, ci I cu
sinonimul aceluia, Belgun, Cojoc-alb" sau Cciula-albit", curioscutii porecIA a lui lonita Asean in pomelnicul de la Panegiuriste,
care se intimpina i printre nutnele romanesti de persoana din
hrisovul pentru man. din Bania (v Kadlec, Vlai a Valegske pravo,

451) al lui Stefan Uros, el insusi un Cojoc" (fiindc8 acesta

e sensul epitetului de Mitutin
INXonEvog, ce i-1 dau numai
istoricii bizantini: Jire6ek, Gesch. d. Serben, I, p. 330, nota i),
p

sau printre numele de sate romanesti din stanga Dunarii: Belgunul,

in jud. Romanati (v. Naul Dice. Geogr.; la Frunzescu: Belguna; cf.
Revistd istoricd, VI p. 262 i V, 138, unde d. lorga releveaza, din
Uticariul, VII, 3, n. de fam. Balgunea). Numcle e, in adev6r, perfect

simetric cu cellalt, de care nu.difera decat prin limba de origine

a calificativului (turc. kara, negru", sl. bel, alb"): guild insusi,
atestat i 'n yr. (postav gumr, intr'un document muntean din
1424, la N. lorga, 1st. comer(ului, I, p. 63, nota 2), dar mai
bine repezentat in mr. (gunealii, sarica", cf. $aguna, ngr. dial.
acyoUva [Tsikopoulos, 89) = alb. gegun, sigun, ,,pelisse" [G. Meyer,

Ngr. Stud., III, 20], alb. guns, , Mantel von Ziegenhaar" [idem,
Alb. M.], etc.), are la baza pe mgr. yotwoc, pe care Vasmer
(dupa Miklosich) II considera ca rusescul gunja, pe cand Kretschmer (Glotta, I, 368) il deriva, de acord cu Thurneysen
www.dacoromanica.ro

462
toromanisches, 64),

prin ml. gun(n)a (despre care, v. Du Cange),

dintr'un original celt (v. Holder, s.v.,i art. Some cellic traces in
the glosses din American Journal of Philology" pe 1900, p. 191,
iar pentru teza contrarie 51: Jespersen, Growth and structure of
the english language, p. 36). De altfel, originea cuvntului e indiferenta, 5i, in ipoteza (adrnisk intre altii de 15irkoff), ca Belgun
n'ar fi dect traducerea slav a numelui Asean, clack, dans la vieille
langue tataroturque Ass signifie blanc", restul ar 1.6 mne s5 se
explice prin vsl. azno, jazno, Haut, Leder" (cf. npers. azg, Ziege" .
Berneker, p. 35), 7 lucru putin probabil, totu5i, fat de intreaga familie a numelui Belgun, de care nu-1 putem izold: ceea ce import:a' e
notiunea. Intr'o forma sau alta, ins5, aceasta se gase5te in diferitele
denutniri ale Romanilor sudici (5i nordici !): bill VlaAi (v. Kadle , o.
c., p.124), Saracaani, Crnovunci, Karakole"ani, Karagunizi, etc. (v. pre6ek, Gesch, d. Serben,1, 155) ; iar aceea ce a determinat-o, a fost, f5r
indoiala, nu numai deosebirea felului turmei (de oi, capre sau cai; cf.
Du Cange, s. v. vccupoTcpoPcccaeg, dicti Graecis hodiernis qui Colchidem, seu Tzanorum terram inhabitant, quam Turci Caracoionlu,

id est Nigrarum opium regionem vocant"), ci 51 coloarea imbrcamintii (cf. revoup(cog a'carrpog, Venetus albus, etc ): un motiv
foarte raspAndit in Orient, din cea mai adncd vechime.
Karagunizii snt prezintati, in adevar, ca purtnd [mop:
pmatAta 'g Ti) xecpeac (Politis, op. cit. m. jos, I, p. 6), iar numir i

tdtAre5ti" ca acelea de Kara-Kalpak, Schwarz-Hut" (Vmbry,

Das .Tfirkenvolk, p. 373), Kara-Papak, Schwarze Pelzkappe", la
Nestor : Tzerni-Klobuc, Clab5t-negru" (ibid., nota 3), care arat
limpede cd e vorba de coloarea costumului, se intainesc 5'i la
Herodot, IV, 107 (despre un HNC; 6,6 /xu&x6v, dupa el : far
Melanhlenii [MeXcrcrxXouvoc] poarta toti haine negre [cf. Ac6vucrog
memvcayto], pentru aceea le zic a5a" (ed. N. lorga, p. 241). Despre

rostul acestui kara- (cf. Caraiflac, etc.), v. 51 Vmbry, Die primitive Cultur des Turkolataristhen Volkes, p. 232., adAugind, ca
noud elemente de discutie: Caracal, apof Maurokastron fat5 de
Asprokastron, Akkerman, Cetatea-Albe, Santa-Maura, ' Ayroc
Mccpa, fat cu Aantdcg, AElJ-)taCG, etc. Dar o altd intrebare ar fi,
daca in adevAr Crnovunci, e Crnovei, ,,ciobani cu oi negre", 5i nu,
mai curnd, in legAturA cu CrnovunO, ,,Munte-negru", o for-

www.dacoromanica.ro

463

matie hibrida ce nu poate suprinde in acea macdoine" care

Vlachi de Montanea (p. 31) n'ar
e terminologia balcanid.
putea explic denumirea de 13),c'cxoc ot Mouvolacg, din mentionata
Mecnvia (p. 38)
diploma a Paleologului (v. Bulletin, 1. c.)?

intre satele romneA (p. 60

snt, 1 ei, mecinii romneti.
i urm.), trebue numrat i acel Velvendhe al Grecilor, a carui
limba (studiat de E. Budona, intr'o monografie de care vom vorbi
aiurea) miuna de cuvinte romaneti i ai carui locuitori se recomancia singuri, in cutare expresie proverbial" (o spune ins4 autorul!): ttErg o BAOtxor. 61-co3g Xdtx7,1" (cf. i Wace-Thompson, p. 20o).
Aclaugam ca numele lui Ionit (Caloianul), care, impotriva d-lui

Candrea, s'a pAstrat, foarte probabil, in Caloianul" popular (la

Bulgari: Glzerman, in care Kazarow vede o divinitate traca),
dovada insai varianta Scaloian (Teodorescu, p. 211), corespunz'atoare lui ExuXoctoivmg, porecla lui lonita in popor (N. lorga
The Byzantine Empire, p. 177; cf. totu5i: sc1u = clilt4),
pare a se fi pAstrat *I in xo:Xoycc'wvog, numele regelui pasarilor",
al cralsorului (cf. regulus, regolo, roitelet, etc.), intr'o legend&
popular& greceasa, culeasa i omentat de N. G. Politis
v1s.X6Tac lzepl to

(ou xat tijg yX6aar1 g ToG aX7pLx.o5 Xaoii, 1, p. 182

Roztelet e, de altfel, i troglodytes parurm.; II, p 925).

v ilus, ochiul-boului", numit inca: impeiratul psrilor, impa'reitus, impeirtel (cf fr. petit empereur), piVimpreitus, panciarus,
paran'us, panOrus, tantarus, etc. (Marian, Ornitologia,l, 304).
Un termin de comparatie tot ata de pretios, ca i argei arunsi

cati in Tibru, putea gasi d. Candrea (5i. Kazarowf) in superstitia

slava' a idolului Cupalo" (v. N. lorga, Operele lui Gheorghe
Brancovici, 14 1917, p. 22; cf. fragmentul respectiv din Crestomatia d-lui Gaster, etc.): ea se raporta mai putin la Cucii dobrogeni (Aineanu, in , Rev. Tocilescu", 111, 263), cleat la sl.
Kupala, der Bader" (de la rus kupati, baden"), epitet al Sf.
loan Bolezeitorul (0. Schrader, Sprachvergleichung und Urgeschichte, II, 454), la a drui praznuire, tocmai, se serbeaz acest
idol (mai ales in seara Naterii sfantului loan Botezatoriul",
zice Brancovici), uneori chiar aruncind in apa eine Puppe
(im Russischen wiederum kupalo genannt), mit der man vorher
durch das Feuer gesprungen 1st" (S:hrader, 1. c.).
V. Bogrea.

www.dacoromanica.ro

464

Al. Rosetti, Colidele religioase la Romdni, eXtras din

Analele Academiei Romne", Bucuresti 1920.
0 foarte meritoas lucrare.
Informatia InsA, cu tot impun6toru1 aparat de eruditie,
lasa de dorit : studii de o .deosebita importanta, ca acele ale
lui A. Meyer: Das Weihnachtsfest, seine Entstehung und Entwicklung, Tubingen, si Lopelmann : Das Weihnachtslied der Fran-

zosen und der nbrigen romanischen V lker (in Romanische

Forschungen" din 1914, p. 489 si urm.), au ramas necunoscute
autorului.

0 lacuna care izbeste din capul locului, in aceastA cercetare despre cantecele de Crticiun, este omisiunea totalA a oricArei discutii relativ la originea numelui Crilciun insusi. Kalendae care, direct sau indirect, e, sl dui:4 opinia d-lui R., originalul rom. colindd, corindd, pute.a totusi gasi in calationem, etymonul cel mai probabil al rpm. Craciun (cu toatA pledoaria WI
L. Pintar, din Arch. f. sl. Phil.", pe 1912, p. 618 si urm., in
favoarea lui creationem), un sprijin nu mai putin efectiv decAt
in prov. Kalendar, Craciun", etc. (p. 17). 0 foarte interesantA
paralela oferk in aceastA privintA, ngr. xaccoacc 'die Nacht vor
Weihnachten', x6Acvuoc 'das von Haus zu Haus Ziehen vor Weihn.'

= vsl. Kolcda, 'Neujahrstag', cum si intreaga posteritate moderna

a biz. xc2o66o:c = lat. Kalendae: tac x&XcoScc 'Neujahr', xactv'm
'Gratulationsgesang der Jugend am Neujahrsabend', :milav-cpoc
'Weihnachtslieder', xcaocvadyng 'Ianuar' (cf. 'rom. Cdrindar): G.
Meyer, Neugr. Studien, II, 32; III, 23.1) Acel double emploi" al
termenului, colindA", penrtu cAntecele de Craciun ca sl pentru
cele de Sf.-Vasile (cf. p. 16) devine i mai clar printeun yr.
Chisu-Cra'ciunu (ms. Ac. no, 4151, f. 322) = ung. kiskarcsony,
lit.: Crciunul-Mic", designnd srbatoarea Nasterii Domnului"
fatA de Anul-Nou sau Sf.-Vasile, numit : CrAciunul-Mare" : 25
Decembre ca inceput al anului crestin in evul-mediu, MO cu
Cdrindar = lanuar, Ca lunA IncepAtoare a anului (v. N, lorga,
in Bulletin", VIII, 52 ; cf. L. Radermacher Beitr.zur. Volkskunde
1) Pentru reflexele lut calendale cu intelesul de bilche de Noel" in
Franta de sud, cf. Jud, Zur Geschichte der bdndneromanischen Kirchen-

sprache, p. 46. S. P.

www.dacoromanica.ro

465

aus dem Gebiel der An like, Viena 1918, p. 102). Alt nume vr.,
Ndsculul (la Ureche ; cf. si Colinde din Ardeal" de Viciu, cum

si colectia de colinde ardelene dintr'un codex miscellaneus din

sec. XVII, semnalatA de d. lorga, irr 'Neamul romanese din 22
Mart 1920), oferA o instructiva paralela cu rormatiunile apusene,
din Nalalis (pain de Noel, pain de calendier, colindet", p. 20,
se zice I : pain de calendre, cf. ngr. xpcatorrirca, xptcrc6tpcolit);
propriu Crdciunului nostru, in schimb, pare a fi sensul de
Decembre" (v. Anonimul Bancitean; cf. istr. bojitniac), in concurenta cu Undrea, Andrea (Sf.-Andreiu : cf. Colindul Sfantului
Nicolae" din PAsculescu, Lil, pop. rom., p. 14, si incercarea, interesanta, a Americanului Ch. Johnston, de a identifica pe MosCrAciun"
Santa Claus" al Anglo-Saxonilor cu Sf. Nicolae,
relevat in rev. Razna", I, p. 184). Pomenind inca de Vulpea
CrAciunului" (ntr'un Bilet de executie" bucovinean din 1811),
de obiceiul, mai bine cunoscut, al Vasilcai", care, cum a at-Mat
d. lorga (Revisla Isloricd, VI), apare si la Englezi, supt forma
unui caput apri", impodobit cu rosmarin, ca si, la Spanioli, el
Candilejo (debld din glosarul ms. al lui Golescu, f. 228, e, evident : devld,_ cApatina de porc"), si de expresia a se bagel in
lemnelea (sic) Crciciunului, a se logodi la preot", spre deosebire de a sd bagd in drol (sarmA), a se logodi la ofiterul stArii
civile" (Pacala, Monogr. corn. Rel,sinari, p. 130), am urmArit mai
mult suplinirea lacunei constatate, decat reliefarea el, ceeace
vom face, de altfel, 1.'n cele ce urmeaza.
Cat priveste refremil colindelor, enigma a fost deslegata,
cum se stie, de d. Dan. lisa-zisii psalmi alleluiatici", pe de o
parte (un fragment din Ps. 136 cu aleluiia ca refren dupA
fiecare douA versuri, v. in ms. Ac. No. 3518, f. 103"; dupa excerptele dlui G. T.-Icirileanu), iar, pe de alta, caracterul religios
al colindelor propriu-zise (care fac obiectul special al studiului:
d-lui R.), ar fi de ajuns pentru a asigura etimologia d-lui Dan
hailerui Doamne = halleluiah Domine ! D. R. adaugA, din parte-i,
unele precizari si retusari (p. 25 si urm.1 ; citatul lolava& din
1) Ca alleluia a *runs prin mulocirea hmbii slave la noi, este probabil, nu insA pentru motivul, ca alleluia revine in Psalmi, atunci cand
sAnt Antati de preotl in bisericA i ca preot este un termen relativ tarziu
in limbA" (p 26); li p. 437 n. a revistei de fat,A am combatut aceast4
pArere.
S. p,

www.dacoromanica.ro

466

Berneker e o gre5a16 de tipar pentru : riorowaa). S6-1 urmArn !

In W. Scheffer, Die franzsische Volksdichlung und Sage, I, p.
280, citim : In Imprejurimile Reimsului, in seara de Craciun,
copiii, cu zurgalai ce tin locul clopotelor, colind strAzile i cer
In deob5te un dar, prin cuvintele :
Je vous salue avec honneur.
N'oubliez pas les brouillonneurs.
Un Jour viendra,
Dieu vous le rendra.
Alleluia 1
Alleluia I

Alleluia!"

lar un Nol de cour" din sec. al XVI-lea (v. La Chanson

francaise du XVe au XXe siecle, ed. Renaissance du livre", p.
62) glasuiete :
Un garcon de Nevers,
Sur un luth agrable,
Chante mille beaux vers,
Sur tous lestons divers
Mlent sa chanterie
De trompette et clairon,
Don, don,
Flvec l' alleluia,
La, la
Ft Joseph et Maria.

DacA nu e un simplu tralala", va fi avnd vre-o legAtura

cu acest ref ren i irollolay, antecul pe care-I Intonau tinerii
colinclatori din Scotia veacului al XVI-Iea (L. H. Meyer, ludogerm. illythen, II, 528); tot a5a, acel Lirum larum" (brfillen),
prin care Friedlander recta pe lat. gingilipho (exsonare) din
Petronius, Cena Trimalchionis2, p 195.
Variante romAne5ti ale refrenului, nementionate, ca :
Doamnele (P6sculescu, pp. 6, 13), Doamnele i Domn din cer
(idem,, p. 37), Ler Doamne, Ler (p. 17), Cetinele, celloard, dragale
(p. 57), Dai Domnului, Doamne! (p. 35), Hondai, leroi, Doamne!
(p. 55), Ilorelui doamne (Bibicescu, p. 246), In comparatie cu cunoscutul refren bulgaresc Hristele Bojele,Coledde!", i Hoi, daj
Bole!" (v Kaindl, Huzulen, p. 72, n. 1), Ho, dai, Bojele!"
(cu caracteristicul sufix de vocativ, trecut 5I la Tigani: A

devla bre = 0 Doamne, Doamne, bre": Barl5u Constantinescu, Probe, etc., p. 9), cuprind, poate, i o posibilitate
de explicare a fui ler Doamne : din Doamnele, formA de vocativ, nAscutd Drin analogia lui Boyle (despre Cerneleo, Sdlro.
devla le,

www.dacoromanica.ro

467
altAdata !), s'a facut, supt influenta lui (ai)ler(ui), ler(ului) precedent: *Doamneler = Doamne ler, de unde, prin. personificare : Domnul Ler, Ler-Imparat (cf. p. 28 i urm.), dacd
numai n'o fi adevdratd tocmai inversa Doamnele sd fie o coruptie din Doamq-ler (cu ler din leroi repetat, pentru motive de
rittn; cf. Le leroi Doarnnele din I. I. Rdutescu, Collude, p 6).
Intr'un ref ren ca o Ler am da (Pasculescu, p. 43), oleranda,
leranda, n'ar fi exclusa o contaminatie cu grecqte : AscpEou
divhl, flori de crin", cf. florile dalEre, flan de mar, etc.
Pentru ler, floarea vArstei" (Rddulescu Codin, 0 seama de
cavinte din Muscel), pe care d. R. nici nu-1 mentioneazd, dqi,
foal te probabil, nu e strain de refrenul colindei, cf. i urmdorul pasagiu din Pamfile, Cdn'ece de tara, I, p. 350 :
leo,

Mi-a trecut leriul de grabA,

Niel la plug si nici la sapd
Nu m'am dus si nu ma due,
CA de boala mA usuc.

Ultimul capitol (IV) al monografiei incearca o clasificare

pe cicluri i tipuri a diferitelor variante de colinde. 0 sumd
de motive, de note interesante au rdmas totui neatinse. Vom
printr'un exemplu concret.
releva una : elementul geografic,
0 colindA din Burada (cf. Istoria teatrulut in Moldova, I, p.
49) vorbqte de :
Dealul Gdrdrdalui,
Valea RusaIinulut

Ludni in consideratie varianta Gararaului,od. N.. lorga

(Romdnii de peste Nistru, p. 147) a idenkificat dealul" colindei
cu Gura-Rdului, de Ingd Sibiiu. Valea Rusalinului", deci :
Ierusalimului, imediat urmatoare, arata insd, ca, originar, era

vorba acolo de un nume geografic din Palestina, care a fost

ulterior adus in legaturd cu elemente topice - locale, adeca
localizat.

Care anume va fi fost numele acesta, ne-ar putea Idmurl

numai examenul variantelor.
in adevar, daca cele din FrAncu-Candrea nu pomenesc de-

cat de camp la Rusalim" (p. 189)'), muntii lui Rusalim" (191),

1) Cf. Giuglea-Valsan, Dela Ronzdnii din Serbia, p 109: Pe Buswoc
mi-I lova Sus la capul pieptului, Pin foam ilecului [ ilicului], In floarea
Rusalinului" ( de coloarea rujalinului s. rosmarinului?).

www.dacoromanica.ro

468

sau Rusalim" pur ,i simplu (194): Vin din Rusalim, la Viflaim

tin" (pe "muntele Villiiimului"
urca i Maica
Betleemului
Precista, in Povestea lui Dumnezeu" din Pamfile, Sdrbeitorile
de toamnd, p. 13; iar, intr'un cantec din Tara Hategului
Densusianu, p. 265
Sf. loan se recomanda ca unul care-a
fost in Vaclaoma i a botezat pe Domnu") ; dacA cutare plugupr" din Ilandrescu (Lit. si obic. popor. din corn. Rdpa de-jos,
Transilv., p. 219) vorbete i el numai de carnpul lerusalimului", pe care colectia tnusceleana a d-lui Codin (p. 204) il poin
menete, de asemenea, al8turi de campu' Tahmului",
schimb, numeroase sant variantele, care, cu sau fail lerusalim,
pomenesc apriat de dealul" in chestie. (Dealul Garardului s.

Gararimului" i Dealul Deleleului" formeaz8 un punct special

in chestionariul N. Densusianu din Rev. cr.-lit ", Ill, 223).
Dealul Garalinului,
Sub poala Rusalinului,

spune 9 variant din Piatra-Neamt (rev. Ion Creang8", III, 6).

Si-a arat deall Garalimului,

Fata Erusalimului,

uni pas agiul corespunzator din culegerea Tocilescu (I2, p. 1470)

ar, ceva mai d eparte (p. 1474):

In brale te-oiu ha
Si te-olu ridia
Sus la garalim
$1 te-oiu scobort

..
Intr'o varianta a Povestii lui Dumnezeu" sau 1-1ristos i
Jidanii", din jud. Neamt, nurnele se preface chiar, grave etimologiei popula% (cu gurd si limbel), in: Gura limbului (Rev.
Tinerimea Roman", li; 318).
Notam ca varianta craineana din Giuglea-Valsan, p. 261
Jos la garalim

i urm., nu are numele, dar acesta exista, de fapt, ca patro

nimic, in Moldova-de-sus: Garalim (corn. Uricani, jud. Botoan ).

Pe de alta parte, versiunile din Tatarui (jud. Suceava),

culese de d. A. Vasiliu, vorbesc de dialu Garaleului" (Cantece, urdiuri 5i bocete de-ale poporului, p. 184), intr'o compa-

ratie caracteristica poeziei populare (p. 137) :

Mari-i dealu 'n Garaleu,
Dar mai mare drumul meu.

i, fiindc8, de fapt, in hotarul com. Ttarqi exista un deal

Cu acest flume (odinioara, razeie a unuia Clemente, harazit8

www.dacoromanica.ro

469

apoi mAnAstirii Probota), cum si un parau Garaleu (v. Mare le

Dice. Geogr.), am fi dispusi sA credem CA variantele cu Garaliu,
Garaleu alcatuesc un tip comun, originar din partite nemtene
si sucevene ale Moldovei. Variante ca dealul Garabilor" (Pamfile, Du,smani i prieteni ai omului, p. 165), dealul Galariulut",

pe care arde casa bojei [. lui Dumnezeu]" (ibid , p. 119),

muntii Galaruilui" (p. 386), chiar muntii Garalivului" (Teodorescu, p. 382), s'ar putea reduce la acelasi tip : Ciaraleu, iar, cu
el impreuna, in ultima analie, la : sl. Gora-ielel, Gore olivnei,
Muntele MAslinilor" s. Muntele Eleonului" (ccAv s. TGiv iAcctiov
6poc) : Muntii Eleonulni i cop Acii Raiului" se pomenesc si 'n

colectia Ciintece, versuri de stea, collude, de un prieten al copiilor", Brasov 1906, p. 4, iar Magura Eleonului" se intAlneste
si 'n cunoscutul apocrif Ilinunile Sf. Sisoe" (ed. Ciurcu, p. 33):
codrul" sau "padurea Eleonului" din Evangheliarul din 1574
reflect echivocul sl. gora, munte" si pAdure". Cf. totusi :
)Wou (ngr. i Xtpou 1) 8pog, cum si' Goraliii, Muntenii" romanii
din Galitia.
WA insa ca, alaturea cu grupa citata (Gararaul i se
poate usor subsuma, prin Garareul din FurtunA, Cuv scumpe,
p. 44), apar forme ca : dealul Galileului" (Pamfile, p.
165), muntil Galileului" (Teodorescu, p. 382), ba Inca :
muntii Ganaleilor" (intr'un rAspuns la Chestionariul Hasdeu,
din Orlat-Sibiiu ; comunicat de d. G. T.-Kirileanu) si chiar :
muntii Canagalilor" (Pamfile, p. 110 ; cf. acelasi, Sdrb. de yard,
p. 38 . ,,dealul Canandului = lui Cdnanau),
e drept ca in
concurenta cu muntii Gargaueului" (ibid., cf. grgau(, galgaue
dinteo cimiliturA a ploscei" sau ulciorului" : aluzie la geilgdit!)
care reflectb, incont stabil, numele Galtleil. (De ce, insA,
peste tot, forma masculind? Cf. totusi, intr'o uraturd de alt tip, din
Sezdtoarea", XIII, 130 : ,,Se duse la Galilea, Unde era hirghilia").
Atunci? SA admitem c avem doua tipuri diferite? Sau sa admitem
ca Garaleu= Galileu (cf Galile)li, in Basarabia)?

Non liquel. Mai

mult: dad ne gandim la un Golgada (muntii Golgada" =

Golgota? ori = *golgadagh, muntele lui Galga s. Calga-Sullan",
despre care v. dineanu, Infl. or., 112, 27 ?) din colectia citara
a d-lui Radulescu-Codin (p. 260), problema se complicit cu un
xpavEoy. ,Un
nou element : Calvariul, lat. Calvaria, de la calva

www.dacoromanica.ro

470

nicoppe by Calvarie", Calvarienberg, din partile renane, e pomenit, intr'o anumitA legencla despre originea Sa5ilor din Ardeal, la G. Meyer, Essays und Studien, I, 234).

Incontestabil, apare Golgota, intr'o variantA din rev. Ion

CreangA" pe 1921, p. 6 $i urm. (Povestea Maicii Domnului"),
unde Sf. loan spune 18murit Ilaicii, c8 pe fiul ei Isus sus la
Gorgoftan 1-au pus", pentruca indurerata Mama sl se suie pe
dealul Garaleulut", inspre care se indreapta din nou, spre a gasi
pe meterul de fier" ce faced cuiele poruncite de Impacatul.
Pilat", dup ce nAd8jduise zclarnic c8.-i va vedea fiul, spAlAndu-se cu apA din fAntana de Neluva", la care o trimeseser8
surorile soarelui", Itca i A4atca.
P. S.
Colectia orkleanA a d-lui A. Ciura (reeclitata, in
parte, de revista Cele Trei Criuri"), care nu i-a fost accesibilA
d-lui Rosetti, nu cuprinde nimic deosebit, cleat doar o variantA
Trei pAstori" (p. 3) i alte : Trei pacur5ra5i de munte" (pp.
12-3),
aceasta din urma, o quasi-Miorita".
Dumnezeu" (= lsus Hristos) apare ca cioban (p. 64) i in
Colindul Domnului nostru !sus Hristos" (la P8sculescu, p. 9 :
01 dalbe-am pAzit, sus la Rusalini").
0 descriptie a Raiului, asernAn8toare cu cea din Chrestornatia lui Gaster (p. 61)
desi mai sumar, se- gseste in Colindul ingerilor" din aceeasi
cf. n. de fam. Zveincei,
colectie, p. 61 (svonul albinelor"
sun8 insA, aici, putin poetic : zbrnul albinelor" ;
Clopotel"
cf. la Viciu, Collude, p. 81 : botul albinelor" = bdzul, bdzditul).
V. Bogrea.

Sextil Puvariu, Locul limbii romdne intre limbile romanice,

discurs de receptie la Academia RomAnA, cu RAspuns" de

loan Bianu, Bucureti 1920.
Dup traditionalul omagiu pios al predecesorului, reposatul N. Quintescu, d. Pucariu intrA in desvoltarea subiectului.
per summos
Expunerea incepe, metodic, cu un scurt istoric

al diferitelor sisteme de impArtire a domeniului romanic $i al criteriilor ce li stau la bazd : geografic (Diez), linguistie (Ascoli), istoric (Gr6ber), etnic (Bartoli). Dupa romaniti,
apices

www.dacoromanica.ro

471

indogermanitii : Brugmann, in special, cu accentuarea elemen-

lui de inovatie, datorit in mare parte contactului dintre oameni.

Dar,
observd d. P ,
asemndrile intre cloud limbi pot fi
t

accidentale. E rolul criticei s5 distinga ce e organic de ce e

i in lumea biologicd, analogie" nu inseamnd
totdeauna omologie". Trebue dect s6 discernem critic intre
inovatiune 1 ram4itd arhaicd, tinnd seamd i de deosebirde
dintre diferite limbi. Din acest punct de vedere, situatia romanistului e superioard aceleia a indogermanistului: limba latmA,
ca i poporul roman, se cunosc El au, deci, baza concret,
si

contingent. Ca

reald, necesar cercetArilor sale. Dar, tocmai de aceea, construc tiile pur-logice, speculative snt inadmisibile : aa-zisa uniformitate" a latinei vulgare e dintre acestea. Propagarea unei
inovatiuni, insd, nu implica, neaparat, continuitatea geografia.
Cum s'ar explicd, altfel, atatea forme, asem5natoare pti5 la
identitate i pana 'n cele mai mici am5nunte, din limba romnd
i cea sardd (cf.
i sard. vethdica, bisericd", in locul obivittitului chiesa -, ecclesia, supt influenta regimului bizantin din
Sardinia, despre care M. L. v. Wagner, in Byzant.-neugr. Jahrbilcher", I. 1 65)?
Bartoli adinite originea comuna a colonilor italieni veniti in Sardinia i 'n Dacia ; el creile c un contact direct n'a avut loc ni:i intre elementul romanic de Est i cel
din Sudul Itatiei : marile asemdndri ar fi efectul unor motive
etnice",
ceea ce contest, in special, Meyer-Lithke, accentu-,
and importanta comunicatiei. (Pentru rolul negustorilor romani
in aceastd privint5, cf. V. Parvan, Die Nationalitat der Kaufleate
im r Om. Kaiserreiche, iar acum in urm ; J. Hatzfeld, Les -trafiquads italiens dans l' Orient hellnique, Paris 1919).
Dui:id
cdteva consideratii interesante relative la influenta granitelor
politice asupra desvoltkii limbii romne, d. Pucariu abordeaz6
subiectul stricto sensu. Deosebirile esentiale, care,
pe 16'10
asem5ndrile, explicabile prin substratul comun,
se constatd
i tre limba noastr i celelalte limbi ronianice, se impart in
trei categorii : 10 pdstrarea unor elemente pierdute sau inlocuite
in Vest (fenomene de conservatism) ; 20 evoluarea diferitd a unot
termeni comuni kfenomene de inovatie); 30 schimbdri ale fon-

dului comun, independente de cele din Apus (fenomene de

www.dacoromanica.ro

472

autonomie). Urmeaza documentarea amanuntita a fiecArei catt-

gorii, prin exemple, de multe ori cu totul noua sau macar infatisate inteo noua lumina. Relevam, in deosebi, exemplele de la
p. 34 si urm., tinzAnd sA probeze influenta traiului in munti al
stramopor nostri asupra tezaurului lexic: in locul lat. via (p.
35 ; cf. fr. voie, it. via, apoi : via strata, strada", via rupla,
route",
cf. drum sapat: lorga, Gesch. d rum. Volkes,I, 217,
via calciata, chausse)", avem cale, din lat. callis, poteca

prin munti sau paduri", i ceirare, de la carraria, via carri",

drum

i polecei fiind imprumuturi slave ulterioare, dupA contac-

gs, camp, etc.,

In rugul
insisi, cum de ni s'au pAstrat, din fondul latin ?).
drumului" din cimilitura oilor, avem un reflex al aceluiasi

tul cu Slavii

in ses. (Dar,

observAm,

ruga, rue", ca sl'n mr. aruga, strungA", la Romanii din Meglenia :

ruga.
Cat pentru pavimentum, pamant" propriu : pavaj, teren,
drum pavat" (cf. tasiolu, drum pietruit", numele turcesc de
pand azi al ctrumului roman spre Adamclisi), el s'ar putea raporta la rom. pat,
intocmai
dintr'un *pavatum= pavitum,
ca strat, vr. i dial.: pat", la strata, sc. via, stradA", cf.
a,sternut, apoi germ Pfad, mgr. 7cdcrog = callis din Ducange, ngr.
RovonriTc, sentier, Mile, cixoaoracct, degr, marche", de unde

yr. scalopalii trepte. de scarA" din Diichiti, ed lorga, p. 64 : in

ciuda obiectiilor d-lui Rosetti, ipoteza d-lui PArvan, Contributii
epigrafice la istoria cre,stinismului daco-rome, p. 96, e foarte
plauzibila !). Explicarea rom. mare din magnus i tare (Meyer
Liibke), daca e cea mai notra (p 34), nu e si cea mai buna :
marem (de la mas) e preferabil (cf., intre altele : fatei-mare, de
marital, grande demoiselle", nvierge", nubile", apoi augmentativele in -oiu ca nume de bArbAtusi, la animale : broscoiu, vreibioiu,
etc , desi forme ca : broaste cu bro,sloaice, erpi cu erpoaice",
arhaintr'un descantec din rev. Ion CreangA", XIII, 77,
isme ca : ursoaie, lupoaie, dublete ale actualelor ursoaica,

lupoaicei, intrebuintate si azi ca n. pr. : Ursoata, Lupoaia, sotia

unui Ursu, Lupu",
cf. Manoloaia, lordaclzioaia, femeia lui
ar duce mai degrab la altA
Manole, a lui lordache", etc.,
PArerea general5, 6 primul element
incheiere ; v. mai jos).
din compusele de tipul pierde.vara ar fi un lmperativ (p. 43),
www.dacoromanica.ro

4/3

nu se verificA in majoritatea exemplelor romneti, unde se

pare ca ar fi vorba mai mult de o constatare (Indicativ), decat
de un ordin sau indema: Cdntd-lesne (cf. Cdntd-bine, Muld-casel,
PcIrli-oald, din Analele Dobrogei", I, 391),,Rade-oald, zgdrie-branza

(cf. gr. tup6x1Fac), Sfarm,d-piatrd, Fudze-bine" (epitet satiric al

lui Constantin Cantemir; v. Vita Cantemiri, ed. Academiei Romane, p. 43), Sarea-apu, Sare-apa" (n. de cascad5, in Meglenia:
Papahagi, II, 47), etc.
A se mira,in inteles de a se uita" (p.
32, nota) exist& in vr. (mird-te, note bene, observA cu atentie",

scrie Dosofteiu pe marginea c5rtii latine0, de care vorbete

d I. Bianu in Insemndri ,aulografe ale Mitropolitului Dosofteiu,
p. 6) i rom.-dial. (v. Glosariul d-lui Viciu, ad voc. [ha! sA ne
miram dupA vaci !"] ; cf. Dumitracu-Reny, Flori de cdrnp, p. 15,
i, de asemenea : unul arA, doi se miard", etc.,
aluzie la
ochi,
din cunoscuta cimiliturA a fibrcului).
Punte, npodet
pe ap IngustA" (p. 35), poate fi i o specializare posterioara, fata
de pod (slay).
Mergere, lat. a se cufunda", rom. a umbla"

(cf. istr. rnere'n fondo, couler a fond"), se explica in schimb,

admirabil, prin coborirea de pe munte, vAzuta de sus ca o
adevarata xa-cdpczatc

in abis.

Pentru evolutia palus-pddure (pe

care raposatul PuFhilA o credea savarita in regiunea Padului), avnd la bazA, fara indoialA, pAdurile de bait& (contrariu :
codru), este l analogia lat. silva fat& de gr. 0,0G (cf. istr. palud,
trestie" : losif Popovici, Dial. rom. d. Istria, I, p. 150).
Deminutivul lui bour (p. 36), bourel, se aude 1 azi in inteles de melc" (cf. coarne boieresti=*bouresti) i ochiul-boului" (Marian, Ornitologie, I, 304) ; app: boi, bourei, in frunte
tintatei", in urAturi ; hai intr'un colind" din colectia Pasculescu,
p. 57, i, inainte de acesta, in colectia dobrogeatiA a d-lui
Burada, p. 102, intalnim chiar primitivul, supt forma : bohor.
Prov. drac (p. 37) in intelesul apriat de drac", I-am Osit i
Pentru a (se) sinecet (p. 37,
inteo legendA popular& din Mistral.

nota), pe care Inca Melhisedec il intelegea ca semnicatu-s'au

semnificatu-s'au, insemnatu-s'au cu semnul sfintei cruci" (Rev.
p. ist., arh. si fil. pe 1884, p. 383), iar d. Giuglea (dupa o
comunicare orala) il credea din *sericare, ar fi de luat in consideratie i vsl. szrueati, pronum esse", nsl. nikati, sich nieder-

www.dacoromanica.ro

4/4
beugen" (a se pleca, sc. p. inchinaciune?).
Intemeiata mi se
pare observatia d-lui P. relativ la ,aracterul deminutival al suf.
(obinuit, augmentativ) -oiu, in derivate ca butoiu, alboiu (p. 43;
ori

e.

albuiu = albut,

cf. verzuiu-verziu, albastruiu-albd-

strut?). Se putea, credem, adaugi intreaga categorie a patronimicelor mocane5ti in -oiu: Pdtrascolu, Spiroiu, Ispd,soiu, Floroiu,

Albastrow, Fierbdnloiu, Andritoiu, etc. Si poate ca nu grqim

in legatura cu lectura Litovoid a d-lui Iorga
la
socotind
aceea0 grup pe enigmaticul ,,Lytuon" = Lylvon' (Litvonid,
Cu tufd (de par) (p 44) e de comparat mr. pic,
Litvoiu).
pisc", yr. pice, pana de coif, coif" (Herodot, ed. N lorga,
p. 385), corespunzator gr. Ayog, colline", panache, aigrette,
criniere, crete". (Pentru indoitul inteles al ngr. Tolicpa, tufa" i
trufie", cf. fr. toupet, tufa' de par", tupeu", i rom. motat, cu
mot). Semnalam, in sfar0, interesantele statistici.de la p. 39 $i
urm., dovedind latinitatea lexicului romanesc, prin acea valoare
de circulatie a cuvintelor, de care tia autorul prefetei Noului
Testament" de la Balgrad, in 1648, i de care vorbia, in prefata Etimologicului", insu5i Hasdeu.
Impreuna cu. comunicarea d-lui N. lorga, de acum catva
timp, care fixeaza locul literaturii romane intre literaturile romanice (v. Bulletin de la Section historique, VVIII annes, p. 47 i
urm.), discursul d-lui Sextil Puvariu infaNeaza o instructiva i
convingatoare dovada de individualitatea bine-definita a sufletului romanesc in cadrul romanitatii biruitoare prin spirit ca I
prin arme.
Raspunsul d-lui prof. Bianu pune intr'o calduroasa lumina
meritele d-lui Pu5cariu pentru tiinta i cultura romaneasca.
V. Bogrea.

M. Beza, Papers on the Rumanian People and Literature, with a Preface by M. Gaster, London 1920.
Supt acest titlu, d. Beza strange, inteun elegant manunchiu, un numar de ase essays : Unitatea national a Romani-

lor", Poezie populara", Influenta engleza asupra literaturii

romaneA", Biserica romana", Calatori englezi in Romania",
Calatori englezi despre Valahi".
www.dacoromanica.ro

475

Prime le trei sInt lectii fAcute la Universitatea din Londra,

unde autorul e lector de romaneste ; restul, articole apdrute
mai de mult in diferite periodice engleze.
Dintre acestea din urtn6, articolul despre calatorii englesi
la noi, in special, ar fi trebuit, credem, prefacut, dupd informatia mai bogatA din (-listoire des relations anglo-roumaines"
a d-lui N. lorga.

Operei dd. Wace i Thompson, The Komads of the Bal-

kan?) (p. 41), i s'a consacrat, de d. lorga, un intreg numar din

Bulletin de l'Institut pour l'tude de l'Europe sud-orientale`

(juin 1915)! mentionarea acestui lueru, inteo nota, ar ft fost,
socotim, foarte potrivita i folositoare.
Datarea bisericii Sf. Nicolae dela Curtea-de-Arges din
veacul al XIII-lea", in legenda ilustrattei, e in contradictie cu

textul care vorbeste de Alexandru Basarab (sec. XIV) ca intemeietor al ei (p. 2) i cu ultimele descoperiri arheologice si
istorice dela aceasta ctitorie a Basarabilor care inlMura defi-

nitiv ipoteza d-lui Tafrali (v. A. Lapedatu, in foiletonul ziarului

lnfratirea" din Cluj, no. 42).
Traducerile din literatura englesa (cele mai multe, indirecte)
sant cu mult mai numeroase decal lasa a se intelege d. Beza
(p. 62 si urm.). Si ele sporesc mereu. D. lorga insusi, care tipdrise traducert din englezeste, Inca de acum 15 ani, prin revista
sa Floarea Darurilor", public& acum in urrn6, in vol. II din
Istoria literaturilor romanice in desvollarea sz legaturile lor, traducerile unui insemnat numar de pasagli din Shakespeare.
Daca adaogam ca, in locul d-lui Beza, n'am ft lasat neamintit cartea engleza a d-nei Stratilescu, nici
cu toate polemicele et quaedam alia
lucrarile d-lui I. Botez, am ispriivit

tot raul" ce aveam de zis despre brosura d-sale

adevarat lzbro d'arnore, ar
Scrisa cu adanca iubire,
cu talent si stiinta, ea e un minunat mijloc
zice d. R. Ortiz
de informatie a publicului englez despre poporul romanesc si
rosturile lui morale.
S'a multiimim d-lui Beza pentru aceasta,

impreunA cu

d. Gaster, care a aflat astfel, el insusi, prilejul sa cunoasca *i

sa pretuiasca viata noastra literara din ultimele decenii altfel
de cum o putuse face in articolul din Encyclopaedia Britannica".
V. Bogrea.

*) In treacat: kcsPirrou din inscriplia de la bisenca Sf. [lie din Samarina nu e an error for bEccp-ii-cou" (p 275), ci epitetul obisnuit al profetului, originar din Thisbe (In Galileia), lie Testviteanul ; cf. Murray-Piercy,
Biblic Dictionary, s Elijah (tipArit gres t the Tishbite", in loc de : the
Tlzisbitej,

www.dacoromanica.ro

476

Priv.-doz. I. Peisker. Abkunft der Rumnen. Wirtselaft1ich

untersucht. 1 br. Graz 1917.
N. Jokl. Katun Idg. Forsch. 33 (1913).
Lucrarea aceasta nu este decat o complectare la o lu-

crare mai intinsd a actualului profesor la Praga, de cuprins social-economic popular si linguistic, inti.tulata : Die diteren Be-

ziehungen der Slaven zu Turko-Tataren und Germanen uni ihre

sozialgeschichtliche Bedeutung (Vierteljahrschrift far Sozial- und

Wirtschaftsgeschichte III. Neue Forschungen zur Sozial- und
Wirtschaftsgeschichte der Slaven 1) Stuttgart 1905; asupra
pArtei linguistice, cf. Janko in Wrter und Sachen I.
Chiar in lucrarea anterioarA autorul anunta la p. 320 un
studiu deosebit asupra vietei in symbiosd romano-slavii in Balcam, numindu-ne in treack fAra IndoialA Tureo-Tatari roma-

nizati"; studiul inteadevAr a apArut si are teza anuntatA. Concluziunile lui P. ne aduc aminte de afirmatiunea lui M. Gaster
Die nichtlat. Elemente im Rum. (Grundriss d. rom. Phil.' I) p.
407, potrivit areia elementele de limbA comune albanezei si
romanei precum si celorlalte limbi balcanice, au toate o origine
comun, strA Ina' limbilor acestora, turanica. Tracii fiind 15.- sati la o parte ca unii cari nu se pot sustine": o afirmatie
apropiata este si aceea facut, cu ocaziunea unui studiu de
folclor, de L. Aineanu Romania 18 (1889) 500 1, cu privirt
la inraurirea exercitatA de Chazari (tatari judaizati) asupra poporului roman. Cf. si W. Wundt, Probleme der Volkerpsychologie,
Leipzig 1911 p. 81-82. incercari asemanAtoare mai mult pe
baze antropologice, s'au fAcut spre a se dovedl originea turanic a Slavilor, Rusilor (L. Niederle Slovanske staroiitnosti I, 1.
p. 96 nota 1).
in brosura pe care o discutAm,argumentatiunea este sumara,
cu mult mai redus'a decat in lucrarea anterioara si are o directiune etnograficA si una filologicA. in prima directiune, P. subliniaz6 asemanrile ce ar fi intre vieata pastorilor nomazi turci si aceea a pAstorilor nomazi romni, dupd care conchide ca aceasta asemAnare nu s'ar

explica decat prin faptul continuArii la Romanii nomazi a felului

pastoral de v1at 'a turc si nu cumva subt forma vreunui imprumut, el sub forma unei strAvechi mosteniri. Romnii ar fi deci
descendentil Turco-Tatarilor; trAind mai departe, ca strabunii,

www.dacoromanica.ro

471

pierzand insA limba mostenit. Autorul a admis asa dark fArfi

sa probeze, nomadismul poporului roman, confundand vieata
oierilor romani cu aceea a nomazilor de steps; la Romani nu
se poate demonstr nici pentru trecut, nici pentru prezent, o
vieata nomacIS generalizath ; fenomene de transhumanta vzute
de ciklatori i neintelese, au fost confundate cuacte d nomadism, uneori ins& pe o scara foarte micA.
Neputandu-se
face solidarA vieata intreagit a semintiei cu acestia, intAlninduse chiar vlahi migratorii (cf. P. Cancel Pdstoritul la poporul
roman etc. extras din Cony. Lifer. 47 a. 1913). ldentitatea vietei
pastorale rot/lane cu cea turanA nu e demonstrata ; chiar de
s'ar demonstr, aceasta nu ne-ar face ins& sa admitem cu necesitate originea turanica a Vlahilor, fr nici o argumentatie,
identitatea de vieatA putAndu-se uneori explicA I pe alte cid.
in privinta argumentatiei filologice, avem de amintit citatiunea dupA Radloff Aus Sibirien 1, 513 a cuvAntului mongol
choton, chotan, tabrS, si mai apoi incheierea urmatoare: Vedem
cA vorba Kollin la Kirkizi, Kalmuki, Buriati, Tatari din R. Sibiriei, precum si la alti pastori de oi nomazi altaici inseamnir
tocmai acelasi lucru ca l catun la pAstorii de oi nomazi valahi:
aceastS vorba este deci in romAnA :un rest, pe care pbstorii
vlahi I-au pbstrat din limba lor la inceput altaicS (p. 47). La
intAmpinarea ce s'ar puteS face, autorului, aceea cA vorba ar
puteA fi un impruniut in altaid, d-sa rbspunde cu parerea lui
Vmbery care, consultat, a afirmat cA cliotun este turc: turc.
chot 'sant'.
in priv,nta cuvAntului mongol este de retinut ca
el fusese citat mai inainte, dupA o comunicare inedit, de Vasmer in Greko-slavjanskje etjudy (lzvestija otc161. russk. jazyka i
slov. etc. 12 (1907), 2, 240 nota) si de Miklosich sub forma
Kotan, ceea ce e mai indephrtat, dar nu fusese chemat de nimeni in planul intAiu al posibilitStilor. P. a scapat insa din
yedere remarcabilul articol Katun (Zur Geschichte eines Balkanwortes), Indog Forsch. 33(1913)420-433, al lui N. Jokl, unde
a fost strnsS laolalt toat literatura si s'a incercat sit se dea
cuvAntului balcanic amintit o explicare prin mijloace interne alba-

neze. inteadevAr autorul admite cA geg. Kathnd, Ketun, tosk.

Katant ar fi o formA participial a lui nderi, geg. ndej 'intind.

www.dacoromanica.ro

478

trag, incordez% punand acest lucru in legAturA cu cortul pastorilor nomazi, admite atunci a vorba alb. nu este dent `das
Ausgespannte' das Gezelt' i apoi locuinta, popas, asezare'.
ApArut pe tAram alb., cuvantul a fost apoi imprumutat Vlahilor i de la ace0a a trecut la Bizantini, unde intelesul, in concordantA cu cele amintite la semasiologia alb., e de `talmrA
de corturi' (la Kekaumenos) (p. 427-9).
Dach procesul s'a petrecut astfel, atunci ar urma ca si
intermediarul imprumutului, Macedo-romanii sau Romanii in ge-

nere, sa aiba sau sA fi avut acest cuvant in intelesul transmis

de el i existent in greaca panA azi. Acest lucru insa nu se
adevereste. Catlin nu este- constatat in dialectul aromanl), iar in
drom. el nu are in intelesul sAu nimic de 'cort'2). Si nici nu
putea sa aib5, pentru ca Macedoromanii nu trAesc in corturi,

ci atunci and nu stau in sate foarte frumoase, stau in colibe

(Weigand Die Aromunen 1, 268, 301 cf. Ka live i; Cviji Naselja
srpskih zemalja 1 (Srp. etnogr. zbor. IV, XXXII III), praek
Fiirstentum Bulgarien 119. Si tot astfel va fi fost 1 in trecut
caci cele mai vechi mentiuni de cAtune la Vlahi (precum i

mentiunile ulterioare) nu ne lasa s intelegem cAtunul ca pe o

tabard de corturi mobil, ci ca pe o locuing fixa, pArasita,
sau neparasita, o parte a anului. /4a fiind, in succesiunea imprumutulm dela Albanezi la Bizantini lipsesc Vlahiipe cari J.
ii admite ca imprumutatori ai termenului de la Albanezi i ca
transmitatori apoi la Greci; in acela5i timp explicatia cuvantului
roman, ar rAmane astfel neindestuldtoare.
Dar, ceva mai mult, cuvantul nu se constatA nici la Albaastazi in intelesul legat de 'cort' (ca de pilda in
ngr.); intelesul alb. e acela de 'sat' (alAturi de Mat G, Meyer
nezi

Etym. Wb. d. alb. Spr. 112-113), dup Jokl. op. cit. p. 421, 432,
cf. G. Meyer Op. cit. 183. E foarte probabil c nici in trecut
sa nu fi avut alt inteles decat acel de azi, caci in mentionArile cele dintaiu, ca I. pentru Vlahi, cAtunul la Albanezi, nu este
1) Cf. insa Paljok,ifunnn, "n Dacoromania 1 p. 421. Th. C.
4 i
a dr catan ilustreaza explicatiunea sa.
(I othe Zar L,,zdes.k.
3,,,n mi e deocamdati inaccesibil, dar chrar cu
null a dt., 'pr 'tz,-Lil, LAre ar Intra In dr., nu vaa curn s'ar completa
fnreleul de 'con Intins'; ar h 0 relatiune malt indeprtata.
2) Autorul elect

www.dacoromanica.ro

419

03 reanhme de corturi mobile. Astezi Albanezii pAstori nu treesc

in corturi (Cviji6 Op. cit. CXXXIVV). Ca exist& la Kekaume.nos in Strategikon cuvntul grec. in inteles de 'tabArA de corturi'
aceasta este usor de inteles prin faptul ca acolo el e un termen

militar si, pentru o tabarA militall, lucrul e lesne explicabil;

cf. si celelalte ex. gr. aduse de Jokl. p. 421, in acord cu aceasta.
intelesul grec, accesoriu, este localizabil numai in greace.
Mai usor putem desvolte pentru cuvAntul nostru balcanic
explicatiunea data de Triandaphyllidis Die Lehnwrter der mitielgr. Vulgarliteratur 1909, p. 109, cf. p. 87, 94, 96, cuvantului
mgr. xceroUva 'bivuacare, cuartier' din lat. prin .xcritoilvoc, sub influenta lui %Ca& Termenul constatAndu-se in vieata militard, este

mai lesne de admis originea lui !aline', cleat vreo alta Odate
cuvantul trecut in mgr. si circulAnd acolo ca 'bivuacare, cuartier,
locuintA', a fost cu putinta ca el sA fie imprumutat de Vlahi
i Albanezi, CACI acestia au intrat in sistemul administrativ bizantin, iar prin transhumanta sau migratiupea lor, pestorii vlahi
i Albanezi puteau veni mai la S., Inca:mai bine in atingere cu
Creciii). Pentru Greci locuintele vlahe sau albaneze vor fi fost
nite 'bivuaceri' si probabil cA administratia greaca se fi categorisit astfel asezerile pastoresti, dupe care lucru denumirea

va fi putut trece la pestorii 'inisi. CA vorba mgr. a trecut

spre N. se vede din constatarea erin slay. bis. si in izvoarele
bg. si skc mai tArzii (BEW. 494 Mikl. Pal. 284). in acelai timp
semnificatia istoricA alb vlahe, serba, poate fi pusa in. lege-

tura cu aceea de 'bivuacare, cuartier' din mgr. fer greutate ;

clacA ne facem despre pAstorii vlahi o idee mai apropiata de
situatiunea actualA si de cea istorica a lor, atunci nu mai e
nici o impiedecare semanticA, asa cum crede J. (422-3).
Dacd greutatea pe care o formeazA sfArsitul cuvAntului alb. (to-tusi in geg. si forma Kgtun i Kotun) poate ,fi eliminate, atunci

explicatiunea din lat., data cuvantului mgr., poate fi desvoltati

pentru toate formele balcanice (cf. Vasmer Op. cit. I. c.).
0 origine turcA nu poate fi discutate, desi termenul arab
gatun locuinta' s'ar intelnl in turca (lipseste la Icraclitz-GreifenA) Interesant e faptul a Romanil care nu cunesc vorba cdtun fntrebuinteaza vorbele mandrd i calivd, ambele de ongine greac.

www.dacoromanica.ro

480

horst Corollarien zu F. Mikl. Die Tiirk. Elem. in den sildost- uncl

osteurop. Spr. Sitzungsb. d.-Wiener Akad. Bd. 166 (1911), pentru

cd vorba discutatA este adeverit in Balcani cu mutt inainte de

invazia Turcilor ; nici pe seama Pecenegilor, Cumanilor sau Tiganilor nu se poate pune tot din pricina constatArii lui timpurii
generalizate.
Mentionarea cuvantului la unii Turco-TAtari in vremi actuale, cere ca contactul intre populatiunile balcanice 5i urui

Turco-TAtari sA fie anterior veac. XIXIII. Care sant acei altaici

care vor fi venit in atingere cu balcano-dunrenii inainte de
anul 1000 ? Vor fi fost oare Bulgarit? Curios e ins& faptul
ca in vbg. cuvAntul nu este intalnit ; dacA lectura lui Miklosich
5i argumentul adus de J. sant definitive (astfel BEW. 4941 vb

Ka), atunci am ave6 inteadevar la 1073 mentionat cuvantul

in v. sl. bis., 5i apoi, admitandu-se_originea bulgara a acestui,
text, ar urtnA cli forma katunz sA fi existat la Bulgari in veacul
X. Ar fi pAnA acuma constatarea unicA a cuvAntului, totu5i nu
nelipsitA de unele nesigurante, in vbgl) in bg. cuvantul acesta

are intelesul de ligan nomad', iar katunite inseamnh 'tabard,

de tigani'.
Este curios a Intalnim
vorba noastrA in dialectele indoeu.
ropene, in dialecte altaice 51 chiar semitice, a5a cA este de
Existenta cuvantusocotit 51 posibilitatea unei coexistente.
lui trebue sever controlatd in dialectele turco-tAtare, notatA precis acceptiunea lui 5i apoi ar fi sA se vada ce legaturi am avut
noi spre R., direct sau indirect, CU Turcotatarii; este foarte probabil ca imprumutul sA se fi putut face printr'un intermediar
disparut. Chestiunea relatiilor noastre spre R. in timpuri maivechi este cu desvArsire nestudiatA, dqi examenul unor anumite forme lexicale romane le reclama. Coexistenta terminului la noi 5i unii turcotAtari poate pune in discutiune 51 alteposibilithti decal cea admisa de Peisker.
PanA la noi contributiuni in aceasta chestiune, este bine
s'a retinem, din punctul de vedere romanesc, ceea ce ni se
pare ca5tigat: 1) in documentele sArbe acest cuvAnt este strans.
1) Jokl tntrebuinteaz aceasta mentiune pentru teza sa albanezii, p
431 nota.

www.dacoromanica.ro

481

legat de vieata Vlahilor i Albanezilor ; 2) este o identitate de

inteles intre forma romana, alb. si sarba veche, 3) in alb. i
romana avem douA cuvinte din aceeal serie, identice: sat, cdtun;
4) cuvantul apare in texte cam ()data cu cele mai vechi menfionari de Vlahi in limbele respective in Balcani.
Cum forma de vieata pastorala este desigur mai veche
la Vlahi si Albanezi in Balcani, decat la altii, dacA vorba cdiun

n'ar fi imprumutatA ar ramanea sa se discute 0 alte posibilitali de existenta mai veche a aceleia la noi, cum ar fi de pildh
aceea a originei ,din limbele mai vechi balcanice (Miklosich
SI, El. im Rum. 10 il admitea ca autohton) sau chiar latinoromanic. Apropierea izbitoare de turcA a facut sA fie admis
ca de origine turc la noi, fart a se mai cerceta si alte hipoteze. Toate cuvintele acestea, asa zise, in chip evaziv, talcanice' au o origine asa de greu de fixat in chip multumitor, in
cat e bine sit se examineze cat mai multe posibilitati, inainte
ca decisiva sA can.
PreZek a afirmat de mai multe ori
originea rornanicA o cuvantuluil), si J. recunoaste (p. 426), ca
discutiuni asupra originei romanice ar putea fi.
Asupra lucritrii lui P. s'au mai publicat, dupA stiinta noastra,
urmAtuarele douA recensiuni, facute din alte puncte de vedere :
K. Kadlec, Deutsche Literaturzeitung, 1918, 747-754 si Gerland,
Byzantinisch- neugriechische Jahrbficher I 1920.

P Cancel.
Cone v. B. Istorija na bzlgarkij ezik. A. ObAta east t.

I.

Universitetka Biblioteka Kn. 8. Sofia 1919. X+529, 25 leva.

Profesorul B. Coney, care a urmrit timp, de aproape 30 ani

variate probleme din istoria limbei bulgare, strange acum laolaltA rezultatele cercetarilor sale, uneori chiar in redactiunea
pe care aceste cercetari le-au avut demult. D-sa isi propune s
cerceteze istoricqte limba literara (recte scrisA), adoptand insa
pentru chestiunea dialectelor o altA metoda. AfarA de capitole

general; cartea cuprinde o lista o monumentelor de limbA

neobulgara, un cap. asupra granitelor (vestice) ale limbei bulsi un cap. asupra clasificatiei dialectelor bulgare actuale. Cu vo1) cf.

Budmani in Rjcenik AK IV. 900.

www.dacoromanica.ro

482

lumul urniator autorul va infra in materia sa propriu-zia, ma- ,

terie care a mai fAcut obiectul altor doul incercAri anterioarer
interesante sub unele raporturi, insA neizbutite. Ele sAnt A.
Kalina, Studii asupra istoriei limbei bulgare (in limba polona),
1891, I, II. i P. Lavrov, Ochire asupra particularitAtilor fonetice
i morfologrce ale limbei bulgare (in rusete) 1893; asupra
acestora, cu noi contributiuni, vezi MiletiC" in Sbornicul Mini-

sterulli de Instructie din Sofia X (1894) 1-62

Oblak in

Archiv fr slavische Philologie 16, 481. Lucrarea de fata, conceputA hind in alte proportii, exploatnd studiile i materialele
publicate de atunci incoace, nropunAndu-i o all& metoda i
venind din partea cuiva care a lucrat indelung pe acest cAmp,
trebttete WeptatA cu tot interesul.
P. Cancel.

P. E. Guarnerio, Fonologia Romanza, U. Hoepli, Milano,

1918 pp. XXIII 4 639.
Autorul a voit de sigur sa dea, mai mult pentru Universitatile italiene, un manual de foneticA romanicA. Publicat irt
timpul boalei, de care a I murit, n'a putut face o revedere mai
minutioasa. Vom face deci cateva rectificari la partile care privesc limba romAnA.
Cartea are urmatoarea impArtire a cuprinsului : Partea 1,
Preliminarii cu La storia comparata delle lingue romanze"

(pp. 3-33), care cuprinde un scurt istoric al studiilor de filologie romanica, impartirea i intinderea limbilor i dialectelor
romanice, intre care, foarte pe larg sant tratate cele italiene.
Teritoriul dacic" e impArtit in trei tipuri daco-roman, macedonic" (noi ii zicem mai corect aromtin) i istro-romAn. Tipul 1
ii subimparteVe in valacco (terminul trebue schimbat de aci
inainte prin cel real, geografic de azi, muntenesc" sau din
Muntenia"), moldavo" e transilvano". Evident, de aci inainte,
va trebui sa se zicA : tipul daco-roman" vorbit in Regatta
Romaniei" si de Romanii de peste hotare in : Bulgaria, langa
Vidin ; in Serbia veche, langA Timok (e continuarei graiulut
munteano-oltenesc); in Banatul de vest (azi in lugo-Slavia
unde se intinde graiul transilvano-banitean) i in Ungaria da

www.dacoromanica.ro

483

azi la vest, unde mai snt resturi de Romani, ramai sub vechea
stApanire. La graiul moldovean se va aminti i acela ce se continuir dincolo de Nistru, de cAtre Romanii moldoveni impriWiati
panA spre raul Bug, cum se poate vedeA 1 pe hArtile etnografice streine, destul de numaroase astAzi. Nu tim dupA care
criterii tipul aroman aratA le note caratteristiche piir antiche"
(p. 23); cel mult se poate zice in unele puncte, care IL acestea
se regAsesc in daco-romana din veacul XV1".1)
.

In privinta gradului de conservare fata de limba latina,

a5eazA limbile romanice in urmatoarea serie : Limba italiand
in special cea din centrul ltaliei
la care se adauga 1 il
tipo sardo logudoreze", 2. Spaniola sau provensala, una impunndu-se, in acest rang, din punct de vedere morfologic, iar
cea dintaiu prin fonetism, 4. Portugheza, 5. Ladina, 6. Op rumeno se badassimo solo alle condizioni fonetiche, ma rispetto
alla grammatica quest' idioma appare imbarbarito di molto,
stretto com'e da ogni parte da linguaggi d'altre famiglie, onde
veduto nel suo complesso merita, che si releghi all' ultimo
posto della serie" (p. 24), 7. Franceza, care, dei cosi nobile

e attraente", e aezata aci per la profonda alterazione organica dell'antica parola". liceastit impartire, nefiind documentata,
ramane ca o simpla impresie generala a autorului. De altfel
operatiunea unui asemenea fel de impArtire nu vedem la ce rezultat ar duce, chiar dacii se va face de cineva, intr'un chip satisfcator, tinand samA de toate fenomenele i faptele mai importante care dau caracterul special al unei limbi. Ar fi i o statistich din cele mai minutioase antArirea *i calcularea romanitatii
limbilor neo-latine.

Tot4, chiar plecand dela o impresie generala, observAm

c limba ronnanA in fonetism nu este mult mai alteratA deck
cea italianik. Dictionarul nostru e incrcat, in adevAr, de multe

1) Cf.

0. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, vol. II.

(s.

XVI) pe care autorul n'a cunoscut-o, fiinda nu citeaz la bibl. deck vol.
I, 1901, si S. Pufcartu, Zur Rekonstruktion des Urrumanisclzen, in Be.hefte zur Zeitschrift f. rom. Ph.", fn care se pun MO fn fat diverse fenomene din limba v rom. si din dialectul aromn.

www.dacoromanica.ro

484

elemente streine, dar cuvintele trebue judecate dupA puterea lor

de viatA si zona de circulatiune a elementelor unui graiu.0
Dupit ce arat diferitele probleme ce intr in istoria comparata a limbilor rom., G. face o folositoare descriere a alfabetului
fonetic romanic (pp. 33-62), a fenomenelor fonetice (pp. 63
88) cu exemple suficiente. Amintim, in treacAt cA it. forosetta (ex.
de asimilatiune vocalicA) nu poate fi foris + etia, ci fore(n)sis

ella, caci PHs> it. fuori (v. p. 234), iar s finale cade soltanto nel rumeno e nell' italiano" (p. 523).
Dar, sA arAtAm care sAnt, dupd noi, rectificirile de fAcut,
pentru limba roman& in p. II, III, IV (pp. 91-638), care cuprind vocalismul i consonantismul romanic impreuna cu feno
menele speciale ce se leaga de acestea. Vom insemna paragraful i pagina
Astfel la voc tonice : 104/98 fals e neologism si nu corespunde decdt intamplgor lat. Falsu (v. i p. 102); 122/111 de
adaogat cd a + nn rAmAne intact (annu .> an), numai a + n
> tin; Manus > mdmi, iar in v. rom. maim, nu min; imbi e v.
rom., azi nu mai exist& (cf. I.-A. Candrea, Ov. Densusianu,
Diet. Et. al limbii romAne, elementele latine, Buc. din care au
aptirut pan& acum 4 fascicule, dela A.P. Il vom insemna mai
departe numai C. D.). 132/126 forma lit. e cirea,se nu ciragi, iar dial. trans. ceraa Un
.
v, rom. ciriasif nu e atestat
(v. si S. Puscariu, Etym. Wrterbuch der rum. Spr., Lat. Elem.,
singurul citat la bibliografie). 144/144 f" 7 ea (lea) cAnd e
urmat in silaba urniAtoare cl! a (in v. rom. si de e), dar nu si
de o (iarbd, dar ierburi). 152/155 ea > a, (nu a si nu prin faza
act) dupA palatele, numai in dialecte nu si in lba lit. ceapa,
.

sageata (nu 6apii); acea <eccum + illa nu "atque2) + illa. 153/156

a(in cazurile citate aid), dar nu prin faza da, ci ea; forma
mai veche a fost de ex. feald cum este azi in arom (daco-rom.
-,i...7

1) Felul acesta de a vedea, afirmat odinioarl de B P. fiasdeu, este

pe larg intrebuintat in Locul limbii romAne Intre limbile romanice" (Bucuresti, 1920) a d-lui S Ptucaria Awl se pot vedeA I apropierile fonetice
dintre lba rom. si it care duc la alta concluzie cleat aceea a lut P. E. G.
2) In afara de publicatille citate, elem. lat. ale limbii rom se pot
control astazi in W M.-Labke, Rom , Etym. Wb , aparut in intregime, Impre,
,

aria cu indicele.

www.dacoromanica.ro

485

fad etc). 153/157 v. i etim. cured < corrigia (in C. D.) ; amafe& (in loc de ameresc, prect, m : infloresc, inflori etc.) nu se
explicit prin trecerea lui e, dupd r, la ii, care se intOmplA

numai and avem c (deschis), precum reus > rdu; de aceea

drept nu drdpt z, dirictus (ibid).
157/163 (urmeazd vocalele
deschise). Diftongarea lui c lat. in lba rom. cred a e mai bine
se spun& cd s'a intdmplat in marea majoritate a cazurilor.
Till in parte" (nu s'a diftongat in proparox.: idndr<trzeru etc);
se scrie insd ger n. gler;cer etc., cci 1 a fost inghitit de vreme
de cdtre guturale (v., de altfel, la p. 167/184). 157/164 tremurd
31t1 triernurd; ia nu liea; P. 165 ;wade nu siede; crapd (dial.
creapd) nu criepd; piatrit n. pielrd; p. 166 biel din lat. bllus
-nu exista in rom., ci numai un bid, &Van, de origine slavd.
Suf. (ellu>) -el, nu se scrie -lel, cleat, cred, dupa labiale, dei
nu cunosc deat porumbiel (nu trebue scris, deci, porumbel ca
la p. 185), dial, pordnghel, -ei (in tinutul Bra5ovului, de ex.)
ceea ce dovedeste a e un le dupa b ; p. 167 fard (v. rom.
leard) n. tierd; iarbd nu ierbd. 157/168 E greit si incompletd,
ciici nu vedem pe ce se bazeazd afirmarea : nel rumeno l' ie

si e confuso fin da antico con e ed a subito le medesime vicende dell'antico c (v. paragr. 144) passando per ti, a, e" (cf.
tratarea amanuntita a soartei lui f, ca sl a fonetismului v. rom.
in Densusianu o. c. i 1. A Candrea, Psaltirea Scheiandr Buc.
1916) 157/185. In exemple ca inneczndco, inel<anllus, merge z
Emergere, vechiu, G vede o reducere a lui ie dupd n, m. E ade-

vdrat cd in aceste cazuri e are aceia soarte ca e, dar de ce

nu s'a alterat c 1 nu se simte diftongarea lui, rdmdne de explicat. 0 disparitie a lui n.-I- se pretinde de ex. in C. D.,
no 576 and pentru ram. fereastra pornesc dela un *ferestra
iar nu fenstra care ar fi datleiastra. In acest caz insusi
_anellus trebuid sd fie *tilel>*liel. Pentru inel si in(n)ec nu tre-

bue sd trecem cu vederea cd prepozitia in- a dublat pe n (i

tim a --Lnn-- a fost mai resistent decdt n simplu, desi avem
aiZpl. ani) i a putut sd se simtd sl un din mai vechiul *dnel,
I) In afarI de publicatiile citate, elem lat. ale lbii rorn. se pot controla astzi in W. M.-1,11bke, Rem., Etym. Wb . aprut in Intregime, linpreun cu inclIcele.
_

www.dacoromanica.ro

486

tot ca o prepozitie in-<-lat-in, in care caz s'a putut !Astra uinaintea lui ; iar pentru (in)necd a mai intervenit si faptul ca
in timpurile, unde nu mai era accentuat, acesta nu mai avea
influentd asupra lui n anterior,
fenomen ce se observA la
atalea verbe romdne5ti. Merg din lat. mrgor (= a se scufunda),

in afard de nediftongarea lui f mai are si greutatea exolicdrii

sensului. Se sustine astazi in genere, cA Romnii, traind mai
mult in munti, au putut confunda (ori sa zicem au putut face

sl evolueze") ideia de a disparea in vAile muntilor cu aceea

de a merge, a umbla". Dar, pentru un fenomen ark de important, un popor prin excelenta umblator, fiincicA era neam de
pastori ;i de agricultori,
prin urmare de ocupatii care pre-

tindeau o miscare continua, trebuia sA aibA un cuvant care

sd exprime acesta ideie. in merg poate fi o contaminare de doult
verbe, care au avut la inceput seniul comun de a merge, a umbl,
cum s'a intdmplat si cu formele romanice it. andare, fr. aller etc.,

in care s'a petrecut probabil o contaminare anzlogd si foarte

,

explicabild. In loc, deci, de a trece peste cele cloud greutati (foneticd si de sens) ne-am putea gAndi si la alte verbe latme,
destul de numaroase, care aveau ideia de miscare
cAci Romanii au fost poporul marsurilor vecinicel).
169/192. spic n. spica; dacorom. e vita nil yile. 174,199
grier (lit. greier) nu poate fi *grilus (z gryllus), prin trecere

lui 7 la ie, fiind urmat de r ('gril ar fi ajuns la grir!) el mai

bine : *grylliolus > *greior > greier, refAcut din diminutive
ca *greiorel, greiurel, > greierel (C. D. No. 755) sau dela un
dim. rom. *griior cAci cf. obiectia din M.-Lb. 3900. mold. mier e

nascut din contaminarea lui mir + inf. merd (unde e este aton
cf. C. D. o. c.). Nu cunoastem cazuri in care r sA fi cauzat tre-

cerea unui 7 la ie. 176/200 7. 7 i numai and urmeaza dupa

r initial (cf. rau, rama); deci frig nu trebue pus ca o exceptie,
iar sir& e dial. (lit. stric).

179/206 furnu e numai arom., iar glad (< gtta) nu e

popular, dupd cat stim. 189/220 pumn (Z pugnus) prin scApare
1) Cf. verbele latine pergo, -ere -exi -ectum (cu sensul lul a merge)

nzeo-, are cari, prin contarmnare puteau ajunge la -un merg, mergere.
(fn dial. trans mere). Participiul lui pergo, -ere s'a putut reface dupi forme

si

ca fterg (ftergere)
REW. No 5525,

curg (curgere) etc. (part- sters, curs) cf. si M.-L.

www.dacoromanica.ro

487

din vedere

e pus intre formele cu trecerea lul o> a; iar

go 7 u din curnpcir, cumpeit trebue tratat ca o din prefixul con-,

chci inaintea lui m (afar de specialul name < nomen), nu a

trecut la u, cum se vede din celelalte cazuri citate la acest

paragraf (Exemple de o + m + cons. cf. cumplit). 198/234 un
vore (Zvolet) nu existh ; apoi p, 235 mcare nu more; 236 nouti
n noue, coace n. coce 13. 240, gros nu gross (consoane duble

nu s'au pAstrat in lba ,rom ). 212/264 fu* n. fu,st (< lat.

fuste(m).

244/307 (La tratarea vocalelor alone) in albie, foaie, ureche

nu consonantele ci i (din -ia : folia > foaie etc.) influenteaza
asupra vocalei finale; nici in a/a, nict, cinci, a' n'a schimbat pe

e final in i, ci aceasta s'a intamplat mai curand and formele

aceste au fost atone in frazA i urmate de cuvinte incephtoare
cu o vocalA, precum : nice-una, chce-i-am spus" etc. (altfel cf.
pace, face, falce etc.). in amarii, fiarii, mdclud, a 7 ti, ca oil
and a fost aton ; cazuri speciale sant cateva iar in graiul
mold. este o tendintA de pronuntare a lui et aton, inaintea unei
silabe tonice, mai aproape de, a.
250/312. De adAugat cA u final se mentine

dupti voca-

lele a, o, e (cf. au, iau, beau ou, nou, seu, mieu etc.). 251/313
De precizat a i final (scris 1) n'a disphrut 0 in lba lit., ci
numai in dialecte (deci nepoti, din(i nu nepot etc.) 251/314 Nu
-1 [+1] se preface in i (in forme ca moi pl. moale) ci 1 dispare
dupA ce a fost inmuiat de T sau i in hiat, cum se vede din
aromanh. 255/320 Nu e nevoie sh facem o distinctie a parte
pentru un a> ti, cAnd era semiprotonic", intru cat s'a zis ch
a aton devine at. 268/336. Aceia0 observatie pentru a aton in
silabh initiala. 273/342 Au aton nu trece la u (in ureche u e
din o aton initial). 277/348 / nu cere ca a dinnaintea lui sA devie i (cf. Minh, ba0cd, pArinte etc.). Cazurile date de G. prezinth o situatie aparte (au un a urmat de r, s + cons.); u aton

> i numai and e urmat de n, m + cons. (v. Bulet. Soc, Fil.

1, 28).

283/359 Pentru ariciu, foneticqte nu se poate porni dela

fl atestat. E adevArat ca
i encius ar
da 'apt. 0 explicatie nu s'a dat. Dar poate foarte bine sh fil
*ericulus, chiar dach ar

www.dacoromanica.ro

488

lost refcut forma veche tarit dupik femeninul aricioaicti (se

tie c multe femepine dela nume de animale s'au format astlel ; lupoaich, ursoaicii, erpoaicA etc.) care mi se pare foarte
firesc si fi trecut pe P $1 la masc. (cf. I forma bAnat. aricioatie in C. D. No. 85) alturi de care traid in limb5, ca un al
doilea cuvant, nu numai ca un simplu derivat. 285/362 Print (2)

<"Aprilius (v. i 357/478) ca I Prier < Aprilis trebuesc lsate afar ca nesigure i nelmurite. 290/370 Cu totul gre5ite
ademanesc (corect ademenesc) < "admiinesc i adevdr din advdr

prin introducerea unui e intre cele doul consonante, fenomen

prin nimic probat.
Consonantism:

2981388 mai <magis nu <mc'zius. 299/391' despoaie nu des-

mold. hut nu hil'iu

-(scris de G. hilu cu 1 velar). in dacorom. a disparut muiat,
-prin urmare trebue inldturat i din celelalte forme citate aici ;
mold. mel'iu,Ttil'e (mile), mariu, pariu, pare. 304/398 materte,
fiind neologism, e de prisos aii. 306/401 dildclrar nu aildaflu. 308/4,03 -anea, -aneu > -die, -diet, nu -aie, -aiu (cf. intdui)
315/411 Pentru rom. cireasa trebue pornit dela cersia (nu cera
sea), admis dela Schuchardt incoace pentru aproape toate
limbile romanice. 318/416 tdrtiu z*lertianeus nu tertius ori ter.tivus (p. 418). 3371447 Pentru formele cu
(= chi) trebue Indreptat arom." in loc de valacco meridionale". 3441455 pentru
pastrarea lui cl' in v dacorom. nu sAnt atestate convingtoare
picl. 300/891 arom. hil'itz (il' e megl.) ;

-forme (cf. Dens. Hist. d. I. r., p. 306) 3511466 staur nu poate fi gr.
-modern crcccuXog din causa lui -1-> -r-. 3521467 i 3611482 ramd

e megl. 3611483 din mamma avem rom. mama; mama pretinde

explicatie a parte. 3611484 daunt" n. daun (lat. damnum), dar e
problematia pan acum vechimea lui in lba rom. 3651487
lampd nu e un lat. lampas, ci cuvnt mai nou. 4031542 gdmfa
e general, iar gunfla e numai sporadic (v. C. D. No. 744).
4041543 pacd e dat probabil pentru impaccl (< lat. pacat); joaccl
nu joctl (< jocat), pleacd nu plecd (< plicat). p. 555 rog, roagd
nu rug, raga (< rogare). 4171566 drept nu dreapt. 4221576 nuctl
(L nucem), cAci nuc e pomul 4241580 fa (lit. fase) L fascia
nu e fuori della norma, cAci avem -sc + ia nu -sca (ca in

www.dacoromanica.ro

484

pascere > patere). 4411603 leipuc (dela lat. lappa) nu este

sigur in lba rom. 4491617 dzeadzit este arom. nu a[ntico] rumeno" ; id. th'itgor.

incheiem ad. Ne-am ocupat numai de ceea ce trebue indreptat nu 0 de cc ar fi mai trebuit acif ugat pentru liimurirea
unor probleme fonetke La o nova editie, la care trebue s ne
ateptArn ()Hand dela o cash' de editurA cum este U. Hoepli din
Milano, credem CA se vor ,face indrepttrile necesare. Dacoromania va urmari, cbt ii va sta in putinta, publicatiile fAcute
peste hotare, in care lor fi 0 parti privitoare la limba min.,
indreptnd sau adaogAnd informa tii care scapA uor streinilor.
insa ch publicatille rcm. mai nou5, de cuprins linguistic,
desigur din cauza greutAtilor de transport
par a
nu fi pAtruns mai de loc2in apus.
G. Giuglea.
ObservAm

Karl Bartsch, Chrestomathie de l'ancien franfais (VIlle--XV

siecles) accofhpagne d'une grammaire et d'un glossaire. Douzieme 6dition, entierement revue et corrige par Leo Wiese, pro
fesseur a l'universit de Minster I. W. Leipzig, Verlag von F
C. Vogd, 19z0.
Retinem din prefata : aceasta a XII- a editie nu cuprinde
modificAri inscmnate fatA de cele douA precedente, dar a tinut
samA de editille de texte apArute dela 1913 incoace: Chansons
d'Audefroi le Bastard (pieces 41 a et b), publ. in 1914 de A.
Cullmann ; editia operelor lui Guiot de Provins (piece 48) publ.
in 1915 de I. Orr; Renart le Contrefait (p. 86) publ. de Gaston
Raynaud i Henri Lemaitre. S'au avut in vedere criticile fAcute
editiilor precedente, afar de cele ale lui Schulz-Gora (Deutsche
Literatur-Zeitung 1911, p. 933 i ale D-rei E. Richter, pe care
d. W. le rezervA pentru o editie viitoare. Apoi incheie : ,Cette

nouvelle edition ..., dont la publication a t retard& par la

guerre, est peut-eire le premier livre qui, apres la terrible tourmente, paraisse en Allemagne dans une forme francaise. Nos
tu diants allemands ne nous en voudront pas de l'avoir censerve, ils en tireront profit comme dans le pass.

www.dacoromanica.ro

490

Puisse ce livre, auquel, depuis plus de cinquante ans, tant

de savants francais ont pret leur concours, contribuer, dans
son domaine, a la reconciliation des deux peuples l"
G. Giuglea.

Ciiteva chestiuni

de toponimie ,si limbti rotncind in legliturd

cu studiul lui: Silvio Pieri. Toponomastica della Valle dell'

Arno. Tipografia della Reale Academia dei Lincei" Roma 1919.
.(Rppendice al vol. XXVII dei Rendiconti della Cl. di scienze
morali, storiche e filologiche) pp. 446, cu o hart& '
Autorul acestui studiu, profesor la uniVersitatea din Neapole,
se ocupi de mai multi vreme detoponimia Italie!. Acum 23 ani a
publicat Topon. delle Valli del Serchio e della Lima (Rrchivio

Glott. It., quinta dispensa)", a cirei continuare este studiul de

fata. lat ce zicea I. G Ascoli despre prima cercetare de acest
fel a lui S. P.: E il primo Saggio, in cui s' incarni compiutamente quel tipo generale di Toponomastica Italiana, del quale
s' tante volte parlato, e tale insieme che di cirto non im pallidisce al confronto dei migliori tentativi congeneri che sieno
comparsi fouri d' Italia" (ibid., V).
Toponimia Italie! este un izvor tot aa de insemnat pentru
studiul numelor de localitati din Wile romanice precum este
lba it. insA0 0, am zice mai mult, precum lat. vulg. servWe
-de bazi pentru lirnbile romanice. Din multimea de fenomene ce
se pot intalni i limuri pe pdmantul strivechii Italii, vor gasi
toponomitii romanici puncte de sprijin in acest domeniu, atat
de variat ca material tiintific, al numelor geografice. Aceasta
o spunem nu numai pentru Ca, fiind prima tara romanizati, a
primit intaele numiri geografice date de Romani i ci
prin urmare din ele se pot vedea multe din diversele motive

ce stau la baza numelor de localititi romanice, dar 0 pentru

ca

in

toponimia

italiana, prin

documente

din

cele

mai

vechi timpuri, se poate urmiri veacuri dearandul, soartea numelor care, duse inapoi pi la cele mai vechi tipuri, pot fi mai
,,:c Explicate. Da-a in genere numirile geografice sant mute,
in trn cat nu mai au de multe ori un sens viu, apoi formele lor
fo,,etice sint ap de depArtate urie , de tipul primitiv, incit
i

www.dacoromanica.ro

491

Uri documente ,la indemlnA, acesta cu greu -se poate descoperi.

Dar un dictionar geografic este o hart& cu o puzderie de,

,numiri. De aceea, allturi de istorie, geografia cu stiintele ei invecinate (geologie, botanic5, zoologie, etnografie, antropogeogra-

fie, etc. etc.) sAnt marele izvor de informatii la care trebue sl

recurgit toponimistul.

D. S. P. a intrebuintat multe din aceste mijloace. Materialul, toatA bogatia de numiri din bazinul Arnului Toscanei, I-a
.

adunat din harti vechi si notth, din hArtile topografice ale Institutului Milit. it." (1/25.000 0 1/50.000), din dictionare geogra-fice, din actele recensamntului it. din 1901 si din informatii

luate personal la fata locului, unde a identified a inregistrat

forma reald fonetieti a numelor.
Materialul studiat 1-a asezat in ordine alfabeticA, in
chip de dictionar. Apo), cum se face de obiceiu i cum impune

In mod firesc varietatea de notiuni la care se refer5, numirile

sAnt impartite in categorii corespunzAtoare acelora.
Cap. 1 si 11 cuprind numiri de persoane : etrusce, Wine i
germane (pp. 11-224). Principial cred ca nu este exclusA posibilitatea existentii elementelor 0 de alt5 origine decAt cele

amintite, mai ales cnd e vorba de nume de proprietari de

mo0, ferme, castele, etc , care pot veni ori cand i de ori unde
intr'o Ora. Italia nu puted sa se sustraga acestui fenomen atat
de firesc. \Tor fi probabil puttn numaroase, de vreme ce d. S.
P. n 'a observat nimic in aceastel privintd ; a rezervat insa la
urmd capitolul X numelor incerte sau de origine obscurd". Nu
intru in amanunte, cdci scopul mieu este numai sa atrag atentiunea asupra cartii, in interesul studiilor ce urmarete publicatia
noastr, ocupandu-ma de metoda i mijloacele intrebuintate de
d. S. P. si cateodatA 1 de forme care mi s'au parut corespunzAtoare unora din numirile toponimice romanesti.
Numele etrusce sant caracterizate prin terminatiunile: 1) -na
de trei tipuri : -ena (ex. Marcena), enna (ex. Nusenna) si -Li ria
(ex. Prtina) si : 2) -no (-nano, ex. Cinano, Comenriano). D. S. P.
procedeazA in reconstruirea numelor primitive, de origine etrusca, astfel: Infatti dal raffronto del nome etrusco e del latino

www.dacoromanica.ro

492

suo derivato si riesce spesso a una base, della quale il nome

di luogo pal procedere secondo le giuste norme della fonetica
italiana" (p. I I). Numele de persoane etrusce sant singurele
elemente sigure care s'au putut, mai mult sau mai putin, distinge din urmele ramasel de la acest popor. Evident intr'un
domeniu cum e acela al numelor, aflAtor incA in stadiu nu prea
inaintat, intrA 0 multa probabilitate"1).
In masA luate, elementele etrusce date de d. S. P. sant
circa 400 forme de bazA, la care evident trebuesc adaugate alte
cateva sute de derivate sau nume ce se repetA. AceastA constatare aratA in de ajuns, de0 numai grosso-modo, cat de tari
sant urmele lasate de un popor civilizat, in toponimie, chiar
cAnd e vorba de o suprapunere cople0toare ca acea a Romanilor. Nume de persoane socotite de origine latina sunt circa 1000
forme de bazA i aproximativ alte cAteva mii de derivate saw
nume ce se intAlnesc de mai multe ori. 0 statistica exacta cred
cA e necesara in toponimie. Dar statistica trebue facuta in sens
de math geografica, reprezentand pe harti intinderea sau densitatea elementelor de diversA origine, nu numai ca 'limb& dar
am zice 0 ca semaffiith toponimiccr. 1ntelegem prin asta

dad expresia merge

sensul special, ideia, de care e legat

numele geografic, care e o creatie a mintii omeneti deosebitA

de aceea a cuvintelor din limba. Acest :sens este provocat
intAiu de o necesitate material& concret& mai mult, de legatura
dintre om i pAmAnt, i apoi de cea dintre toate formele de vieata

omeneascA i punctul de pe pAmAnt de care una din acele fenomene omeneti se fixeaza sau numai se leagA in treacAt.

Limba prinde, in una din formele ei existente, sau create adhoc,

acea relatiune. Astfel nenumArate fapte din vieata sa le scrie
poporul in lapidarele i adeseori misterioasele nume geografice.
Statistica deci, in sensul de mai sus, va putea arAt
puterea etnica, ori de civilizatie a popoarelor ce s'au perAndat
pe un teritoriu.
In cazul de care ne ocuparn aici este ilustrat micul numar
de elemente germane, mult mai putine decdt cele etrusce. Sant
1) V. I studide citate in directia acest5 la p. 13: precum ale lui W.
Schulze, Zur Gesch. Lat. Eigennamen, st ale lui Elia Gaffes, un bun cunoscator al materialultn etrusc descoperit pAn5 azi.

www.dacoromanica.ro

493

circa 200 nume germane de persoane (forme de baza+2-300

celelalte), dintre care unele au putut fi date de Italieni cu
nume germane, incetatenite la ei, caci nu prezinta o forma fonetica primordiala (p. 201). Reprezentate pe harta ar fi ca
ni5te mici punctulete stropite ici colo, pe cand cele etrusce ar
marca in cateva parti pete maripare (cf. de ex. regiunea deasupra ..de Arezzo, intre Siena i Valchcchiana cf. p. 14).
Toponimia romaneasca din acest punct de vedere se va arata
foarte framantata 5i impestritata din cauza maselor etnice 5i
a stapanirilor ce au trecut peste pamantul Daciei. Aceea5i situatie o gasim d. ex. 51 in Sicilia, unde s'au suprapus 51 amestecat mai multe civilizatii 5i popoare.
*

Dupa numele de persoane urmeaz cele de plante (cap. IV,

pp. 225.257) cu vre-o 400 forme de baza, ceea ce face 2-3000
totalull) numirilor toponimice, care insemneaza 51 plante. Dam
cateva din cele ce se intalnesc 51 la noi, de51 nu prezinta totdeauna aceea5i situatie morfologica sau de sensioponimic care, cum
am mai spus, cred cA are normele sale, proprii de desvoltare.
Pianabeto, Abetella (din abies); Pian dOlbero, Valdalberi, Alberone,-uccio, -e to etc (din arbor); carpineto (din carpinus); Ciliegiola
(<ceresus); Cerreto, -a, -ello etc. (<cerrus); Cornora, Cornelo (des

ca 51 in top. rom ) Monte" ienali, Finocclzio, ielo etc. (zfaenum,

-uculum); Fao, Faeto etc. numAroase (zfagus, fagetum); binepro, -one, -ajo (z juniperus) etc. etc:
Mai numAroase decat cele de persoane sant 5i numirile de animale, salbatice ori domestice. Lucrul e firecc, cad
in masa biosferica omul se gase5te in mai mica proportie fata
de plante 5i animale. in seria de nume de animele (cap. V. pp.
257-269) gasim forme derivate ca Porcareccia, Caprareccia,
Vaccareccia, Vaccaje cari au corespondente 51 in limb a rom. 5i
arata relatiunea intre om, animale 5i locul unde se cresc acestea.
in ce prive5te numele de animate 5i plante, autorul atrage
atentiunea asupra unui fenomen frecvent in toponimie. Ade-

seori numele de localitate nu vine direct dela plantA sau ani1) Cum am mai spus, tiecare forma de baza are o familie Intreaga
de numiri, compus din derivate i din repetarea de mai multe ori a
aceeni numiri (ex. Sorbo, -oli adeseori, Sorbello, Sorbeto etc.).

www.dacoromanica.ro

494

mal, ci dela o persoada. Si la Romani de ex. in vechime nume

de animale, purtate de persoane, se intalnesc foarte des (Ursu,
Ursa, Lupu, Lupa etc ). in acest caz documentele dau adevarata lAmurire.

In cap. VI d. S. P. cuprinde Nomi locali forme da aggettivi (p. 269 300), pornind prin urmare numai dela partea
formala morfologica. Cred insa Ca trebue sa se aiba in vedere
numai sensul loponimic in gruparea numirilor geografice, iar

fenomenele ce privesc limba sa se grupeze inteun capitol

deosebit, pentru interesul lor lingvistic special, cum a Mut de
altfel autorul la sfar5itul cartii.
Nutpirile din acest capitol se pot impirtl in mai multe grupuri, dupd motivul care le-a dat nagere. Rstfel sant unele date
dupa forma terenului si impresia, imlginea ce-o produce asupra
privitorului: Mont-aguto, Terralba, Alto-ciglio (cf. rom. buzli,
geanli de deal), Colle-allegro, Poggio-allegro (cf. rom. Mdndra,

Frurnoasa etc.). Altele dupa actiunea omilui asupra pamantului

locuit, cultivat etc.: Mont-arso, Arsiccia etc.; sau dupa forma ce
o are cursul apelor: Acqua-torla, Rio-tort (cf. Intorsura-Buzdului, la S. e. de Bra5ov). Se poate intrezari 51 numai din cele

citate ca avem de a face cu o mare varietate de sensuri

5i

motive toponimice.

Cap. VII, (pp. 300-331) cuprinde Nomi locall spettanti

alle condizioni del suolo".

Cum am vazut, multe din formele cap. precedent intra

mai bine aici. In aceste numirf este o adevarat descriere geografica 5i trebuesc studiate cu harta in mana, cum face geo-

graful and studaza formele de teren. in acest caz se impune

sa facem apel la mijloacele metodice ce le ofera geografia
cartografia.

si

WA o serie cl o ty-ur. I I, din acest capitol, dintre care multe

se repeta de mai rnalte ori dupa cum 51 formele de teren sant

ace1ea5i intr'o parte sau alta a unui tinut: (A) Rena (lat.
are na), forma it. care pare a fi pThuns, prin comert, pana la
noi in prt.le Ma-ii-Negre 5: a r
.
Ande rene corespunde
lui plaj,.; Cattno (lai call '7, s` 1 I.
)
Irespunde rom. cd(in,
care se intalneste a: ..
)-onornia -jud. Jalomita (Cdpni,
i

www.dacoromanica.ro

493

jep5i In Bain) dat formelor de teren joase concave, care le reg5sim si in Venezia Giulia [cf. Cadine, comune in una specie
di conca...; Cadini, Cadino, (val di ) in dictionarul prof. Carlo
Maranelli, Bari 1915], fiindca terenul e de asa naturd; tot. acelai sens toponimic il are Conca,-one etc. (S P. p. 307), curn
sant la noi de ex. Caddrile (in muntii Buceci) pe care le inMinim in toponimia Spaniei caldera pentru vaile formate prin
eroziune sau in dial. venet. CalderOn (= donna, cf. Terminologia geografica, Raccolta di voc. di Geogr., Torino, 1902).
Apoi Cocollo (Poggio), in quanto da cappuccio venne a significare cocuzzolo (d'un monte)" (S. P. p. 309), pentru care cf.
rom. cucai i a se euculd (a se sul in porn, pe gard etc.).
Forme interesante l pentru limba rom. sant Fraina, tnfraine;
Frane (Le ) etc. despre care, dupa Flecchia, d. S. P. zice: e
un'attestazione importante per l'etimologia di frana da voragine"
(p. 311). De aici putem explic pe rom. pcirdgind, dintr'un mai
vechiu voragind (se zice de vii, stricate, case, drumuri etc. parAsite, dararnate, ruinate) si a se pdrgini. Cuvntul rorn. a suferit fenomenul social linguistic de contaminare cu pdrlog 5i a
partisi, cu care azi aproape se confunda (se zice, cas, vie,
fantail& plirdsitd, pdraginitd). Nu este exclusd o contaminare
.5i in forma italiana. (Legatura ce-o face Cihac intre formele
slave 5i ung. coresp. lui pdrlog nu poate explica fonet. pe

paragin0.

Alte interesante forme s'ant Giro, localitate presso un

gonnto della Sieve", Girone,
(p. 313) care explica pe rom.
genune. Acesta n'a fost la inceput decat cot, Intorsura cursului unui rau, unde, din cauza curbei, apa curge repede in
forma de vartej, adncinduii albia. Dela coliturd s'a extins
intelesul 51. la vdltoarea de apa ce se formeaza acolo.

In legaturd cu radius in quanto da linea venisse a dir

linea di confine (forse un solco o una fossa)" pune d. S. P.
formele Raggio (doua) Raggin poll, Radio, Raggiolo, Ragi,
Rdggioji, -e, langa care arninte5te 51. alte numiri corespunzAtoare
din Emilia 5i Umbria (p. 323). In adevar puterea i bogAtia termi-

nilor din limba lat. privitori la mAsuratori de pArnt i hotarnicir

in toponimie (c' 51

erau prea mari ca sa nu lase urme si

www.dacoromanica.ro

496

numele derivate din quartarius modus agri", p. 323 ; dim

tabula modus et mensura agrorum" p. 329; i altele).
Adaug, deocamdata aici numai in treacat, ca din radius,
se clarifica 1 rom. razes mold. radzes) dela* un *raz i poate

i Adz& (brazdA, linie despartitoare de pamanturi, i holde) sa fie

radiolus (pt. formele romanice cf. Meyer-Liibke, REW) devenit

desigur in lat. vulg. *razolus, o forma intarziaia quasi medieval& prin faptul ca facea parte din graiul oarecum semisavant
al agrimensorilor (cf. soarta lui crestin; i spEinzur ?), care a
putut deveni *rdzur i apoi razr, prin acea fluctuatie ce se observa in limba rm. intre formele asemanatoare mdsur i rnasr,.
infasur si infasor etc. lar apoi sa fi trecut in 1 mbile slave (altfel

Cihac, Tiktin). Ca sens, razs a insemnat conterminus" and

era vorba de cei invecinati i despartiti prin raz, razdr (hotar,
ant, despartitor, linie, brazda ...), dar stapanitori in devalmasie

ai unei moii. Langa razes a luat loc megies, care are acelai
sens etimologic (asupra valorii social-istorice a acestor nume v..
studiile lui. C. Giurescu, Despre Boeri i Despre Rumani", v. $1
N. lorga, Gesch. d. rum., Volkes, 1 p. 333 i II, 85, unde razes <
raza, cu sensul fr. rayon: tot aa, Longinescu, Pravila Moldovei,
p. V). Destul de dese sant forme ca hanco (p. 323) f?onco (J25)
ar trebui insa explicat -a- din prirnul
corespunzatoare luk
Rune din toponimia rom. Este dovada a inmultirii populatiei i
a despaduririlor, facute cu scopul de a curati" (cf. si. rom. curatura, arita etc.) un loc, i a-1 face bun de cultivat. Italia, cu
put nele ei esuri, se preta, prin forta lucrurilor, la aceste

runcuri". Obiceiul acesta in Dacia n'ar putea avea explicatia

lipsei de pamant, fiindca destule esuri se intindeau goate i
neocupate, pentru populatia romaneascd nu prea numaroasa
intr'o vreme. Explicatia n'ar putea sta deal in faptul ca a lost
un obiceiu puternic la colonitii romani. La aceasta s'a mai
adaugat, mai tarziu, inmultirea Romanilor in muntii i dealurilepaduroase, poate prea paduroase odinioara. Intelesul cuvantului ca 1. in limba rom., e aproape mort in italiana. Interesant
pentru ce spuneam mai sus, este lipsa acestui cuvAnt la AromAni.
Capitolul VIII prive5te Nomi locali di varia originazione'
(pp. 332-362).

www.dacoromanica.ro

497

Printre acestea se citesc insa nume ce stau in legatura

cu civilizatia, cultura, bogatia solului etc. Ex: Badino < abbas ;
Bas ,rca < basilica, come edicola o cella o sepalcro"; sau forme
de bazA: camera, campana, casa, .ula, colonla, castrum, torte,
Florenlia (7 Fiorenza 7 Firenze), lateraria-erina (-= mattonaja)
7 Laterina, Latereta (cf. megl. liiturohiu = mormant comunicat T. Capidan); mansio (> Nlacinatico> etc. etc.
Ne oprim insa atentiunea asupra lui mausoleum (p. 349),

de unde d. S. P., prin sensul che dagli agrimensori si disse

de tumult o nionumenti a confine dei campi" (dupa Forcellini ;
unde v. I formele maesolium, moesoleum, mesolaeum etc. cf.
si Georges, Dictionar) deriva urmAtoarele Mus'olea (La-,) =
Nlusuleo, Musileo, Muslea,
Mosolho, Musileo i adauga un
Musuleju In Corsica.
lii cazul ca acest cuvant a avut, alAturi de basilica i
monumentum, o vitalitate 1 in provinehle orientate romane
atunci mult discutatul musuroiu romanesc poate fi semnul de
hotar (tumulus), movila de Omani de mai tArziu, facutA la Capetele moiilor pentru a fi hotarnicite.

hi desvoltarea acestui discutat cuvnt, a intervenit mai

tArziu influenta lui misted, gramAjgara de spice adunate de oareci, dup seceris. Are in adevar i aceastA stransura a oarecilor de camp forma unei movili in miniaturA, dar ideea de

semn de hotar nu puta porni de aici. Formele aromne musuFofiiu i sumurofiiu ci meisitoritu (cu u i a in silaba prima) arata
ca nu pot porni dela mixtio (cf. Meyer-Lithke, REW.). In ce privete musaranea (Candrea, Densusianu, Dict. Etim.), e departe

ca inteles (in Meyer-Liibke REW., e dat cu sensul de Spitzmaus" pentru limbile rom.) i prezinta greutati fonetice.
In ce privete valoarea lui mausoleum de cuvant al unui
grup social mai cult, or4enesc, aceasta o vedem i in frumosul exemplu dat de clasicul lat., pavimentum, ajuns romA-

nescul rustic de azi Omani, precum 1 in monumentum 7

mormant.

Daca din punct de vedere fonetic ne-am atepta la un

*musuru, sA nu uitam cA in inscriptii, din cauza formei spe<dale ce o avea mausoThum ii gasim stAlcit in numaroase chi-

www.dacoromanica.ro

498

puri. Cred chiar cA a putut fi atras usor de cuvintele in -eolus.

care era un sufix viu, pe cand un -*Daus era izolat si de sigur
pArea strein. Dintr'un wmu$dr (*rnauseolus) s'a ajuns apoi la
muprom (cf. banal. muprofifu) i prin amestecul lui nu$ind,

si-a alterat si sensul, and ob.ceiul de a insemna hotarul cu

movili de pArnnt a decazut. Astazi se zice musuroiu" despre
ori ce mogaldeata, grAmada (cu o nuanta de rotund, conic")
de pamant, nu numai de cele fAcute de furnici, soareci si orbeti (cf. ori ce diet.)

in cap. de mai sus se cla si o serie de Composti imperativali" (pp. 838-343), nume de localitAti in care intra ca
prim element un imp. la pers. II sing., care e urmat de un
subst. la ac. sau voc. Astfel Bacia-cavallo,-bue, Caccia-cani,
-lapo, Canta- gallo, da intendere : canta o gallo Forse
designazione di luogo aperto, e dove pill presto appare ii gior-

no", zice d. S. P. Cred insA cd e nume de persoana, o porecla, cum avem l in limba rom. cazuri, in care v5d mai curand prez. indic. pers. III-a, deck imper. (ex. : Frige-Vaca,
Pierde-vara, Taie-frunza-cainilor, Sfarma-PiatrA i ceilalti to-

vArasi din povestile noastre). Interesant este Grattacaccio, corespunzAtor rom. Zgdrie-Brdnza (in Basarabia am intknit des
numele Scobiola, Scoghioa15, adecA Scobeste 'n oala)" cu ideea
de zgarcit" :
Scaricalasino (p. 342) e mai nimerit sa se explice din sensul al doilea, de joc de copii (6 anche nome di
un gioco fanciullesco" ibid.) care se intAlneste, cat stiu eu, in
Ardeal (cu expresiile incArcAm-mAgar, descAram-magar"). In
fine Torticoda (alaturi de torcicollo, anche una specie
d'ucello" ibid.) ne aduce aminte de formatiile rom. Codobaturd,
Capantortura (paari). Sant suficiente aceste cAteva cazun
pentru a vede bogAtia fantaziei populare in impreunarea atator
notiuni pentru a porecli oameni, animale, pasAri i localitati.
Cap. Ix trateazd Nomi lo.cali di ragione oscura od irr-

certa" (p. 363..,92) i in sfarsit se cla India Gramaticali

(p. 393 sqq) in care Sant strAnse si rubricate cara teristicile
fonetice si morfologice observate la cele cateva mii de numiri
geografice ce cuprinde cartea aceasta. Spicuim din ele cateva

de un interes mai general. Schimbarea lui c in g inainte de

www.dacoromanica.ro

499

a, o, u, I i chiar disparitia lui este, cred, un fenomen ce ne

duce spre dialectele galo-romane. In toponimie adeseori numirile se dau si vin prin si delasersoane singuratice care circula,
se muta de colo colo, dupa cum le silesc imprejurarile. Aceste
numiri, nefiind totdeauna cuvinte vii in graiul patriei cel i nou,
trebue sa se perpetueze cu fonet smul, pronuntia noilor veniti.
Geografia lingvistica, care cla Mat de mare importanta venirii
din alta parte a unor fenomcne de limba iar nu desvoltard lor
spontane in reg"unea respectiva, in toponimie are o deosebita
apli are. Aici ne putem astepta sa intalnim numaroase inovatii"
aduse din afara, uneori streine cu totul de limba teritoriului in
care se aseaza noii oaspeti.
La morfologie (p. 399) de retinut Frequentissimi i residui del genetivo singolare, o sia questo in dipendenza d'un
nome reggente, o sia iso'ato e con funzione di gen. ellittico o
di locativo (cf. cap. 11, 111)" si c bar residui del gen. plur. (alcuni di certo spettanti ad eta assai antica)". Astfel: Monte

Robioro, Galloro, Poganoro, 'Alberoro, Poggio Santoro etc.

Sau genetive --.1- subst : Fontipoggio etc. Cu multa vieata apare

suf. -aticum (-atico), cad e dat si la nume de persoane: Fillppatica, Valeratica, Severatico *. a.
Seria de sufixe este foarte mare, dovedind puterea si varietatea mijloacelor de botezare de care diSpune graiul poporului.

incheicm aceasta sumara atragere aminte asupra calif

d-lui S. P., marturisind ca a face o eritica amanuntita unei asemenea studiu inseamna a face, vrand, nevrand noi cercetari si
a te lasa dus spre noi descoperiri ce le sugereaza un material
bogat in probleme cum este acesta. Daca mai adaugam Ca

intr'o asemenea puzderie de fapte nu s'a putut da totdeauna

ceel ce d.' S. P. tine sa afirme
explicarea justa ori completa
unde simte nevoia

n'arn stirbi nimic din meritul studiului

acestuia, pe care de altfel d. S. P. il va extinde mai departe

si la alte regiuni.
In Italia sant destul de apreciate studiile de toponimie.
Acum de curand Societatea Geogr. It. a hotarit sa sprijineasca
o comisie de fdologi, care sd inceapa strangerea, in chip stiintific,
a intregului material toponomastie al Italiei.

www.dacoromanica.ro

500

Spun aceasta $1 pentruck dupa cum se anunt dela Soc.

Geogr. Romana", e vorba sa se intocmeascA $1 la noi un dictionar geografic al noilor teritorii alipite la patria muma.
Pentru a nu se face o opera incompletA sau unilaterala,
va trebui sa se porneasca dela inceput pe baze largi 5tiintifice,
cu oameni din toate specialitAtile (mai ales geografi, istorici $i
filologi), cu care toponimia stA in stransA legAturA.
O. Giuglea.

0. Densu si an u, Barbu Delavrancea, discurs de receptiune la Academia romanA, cu rAspuns de I. Bianu, Bucure$ti 1919.

DI. Densusianu, fiind ales, ca polog, in locul ramas liber

prin moartea podului Delavrancea, arat cu drept cuvant, cA
traditia ce s'a stabilit ca Sectiunea literara a Academiei sA cuprindA $1 filologia merit sA fie pAstrata, crick ar pared de
deosebite, celor stapaniti de prejudecAti, aceste doua ramuri de
activitate intelectuala, care se ating totu$i In multe puncte. Nici
in antichitatea clasicA, nici in vremea Rena$terii, filologia nu
era desprtita de literatura, pe atunci critica literarA era chiar
confundata cu filologia. Daca studiile de limb& erau socotite
mai inainte ca au legaturi cu literatura, pentru ce astazi le-am
privi altfel mai ales cand ... filologia noua nu se opre$te numai

la minuzie di parole'', cum o defined cineva acum vre-o trei

sute de ani, ci pornind dela studiul limbii
pentrucA acesta
este in primul rand domeniul ei
cautA sa stabileasca adeqruri in legAturA cu evolutia sufleteascA, cu intreaga cultura a
unui popor ori grup de popoare. Formele l'ngvistice nu mai
sant studiate dupA consideratiuni invechite de gramatica 5i in
mod abstract, numai in ele insqi, ci ca expresiune a sufletulut,
ca valori ce vin sa ne releveze viata din trecut ori de azi in

multiplele ei manifestari" ... Dar mai e ceva mai mult ce apropie

sau a$ putea zice : ar trebui sA apropie
filologia de
literatura. Adevarurile $tiintifice cer $1 ele sa fie, prezentate

inteo forma care si le facA mai u$or intelese, sa mdreasca

darul lor comunicativ.... Cand spiritul latin adevarat s'a indru-

mat fie spre tilologie, fie spre alte cercetdri $tiintifice, pe rang&

www.dacoromanica.ro

501

zdevruri a 5tiut sa ne faca sd intelegem mai bine 51. poezia

adevdrului, nu numai prin viziunile spre care ea ne indreaptA,
dar 51 prin forma aleas, superioara, care o ajutA sa se intipareasea mai aclAnc in suflet 5i este semnul adevaratei culturi.
SA cautam deci sA se afirme cat mai puternic aceastA traditie
latina ...".
.

Dupa aceastA indreptatitA introducere pro domo", autorul

intra in subiect, infAti5Andu-ne bogata personalitate" a lui Delavrancea. Vorbe5te despre temperamentul sAu romantic, din
care izvoresc primele lui opere, insistnd mai mult asupra Trubadurului, in care, ca 0 in Lini$1e, pe fano inspiratia romantia,
e V CP nota de realism, in descrierea starilor dela noi, ... ce dA
acestei WO din proza lui Delavrancea un caracter mixt"...
,Farl sa-5i insu5easca formulele 5coalei realiste cu toate exagerarile ei ... Delavrancea nu a putut totui evitd ce ne izbete
de atAtea on neplacut in literatura realitilor : stAruinta prea
mare asupra pArtilor mohorite ale vietii ...".
Pornind dela romantism, dAnsul i-a dat expresiune sub
amandoua aspectele care il caracterizeazA, pentruca romantismul
poate fi numit lirismul
dacA nu mai bine
nevroza 51 a
exaltarii 5i a descurajarii. Sub cel dintaiu aspect romantismul
apare in literatura noastrA la Alecsandri 5i Bolintineanu ; sub
cel de al doilea la Eminesat. Amandoua se intalnesc in opera lui
Delavrancea".

Romantic a rAmas totdeauna Delavrancea ... Romantismul

care-I caracterizeaza il vom regasi 51 cAnd dansul, depArtandu-se

catva timp de literaturA, a luat parte la viata politicA".

Dupa o lungi tAcere 5i and activitatea sa de scriitor
pArea Ca se oprise, l-am vazut revenind la literaturA 5i de data
aceasta ca autor dramatic. Trilogia sa istoricA vaned sa reaminteascd insu5irile sale de a zugravi personajele in linii viguroase
5i de a imbina realul cu fantasticul, facand mai mult concesii
acestuia ... Apus de soare, Viforul i Luceafarul sant totu5i
mai putIn o operA dramatica dada o evocare narativa 5i liricA
prin care trece statoi nic ganiul de a preamail sufletul strabuniJor ... Puterea neamului nostru era 51 pentru Delavrancea o

www.dacoromanica.ro

502

credinta pe care o aducea din ce-i spuned trecutul cu luminhle

lui i din mArturiile wilt& de ce impodobeste fiinta noastre.
in ce priveste stilul, e caracteristic ca regasim la el procedeul intrebuintat in poezia popular-a : eiementele comparatiei
sant luate din fapte concrete si obi*nuite, nu sant cdutate in
asociatiuni ... ce fac s zboare cleparte imaginatia si ne duc
sant, cu alte cuvinte, comnaratii simple,
spre abstractiuni
prinse din impresii imediate, din apropieri care vin dela sine
in minte".

I s'a adus lui Delavrancea invinuirea 0 pe langa expresiuni de la tara, a lasat sa se strecoare in proza lui i ce se
aude in vorbirea de pe la marginea oraselor, dar aceasta a lost
o urmare a formei literare ce a adoptat-o ... Se poate, de altmintrelea, ca Delavrancea sa fi fost indemnat la aceasta si de
gandul de a da prozei lui o coloare locald, munteneasc6. Cum
Creanga scrisese pdstrand atatea particularitdti ale graiului
moldovenesc, Delavrancea si-a zis poate cd provincialismele
muntenesti au dreptul i ele sa fie introduse in literaturd. Aceasta ins
e locul sa amintim nu ajuta la fixarea limbii literare, pentrucd facandu-se prea multe concesiuni formelor dialectale, se intarzie unificarea limbii literare, care trebue sA mean-

ga alaturi cu unitatea sufleteasa Ce ar fi limba noastra scrisd

dacA necontenit s'ar introduce in ea provincialisme ? Ar rdmnea
mereu inteco stare haotica".

PArere justa, care trebue sd fie cu atat mai mult apreciatA, cd vine din partea unui filolog, care are o bucurie deose-

bit pentru f ece cuvant nou ce-1 intalnqte.

D-1 I. Bianu, raspunde aratand meritele noului academician,
in special pentru studiul limbei romne.
P. Grimm.

Petre V. Hanes, lin cid& r englez despre Romani, o sci iere

englezeasca despre Principateie romane, tradusd in romaneste
de Constantin Golescu, Bucureti, 1920, un vol. in 80 140 p.
Titlul cartii e irpltor; oricine s'ar atept sd Oseasc6 intr'insa
pe langd studiul d ui P. V. Hanes i textul traducerli scriitorului
englez. Cartea cuprinde insd numai un studiu asupra traducerit

www.dacoromanica.ro

5U.;

cartii lui Thornton despre Turcia si despre Principatele Rornane,

al carei titlu romanesc este: Starea de arum din obladirea

gheograficeasca oraseneasca 5i politiceasca a Printipaturilor Valahiei si Moldavei dupd ingrijinle facute de o Mut re de ani cinci sprazece, atat in Tdrigrad, cat 5i in impartia turceasca de Thomas
Thornton Englezul, sol hind la" Tarigrad, liparita la Paris in anul
1812, iar acum talmacita in limba romaneasca i data la tipariu
spre cunostinta neamurilor acestor doao Printipaiuri de un Roman
poftitoriu de indreptarea neravurilor neamului romanesc 5i a sa
luminare spre marire si buna fericire: La Buda in craiasca typografie a Universitatei Ungar(lei), 1826".
Dupa cum se ved.-, 11aducatorul cste anonim 5i scopul lucrarii dlui Hanes este sa sr ,1- cine se ascunde supt acest anonimat. Chestiunea a fost dtstut de mutt desbatuta : dl 1-lane5, dupa
cum se vede chiar din tittul lucrani sale, numeste pe Constantin
Golescu, parere ce a fost exprimat mai mult ca o banuiala 5i

de Pornpiliu Eliade in Histoire de l'esprit public en Rournanie

au XIX siecle, i de Nerva Hodo in Introducere la C. Golescu,
Insemnare a cdlOtoriel mele, care 'ice ca. daca n'a tradus el
insusi. . . el nu poate fi strain de aceasta traducere, deoarece
face o aluzie la ea inteo nota din calatoria Ea, Inca inainte de
tiparirea ei la Buda". Pa'rerea aceasta a fost combatuta de dl lorga,

in Istoria literaturii romdneW veacul al XIX-lea, care austine

ca autorul traducerii nu putea fi Golescu, sl crede ca ar puted
fi mai curand Eufrosin Poteca, prietin al lui Golescu s; autor
al mai multor traduceri 5i lucrari originate din aceeasi epoca
5i tot spre aceasta parere inclina 51 dl. G. Bogdan-Duied,
in studiul Din vrernea lui C. Golescu in revista Cultura Romdnilor (anul _I, 1915), combatand argumentele dlui Hanes din

Prefata la C. Goles:u, Insemnare a cdldtoriei mele. In lucrarea

de acum autorul nu face decat sa reid cu mai multa bogatie
de argumente teza sustinuta acum cinci ani in aced prefata.
Chestiunea este interesanta nu atat pentru valoarea traduceni

ins4i, care dupa cum bine arata dl. Hanes, este foarte rdu
tacuta, cat pentru ideile exprimate in carte insa5i 5i mai ales
in notele ce insotesc traducerea, care cuprind o critica foarte
aspra a starilor sociale de atunci: starea de decadere a taranimii,

www.dacoromanica.ro

504

pentru care autorul st traducatorul gasesc vinovati pe preoti si

pe boieri, pe care ii infatiseaza intr'o lumina foarte uritA.
Dl. flane$ ana4eaza pe larg ideile traducatorului si le compara cu cele ale lui C. Golescu si ale lui Eufrosin Poteca, exprimate in celelalte opere ale lor si din aceasta comparatie reiese
clar, ceea ce de altfel a fost recunoscut si de dl. Bogdan-Duica,
asernanarea izbitoare dintre Golescu 5i traducator si deosebirea
dintre acesta st Poteca. Prefata traducerii, al carei stil nu suna
golesteneste" dlui Duica, contine si ea aceleasi idei, iar stilul
ei, ca i acel al intregei traducen si al notelor, are defectul,
care se regaseste in opera lui Golescu, de a nu fi tocmai clar,
intrebuintand uneori cuvinte improprii si fraze neispravite, ceea
ce nu este cazul lui Poteca, care este un stilist.
Limba traducerii are aceleasi greseli de gramaticA, care se intalnesc in celelalte scrieri ale lui Golescu, si de loc la Poteca, si anurne gresita
intrebuintare a articolului al, a, al, ale si scrierea gresita a
genetivului substantivelor in-le cu -ii in loc de -lei i multe alte
asemanari cu cel dintaiu din punct de vedere lexical. Sistemul
de adnotari seamana iarAsi perfect cu acel din operile lui Goiescu.
Traducerea, cum am spud, este foarte rau facutA, e pima
de greseli elementare, ceea ce este explicabil pentru Golescu,

-dar nu pentru Poteca, care a stat mult la Paris si cunoste bine

limba franceza, cum se vede din alte lucrari ale sale; dupa cum
nu se potriveste pentru Poteca nici modestia traducatorului care
sDune in prefata : insumi ma cunosc nedestoinic sa apuc iondeiul a acne ceva in insu5i limba mea parinteasca, cu Cat mai
vartos sa tAlmacesc din alte limbi...", cad Poteca sena inca
din 1818: Tot talmacitoriul trebue sa stie doao limbi bine,
din carea i in carea talmaceste st asa talmAcirea lui nu va ft
neplacuta. Aceasta au fost sl la mine. Nadajduesc, a placed" ;
pe cand Golescu zice in alta lucrare: Aceasta toate date in
tipariu, ca sa le aduc dar celor de un neam cu mine, nu pentru
de a-mi arata puterea condetulut, caci imi cunosc usurimea"
si vorbeste in acelasi fel si in alte lucrAri. Marturisirea de mat
sus se potriveste cu atat mat putin pentru Momuleanu, pe care
d-nul 0. Densusianu, in Viata nouA, Anul XVI, no 9 si 10 (dec.
1920), il socoteste Ca ar putea mai cuvand fi autorul acestei

www.dacoromanica.ro

505-

traduceri. Momuleanu publicase 'Ana atunci Rost de poezii i

Caracterurile, in prefata carora face consideratii foarte juste
asupra limbii literare si s'ar putea, poate, dovedi ca cunostca 1.
franceza mai bine deck lasa a se presupune aceasta traducere
stangace.

Mai ramane de discutat numai intrebarea pus& de cll. lorga :

De ce Golescu, care era un om curagios si in alte lucrari ale
sale spune multe adevaruri crude boienlor, n'ar fi iscalit traducerea, care in definitiv le spune cam aceleasi lucruri? Aid dl.
Hanes arata cum Golescu nu putea semna in conditiile de atunci
parerile aspre si mai ales nerespectuoase venind din partea lui,
despre Turcia, Rusia, Austria si despre domnitoni Principatelor; ba chiar cntica boierilor, mai ales a celor man, este mult
mai aspra la Englez, cleat indrazneste sa o fad Golescu in
celelalte opere ale sale.
Un mic detaliu a scapat d-lui Hanes, pe care-I relevam
pentruca d sa atrage intr'un loc atentia asupra faptului Ca Golescu
nu clAclea mare importanta originei latine a Romanilor, pe cand
Poteca insista de mai multe ori asupra acestui punct. In titlul
e4rtti cuvantul Roman este de trei ori scris cu a in loc de a:
limba romaneasca, neamul romanesc, autorul insusi ist zice Roman (cred ca dl. Hanes a notat exact ortografia cartii). Se poate
totust ca acest lucru O. fie datorat tipografului, care era obisnuit
sa scrie astfel cuvntul si pe alte carti tipante acolo. RPlev 1
acest lucru pentru motivul aratat mat sus si pentru ca. lucrarea
d-lui Hanes, este facu a cu un lux de detalii, cateodata mai mult
deck eta necesar, si explicabil in parte si prin natura lucrarii,
care este teza de doctorat a autorului.
P Grimm.
H. Ban& Albanorumeinische Studien I. Teil, aparut in Zur
Kunde der Balkanhalbinsel. 7 Quellen und Forschungen. Sarajevo.
Verlag des Instituts nit- Balkanforschung. 1919
Dupa studiul publicat de prof. W. Meyer-Labke Rumanisch,
Romanisch, Albanesisch" in Mitt. d. Rum. Inst. an d. Univers.

Wien (1-42), privitor la tendintele de desvoltare stand la baza

limbilor dalmata, alb. i rom., pentru ca dm ele bii se poatd

www.dacoromanica.ro

506

recunoaste mai cu usurintA adevaratele puteri creatoare care

apropie aceste limbi
mai ales albaneza cit romana
in unele
puncte, si le despart in foarte multe, vine studiul lui B. Acesta

dupa tttlu, pare a fi o continuare a cercetarilor lui Meyer-Liibke

ilustrand legaturile dintre limba albaneza si romana cu rezultate
noua, obtinute din cercetari sigure facute in amandou domeniile limbilor in chestiune. De fapt insa lucrarea se InfAtiseaza
cu totul altfel. Ea este o continuare a cercetarilor etimologice
inaugurata de Holger Pedersen, si continuate de cercetarile mai
noua ale lui 0. Wiedermann, L. Spitzer, K. Treimer, si mai
ale sale lui Norbert Jokl, care in ale sale Studien zur alb. Etym.
u. Wortforschung a redat elementului indoeuropean multe cuvinte
care nu se gasesc in dictionarul lui G. Meyer, iar altele care
erau socotite ca elemente streine. Asa dar, in lucrarea lui B.
avem o serie de etimologii albaneze, dintre care celea cu forme
corespunzatoare in limba romanA sant tratate si din punctul de
vedere al desvoltarii lor in limba roman& si, subt acest raport, ele
intereseaLA si pe filologii romani.

In privinta aceasta, prima impresie ce se desprinde din cetirea studiului in chestiune este, Ca pe cat de aprofundat si cu o
minutiozitate aproape atomistica sant studiate formele albaneze,
pe atat de superficial sant tratate cuvintele romanesti. B. cunoaste, pe cat se pare, normele de evoluare a formelor romanesti;
nu cunoate suficient insa pe cele dialectale. Cu toate acestea,
la cercetarea unei forme albano-romane autorul este asa de preocupat de rAclacina-tip indoeuropeana din care s'ar putea explica
cuvantul alb., in legaturA cu celelalte limbi indoeuropene, incat
aproape mai deloc nu-i rmane timp sa se ocupe si de forma
roman& pe care o explica trecand, de cele mai multe ori, peste
regulele de prefacere cele mai elementare. Relevez numai cateva
cazuri din care cetitorul usor va putea intelege felul cum B.
tratea7a cuvintele romanesti : Maur. DupA ce impreunA cu L.
Spitzer (Mitt. d. Rum. Inst. 295 Antn. 1) B. respinge legAtura
acestui cuvant cu lat. bFlua, numai pentru cA lat. lw (z_ 1.0 7
alb. lb, inct arc sa explice formele alb , rom. si saroocr. tinand
seama de inscmnarea lu ogre cum deosebitd in aceste limbi.
De aceea danoul cred- ca intre intelesurile pe care cuvantul le are

www.dacoromanica.ro

507

In alb. Mari) sarpe de ap" buurorie un fel de sarpe", bole

sarpe mare"; in sarbocr. blavor, blavur, blor soiu de serpi
-mari" si rom. Maur existd o legAturd care, la inceput, ar fi trebuit s porneascA de la ideea de sarpe de apa s de mocirla"
(bular), din care apoi s'a desvoltat i aceea de sarpe mare' (bole, blavor etc ) precum i aceea de bdlaur". Pentru a ajunge la aceasta,
B. presupune ca ar ft trebuit sa existe odata" in albaneza sti veche un *balavar *bila compus din ilbala (o forma dedusd din
alte forme actuale i presuptha c a existat) cu intelesul de mo<cir15, apa" si *var (o alt5 formA tot asa dedus'a)insemnand prpe".
-Cu alte cuvinte *Cala-var*bilavar ar fi insemnat intru inceput
1,sarpe de mocirla s de apa." din care apoi s'a desvoltat 1 sensul de ,,sarpe mare, blaur". Din acest *6-cilavar care a devenit
balav,'Vr, a rezultat pe de o parte alb. *bold/.
bular (din care
cu suf. -orie : *bulcgrorie > *bulurrie > *buy trate 7 buurOje),

iar pe de altd parte, trecand prin *bilavr- a dat sarbocr. blavor.

Forma romaneas-a B. o derivd tot din "bilavar > bWldv('Vr
bT2Idua%7 Maur (cu 1 netrecut in r, din cauza lui -r final).
Ne ocupam mai intaiu de forma albanez. Pdstrarea lui -veste foarte anevoioasA. ca bular ar putea deriva din *bolar
baldvy z balavar) se intelege de la sine ; de
(z_ *balavrasemene3, judocand dup5 cazurile analoage din alte limbi, si a
doua form alb. bole ar putea deriva din *bolar, inainte de a fi
ajuns bular. Lusa mi se pare ca B. greseste cand, pentru sprijinul acestei derivatiuni aduce ca exemplu mbret z imperator.
Caderea lui -s, -t din limba latind care atrdsese dup5 sine si
p! aceea a lui -r 1 -1, era un fapt indeplinit inainte de colonizarea Dalmatiei i Daciei : asa dar mbret vine propriu zis de la
*inzperato, eu o 7 u, disprut la sfarsitul (uvantului ca in
I. romanA. Prin urmare nu avea de unde s can', in alb., -or.
Acelasi lucru se poate spun I despre celelalte doua exemple
hift z accipiter mai bine de la acceptor 1 prift < *prebitu

< pr(s)biter, date de autor.

in ce prives`e acum derivarea formei rom Maur <balvar,

-ea nu se p ate exotica, cum face B , numai din ldmurirea trecerli
lui a in a si mentinerii lui In pri mut rand -v- trebuia s can'.
lar daci pentru explicarea formei sarbocr B. admite pa' str,,a
1) Din lipsA de caractere, am insemnat pe I velar cu I.
1

www.dacoromanica.ro

b08

si mai tarzie a formei alb. balav(g)r > sArbocr. blavor. (cu -v-)
atunci intru cat din punctul de vedere cronolog ic stm cA in

limba sarbocr. a Wilms mai tarziu deck in limba romand, vs'ar fi mentinut si in rornana si i-ar fi dat o altA infAtisare decat aceea pe care o are azi. Nici cealaltA pArere a autorului nu
poote fi admisibild, dupA care -v- din *b-alciv(q)r a trecut in u
in rom. si din acest u a rezultat u: baldur.
Din cele spuse rezultA, ca un *Nildvar ar fi dat in rorm
*beirar sau cel mult *Mar, trecAnd prin formele intermediare
*balauar > *barauar > *baraar > *barar, insA cu aceasta form&
Maur iarA5i rmne neexplicatA.
Stetpdn. De la inceput B. admite cd alb. stopdn Oberhirt"

5i bulg. stopanz stApAn" sant imprumuturi din limba roman&

fAcute de la pAstorii romAni. In ce prive5te originea formei romane,
presupune CA t-ebue sd existe o legAturd, ca chestie de derivatie,
intre alb. giepi cas" si intre rom. sielpdn. Dupa cum pentru

gtcpi (z hospitium) a trebuit sA existe un *stop < *spot pentru

*ospet > hospitium (cu trecerea lui e (> i) < o si a lui ti in

t, dupA ni5te analogii inchipuite 5i substiluiri inadmisibile) tot
a5a 51 pentru forma rom. strAveche storanz
nu-mi pot explicA rostul lui-cz
din care au iesit bulg. stopanz alb. stopart
i rom. steipasn, a trebuit sA existe un *istopanus < 'hospitanus

51 acest *hospitanus, ca chestie de derivatie, s se rapoarte la

hospitem, intocmai ca derivatul capitanus la caput.
Desigur, dacd pentru derivarea lui gtepi < hospitium
11 era permis autorului sA inlocuiascA pe II cu t si I prin 0(dupd analogia unui cuvnt ca *slop care ar fi trebuit sa existe
in alb.) si prin felurite metateze sd obtind forma *,stop, nu tot
as de usor puted sA procedeze si cu forma romAnA. Aid, chiar
dacd o formatiune lat. vulg. ca *hospitanus, cum admite B. ar fi
fost cu putint, ea tot n'ar fi putut da *istopanus; din care am

fi putut obtine steipein,stopan, Wpanz. Cad, dupA cum hospitium

i hospitem au dat in rom. uspet" (megl.) i oaspete' (oacor.

si ar ), tot a5A si *hospitanus nu ne-ar fi putut da decAt *uspeitdn. Numai de la aceastA din urmA formA, printr'o aferez&
rarA si metatezA neobicinuitA, s'ar puted ajunge la forma rom.
stlipan", dar care nu ne-ar fi de nici un folos, caci ea nu ne-ar

www.dacoromanica.ro

509

putea explica forma stop& i cea al. st6pan% (cu o pentru g),
intru cat cele trei forme nu pot fi despArtite una de alta, ca
chestie de derivatlune.
. Codru. Pentru B. cuvntuL rom. este un imprumut din alb.
kodn, iar acesta este pus in legAturA cu lat. castrum. Penni.'
acest scop, autorul plead de la o forma indog. *kazdIzro, care,
dupA autor, sunet cu sunet ar da lat. castrum i tot asa si forma
koarc, dupa trecerea lui -A in o si reducerea grupei zdh > id >
dd > d in virtutea unei norme stabilite de N. Jokl si, in fine,
dupa trecerea lui -o neacc. in e.
Desigur ca, in cepriveste forma alb., legAtura lui cu castrum poate fi !Ana la un punct admisibilA, desi in Walde (Lat.
ttym. Wb. p. 103) il gasim derivat, dintr'o altA tulping, despre
care autorul nu ne vorbeste nimic. In afarA de aceasta, derivatiunea lui codru din alb. kodre, numai pentru Ca se aseamAnA ca
forma si inteles, pare imposibilA. DacA pentru B. pAstrarea. lui d
intersonantic din kodre prezinta greutati, pentru derivarea lui
dintr'o tulpinA comunA si formei romane, pentru noi derivarea lui
codru <kodre etc. este cu neputintA, din cauza lipsei de metafonie
a lui 6 urmat in silaba urmatoare de A i dupA care am fi trebuit sa avem *coadrei. A presupune cA acest cuvant a fost imprumutat de la Alb. intr'o epoca foarte veche, adecA atunci and
indog. *kazdhro ar fi dat *kaddro > *kodro, asta ar fi si mai
putin probabil, intru cat ele vor fi existat cand Romanii nu venisera in contact cu Albanezii.
Toate aceste greutati ar putea fi mlaturate daca alb. kodre
I-am deriva din codru, iar pentru forma romana am pleca tot de
la lat quadrus (0. Densusianu, H. I. r. I, p. 72) completat, in ce
. priveste intelesurile de unele glose date de P. Skok in Ariz. f.
sl. Phil. XXXVII, III Heft, p. 84.
Mai intaiu, in ce priveste forma, glosa codra = vow% (C. gl.
I. III 461, 462 ap. P. Skok : III, 183, II 351. ap.
0. Densusianu),
dupg aceea numele proprii Codratus, Quodratus (ap. 0. Densusianu, ib ) sant indeajuns, ca sA ne dovedeascd trecerea lui
a > o din lat. vulgara. Aceasfa va fi facut si pe prof. W. MeyerLiibke sA-I admitA
desi cu unele rezerve
in Rom. Etym.
Wb. Ca inteles, tinand seamA si de intrebuintarea lui in arom.

www.dacoromanica.ro

510

si megl., cuvAntul poate fi redus la urmAtoarele functiuni :

1.0

dacor. ar. megl. istr. padure, padure muntoas, munte" 2.0 ar.
(in Gopesi si Clistna), megl. (numai in Cupa) loc liber in mijlocul satului unde se strang satenii." 3.0 dacor. coiru de pane,
ar. codru de pane i mai ales de plAcinta (indiferent dad are
forma pAtrat& sau nu), megl: placintA1)
PlecAnd de la aceste trei intelesuri, intre gIosele latine avem

intaiu codra: vogg Waldweide, Waldtrift" care ar pute& fi inceputul intelesului 1.0; quadra: TO:to; (C. gl. I. II 165 ap. P. Skok)
,,Ort, Stelle, Platz" ne-ar da intelesul 2. si quadra : TOp.og Abgeschnittenes Stuck" iau quadra pars !Anis diciturAuadra" (ib.
II, 165) ne-ar da intelesul 3 0.
Inca pe cAnd cuvAntul aye& intelesul de padure Jnuntoasa,
mute", a trecut la Mb., pastrAndu-se panA azi cu intelesul deal".
Aceasta trecere de mai tArziu ar explid si pAstrarea lui d intersonantic.

De asemenea nici parerea lui P. Skok (I. c.) nu poate ft adtnisibila pentru noi, dupA care cuvantul sl. cllv. TeiI, Gebilsch,
Ceh6lz, niederer Wald, Berg, thigel" (cf. Berneker, Slay. Etym.
Wb. 195) ar fi adus latinescul quadrant de la intelesul de Tell,
Stack" pana la acela de Wald, Gebiisch, Urwald", cand apoi a
patruns in limb& cu intelesul de deal" pe care il are azi. Eu
cred cA intelesul lui codru de padure muntoasa, munte" trebue
sa fie dintre cele mai vechi, intru cat avem si nume de localitati (cf. Hasdeu, Cuv. d. Batr. I, p. 352). Ca sa ajung& la acest
inteles, n'avea nevoie, dupa cum am aratat, de ajutorul lui dlz,
care e intrat in limba noastra tArziu, cu intelesul de thigel,
Berg", pe care le are si in sarbqte, de unde deal" ar fi patruns
in romfineste.

Bach& Ca i codru, B. considera pe baciu" de oriqine albanezA, punandu-1 in legatura cu forma ghega bari vit5,1As )r"
i derivandu-I dintrlin prototip *bar fahJc care trecand prin *bals,
ac ft dat *IA/Hs > bats, cu c Aderea obicinuitA a lui r dinaintea
spirantelor. Acest bats a trecut la RomAni prin mijlocirea AlI) La Romnii din Meglen, prin codru se intelege un fel de plcinta

4:le legume (spanac, varza etc ) cu o gaura la mijloc pe unde se poate vrsa

api, ca s'a fiarba legumele, spre deosebire de celelalte placinte numite:.

ticu, ticfin, urzinic.

www.dacoromanica.ro

511

bano-Romanilor

intelege autorul prin Albano-RomAni pe Aro:-

manii din Albania sau pe Aromani in genere ?

cAci numai
a56 i5i poate explica forma rom. bag z bats. Adic A Aromanii
i-au zis bats i, cum lui ts arom. ii corespunde Cs in dacor.,
forma alb. bats a devenit in dacor. baa Este inteadevar lucru
,ciudat cum B. 15i poate Inc hipui a5a ceva, cnd a (din lat. ce,
ci),. pAstrat la Dacoromni este 5i baza arom. ts. In afara de
.aceasta, a discuta despre forma arom. fArd a avea macar curiozitatea s'a vada in dictionar, Ca 51 la Aromani se aude baciu
ibatg) i numai in Epir bagiu, aceasta este 51 mai ciudat.
Eu cred ca trebue facutd o deosebire intre formele cu ts 5i
ace1ea cu tg. Albanezul bats i gr. p.Tcacog, cu insemnare aproape
identica, trebue sA fie ace1ea5i cu forma bulg. din Macedonia
atse. Acest cuvant nu este dat la Gerovz, cum nu s'ant date nici
alte multe forme dialectale, el insa exist& i este familiar acelora
care ccosc bulgara din regiunea Bitoliei, Ohridei 5i din Perlepe.

Ea se intrebuinteaza printie tarani ca termen de respect pentru

,co persoana mai in vArsta. Celelalte forme,' cif a (bat) sAnt deosebite 51 dupA inteles, 5i sant probabil imprumutate de la pastorii
romani. Cu privire la forma macedo-bulg. batse, ea poate ft

1 un derivat din bqte (sl. bat,e cf. Builder, Slay. Etym. Wb. 47)
intrebuintarca o fot ma hipocoristica tot la Bulgarii din Macedonia.
Tare. inaintea formei albaneze Oark fliirde, Pferche" autotrul presupune ca a trebuit sa existe forma *lsark care a dat cuvntul rom. tare. Acest *Lsarc n'ar fi decat impreunarea articolu_
lin le i *sark (din eark):>*lesark>*tsark, dupA cum pe langa

embre dulce" avein tember id., 5i tot a5a ere pe lana tere Intunerec, seara". Ar ft o explicatiune

5i

adeasta, mai ales ca

cunoscuta originea ltd 0 din s : 0 pore lat. arts, Oaf usuc"

vsl. sticia7 i chr,r f(11-111 latine : sica > Oilts "cutit, siccare < Oek incalzes," (Dr. Pekmezi, Grammatik der albanest.schen Sprache, Wien, 1908 p. 27, Grundriss d. rom. Phil.12 1053).
Numai cA aceasta forma ar fi trebuit sa existe 51 aZi in limba

albanezi si, 'n .,f2ra de aceasta, in limba romana nu mai avem

nici tin a t cuva.t din alb. format in felul lui *tsark. Eu socotesc ca aceastA imprc-,nare s'ar ft putut petrece 51 in limba romn. Albanezul te Oark ar fi putut da in rom. te sark (ca Oumbuk

www.dacoromanica.ro

512

> sambure, BErime > ar. srm, nu sarac", cum dA autorur

p. 11) pronuntat *llisark > *lsark. Un caz paralel avem 51 in forma
Se cunoaste intinderea acestui cuvAnt in limbile slave de
nord, patruns din romAne5te. in alb. bulg. i sArba se aude numai forma ;sta. Subt aceasta forma cuvantul trebue sa fie de

cwt.

origine alb. gut ohne Horner" guts hrnerlos, ohne Ha Is oder

Kopf" i Hirschkuh" (G. Meyer, Alb. Wb. 420). Forma romana
ciut vine din le gut care a dat tgut, scris ciut (cf. Indg. Jahrbuch IV (1916) 108). Asa dar, fare rAmne ca un cuvAnt romanesc care a trecut la Unguri 51 nu invers, cum dau 0. Asboth
J. A. XXII, 468 5i Alexici, Magyar elemek az oldh nyelvbert 97.
in fine, tot asa, autorul discutAnd originea formei alb. vuati
(wt)
Icicle Schmerzen", ii derivA din *wainO, a drui tulpina
se intalneste i In alte limbi indog. cu inteles inrudit. Din *Iciani7P

> alb. vani > yuari; iar alaturi de waln(3, autorul presupune 5i
existenta unei forme vtahn din care a iesit romAnescu6vatdm.
Din toate greutAtile ce prezinta o astfel de derivare, B. se multume5te sa dea lArnuriri numai asupra trecerii lui -n in -m. Deocamdata forma roman& rAmane in stadiul lui *vatimare din viedmare + vales. (Puscariu Et. Wb. 1865). Pcntru forma alb. moBale Erbse" B. pleacA de la un prototip indog. "nz-dc/2-a1 care a
dat alb. stravechiu *maalee (din care a iesit rom. nuzlize), cu

trecerea regulatA a lui a > o, al > u si -e ".> -E. InexplicabilA

>3 si mai ales lipsa foiruelor indog. pentru
cuvantul mazare", toate fiuld streine.
Autorul discutand ,existenta pref. ma- (< *mah) in alb., derivA cuvAntul alb. meiguk
Hugel" > gamure Haufen von Erde, Gras" dintr'un tip indog_
*et/4-d Wlbung" cu pref. * ma- care ar fi dat in alb. strAveche
*magula (pAstrat numai in rom. mligur, cu I > r ca 'in rnazAre
etc.) > mdguee l care...se regAse5te si in celelalte limbi indog.
cu intelesul WOlbung". In privinta legaturii cuvantului cu formele
slave, autorul crede ca a existat un tip comun alb.-slav. *m-gtra
care a dat pe de o parte slay. *mogyla < gomyla, pe de alta alb.
*magule (> rom. mtiguril) > magure.
Th. Capidar.
rAmane soarta lui d

www.dacoromanica.ro

513

Sextil Pu,scariu 3. Professor an der Universitat Klaussnburg,

iVlitg lied der rurnnischen Akademie der Wissenschaften und

Eugen Herzog o. Professor an der Universitt Czernowitz, korresp. Mitglied der rumn. Akademie der Wissenschaften: Lehrbuch der Rumanischen Sprache. I. Teil. Anfansgrande. Zweite
verbesserte und vermehrte Fluflage. Czernowitz, 1920. Ghraphische Anstalt und Verlag Glasul Bucovinei" in Cernauti. Pretul
8 Lei sau 24 Coroane.
La 1919, a aparut editia I a acestui manual, si acum
avem editia II. Autorii ne dau in partea prima a manualului

a doua inca n'a aparut

elementele de care are nevote un
German care vrea sa invete limba romaneasca, pentru a putea
cRi singur texte usoare. Cartea e destinata, in primul rand,
-pentru scoalele secunclare, si numai in al doilea rand pentru
instructiunea particulara. Subiectele bucatilor de citire sant
variate, practice si redactate inteun stil usor si limpede. La
cele trei dintaiu bucati de citire se da traducerea juxtalineara,
voind, de sigur, autorii, in felul acesta, sa mai ia elevului din
greutatile inceputului. Imediat dupa fiecare bucata de citire
urmeaza cuvintele insirate pe cloud coloane, cu traducerea lor,
...ardtand si accentuarea, iar apoi, urmand metoda euristica, din
materialul care il ,ofera bucata de citire se dau regulele de
fonetica, morfologie si sintaxa. in exercitiile care urmeaza se
repeta, mai ales prin intrebari, materialul invatat si se cla ua
text romanesc de tradu3 in nemteste, pentru deprinderea regulelor invatate. Totul e coherent, in legatura cu cunostintele castigate si progresiv. Mat elevul cat si profesorul sant pusi la
mune& serioasa de la inceput, si elevul se introduce treptat,
treptat in firea hmbii romanesti. Autorii dandu-si bine seama
de greutatile cu care lupta un incepator, repeta mereu materialul invatat, variind forma acestor repetitii. Tot pentru aceasta
dau la urrna un apendice care cuprinde 20 de bucati de citire,

-care au sa se citeascA si sa se traduca cand va crede profesorul de bine, dar nu inainte de ce elevul si-ar fi insusit anumite cunostinte gramaticale. Autorii indica pentru aceasta, la
fiecare bucata de citire, ordinea cand se poate cal. E de remar-

cat s1 partea educativa a manualului. Anume autorii nu dau

www.dacoromanica.ro

514

elevului totul de-a gata, ci ii cer o muncA independent& care

constA in gruparea sistematid in paradigme a paragrafilor demorfologie.

Explicatiile fonetice sant foarte utile. Autorii cauta s familiarizeze pe profesori i pe elevi cu termenii de fonetica. Demare folos sant gruparile cuvintelor in familii, cad invatand
elevul cuvintele inrudite grupate la un loc, le va tinea mai bine
minte decal pe acelea care sant in&rate unul dupa altul fArA
sa aibA vreo legAturA de inteles intre ele. Mai departe, relevAm,
explicatia clara a pronurnelor personale care fac atata greutate
streinilor.

In glosar, ca 1 in lista cuvintelor de la bucAtile de citire,

la cele mai multe substantive, se dA 1 forma pluralului, iar la
acelea care prezinta alte greutati fonetice sau morfologice, seindica paragraful in care se gAsete explicatia necesara. DupA
altele, gasim indicata familia de cuvinte de care se tin. La unele
adjective, gAsim forma femininului, iar dad e nevoie, autoriif
dau 1. forma pluralului masc. i fem. La verbe, se dau formele
mai grele ale diferitelor timpuri.
i
numai aa se poate invAta o limba
Dad voim
ca elevul sli intipareasd in minte cuvintele dinteostreina
bucatA de citire i sA poat5 dispune de ele la odce prilej, trebue sA pretindem ca sa le invete pe-din-afara. Admitand aceasta
procedura, gasesc cA- ar fi fost mai practic, daca ele n'ar fi
fost inirate imediat dupl bucata de citire, ci la urmA, inaintea
glosarului, pentru cd elevul avand cuvintele inaintea lui and
traduce bucata de citire in clasa, nu poate fi controlat, daca
le-a invatat pe-din-afara sau le citete de alAturi. Ar mai fi urmAtoarele observari de facut. La pag. 111 gasim fraza: Ce
zgomot faceti, copii? Aceasta e un germanism. Vrea sa zica: De
..

ce faceti atata zgomot, copii ? Titlul bucAtii a VIII-a, pag. 25 e Lectie

de geografie". AT- fi fost mai corect: 0 lectie de geografie. La

pag. 71 : Era odala un om care-si bated bucuros joc de allul,
caruia ii placed sa bea. Mai clar ar fi : Er odatA un om care--I'
batea bucuros joc de alt om, caruia ii placea sa bea. La pag.
110 gasim expresia provinciala: la at e? in loc de: cat e ceasul ? La pag. 85 autorii pun in gura unei tarance expresia 7.

www.dacoromanica.ro

515

ee curios! .Sentinta de la pag. 34: Fa* ce zice popa, dar nu face

ce face el! nu e de loc educativA pentru elevi, cu toat5 explicatia biblica care o dau autorii in nota. In locul exemplului
din paradigma declinatiunii, pag. 78: un sat tidal, unui sat
natal, . . . niste sate natale, se putea gasi alt exemplu, nu tocmai un cuvant care se apropie, prin insemnarea lui, de nume
propriu. In locul formei provinciale : plumand se pute scrie :
plAman. Formele numeralelor al patrelea, al optelea, pag. 66,
dacA se intrebuinteazA prin unele regiuni
eu cunosc formele
nu sant de sigur cele mai uzitate,
al patrAlea, al optAlea
astfel CA ar fi fost mai bine ca ele sA fi fost puse in parentez,
dupa formele : pairulea, optulea.

Am observat i unele greeli de tipar. inirarea lor aici

ar fi de prisos, deoarece chiar I elevii le pot observA singuri.
Rezumand, ne exprimAm ferma convingere cA manualul
Domnilor Pucariu i Herzog, in urma metodei practice dupA
care e compus,- prin procedura temeinic5 i rationalA urmatA
de autori, va afl tot mai mult intrebuintare atat la particulari cat 1 in coalele cu limba de predare german6 Chiar desfacerea intr'un timp atat de scurt a editiei prime ne intArete
convingerea noastrA.

Constantin Lacea.

Frunzei S., Grammatika rumynskago jazyka.(Gramatica limbii

rot/it:Me). Bucureti. Tipografia Curtii regale F. Gbl Fii, 1919,
342 pag.
Autorul acestei voluminoase gramatici romneti, scrisA

pentru Rui i pentru Romanii care nu tiu bine sau de loc

romanete, ii termina prefata cu urmdtoarea frazA: Scopul
unei cArti ideale la urma urmelor ar fi acela, de a fi de folos
tuturor gradelor de culturA i tuturor inteligentelor". Cartea Dlui
FrunzA e departe de acest ideal, cAci inainte de toate, ca manual de

coala, nu se poate intrebuinta nici chiar in clasele superioare,

cu atm mai putin in clasa Ill-a licealA, unde s'ar putea introduce, aa sperA autorul, dar i acolo introducerea ei va cere
din partea profesorului un tact deosebit". Numai un om ieit
din coli care are mult timp liber i multi) rA bdare poate invAta

www.dacoromanica.ro

516

gramatica limbii romane din cartea Dlui FrunzA. Ba, aproape

in aceeasi masura, poate servi si. unui Roman care vrea sa
invete gramatica limbii rusesti.
Ce priveste metoda dupa care e alcatuita aceasta gramatica, iata ce ne spuhe D. Frunza in prefata : Autorul a neglijat si calea Pedagogica", atat de apreciata si de batuta a
metoadei asa zise inductive, si. . . pentru elucidarea regulelor

gramaticale se tine de neaparata sa metoda a comparatiei".

Toate regulele si, in genere, tot textul il da in ambele limbi,
in traducere juxtalineara. Cartea e impartita in urmatoarele
capitole: 1) Fonetica. 2) Morfologia. 3) Etimologia. 4) Sintaxa
si doua apendice, dintre care al doilea se ocupa pe 36 de jumatati de pagini cu limba literara, care, dupa tonul redactbrii si dupa nota sentimentala ce revine de multe ori,
ar fi o conferinta ascultata cu interes de un public nepretentics, dar n'are loc intr'o gramatica. In paradigmele adesea obositoare, nu numai ca explica, dupa sistemul vechilor gramatici
latinesti, regulele limbii literare actuale, dar face si gramatica
istorica ocupandu-se si cu fenomene fonetice si morfologice din
graiul moldovenesc.

Nota sentimentala precum si lipsa de spint critic reduc

mult valoarea cartii. Despre dialectul moldovenesc" zice ca
_

oglindeste in sine trAsuri impalpabile ale cAldurii sufletesti si

blandetii poporului care-1 vorbeste". (pag. 11). Jignit de saracia de terminatii cazuale ale limbii romane" (pag 35), isi
permite sa sporeasca cazurile, fa declinatiunea substantivelor
romanesti, de dragul limbii rusesti, la sapte (prefata pag. II) si
astfel traduce ablativul psomii si prepozitionalul psd cu canele".
La pag. 89 zice ca. limba romana infatisea in anticitate un
simplu dialect latin". 'Sufixul-ez al verbelor de conjugarea 1-a
zice ca e frantuzesc (pag. 317). Forma inversa a lui as avea
zice ca e avere asi
(pag. 1J8), a lui as vrea, vrere-asi (pag. 142).
Vorbeste de un singur tot gramatical, (pag. 268 si altele). Are si
constructii sintactice rusesti, ca urmatoarea: Intalnind de asta data
pe Dad la Tape, ii infranse intr'o batalie si mai mare, desi sufe-

rind si ei pierderi insemnate" (pag. 180), sau Conjugarea pasiva nefiind in spiritul, nici limbii romane, nici celei ruse."

www.dacoromanica.ro

517

(pag. 194). E curioasA 0 scrierea intr'un cuvhnt a vorbelor:

pan/11a, depilda, intotul, deobiceiu, etc. intalnim -0 provincialisme Ca: obijdui, tamp si altele.
Literatura didactich s'a imbogatit totusi cu o scriere, la alcdtuirea cAreia s'a depus multh munch si care va aduce oarecare
foloase unui mic numAr de intelectuali rusi i romni.
Consiantin La:ea.
IV. Cartojan, Note asupra Spaniei de Ilihail KogAlniceanu,
in Anuarul gimnaziului I. Maiorescu din Giurgiu", pe 1918-19:

pp 53-63.
Sant niste insemnhri ale 1W KogAlniceanu, din timpul
petrecerii sale (1846-7) in Spania. D. Cartojan, care preghteste
tie multh vreme o intinsh si, speram, completA biografie a lui
Mihail Koghlniceanu, schiteaz, cu precizia sa cunoscuth, in
chteva pagini (47-55), imprejurarile cAltoriei marelui nostru

inaintas in tara spre care.1 atrageau lecturile sale Inca din

,copilarie si ne da, dupA manuscrisul pastrat la Ac. Rom., o
proba din aceste insemnari, foarte interesante pentru biograf.
N. Blnescu.

I. Minea, Ce citise generaliunea unirii din Moldova,

in

Anuarul gimnaziului 1. Maiorescu din Giurgiu", pe 1918-19,

Bucuresti, 1919, pp 29-46.

. Explorand Arhivele din Iasi, d. Minea a putut aduce o
multime de stiri nouh privitoare la ImprejurArile culturale moldovene din prima jumAtate a veacului trecut. D-sa incearcA a
strange, sub titlul de mai sus, datele ce ne infatiaza hrana
intelectualA a generatiei moldovene din epoca Unirii.
Mai inthiu bibliotecile, incephnd cu cea publica, deschish
la 3. maiu 1831, si sfarsind cu cele m thastiresti i boieresti,
risipite azi aproape cu totul (n'ar fi fost rhu dach autorul,
in loc de a le atninti numai, in trecere, ni le- ar fi schitat pe
toate cate se cunosc dupa *tirile culese de atatia in vremea din
urmA); apoi revistele, de la Albina romaneasch" a lui Asachi,
panA la Zimbrul" si la foile literare ale lui M. Kogalniceanu.
Cateva date privitoare la colile de atunci ale Iloldovii,
I a comitetul de supraveghere a cartilor", la traducerile fcute

www.dacoromanica.ro

518

de profesori, la piese de teatru i la cartile streine, mai ar

seama franceze, importate, sant tot atatea amanunte interesantepentru refacerea spiritului public moldovean, din 1-a jum6tate
a veacului trecut.

Folosul ar fi fost mai mare dad. d. Minea ar fi cautat

a eXpune sistematic i complet un capitol din cele mai insemnate ale istoriei culturale a Moldovii.
N. Bgneseu

Revista periodicelor.
St. W,edkiewicz, De quelques emprunts du slave occidental au roumain, publicat in Revue Slavistique T. VII p.
111-132. Cracovie 1915.
Autorul studiului Zur Charakteristik der rumanischen
Lehnworter im West-slavischen" publicat in Milleilungen des
rum. Inst. an d. Univers. Wien (p. 262-291) revine asupra celor
spuse in acel articol, completandu-1 pe alocuri i, in acelasi
timp, indreptand unele p5reri emise cu prilejul unei lungi serii
de articole publicate in revista Ceasopis moraskho musea zemskeho de catre invatatul ceh I. Valek, privitoare la elementeleromneti aflatoare in dialectul din Moravia.

De la inceput autorul se ridicd in contra parerii ca orice

cuvant strein din limbile slave de nord, care se gaseste la
Romni, trebue sa fie de origine romaneasca. Sant multe dintreacestea, sl mai cu seama cele referitoare la viata pastoral&
i recunoscute ca forme balcanice" (baciu, tap, laiu, vatrd,
arendd, jintitd, citit-sul), care ar fi putut patrunde in limbele slave

de nord si din alta parte. Cu atat mai putin s'ar pute admite
aceasta despre uncle forme ce se intalnesc in refrenurile cantecelor copilare0 din Moravia. Sant unele dm& 'insele ca citymiri (alb. ,siri-miri cf. G. Meyer. EW. 406 cu intelesul de Velemete", pers. suri-muri, turc. sur-mur etc. cf. Jahresb. VI p. 369)
care sant formatiuni identice aproape in toate limbile ; altele
s'ant formatiuni spontane individuale far& nici o insemnare i,
mai mult, de dragul rimei.
In privinta formei arendd (cu en)
W. isi mentine prerea din Mitteil. (p 280). Cuvantul nu se

www.dacoromanica.ro

51(1'

tine de fondul latin (cf. 0. Dens. H. I. r. 142 ; Pucariu Wb.

121). Forma polonA i rusa arenda nu este imprumut romnesc
(cf. Pliklosich Wanderungen 12), ci reprezinta forma lat. med.
arrenda census annuus" (cf. Berneker, SEW. p. .30). Din ru-

sete sau din limba polona cuvAntul a pAtruns in Moldova (cf.

Krit. Jahresb. r. Ph. VII, I, 90).
Acelai lucru despre baciu.
Toate formele balcanice derivA din sArb. baea. CAderea lui a

final in rom. se explicit prin analogia subst. masc. Cu toate

acestea, pentru noi RomAnii, cuvAntul ramAne neexplicat. Vechi-

mea lui in limba romanA, atestat prin prezenta lui 1 in dial.

transdanubiene trece cu mult dincolo de documentele sArbeti
de la sfdr5itul veacului al XIII, in care cuvantul figureazA ca
nume propriu (cf. D. Danie'l, Rjeenik, 141). Nu se tie dacA
formele din limbile balcanice (gr. p.Tcciacscog, alb. bats macedor.

batse) toate intrebuintate ca termeni de respect catre o persoanA mai in vArstA, nu trebuesc despartite, in ce privete originea, de rom. baciu, bulg. baciu etc. i reduse la forme derivate din bulg. brate bate batse. insa in cazul acesta forma
baciu ar ramAnea iar4i neexplicatA (cf. BariC, Albano-romtinische Studien I Teil, p. 2. Sarajevo 1919 ; 1c. Treimer, Z. f. r.
Ph. 38, 390).
Moravul-polonez birka nu este de origine romanA. W. crede ca strigatul de chemare la Ruteni bir-bir trebue
sA stee in legatura cu biir-bcir de la RomAni. Ele oferA cu atAt
mai mult interes, cu cat strigatele intrebuintate pentru animale,
de cele mai multe ori, reprezintA mime mutilate.
Greutatea
formei rutene dora femme grossiere" din rom. cioarei nu const.
in intelesul cuvantului, ci in originea lui din limba romana. Cea
mai veche derivatiune este aceea din limba ilir (cf. Hasdeu
Columna V, 176). 0. Densusianu o aduce in legAturA cu celelalte forme romanice friul. sore etc. (cf. H. I. r. 231), iar M.-Lithke
o reduce (impreuna cu calabr. eaula, neap. eao/g tarent. eola
etc. cf. REW. 2449) la forma romana eaola (Schallwort) Icrahe".
in conditiunile acestea forma romAna poate fi despArtita de alb
Despre sarca
sore, dar nici decum de celelalte forme romane.
(tarca, tarcu) nimeni nu mai crede cu G. Meyer (Alb. Wb. 390)
cd deriva din sl svarka, originea lui maghiarA fiind evidenta.
Formele czaban patre" i czaban taureau belier" din polona,

www.dacoromanica.ro

-52U

W. le reduce la una singura, sprijinindu-se pe acelasi caz analog din limba alb. bari (tosc.) pastor" i (gheg) btail". Tot

asa rut. wajda (Z ung. vajda) sef de tigani" si animal care

merge in fruntea turmei".
Apropierea arom. fdrlilgu (sfarRau i sfurli gu) date de mine (Die Nomin. Suff. im Arom. 55)
cu alb, felig i feria nu este exclusa. Cu privire la fleandura
W. ii mentine parerea din Mitteil. (p. 271), care este si cea
mai buna. Formele slave (rut. polon. flondra) n'au nimic comun
cu cuvantul rom., iar acesta vine din germ. /Under, flander (cf.
Jahresb. X, 187).
Pol. grapa i rut. gropa nume date la diferitele inaltimi si vai din Carpati, yin dupa W. din rom. groapti.
Originea formei romane este cea stiuta, din alb. grope. Altfel
C. Galusea (Slavisch-rumn. Psalterbruchstfick, Halle a S. p 52,
1913) care o deriva din nemteste !
Formele slave cu nmuiat
derivate din gund nu sant de origine rom., caci cuvantul flu
exista la Romani. Dar nu-i cu neputinta s fi existat odata, mai

ales ca el se pastreaza la Rromani, cu intelesul de Pelz" (cf

P. Pap. Basme p. 105/25 : Prefiul
u lo [vulpeaj di &r s-oarc& pri gumar. Bund-i mindui nds, Ira guna Ii prifteasii). In
afara de aceasta, nu inteleg de ce forma arom. (Cu g initial, nu
y) trebue sh derive din gr. si nu din lat giinna, -am, cand cuvantul exista si in celelalte limbi romanice (cf. Meyer-Lithke
RM. 3919) tar in arom. este cuvant popular. Cred ca explicatia lui G. Meyer (Alb, Wb. 135) a formei arom. este
invechita, ihr aceea a lui Romanski (Jahresb. XV, 107) reprodusa.
Asupra originii lui gruiu (gruriu), din care deriva formele slave: rut.
gruti,hruliu, polon. gruti,groli, moray. grafi deal, colina", W. arata
ace;asi rezerva. De altfel nici in REW. nu este adrnisa derivatiunea
din *grumeus-grumus (cf. Anal Ac. R. XXIX 224). Cf. in urma Dice.

Acad. s. v.
Forma lac Oaf), pe care W. in Mitteil. (p. 268) o
apropia de ung. zsak, o co -isidera ca un imprumut polonez
Deasemenea W. revine I asupra etimologiei lui laiu z lat.
laneus data in Mitteil. (p. 278), din care ar ft rezultat
si nimic mai mutt. Etimologia cuvantului albanez este data de
Bugge, din lat. *labeus din Nbes schwarzer Fleck" (cf. hid.
Jah(p. IV B. 1916, p. 109).
Ocupanduse cu originea lui
magurcl din limbile slave sept. autorul discuta l originea formei

www.dacoromanica.ro

521

tomAnesti, insirind si etimologiile date pAnd acum. La acestea

observ : macula propusd de Ohac n'ar fi dat *ciliche sau *mdcurd,
cum crede W., ci *mache, *macura, cu a pAstrat. De asemenea,
discutAnd formele corespunzAtoare din limba greaca si alb.:

itaraa (p.opacc.), magule, W. oprindu-se la forma alb., dupa ce

expune si cele cloud derivatiuni ale ei, si anume magule < gr.
yoUcc i magule z sl. mogyla, terminA spunnd ca nu stie
care din aceste derivatiuni ar fi cea mai plauzibilA, dar al, in
orice caz, romnescul meigurat vine din alb. maguls. Aci trebue
sa mai adAogam cd, dacd inteadevr forma alb. ar fi sA derive
din forma slav5 sau chiar din neo-gr., atunci un singur lucru
putem sti cu sigurant si anume cit romAnescul magura in nici
un caz n'ar putea deriva din forma albanezd (Cf. H. Badeo. c. p. 51).
Th, Capidan.

Archiv far slavache Philologie

Vol. 37 No 1-2 (1918) cu-

prinde 'Un rest de limbd romAnA in1 Skr.' datorit d-lui P.

Skok. In Dalmatia pdstorii numrd ode nu una cdte una,
ci cu numere perechi ; numele acestor perechi sAnt numerele
cu sot romAne, d. p.. in regiunea Zadar, do, pato, gas(o,
gopee, zed.
Urmeazd apoi de acelasi autor un articol mai lung, intitulat
Dcalques linguatiques; sant grupate ad o serie de constat5ri
care ne-ar arAt elemente lat. in romnA cu intelesul decalcat

dupd slavA sau sdrbd, ca urmare a bilingvismului nostru de

odinioarA ; e o completare la Sandfeld-Jensen, Grundr. d. rom.
Phil. 1.2 530: 1. carte `scrisoare' si 'tiparitura', ca in sArbA.
2. codrul) in intelesul dr de 'parte, munte, pAclure' etc. ar
fi ca slay dl% 'parte > tubs, paclure' etc. (BEW. 195).
3. a in5ela, completare la Tiktin Rum.-deut. Wb. 827 plecdnd de la skr. nasamaril; ar fi si alte imprejurdri in afarA de
cea amintitd de Tiktin, si ar insemna originar: a da cuiva ceva
ce nu-i apartine prin natur5, ceea ce el nu vede bine sau ceva

de care nu stie, si prin aceasta s'ar face inselarea.

1) Pentru lat. a > roman 0 din codru S. citeaza dou ex dm inscriptule
i 14 bis) unde fritalnim Codrato si Quodratus, decf
vIglat o-j- a-L dupa ciu ; dcua ex. 0 In friul.
Daciei (CI L 111 12495

www.dacoromanica.ro

522

4. mire din miles, semasiologic dupa sudslavic blg. vdlro

sau vojino 'sot', formare hipochoristica dupa voila 'soldat' ; la
exemplele dialectale citate de Papahagi Anal. Ac. Rom. XXIX
aduce paralele sudslave. Procesul semasiologic n'ar fi deci preslay, veteranus n'ar fi o paralela, cad ar fi desvoltarea lui vetus
eu -anus, ca medianus din medius.
5. tare din tails, ca in sudslav. jak% (nAscut din pronume).
6. friguri si croat. zimica, guta I croat. kdp (BEW. 489)
ar putea fi .1 desvoltari spontane, fara a fi dcalques.
7. Expresii identice pentru a al-Rd subiectul nehotarit, in
sudslava i romana.
8. Pasivul format in roman& ca si in sarba.
9. Propozitii-optative, repetate ; mdncdte-ar, sd te mdiance;
si in sudslava formarea propozitiilor optative, asemanatoare.
10. de vdzut, am vazut si in sarba, repetarea verbului cand

-e vorba sa se arate ca actiunea exprimata prin el a ajuns

la un grad inalt.
11, ConditionaluI din XVI si XVII cu vrea pentru actiuni
repetate ar avea si in sarba un paralel : bi odgovario.
Cu privire la imprumuturi romdne din slava autorul noteaza:

1. roman. ia, laid, iacd in skr. j,a, etc), jako; pentru dacd

-skr. dako ; cu intelesul 'wenn' In Dalmatia centrala ; 'raga)

comparat cu skr, ja, in skr., bg. cu intelesul 'aber' ; dar(d) cu
slay. da 'aber' ; pentru -r din chia-r (a) sudslav. -r(e), pentru
lar(d) = skr. ar, are; pentru dar(d) ak. dar 'saltem' ; in iard-si
este traducere falsa sau decalque dupa slay. (BEW. 416).
2. Leucd skr. lijevca, ca colac din kolae".

3. ptirdalnic, cu intelesul sau pejorativ, ar fi skr. prdalo

suf. de adjectiv -nic.
4. scdnci, skr. ski6ati, skun&ati.
Aceeasi revista, No 3-4 cuprinde o recensie-referat
asupra lui Slavisch-rurndnisches Psalterbruchstdck hrgg. von

C. Galusca, semnata V. jagie (p. 533-535). Asupra diferenlei intre x

%, 'A
k recensentul, crede ca era numai
o deosebire grafica, i ca confuziunea acestor semne este
de origine mediobulgara
i z in aceasta limba se in1

locuiau intre ele adesea, din cauza contopirei sunetului repre-

www.dacoromanica.ro

523

zintat prin

N.

cu acela insemnat cu 7.. Sub influenta ortogra-

a fcut loc lui k. Aceasti stare intru dtva

chaotica, care se repeta intr'alt chip cu A, a trecut in grafia
cirilicA intrebuintat la Romni. Functiunea lui + nu e numai
aceea a bg. , e, ci l aceea a rus. ja ; de aci in romne5te
fiei sarbe,

v.

amestecul intre ii i A (p. 535).

Recensentul multumete autorului pentru imbogatirea filologiei slave prin publicarea acestei psaltiri de5i, mai tArzie, totu5i
cu o functiune aparte, aceea de a fi fost in serviciul bisericei
romne.
P. 552-555 necrolog asupra lui I. Bogdan, semnat P.
Cancel, L Alexandru i V. lagi.
P. C.

Transiivania, anul LI (1920).

No. 1, p. 63 5i urm. I. Lu p a5 ne arata cum invatatul
tloctor de ochi i autorul celei dintal gramatici romne5ti in

limba german, loan Molnar, dupa numele ski adevarat loan

Pi0ariti, din Sad, fiu al vestitului Popa Tunsu", apdrator al
ortodoxiei in Transilvania, a cerut titlul de nobil cu predicatul
de Miillersheim fiind convins Ca cu ajutorul acestui titlu va

.putea deschide mai multe ui eavorite 5i interventiile lui in

favorul cauzei nationale nu vor ramnea totcleauna zadarnice".
Titlul i s'a acordat in 1792, cu toate protestarde magistra,tilor

sa5i din Sibiu. La p. 63 intr'o nota se atrage atentia asupra unei

grevli de tipar. Dar chiar acolo textul contine o alta gre5ala

de tipar, dnd anul 1871 pentru numirea lui ca medic.
No. 2, p. 169 5i urm. Bo g d an Dui c publica cteva
documente cl i are se vede cum o parte din mo5ia dela Falticeni a scriitorului basarabean Constantin Stamati a fost vandutd la Ovrei, deoarcce el nu putea sA-5i vada de averea lui
,c1 n Moldova.

No. 3, p. 367 i urrn. N. B a nes cu public opt Scrisori

ale lui alobesru cillrei Barigu, dintre anii 1862-1878, ..?re dau
date ir' 7 o. te asupra activittii lui Odobescu 5! ---qt' L a in
etc i., er , aii dnpre Dictionarul de atunci al A-,-121...ei, cr.3

care zicea ea este o opera cu totul

insali br4"

www.dacoromanica.ro

care n'ar

524

trebui raspandita in Ardeal. Interesant este in deosebi urn-1Morul pasagiu dintr'o scrisoare dela 1877 (p 376) :
Sa fim mai presus de toate, buni Ronuini, i nu Romani
spalaciti ; sa vorbim curat romeine#e, 5i nu pocit latine5te. De

aceea sa nu dam sistemei preconizata de Dictionar, alta insemnatate

alta resfatire decat acelea ce se cuvin unei erezii,
i

primejdioase pentru cultura viitoare a limbei 51 a nationalitatii

noastre. lata !impede 5i curat care imi sant parerile in aceasta
privinta i a5 fi fericit cand ele ar gasi tot atati aderenti dincolo de Carpati, cati au Inca de acum, veghiati 5i deplin convin5i, dincoace.

Dela inceput, de cand am avut ocaziune si ma vad in

contact cu mi5carea literara romaneasca din lirdeal, am constatat cu mhnire o deosebire insemnata in directiunile ce urmeaza
cultura noastra. Aceasta nu ne poate duce spre bine ; Ardelerni
se amagesc cu credinta ca, deoarece ei au avut acum 70-80
de ani, pleiada de eruditi patrioti dela Blaj, apoi tot ei stau
Inca 51.. azi in capul mesei unde se hrane5te mintea natiunei.
Ar fi bine sa le pial a aceasta gre5ita parere. Ideile excluziviste extreme, exagerate, cari au fost negre5it spre folosul
nationalitatii acum trei patrare de secol, nu mai sant admise in
mod serios, astazi cand lumina s'a facut indestula asupra originei noastre. Ajuns la varstnicie, nimeni nu-I mai intreaba pe
1nteleaga dar
om cine este tatane-sAu, ci ce 5tie face insu5i.
51 Ardelenii, precum am inte'es noi, ca astazi ne-am luat, dela
lume iertarea de varsta, 5i ea ni se cere sa fim Noi, Romani,
5i nu fetii smeriti ori razgaiati ai tatei Traian".
La aceasta Baritiu a notat pe marginea scrisorii : in
media yentas
No. 4, p. 476 5i urrri. se publica o scrisoare, cu data de
8 lunie 1787, de la Vladica loan Bob din Blaj, trimisa ca ordin
circular protopopilor din Transilvania, in care le spune ca pctnosluindu-se in anul mai de curand trecut directorul 5coalelor
inaltatului C[raiesc] Gubernium i aratand, cum el singur nu e
in stat sa poata plini cu graba, carea s'ar euveni, poruncile ce
i s'au dat pentru croirea i intemeierea 5coalelor intre Romani", ... mai ales intr' aceea vei fi stradalnic, de vei a5eza

www.dacoromanica.ro

525

scoale in toate satele in care nu s'au asezat, 1 vei judeca ca'

sant de lipsa" ... incatu,i despre alegerea dascahlor, te vei
intelege cu sa tend i yeti alege dascal om ca acela, carele s
poata nu numai diac satului a fi, ti si norma a o inv5 la, si pe
cei alesi ii vei trimete pe inceputul postului viitoriu al Craciunului aici la invatatura". 'Se lamureste c directorul sc oalelor
despre care se vorbeste aici era Gheorghe Sinew.
intr'un
artico.1 despre Alamirile topografice, Iulian M art ion, atrage
att ntia asupra greselii care o fac unii, din exces de zel, la inlocuirea numelor unguresti de localitati, facand traduceri ca
Apahida = Podul tatii, fall a cerceta care este adevratul i
vechiul nume romanesc al localitatii.

No. 5-9 cuprind numai clari de seama asupra activitatii Asociatiunei pentru literatura romana si cultura poporului roman", iar No. 10 este inchinat scriitorilor nostri morti in
timpul razboiului din urma si cuprinde frumoase caracterizdri
t crise de : Sextil Puscariu, S. Mehedinti, N. lorga, 0. Densusianu etc.
Despre Literatura noasird veche de Sext i 1 Pu scar iu (continuare din 1914), aparuta acuma in volum, se
vorbeste la alt loc al Dacoromaniei.
P. G.

In Lamura anul 1, No. 4-5, d-1 C. Radulescu-Codin publica

cateva cantece din popor din tirnpul ocupatiunii dusmane,

interesante pentru cunoasterea psihologiei poporului in acea
vreme,

In Luceafarul anul XV, No. 4-5, un articol de Al. Procopovici, despre Doi dasccili bacovineni, cei dintai titulari ai
.catedrei de limba si literatura romana pe !Lip Universitatea din
Cernauti, Dr. Ion. I. Sbiera i Sextil Puscariu. P G.

Cele trei Criuri. Anul 1 No. 13, 1 Dec. 1920. In Goethe

lenachit
Vacarescu" dl Sextil Puscariu ne arata ca asemai
narea surprinatoare dintre poezia Intr'o gradina ... " a poetului roman si vetsurile lui Goethe lch ging im Walde" trebue
explicath printr'un original comun, popular, pe care 1-au imitat
,1. until si altul. Explicarea pare cu atat mai plauzibila cu cat
unul din profesorii hal Vacarescu era un german, Weber, care

www.dacoromanica.ro

52(3

a putut sd-i fac cunoscute poeziile populare ale tarei sale. Cu

drept cuvant, dupa cum spune dl Pucariu, ar fi un caz interesant de influent& germana, neasteptath, asupra literaturii romane a
sec. al XVIII-a.
0. O.
..

In No. 7-1920 al revistei Cele trei Crisuri" D-1 protoiereu Dr. Gh. Ciuhandu incepe publicarea unei serii de scurte
comunicdri care au titlul comun de Veclu urme de culturd Poindneascci in Behar". Ne vom ocupa aici numai de cele cuprinse
in anul 1920 al revistei, al careia tali.' e pus in fruntea acestei
notite, rAmanand sd continudm cu cele ce vor urma in anul
1921 in volumul urmAtor al Dacoromaniei".
In Introducere" (No. 7), D-1 Ciuhandu ne aratd pricinile
care 1-au indemnat sA scrie aceste articole, fard sa fie specializat in materie". Bisericutele din Bihor au pastrat si mai
pastreazd ina, foarte multe comori culturale vechi. In Bihor s'a,
gasit Psaltirea lui Coresi, de la anul 1570, singurul exemplar
cunoscut lumei noastre carturAresti, precum si alte vechi urme
de culturd romaneascd. .. Mrturii pretioase ale trecutului
nostru bisericesc-cultural sant manuscrisele vechi, cari ... se
gasesc in Bihor in mai mare masurd decat in alte pArti ale
Romanismului" (p. 27) ... i mai in.ainte s'au adunat de prin
Bihor o searnA de manuscrise pretioase care s'au trimis Academiei Romane. Cateva a salvat si D-1 Ciuhandu din calea
peirii sigure ce le astepta". Unele dintre ele i se par autorului

ca sant mai vechi decat insasi productele similare de tipar"

si ca contin criterii de limbd mai veche, ce se pogoard pand
in veacul al XVI-lea chiar" (p. 29).
Cel dintaiu text pe care ni-1 descrie (No, 8) este un
Liturgluer manuscris, care este la fel cu cel al popei Petru din
Tinod de pe Crisul-repede, nu departe de Oradea-Mare (Acad.
Rom. No. 706), copiat la 9 Aprilie 1679. El pare a fi contemporan, dac& nu mai vehiu decat intaiul Liturghier al lui Do-

softeiu (1679)1). Redactia lui e independent&

si

mai desvoltatA

1) Numele acestuia se tiprWe consecvent Doroftel. Mai sint I. alte

greseli de tipar, intre care unele foarte suprAtoare.

www.dacoromanica.ro

527

decal a lui Dosofteiu, dovada, cum crede autorul, ca LIturghierul

bihorean exista in manuscris inamte de ali fi tipArit Dosofteiu

pe al sat'. E riscat insA a trage concluzia ca. Dosofteiu I-ar fi si
utilizat, judecand numai din imprejurarea ca in amandoua se

gaseste cuvantul fereddu baie" (p. 21). Acest cuvant e intrebuintat mai mult tocmai in Moldova (intelegand 0 Basarabia)
si Bucovina, iar in Ardeal se intrebuinteaza numai prin partile
mai amestecate cu Unguri (v. Dice Acad. IP', p. 100). intre
acestea din urma este sl Bihorul. In urmare cuvantul a putut
sa apara in textul lui Dosoffem si in mod independent. Cat
privete apoi cele spuse relativ la anumite uzuri liturgice"
proprii si liturghierului manuscris din _Bihor (p. 24), ele pot sa
se rapoarte tot atat de bine 0 la slujirea in limba slavona.
Al doilea text (No. 10 si 11) e un fragment manuscris de
-Ocioih. El are numai 30 de foi. D-I Ciuhandu crede, dupa limba
in care este scris, ca. poate fi de pe la inceputul veacului
AVII". Era bine sa se cerceteze macar filigrana hartiei pentru

.a avea, la datare, 0 alt punct de razem, afara de limba. Tradi-tiunea literara in biserica a fost adeca foarte conservativa i
panA tarziu in secolul XVIII s'au pastrat in cartile bisericesti
multe cuvinte si forme vechi, ba chiar sl astAzi mai auzirn
cetindu-se forme ca : nu vA mirareti de aceasta" s. a. Ele deci
nu sant totdeauna un criteriu sigur pentru stabilirea datei and
s'a scris un text oarecare. Mara de aceea trebue sa mai avem
in vedere sl. imprejurarea Ca unele graiuri (d. p. si cel bihorean)
pastreazd unele particularitati caracteristice limbit vechi. Astfel
o searna din particularitatile pe care D-1 Ciuhandu le crede
vechi pot fi 0 numai particularitati dialectale.
,
Ori cum insA, D-1 Ciuhandu face un bun serviciu atrAgand
atentiunea filologilor si a istoricilor literari asupra acestor manuscrise. Un si mai bun serviciu ar face dAruindu-le, ori mijlocind
4daruirea, Academiei Romane din Bucuresti ori Muzeului limbii
romane din Cluj si facandu-le astfel accesibile pentru a fi
studiate.
N. D.

www.dacoromanica.ro

528

Patria din Cluj No. 235 ;;i 236 (11 i 12 Xll/19) aducenite interesante notite ale lui G 13.0 gdan-Du Ica Despre.

.Alexandru Vlakutd, vorbindu-se despre inceputurile literare ale

poetului, care in tinerete nu senlina de lo: cu scriitorul tnAsutat i cumpArnt la vorba din anii maturittii.
In No. 148, I50
i 153 (11, 15 i 18 VII. 20) inteo amanuntaa dare de seam
asupra Literaturii lui 0. Densusianu, tef an Me te aduce
multime de rectificari de date *i amanunte biografice i biLliograhce, culese mai ales din scrieri aparute in gazetele din
ArdE al ConOinziosul istoric ardelean cla astfel in aceste trei

foiletoane o eontributie de mare pret, pentru cei ce urm6resc

inceputurile literaturii noastre mai nouA
In numerele din 7_
IV, 11. IV, 25. IV, 30. IV, 13. V, 16 V, 23 V, 30. V, 6 VI, 13. VI
20. VI, 29. VI I 6. VII N. Banescu vorbqte despre Muzeul limbei romne i subt rubrica Cum s:vorblm romdnePe? arat

grepli de limb, mai ales la intelectualii ardeleni. Cel ce va

scrie istoria neologismelor romAneti va afl in aceste articolaeun material interesant.
In numArul de Crciun (6 Ian.) un articol al lui G.
Bo gd an- Dui cA, despi=e E.1 en a N egr I, femeia care i-a
inspirat lui V Alecsandri cele mai frumoase poezii de
dragoste i a cArei amintire se resimte 'Ana tArziu in versurile
poetului. Aflm din acest mic studiu amAnunte despre divortul
ei de Alecu VArnav i despre calatoria ei la. Constantinopot
i in Italia.
S. P.

Viata Romneasc5. Anul XII (1920) No 1, Martie. In Pagini

de istorie literara : Vasile Cdrlova", G. Ibraileanu vrea sA ne de-

monstreze c autorul Ruinurilor Targovitei" ar fi fost, poate,

cel mai mare poet al Romnilor", de nu mureA aa de tnar.
Dar, pe Ingd ca e totdeauna riscat sa se fad astfel de afirmatiuni, d. G. I. singur ne cl motive s5 ne indoim de ceea cesustine : din cele 5 poezii care formeazA bagajul literar al lui
Carlova una este influentat de Lamartine, alta e o idil in
gustul sec. XVIII, iar Ruinurile Targovitei"
aceasta os

www.dacoromanica.ro

529

vedem singuri
cuprinde un loc comun, asa de adesea c5ntat
de poetii lirici. Ca sd-i acorddm lui Car lova valoarea insemnata la care credem si noi Ca are dreptul trebue sa recurgem

tot la cons'cleratii istorico-literare", deci la punctul de vedere

relativ.
in 4,lnainte si dupa razboiu" pornind de la constatarea ca
cri-ce literatura se invecheste, dar mai ales cea social& d. G. I.
znalizeazd din nou curentul poporanist de la noi, caracterizat

prin mild NO de Oran, vinti pentru cei culti de a nu fi fdcut

nimic sd indrepte starea lui si datona de a o face, sl ajunge
Ja concluzia cd, de se vor apli:d sincer reformele, acest curent
va dispare ca inutil. Credem insd cd e mai logic sd admitem
-o transformare a acestui curent, iar nu o disparitie totald a lui.
in ce fel va fi acea transformare e o chestiune care poate
atrage numai pe amatorii de profetli literare.
No 2. Aprilie. I. lordan in Numele Moldovei" crede ca
raul, de la care mai apoi s'a numit tara, si-a luat numele de
la Moli.1 (picea excelta)
ova, prin cdderea lui i neaccentuat
(cuvintele de mai mult de trei silabe formate cu -ova avand
accentul pe o al sufixului)
No. 3. 'Maiu. in C. DobrogeanuGherea, G. Ibthileanu
lmureste tendintele sociologice ale entice! stiintifice" reprezentata la noi de Glierea, in opozitie cu cea metafizicd" a lui

Maiorescu. Pornind de la credintPca literatura e un produs

ca oricare altul" seful socialist trebuid fatal s ajunga la concluzia cd crjticul are rolul sa o explice, iar nu s'o judece, s'o
urmdreasca in cauzele ei, din care cea mai interesanta
ca
mai variabila
e cea sociala. Activitatea politicd si cea criticd
sant deci la Gherea doua fete ale aceluiasi temperament. El va
fi contribuit intr'o forma familiara, rare ori impecabila, sa puna
in drculatie si discutie un mare numar de idei.
Articolul e scris cu patrundere i pietate.
No, 7 Sept. Artur Gorovei in Din alte vremi" (amintiri
literare,) ne cid anume date despre Delavrancea, insistand asupra
omului politic, care a omorit in el pe literat. Acest portret osihic, desi contine oarecare trdsturi evident juste, in totalitatea
lui ne pare exagerat si prea sever. Orice s'ar spune de ideile
Jui Delavrancea, chiar ca om politic, el a fost un mare orator.
www.dacoromanica.ro

5,30

Arnintirile despre Vlahut sant scrise cu mai multA pietate. 1nteresant si neasteptat ni se pare tabloul in care Vlahuta
e prezintat la bal mascat. Nu asa ni 1-am fi inchipuit pe duiosut
*i tristul poet.

0. 0.

Convorbiri literare; No. 5-6 (Maiulunie 1920) pp,

335 348. Dr. Me Gherghel, Ctiteva contribulii la cuprinsut
notiunii cuytintului Vlach".
,

Reluand, cu Ufl bogat:aparat de eruditie, discutia asupra mult

desbatutei etimologii a cuvAntului Vlach, d. Gherghel, porninct
dela explicatia cuvantului Blachernae, data de Genesios (de la

un duce schit" Blachernos), si luand in considerare termenul

cuman ulah, forma mongola ulagh si cea normandA Blkumannaland (la Sturlesson), crede ca origina cuvantului Vlach trebue
cautata in Orient.
Traditia raportata de Genesios despre Schitul Slachernos(=Vlachernos), pe care d. Gherghel it pune in legatura cu
regele Hunilor Sabiri Blach (=Vlach) pomenit la Malalas, ca
o dovada a existentii unei populatii romanesti in marginea
Constantinopolei, inainte de jumatatea veacului al 5-lea, ni separe o parera riscata.
N. B

P. P Panaitescu incepe s publice (p 544-554 si 740-744)

niste pretioase Contribulii leo biografie a lui N. BdIcescu, dupa
corespondenta ineditA cu A. G. Golescu, scrisA cam in acelasi timp cu scrisorile adresate lui Ion Ghica. Autorul cerceteazA
sl alte izvoare, care ii dau putinta sa rectifice uncle date cunoscute si sA aduca o surna de stiri nou si necunoscute biografilor anteriori. Data nasterii, 29 lunie 1819, data de Tocilescu
si confirmata de lorga prin actul publicat in Via(a ,si vomnia
lui Barbu ,tirbei (Mem. 11, 1905, p. 141) trebue admisa acum,
dupa ce P. a aflat izvorul lui Tocilescu, ca definitiva. Nici data
1822 (Cony. lit. 34, 1125 s. u.), nici anul 1821, care ar rezulta
din actul de deces publicat de 0. Densusianu in Noua Rey. Rom,

a. 1901 p. 305-306 nu pot fi exacte. De altfel gazetele aduc

tirea ca F. IsAceanu a aflat la Palermo actele oficiale despre
moartea lui Balcescu, Meat l ele vor contribul sa lumineze

www.dacoromanica.ro

531

aceasta chestiune. Avem date intregitoare si aprecieri juste despre

familia sa, pomenita mai intAiu la 1630, despre timpul petrecut
in scoala, peste care nu mai plutea spiritul lui Lazar, ca la
inceput, despre inceputul carierii sale militare i despre partea
pe care Balcescu a avut-o la proiectata ra sepal& din 1840,
ImpreunA cu MiticA Filipescu si cu Valliant. Urmarea acstui

studiu o aVeptam cu nerabdare.

C. Caracostea continua studiul ski in proportii mari despre
Atorita (p. 613-634 si 715-723), cercetand de asta data variantele din Muntenia si Oltenia si cautand sa desghioace samburele primitiv al baladei populare. Factorul generator, tulpinai
trainica din care au rasarit" variantele studiate, e acelasi care
a preezut la na*terea si raspandirea motivului : dragostea vie
de indeletnicirea ciobaneasca" (p. 629). Toate celelalte motive,
conjuratia ciobanilor, coborirea cu oile din munte, maica batrana etc. sant accesorii si adaogate IA acest sambure. Metoda

autorului e: noi n'am venit, cum s'a fault de atatea

ori, cu

te mid ce teorie, ca s'o impunem materialului poetic, ci lasam

ca treptat adancirea insasi a acestui material sa ne arate in

chip firesc legaturile lui cu viata din care a purees" (p. 633).
Mai slab reprezentat e tipul Mioritei" in Oltenia, unde el

apare alterat. NI se fagadueste continuarea stuthului care va

urmari variantele, mai nun-rat-case, din Ardeal.

Cu ocazia celer de a optzecea aniversare a nasterii lui

Ti!u Maiorescu aflam cateva pa gini dedicate memorrer celui ce
a fost sufletul Junimei, semnate de I. Negruzzi, D. Onciul
C. Rcidulescu-Motru.

S. P.

D. Jacob Aegruzzi continua `si sfarseste Amintirele din

Junirnea. Cei ce cauta in ele aprecieri obiective asupra socie-.
tatii care a jucat un asa de-insemnat rol politic si literar in

tara noastrA vor fi deceptionati. Ca si Aminttrele lui G. Panu

in sens Contrar, cele ale dlui I. N. sant prea evident partinitoare. lar din punct de vedere literar preferim mai de graba primele.
Tonul
desi nu putem -cere ca niee note aproape intime

sa alba inaltimea si nobletea until discurs la academie

www.dacoromanica.ro

este

532

prea familiar, coborindu-se une ori WA la vulgaritate. Multe

lucruri snt inutile, cum, spre pild, ni se par poezlile in legtura cu banchetul Junimei. Reputatia de adunare spirituala,
legata de cercul Junimei, sufera:mult:dupd lectura unor astfel
de naivitati.
.
_
Ceea ce ins& consideram inadmisibil, e sa se publice despre

Alex. Xenopol, in chiar luna mortii lui, ceea ce cetim in aceste

Aminitiri. inteo societate in care cei mai multi luau prea upr
si ne gandim la mai toti- contemporanii lui junimisti
viata
si altii
in care se muncea mai putin si se petreced mai
mult de cat se cuvine, in care zefiemeaua i spiritul, chiar cf 1
mai pip6rat, tineau un loc prea mare, Xenopol a fost preocupat
de probleme serioase si s'a interesat de idei. Evreul acela, daca
evreu a fost (Dna Adela Xenopol a protestat contra afirmatiumi
dlui Negruzzi), cu toate scaderile lui
si cine nu le are pe
ale sale
a reprezentat cugetarea romana cu un mare prestigiu si dincolo de granite, iar purtarea lui in toate ocaziunile
marl a fost asa de romneasca, cum, din nefericire, n'a fost
totdeauna aceea a oamemlor din vecinatatea itnediat a dlui I. N.
In acelasi numar in care se scrie despre Alex. Xenopol
(lanuarie) mai gasim portretele lui Samson Bodndrescu, Stefan
Wirgolici, Anton Naurn i Ion Creangd. Nu aflam n'm c nou
decat, poate, a Creanga a fost modelul parintelui Smeinland in
O copie dupd naturd" .
Numarul din MartieAprilie cuprinde oarecari detalii
despre ,,dumanu" Junimei: Fractiunea lilerard si independenld",
compusa din scolari de ai lui Barnutm, i ,,Revista Conlemporand".
NumArul Maiulunie contme amintiri foarte interesante
despre Eminescu. De remarcat scrisoarea poetului din Sept. 1870

cu aprecieri asupra mentalitatii germane pe vremea razboiului

franco-german. Mai citim pretioase preciziuni asupra dragostei
I. legaturei lui cu Veronica Ilicle, cum si asupra pasiunei
pentru Cleopatra Poenaru (Pe Jana plopii Lira sot ....").
Numarul de lulie ne vorbeste de Slavici.
G. 0.

www.dacoromanica.ro

533

CronicA.
A. D. Xenopol.
La 27 Februarie 1921 s'a implinit un an de la moartea lui
A. D. Xenopol. Nascut in Iasi Ia 23 Martie 1847 dinteo familie
de boierinasi rornAni, si-a facut cele dintai studii in acelasi oras,
1undu-i bacalaureatul in 1867. C6pAtAnd o bursA de la societatea Junimea", care la 1871 I-a ales secretar al ei, plecA la Viena,

unde studid dreptul, apoi la Berlin, unde studid istoria si_drep-tul land titlul de doctor in drept si filozofie. intors in tar,
intrA in magistraturA i ajunse procuror de sectie la Curtea de
Apel din Iasi. Scrie studii juridice si economice, subt inflventa
economistului nationalist List, apoi face avocaturd din 1878.
Pe urmA il gsim profesor la Institutul academic" din
Iasi, scoala unde-si luase bacalaureatul. In 1,3 candi-deaza

la

catedra

de

Istoria

RomAnilor

la

Universitatea

din Iasi, unde e numit profesor i functioneaz pan in 1915,

fund iubit de studenti pentru povestirea lui simpl i cald.
In 1898 il aflAm rector al Universittii, in urmA de mai multe ori
decan al Facultatii de litere i filozofie precum si totdeauna
alAturi de miscarile culturale ale studentimii. In 1915 Xenopol
se _imbolnaveste si de atunci ri-a mai tinut cursuri la Universitate.
Opera lui A. D. Xenopol este destul de cuprinzAtoare.
.

Dinsul are marele merit de a fi dat in urma unei vaste sinteze

a datelor documentelor, cea dintaiu lucrare stiintifica despre

Isioria

Romdrulor din Dacca irmand" la 1895, (6 si 12 vol. ed. Saraga

Iasi). Acest inceput a fost nemAsurat de greu, pentrua trebuia o
putere de munca considerabilA i un spirit de obiectivitate neobisnuit

la noi mai ales in materie istoricA, unde jocul tiradelor inlocui

mai totdeauna justa informatie i spiritul critic. Totui A. D.
Xenopol reuseste sa pAstreze obiectivitatea stiint,ficd cerut,
hind pAtruns de la un capat la cellalt
cum scrie singur,
.de focul ascuns al iubiru de (ard i de neam, care sirdbate cu
scdnieile .si flaceirile ei sl prin spuza gdndurilor".1)
Alte lucrbri : Teoria Itu ROssler, in care respinge argument) Autobiografia mtitulat Istoria idellor mele", manuscris in sta..
p-nirea dnei Rina Xenopol, citata de d, D Gust! In Ideea Europeana'
An II, Nr. 62 ,

www.dacoromanica.ro

534

tele invatatului german, cu privire la originea Romanilor $i la

continuitatea lor in Dacia, intregind argumentele pur istorice cu
dovezi de toponimie, limbil 5. a. Mihail Kogalniceanu, discurs de

receptie la Academia Romna, cu raspuns de D. A. Sturdza

(17 Ilartie 1895). Editia criticA o poezillor lui Eminescu ($araga,_
la$i 1693). Cuza-Vocki, lucrare in care "aplica conceptia sa filo-

zofica despre istorie. Istoria Rornallor, din lucrarea Histoire

gnrale depuis 395 jusqu'a nos jours" aparuta subt conducerea
lui Lavisse $1 Rombaud. O scurai schitei" a istoriit Romanilor
(2 vol. 1896, Paris, Leroux), premiat de Academia francea_
Apoi publicarea lectiilor Mute la College de France Roumains,
Ronidnii si 4ustria,Istoria paradelor
&at social et intellectuel;
poll/ice, 5i, in sfar$it o noua editie a Istoriei Romnilor (3 vol.)
apAruta in Bucure$ti acum, dupa razbolu. Am citat numai cateva
din lucrarile istorice mai insemnate. Pe lamga conferintele $i lectiile
facute la Sorbonne si College de France, unde Xenopol a reprezintat

cu cinste $tiinta $i cugetarea romaneasca, meritele sale silnt recunoscute aturici cand dinsul e ales mai intaiu membru corespondent $i in urma, asociat la Institutul" Frantei. In nenum5.rate ocazii Xenopol a fost invitat s tina conferinte, sa participe
la congrese $ a. Astfel il aflam la 7 Maiu 1914 tinand o conferentA la Universitatea din' Louvain' cu rateva zile inainte de
inchiderea acestei Universitatt din cauza bombardamentului german
despre Le caractere scientifique de l'histoire".
Lucrarea care I-a nidicat pe Xenopol deodata la inaltimea
frunta0lor cugetArii contimporane, crandu-i un loc de frunte in
filosofie, sociologic $i teoria cunoa$terii, este cartea apAruta in
1899 Principes fondamentaux de l'histoire" (Paris, Leroux), ed.
I 0 in romane$te. Aceste Principii au inceput s fie publicate
in revista Arhiva .societatii $thntifice $i literare" din Ia0, pe
care Xenopol a $1 condus-o. In aceasta. scriere Xenopol expune
conceptia sa despre teoria istoriei ca $tiinta. Ea a starnit o vie
discutie filosoficd $i o lunga controversa intre Xenopol, Lacombe
*i Rickert, controversa ce se oglinde$te in Revue de synthese
historique" (1900-1902). Rickert
in lucrarea Die Grenzen
der naturwissenschaftlichen Begriffsbildung"
ajunge, pe alte
1)

V. Tdeea European" I.

c.

www.dacoromanica.ro

535.

cai, la rezultate asemilniltoare principiilor lui Xenopol. De aceea

savantul roman, impins de o recensie aparuta in Revue philosoplzique", publica in 1900 o admirabila critica a tezei lui Rickert
subt titlul Les sciences naturelles et l'histoire". Apoi scrie-

o nenumarata serie de art,cole in reviste franceze, germane,

engleze i italiene. Cele mai interesante, afara de cel citat sant
Le caractere de:l'histoire" (Rev. philos. 1904) La causaltt ,dans la
Succesion" (Rev. de Synth hist. 1904, v si An. Ac. Rom. Mem.
Sect. ist. XXVIII, 531, 1906). Apoi articolele din Revista italiana di Sociologia", comunicarile de la Academia RorrinA :
Notiunea valorii iii Istorie" (in R. de Synth.-hist. fcbr. 1906 si
An. Ac. R. XVIII, p. 325.) Necon#tultd in Istorie", Evolutta itt
Istorie" (An. Ac. R. XXIX), Sociologia i Soctalismul" ; Despre
Metoda in $tiintei ci in Istorie", (torn. XXXII.) Ideile de legi
ci de prevedere" (torn. XXXV.), Expunere pe scull a prtncipiilor fundamentale ale Istoriei".

Parte din aceste articole au reintregit lucrarea sa fundamentala, care apare refacuta inteo noua editie franceza numar
subt titlul de Theorie de l'histoire (Paris, Leroux, 1908). Partedin comunicari si articole de dupa 1908 trebuesc citite ca

adaus la aceasta lucrare.

Teorta istoriel a lui Xenopol nu este numai o scriere metodologica, ori numai o scriere de filosofie a istoriei. Dimpo-

triva, ea aduce, dupa cum o recunoaste insusi autorul, tut

mod de conceptiune a lurniin, apoi pune o problema noua pentru
teoria cunostintii, postuland o logicii a succesiumi, earacteristica
faptelor istorice, individualizate de timp ; fapte care se succed

si nu se repeta. Cere o metocla noua pentru istorie. Inferentacare se deosebeste si de inductie, ce conchide de la fapte
individuate la legi generale, si d deductie, care se coboara de
la general la particular, prin aceea c in metoda istorica singurul fel de a stabill adevdruri tiintifice este rationamentul decunoscut dinainte
la alt adeveir inla adevdrul individual
Acest fel de rationament nu permite omului
dividual nou.
de stiinta formularea de legi sau regale general valabile, ci caut&
stabilirea de explicatii, urmarind inlantuirea seriilor de fapte
1) Vezi 51 Henri Berr, La Synthse en histoire, (Paris, 1911).

www.dacoromanica.ro

53b

individualizate de timp. AceastA inlantuire in serii poate fi,

pentru unele fapte, mai mare ea poate duce din fapt in fapt
pftnA la crearea lumii
ori poate fi, pentru altele, mai scurtA.

Trebuinta acestui nou fel de explicare care constitue o

noua atitudine stiintifica ce se indeletniceste cu evolutia, atAt
a lumit materiale (in care aflAm uneori aceeasi individualizare
a faptelor in serii, de ex. in Geologie) cat si a luMii intelectuale",
provine din deosebirea faptelor istorice de faptele stiintilor
care formuleazA legi. Atat in domeniul naturii, cat si in cel al
spiritului, faptele islorice nu se repetti, ci se schimba, evolueazA,
succedndu-se unul altuia (fapte de succesiuhe). Sant insA alte
fapte si fenomene, care se repeta in chip neschimbAtor, mereu
aceleasi. Faptele acestea de repetifie se aseamAnA intre dinsele
si fiindca in aceastA repetitie arata unele insusiri statornice generale, ele dau nastere la forrnularea legilor ,stdritifice. Faptele
istorice, nerepetandu-se, avnd un caracter individual, purtand
coloratura epochi lor, neavAnd deci mci statornicie si nici ase-

manri intre dinsele, nu ingAduesc formularea de legi. Concluzia este : A. D. Xenopol sustine cA explicatia data de istorie
ca stfinta se reduce la niste generalizAri speciale, seride, ce unCunomeiresc inlan(uirea faptelor individuale unul de allul.

stinta istorica e o cunostinta de deosebiri : si a le sterge pe

acestea pentru plAcerea de a formula legi de producere a fenomenelor si a pune astfel istoria pe picior de egalitate cu
stiintile de repetitie ((Au numite de catre unii stiinte naturale)
este a nu-ti da samA de deosebitul caracter al fenomenelor succesiunii si a nimici tocmai cunostinta istorica."
in felul ei, cu o
Istoria este insd o stunta pentrucA
metodd speciald
cla o explicatie faptelor istorice. Istoria,
scrie Xenopol, n'ar fi o stima numai in cazul cnd n'ar putea
dovedi adevarurile sale. In aceast privintA este de ob-

servat ca, desi dovada in ea este mai greu de Mut decal in

stiintile de repetitie, unde fenomenele pot fi percepute prin simturi, tot4i, cel putin pentru faptele mari ale istoriei, dovedirea
lor stiintifica, nu se poate contesta."

liceasta conceptie originala i-a dat lui Xenopol locul de

frunte in istoria gandirii fdosofice contemporane si formularea

www.dacoromanica.ro

537

ei e datoritA generalizArii la care ajunge in urma studiului faptelor din trecutul nostru national mai ales; de aceea filosofia
aceasta este o filosofie romAneascA. Conceptia istoricA la Xeno-

pol, e in germen aceeai ca la cronicarii nqtri i mai ales la

Miron Costin, cum vom arAl altundeva.
Pentru studiul acestei conceptii se pot recomand lucrarile urmA Mare:
a) Thorre de l'hisloire, de Xenopol i Expunerea pe scurt"
etc., citate rnai sus.
b) Paul BarM, Philosophic der (Ieschichle als Soziologie,
_
ed. II, 1915.
c) Fauslo Squillace, Le dollrine socwlogiche, Roma, 1902.
d) Henri Berr, Theorie de l'hisloire, Paris 1911.

tic mulus Demetrescu.

AL Vlahuta.
(1858-1919).
Zmuls din plinA activitate i din intreaga invAlmAsealA a
atAtor planuri ce sta sA le infaptueascb, s'a stins, la 19 Nov.
1919, tAna'r de dor de munc, sexagenarul Vlahut (nAscut la
5 Sept 1858, v Adamescu, Via(a i opera lui Vlahu(ei in Lamura" An Il Nr. 2 p. 114 i N. Zaharia, A. Vlahutti; Viaea i
opera lui, Bucureti 1921 p. z). Dacia" sa 1 a congenialului
SAL' tovarA BrAtescu-Voineti abia ajunsese la Nrul 322 al pri-

mutui an, iar Lamura" sa, atAt de lamurA i atat de mult a

sa prin perspectiva de a ajut poporul sA se cunoascA pe sine
in marile sale puteri tAcute" abi trecuse de pragul publicitAtii.
Din chiar inceputul activitAtd sale, VlahutA a fost un interesat pentru obte, fiind, potrivit vArstei sale un acerb critic
social (v. Bogdan-Duja, DespreAlecs.Vlahutd; Noti(e in Patria"
din Cluj, An I 1919, Nr. 235). Dar mai presus de verva causticil a cruticulm se manifestA, din cele dintAi inceputuri literare
ale poetului, dragostea pentru obiditi. Dragostea aceasta crete
treptat .5i ia pripportii eroice atunci and VlahutA ne Ida' cele
mai energice apostrofe de revolt impotriva celor ce n'au 5tiut
sOvill scAld.irea in sange a anului 1907.

www.dacoromanica.ro

_5J8

In acelai timp insa Vlahuta ramane propovaduitorul bland

al tacutei religii de dreptate i mund, de rAbdare i suferinta.
Bine le te 'nvata-al face
Ca albina mierea ei"
e sinteza acestei
credinte. i tonul acesta de apostol devine, pe masurA ce, impreunA cu varsta tot mai progresata, pasionatul Critic se domole5te
din ce in ce mai pronuntat, involvand in mod indirect
1 o scadere o valorii scristilui lui Vlahuta.
Evolutia aceasta coincide 1 cu faptele de indrumator social i literar ale lui Vlahuta. Ziarul sau Armonia" (v. BogdanDuicA I. c.), aparut la Targovite, din Maiu 1881Dec. 1883 (Hodo-Innescu, Publicatiile periodice romdne,30 va fi cuprins de
sigur, intocmai ca I colaborarea sa la Romania liberA" etc,
nu numai inofensive armonii (v. Bogdan-Duica I. c.). Colaborarea

ca coredactor (1888-1890), sub directia lui Hasdeu, la Revista noua" (1887-1895) i redactarea Impreuna cu Dr. Ureche
(1893 1895) a revistei sale Vieata" (1893-1896), inseamnA
rAstimpul cnd talentul sat' ajuns i, poate, chiar trecut de culminarea maturitAtii, se manifest In criticA i 'n polemicA
inteo notA de seriozitate care va ramneA o onoare pentru
peana lui" (Adamescu, I. c. p. 123). In sfArit, cAnd, la indemnul iui Grigorescu, in tovArAia lui Cobuc, Vlahuta. cu
mAinile amAndou6" incepe a risipi binecuvantata semant ce
ne-o dch:1 SemanAtorul" (1901), atunci preocuparea de a-i face
lamurd i pe cei din jurul sAu il cucerise aca cu desavArire.

Mai mult frisk neasemAnat mai mult decat atat, ne-a dat
arlistul Vlahuta. (Debutul literar i 1-a inaugurat, probabil, cu
cele cloud poezii din ,,Lyra romanA", Anul 1880 p. 86 i 103,
v. Bogdan-DuicA' 1. c. i Zaharia 1. c. p. 17).
Ridicandu-se, el singurul printre atatia altii, pan& la inAttimile mAestrului tuturora, VlahutA se mentine alAturi de
Luceafdrul poeziei noastre. Inrudit sufletete cu Eminescu, s'a
apropiat de acesta. L-a apropiat nota dominantA de melancolie
i tristet. Dar II desparte de Eminescu rationamentul sau
fauritor de armonii", rationament pe care pasionatul Eminescu
nu poate sau nu vrea sA-I cunoascA. Dimpotriva, in formA,

www.dacoromanica.ro

b39

Vlahutd s'a contopit uneori chiar cu desavArire cu Ind estrul su. (Stabilirea acestor paralele va constitui un interesant obiect de cercetare).
In felul acesta Vlahuta ramAne un discipol, hind in acelai
timp un maestru, o puternica individualitatq.
Individualitatea sa se afirma de altfel, fata de Eminescu,
I inteo considerabila activitate de prozator. Din aceasta lature
a scrisului lui Vlahutd va trebui oricAnd, in special, relevatd
monumentala opera care zugrdve te in cuvinte ceea ce traete
dincolo de volatilizarile pAnzelor lui Grigorescu.

Cea mai complet biografie i bibliografie a lui Vlahutd

amintita lucrare a dlui Zaharia. Completarea ei o
savarete fascicola I-a din Gh. Adamescu, Contributiune
ia bibliografia romeineascd, Bucure5ti 1921.
ne-o cla

Opera lui Vlahuta, mai ales subt raportul micarii evolufive, ramAne insd sd fie studiatd. 0 eboO, putin cam geometrica i pedant& de felul acesta ne-a dat citatul articol al dlui
Adamescu

Cei ce in toamna anului 1919 1-au vazut murind, cei ce

clipa de clipa 1-au vazut stingandu-se, fiincicd In trupul cela
chinuit de suferinta multA" ai fi zis ca nu ramdsese . . . nici
o picaturd de viatd care sa nu fi fost trdita, pAna la urmA,

contiincios i intelept", amintesc stdruitor neagra uvitd de

par care ca val de indArAtnica tinereta cadeA peste fruntea
muribunclului, pentru a umbri scanteierea unor ochi ce nu voiau
sd se stingd . .
i subt evocarea acestei impresii ne ddm iarai seama de 'Malta valoare morala a celui ce peste cadrele
literaturii a fost un apostol unul dintre fericitii invredniciti de

acea tinereta far& bdtranetd i viatd WA de moarte", de care

vorbesc basmele poporului nostru *i care nu e numai o poveste, cum s'ar socoti . . ." (A. Vlahuta, Lamurei in Lamura"

An I, Nr. I, p.

s. u.).

Leca Morar iu.

www.dacoromanica.ro

540

Alexandru Macedodski.
(1854-1921.)

Poetul disprut anul acesta era una din fizionomiile cele

mai curioase ale generatiei trecute. Figura' obicinuitd in anume
localuri de noapte ale BucureOlor, prin anume ciudAtenii, prin
infatiprea sa amintind tipuri dispArute odata cu al doilea itnperiu francez, prin micArile sale .aproape automate, prin anume
indrazneli, printr'o morga dispretuitoare de tot ce nu era conform idealului ce i faurise, dar mai ales prin ceata de discipoli tinei i i pleto*i ce-I insoteau pretutindeni, el ii crease o
celebritate in care intra, din partea publicului, multa uimire,
nitel dispret i prea putina admiratie.
in atmosfera aceasta, izolat i plin de venin, s'a desvoltat
i a trait Macedonski panA in ultimul timp, cand, uitAndu se
valva ce provocase cu atitudinele i polemicele sale, de co,
trivialitate ce nu se poate inchipui, o altA generatie, privind irt
el
poate I pentru cA nu-I prea eitqte
pe un indragosbt
de idealul integral, neinduplecat in credinte i, mai ales pe un
poet bAtran nd mai facand umbra la nimeni, i-a aratat ceva mai
multA dragoste.

A caracteriza pe acest artist este de sigur Inca destul de

greu. Ne lipsete perspectiva, iar ecoul vietei sale zilnice, prea
aproape de noi, ne impiedica de a fi cu totul obiectivi.
S'a nAscut in 1854, fiu al generalului Macedonski, fost

ministru de rzboiu. Mandru de origina i de creterea ce

primise, se considera de la inceput ca o exceptie in .mijlocul
turmei simplilor muritori, in care e condamnat sA traeasca.

Impregnat de cultura Apusului, a Frantei in deosebi, ia de cu

vreme in poezia sa o notA internationala, pe care o va pstra_
cat va trAl.
Fire impresionabi15, chemAnd par'ca tot ce-1 poate atAta,.
nu traete cleat prin i pentru polemici i discutii, in nelini*te
i iritatie perpetua. Tot ce poate scandaliza aiurea ca atitudine,
teorie poeticA sau realizate artistica este imediat adoptat E
aceasta o rota feminin5, care nu a fost in deajuns push' in
evidenta. in legAturA cu ea e uprinta cti care se adapteaza

www.dacoromanica.ro

541

si-si insuseste toate houtAtile in jurul carora se cla lupta in

Apus. Rand pe rand macabrul" din opera

lui Baudelaire,
lui
Rollinat,
perversul
si
subtilul
din a lui
nevrozismul din a

Rimbaud trec in opera lui Macedonski. Ceea ce insa era sincer

la ace0a, la el devine o pub', prin care cauta sa se singularizeze, sa se distinga de ' burghez".
Alaturi de aceastA nota de modA literara, il vedem
impregnat de o conceptie despre rolul poetului, care vine deadreptul de la Romantici. Artistul, crede el, ori se face a crede,
e o faptura unica, in care se concentreaza tot ce omenirea are
mai de pret, care meritA sa domine prin geniul lui, caruia totul
ii e permis pe de-asupra legilor si a moralei, rege in domeniul
ideii. De aici strigAtele in contra societatii care nu-1 pretueste;
de aici felul de viata al lui M., amintind uneori pe cea a lui
Barbey d' Aurevilly si a lui Villiers de l' Isle Adam; de aici toate
acele actiuni care ar fi compromis pe ori ce simplu muritor :
chetele, listele de subscriptie, etc.
i

totusi, in afara de aceste influente ale vremei, care

nu-s partea originala a operei lui Macedonski, in afara de innoirile de forma'

aduse din Apus ." pentru care merita recunostinta noastrA, gasim la el dou note demne de remarcat.
Una, mi se pare, ii este absolut personala, aproape unicA
in literatura ; alta unicA numai in tara noastrA. Prima este nra,
o urA salbateca, exprimatA cu o violenta, cu o lipsa de jena,
care nu cunoaste nimic sfAnt, care nu se potoleste nici in fata
mortii, nici in fata suferintei. De aici epigramele, invectivele,
articolele polemice, nu pentrucA o idee, o conceptie ar fi in
ca in les Chdtiments, a lui Hugo
joc, sau destinul unui popor,
ci pentrucA societatea, confratii, presa, lumea, Domnul tarii,
nu-i recunosc geniul, nu-i dau posibilitatea, lui, Ilacedonski,
omului exceptional, sk. traiascit viata esceptionala la care are
drept, in virtutea darului divin cu care a fost inzestrat.
A doua notA este un erotism exacerbat, in care nu intrA
nimic din dragostea duioasa, nimic chiar din sensualitatea plinA
sanatoasa a omului cu nervii intregi, cu simturi impresionabile
si fine. De iubire, nick urmA. Un priapism, impresionant, de
sigur, dar desgustAtor.

www.dacoromanica.ro

54'4

Alituri de aceste note, care apar ca Leitmotive ale operei,

gasim din cAnd in cAnd notatiuni fericite de impresii, senzatii,
dar nimic mai mult
Asa ne apare Macedonski astAzi : nelinistit, chinuit de

vanitate, crezand in steaua lui si nu prea, ros de dezacordul

intre miiloacele sale marunte si aspiratiile sale grandioase,
dndu-si seama de acest dezacord si cautnd sA-1 mascheze in
fata lumei prin corul cercului de adulatori si publicarea aprecierilor celebrittilor streine, mai mult sau mai putin autentice,
asupra operei sale.
FondeazA ziarele : Oltul, Vestea, Stindardul Tarel in cari
scrie articole de un antidinasticism furibund, Nuveltslul, Plevna,
Dundrea, Literatorul (1880), cel mai insemnat din toate. PublicA :
Prima Verba (1872), Poezii (1882),yxcelsior (poezii 1894), Bronzes
(in frantuzeste 1897), Thalassa (roman tradus in frantuzeste subt
titlul ,,Le Calvaire de feu" 1906) ; si piesele lades, Uncheasul
Stirdcie, Saul i traduceri din Shakespeare, etc.
G. Oprescu.

loan Caragiani.
Cu batralnul, foarte bAtrAnul academician, trecut la cele
vesnice in lasi, la 13 lanuar 1921., dispare o figura' distinsA,
dacA nu impunAtoare, a culturii noastre. Originar din Macedonia, creia i-a consacrat acele Studii
istorice", asa de bogate in informatii ramase, din nenorocire, un
fragment, fostul membru al Societatii Academice Romane" a
publicat o GramaticA greacA in 2 vol. (lasi, 1870 si 1872), cum
si cdteva traduceri in prozA din Homer (Odisseia" si Batrahomiomahia", 1876), Aristotel (cartea a 11-a a Poeticei"), Teocrit.
Devil si de la Universitatea din Iasi, unde a fost, mult
vreme si director al Bibliotecii, isi vor aduce aminte totdeauna
de glumele,
constructive
cu care-si argumentA lectiile de
greceste gustatul povestitor de anecdote al Junimii".

V Boom

W. Wundt.
Moartea celebrului profesor de la Leipzig inseamtia o
pierdere imensA, nu numai pentru cugetarea filosofical in gene-

www.dacoromanica.ro

543

Tal si psihologica in special, ci si pentru lingvistica, pe care

dinsul o cuprinsese in monumentala-i opera Vlerpsychologic" (vol. I: Die Sprache, ed. I, Leipzig 1900 ; ed. II, 1904).

Nu putem spune mai bine ce valoare are contributia filosofului german in aceastA materie cleat reproducand cuvintele
-ce-i consacrA, la 1908, Ch. Albert Sechehaye, privat-docent la
Universitatea din Geneva, intr'o carte inchinatA lui Ferdinand de
Saussure, maestrul genial,
mort de curAnd si dinsul !
a
crui judecata o reflect :
. .. Nimenea nu indrAznise incA sA priveascA in fata
problenn pentru a incerca_sA scoatA din psihologia moderna o
lingvisticA teoreticA.

Lucrurile s'au schimbat putintel cAnd, in 1900, Wundt a

publicat opera sa asupra Psihologiei limbagiului, care, bazatA
,esential pe rezultatele generale ale lingvisticei moderne, constiitue cea dintaiu incercare de a da o expunere a acestei stiinti
a legilor, cu toate mijloacele de care dispune acum psihologia.

Opera aceasta are o importantA si mai mare. Ea este

prima parte dintr'un tratat complet de psihologie colectiv, tre-

buind sa studieze, pe lAnga limba, tot ce se raportd la miturile, credintele si obiceiurile popoarelor. Dar ea are o insemnatate considerabilA din punctul de vedere al stiinte
limbagiului, singur5. De-aceea a si provocat o miscare generala
de interes din partea lingvistilor, si, fie prin ea insasi, fie prin
discutiile ce a stArnit si prin lucrArile ce a facut sau va face
incA s se nascA, ea va marca o data in istoria cercetArilor
.lingvistice.

Meritele operei lui Wundt nu s'ar puteA exagerA Admitram vigoarea intelectualA a omului care, iesind din domeniul
mai restrns al studiilor sale speciale, stie sA-si asimileze substanta unei stiinti atAt de vaste si atAt de complexe ca lingvistica modernA. In acest domeniu el dobAndeste o informatie

destul de intins, pentru ca nimic esential sA nu-i scape, si

destul de precisA pentru a-si forma, cand trebue, o pArere
independenth. Apoi, spiritul Mu, hArsit in analizele psihologice
inpderne, renoveazA stiinta pe care o atinge, samiinAnd pe
aurmele lui ipoteze originale, si d5, asupra celor mai multe

www.dacoromanica.ro

544

puncte, lectii lingvistilor, al caror elev se constituise. Numai um

maestru era capabil de o opera atat de puternica".

Lucrarea profesorului 'slevetian continua, aducand anume

obiectii, care nu c5$uneaza nici o paguba recunoVintii $i admiratiii noastre" $i care nu $i-ar avea locul in aceasta scurta notita comemorativa : cei interesati le pot ceti in original (Programme et mlhodes de la Linguislique thorique
Psychologie
du langage
Paris, 1908, p. 21 $i urm.).
V. Bogrea.

Emil Thewrewk de Ponor.

Romanimea care a -dat Ungariei regi $i v'aclici, i-a dat, irv
persoana octogenarului invatat Emil Thewrc wk (cete$te : Trlc,

Turcu"), mort la 2J Februar 1917, ca profesor la Universitatea

din Budapesta, pe cel mai de seama filolog clasic.
Nascut la Pojon, dintr'o familia walachischen Ursprungs"dupa propria marturisire a panegiristului maghiar de la Neue
Jahresberichte fiber die Fortschritte der klassischen Philologie*
(an. 1916-18, p. 131),
el i$i ca$tigase o reputatie universa15, editand lexiconul lui Festus, pe baza codicelui Corviniart
(rapit odinioara de Turci $i claruit Universitatii din Budapesta de
.Sultanul Abdul 1-lamid al II-lea)

$i

a manuscriptului inedit

de la Troyes: pana la aparatta editiei Lindsay, care intrebuinteaza copiile lui Thewrewk, editia acestuia (textul, 1889), de$i
incomplet,
autorul fusese nevoit a o intrerupe, spre a putea
supraveghea tiparirea gramaticei tigarte$ti a arhiducelui losif
era singura $tiintific utilizabil.
V. Bogrea.

Spiridon P. Lambros.
Nascut la 8 April 1851 in Corfu, centrul intelectual grecescin care vazura lumina zilei poetii Dionisie Soloms $1 Aristotel
Valeoritis, fiul cunoscutului numismat Paul Lambros si-a Mut
studiile superioare la Atena, Berlin $1 Lipsca, intregindu-le prim
caratorii de studii la Paris, Londra $i Viena.
Opera-i $tiintifica e de o vastitate cu totul neobipuita.
N-1 special din revista sa Niog EX)opop.vipbv, inchinat aminAirii sale $i oferit, duios, de devotata i vacluva, pretuitorilor lui

www.dacoromanica.ro

545

<11-:uprawv II. Acirrrpog, 1851-1919, Atena 1920), cifreaza la 4-19

publicatiunile marelui invAtat. El cuprirde, in acela5i titr p, 5i o

lista a lucrarilor Ina netipArite, aflate in hartiile neobositu'ui

-cercetator (pp 94 138), printre care, o traducere -completa a

,celor cinci volume din Geschichte des osmanischen Reiches"

a d-lui N. lorga.
Traducerea a fost facuta,

ri se lAmure5te,

intre 24

lanuarie 5i inceputul lui Septembre 1918,1a Hydra 51 Scopelos. Ea a

mangaiat, deci, amaraciunea exilatului politic, care ispasea acolo

catul unei atitudini gre5ite, 5i, poate,
cad tainile sufletului omenesc sant atatea
fAcand-o, colaboratorul la Bulletin
de l'Institut pour l'tude de l'Europe sud-orientale" al celui mai

fecund scriitor roman, cel mai harnic invatat el insusi, cu care

se po ite mandri Grecia contemporana, va fi simtit, in vinele sale,

picatura de sange cutovlah" pe care se pare ca o avea,

cum o avea, de sigur, un alt Corfiot 5i un alt Spiridon, Vasis
cel dintaiu latinist al patriei sale, Suliot dupA tat& iar dupa
mama, erban (upptim) din lanina mort la 1913, in varsta
de 61 de ani (v. necrologul din. A.511v5:, XXV, p. 4/8 5i urm.).
Otto Schrader.
(28 Mart. 1855-21 Mart. 1919).
Fostul membru de onoare al Academiei Romane era cunoscut in cercurile mai largi ale publicului prin excelentul resumat
Die Indogermanen din colectia Wissenschaft und Bildung", dar
mai ales prin acel admirabil Reallexicon der indogermanischen
Altertumshunde, care, ca opera de popularizare, s'a bucurat de
tin mare 5i meritat succes : o noua editie, gata in manuscript, ii continua aparitia, inceputa in 1917, subt ingrijirea
unui elev al regretatului inva tat, d. A. Nehring (fasc a 111-a, 1920).
Fara originalitate deosebita in vreunul din domemile pe
.care le- a cultivat, prelucratorul, impreunA cu A. Engler, al celebrei opere a lui Hehn (Kulturpflanzen und Haustiere) a 5tiut, to-

tusi, de la inceput, sA gaseasca drumul de la filologie 5i lingvisticA la istoria culturarA : cu tot titlul ei imprumutat de la A.
Kuhn (v. chiar ed. III, vol 1, p. 23), Sprachvergleichung und Urlucrare programaticA" 5i, de la ea
gescluchte e o adevaratA

www.dacoromanica.ro

546

Orli la cel din urmA studiu (Die Entwicklungsgeschichte des Schick-

salbegriffs bei den Indogermanen, ap5rut in Neue Jahrbiicher fiir

das klass,sche Altertum" pe 1919, P. 75 51 urm.), aceea5i conceptie dainuind intreaga-i activitate.
Ceeace innobileazA ins5 5i face deosebit de simpatich aceape lAngA tragedia until)
sth figurA a 5tiintii germane este,
faptul c5, spirit obiectiv 5i ponsfAr5it de cumplite suferinte,
derat, Schrader s'a opus in totdeauna exagerarilor pangermanistelu domeniul istoriei culturii : teo-ia, a5a de fanatic sustinutA deun Hans Hahn (Das vorgeschichtlithe Europa, 1910) 5i impArd-5ith, cu oarecare diplomatie, de insu5i C Schuchardt, 5eful sectiei preistorice de la Muzeul etnografic din Berlin, care ne-a facut
imensa onoare de a vizid: Dobrogea noastr5 in timpul rhzboiului (v. Prefata la Alteuropa sa), teorie care dizolvA conceptut
indogermanismului in acel al germantsmului", punAnd patria primitivA a culturii indoeuropene auch in Berlin und Umgegend""
(Sprachvergl. u
implacabil.

Urgesch. I. p IX), a gasit in el un adversar,_

Si mai ales in zilele noastre, cnd, din cauza infrangerib

suferite, egoismul national german ii cautA satisfactia in asemene iluzii, mat mult sau mai putin preistorice, anex5nd, d. ex.,.
divinitAtile homerice la panteonul teutonic (a5a, intre altii, H. Muchau Bericht fiber die homerischen Realien, in Jahresbericht"-th
Bursian-Krte pe 1920, p. 1 /2), dupe' ce, nu de mult, proclama-

sell Carmen Arvale ein urdeutsches Bittganggebet" (K. Stuhl!)

un element ca Schrader era necesar.
Cu el s'a stins o adevarath lumina' a 5tiintei.
V. Bove-.

Karl Friedrich Brugmann.

La 29 lunie 1919, a pardsit viata aceasta patriarhul indogermanisticei" contemporane.

0 bibliografie compled a operei sale nu-5i poate avea locut aici: 'Ana la 1909, se gase5te una, amanuntitA, in vol. XXVI
al revistei Infiintate de el, impreunA cu W. Streitberg, Indogermarnsche Forschungen", p. 425 5i urm.
Singur sau in colaborare cu alth (Curtius, Osthoff, Leskien,.
Delbriick), in mari lucrAri de sinteza, ca Grundriss der vergleiwww.dacoromanica.ro

b4/
chenden Grammatik der indogerm. Sprachen

Griechisihe Gram-

matik, sau in minutioase cercetari de microscop, cu nenumbratele

studii si recensii publicate in aceeasi revista, continuatorul lui
Bopp si Schleicher aduce pretutindeni acel adaus propriu care
constitue elementul initial de progres in oi ice ramur o stiintii.
$3 Incrul nu poate mirA din partea unui orn care, la varsta de
27 de ani, revolutiona conceptille curente asupra vocalismului indoeuropean, inaugurand
o
irnpreun cu Amelung si Scherer
noua era in studule lingvistice, prin supunerea respectului pentru
legile fonetice i exploatarea principiului psihologic al analogiei,

atat de vitreg tratat 'Ana atunci (de un Curtius d. ex.).

Gramatica greceasce a sa, din Manualul" lui lwan Muller,
daca nu ava meritul de a fi aplicat cea dintaiu acest principlu,
si daca nu
o fAcuse la 1883. Francesul Victor Henry,
uneVe claritatea cu consistenta in mAsura in care le urrqte neintrecuta Schitd", de o transparent i soliditate de cristal, a
lui Meillet, are, totusi, cuvntul incontestabil de a plecA, ca cea
dintaiu, de la prototipele indoeuropene, iar, in adaosul de mai
trziu, de a infatiO, pentru prima data, o sinteza comparata a
limbii grecesti.
Aceasta. neintrerupta activitate tiintifick de la teza de doctorat din Leipzig 1871 (De graecae linguae productione suppletoria) pena la ultimele Selbstanzeigen" si recensii (intre care,
una dup dictionarul etimologic grecesc al lui Boisacq), a mers
parlel cu o neobositA activitate didactica : incepand cu catedra
de glinnaziu din Wiesbaden, orau-i natal, continuand cu ,,adiunctura" la Institntul rusesc de filologie clasia din Leipzig i afarsind cu profesoratul la Universitatea din acelasi centru cultural
german, fostul student de la Halle, Leipzig i Bonn, a servit, pana
la capAtul vieth sale, invatamantului.
Fara intuitia geniala a lui Bopp, frA spiritul ordonator al

lui Schleicher, dar avand ceva din amandoi acesti corifei si nimic din ingustimea de orizont a unui epigon, K. Brugmann, e
personalitatea care umple i domin, prin munca, eruditia
metoda sa, ultimele trei sau patru'decenii ale lingvisticei indoeuropene.

lYloartea lui las vacant scaunul de principe al lingviVilor

indoeuropeni

contemporam", i,

Germania neputand opune

www.dacoromanica.ro

548

deck candidatura lui W. Schulze , trece sceptrul, fara discutie,

in marnie Francezului Antoine Meillet: coincidenta simbolRa!
V Bo grea

Carlo Salvioni. (3 Mart. 1858-20 Oct. 1920).

Filologul de o activitate foarte intinsa si minutioasa, mai
ales in domeniul atat de variat al dialectologiei italiene, a fost
urmasul marelui As:oli la catedra de glottologie" dela Academia Scientifico-Letteraria" din Milano.
Studiile universitare si le-a faeut la Lipsca, uncle i'i trece
doctoratul cu Fonetica del dia'etto moderno della eitta di
Milano" (tiparita in 1884), cu care s'a aratat de la inceput cereetator cu rabdare si pricepere pentru astfel de probleme.
Se indreptase spre o coal 6 din Germania, tara clasic a
filologiei, inteo vreme cand in Italia domina Ascoli Era insa
nascut in Ticin (Bellinzona, 3 Martie, 1858), cantonul Italian.
din Elvetia, de unde tineretul era atras mai mult spre nord-est,
din aceleasi motive

geografico-politice,

care

manau

si

pe

tinerii nostri din Ardeal i Bucovina, spre Pesta, Viena, Germania. Sufleteste insa avea sa devie un fervent luptator pentru
integritatea pamantului Italiei. In lupta aceasta a fost de o
tarie antica, ilustrata prin moartea ambilor si singurilor lui fii,
in razboiul mondial. De aceea, la moarte, a fost plans nu numai
savantul pierdut in puterea varstei, dar si cetateanul :zi omul
de caracter maret si clarz in iubitea de neam, dar tacut pentru
durerile lui, cad, fara sa-i Ole doctorii, in corp, vre-o pricina
a suferintelor, s'a stins de "o boala necunoscuta", ducandu-se
dupa fiii sal. . .
Activitatea lui Salvioni s'a intms treptat, in domeniul in
care incepuse, cercetand dialectele italiene, vechi si noua, intam
pe cele din nordul Italiei, din valea Grigioni"-lo-, si din alte
parti ale peninsulei, epoi graiurile din Corsica, Sardinia, Sicilia,
Malta etc , explicand numaroase fenomene de fonetica, sintaxa,
topon:mie etc. Fonolog prin excelenta, s'a ocupat cu mare dragoste de studu etimologice, publicand Posulle ilahane al vocabolario latino-romanzo (1897) si Nuove postille (1899), contri-

butii de adausuri si indreptari la cunoscutul, dar azi invechi-

www.dacoromanica.ro

549

tul dictionar etimologic latino-romanic, al lui Krting. Ace la*i

-fel de revizuire a facut *i pentru noul *i marele dictionar etimologic al lui Meyer-Liibke (in Revue dialect. rom"). Asemenea
postille" sau apunti etym. e lessic.", a impra*tiat prin mai
toate revistele de filologie italiene, franceze *i germane, pe care,
de sigur elevii lui le vor inregistra candva intr'un indice bibliografi:s.

limbii italiene II avea pregatit

pentru un nou dictionar italiano german, ce era sa. se publice
in Germania (cum afirma d. E. G Parodi in Marzocco din
Materialul etimologic al

Firenze, sil oct. 1920).

Din gra'urile Ticin-ului,
pentru care a infiintat, ca s-i
apere con*tiinta *i cultura italiana, revista Ad* (in Bellinzona)
stransese un vast material in colaborare cu Guarnerio *i Merlo. Adaugam ca' cercet5rde erau subventionate de con-

federatia elvetiana. Pentru publicarea materialului insa a ramas

in vieata numai profesorul Merlo (v. de Gaurnerio, Appunti
lessic. bregagliotti, in Rend. 1st. Lomb. XLI, XLII *i XLIII).

Salvioni a urmdrit in dialecte si tipariturile marilor opere

italiene, dovedind marea lor popularitate (cf. intre altele, Saggiuolo bibliografico delle versioni e travestimenti dialettali a
stampa della Divina Commedia, dell'Orlando Furioso e della
Gerusalemme liberata, 1902).
Cunos:Ator *i iubitor al dialectului milanez, s'a ocupat
mult de opera unui apreciat poet, scrutor in acest graiu, Carlo
Porta, pentru ale crur opere, transcrise fonetic in dialect, pre-

para o editie critica. A publicat pana acum numai corespondenta lui C. P. (in Archivio Storico lombardo" din 1908 *t 1909)
Contributii asupra vocalismului vechiu milanez a dat *1 in Sludi
dedicate lui P. Ra;na (1911).
Din timpul razboiului dateaza un apreciat discurs al "salt
care are si un interes stimtific filologic, Ladima e Italia (tip. in
Rewleconli del r. Istituto Lombardo", 1917).
Mort in puterea varstei, n'a putut sAli publice toate
Iucra rile.

Intre filologii italieni este socotit drept un puternic sustinator al Onetismului, pe care-I socotea o garan .ie in cer-

www.dacoromanica.ro

550

cetArile de limbA. Ast5zi, *1 in Italia i*i face loc, dcocamdata

sfios, curentul celor ce vor sA stabileasca principii noi in

domeniul studiilor lingvistice, cutand sa la-se la o parte legile

fonetice:, prin care totu*i, p*Ana azi s'a stabilit majoritatea elementelor latine din limbile romanice.
G. Giuglea

P. E. Guarnerio (1854-1 Dec. 1919).

NAscut la Milano, in 1854. A intrat de tanar

in

invata.

mantul secundar, a fost docent de istoria comparata a limbilor

neolatine la Genova, apoi la Pavia, unde de la 1903 a urmat ca
profesor la catedra de glottologie clasicd *i romanica, pe care
o tinuse pAnA atunci C. Salvioni.

Activitatea lui G. e din cele mai variate *i mai bogate,

a abordat chestiunile cu multa pasiune, de*i nu intotdeauna in
chip fericit. Dialecto1ogia italianA ii datore*te contributli insemnate, rezultate din cercetarea textelor *r documentelor vechi,
precum *i a vorbirii actuale din diverse Orti ale Italie! !titre
altele a accentuat legatura dintre dialectele din Toscana *i
aceasta din urma studiat5 in relatiune cu dialectele
Corsica
nordice din Sardinia (Arch. Glott. It., XIII *i XIV). L-a preocupat
in deosebi limba sarda, considernd-o ca unitate a parte (cf.
Il Sardo e il Corso in una nuova classificazione delle lingue
rotnanze", in Arch. Gl. It. XV, 1904). A dat publicitAtii unele
din monumentele vechi ale limbii sarde (Gli statuti della Republica Sassarese, testo logudorese del sec. XIV, in Arch
Gl. It. XIII 1892). Lexicul sard i-a dat continuu prilej de cereetari etimologice (v. Romania, XX, 1891 *i XXXII! ; Miscellanea linguistica in onore dei G. I. Ascoli", Torino, 1901, s. a).
In Kritischer Jahresb. fiber d. F. d. rom. Phil. (vol. 1, II, IV, VIII
1XX111) a dat o serie de critici asupra studiilor despre limba sardA,

iar mai tarziu da 1 o privire general (Relazione retrospettiva

degli studi sul sardo fino al 1910") in Revue de dialectologie
romane", III, 1911).

Interesant de amintit a in ce priveste istoria desvoltarii

lui c (k) latin, in sarda centralA, a aprat teoria gre*ita a lui
ft) sensul ca
pentru care avea un deosebit cult
Ascoli

www.dacoromanica.ro

bbl

dintr'o faza k' s'ar fi revenit, prin regresiune, la pronuntarea

veche latina de k i cA n'ar fi, prin urmare, pastrarea pana in
zilele noastre a sunetului latin (cf. L'intacco latino della gutturale
di ce ci" in Suppl. dell' Arch. GI, It. IV, 1897). Felul acesta
de a vedea I-a mentinut i contra noilor explicatiuni date de
filologul i Sardul de origine, Campus, mort i el, nu de mult.
0 deosebita atentiune i indemn a dat culegerilor de poezii
populare sarde (v. Le Launeddas sarde" in Rend. 1st. Lomb.
LI, 1918), care nu plea erau cunoscute pana la acel Mazzetto
di Ninne.-Nanne logudorese" a lui V. Cian i care astazi
sant studiate de sardistul german, Wagner (cf. anii ultimi
din Z. f. rom. Ph )
LAsAm la o parte alte scrieri (v. o 'inirare a operilor Iui,
facuta de B. Terracini, in Rivista di Filologia, 1920, vol. 48,
pag 85), mai mult sau mai putin intinse, precum cele privitoare la limba catalanA, la traditiuni popware genoveze, lingvistica indoeuropeana etc., pentru a aminti ca a publicat Vocabolario dei dialetti, geografia e costumi della Corsica", opera
postuma a lui F. D. Falcucci (Cagliari, 1915).
Putin inainte de moarte, ca un fel de oglindire a diverselor sale cercetAri, a tiparit un manual de fonetica romanica
(Fonologia Romanza", Milano, Hoepli, 1918), despre care darn
mai sus *i o nota a parte
,

G. Giuglea.

Paolo Savy-Lopez
(1876-1919).

A murit la Neapole in 27 Febr. 1919. A intreprins o acti-

vitate bogatA in domeniul filologiei romanice ca cercetAtor I

ca profesor (lector la Strassburg 1900-02, prof. la Budapesta-

1902-03, prof. de literaturi neolatine la Catania 1903-15 i in

urma la Pavia 1915-19, in care timp a fost 1 directorul Institutului Italian" din Paris, creat din initiativa lui).
Studille lui sau indreptat mai mutt in domeniul literaturilor romanice, din cari (lasand la o pal te ceea ce a scris asupra
lui Dante, Bocaccio, Petrarca, Leopardi etc.) citAm studii detexte, precum e La novella provenzale del pappagalo" (editie
critica), Napoli 1901, Alatalienische Chrestomathie (in colaborare
cu M. Bartoli, 1903), intrebuintata mult in colile din Apus;
Trovatort e poeti, Palermo 1906, etc. (v. Revista d'Italia, XXII,
1919,..p 201).

In domeniul lingvistic a scris asupra metatezii in proven-

salA (1902), 11 dialetto an/leo napoletano (1906) i in urma Le

origini neolatine (Milano, Hoepli 1919), tipArite subt ingrijirea

lui P. E. Guarnerio, dupa moartea autorului.
O. Gi glea.

www.dacoromanica.ro

.552

Addenda-Corrigenda.
p.

78 r

2 de jo5, dup pita-pita adauge: = *pritd, caV. B.

pritA"
p.

78. r. 2, in nota, in loc de: gAsda, citqte: gascuta"

i

adauge: germ.-dial, pul, Lockruf fr 1-111h-

ner" = fr. poule, gAina" (Suolahti, Die deutschen Vogelnamen, 233); bocrbocl, strigat
p chemat bobocii = bobocel ;
pentru cutu,
i it. cuccio, idem ;
pentru cius, cf. cius-di I
(Paeala, Rasinari, 137), a edea ciuciu, pe vine"
(Rev. cr. lit. III, 93), iar, pmtru rnegl cius, "in
card", cf. fr. a califourchon, it. cavaluccio ;
pentru cataon, v. Philippide, Spec. row , 1907,

cf

p. 54 (ccq-co$, dtra capra ca sa stea la muls"

[Codin, 21] = sl. kog-, caprA" ?) ;

Hs

pentru

hale, cf. germ hseh, kscl, Me (Klein-

paul, Stromgeb. d Spr., 418-19), kus-lz ( ichrader, Reallex2, 33);

pentru piran, cf. i s.-cr
puran, eurcan".
Liste tie interj. rom. de
.acest soiu: SezAtoarea", -11I, 188-90 ; rev Ion
Creang", VIII, 168 sq., 228 sq , IX 195, 59. V. B.
p. 89, nota; pentru hustiuliuc, cf. turc. alt-fisailfik, dsordre,
bouleversement" (Pascu, SufIxea, 334) V. B.
p. 92, nota: pentru pitpalac, cf. si litv. pUtpela, caille". V. B.
Pentru reduplicarea onoma'opeid cf. acuma Frieda
Kocher, Reduplikationsbildung im Franzo;ischen
und Italienischen, Aarau 1921. S. P.
p. 96 in nota 1, dupa acest adauga : -Oi apare subt forma
p. 115, r. 21 de sus, dupa -m- se va itrercala urmatoarea
parenteza: (cf. totqi zcipa in Asia-mica dupa
Steph. (Byz. cit. la Walde, Et. Wb. 766) N. D.

p 123, r 12 de sus, dup prin are sa urmeze: asimilatie sl

p 131, r. 13 de jos : dad Altenburg se poate interpreta ca
o et. pop dinteun Altan, (=tur co-tat. altyn our"),

www.dacoromanica.ro

553

am avea Ind o confirmare

a et. propuse.

Obryzum e frecvent in signatura barelor de aur

(v Hill, Greek and Roman Coins, 137).
Despre aurul abrudean, v. N. Olahus, Hungaria et
Ali la, p. 63. sqqv,, in special p. 88. V. B
p. 145

Des], rsfoind noua editie ingrijitd de A. Nehring

a lui 0. Schrader, Reallexikon der indogermanischen Altertumskunde, mai gdsim in fasc,

11, Berlin u. Leipzig, 1920, p.

330 Ind cateva

dovezi ca. Murile se pot numI dup plantele care

le

insotesc cursul: und awar nach den Erlen:

das gallische Vernodubrum (Verdouble): ir. fern.

'Erie', nach dem Buchsbaum : der italische Pyxas
(Busento), nach dein Lorbeer: der griechische
Daphnets, nach dem Eppich: der

griechische
pentru Bdrsa se mai poate da o
Selinas",
explicare afarA de cea de Birkenbach" a lui

Tomaschek, fail a schimba etimologia dacid pe

care am incercat sa o fixAm. Bdrsa poate sh fie
numai un dublet al vechiului indic bhurjas si
al corespondentelor acestuia in celeialte limbi
indoeuropene. In acest caz el n'ar avea intelesul
de Birke", ci pe acel de Alba", coloarea (cf.
alb. bar0 weisz") dupa care s'a putut numi nu
numai mesteadnul, ci 1 o apa sau un rau, dci:

Nach der F a rbung des Wassers scheinen

benannut : die italische Albinia (Albegna), der
griechische Alpheus, das germanische yilbis
(Elbe): lat. albus etc. 'weisz' (vgl. auch altn.

elf, elfa, `Flusz), ferner der gallische Argenieus.

(Argens), die irische Argita (Bann): arg- 'hell
glanzend'" (o. c., p. 329).1) 0 indicatie in ar at
1) Cf $i roma'ne$te o Intreaga serie de parae, vdi $1 fntm nu
Alba, Albu, Albele, Albuia, Albulefti, lzvorul-Alb, Pdrdul-Alb, Rdu' 41b,
Valea-Albului etc. in M D. 0 I, p 34-35 $i 44 45, precum $1 la Ig
Alb, Albe etc. sant numill $1 multi mun 1 Ca
Lenk o. c. I, p. 4 $i 15-17.
pendant" corespunzator trail Bdrsa se poate citd Bentz, muntele pe care,
I-am ammtit (Ig. Lenk, o. c I, p. 129), apol poate Birtz, eln Berg in der
liunyader Gespannschaft" (lb p 146), Kis- Birtz" $i Nagy- Thrtz ein
Berg in obern Tsiker Seklera $i im Udvarhelyer Sekler Stuhl" (ib., lip
2E8 $i III, 136-7) $. a.

www.dacoromanica.ro

-554

sens se pare cA ne dau i citate ca : Oitd bdland, cu kind bdrsand, Marian, Descdnteee, P.
55. Dig. Acad., I, p, 503 ne spune ea bdrsand
insemnend aid `lungA *i asprA, de calitate mijlocie'. Oare nu poate sA fi insemnat la inceput
numai 'alba'', apoi
fund lana albA de obiceiu
mai slabA deck cea neagrA
`lungA. *1 asprA,
de calitate mijtocie, slabA'? Cf. si.: Cioarecii,

numiti in Resinari nddragi, se fac din postav

de casd alb, tigaiu sau bdrsan, Moldovan, Tara
noastrA, p 127. S. D.
p. 197, r. 7 de sus : intelesul de mare" a lui mdcicat, i'n
dr, mdscat. V. B
p. 206, nota, adauge: cf. tott.t4i cunoscutul Romanija, Rumelia". V. B.

p. 208, r. 13 de sus, in loc de : recente", cetete : relativ

recente (c. sec. XV) V. B.
p. 211, r. 4 de jos- innainte de Vo-otesti, adauge: Fonetisrne
;

ca

Bala = Beala fac

probabilA derivarea lui

Bals(a) din Beasi(a) (31tok, in (Xemortile Acad.

5udslave", 1920, p. 117; altfel, Philippide, in art.
asupra Barangilor din Viata rom." pe 1916). V. B.
p 212, r. 10 de sus, adauge: cf. hdrciogu, cricetus", ung.
hrcsog" (Lex. Bud.) hertiu, linteum crassum",
hurduzu" (ibid), Alecu Hertea, Tigan mAnAstiresc, in 1470 (Bogdan, Doc lui St., 1, 145).
Volea Hertului, in j. Gorj (din germ. Herz?).
Apoi, in not : ciric, codru de pane" (Codin,
16; Lungeanu, Zile senine, 213; Arhibald, Porcii,
135), mAsur de suprafete" (GAdeiu, Mon. corn.
Bragadiru 114) -= turc. derek, quart" ($dineanu,
pentru etim. falsA, din ung.
Infl. or., Ill, 397),
szacssuciu, cojocar', v. deja Ureche, ed. Kogalniceante, I, 379; cf. i satele (sucevean, nempentru renie, cf. me& renitean) Sod, etc.;

sul *arenisul, plaja nisipoasd"

(rgiu explicat

la Pamfile, Dusmanii, etc., 291). V. B

www.dacoromanica.ro

555

p. 214, r. 7 de jos, sterge ; Ghibanescu", iar 13 r, mai sus:

roii", adaugand: pentru fdrtetnasul, cf. n. de sate
disparute Prteinosi, Pdrtonosi (Bogdan, o. c.,
II, 571, 580) ;
pentru bennetic cf. si pasagiile din Teliman (Nuvele umoristice, ed. Socec,
76) si Zanne (Proverbele, IX, 264 : gpacit ca
un roiu fad matca"). V. B.
p. 215, r. 11 de sus, dui:A Cer-negura : asa, la Grecescu,

Consp. flor. Rom , 372.

Ibid., in notA, ceteste :
Jassmarkt. V. B.
p. 216, r. 9 de sus, dupa Nistor : in Flacara" din 24 Ian. 1915,
p: 102 sqq
Ibid., notd 3, ceteste ; mr. araaa,

pentru -grum, cf. dr. grain, grumulet,

movila", grumesc, umplu cu Varf" (Lex. Bud.,
ultimul, s. v popdlnesc);
pentru sinon. mdgld,
atestat si la Ureche (ed. Giurescu, 57), cf. Cihac,
II, 513 si n. de sat Mdgla (in j. Roman). V. B.
p. 217, r. 12 de jos: cf dornd bulboana, ochiu in flu" (Rev.
.
cr-lit., III, 123 ; la 0. Densusianu, Crawl din
Ibid.
Tara Ha(egului, 57, si et. topiculni).
7 r. jos, dup sleibanog, adauge slobonog (Lex.
iar

Bud.), iar, ca paralelA pentru Vdrciorova

Vdrciorog(a) (v si Pascu, Sufixele, 218), cf. dubletul
V. B.
Orsova-Orsoga.
p. 218, r 3 de jos, adauge: Bdrlui (VAlcea), Baddlui (Dolj),
Orlui (Buzau, cf. Or), iar, in nota, dup Colun:
Colon sti (Codrescu, Uricariul, XV, 370), Colonoasa, alias Collinoi (Bogdan. o. c ), Pelecani
V. B.
(Olt), Turia (de la turd, taurus").
p. 219, r. 11 de sus : Orheiu e mai curnd ung. Orhely,
Straja", iar Corodesti (v. mai jos), ctitoria boierului Corod al lui Alex.-cel-Bun (Bogdan, o c.,
II, 322).
Sate . cu n. de Blaj, in Mehechnti,

In nota 1, dup Ottac, insule, adauge: vsl. otokd, idem, iar in loc de.
Romanati, Arges.

Seghedin, ceteste : Sighet (la Ureche ed. Giurescu :

Zeghit) = ung. sziget, insul".

www.dacoromanica.ro

Tot asa,

556
n. 2, ceteste :

Gealu-Mare", iar dupA Gelu,

adoge: cf. Gelu,cu sens geografic, de rnunte, in Doc.

din 1075 (N. lorga, 1st. Rom. din Ardeal i Ungaria, 1, 30) ; Fata Gelula munte muscelean,
langA hotar (Frunzescu, 208), e" indoios.
V. B.
221 p. 2, si 3 citeste ci cuvAntul se intrebuinteazd mai cu
seamd despre obiecte, pe care le lasi s cadA din
mAn cu tin sentiment de great5, deci are sensul
de a 'slobozi din mAnA' (auslassen"). E. H.
p. 222 si 1 8 dup popular adauge: in limbile romanice. E H.
p. 222 si 1 elimineaza : probabil influenlat de eremplul romiinesc.
D1 Leca Morariu mi-a atras atentiunea
asupra faptului c se cunoaste "schatten' in semmficarea de-a `na5te' si in Germania ins4i, vezi
Grimm si Sanders, corespuz5tor'verschallen' pentru

'avorta'. Paralela accasta germanA cI5 un sprijin

pretios pentru desvoltarea presupusA a semnificrii
cuvAntului romAnesc i ne ajut5 prin aceasta intrucAtva la asigurarea etimologiei propuse. E. H.
p. 223, si 19 u. rabdi, ura#i. Scrisesem diftongii acestia cu e_

(e deschis) si un a mic sus. Acest a e un sunet

de tot usor (Gleitelaut"), care s'aude r5zvedit
numai rand nu se vorbeste prea repede. E. H.
p. 223 5i 21 u. citeste : acolo intocmaibrecum ne asteptdm, rlibd

rabdzi
p. 238,

E It

nota, adauge : cf. si lat. inequitare alicui, aii bate

joc de cineva", propriu a-I cAlbri" V. B cf. si p. 521.

p. 241 si 243 DI V. Bogrea imi atrage luarea aminte cA originea
I ui sutphi i ;uch,at a k st txpli, at5 in CE
fel de DI A. Scriban. Aflarea aceleasi etimclogit

de doi insi cred cA e o garantie mai mult pen'.ru

probabilitatea ei. S P.
p. 246 n. 2, adauge : sl. krlo, aripA" (Scriban). V. B.
p. 247, r. 6 de jos aiauge : rom. berbece cdrndu, oaie crnaie,,
Fettschwanzschat" : Tiktin, s. v. carngutleisclug' (iu carne). V. B.

www.dacoromanica.ro

55/
p. 250

a se adauga si formele furui$ i tueurus izvor"

la 0. Densusianu, Graiul din Tara Hategului. G.G.

p. 252

a se adauga si forma a ostd, din 0. Densusianu,

o. c. p. 40, explicat din oftd, cu inlocuirea lui
ht >Ffe,cu #, in slaVa. (cf. insa v. rom. ohtd !) G. G.

p. 253 r 12, adauge : ca florae fsatelor" (var.: satelor, climpului): Ps. Sch , ed. Candrea, II, 212
Ps. 102,
15.
R. 15 de jos, dup6 massalum (cf. Diculescu, Ong. lb. rom., I, 33 "casatum), in loc de :

admis ex aequo", ceteste:: propue. V. B.

- p. 255, r. 3 de sus dupii cunettesc: m asez la oi".
La
nota 3 de adaus: Rut. caryna Schlagbaum im
Dorfe", raportat de Miklosich, ca sl alb. caring
Art Stetter", la ca rs cesari ( Et. Wb. d. sl. Spr.,
P.
p. 27), e, probabil, imprumutat ditr rom.
poarta
gardul tarinei, v. in deoztebi Pamfile,
Agr. la Romtini, p. 27 sq. V. B.
p. 256. r. 13 de sus : I, Haye ; la nota 1, adde : cf. pograde,
i

progade, prograde, tintirim" (Lex. Bud ), pogrdzul,

cufundkinnece, (Ps. 5ch.,ed. Candrea,II, 456).V.B.

p. 258 r. 5 de sus adauge : v. si Scriban, in Arhiva" Iasi

Citatul din Fiziolog", la p. 105;
1921, 4p. 72
P. Bens, cf. si fr. affubler --= lat. affibulare. Fanlii,
i'n Lex. Bud. cu var. /mire". V. B
p. 259, r. 3 de jos : Cunostea tubul locului" (Codin, SA rb.
pop., 31). V B.
p. 260, r, 11 de jos : hondrobele, ustensilia, impedimenta", si'n
Lex. Bud. V. B
Subt
buchered: Cuvntul pare, totusi, identic cu
p. 261,

bugard = bugar, bulgar" (Acad ), sdo

bucard = (oaie de) Bukhara, vestita p. oile sale
(owe)

(cf it. bucherame, fr. bougran, etc.). V. B.

p. 262,
p. 264,

Urcoui din not e atestat si'n Rev cr.-lit., III, 210.

cf. orca du-te ! (Archiva-Iasi, XXIII, 398). V. B
supt mischie : p. provenienta sa'rbA vorbeste ras-

p5ndirea cuv. in cantecul popular Arbezc (sabhja dimialtija") si romnesc.

www.dacoromanica.ro

V. B.

558

p. 267,

supt proor Implourudatul cu apa indatmat in

ziva de 8f. Gheorghe" (Viciu, Glosar, 110; cf.

Codin, 0 Varna* de cuvinte, pp. 50, 70 si Rev. cr.-Iii.
III, 66 :

zitra de pridu lui 8f Gheorghe"), coro-

borand cu fr. ramasseurs de rose (cf. Ciausanu,

32) si spalarea cu roua in dimineata 5f. Gheorghe
la I3ulgari (Ad. Strausz, Die Bulgaren, 337), face
totu5i plauzibila derivarea din lat. inzperrorare (cf.
0. Densusianu, uralul din Tara Hafegului, pp.
53, 269).

p. 267,

p. 269,
p. 274,

p 276,

V. B.

subt schil, adde . gramada de copii nebunatici"

V. B.
(Codin, 65), cf. polaie
subt:hurdtg.'du : hurdadien, funie groasa, rudens"
(Lex. Bud.). V. B.
subt chiligtu: p.'Isens, cf. si_iit. spadaccino, che
porta la spada solo per pompa" ; fr. spadassin V. B
subCglumirliu, adde: ghunirlie idrn (Da
30). V. B

p. 279, r. 4 de jos: p. pc-kadar, cf. tott4i tat. sacdrdi s'a

suit", Inteo form copil. (An. Dobr, II, 373). V. B.
p. 282, r. 8, dupa jugz (atestat p. vr ), adde : s.-cr. gornjak
,
Westwind"). V. B.
p. 285, r. 10 de jos, inainte de Balrnez, adde Balasan = Bal-

hassan, lar, p sensul lui tarabel(a), cf. Ramsay,

Hist. Geogr. of Asia Minor, 61 : 'Blac Neck',
'Terrible Pass'. V. B.

287, r. 4 de au, adde: ban hdupd, haina". V. B.

p. 307, r. 6 de jos, dupa (Bucovina) are sa urmeze : Cihac
cla s. v. ghibdc'u,dibdiu: sghimbdiu, s., gland
(anat.)." N. D.
p. 303, r. 10, dupa zg;iinhoiat, ; are sa urrneze : (cf. sgarnboi,

sembotre < alba, *sugablvati, fara precizarea

intelesului euvintelor, la Dznsusianu, H. I. r.
269). N. D.

I,

p 315, n. 1 a se adlogA dap substantivalui urmatorul rand

sarit la tipar: cure zturc. ein1 faiant, porp. 348,

telan"; cf. i . . . N. D.
DI A. Borza, care a tudiat manuscrisele IW $incal din Oradea-Mare, ne comunica :

www.dacoromanica.ro

559

Manuscrisele pastrate in Oradea-Mare, scrise

curat, anume pentru tipar, sant facute cu siguranta dupa anul 1806. Aceasta o stim din Istoria

naturei, in care vorbind despre albine, 5incai

spune textual : Albinele, despre care am cuvdn,
tat in economia cea romdneascd, care nu pregeta a o vedea pentru folosul tau"... si despre
ganstele ceale casnice am cavantat in econnnia
cea romdneascd". Economia, la care ne indruma,
este cu siguranta Povatuirea catra economia de
camp, Buda 1806", publicata anonim, al carei
autor cred a-1 fi descoperit prin aceasta in poll-

p. 353,

historul Gheorghe $incai, iar nu in Molnar 1., cum

se credea panti acumal)".
propozitia prima din alineatul dintaiu trebue modificata astfel: Nu mai putem fi de acord cu
DI Iorga in privinta felului cum dateaza cel de
al treilea manuscris, dupa ce am vazut cartea. N. D.

p. 454, r. 9. de sus, adde: pentru lltopmaoyog, v. D. Russo,

Elenizmul in Romania, 32 sq.
V. B.
p. 461, r. 10 de sus, 5terge Surnandra" (recte: $umandra).*

V. B.

p. 467, r. 3 de sus, pentru Ler-Impdrat, cf., pe langa studiul

din Rev. Tocilescu, si: Ler : Ler-Imptirat, LarImpdrat, Lei-Impdrat, cu fetele" lui (= fetele lui
$andru, roabele lui Alex Macedon: 5aineanu,
Ielele, ad loc.), din Descatece, vrdji, et.c., Brasov
1908, pp. 31, 53, 74. V. B.
p. 469, r. 6 de jos, dupa Gatilesti, adde: cf. Ina V varianta :
V. B.
Halilestt<Halit?
,

1) Dr. Gh. Crilniceanu: Literatura medkali romineasca. p

www.dacoromanica.ro

14.

560

Partea administrativa.
Muzeul limbei romane a lost intemeiat, ca Scoal de studm

inalte, pe Mt-1ga Facultatea de Litere a Universitatii din Cluj,.

de Consiliul Dirigent in edinta din 27 August 1919, dupa planul prezentat de Sextil Pucariu, cai e a fost numit director at
lui. Muzeul limbei romane e ada'postit in edificitil anume cumparat

spre acest scop de Consiliul Dirigent in Strada Elisabeta No

23, care este proprietatea Universitatii din Cluj. Pentru adap
tall, instalatiuni i crearea unui fond permanent s'a votat suma
de 100.000 lei, iar ca budget anual s'a fixat suma de 60.000 lei

Instalarea complet a Nuzeului limbei romane s'a putut

face abia in toamna anului 1921, din cauza imposibilitatil de a
evacu inainte de acest termin pe fostul proprietar al casei ,.
totui liberandu-se mai de vreme o parte din incaperi, lucrarile au putut fi incepute in tuna Fevruarie 1921.
Sedintele s'au tinut Lunea, de la orele 6-8 p m. Dirt
Fevruarie 1920 pana in lunie 1921 s'au tinut cu totul 29 de
edinte la care au participat drni N. Banescu, V. Bogrea, St. Bezdechi, Th. Capidan, I. Cretu, N. Draganu, S Dragomir, R. Demtrescu, G. Giuglea, P. Grimm, C. Lacea, AL Lapedatu, V. Merutiu,
A. Morariu, G. Oprescu, E. Panaitescu, I. Popovici, S. Pqcariu,_

G. D. Serra, M. 5tefanescu, G. Valsan, R. Vuia, P. Zigl ara

dnele M. Giuglea i Fl. Florescu.

In aceste edinte s'au fftut i au fost discutate urmatoarele comunictri (cele insemnate cu asterisc sant publicatep
in intregime sau in parte, in Dacoromania):
16 Fevruarie
N. Draganu, *Din topommia romdneasca a Ardealului (Abrud, Tampa, Chice.ra) .
3
S.
Pucariu,
*Cateva cazurt de astmdare N. di.
samlare in lutzba romana
G. Giuglea,

Lizmologia

cuvaniulut

( z `extribuinus).

www.dacoromanica.ro

pstrein'

561

Th. Capidan, Cdtev 1 cuvinle din dialectul megl-

Martie

enoromdn (Ilittiroriu <later, -teris

+oneus)artoari (<dolatoria,-am).
C. Lacea, "Etunologia formel decurdnd"
(decurrere) din Legendele versificafe ale Maicii Domnului.
S Pucariu, Locul pe care-I ocupd limba romdral intre limbile romanice (WO
r

din discursul de receptie la Academia Romn.)

15

91

-,2

11

N. 13nescu, Ti;0

lcarte despre pdmtintul romdnese acum o suld de ani : retoypacp:x6v tfig `Poup.ouv(ac de Daniel
(Dimitrie) Philippide.
N. Draganu, *Cdtevaytimologii. Locutiunea ZoG. Giuglea,

tecuste".
Cdteva consideratiuni asupra topo-

nimtei din Basarabia.

29

S. Pi4cariu,

,i

* Etimologii ; a scormoni, a sprijinl,

a pilcilll, alunitil, cartimi, Humor,

sucluat.

N. DrAganu,

"Un pasagiu rem interpretat din

S. Dragomir,

"Cdteva urme din epoca unei organizatii de slat slavo-romdne.

Coresi.

3 Aprilie

V. Bogrea,
G. Giuglea,

'Etimologii romdnesti.

A ustd", scruntar" (<*excontrarius.).

V. Bogrea,

"Elimologii populare la name de

17 Maiu

Th. Capidan,

*Calques linguistiques. Recensie

lucrdrii lui Baritsch (Elem. rorndno-albaneze).

24

Th. Capidan,
G. Giuglea,

Din toponimia megloitil.

"Ettmologii : Spat, a pierieck a

26

111

plante

27 Septemvrie

ferii, chepcel.

N. Draganu,

'Explicarea verbului intrulpd, latrebuinial de G. Co$buc.

www.dacoromanica.ro

562

S. Pucariu,

Originea- genetivelor formate cu la

(Publicat in Zeitschrtft f. rm.

Phdol. 1921, lanuarie).

4 Octomvrie . G. Giuglea, Nealterarea labialelor in pozitie

neaccentuatii dinaintea lui e scurt
ni i lung latin.
Acelai, *Cazania lui Popa Patru, descoperitii in Orchiteag.
N. IVaganu, Elimologia cuvntului cnfi, intrebuintat de Coresi.
Th. Capidan, Analogii in flexiunea verbalii la
Megleniti (Pers. 2. sing. de la
ind. pres. in -i : antri etc.)
11 Octomvrie

G. VAlsan,
Acelai,

25

15 Noemvrie.

1 Noemvrie
Th. Capidan,

Planul anal dicflonar de terment

geografici populari.
Contriburiant la vechimea populatiei roma'neti in Dobrogea. (Publicat subt:titlul Romnii din Dobrogea" in Analele Dobrogel I, no 4),
S. Pucariu, *Despre onomatopee.

Vocativul In -le al substanti-

velar.
*Etimologia cuvintelor cincer
cdnjeu, hansd, susld.
AceI4, *Rectifiedri lexicografice: boamene, heredie, hurizialei.
S. Dragomir, Recensia carpi lui Takdts S.
despre giata vechiului nostril'
popor de pOstori.
S. Pucariu, 'Cu ocazia cartii lui I. Jordan.N. DrAganu,

22 Noemvrie

Metafonia vocalelor accentuate

Inainte de e din silaba unnedoare.
Acelai, *Ethnologia cuvantului indelete._

29 Noemvrie

5. Pucariu, ,Despre contaminarea cuvintelor.

N. Draganu, *Etimologia cuvintelor ocit 0..
zgamboiu.

www.dacoromanica.ro

563

5 Decemvre

S. Puscariu, Dare de searna* despre lucrarea

lui Gilliron, Etude sur la dfecal/1M des verbes: La faillite de
l'Etymologie phonetique..
N. Bnescu, Cele mai veciti stiri bizantine

asupra Romanilor de la Du-

nate. (A aparut in Analele

Dobroget II no 3 sub titlul

Paristrion, un ducat de granit

28 Decemvre

N. Dr6ganu,
Acelai,

bizantin in Dobrogea").
Etimologia cuvintelor spuritr
$i $tird.

Despre un manuscris din intdia

jumdtate a sec. XVII (Un studiu
amAnuntit va apare la Academia
Romana).

S. Puscariu, *Dare de searna asupra unel

dill de 3. Jud despre termenii

crestini in limbile romanice.
1921.

i 3 Fevruarie,

Sedinta publicA, in Aula Universitatii, aranjat de Muzeul limbei

romane si Institutul de istorie
nationala cu ocazia centenarului
lui Petru Maior :

S Puscariu, >Ydede lut Petru Maior despre

limba romdnd (Conferinta s'a

publicat in Anuarul Institutului

'de Istorie nationala si in brosu-

28 Fevruarie

7 Martie

r, impreuna cu conferintele dlor

A. Lapedatu i I. Lupas).

S. Puscariu,)(Ceva despre legile fonologice.

N. Draganu, *Rectificarea date' 1492, ad-

misd pentru an Molitvervc slavon cu note tipiconale romane.

Th. Capidan, Etimologia cuvintelor pururea
(alb. perhere) reful, &inn, megl.
si arorn glar, raspease, flies,
(a)ngriiha $i tupatd.
N. Draganu, *Ettmologla cuvratelor vecht;
cuno$tinte $i utrinde.
Acelasi, Traducerea din ungure,ste a
Pallei dela Oreqtre o recunosc
insi$i traducdtorti.
www.dacoromanica.ro

664

Cdteva forme duble ale unor

Ace lai,

cuainte rorndne$ti.
Pdstrarea impPrfectulul conjun-

A. Morariu,

11 Marhe

ctiv latin in timba romdnii.

'Etimologia verbelor content i

S. Pucariu,

4 Aprilie

intriima.

Dare de searnd asupra tezei

P. Grimm,

lui 0. Jespersen, Progress in

Language with special reference

to English, London 1894.

11 Aprilie

Cea dintdiu lipdriturd Raco(land, de la 1639.

N. Draganu,

Cingd nu derivd din 'cinga ci

A ^elai,

din cingula.

expune planul lucrarii

sale La

18 Apri lie

G. D. Serra

28 Aprilie

Th. Capidan,

Etimologia verbului impopotd

16 Maiu.

Th. Capidan,

inalgios (din tare).

Palatalizarea labialelor in dia-

toponomastica del Canavese".

(din pupazd) $i a cuvdntulut

lectal meglenit.

---_:G. J. Serra,

oteste cAteva capoole din lucrarea!sa La toponomastica del

Canavese".
Biblioteca Iluzeului limb& romine a numarat la sfr4.itul
anului scolar 1920-1921, 2526 de opere in 4023 volume si
bropri *i cateva manuscrise, necatalogategnca. Si anume:
A. (----- Publicatii ale Academiei,Romane) 63opere in 303 volume

C. (= Calendare)
D. (= Dictionare si Enciclopedii) .
Fg.(= Filologie generala i lingvistica)
Fr. (= Filologie romana i Istoria
liter. rom.)
I. (= lstorie, Geograhe i Etnografie)
L. (= Literatura romanA de la 1800

32 i
198
695

n
n

"/

577'

,,

300

,,

288
143
83
147

11

PP

183

11

368
805

637
397

/1

350

.
n
168
P. (= Literatuni popularA i i folclor)
636
R (= Reviste)
176
V. ( Literatura romanA veche)
.
Toate acestea sant catalogate, intr'un Catalog general
du?A materu i intr'un Catalog de fl.Fe, dupa alfabet
incoace)

www.dacoromanica.ro

t,

11

P,

11

565

Aceasta colectie bogath de carti, intre care unele foarte

spretioase, chiar *i pi-lice, s'i putut strange, cu budgetul redus
li cu cateva ajutoal e suplementare, gratie cumparariiain conditii
foarte avantajoase a catorva biblioteci particulare.
Donatiuni s'au primit din partea Academiei Romane, Societatii geografice romane, Comisiunet monumentelor istorice, Comisiunei Istorice, Seminarului maghiar, Seminarului de geografie din

Bucuregi, precum *i din partea dlor N. Draganu, G. Giuglea,

P. Grimm, G. Oprescu *1 S. Pu*cariu. Schimburi de carti s'au
facut cu Biblioteca Universitatii, Institutul de- istorie nationala
*1 Seminarul de limba *1 literatura romana din Cluj. S'au legat
654 volume.
Biblioteca, care e ,deschisd in fiecare zi
in afard de
vacantele de vara
de la 8 a m. [And la 9 p. m. a fost

vizitata de numero*i cercettori, cdrora li s'a pus la dispozitie

*1 Biblioteca Dictionarului limbii romane, impreuna cu colectia de

fi*e, precurn *i biblioteca particulara a directorului Muzeului.

Personal rePersonalul: Directo r Sextil Pu*cariu.
munerat :

Locul de S ec retar 1-au ocupat pe rand dnii

N.

Banescu, prof. univ., P. Grimm *i G Oprescu, letcori univ. *i

Dr. A. Morariu Cust ode si bibliotecar: Dr. C. Lacea
Ajutoare : Florica Florescu *i Sever Pop.

Publicatii. Preturilemari ale tiparului *i hartiei au Mut.

imposibild publicarea

Bibliotecii

Muzeului

limbei romane",

pentru care sant gata de tipar trei lucrari voluminoase : 1. Th

Capidan, Megleno-romanii, 2. Sextil Pu*cariu, Dialectul istroromdn. 3 A. Morariu, Morfologia verbului predicativ tri limba
veche Nadajduim ca in cursul anuluLviitor lucrarile acestea vor
puted fi publicate.

Muzeul limbei romane" a publicat in lunile Aprillelunie

1920, o rubrica saptamanala in Patria" din Cluj, in care s'au
inregistrat provincialismele *i barbarismele cele mai ,curente
in limba carturarilor ardeleni.
Nici Dacoromania, al carei manuscript, in Cea mai mare
parte, era gata in lunie 1920, n'a putut aparea la hmp. Institutul de editurd *1 arte grafice Ardealul" din Cluj, intelegdnd a
.43 mit de editura trebue sa sprijineasca, chiar cu rizicul ne-

www.dacoromanica.ro

566

rentabilitatii, publicatille 5tiintifice, primi in editura Dacoromanla.

in mod firesc, aceasta carte se culegea in timpul cnd tipografia

nu era ocupatA cu alte lucrari cu termen fix ; ceea ce explica
intarzierea ei. Cheltuielile nu puteau fi prea mult urcate
prin procurarea unei hArtii mai bune 5i a unor semne diacritice speziale, sau prin prea multe ,rcorecturi. Aceasta sprp a
explica conditiile tehnice :neperfecte (mai ales in transcrierea
foneticd 5i a. cuvintelor streine) 51, din nenorocire, lista lunga
de gre5eli de tipar. Intdrzierea de peste un an a tiparului a
fAcut necesare 51. cateva Addende 5i corrigende.
Aparand in anul in care s'a implinit o suta de ani de la

moartea lui Petru Maior, am dedicat memoriei lui aceasta scriere, care, in Ardealul desrobit, continuA traditia marilor dascAli
ardeleni : cultul limbei romAne5ti

www.dacoromanica.ro

567

Indice.
compus de C. La cea i Leca Morariu
a) de materii
Accentul (secundar) 183
(nct>nt) 223, (nazalA>1) 325,
accidente generale (la onoma(n>m) 324, (p+i>k') 95, (qu>
topee) 93
p) 221, (s>f) 104, (ti) 325,
adverbe (din interjectii) 100
(n+e>ne) 395-396
aferezei 372 (a- strAroman din contaminare 102, 290, 308, 562
e- lat.) 163
(g 5i 5 propagat prin c. duor cualunecarea sunetelor 394
vinte) 103, (c. semanticA proarnfibologie 278
vocand c. formala) 103, (c.
analogie 394, (in flexiunea verintre onomatopee i cuvinte
balA la Megleniti) 562

analizd (greitA) 134

animate (nume de a. derivate din
onomatopee) 100

aorist (pers. 2 sing.) 330

Ariani 358
articol (proclitic) 372

vechi) 1-03

creare inzediatd 80, 81

cuvinte (imitative) 77, 78, (simbolice) 83, (c. nouA cAutand
razAm in cele vechi) 103, (c normale) 363.

241, (o-u>o-o) 240, (o---A>

Dacoromdnisme (la Aromani) 207

derotacizare (la r intervocalic) 388
diminutivul-frecventativ (inteles) 99

(limbi b.) 407-408, (ecouri ale

(d. totalA a lui r) 251, (r-r>

astmilare 322 -(vvtla -ICA) 97, (organicA) 373, (b---11>m-11) 323,

(r-ri>n-fi) 324, (a-i>i-i)

A-6') 239, (o-A>o-o) 240. dis.milare 322 (d. total& a lui 1),
170, (i-i>i-e) 241-242, (nBalcanic (cuvant b.) 407-408,
n>1-n) 247, (r-r>r-1) 247,
poeziei pop. rom. in poezia
pop. b,) 202-203, 204-208

Banatul (poarta Europei centrale

in timpul invaziilor barbare)

155-156

Calques linguistiques 331

COlvinag 358
celuld lingvisticd 365

condlionalul cu vrea" 522

conjugare (verbe de C. I trecute

la c. IV) 227, (verbe de c. II
trecute Ia c. 1) 288, (derivatele
verbale mai notbA sant mai ales

s-r) 322, (p-p>t-p) 322,

(n-n>d-n)322,(b-b>d-b)

322-323, (v-b>v-m) 323,

(m-fi>b-ti) 323, (rn-tri>
b-m) 323, (p-m>c-m) 323,
(n-ii>1- ri) 324, (lab.-m>
lab.-n) 324, (1--l>n>I sau
1-n) 325, (t-dz>t-dz) 325,
(tg-ts>t-ts) 325

dublete (toponimice) 215, 218

epentezd (a) 169, (u) 177.

ettmologie populard 225, 273,

u (fantazia la e. p ) 215
336
Foneticd sintacticd 373
consecutio temporum 376
consonantism (bd>vd) 222, (gd> _lode (schimb intre conson. fonice i afone la onomotopee) 92.
bd) 222, (k.! 325), (I>n) 225,

de c IV) 249

www.dacoromanica.ro

_588

ionologie (credinIa in legi fonologice)

metamorfoza legilor
ce 388
metaplasma 381

fonologice
n'au voloare absoluta la ono75,

(legile

fonologi-

metatezd (rn-l>rl-n) 242, (silabia) 250

(nealterarea labialelor in pozitie Monad 195
matopee) 184, (md la numirile
topice) 134, (legi fonologice) 563

neaccentuata dinaintea lui

Nazalizare 173, (n, tulpinei ono-

scurt si i lung latin) 562

Genetivul format cu lu 562
geografie lingvistica 364, 499
Goti 160
Haplologie 172
hiperurbanisme 237, 317

matopeice) 90

negatiunea (nu" isi pierde voloarea de negatiune) 174

neogramatici 75, 323
neolingvi$ti 76
neologisme 392
numararea oilor la pAstorii din

1mperativ (forma pAzea 9 279

imPerfectut conj. latin in 1. rom

'

564

impresie acusticA, devenit vi-zuala 82

imprumuturi (din romaneste in
Dubrovnik) 199

infinitival (ca substantiv) 100

Inrudire (italo-romana) 112, (rornano-sardA) 221, (i. cuvintelor
provoacA asimilare formalA) 442.

insuficienta (organelor de articu-

lare) 83-84, (grafica in redarea sunetelor) 84

intercalarea (unui a intre tulpin& si sufix) 94

interjectia (primard) 77, 78, (nu-

mdrul i. scade cu timpul) 77,

(intrebuintarea lor devine din

ce in ce mai precisA) 77, (i. ono-

matopeid ca prechcat) 1u5

Jntransitiv (devine transitiv) 105

inversiane foneticd 371

jterativ (intelesul i. al vei briar
in-ino se pierde) 228
J-exicografie (onomatopeele sub
raport lexicografic) 100, 107, 108

Jimba (I. copiilor) 79, (l.-ecou) 80

logica populara 323

Dalmatia 521.

name (n. comun devine n

pro-

priu) 112
numiri topografice 525

Onomatopee 75 S. u.
Palatalizarea labialelor in diatectul megl. 564
participlu (p.-adiectiv cu sena
activ) 100, (ca subst. 100)
pasivul 522
pdstori (duc cuvinte rom. in PoIonia si Moravia) 126, 127.
perfect (simplu) 176, (compus) 176

plural (p provoacA reflexe fonetice in forma singularului) 112

poezia populara (din Montenegru
contine elemente romanesti) 202

polisemie 401

postinterjectional 100
postverbal 100
prefixe (a-) 134, (schimb de p )
164, 174, (acA=) 170, originea

p. alb. ake-) 170, (in- si des-)

235 (in->intru-) 236
prepozitit (cumulul de p.) 233, 234

propagare (p. unui r) 103

propozitii-optative repetale 522

protezd (a) 372, (a) 290

Recitative copilaresti 281,

Masa- geografica 492

282,
inetafonie 370, (m. lui e si o)
377 s. u. (in imprumut al re283, 284
cente) 184 (lipsa ei la e si o) reduplicare (la onomatopee) 91,
182-183
251
www.dacoromanica.ro

569..

regresiune 388, 391

rima (la onomatopee) 93
Rosier (teoria lui R. combAtutA)

125-126
rotacizare 341, 342, 388, 389,
(la onomatopee) 90

Senzanticd (deosebiri in desvoltarea s. romAna si rotnanic6)

235, (modifiCari s. rezultate din
apropieri formate) 234, (evo-

lutiuni s. la onomatopee) 102,

(topornmicA) 492

sincop (e aton) 252

sintaxd (s foneticb) 374, (onomatopee subt raport sintactic) 104
slavon (influenta sl. asupra onomatopeelor tom ) 99
spontanettate (in derivarea cuvintelor de natur onomatopeic6) 99

stratigrafie 386

subiect (gramatical) 376, (logic)

376, (nehotArit in sudslavA i rom )
522
sufixe romaneti : -Aesc, -Ai 96,

97, 98, 99, -an 324, 327, 328,

-andi u 426, -nesc 99, -ar .27,
328 -arita 326, -as 323, -cAesc

s ) 217, 320, (sitaba finahl consideratA ca s.) 175, 181

sunete reflexe 77

Tabu 334
Tara Bdrsei (dovada de existenta unei vechi impArtiri administrative) 141
topon nzie (niimiri t. dupA altitudine) 110, 111, (numiri t. mai conservative fatade evolutiunile, tonetice) 1,34, (schimbarea genului
la nutniri t ) 135, (accideritele natin ale au numirl mai vechi cleat
localitA tile i organizatffle administrative) 141, (rauri numite du-

pa insuwile lor) 142, (numirilede CA uri trebue urmArite la

obAria lor, nu la cursul mai

jos al tor) 142, (rand numite-

dupa arbori) 142, 143, ((ara umita' dup rdu) 143, (rW numit

dupa obte tul cu care se asea-

mana) 144, (amintirea vechii

organizath slave pastratA in t._
romAneascAl 147, (tara nunut .
dupd arboi 0 143, (numiri t.
romAne pe coasta Dalmatiei)
196, (literatura t. rom ) 210

-nesc 89, 99, -nesc 98, -olu

323-324, 4 /4, -ot 100, -otesc

(importanta documentului istioric) 211, 212, (importanta cercetrii la fata locului) 212, (mania arhaizArii) 213, (nume t. de
origine ungureasca) 219, (numiri
t. dupA nurne de persoane) 491
(numin t. dupA nume de plaiiM,

100, -sor 426, -turA 100, -uesc

latine:
97, -ulescu 198, 208

493, (numiri t. dupA nume de animate) 493-4, (numiri t. din adjec-

89,199, -cel 326, -ea. 328, -ean

327, -eic6 294, -esc 96, 97,
9, , -et 100, -icel, -iced 326,
-il 197, -inti 218, -tutu 218,

-alis 37, -aria 440, -aris 327,

-arius 327, -aticum 499, -inus
248, -oria 440, - slave: -ati

98 99, -kati 99, -11 179, rmti

98, 99, -ul 200, 201, -uleta
209, -ulin, -ulinka, uleti 209,

tive) 494, (numiri t. dupA forma

terenului) 494, (numiri t dupA

actiunea omului asupra prnAntului lomit) 494, (numn i t. dupa
forma ce o are cursul apelor)
494, (numii i t. dup forma de

-ulov 208, -ulov16 208,

teren) 494, (numiri t. care stau

(schimb de s ) 98, (inlocuiri de

in

legaturA cu civilizatia, cu

www.dacoromanica.ro

_570

cultura,

cu

bogatia

solului

etc.) 497, (numiri t. format'e

dintr'un imper. stun subst.) 498
(din Basarabia) 561, (megl) 561

tulpina(onomatopeizath)103-104

tInguri 357

zitie tare) 223, (t+em -cons>

*a)

112, (6, S. +e>o) 123, (e ini-

tial) 163, (in urmat de e>en)

388 s. u. (r+i> in puitie
tare) 223, (i-Ei>a) 241, (o>a)
132, (o slay >a) 197, (grafia
o=a in documente, dupA ungureste) 134, (o pastrat in po-

Valalzii din Moravia 126

verbe (din interjectium) 99
vocalism (a din ea d;ri +e) 187,

(ung. a din a scurt) 133, (c+

a>che) 248, (lab. A >0) 95,

(a sunet imitativ) 86-87, (lao.+

a>o) 95, (A>u la Sasi si Unguri) 138, 139, (r+e>A in po-

(o>a) 252,
(u si o secundar) 163, (u>o)
134, 178, 226, (u+cons>v>
b>p) 248, (rus. y nu trece in
zitie nazalA) 94,

i) 122
vocativ (in o) 185, 186, (in -le)

185 s. u., (in functiune de nominatty) 202, 203.

b) de nume
Agathon 49
Alecsandri, V. 434, 528
Alexandrescu, Gr. 62
Alexandria 13, 24
Alexandru 45, 1. 523:
Amelung 547
Amfilohie Hotiniul 429, 430, 433
Andromachos 21, 22
Anghel, D. 102
Antim Ivireanul 448
ARtipatros 49

Antusa 44, 45, 46, 47,

51, 52, 54

-18,

50,

Aretusa 16, 19, 20, 21, 22, 23, 26,

29, 30, 38, 39, 40, 41, 42, 47,

56, 58, 60, 63
Arist 23, 37, 42, 43, 58, 64, 65, 71
Aristotel 542

Artemi 18, 25, 27

Asachi, Gh 431, 517
Asb+h, 0. 437, 512
.Ascoli, I G. 490, 548, 550
Auddd, A. 453
.Axintie Uricariul 446

Bilceseu, 431, 530, 531

Banescu, N. 523, 528, 561, 563, 565

Banulescu (Bodoni 4..)3), Gavril

429, 430, 431, 432
Barbey d'Aurevilly 541

Bari, H 505 s. u.

Bari a 446
Iiir tiu, GIL 430, 523
BArnutiu, S. 532
Bartol,, M. 471, 551
Bartsch, K. 489
Ba-arah, Neagoe 443
Baud laire 541
. Berechet, St. 352, 453
BerneLer. E. 335, 410
Beza M. 474
Bianu, 1. 350, 473, 474

Blanu-Hodos 344, 345

Bl,ga Petru 356
Bob, Ion, +., ladica 524
Bozaccio 551

Bo&scu, Al. 434

BodnArescu, Samson 532

Bodan, Al. 396

Bogdan-Duicti, Gh. 523, 528

www.dacoromanica.ro

571

Bogdan, I. 149, 150, 197, 449, 523

Bogrea, V. 78, 338, 340, 413
Bolagi 383
Boisacq 547
Bolliac, C. 54
Bopp 547
Borza, AL 362, 558
Brkeseu-Voine5ti 106, 537

Breal, M 235
Biugtnann, K. Fr. 328, 546 s. u.

Bucovina 27
Budmani, P. 199
Byhan 341, 370, 389, 410, 413, 424

Campus 551

Cancel, P 427, 523

Candrea-Densusianu 164, 166, 171,

174, 181, 184, 366, 370, 423

Candrea, G. 120, 123
Candrea, I. A. (Hecht) 115, 142,

163, 168, 182, 328, 351, 377,

380, 386, 386, 394, 395, 412,

413, 463.
Cankov 186
Cantacuzino, Constantin
cul 445
Cantemir, Di mitrie 445

5tolni-

Capic6n, Th. 336, 383, 412, 414,

438, 560, 561, 562, 563, 564, 565

Caraeostea, C 531
Caragiani, I. 542
Caramanitis 37
Caramaniau 37, 48
CArlo4, V. 528, 529
Carol 48, 49

Ciura, Al. 470

Clain, 5amuil 377
Coney 481 . u.
Corais Adamantios 15
Coresi 330, 343, 444, 478, 349,
350, 351, 355, 356, 398, 411, 562

Coresi Serban 165

Cornaro 14, 15, 16, 17, 25,

26,

31, 34, 35, 38, 42, 44, 46, 47,

55, 56, 57, 59, 60, 61, 63, 65,
66, 67, 68, 69, 70, 71

Corvin, lancu 203

Cobuc, Gh, 101, 102, 451, 538
Costn, Miron 445, 537
Costa' n, Nicolae 445
Creanga, I. 532

Curtius 546, 547

Cutovlahla 66, 67

Cpermg 339
Dan 46,
Dante 551

Dozat 365
Delavrancea 104, 414, 500, 529
Delbrck 546
Densusianu, Ar. 411, 413

Densusianu-Cindrea 411
Densusianu, O. 113, 115, 120, 121,
122, 124, 125, 142, 145, 1 /9,

186, 241, 260, 324, 328, 341,

377, 380, 385, 338, 389, 390,
394, 395, 500 . u , 525, 528,
530 557, 558

Cartojan, N. 453 s. u., 517

Chipridimos 21, 22, 24
Clan, V. 551
Cihac, A. de 126, 238, 243, 262,

Dimcfanis 21, 22
Dobrescu, N. 448
Dobrogeanu-Gherea, C. 529
Domiischk4!, Walter 396, 401 ;. u.,

267, 271, 307, 320, 325, 339, 558

Donciu (Dcncev) 433-4

Donici 434

u., 446

Dosofteiu, Mitropolitul 177, 295,

352, 373, 445, 446, 473, 526,

Ciobanu, St. 352, 356, 428 432

Ciobanu, C. Dr. 440-1

527

Cipariu, T. 351, 411

Ciuhandu, Dr. Gh. 526, 527

Dracomachos 21, 22, 56

Draeocardos 21, 22, 56

www.dacoromanica.ro

5/2
Dr5ganu, N. 79, 331, 333-, 352,
411, 413, 562, 563, 564, 565
Dragomir S. 562
Dubai,' 450 451

Eftalia 48
Eliade 430, 421
Emilian 46
tminescu, IVI. 31, 35, 396, 532,
538, 539
ngler, A. 545
Erotocrit, (persona]) 19, 20, 21,
22, 23, 24, 26, 27, 28, 29, 30, 37,
38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 47, 56,

58, 60, 63, 65, (opera) 14,

15, 16, 17, 18, 26, 27, 28, 31,
34, 40, 42, 44, 45, 46, 57, 59,
63, 67, 68, 69, 70, 71, (tradus
de-a-dreptul din greceste) 31,
32, (tradus in rom. de cloud ori)
35, 71, (tradw erea rom superioara originalw ui) 40, (nu tradus ci repovestit in rom.) 44,
(E. lui Fotino prelucrat nutvai
dupi Cornaro) 60, 72, (me. ne57,

cunosout lui Xanthudidis, in bibl.

A. R.) 18, (Noul) 54, 55,57, 58, 60,
61 62, 72, (Hour E al I ui A. Pa n n

tradus din Fotino) 61, 72

Ettmeyer 424
Evghenie 46

Fogarasi 5tefan 448, 449

Fotino 37, 54, 55, 56, 57, 60, 61,.
62, 64, 66, 67, 68, 72
Frosina 16, 20, 22, 30, 38, 42, 44
Frunza, S. 515 s. u.,
Gabelentz, G. v. d.

74,

92,

&Musa C. 522-3

93.

Gamillscheg, Emil 363 s, u , 377,

379

Gaster, M. 13, 14, 31, 54, 61

344, 351, 457, 475, 476
Genesios 530
Gerov 188
Gherghel, Dr. the 530

Ghica, Gr. 450, I. 530

Gilliaron 364, 373, 563
Giuglea, Gh. 413, 416, 473, 560
561, 562, 565
Giurescu 451
Goethe, J. 525
Goleseu, A. G. 530, Constantin
502 s. u.
GombOcz Zoltan 130, 134

Gore, Gh 434
Gorovei, A, 529
Grammont, M. 77
Grigorescu 538, 539
Grimm P. 564, 1)5
Guarntrio, -P. E. 482 s. u,, 549,,

550-1

Fa'cucci, F. D. 551
Fat-frun os 42
Festus 544

Haas, Paul 397 s. u.

Hahn, H. 546
r1ajdeu, Alexandru Petriceicu 430

Fevroni a 46

tialiciu 446
Han u Jacob 433
tlane, P. V. 349, 428

Filaretos 21, 22, 24

hlerot 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50,
,2 - si Antusa (opera) 44, 45,
46, 47, 71, (o cornpilatie) 51,
52, 53, 54, 55, 61, 72 (o prelucrare a Erotocritului) 44, 45, 46,
47, 71 (o compilatie) 51, 71
(influenta Atexandriel) 48, 53,
71, (asemanari cu povestde

populart), 45 motive din povestile populare) 49

pescu. MitricA 531

rescu, horica 565

s.

u.,

502 s u
Haridimos 21, 22, 28, 36, 37,
38, 46
Hasdeu, Petriceicu Bogdan 13,
96, 126, 129, 130, 131, 164, 167,

196, 239, 259, 267, 271, 326,

341, 342, 351, 429, 446, 456
tiatzidakis, G. 17, 71, 72.
tlauschild, Oskar 90, 91
tlehn 545
Henry, V. 547

www.dacoromanica.ro

&73

Herescu Dosoftciu -429, *430

tigrzog, Gi 379,, 380, 415, 426,

513 s. u
Hiecke, Martin 100
l.ka, A. 2153 ,

Hirt 124
Homer 542
flilmer, A. 77, 92

Hristodor loanu din Trapezontu

28, 32, 33, 34, 35, 37, 38, 44,,
67; 71
Hugo V. 541
IbrAileanu, 528, 529
Iliad, Tudorache 60
loanovici, Dimitrie D. 62

lonascu, R. 377
lonita logofatul 24, 25, 26
lordan, lorgu 142, 143, 351, 377
u , 529
lorga, N. 14, 28, 44, 331, 348,
350, 351, 352, 353, 429, 442,
445, 447, 451, 453, 456, 457,
460 s. u., 474, 525, 530, 545, 559

losif, St. 0. 101, 106

Wadi 18, 23, 25, 27, 42, 63, 66,
.68, 69 (din Egripos) 21, 22
IsAceanu, A. 530
Ispirescu 45, 63

Jagi, V. 522-3
Jespersen, 0. 85 88, 388, 564
Jiraek 147, 148, 149, 195, 196,
481

Jokl, N. 426, 506, 476 s u.

Jud, J. 434 5. u.

Kidlec 426
Karagid Vuk Std. 201, 204
Kisch, G. 112
Kocher, Frieda 552
kogalniceanu, Enache 451, Mihail
430, 451, 517

Kuhn, A. 545
Lacea, C. 415, 515, 517, 565
Lacombe 534
Lamartine 528
Lambrior 400
Lambros, Sp. 34, 544, .5
Lapedatu, A. 560, 563
Lazar. Gh. 421, 531
Leonat 48
Leontari 446
Leopardi 551
Lermontov 434
Leskien 546
Liocaretis 21, 22
Lipszky 131. 138, 144
Lisimach 46
List 533
Lomonossov 433
Longinescu, S. G. 448
Lucsandra 44, 46, 48, 54
Lupas, I. 523, 566
Macedonski, Al. 590 s. U.
Mact do-Romnii (in Erotocrit)

67, 68
Maior, P. 348, 563, 566
Maiorescu, T. 529, 531
Mareti T. 200, 208, 214
Margealla, St. 430
Marian, 5. Fl. 78
Markeff 188
Martian, 1. 344, 345. 350, 355, 525

Mateescu, C N. 453
llateevici, Al. 431
Mazareanu, Vartolomeiu 429
Mehedinti, S. 525
Meiliet, A. 412, 547, 548
Melhisedec 473
Melich, lnos 139, 135, 137, 138,
144, 145, 150, 161
Merlo 549
Merutiu, V. 109, 117, 119, 120

Kopydpo; BM:EVCO:; 14, 30

Metes, St 528

Kbi ting 71, 549

Kretschmer 113
Krumbacher 453
Krylov 434

Meyer, Gustay 121, 127, 332 .

Mever-Lithke, W.76, 93, 111, 115,

127, 186, 188, 322, 324, 325,

327, 330, 332, 340, 341, 364,
www.dacoromanica.ro

374

377, 379, 388, 389, 410, 411,

413, 414, 423, 425, 440, 471,
505, 549
Thc le, Veronica 532
Mihaiu Viteazul ior6, 71, 72, 206,
207, 453, (glorificat in literatura grea-A) 70
MihAlyi de Apa, Victor 445
lliklosich, _Fr. 99, 132, 185, 186,
188, 190, 191, 200, 410, 557
Mileti6 204
M llo, M. 434
M nea, I. 517
Misiodacia 66. 67
Moldovan, I. M. 445
Molnar, i. 523, 559
Momu.eanu P. 61, 504
Morariu, A. 412, 564, 563
Moxa 205
Milner, I. 547
Mussafia 377

Naco Alexie 434

NarCescu, Pettache 61
Naum, A. 532
Negri, Elena 528
Negruzzi, I. 531

Negulescu, Corneliu 440-1

Nehring, A 545
Nicostratos 21, 22
NiculitA protospAtarul 69

Nifon, viata 5f -67

PArvan, V. 436, 43B

Pascu, Gh. 218, 267, 271, 273,

280, 337, 389
Paul, 1-1 77

Patil, arhiepiscopul 433

PAun, Gh 434
Pedersen Holger 506

Peisker I. 476 s u.
Periandros 44, 45, 49, 53
Persii (In Filerot 5i Antusa) 45,
-47, 48, 50, 51
Petrache logofatul 24, 25
Petrarca 551
Petru, popa din Tinaud (Bihor)
356, 358, 359, 526
Petru si Asan 69
Pezostrat 19, 20, 22, 41
Philippide, Al. 246, 262, 272, 299,

313, 314, 317, 337, 445, Daniel (Daphne) 561

Pieri Silvio 490
Pisloforos 21, 22
Pivariu, 1. 523
Po;maru, Clet patra 532
Polidor 10, 20, 21, 23, 4i, 45, 56
Pop 5. 565
Politis, N. 68, 70
P pesru, Radu 445
Popovici, closif 303, 344, 383
P, rta, C. 549
Poteca Eufrosin 503 s. u,
Procopovici 111. 525

Nistor Monism 396, lancu, 429

Novacovici 200

Odobescu, Al. 54, 414. 523

Onciul, D 531
Oprescu, Gh 565
Oprisan, Sitnion sulger 30
Oathoff 546
Palamed Gheorghe 70

Panaitscu, P. P , 530
Pann; A 29, 31, 37, 55, 56, 57,
59, 60, 61, 62, 67, 72
Panu, G 531
Pa,mhagi P. 79, 127, 337, 413

Pumnul, A. 434
Puscariu, S. 123; 180, 223, 559
291, 347, 350, 355, 442 0 0.,
513 s. 0 , 525, 526, 561, 562,
563, 665
Pus..hilA, 415, 473
Radloff 477

R3dulescu-Codin, C. 825
Kidulescu-Motru, C. 531
RAdu voc1,5 207

Raica T. 380

R4canu, Aurel 440-1

Ric iert 535
Rimbaud 541

www.dacoromanica.ro

575

Rohifs Gerhard 439 s. u.

Rollinat 541
Romanski 331
Rogues, Mario 344, 351

Rosetti, Al. 464 s. u., 559

Rss ler 126,

Russo, Al. 431

RI.1360, D. 449 . u., 559

Sadoyeanu, Izabella 106, M. 102,

106

5aguna 429
S&Ineanu, L. 76, 264, 272, 476
Salvioni, C. 548 s. u., 550
Sandfeld-Jensen, Kr. 186, 406,
415, 521
Sndor, Grigore - de Agyagfalva
449

Srbu. Ion 434

Savy-Lopez P. 551

TAutul, Ionit 27
Taverney 126

Teocrit 542
Teodorini 434
Terracini 551
Thalloczy, L. 196
Thewrewk, E. de Ponor 544
Thomaschek 113, 115, 128, 137,
141, 144
Thornton, Thomas 503 u.
Tiktin, H. 108, 128, 131, i39,

141, 177, 185, 231, 2,2, 233,

Saussure F. 543
Sbiera, Dr. Ion I. 525
Schleicher 547

Schrader, 0. 545-6
Schuchardt, C. 548, H. 76, 414
Schulze, W 548
Scriban, A. 239, 556, 557
Scriban, Filaret 431
Schehaye, Ch. A. 543
Serra, G. 425 564
Sihleanu, Al. 54
&Iasi 448
Silvestru 448
Simton, porta 30
$ ncai 348, 525, 559
Skok, Petar 132, 209, 335, 398,

422 s a.,
Slavici, I. 436, 510, 521 s u ,
532
&Winos D. 544
Sperber, A. 76
8pitho1iondas 21,

starkey, Vivian G. 340, 389

Stavrinos 70, 71
Steinthal 77
Streitberg, W. 546
Streller, Fritz 396
Tafrali, 0. 476.
Takats, S, 562
Tamblac, G. 443

236, 238, 276, 318, 323, 325,

326, 340, 341, 377, 380, 382,
385, 389, 395, 411, 413
Toeilescu 530

Todoran, Eugen, 440-1

Treimer, K. 332, 506
Triandaphy 11 idts 479

Tripolemos 21, 22 69
Ungurii (in Erot9crit) 38, 43, 66,
67, 68
Ureche, Grigore 445

VAdre:cu, ienachita 525

Vaillant 531
Valek, I. 518
Valeoritis, A- 444

Valsan, G. 237, 562

Va mbery 477

VArgolict, $t. 532

36, ,37, 38,

Vdriaam 44, 448

Varnav, Ale u 523, Teodor 34,

48, 56
Spitzer, L. 333, 334, 337, 409,

Vasite (Va,ile ot Botosam) 28, 44,

506

Vasis, Sp. 545

Vastner 477 Villiers de l'Isle Adam 541

Stadnicki 433
Stamati, C. 430, 431, 523

71

www.dacoromanica.ro

576

Weizand, 6. 146 168, 186, 187,

Via ld 449
Vladirriirovid 832

V ad(islav) 70
Viadistrat, imparatul Vlahiei 22,

23, 43, 64, 66, 68 69

Vlahli (in Erotocrit, criteriu pentru da'area opered 17, 23, 38,

63, 64, 66, 67, L8, 69,'/0, 71, 72

Vlahuta, Al. 528, 530, 537 s. U.

Wagner 51

188, 191,
208, 246,
343, 363,
381, 382,

194, 195,
324, 325,
367, 368,
383, 384,
393, 396, 399, 401,
409, 413, 415, 416,

198, 204,
341,

326,
370,
387,
406,
417

378,.

389,
407,
s.

U.

Wiedermann, D. 506
Wundt, W. 77, 102, 476, 542 s. u:

Xan'thudidis 15, 16, 17, 18, 57,

68, 71
Xenopol, Al. 142, 532, 533 4. u

Walde 113
Weber 525
W2dHiew1cz, St. 518

c) indice de cuvinfel
albaneze
bar& 553
carins 557

dembra 325
dimiski 264
du 336
dua 336
duati 336
(d)zbulori

424

fe:_a_t_2pj257

foatar 327

fuiar 327
gamul'e 127
germa 239
karts 335
katundar 321

tiers 313
tiimek 293

Botsch sAs. /9
brilllen 90

zblon 424

Burzen(land) 135, 136,

alte limbi.
acincis lig 200
a(v)inds tig. 261)
baindos tig. 260
*berz dac. 137
berzovian dac. 137
bengli tig. 28 /

buli lig. 28u

ciriklengero tig. 261
diruva htv 253
dunum celt 256
fig. 2/5
ktkel'e 121, 122, 123 durba6
durkalo tig. 275
kerobat 273
mardi tig. 280
kurbet 273
mui lig. 280
!der 335
putpela htv. 552
l'iauns 438
ruatneja 438

rure 332

migul's 12 t, 128
mbuloti 424
naps 324

radh 333

timbi 111

germane
Berg 125
biesen 103
Bild 303

Bilkenba(h 141
bidder 263

13/, 138, 139, 144,

145

daurp gotic 253

Dorf 253
Erclapfel 337

flowers engl. 333

Garten 256
gellen 90
Gift 316
grellen 90

tieer 254
hemern 319
hep 79
Hdppe 79
Jassmarkt 555
kikeriki ! 84, 92, 93

Kuckuck 93
mauen 91
mauhen 91
munk sAsesc 140.
opfern 435
Osterblume 337

piepen 93
pik de-rik 93

*Nu este cupr;ns in acest indice katerialul pentru vocabularul botanic al limbei routine" (pag. 35/

www.dacoromanica.ro

5'77

prusten 90
pusten 90
pul 552
rumun, sas. 140
Samstag 436
schatten 556
Sonnabend 436
summen 102
tandeln 238
tick-tack 92
town engl. 256
tsiba sAs. 19
tuten 92
verheeren 254
Wauwau 81

262
xTtpo; 276
yoUxa, Royoacz
ticiyouXov 128
%UXE4r,

Pilowspazotixoc 263

piSloo; 276
[Let dao 255

..ziri.ca5Xx 273.

613p.4ou 131. 132

'Oparloo5; 132
7C,IX'q 255
It ilLXMACC 292

'AXarcz; 132

xouSp5c 200

l.f.r.poJviXo: 2?2
p.topci(y) 266

Zaun 256
Ziege 79
ziepen 90
zierpen 90
Zinke 116
Zinne 109, 116
&xp6rcoX'g 255

127 cpop-mt6; 260

cpoo(o)cao(v) 254
xovOpc6ow 261
xovapoPiXovov 260

1.1.7c.iirrcouXx.; 81

6rctx% 170

TCClpCGX0;

ril; Xokii 337

cp(PAcc 258

Mo-pxt 271
p.oWir, 265

Werbung 330

greceti

cpekcepi

266

TcipN z79
nt p.m 279
Tc)oirov 115
no Olipw 291
nouviv-cri; 265
nsupw5 267
*lipxyp.atc'cpw 302

latine
abdurare 222
Abrudava 130, 135

Abrutum 130 135

*accellare 299
*adlutulare 227

ad-mo(do) 164, 174

Adriarus 133
advelare 424
ager 439
agneflus 424 5
Alburnus 130
Aluta 132
Alutus 132
*ambagella 299
ambages 298

Ampelurn 132

*anninnare 80
annot nus 248
*arboricare 415

&pcca.dc 333

npiopx-co; 630
np,opo; 267
myp.ceo; 2/9

'4oitioc 132

kcp..vi. 276

armaiium 409

4Xu6pz 463

dpiax 333

area 435, 4,39

61/f3o; 92

Eip.o; 132

pol'ixeprin 262
ye,4.71Xa 337

ofaspov 265

kttoxf 264

o25
atque i 63
Tc,i13% 552
atrium 439
Tip.nri 112,113,114, 115 auricula 177
Tip.rcupx 113, 115
avus 196

(g)oimcip3: 208
OiXXto 336

xapxy.* 104
xxtotivo: 254

azaz 267
onoXoxiyt 267
orapt.6; 2-54

st,citoz 79

tp: 208

xatotxt 79

Tt;a135cv 460

xXchtx 263
xlv.ao5pA 114
xovtatvto 226
*xotrcooTincept 261

wpx 168, 169

armus 237
*aitneo 227
atllneo 27
*a ttitiare

balbus 92, 81; 96

baptizo 4,7
basilica 435, 436

t pugpspb; 268

baubor 92
*baubulare 80

cpiyyotp: 26i

belare 93, 414

t poni) 269.

www.dacoromanica.ro

578

eccum-illac 181
halitus 257
eccum- ilk 1 / 9
hic 167
eccum-illoc i 78, 179 hoc-ce 180, 183, 184
eccu-illu illac 184
huc 167, 177
eccum mo(do) 164,167 iecur 415
174
illac 181, 184
eccum-non-magis 174 illac-ce 180
eccum-nunc 164, 167 (i)llac-ce 183
eccum-talis 169, 171, illic 179
174. 178
impetrare 259
eccum-tantum 170,171 incitus 325.
decurrdre 321
*Inobviare 259
deosum 250
mvelare 424
depalare 241
iuvenis 437
*derapina re 228
labellum 325
dig tale 247
slacusta 152
ecclesia 435, 436
lapidare 220
epiphania 437
levis 426
*ex-corrimare 239
libita 232
exprimo 323
ligare 438
exvelare 424
*liginare 228
fabricare 234
liquare 221
*fabulla 238
*hquidare 220, 221
fel terrae 337
locusta 132
fib(u)la 38
lumen 413
continere 226,227,228 ficatum 415
macula 126
firmare 234
coopertorium 415
magulum 127
flabrum 258
corrigia 415
malva 32+
florem 334.
coxa 425
manducare 173
fluctulare 103, 169
cubltus 437
mappa 324
cull ellus 325
fluores (menstrui) 331, maxilla 425
*cunctinare 228
332, 333
membrum 324
*cuntellus 32a
folhcellus 326
menses feminarum 333
'cutis 414
formica 324
menses mulierum 333
ecce 1b4
forum 253
mensis 333
eccere-nunc 164, 174 fossatum 253, 254, 2 6 mensis mulieris 333
eccum 162, 163, 161
257
menstrua 33o
172, 175, 177, 181 fragmento 415
menstruum 333
eccum-hac 181
*fronticella 326
mergere 473
bombus 92
Brassovia 116
*brevicus 257
buculus 414
bulbus 92
bulla 92
caecia 409
calamus 22b
calatio 41u, 464
campus 440
carnalis 246
carnutus 247
cas7are 252.
castellum 255
castigare 404
caucell us 248
cavito 437
cera 313
charta 335
cimex 293
civitas 255
coemiterium 4,b
cognatus 425
comparo 425
comprehendo 425

eccum *hacce 181

gala!ina 427

eccum hic 166,179,185 gamba 414

eccum-hoc 180

gladiolus o26

eccum-hocce 181, 182 grumulus 217

eccum-huc164,i66,174 grumus 216

www.dacoromanica.ro

merus 271
mespilus 324
metatum 255
*miscinare 228

monticellus 36

'579

natalis 465
natus 427
ningulus 293
nomen 325
non magis 166,
nubIlus 437
nunc 167
obvius 259
octo 425
*ollicella 326

174.

operari ,135
*orbicare 316

orcus lat. 262

ordinare 427
oscItare 252
*pabulare 301
palleolum 416
pallium 416
pappus 414
pasqueta 437
pavimentum 472
peciolus 415
persecare 250
pes 415
plag"um 115
plausare 411-2
populari 254
prebiter 437
quadragesima 435
quadrum 132
quantum 173
*quodrum 132
*quotahs 172
quotus 172, 173
*quotus-talis 172
*recaediare 325
reobdurare 222
repausare 411

rhon:hizare 414
*rigdare 222
*r1gdus 222
rigidare 222, 223, 224
rosalia 438
rosaria 438

vocinare 228.
rursurn 250
*rusum 250
rom neti
*sambata 436
samus 132
abeali ar. 285
sanguis draconis 338 abel ar. 285
saturare 415
Abrud 129, 130, 131,
satus 253, 257
132, 133 134
*sclavus 177
aburcA 415
*scrobula 257
a-busile-426,
secare 249
acatare 162, 163, 169,
*semptem 293
170 171, 178
septimana 425
aceala
184
si va 473.
acel
152,
175
slavus 177
ace'a
175,
184, 184,
socra 427
185
so rus 427
acest 162, 163
striga 265
aci 162, 166,167, 175,
subgrunda 259
179, 181, 182, 183,
subIgo 437
185
162
suflare 104
acia 166, 175,179, 182
sufraginare 228
acice,a) 179, 181, 182
susum 250
acilea 179, 183.
talaris 291
ac'o 299
Tape 115
aciold 299
tendicula 295
aciu 349, 350
tingere 437
ado ar. 174.1/81-31
totus 427
aclote ar. t8-1, 182183
trama 235
acmo 176, 177.
*iramare 235
(a):more Ir. 175
tumes 121
acmu ar. 16), 176
tumulus 121
acmir 162, 164, 165,
ululare 95
166, 167, 168, 169
ur ulare 95
174, 175, 176, 177.
ustearius 427
acnii 164, 165, 166,
*vallicella 326
174, 175
varius 415
vascellurn 435
verbascum 338

vrres 414
vetranus 427
via 472
*vinginti 293

vita 427
viteus 424

acnuma 164, 165, 166

ac ar. 181, 182,

183

acoace 162, 180, 182,

183

acoalea 183
acolea 179, 180, 182,
183,

www.dacoromanica.ro

163

180
acolo 162, 163, 178
179, 180, 182, 183

acra 164, 165, 166

acruma 164,165, 166,
175

ahtare at. 162

170, angar(e)a 275

18;
angrana ar. meg1.563
ahtAt ar. 162, 170,
anina 80
173

grci 183

ac5i ar. 162, 185

actor 170

Aniurba ir. 260

'Sntihos 260
apace 180, 181, 10,

,_

jiivan ,ar. 40

aca 164, 165, 166, 174, ajutora 227

175, 176, 182

acua 175
acul 179
acu'O

162, 163,

184

ajutori 227
albatarit a

aoate ar. 181

,,
2,-b

al atelea -173,

174

177, 0 eAtut 173

178, 179, 182

acum 164, 165, 166,
169, 174, 177, 182

alde.,225
ate!,! 190

aoleul 77
ApA.BoteazA 437

Apahida 525
ar 404
arada ar. 333
ardmie 276, 426
arat 404

aleleil 190
aleluia 465
acuma 163, 164, 165,alivanta 325
166, 174, 175, 182 almar 409
acum(u) 164,165, 166.al ,
arAta 399, 425
umtrea ar. 173
acumtil ar. 325
`ArbAna 290
alunea 225
acumtin ar'227, 325 alunica 225
Arbud 134, 138
admascA 265
alunitA 225
ardeiu 133
adnc 369-370
a-mAnA 233
arena 518 9
adulmeca 399
amarit 133
aret 257
aferint 324
amelint 247
arate 246
aferin 324
amelintare 325
,afma 133
arezi 452
ameninta 247, 325
Arge5 132, 133
aftare 162, 170, 185 imerintare 325
aftor 170
arie 440
amestecator 452
Afundati 358
Aminciu ar. 420
arin 381
afunA 133
amna 175
Arin4 212
afurisesc 133
arnO ar. 168, 169, 175 Arinoasa 212
agamba 415
am6 177

ageamiu 288
agru 440
agud 133

aripA 414
ampoiu 132, 133, 138 arm 237
armA ar. 237
amproor 226
ama 164, 167, 168, armsar 133
169, 174, 176, 177 arniciu 133
ama ar. 169
aroamig ar.
amuma 175
arucutire ar. 173
anchir 225
aruga ar. 472
anchira 224
arucari ar. 173
ande 225
aruideauA ar. 91
andoapir at, 241

fimpoita 132

ah 77, 78, 81, 89

ahAndos 260

ahantu ar. 170, 172.

ahAt ar. 170, .172
ahtu ar. 170, 172
ahmo ir. 162,175
alit' 89
ahtAntu ar 171, 173

www.dacoromanica.ro

5i31

iiru sal'e atf hiigt .' blsoarele 217

438.

arvunA 133

arzos 59
asa 162, 185
achie 440

asi ar. 185

asm 376
asternut 472
atal ar. 284
'Mare 162, 164, 169,
170, 171, 172, 174,
1178, 185

baiu 217
LAI 1 914 95
baja ! 80, 105

bajbal 82, 91, 102

bAl 92
Bala 554
Bala de-jos 211
balAt 93,96
balMai 92

balamuc 323

Barsa 1-9, '134, 135,

137, 138. 139, 141,,
144, 145, 553 4

barsA 140-141, 144

BArsan 139
BArsana 139

barsana 140
barsancA 140
BarsInesti 139
BarsAu 1.8
Bars/Lila 138
Barseasca 139

Mat 162, 164, 170, Bilatean 325

balaur 331, 426,
173,174
BArseti 139
505 . e
atatare 325
bAlbai 61, 91, 92, 96 Barsoiul 139
atia ar. 181, 182
Atm 227

au ar. 181

pate ar. 183

au 146
auel 146
Auseu 146
,

bAlbait 100

baraun 90, 91, 96,

baldabAc 89, 105

Balmez 285

Barzei 139.

Ba1s(a) 554

hArzeicA '295

ban 197
baltAc 69

107

Barzila 139
BArzoesti 139
barzoi 103, 107
barzoiu 90, 103, 107
barzolea 107
BArzota 139
Barzotelul 139
ba4caliu 280
bAschi 80

baba 82

bAnAnM 92

ba-ba 81
babaca 82
babaie 62
babalac 82
babaua 81
Baba-Novac 82
babaruja 329
babu 82

Bandrabura 340
bandraburcA 340
baatan 91
banzal 107
banzar 107
banzoiu 107
barAI 99, 105

basm 324
basn 324

bac 1 78

Baranea 160

basnA 324

bacau 324
baciu q31, 510-1,

barbA 409
bar-bar 1 105, 519

basta 100

ba0 ,89

ba bunc 330
barcobar ! 86

batan 91

518-9

bagabont 330
bAla 105,

baid'r 292
baier 415

bar 84, 89

barclAun 90
bArnAl 89

barrea186

bAtAus 66
batjocurpa 416

batran 427
bau 148

www.dacoromanica.ro

582

baubau 80, 81
biuna 80
bAutor 437.
bAutur 4.37

bibi 80
bibic 232
bibol 329
bidibiu 329

bocoti WU:

bociu 79
bodisl 451
bodiut 79
bodor 269
bofturi 292
bohor 473
bojorat 329
boloboc 329
born! 91
bombanf 91, 96, 99
bombnit 101, 102
bona). 96

baz 78, 96
bz 100, 103, 107

bididiu 329
bidiviu 286, 329
lAzal 86, 90,91, 96,107 biet 377
bizait 101
biftul 316
bazAitoare 107
.
bigi-bigi bigi 1 79
baz5lau 91, 107
bigioacd 79
bAza1nic 107
bigioc 79
bazanas 214
bigoagA 79
bazaochi 214
bijog 79
bAzau 107
bijoag 79

bzdAc! 89
BSznoasa 212, 214
bzoiu 90 103
Beclenar 327
beee 1 88

behal 96
behehe 1 88, 96
bel 260

bel ar. 285

belbas 285
belciug 217
belc-uv 217
beleA 225
beleazn 225
belg 258
benga 287
bengu 287
berbec 99

berbeleac 89
berc 257, 256
beteraisr273bezmetic 214
bezrneticesc 214

bond& 232

bil mgl. 260

bondar 91
Bongoiu 460
bont 279
bonzlAu 91, 108

bi1A 260

Bilitar 327
bimliricA 282
bing-bang g. 92
bist 282
b

bonzar 108
Boot 212
borbeicA 295,

t 424

bivol 329
B'aj 555

borpica 295
borza 103
_

botfor(t)i 292

bleasca fiea--A-plea bourel 473

bouri 216
ca 92,
boz 29a
bleholl 100:
blotor 269,
boamb 330
boanzA luO,'
boare 409
boari-neagra mg1.282.
boartja WU,'
boarzA 100,' 103, 108,
bobou 329
BoboteazA 437
bobreajAn 329
bocAni 99,

bocei-bocei 552,.

www.dacoromanica.ro

bozbi. 108

bozgun 273
Bran 161"
Brandaburul 340

branze-476
b!Atea 328
broasca 409
brocard 258
brohAi 97
brunel 292
brr 85, 86, 89

brrt 85, 88, 89

bruh 1 85, 88

brz1,90!
bubou .12.9

bubui42
Juchlaie 262

bucati 452
buchereh 261

bucina J24
bucium 324
buduroiu 324
buf I 78, 89
bufni 81, 99

bufnitul 106
buftui 89
buga 101
buhAl 96
buba:t7L10L
buhn 8 1,1

buiac 348
bujleich 29
buth 284
bulamac 273
bulamaciu 274/
bulboaca 330
bulbuc 92, 330
buleasca 284
buliarch 283
bulumaciu 274
bumb 33
bun 426
bunda 292
burduf 270
buric 279
buric megl. 426
burtica 328
,burtical 328
burzoi 108
burzului 103
bustubucl 89
buta$ 2Ak
butuc 263, 274

buza de deal 494

bz I 90

carAmi 225

caimacam caimacan

cam! 89
carchi 83, 106

chrare 472

324
caine 381
calAciu-caftan 274

carcanzali 264
carcifoaie 262
carcota 100
carcoti 10u
carindar 064
carja 278
car jaliu 273
carlaior 246, 247
carlan 244, 245, 246,

calagi 274

a ba$ 323
calce 416
cale 472
calea valea 93
call 238, 239
calrnoiu 323
calolan 463
Calota 212
caltabo* 323
calus 463

247

carrinl 246, 247

carlanar 245
carlanut 247
carmaz 290
carrni 234'
carmojie 290

calupl 328 .
calupr 328

Camia arom. 421

camp 440, 472
canara 273
canciuc 286
canfi 562

Calm 214
carnare 247

c5n1 424

ambit 556

canjau 295
canun 452
Capcani 455
caprestru 236
caprifoiu 416
caprina 249
capta 248

Carnecea 214
carneleaga 437

capqi 122, 426

car 89, 92
cara 240
caraba 285
carabas 285
caraba5a (oaie) 285
caragata 104
cal-6i 106
caraiel 282

Caraiflac :87

carpi 234, 239

carpator 415
carte 335, 52,1
carti mgt. 262
ca sa 427
casch 252
categi 437
ca5tigh 404

cat 113, 174

catandisi 451.

cataon 79, 552

catare 162
catargi 257
cataroiu 262

www.dacoromanica.ro

584

cataveicd 294
catcAriga 92
catelico 322
catelin 247
cAtin 494
ca tine( 247
cAtun 476 $. u.
cAtun(1) 234
cauta 248

chili& 274, f,"58

ciubeica 294,291

clfor-chior 1 104
chiorai 92
chipce 248

ciuciu 79, 55,\

ciudd 13!
ciud,e ar. 197

chixa 323
Chip-Criiciunu 464
chitai 96
chitap 451
chitcal 91
chitcan 91, 96
chitita 262
chizire1 262
chizil 290

cazac 4274

cear$af 371
ceata 409
cela 162
,

cela1t 325
Celalalt 325

chit 1 290

ci 162
celenghtu 274
ciclau 121
cer 423
cilibiu 274
cert 404
cimileaga 278
ctsta 162
cetate 156, 235, 423 cirnilura 279
cimpl 217
che1Aldi 02, 267
cimti 317
chepced 248
cimur 318
chemb 400
cince 293
chepcdl 248
c n,hi 317
cheptoare 248
cinel 273
cheutoare 248
cinga 554 .
chezi 273
cinie 315 558
chiar(d) 522.
'cintura 314
ch,arA arom. 420
cloara 519
chIc 95
Chicera 117, 118, 119, ciocani 99
120, 12 ?,123,125,128

clucera 327
Chierna 117, 119, 123
chicerul 117, 119
chichicear 267
chicluon 262
chichitA 262
chicioa.A 117, 120
chicior 123
r.hi..,oreni 120

thicitull 123

midi 96

ciontac 278

ciopor 245
ciopoiu 250, 251
ciotac 279
cirea$a 328
Cire$el 328
chic 554
cir:cului (Dealui) 212
c.ite?A (=trcerA) 120,
123

www.dacoromanica.ro

ciumard 318
ciumdros 318
ciumur 317
ciumurlui 317, 318
ciumurluialS 317
ciurAl 251
ciurel 37.1, 376

du$ megl. 79, 512

ciu$1 78, 79
ciu*-di 552
ciut 512 518
ciuteicA 295
ciutura 314
dada 315
cfampani 99
c1AmpAnit 91

clintani 99
clapa 263
clapani 91
cl pAug 315

nd 228
clefAI 96

c1= t

clo ar. $i mgt. 162

clocl 97
clo a 97 100
clocfl 97
closi 97

clonal 106
cioncAni 99, 106,
cmo ir. 162, 175, 176
cmoti meg!. 175

cmu 162
coada-boulut 338

coada.vacn 338, 340

coaps 425
coatin ar.- 426-

58"
Cob la 21)

co-co 55.2

curlnita mgl. 278

cobori 424
cocaltit 330
codalb 257

coeava 282
cotcodAci 100, 106
cotoflenger 261
covitai 96

curIA 278

codArvaci 340
codobalA 100

coz1A 2 6

codobatura 257
Crciun 410, 464
codobele 257
crainic 150, 151, 152,
codolat 257
153, 154, 15.), 161
Cram cova 152
codoro 257
codru 132, 331, 473, crAror 463
509-510, 521
crne 269
crastravete 236
cojoc 294
Cri 138
colac 522
coldcar 225
cruce 269
colarezi 251

crujAte 337
cruAn 337
cruAtea 337
cru1 337

colt ir. 179, 180

colib; 478
colindA 464
c&indet 465
cOlo 162 163

cruzatea 333
cucioare 280
cucu1 93
Cucurbeta 215

cclnic 424
Co fun 218

cons 148

cucuta, refl. 495

conacar 225
cucura 283
conteni 226, 247, 228, cucurigu I 84, 92
229, 230

copeld 294
corbert 274
cordar 213

CordArem 213'
Cot dun 216
COnIld 464
cor14 76
cornranA 239, 240
cor,nAni 239, 240
cormAnitor 240

cormoni 240
cormunr 240
corobatica 338
Corod(eti) 219
corovatic 338

cucuvercri 295
cuiu 396

culban 277
cmeicA 294
cujelcA 294

cu'oglu 287
cumnat 423
cumpara 405,425
cuncina 227
cuneta tr 255

cunoAnte

29 ,

curte 409

curu 2/8

curuelnic 278

cumete 275
custa 309
cutA 414

cutare 163, 171, 172,

177

cutreambur ar. 173

cutriyrr ar. 173
cutul 78, 79
dar:5 522

dale! 190
dalelei! 190
dalmA 231
ciAmb 231

dar(A) 522
dAr 1 91

darddi 91
dardAni .96

,clardaral megl. 328

dArtoari megl. 560
dAi z 87

dator 405
deadzrt ar. 326
deao 146
debla 465
decure 321
deda 417
deditet 326
defarma 404
deget 326
degetar 247
deletnic 232
deletnici 232

cuntina 227, 2,28

cuprinde 425

dei ea 289

cu bet megl 274

curcubeta 416

deseca 413
desmatat 244
desparti 415

curea 415

deantl' 244

www.dacoromanica.ro

586

despoia '404
destrabAlat 244

falangd 263
MIMI 91, 98

fe0eleu 320
festeli 320

destramd 235, 2J6

desuchiat 244
deveica 295

falfotd 108

fi 427
fiara-pamntului 33

devld 465
dezbArd 398-9, 424
d bui b63
dihai 275
Dou 424
d merlic 276
diudiuc 275
dobori 424
doctor 170
dodii 282
doftor 170
dornga 269
Dorna 217
dorna 217, 555
dorunga 269
Dragari ar. 421
drum 472
duan mg1. 286
dubd ,263
dulyas"27

dudui 9J
duium 275
ckmbra 278
dumnidzale ar. 187,
194, 207

dupin 452
dur 1 175

durba;.e 27o
durbaciu 2a 5
durdul 90
Durmitor 128
dwoare 415
dutcd 282
dzeadzit ar. 326
dzeana ar. 127

falmatuc 83
lantAned .395

Tareca 234
farfAi 108
farfali 108
farina 247
fArhfos 276
farlitki ar.r.20

faIl 91

filo'qi 276

fas-fas 91 275

hloscos 276
hola 258
fira ar. 268
hrmintare ar. 173
firmitare ar. 173
hroscos 276
fisca 90
fiu mgl. 280

fas81, 91, 10o, 107

fiulai 258

fdrna 107
frtal 90

fa! tt nasul1214
MI-tat 140

fartebote 292

f4 95,

fdsait 106
fasc 107

facdu 107

Vasa' 107
fasneala 101
fasnet 107
fasti 107
fAt-faur 280

fta 100
fata-mata 83
fetAl 90

ftit 00
faula 258 557
ft cioara 376
fedeles 270
t

felenar O25
felcOeu 320

fekstioc 319
feletitic 3 9
felinar 325
fereast a 393
dinea1e ar. 187, 188 ferecd 234
ebghe 452
feredau 527
enbodisi 431

her 314
fierbinte 297 fierea-pAmntului 337
fil 450
fildics 292

Feresti 211
ferie 276

fiulare 258
Fiuta 219

f ut, hut 84, 89

flacar 410
Hama 4,9
f aur 258
fleandura 520
fleasc 100
fleasca 100
fleosc-pliosc 92
flis 89
hisc 103

&sal 89

&solid 89
floarea-osti1or 337
fldarea-Pastilor 33
floarea-stupilor 33

norm 183

Hon (de 1una) 331

flostomoc 83
Lustutd 103

flutura 103, 169

foame 367
foamene 312
foarcat 108

www.dacoromanica.ro

587-

odormente 26
foflengher 261
fofoloc b3
fofolog 83
fol 102
fajgAi 92, 102

fol, fol, fol 91, 452

folArit 452
folcel 326.
folfai 91
folfota 108
folfotoc 83
folmotoc t13

folostoc 314
folticos 260
fonfait 100
forAi 100 fordild 108

forcoteala 108
forcoti 108
forfa 100, 108
forfal 102, 108
forfoana 100
forfonl 100
forfota 1004108
forfoti 108
fornAi 108
forndiala 108

fornaila 108
foroi 97
fos: 95
fos! 91
fosal 95, 99, 168
foscal 92, 108
foscAlui 102, 108
fosfai 91, 108
fosmotoacA 83
fosmotoc 83

fosnai 99, 108

fosnet 108
fosni 108, 99
.Jost 1 89

lostomoc 83
iguri 522

frimintu ar. 415

friscA 90, 278
frunced 326

frunzd de-pota 337

fsat ,253, 256_22,

Ttari mg1:162, 170
fuflA 104
fufhIA 104

fuful 83
fulft.roatA 322

fulg 83
fulingine 247
funie 440
funingine 247
fur 404
fura 404
furca 328
furcel 328
furceriu 328
furnicd 324
furnicd 102
furnu 137
furt 404

fusat ar. 253

gala 100
gafal 93
gagai 90, 96
gagAit 1C0
gal 1 91

galagi 328
galban galbas 323
galbaza 122
galbere 273
galboiu 323

glgai 82, 91, 469

gAlgAut 469
galma 231
gAmfa 376
gandac 424
ganj 295
ganjeu 295
gar! 92

garardu 467 s. U.

garbojie 290
garbov 290
gargai 90
gdrgaut 469

&di 103

gasca 10.1
gealag 290

geamandura 460

geand de deal 494

gebrea 289
gedet 320
gedia 273
gelej 290
Gelu 556
gemigilac 277
Generadzl'i ar. 420
genune 495
gevrea 2o9
gheal 273
ghebrea 289
ghelbereu 273
ghem 83
ghemetlic 277
ghemotoc 83
gherdan 277
gheunoarie 324
gheuroarie '324
ghibaciu 558
ghiftui 316
ghijoaga 79
ghijog 79
ghtmburu- 277
ghimirlie 558
ghirnirliu 276
gh oarcA 100
ghiobecuri 276
ghioddc 277
gluondera 279
ghiond c 279
ghiont 279
ghiontac 279
ghiontdc 277
1

www.dacoromanica.ro

4138

ghionteh 277
ghiorai 92

grumulet 5.55
grumu ar. 217
gugiuman 277

ghiorc I 89

ghiordan 2/7, 278

ghiul 285
ghiupca 266
giavara-giuvara mgl
286

gujban 277
gumarada ar. 216
gunA ar. 520
gunoiu 177
gurbet 274

gue 410

gice 427

Glatt 219
gired 29
giriturile 29
giubea 295

guzan 91
guzgan 91

gmbeicA 295

bah megl. 277

hacai 96

giunelu 188
giurelu 188

hahalerA 277
hai I 89 .

hai hui 277

glar-ar. megl. 563

glg I 91

hai I 89

gligan 340
gloan 288
godac 340
godarvaci 340
goldan 278
gordan 330
grdin 320
gorgan 329
gorneac 282

hainA 324
hait(i)I 89
hAlacai 104
hAlai 104

gridzadhes ar 420'

(h)alaiu 104
halalai 104
halalaie 103

gorni: 150 .
gotcA 100,

gradis 256

gradite 256

greutate 437
grier ..81, 486
grindeiu 295
grindeu 295
groapa 520
gros 263
groJeiu ,2_8,,
groter 327,

gruiu 52%,
gi um n-5
grumi 555

halchil 89

hAlalaie 104
halea-palea 281
HAlicesti 559
halidrA 262

halipa 287
hahn 231
halW.c! 104
halpAcal 104

halpav 104
haltae 89
halupa 558

hArdazItt 216
hArdau 137
harjeate 292_
harj 1 92
harmAl 106

harmalaie 103
hAr

89

el

harsal 92
harscai 92
harsti 83, 89, 105
hartapAni 91

hartie 335
ha5 105
hasai 105
hast 277
hep-hep I 79

he-pe-pel 79
heredie 319
hertiu 552
hinteu 2/1
h ula 258, 456
hiulare 258
hiurare 258
hliban 283

hmo ir. 162, 169, In

hmote ir. 175 '
hodoronc-tronc I 93
Flodo 218

homa 289
hoinar 289
holerca 284
holm 231
holum 231
homaltoc 83
hotnoc 269
Hombcea 219
Homor 219

h rabor 169
harar 328

hondrobele 260
hondrolemne 260
hondroni 261
hondrubAlat 261

harcA 426
harciogu 554

horn 324

ham 1 84

hapai 81

www.dacoromanica.ro

horl 89

589

horp 89
hot 324
hothrac 273
hthbor 169
hrisodont 454

htari mgl. 162, 170

hududotu 330
huduroiu 330
hujmete 275
hulboacA 330 li-ulub 285

hurduc-burduc 93
hurduz-burduz 270
burduzAu 269, 558
huruial 319,
hustiuluc 89

ia 522
lacA 522
lapotA 212

iar5 176
iar() 522
iar4i 522
iarba-drumunlor 337

iarba-lotatinului 338
larba-lui- Tatm 338
iarba-luiLotatin 338
iarbA-neagr 337
iarba-randuneei 337
iarba-roilor 337
iarba-stupului 337
iarba-Tatinului 338
iani 424

14 214
lath 168, 522
Ibiinesti 212
ici 365
icioglan 288
ierbAna 290
tertA 404
ie-te 300,
Sezere1 262

imbAgioa 297

ImbajnA 297
imbltor 452
imboldori 231, 348
imbondoli 232
imbondori 232
imbuieci 348
impAca 404
impArAtel 463

imparatul-paarilor
463

imparatu 463
impAtra 258
impicioroga 237
implour 558
impopota 564
improor 267
inriprumut 405
inalgios 564
inaripa 236
inarma 236
Maud 236
incArca 240
incatr6 178
incoa 181
inco:-ce 178, 179, 181,
183, 184
incolo 178
incotr6 178, 179
incuncinA 227
incurca 416
indelete 232, 233, 234,
indemand 232, 234
indthzni 98,
Indrt 438
indrisatin 338
indruaim 338

inorogn 282
ins 427
Inela 238, 521
inteti 426
intetire 325
intinA 237, 415
intrAtra 235, 236, 237
Intraripa 236
intrarm 236, 237
intrauri 236
Intre-Ampoile 132
intrelA 425

intrulp 299
intrulpica 300
intrumpcica 300
intuneca 413
invilui 452
invAta 401

iontac 278
iontea 277
iordan 277
iortorna n 275
ispolini 455

iuga 282
iumuruc 277
izbrni 454
izdad 288

jac 520
Jiiu 138
jiletcA 292

jintita 241, 427, 518

jirebie 241

jiretul 29
jitara 150
jitia 456
jivinA 241

hid 395
infiera 344,

joavina 241

ingrAdi 255

june14 188
juntith 241
jurubith 241

ingreuna 437
inimA 409

inneca 395

jubela 295

clupa 147

www.dacoromanica.ro

590

lurninh VT

Jupalnic 147

jupin 148

lumtA ar. 325

lunatec 409
luntre i punte 93
Luiet1 ar. 419

3upAneti 147

Jupani 147

icui 377
lactist 132, 4t6, 417 mac 278
lAiet 281
macAcal. 96
laiu 426, 518, 520
mAchu 278
1ambA 288
mAcaut 278
,
lAndidzescu arom. 326 maceoala 275
MAcicatu 197
lAndzid ar. 326
Macsut 213
lAndzidzescu ar. 326
magla N....5.95-lAnged 326
lApAda 220, 221, 222 magIa 217'
mAgurA 123, 126; 127
15pM 98
128, 512, 520-1
larma 103
latarofiu meg,. 497,560 MAeur 117, 126, 128
trithAi 98
lAzarel 262
maine 381
lea ar. 191
maio 323
leaca 300
mai 124, 125, 126, 128
leagAn 271
MaIacai ar. 420
lefante 456
Malamuc 323
leghmnt 416
mama 80, 92
leguma 416
mAnAnc 370
lele 92
man-a 173
lemn 425
mandruaim 338
Iepedeu 271

ler (Doamne) 466

mAnecare 140

MAnicaloarea 267

Ler-imparat 467, 559 mAr 95

ilete 233. 234

leuca 522
Ulm 78

licor ar 426

dingura-popii 337
lioarcA 284

Liuban 212
livanit 454

lua 425-6

luccflengher 261
lu rumarea 456
lumArA 325
lume 413

hiperir. 325

mrAdic 270
maral 106
mare 326, 472
marfA 452
mArgea 426
marghid 452
niarha 452
mAri mgI. 192
maricel 326.
mArlean 288,
Marmadzau 219
mar 300
Marani 213,
mrav 87

www.dacoromanica.ro

mdrzare 377
mcat 554
maschirt 264
mAscoaie 281
mAsea 425
mAtcind 337

miitauz 320
matracucl 263,
mAturA 409-410,
mazare 512'
megie 496
Mehadia 360
mehehe 88,
melesteu 271

meligA 278
merel 270
mereiu 270
mereoare 271
rneieu 270, 271
merge 486

mri

270

meini 463
meslu ar. 333:
mesteacan 4137
meter 303,
miatA 424

mic 326, 415

miea 245
miel 424, 425,
mieriu 270
milioarb 247
Minuta 197
mioarA 245, 425
mira 473

mirit ar 271
mire 271, 522
rnirioara 247

mirite 253

mi*ch.e 264, 557/

Mischii 265
mischiu 264, 456
misirca 266

miirtA 497

:)91

mistra 265
misui 102
misuna 102
mita 425
mititel 326

muprom 324, 497

mutare 437
nabargeac 288
nadolean 260

mo mgl. 168,169, 175

moc 288
modoran 275
moglan 288
moghila, 127, 128
inohili 127, 12R
moiu 280
Molda 143
Moldd 143

nani 80
naoracare 452
Nascutul 465
nasture 415
nat 427

Mo1disul 142
Moldova 529
Moldovisul 142

Moliciul 143
molidv 14,5
molift 143
mor ! 91
mormAl 91

marmant 497

mositel 459
motat 474
moti mg! 162,
169, 175
motocel 83

negurA 395

motocol R3
mocotol 83
movilA 127, 128

nene 92

nestiinte 295, 296

168,

odolean 2617, 20'i

Odriiu 424

ograda 255
of ! 77, 81

nAvargeac 288
oft& 89
Ndel'i ar. 4191
ofticA 170'
nculea ar. 178, 180, Ohaba 149, 161
181, 182
ohtA 557

negustor 405

moroill 265

Obedenar 327
oberca 315
ochiul-boulut 463'
ocit 301
Ocnar 327
ocs4a 262
odar! 275

nagarA 275
nalbA 324
nAmate 372

neaos 146
nechezd 414
neder 289
neg 395
negeac 288
negot 405, 416'
negota 405

Molid 143, 529

oacArA 262

oib 259
,

oinA 289
oitA 337

olan 288
Olt 132, 133, 138'i
omicla 372
opArit--126

opt 425
oratAi 96
oras 303

ntes ar. mgl. 563

orbecA 315

Nevden ar. 421

Nicoara 438
IL:LW ar. 173
nitel 415
noatin 245, 246

Orlea 218

orbecal 315
Orheiu 555

--05nenos 454
ostA 557-,

noatini 248 mugur 123

otoman 275noteina 248
multurni 324
oturac 273'
Muncel 109; 117, ,128 noutate 437
nutb mgl. 259
213
pacli 104
numa 164, 165, 166 PAcala 237, 238
muncel 326
174
mundir 292
pitch 537, 238, 234'
numar 325
rnura'n gura 93
pacani 99
numa ar. 325
Mures 138
pAcat-pacat
104
nuntA 125, 416
mucatel 338
paceaura 275
nusilA mgl. 197
muschi 265
pad, paci! 91
mustatA 409"

oacanA 262

pAcla 238

www.dacoromanica.ro

b92
pAdure 473
paie 416

petrecanie 267
Pianar 327 .

'Mine 381
phioarh 416
pajurA 216
phlacrAsescu ar. 236

Piatra iu Craiu 261

pic-pic! 95
pic! 92, 95
pic ar. 474

paland 255

pAlc 24

palmh 325
PAItin ar. 419
pAmhnt 497
pAnA aci(a) 166
PAngarati 219
papusA 414 ,
pAragina 495
pArAgini 495
pfirngA 269
pArdalnic 522
phresimi 437
pArgar, 131

para 338
parhal 338
pArinte 297
pal-log 426, 495
pArmatari ar. 302
pAros 458

partalind mgl. 266

parta-partal 91
phrtAlos mgl. 266
paset ir. 412
phstith 337
pat 472
pata ar. 337
,

.olttr,T1 326

Intret .222
pAula 301, 302
Paull 406
Peclenecica 360

oecingine 327
Pe les 219

pepine 406
perpelith 'd 79

p rper ta 279
Persani 327
pes 287

pica 95,.
piciura 123
pieptar 328
pierde-varh 472
plersica 249

piezi, in 415
piezis 415

pijh mgl. 266

pil 450, 456
pilda 303
piran 79
piri-pir11 78
piroseatA 262,
pisa. 76
pita-pi1A

78

piti 76
pitpalhe1 92-93
pitulh 76
-

pitulice 76
plaiu 115, 426
pia s a 411-2
plhsturi ar. 236
pleama 459
pleasna 100
plecate 458-

plesdi 98
1,7snl 98, 100
plisc 278
plisca 278
plointe 297
plomba 240
plopana 291, 292
Plotun 218
plug 404
plugusor 404
poala 291
poante 263
Poarta 161

probrajeni 329

www.dacoromanica.ro

Pobrata 211

pod 78, 92
pocAltit 330
pochivnic 33T
pocnet 106
pod 473
pogori 424
pogrzie 254
Poienar 327
poloboc 329
popac ! 89
popilnic 337
po2ivnic 337
poplean 292
porcinA 249
pornealh 267
porunci 370
posnA 324
postelnic 148
pot(e)ca 337
potech 472
prada 404
prhjina 241
prAsturA ar. 23opreajmA 324
preajmA 324
Precteal 161

prematariu 302
preobrajenie 329
preot 437, 465
pie periVi'L.2-70

prepune 404
preshra 240
pret 405
Prier(e) 381.

prijini 241
prind-0 duchi 93
prior 266
prisacA 157, 158, 159,..,
161

1,

prisnca 452
priunel 292 ,
proaptA 241
proaspAt 330

593

rastupeasca 337
ratan 340
azboiu 404
razes 496

Probotesti 211

proor ar. 266

propti 241

prost 288
prour ar. 266

razima 398-9

prrughi tr. 86

razor 496
Reni 494
rente 554
retebeiu 271

pss ! 88

pit! 8g
pachmos 415
puchios 41
puchiu 415
pufai 96
pui-pui ! 104

reteveiu 271
retez 271
reteza 325 '
rodan 291

pujl a 295

pulmu ar. 325

pulpa 291
pulpanA 291,
pulpoanA 291

pulpar 291
pumn 425
pumnu ar. 325
punetti 265
punte 473

roi 102
rointta 337
roitoman 275
Romascan 328
roni 271

rostopas,ca 337
rotan 291
rucla 246
rug 472
pupupu ! 93
purinta r. 426
ruga 472
pururea 563
ruguci 452
puttn 326, 415
ruguma 247
putmel 326
Ruman
140
putt ntel 326
rumega 247
rabda 222, 223, 224 ruminec 459
Tacni 98
rune 496
rade 409
Rusale 438
rAfui ()3
Rusalii 410
ragai 98
Rusalin 467-8
trate 372
Rusca 213
ramanda 260
rutes 250

rancas 426

andune6 372
TA pi 404

raposa 411
RarAu 219
Tasipi 241
563

saleaf 273
samalagea 289
Samarina ar. 419
SA mbAta 410, 436
sambure 123, 512
SAmedru 438

Sampietru 438
sampson 456
sa m Pon 438

san 416
sange-de-noul-fra
338

Sangeordz 438
sanhisti 451
Sanziene 438
sapte 425
sApun 409
sarabana 291
saraf 303
sarantoc 271
&arca 213
sargui 137

sarma 512

Saru1-Dornei 217

sasal 87, 103

Sasca 213
sat 253, 255 256, 409
5

tamanA ar. 425

sAtcel 326
sburAtor 265
scaloian 463
scalopatii 472
8_011,5_463
scanci 5".:2
scanteio 323

a mg1. 162, 169, 185 sApata 377

schilA 267, 558
vi ir. 185
schi1Ai 267
saca1us 283
whiau 177
SAcele 213

rapaca 415

rhspease ar

sacultet 326
si

mgl. said 279

salamangea 289

www.dacoromanica.ro

scociorl 240, 241

scol 178
scorbUrA 257

594

sucarch mgl. 2e8, 280 snip- 290

singur 426
scordoleA 225
scordoneo 225
sita 197
scormoli 240
51trau ar. 177
scorrponi 439, 240, 242 slabanog 217
sco ni 239
slobodmc 150
screme 323
slobonov 217
scurma 239, 240
soacat 339
5oarece 212
scurmala 239

Suceava 212
uchiat 243, 244
sufl 104
sugar 256, 247
sugrunde 259
5umandra 559
Sumedru 438
supara 409
surd 426

socardea 280
surtuc 292
&cola 2 t8, 280
scurtabec cu, 257
5u5a 330
scurteica 294, 295, 426 5ornar 212
5ut 512, 518
Some5 133, 138
Selineasa ar. 419
suta 197
5ornoltoc P.3
semn 425
suvalca mgl. i95.
5oner 328
sene 325
295
.
suveica
5ontac 89
seratim-303
suvelnita
295
.
..50sea 330
serpanta 416, 417
Svinita 360
spalacame 267
5erpunel 416
spalaci 26 r
5es 472
Ina 79
spatar 148
tabeica
295
Slantamta 266
spolocanie 267
sfarai 105, 108
sprilini 241, 242, 243 tad 100
tacalle 79
sfaraioc 108
556
tacani 99
slara'n-tara 93
sprijoana 241
tcnit 106
sprijoni 241
sfarc 108
taciunu1 338
sfarlo 108
sprijini 241
taga-taga-tagalie no
spuriu 563
sfarleaza 108
tagalie 79 .1,
sfarloaga 108
stalp 459
talbac 89
stalpar 409
sfalia 108
ta1mo5-balmo5 93
sfe5tanie 320
stn 140
sfe5toc 320
sttpAn 140, 508 . U. talv 290
TA' Iva 117, 120
steajar 459
51ichifi 100
Tampa 109, 11Q, 111,.
still 563
sfor1 95, 108
112, 113, 114, 116, 128
strajar
236
sforaeciu 108
Tampahaza 110
strat 472
sforiti 108
TmpAnar 110
sforniii. 108
strein 371, 560
Tmpejti 110
5ft1 89
Streiu 138
tmpla 112
striga 415
5i 365
tamp(it) 111
strigolu 265
eider 265
Tndal 238
stup 337
Sighet 5D5
tandli 238
suara 254
Imai 282

scurt 426

iirnnicoara 438
sinchisi 451

shied 473
singer 290

subeica 295
5ubred 243

subsear6 234
ucada 279

www.dacoromanica.ro

tantar

91

tap 518
tara 511
tara 95, 251

595

tarit-.alba meg! 337

Fara) 97, 98
tArAi 95, 2.11

tris-gropi 93
tarAta 169
(arca 519
tare 162, 163, 522
tari mgI. 170, 185
TArnauca 211
tart Avg 251

tartAritA 251

tartla 245
Os 89
tilsni 89
tasti 89
tata 92 427
tatA 92

tata 409

OW 87

TatArast. 284

tate ar, 191

taur 101
Taure (sat)
TAurea 135
tavru ar. 101
t., 300
televechie 290
Tempea 110
teptalaca 279
tercea-percea 93

terciu 282
termer 337
terteleac 27u
tese 404
Tetcani 210
Ticera 117, 120
ticer5' 327

ticlau 121
tidea 273
tigaie 424
tigara 459
Tigva 215

ttlidonie 459
tilinc-talanc 92
Timi 138
(s)tincic1A mgl. 295
tindeche 295
tindeica 295
dun- joni megl. 424

tIrii 96
ttri(mt) 268
Tiovita 360
titirez 278
titiri5cA 278
tiuca 79, 278
taiga 278
tiugu-tiugu 79

tiugu tiugu-tiugu 278

tiuletu 290
tiutmc 290
tiutun 290
tivflichie 290
toamna 372
Toampa 111
tocma 175

tomna 175

tuletu 290
tumba 216
tunde 409

tupata ar. i mgl. 563

tupila 76
Tuna ar. 420
turui 251
turut 557
tusind 409
tusti 89
tutuc 290

tutui 92
tutun 290
11:1tur 250, 115

tuturu 557
ua mgl. 181

uf 77, 78
uglindalA 197

uib 259
uidumu 275
1Jin 249

luta, a se 415
ulce 326

font 76, 94

und 459

topac 89
tot 427
trAdziu ar. 426
TrAmpoiele 132

unerogu 282
urcoit1 262, 557

trAncard

9,-.)

trasura, a face 452

treanca-fleanca 93

undezat 459
Undrea 465

urdin at. mg1 427

urdinA 427
ureche 177

tram cu 268
triscA 278
triscatatat ar 262
troapA 268
troncAni 99
tropeie 268

uri 404
uric 130
Uricani 150

tropie 268
tseatsire ar. 122
tucluiu 121
tufa 474

uii 42/
u5or 426
ut 252

www.dacoromanica.ro

urla 95
urlom 324
Urmeni 211)

uti-uti 79

b96

utrinde 304

voinic 150

Vacota 212
vajait 101
val, a face 452
valcea 326
Valenar 327
valeu 77, 78

Volovat 211
volovatic 338
Vongoiu 460
yornic 148
vrajba .123

voiu ar. 336

vrajmn 323
ValsanValcsan 213 Vrancea 218
varciolog 217
Varciorog(a) b55
Varciorova 217
varcolac 140
vargura 417
varmigie 303
vascrisu 458

vatama 512
vatra 518
veica mgl. 295
venetie 265

zadie 306, 307

Zagujeni 360
zangani 99
zApai 106
zarcula 273

zarna 272
zarzal 225
zarzan 225
zarzar 225

zzet ir. 326

zbar 96
zbarnai 99
zbirnait 101

verdeleanca 322
verdcr 289
viermul 102
zbiera 414
viers 416
zeberiala 452
viezure 123
zvzit megl. 326
vig 282
zgai 308
Viliciani ar. 421
zgamb 307
vinetele 338
338
zgambau
308
vinetica-cu-lapte
zgamboi 307
vinde 405
zgambbia 307
vioar 416
zgamboiat 558
vlpera 416
viroaga 217
zgarie-branza 498
vistiar
zgrabunta 415
vita 427
zi 427
viteaz 303
zice 327
Vitorof:; 2 i 3
zo 309
..lii.reg 416
zo te cute 308
Vlach 530
zumbait 102
Vladareanu 328
zumzet 101, 102
vocot 211
zuzait 101
Vocote0 211

www.dacoromanica.ro

romanice.
adesso it. 165
affubler fr. 57

amelezzai sard 325

babao it. nord.81
babao prov. 81
babau gen. 81
bau lomb. 81
bau bau it. 81
beugler fr. 414
borbollar span. 92
bordon span. 91
bordone it. 91
botale sard. 172
bourdon fr. 91
brufolo it. 90
brulicare it. 90
bufMare it. 90
bugle v. fr. 414

bulicare it 90

bumbulla camp. 92
burbudda log. 92

cabaret fr. 337

carnal prov span 247
carnale it. 247
carneiro port. 247
Carnero span 247
castello it. 255
charnel fr. 247

chateau fr. 255

char-a-banc fr 291
choisel v. fr. 248
chut fr. 89
ciera it. 313
cimice it. 293
cimurro it. 317
ciuccio

ciuco it. 79

clore fr. 234

concombre fr. 293
cotale it. 172
cuccio it. 552

597

tuzzo friul. 79

napa catal. 324

napa venet. 324

dvoiler ft. 424

diaccido it. 326
diaccio it. 326
doroter fr. 90
drac prov 473

nape friul 324

nappe fr. 324
nappu log. -324

vercher fr. 289

vethilica sard 471

yiditu calabr. 326

yirett neap. 346
yirilu calabr. 326

navel lombard. 325

nefle fr. 324
drombs, (Berge 10 325 ndnbro ital.-nord 324 zut fr, 89
nespera portg. 324
slave
ecco it. 164
nespola it. 324
alkir rut. 225
en avant fr. ,325
ninguno span, 292
aranija bulg. 276
entiser fr. 325
nispola it. 324
aranija scr 426
entrarnar span 225
oskidu log. 252
baba rus. 81
fermer fr. 234
balaura scr. 426
fibbja it. 258
BalS'a montenegr 426
fiele di terra it 337 paquette fr. 337
patte-d'oie fr. 337
barzo 287
fiori it. 333
pavlar engad. 301
fleur fr. 331
basnI 324
pegti it. 415
bavarac sari). 340
tlor span 333
petit fr. 76, 94
flors prov. 333
bel 211
fonsato v. span. 254 piay bellun 115
belg 223
pli fr. 414
fosado v. port. 254
Theleina 225
pourpoint fr. 291
fossato it. 253
bezmatok sarb. 214
fosse fr. 253
beznosy 214
bre scr. 424
rame
it
276
ghiaggiuolo it 326
roue
fr.
291
blb bulg. 96
gronda it. 259
i ouet fr. 291
blyzna rut. 225
grondaia It. 259
ruskidare log. 252
bobk ceh 81
indter fr. 325
russare it. 252
boiele bulg.
brano ceh. 158
Karnual vegl. 247
sanda reto-rom. 436 brew) pis!. 125
sciocco it. 339
bugaj 101
libidu log. 221
lombrare vicent. 325 sonda 436
buhnuti scirb. 99
lomina romagnol 325
buhnuvam bulg 99
lume reto-rom. 325
buraj scr. 426
tirailler fr. 98
lumene log 325
tirer fr. 98
Captat scr 423
medau log., campid. toupet fr. 474
costol sarb. 255
tramare
it.
235
255
eemel rus. 278
trainer
eng.
235
metato it. 255
e'emer% 318
tsernoa
(yionaz)
247
moro it. 265
tue sarb. 79
nomadesso vic. 164, vache fr. 338
dambru 278
165
vachotte fr. 338.
dano scr. 424

www.dacoromanica.ro

598

dervnya rus. 253

dimiskija scr, 264
dobar sArb 323
domorodan 275
dopiram bulg. 241
druznati plsl. 98

dubac rus 275

duba

275

dumbae' rus. 275

dyby pol. 263

forkati 108

gagatj rus. 93
ga1atIt1 rus. 329

gig sicv. 91
glgat s!ov. 91
gnojh pisl. 177
gomila pis!. 127
gordina rus. 330
gx.dx p1s1. 424

gAmba pis!. 308

grad slav 150
gudja bulg. 340

Wait pisl. 283

hlubokij rut. 330

kker sirb

128

ki6eri croat 121

kika sArb 121
klanac scr. 424
klanik bulg. 424
kniga 335
kniti scr. 424
ko6enica scr. 426
kolbasa rus. 323

koporati scr 424

korgan% rus. 329
kormola 239
korova rus. 338
kozla 216

koia sl. 294

kx,c161% pisl. 294

krd sarb. 446

krio srb. 556
lcrnul 214
krpator 415
krptiga scr. 426
k&titi st pisl 239
kurfi bulg. 278
Ky6era rus. 122

kyielIka rut 294

lirabar scr, 424

ga scr. 426
hrrikaA scr 426

agagan scr 426

aja scr. 426
apam 98
Latundur 109
iama sl. 157
et bulg. 233
lankul bulg sdrb 203, to 233
204, 205
iaca rus. 301
lankule bulg. 194, 202 una bulg 225
iar(a) sl 157
unica bulg 225
cnta6iti scr. 426
jabuioiiti scr. 426
macalo buig. 284
jug% 282
macham bulg. 98
Magura rut. 126
kalbasa 323
mahati pis!. 98
kaliti pisl. 239
mahura ceh 126
karvan bulg. 275
Menczul 109
katn bulg. 254
merae srb. 271
katuna pis!. 254
micina scr. 424

www.dacoromanica.ro

nur sl. 253

criogila 126

nibgyla pis! 127, 128

mbt 83
/
mora pis!. Sarb. 265
mrd'ela scr 426
morn 265
obezmaticiti sl sarb
214

ot"ity. pis! 301

ograda 156
ogradena 156

oprti pisl. 241

otrz bulg :325
papuaa ri..s 414
papugoi rus. 414

parh rut. s. pol. 338

parhald rut. s. pol. 3.8

parlog scr 426

patka 337

patkk bulg. 337

namxit pisl. 33,

peklenec slav. 238
pikel ceh. 237
pikol poi. 237

piran rus. .9

pismo bulg 3:55

pik'u pis1. 238
plaj scr. 426
pleskati 98

piestiti pis!. 98
pOkolet.% rus 330

polku 254
polubotka tus. 329,
poprti pisl. 241
posmeli 324
probraienije 329

plis8ka plsl. 157

prziina bulg. 241
pura scr. 426
puran scr. 552

59 9

Radul bulg., sArb. 203,

204, 205

Radule srb. 202

rodan bulg. 291
Rotundul 109
rygati p1sI. 98
ryknati pIsl. 98
scurtelka bulg. 295
skrt scr. 426
skuteljka ser. 426
gokac sarb. 339
sovalk bulg. 295
strafe 158
supra malorus. 409
sukrenati pis]. 239
svirati 108

svitak bulg 320

svitk sarb. 320

svitoku rus. 320

tent pIsl. 268

tigaria scr 424

tirati plsI 98
treti pIsl. 98

trice 169
trze scr., 426
tsvelje bulg. 332
tsvijet scr 332, 333
uti 79

utka rus. 79

viti 320
vitorogu sArb. 213

vlah scr. 427

vlasti pIsl. 70
vodici bulg 437

turcet ti

ahk 89
alt-iistiiIiik 552
bakam 324
bedevi 329
bez 286
bila cuman 285
bilmez 285
bozghoun 273
buga 101

buiug 286
bulama6 274
bulamak 274
bulamik 274
burn1 286
butac (cuman) 274

6amur 318

NO

.curt 286
demirli 276
der6 289
dichlu 286
diha 275
dinuqy 265
djani 287
doghan 286
doudoq 286
dildiik 275
durba 275

tech fech turc. 275

leildfous 276
feilesouf 276
fener 325
fildoqoz 292

vodokr.st% 437
vodokrygtje buig. 437 galib
vojna rus 289

volove rus. 338

vrtIog sasrb. 217

zadnicla rut 307

zarcula sdrb 27J

ietica scr 427

iAtt, a p1s1. 427

286

turc-arab 187
gerdan 277
ghelberi 273
ghueiji 286
gobek 276
guarabba 286
gtil 285
gurbet turc-arab 274

hal-how 277
hara-bach t. 285
hecht 27/
izdiad 288

kaimakam 324
kan6uk 288

ke0e 248
*kiligi- 274

kyna 424
kyrmyz 230
kysmet 275
kyzyl 290
lamba 288

na-be-0 288
naberdja 288

nadiaq 288
nediir 289
oghlan 288
ojun 289
oyn cuman 2$9
oynas cuman 289.
qazaq 274
qoqoz 286
gylydj 274
gabbak 279
$am-a1agAsi 289

u-kadar 279

tek6 caquali 79
telo 290
tutuc 290
ZerKolah turc.-pers
273

ungureti
Abruclbnyo 131, 138
Acs 349
A dorjn 133
afonya 133
furiszl 133

agoda 133

www.dacoromanica.ro

.600

amarit 133

lorrni 108
fort6t 149

Ardej 133

armesszr 133
irnics 133
aryona 133

gomb 330
guba 329
guzsaly z94

fiarcza 134, 135, 136, gfizil 91

137, 138, 139, 144, hinto 271
195
homok 219, 269
bazsarozsa 329
homora 219
bocs 79
hordoz 270
bodor 269
karmolni 239
borz 103, 107, 287
karom 239
bujtas 274
kenni 424
kerlan(v) 246

csemelyke 278

csiba 79
csmr 317, 318
csmrleni 318
csont 279
Czenk 116, 117
Czenktet 109

krdely 117
-tehr 211
.

fodorment he 269

llz 320

kormny 240
Keirs 138
ldbadni 237
leped8 271

maradk 270
Maros 138
meneszt 271
mer6 270
mester 303
munyekar 140

tiomb 231
dorong 269

festeni 320
finta 219

ko1bAsz 323

paplan 292
p,da 303
ptt-palot 93
polgr 137
rirt5 219
retesz-fej 271
rona 271

rumuny 140

santa 89
sar 217
stike-b-oka 244

siiket 243
Szamos 133, 138
szeraf 303
Sztrigy 138
szilcs 554
te 301
Temes 138
tyiik 79, 278
vrmegye 303
vark ulcs 140

yams 303
vg 282
vitz 303
viz-kereszt 437

Ompolyicza 132. 133

Qmpoly 132, 133, 138 zaj 282
Ossi 146
zsereb 241
Zsil 138

www.dacoromanica.ro

6ot

Errata.
pag

rndul
6 d'e sus

7
9

15

10
13

16

14

i 5 de jos
de sus

au adunal-o

a adunato

bundvointa
Cdmpinin

bunavoinfa
Cdmpiniu

1''Cucp6nog

TpuTrirro;

Romtinii

considerabil

Romdniil
considerabt15
revista

vevistfi

16 in titlul al 2-lea Datorea

contiporan
24
12 de jos
1920
4
/7

)1

32

, sus

12

34

.
35
48
54
56
57
.,

59
62
63
64
m

65
_

.
66
67

69
,I

. .
9 ,, jos
9
sus
12
jos
2 . .
11

4
7
9
15

4
8
18
6

.,

Tum

Tut=

au
aceasta

s'au
acestf

X,

contitnporan
?

X-

Clio pe imparateasa
Ciuzeu

Ciurcu

de ca
pag. 26
pag. 76 nota

e ca
pag. 17
pag. 47 notO

KapStdc

KapSvic2

jos

Phisiologus
greaca

Physiologus
greaca -

sus

.
11

, jos

lost

BAccSea-cpCCTOT

Mcaticrcpwrov

,9

ci

nict

desfasurarae

desfasurarea

jos

vestea

sus

nsa
Wale versume
mpotriva
bizantina

oastea,
insa

14 ,,
10 ,
10 0
14
14

Datarea

lost
cad imprateasa

sus

sA se ceteas4:-

II

II
11

-in loc de:

vo

jos

kale prelucrarile
impotriva

bizantina sau altar

[venetian?,

www.dacoromanica.ro

602

pag.
69
70
41

71

88
92
95

96
97
102
104
106
11

109

randul
1

.
112

,.

162

164
71

It

.
20 .
28 .
13
6

114
127
128
144

Lacepouvat

fot

lost

contiporani

contimporant

jos
.

448, 48

448 az

Se fapt

De /apt

ff

fomoe
rimul
dilectele
vulgar
topde

farme
ritmul

sufirul

sufixut

incon,Ftient

ineon'Aetti
impreSid

sus
//

2
6
Sus
3 ,, jos
6
.
16
.
11

16
18

31
7

4
5

7,

13

)1

19

21

jos

impersia
cotcodaces
M. Sadovean in
Povestirile u
Czenkteld
toponimice

sus

31tintc

,,

,,
pp

vol JV
,,

jos

9
24

sus
11

,,
I)

ft

PP

o
11

7/

parelete
ehicior

1'07

Al. Sadoveanu hf
Povestirile'
Czenktet
topice
vot. IV
Mum;

acolO

acid

hum
ham

*hum
*ham

Tarmen ()nein'

Pdrmenonem
acum(a)
eccum-huc

acum(u)
eacumhuc

jos

10

. sus

ivorite
eccum nune

jos

412

www.dacoromanica.ro

. .

cotcodaceSc

labi lai
ne m

prop. ac
jos
6,8, 11 de sus clintap
eccumhuc
15 de sus
11

1941-92

dialectete
vulgar
topae

paratele
chictor
labiata
ne-am.

165
166

s se ceteascii:

TayczPouri

,,

II

15
17 I.
4 ,,
5
15 "

in loc de:

prov. ec
*cantagi
eccum-huc
izvorite
eccuntInunc
4129,

6o3

pa4.

randul

168

.
.

15
19

169

22

,,

12
16

, jos

,,

170

19 de

171

14

,)

15

f.1

172
.

11

SUS

11

jos

4 .

I)

174

)1

10

23 de sus

173
,
.,

FflO

,,

,,

cheianA

Scheiarui

aceasi

aceeasi
are

a
a

-6

cct-L-

cct-L-2

adaoge dupA de seamil: acesta din urmA

mai avAnd si variantele actlidrei
pre upun
presupun
bllisteimatti
blastamaid
i4/5)
(Reteganul, P. I
(Reteganul, P. (14/16)
etc.
cf.
ahdtu ahdtu
contremulo
*contremulo
nazalizarea
nazalizarea aceasta
-ft

27

alumitrea
arnii
explicarea

ts

7/

PP

,P

177

4-5 de sus acetuia

/1

11

27

/1

PP

,,

178
It

179
ft

11.

180

15

Pl

4
2
14

Pt

,,

13 If

5
17

explicarea din
gamma
p. 226

226 p.
departe

jos

20
26

cu .1
*allumitrea
amit

*acnuma

21

175
176

mott

25
5
9

sa se ceteascS:

in ioc de,:

sus

11

deprte
scestula

urecl'e
a hiO

tr. ur,qcl'e

cell

cell

acIdo

jos

.propune, desigur: 1) derivA pe aunt), ca $i

noi, din eccuni-mo[doJ, propune insh,

If
SUS

acum(a)

acrnei, ama

cl

11

AI
to

jos

pot
departarii
admintem

allkirchenslavischen

,leirchenslavichete
JTCLIAH

sus

pot
deparldrii
admitem

2454

Gra cm
244/5-

www.dacoromanica.ro

604

180

21

181

4
17

JP

..,

182

183
,,'

11

/1

184
1/9-

187
191

193
194
195
196

1/

" sus

23 "
24 t7
1

12
15

,,

in loc de

rfindul

pag.

"

s/i se ceteasc5 :-

depAratirii
promenith

deph rthrii
pomenita

11

in coace

incoace

,,

lea

If

WI

,,

lea

-lea
aici
-lea

?)

ac05,

aci
acolti,
de

,,
20 or. /I
25
jos
12
8 ,, t t

8 si 11 desus

adverbul ace)
aci
acolti i
se

adverbiale

adverbiale. Altfel d-t

destin

destinse
.

14 de sus

(e

'le

18 ,,
23 "
23

)1

acole

acle

"

196

2%

,1

influenta

influenth

(adeca i se)

i se

la
dralectul
nu
sub!
acestc

in
dialectal
un
subs!.
aceste

Nigrt
si

Ntgri
si

,,

5 ,.

.,

17 de sus
6.;

,,

"

11

19 de jos
15 de sus
12
14

palrogws

11 de jos

nra vyqtA

Alapso

Alaimo

.
197

12

litsal oy

Futurroy
paAoym,

158

19 de jos

,,

"

,,

3 de sus
12
.

BOrlHAL

KOHHAls.

al ori-cartu

a on-cat-Ili
lestut
Adorattce

la u4urnea

multi/nett
infeles
Bystk

,.

199

18

It

6
8
19

2u2
204

1.1

eaAoynk

, sus

tatele
Bysti

atestat
Adria tce

www.dacoromanica.ro

605

randul

pag.
204

20

,,

In loc de,

sa se ceteasca :

Sitmici

Sitknici

car%

cars

Nurata
.

Mitratk
Jankkulk
ubijenk
bystk
Jankkulk
Razbyjenk
bystk
cark
Mehemedk
podk
Beogradomk
Jankkula
omule
neputinfd

Janzkulv,
ubijen%

bustz
n

19

9)

w
71

ff

II

22

,.
n

I1

/7

St

17

1/

pod%

1,

Beogradom%

23
Pf

1/

207

9
9

.
209
218
221

If

71

, jos
I,

I,

14 de sus
8
1-2

,,

sus

,,

,,

SS

11

23

13
15

, sus
, .

223
224

Jarmkul%
Razbyjen%
byst%
car%

11

IP

,
5 de jos

ultim
242
243
247
248

8 de sus

252
254
256
256
257

2-3 de sus
15
sus

jos

4
9

tl

Mahomed%

Jankula
omnle
nepuitin(d

din ccle
eastori

dupa transport& adaugd: cu energie

frald
trald
perseverd)
epocd
pestle
iutrebuinfliri

perseverdl
epoca
resiste
intrebuingiri

cu toate
francog.

in toate

la nota 3 se va adauga

,,

$i

fr.
In Valea Rodnii (corn. de

a cased
constructiva
pomerium

La Hale

13

14

prin cele

castori
sardice1 Concordarea : sardice1, concordarea
exisltind
exsista
atocmat
a. Tocmat.

jos

soffit:

www.dacoromanica.ro

[N DrAganu)
a ofter
constructivd:
pomoerium

La Haye
souffle

606

pag.
262
269

randul
, sus

ultim

275
276
283

288

12

jos

xaExcov

Graiuld in

Graiul din
bazd n'a

inche
negeac biciul

,,

sa" se ceteasa :

xatizcov

basda ii
mungoneazd

3
6

in loc de

mentioneazd
miche
negeac, batul cu

[ciocan
293

4 de jos

de,

3
2

nimer

nimek

ta ixt

tati3Ext

Wanzek

Wanze

294

16

15

. ,

der

kyderx.

kydel'a

11

-elscd
ca

-elcd
precum

295

8
18
14

stratur
apropriat
agrendelk

straturi
apropiat
gredelk

297

in titlu

Imbdgivci
imbeigina
dialectele
imbdk iva

Imbdgiod
imbdgiud
dialectale

imb givat

lmbeigivat
imbagiudtei
contemplantturn
Chalcedonii

,,
ft

de sus
4 de jos

17

ultim

298

299

4 de sus
15
4
6
10

PI

01

11

jos

299

de jos

300

9 de sus

Pt
Sp

14
15
15

PI

12
3

301

17

p/

PP

jos
)1

fa

IP

Pt

imbdgivatii
eontemplantium
Chalocecdonii
protot p
*imbageand
*acedred
actol
iutru p

imballud

prototip
`imbageaud
*aceduli
aciol

intrap

intrulpa
e se intelege
(rostit: intrumpica)

e a se ineelege
(rostit:intrumpcied)

intrampcic
ciba
herimiut

intrumpcic
cfba
herhalul

www.dacoromanica.ro

intrulpci

607

pag.

rndul

in loc de

SS se ceteasa:
deslegarea
luturor

303

sus

.,

15

jos

deslegerea
tutoror

18

sus

fric

frik6

Utr nde
surld

Utrinde
surtd

n'a putat dd

n'a putut au

304

ultim
306
308
310

9 de sus
15

,t

16
17

P.

311

7
20

,.

10

312
315
322
323
326

11

32/
328
334
336
P1

..,

,t

2826,9

2826.9

if

riii
renasteri

trdi
renasterii

jos

Ii

VP

jos

7 de sus

custa

Zucli
872
Leahal

ultim

utctionarul

12 de sus

pidmiii
aceasta

ultim

10 de sus
14 de jos
5

If

It

5 de sus
18

/I

11-12

,,

Pi

jos

sus

338
339

13

jos

342
348
352

19

sus

9
9
2

,,
,,

jos

353
356
357
363
368

19
7
15

,, jos

.,

/I

19

378
388

cd mai

1,

sus

6 de sus
1

16

OP

jos
sus

loc itor
ddsddres
ca nu exista
datorcse
decalcat
nucunoscut
Tat-nului
Kroateu
amintitut
Bibliografie

cd mai nista
Jucu
871.0

Leahul
Dictionaral
plamdni
acesta
locuitor
darddres

ea nu exista
datoresc
decalcat
necunoscut
Tatinului
Kroaten
amintitui
Bibliografia

ailf 1

allfel

Codieele
romdneste
indiactiile
acesta

Codicele

omenee

omenesc

repezinta

reprezintd

izbuttnga $

de la

www.dacoromanica.ro

romdnegi
indicatitle
aceasta

e)

izbutind sa
de ea

608

randul

gag.
392
412
PI

418
424
425
428
446
450
453
454
456
459
461

464
464
465
467
468
470
471

416
481

492
495
523
539

3
12

,,

jos

8
7

If

,f

ultim

17 de sus
4

,,

Pf

ultim
fl

5 de sus
13
13
7

jos

sus

AP

sA se ceteasca :

prin tpitt

pincipitz

lor
mul
bisericutez
asnprechende
fonologice
Ciorbanu
citerea

lui
mull
bisericule
ansprechende
fonologica
Ciobanu
cetirea

ei
cei

ci

nou a
pal

noua

ce i
pil
moscatello
boa&
Colindele

inoscatele
/1

O1

jos

11

in loc de

lf

If

bonce

Co lidele

penrtu
antati

pent/7z

cantati
urma-torul

12-13 de sus urnid-orul

ar
21
jos
ultim

linguistic
are
intre
Wirtschaftlich

jos

bzlgarkij
austral

jos

a se cue*

bzlgarskij
ilustrant
a se cocoid

10 de sus
5

jos

sus

12
5

,,

12
17

/I

tar

linguistie
au
'I Ire
Wirtsehaftlich

1.,

Pinariu
Pzuariu
ca val
ca un val
Cele 4 ilustratiuni sant din Erotocrit, iar
nu din Noul Erolocrit.

www.dacoromanica.ro

INSTITUT DE ARTE GRFIFICE

STRADA MEAORANDULUI 1 :0, 22.

1921

'

Pretul Lei 150.

www.dacoromanica.ro