UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

SPECIALIZAREA ISTORIE
ANUL III

CONTRIBUŢIA LUI ANTON GOLOPENŢIA LA DEFINIREA

GEOPOLITICII

-REFERAT-
-GEOPOLITICĂ ŞI GEOISTORIE-

STUDENT: DIACONU GEORGE-CĂTĂLIN

PROF. COORD.: PETRE OTU
 CUPRINS

I. ANTON GOLOPENŢIA - BIOGRAFIE ............................................................... 3

II. CONTRIBUŢIA LUI ANTON GOLOPENŢIA LA DEFINIREA

GEOPOLITICII ...................................................................................................... 5

III. CONCLUZII......................................................................................................... 10

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................... 11

2
 CONTRIBUŢIA LUI ANTON GOLOPENŢIA LA DEFINIREA
GEOPOLITICII

I. ANTON GOLOPENŢIA - BIOGRAFIE

Anton Golopenţia s-a născut pe data de 12 mai 1909 în comuna Prigor,

judeţul Caraş-Severin. A fost sociolog şi statistician, dar, mai important decât
atât, unul din fondatorii școlii românești de geopolitică. Golopenţia a fost fiul
avocatului Simion Golopenţia şi al Emmei, fiica unui negustor ceh1.
După studii liceale la Timişoara, a absolvit dreptul (1930) şi filozofia
(1933) la Universitatea din Bucureşti. În timpul studiilor a fost trimis la
Genève, la cursurile de vară organizate de Societatea Naţiunilor. A fost
bibliotecar al Seminarului de Sociologie (1930) şi a făcut parte din echipele de
cercetare conduse de Dimitrie Gusti. Când acesta din urmă a devenit ministru
al Instrucţiunii şi Cultelor (1932-1933), Golopenţia a devenit, la rândul său,
şeful de cabinet al lui Gusti2.
În anul 1936, după trei ani de muncă, Anton Golopenţia a obținut
doctoratul în sociologie în Germania, la Universitatea din Leipzig, unde
primise o bursă a Fundaţiilor Rockefeller şi Humboldt și unde a intrat în
contact cu lucrările geopoliticienilor germani. Golopenţia a îndeplinit sarcini
redacţionale la revista „Sociologie românească” şi administrative în cadrul
Institutului Social condus de Dimitrie Gusti. A fost numit inspector la
Fundaţia pentru cultura poporului, director al publicaţiilor Institutului Social
şi asistent onorific la Seminarul de sociologie, inspector general statistic la
Institutul Central de Statistică (1940), apoi director (1942), iar în prioada 1947-
1948 a ocupat funcţia director general delegat (1947-1948) al Oficiului de
Studii. A colaborat cu Dimitrie Gusti la elaborarea de studii de sociologie și
filozofie. Tot sub conducerea lui Dimitrie Gusti, Anton Golopenția a turnat,
împreună cu Henri Stahl, filmul sociologic „Un sat basarabean – Cornova”
(1931). Golopenţia a făcut parte din delegaţia română la Conferinţa de Pace de
la Paris (1946), lucrând sub conducerea lui E. Filotti la diviziunea politică şi
teritorială3.
Între 1941 și 1944, o echipă de cercetători de la Institutul Național de
Statistică, în frunte cu Anton Golopenția, au efectuat cercetări în regiunile

1 http://biografii.famouswhy.ro/anton_golopentia/ [accesat 27.05.2016].

2 Gheorghe Văduva, Geopolitica. Teorii. Areale, Falii. Confluenţe, Societatea Scriitorilor Militari,
Bucureşti, 2013, p. 159.
3 http://biografii.famouswhy.ro/anton_golopentia/.

3
Kharkiv și Donetsk ale Ucrainei de astăzi, așa-zisa IREB (Identificarea
Românilor de la Est de Bug). Rezultatele cercetărilor întreprinse între
râurile Nistru și Bug, dar și dincolo de Bug, precum și rapoartele lui
Golopenița au fost publicate abia în 2006, în lucrarea în două volume intitulată
„Românii de la Est de Bug”4.
La venirea comunismului, Golopenţia era încă foarte tânăr. A fost rugat
să se facă membru de partid, să coopteze în tot felul de treburi, dar, deşi ca
orientare politică era înclinat spre curentele de stânga, cum singur
mărturiseşte, a refuzat „să se înregimenteze politic”, pentru că era om de
ştiinţă şi, ca orice om de ştiinţă se îndoia, deopotrivă, de adevărurile absolute,
dar și de acele lucruri vremelnice, dar considerate absolute de o ideologie cel
puțin îndoielnică în afirmațiile și dihotomiile ei categorice5. Acest lucru a dus
la izolarea sa. Deşi a îndeplinit diferite funcții, Golopenţia şi-a păstrat
obiectivitatea și independența de om de știință; corectitudinea sa stiinţifică l-a
făcut să refuze posturi importante. Considera că nici înainte, nici după 1944 n-
a reuşit să-şi găsească un loc în viaţa ştiinţifică românească şi să-şi valorifice
rezultatele, „înainte pentru că eram un provincial fără relaţii şi pentru că n-am
ştiut să evit ca profesorul cu care lucram, să socotească că nu sunt suficient de
fidel ideilor lui. Nici după 1944, pentru că nu m-am alăturat forţelor
revoluţionare şi am săvârşit acte împotriva lor.”6
În vremea primilor ani ai socialismului barbar, adică ai dictaturii
proletariatului, cum se va numi, îndreptățit sau nu, această perioadă extrem de
grea, îngrozitoare chiar pentru elitele intelectualității române, este arestat de
securitate, implicat în procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, un alt sacrificat pe
acest altar al oportunismului criminal, ignorant și răzbunător7. Sperând într-o
eliberare, lucrează cu asiduitate, în închisoare, la realizarea unor materiale de
sinteză care ar fi trebuit să impresioneze autorităţile comuniste. La un an şi
jumătate după arestarea sa, starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit, iar 9 septembrie
1951, Golpenţia s-a stins din viaţă în închisoarea Văcăreşti8.
În anul 2001, la Editura Enciclopedică din București a apărut, cu
introducere și anexă de Sanda Golopenția, volumul „Anton Golopenția :

4 „Romanii de la est de Bug” - cartea lunii iunie la MAE,

http://www.ziare.com/bucuresti/moda/romanii-de-la-est-de-bug-cartea-lunii-iunie-la-mae-161226
[accesat. 27.05.2016].
5 Gheorghe Văduva, op. cit., p. 160.
6 Ibidem, p. 161.
7 Dan Dungaciu, Elita interbelică: sociologia românească în context european, Bucureşti, Editura Mica

Valahie, 2011, p. 245.

8 Gheorghe Văduva, op. cit., p. 159.

4
ultima carte”9. Ea conține textul integral al declarațiilor la anchetă ale lui
Anton Golopenția, aflate în Arhivele S.R.I.
Dintre lucrările cu caracter sociologic ale lui Anton Golopenţia, cele mai
importante sunt:
- „Aspecte de orăşenizare a satului Cornova”, 1932;
- „Gradul de modernizare a regiunilor rurale din România”, 1939;
- „Starea economică şi culturală a populaţiei din România”, 1940;
- „Rezultatele provizorii ale recensământului agricol al RPR de la 25
ianuarie 1948”10.

II. CONTRIBUŢIA LUI ANTON GOLOPENŢIA LA DEFINIREA

GEOPOLITICII

În studiul său din 1937, Ion Conea pomenea, referindu-se la starea

geopoliticii româneşti, despre un „tânăr foarte serios introdus în ale
geopoliticii“. Tânărul era Anton Golopenţia şi el este acela care în 1938 va
replica strălucit marelui geograf, replică aşteptată şi sugerată chiar de Ion
Conea, prin provocarea aruncată în ultima fază a materialului său: „Să
aşteptăm, totuşi, şi cuvântul «care să vină dinspre sociologie»”11.
În volumul „Geopolitica”, publicat la Craiova, în 1940, împreună cu M.
Popa Vereş, A. Golopenţia a prezentat coordonatele acestei noi discipline:
„Unii au definit geopolitica o ştiinţă de graniţă, o ştiinţă interdisciplinară sau
ca o metodă de analiză folosind rezultatele celorlalte ştiinţe. Analiza
geopolitică trebuie să fie nu doar geografică, ci și demografică, socială,
culturală şi politică, informativă şi continuă, evaluând și prognozând, ca un
adevărat buletin meteorologic, rezultate conexiunilor, al acelor multiple
conexiuni care condiționează comportamentul național, politica națională.”12
Astfel, Golopenția a definit geopolitica ca o ştiinţă socială, ca şi sociologia,
ca şi filozofia, într-o bună parte ca şi economia, pe principiul că argumentele
geopolitice interesează toate statele, deoarece statele trăiesc în sistemul
internaţional al statelor şi toate au interese care sunt legate de spaţii, nu să le
cucerească ci să se raporteze la ele13.
A scris două lucrări foarte importante:
9 Anton Golopenţia, Anton Golopenția : ultima carte, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001.
10 Gheorghe Văduva, op. cit., p. 160.
11 Ion Conea, O nouă ştiinţă: geopolitica, în Sociologie românescă, tom II, nr. 9-10, 1937, p. 418.
12 Gheorghe Văduva, op. cit., p. 162.
13 Ibidem, p. 161.

5
 - „Contribuţia ştiinţelor sociale la conducerea politicii externe” (1937);
- „Însemnare cu privire la definirea preocupărilor geopoliticii” (1938).
În studiul „Contribuţia ştiinţelor sociale la conducerea politicii externe”,
Golopenţia a realizat un veritabil curs de geopolitică etatică.
Potrivit lui Aymeric Chauprade şi François Thual, în cele mai multe
accepţiuni ale geopoliticii statul joacă rolul central. Simpla răsfoire a unui
dicţionar de geopolitică demonstrează acest lucru: capitole întregi sunt
dedicate unor state ca actori de prim rang ai scenei internaţionale 14; concepte
cheie conţin cuvântul stat (stat-tampon, stat-satelit, stat-marionetă) sau care fac
referire la elemente ce intră în structura acestuia (frontieră, minoritate,
teritorialitate etc.); cele mai multe definiţii se raportează la politica internă sau
externă, la distribuţia spaţială a puterilor de natură diferită (religioasă,
economică, culturală), la circulaţia unor valori etc. dar toate şi întotdeauna
aceste elemente sunt puse în legătură cu ideea etatistă.
Din această cauză, Golopenţia a creat un adevărat sistem de categorii
statale ce trebuie să intre în atenţia oricărui guvern. Aceste categorii de state
sunt: statele vecine, statele riverane şi marile puteri. Până aici, concepţia lui
Golopenţia pare foarte apropiată de geopolitica centrată pe stat ca actor
esenţial al scenei internaţionale (şi foarte apropiată, de asemenea, de ceea ce va
deveni, chiar în zilele noastre, domeniul relaţiilor internaţionale). Sociologul şi
geopoliticianul român intuieşte însă importanţa fundamentală a factorului
etnic ca factor de prim rang al geopoliticii. Astfel, în viziunea lui Golopenţia,
„cosângenii” (adică românii din afara graniţelor) constituiau prelungirea
graniţelor statului dincolo de spaţiul fizic propriu-zis, căci „pot deveni
meterezele acestor graniţe (...) dacă sunt aşezate lângă ele şi terenul de
legătură cu naţiunea străină care le adăposteşte în caz că sunt mai departe” 15 .
Înţelegem deci că factorul etnic are un rol geopolitic constructiv, de creare de
legături şi de punţi cu celelalte state europene.
Virtualităţile statului nu sunt complet fructificate, consideră Golopenţia,
dacă nu se fructifică inclusiv virtualităţile românilor care se află dincolo de
graniţele politice ale statului. „Naţiunea nu se confundă cu unitatea net
conturată între graniţele Statului ei. Orice naţiune se prelungeşte dincolo de
graniţele organizării ei politice. (...) Fiecare din aceste prelungiri sporeşte
puterea şi posibilităţile de afirmare în lume a unei naţiuni” 16. Puterea oricărui

14 Aymeric Chauprade, François Thual, Dicţionar de geopolitică, Bucureşti, Editura Corint, 2003, p. 32.
15 Anton Golopenţia, Contribuţia ştiinţelor sociale la conducerea politicii externe, în Sociologie Românească,
nr. 5-6, mai-iunie, 1937, p. 193.
16 Ibidem.

6
stat este deplină numai în măsura în care starea de fapt a celor de peste graniţă
este bine cunoscută şi folosită. Dar ei, arată Golopenţia, sunt cetăţeni ai altor
state, iar aceste state alcătuiesc, la rândul lor, ceea ce se cheamă mediul politic
al unui stat.
Politica externă a unui stat în general, şi a României în particular, trebuie
deci să se raporteze permanent şi adecvat la două tipuri de realităţi: unităţile
fragmente de umanitate ale „cosângenilor” pe de-o parte, şi statele din mediul
politic, pe de altă parte. Cum însă aceste două tipuri de unităţi sunt într-o
permanentă transformare, este necesară o informare continuă asupra lor. Rolul
acesta, de culegere de informaţii care să ajute ulterior la orientarea politicii
externe, le revine ştiinţelor sociale. „Sociologii, economiştii, statisticienii ar
trebui să înceapă să consacre o parte din cercetările lor concrete şi studiului
situaţiei românilor de peste hotare şi de pretutindeni în lume şi studiul
Statelor şi a Marilor Puteri, cu care e în raporturi permanente”17.
Mai târziu, „partea” de cercetare alocată mediului politic al unui stat va
purta un nume explicit: cercetare geopolitică. „Cercetarea geopolitică nu este
numai geografică, ori numai economică, ori numai politică etc., ci este
concomitent geografică, demografică, economică, socială, culturală, politică”18.
Geopolitica apare, aşadar, în vârful ierarhiei, ca o sumă şi ca o sinteză de
informaţii despre mediul politic al unui stat. Cunoscând formaţia sa de
sociolog şi, mai ales, de membru al Şcolii de la Bucureşti, condusă de D. Gusti,
putem sesiza că viziunea sa asupra geopoliticii pare să fi împrumutat multe
elemente din ştiinţa naţiunii, ca totalitate a informaţiilor despre realitatea
statală.
Spre deosebire de Ion Conea, Anton Golopenţia, în studiul “Însemnare cu
privire la definirea preocupării ce poartă numele de geopolitică”, publicat în
lucrarea „Geopolitica”, atrăgea atenţia asupra faptului că cercetarea
geopolitică ar trebui să preocupe orice stat, indiferent de mărimea lui. Anton
Golopenţia a insistat asupra laturii aplicative a cercetării geopolitice.
Rezultatele acestui tip de cercetare trebuiau să ofere factorilor de decizie
informaţii utile, pentru ca acţiunea politică în complexul relaţiilor
internaţionale să fie eficientă. „Înfăţişarea situaţiei de azi a Turciei şi a Chinei –

17 Ibidem, p. 195.
18 Anton Golopenţia, Însemnare cu privire la definirea preocupării ce poartă numele de geopolitică, în
Geopolitica: studii (Gheorghe Buzatu, coord.), Editura Glasul Bucovinei, 1994, p. 49.

7
exemplifica Golopenţia –, trebuie cunoscută şi nu teoria despre statul turcesc,
statul chinez sau despre stat în genere.”19
Studiul lui Golopenţia merita, cu adevãrat, sã fi fost anunţat drept
cuvântul care vine dinspre sociologie, un cuvânt modern şi actual nu numai
pentru timpul când a fost rostit, ci şi pentru vremurile noastre, un cuvânt
aplicat, ce pune punct tuturor tentativelor de a circumscrie geopolitica
exclusiv unui demers de tip academic, un cuvânt ce smulge geopolitica de pe
tărâmul strict al geografiei, plasând-o în miezul problemei sociale si politice.
Două sunt izvoarele acestei viziuni. În primul rând o lectură mai adâncă a
operei întemeietorului geopoliticii. Statul, în viziunea lui Kjellen, este o „formă
vie”, o unitate indisolubilă dintre ţară (studiată de geografia politică), neam şi
populaţie (studiate de demografie), economie (studiată de ecopolitică) etc.
Această „teorie empirică a statului” pretinde o reunire a perspectivelor de
studiu care, până atunci, erau fragmentate, pentru a sesiza cu adevărat esenţa,
funcţionarea, performanţa, dinamica, tendinţele de evoluţie ale statului20.
Sociologul român era preocupat, în acelaşi timp, de dinamica situaţiei
internaţionale, de rapida schimbare a unor conjuncturi, de nevoia vitalã a
statelor de a cunoaşte la timp aceste prefaceri din imediata vecinãtate şi din
lume, pentru a afla rãspunsuri potrivite. Or dinamismul este un loc geometric,
o rezultantã, el nu poate fi surprins urmând un singur unghi de analizã, oricât
de important ar pãrea el la un moment dat. Cuplarea acestor douã perspective
îl determinã pe Golopenţia sã-şi precizeze concepţia despre obiectul
geopoliticii. Pentru sociologul român obiectul geopoliticii „îl constituie
potenţialul statelor. Acesta este rezultanta însuşirilor tuturor factorilor
constitutivi pentru un stat: a teritoriului, a neamului, a populaţiei, a economiei
acestuia, a structurii sociale, a modului cum e guvernat, a mediului sãu politic.
Cercetarea geopoliticã nu este, deci, numai geograficã, ori numai economicã,
ori numai politicã, ci este concomitent geograficã, demograficã, economicã,
socialã, culturalã, politicã.“21
Reflecţia geopolitică se întemeiază, în concepţia lui Anton Golopenţia, pe
dinamica dintre state la nivel regional, continental sau planetar, şi are ca punct
de plecare potenţialul fiecărui stat. Potenţialul era dat de mărimea teritoriului,
populaţiei şi economiei, de structura socială, natura regimului politic, cultura
unui stat. Cercetarea geopolitică trebuia să fie, în concepţia lui A. Golopenţia,

19 Constantin Hlihor, Geopolitica şi geostrategia în analiza relaţiilor internaţionale contemporane, Bucureşti,

Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2005, p. 57.
20 Paul Dobrescu, Geopolitica, ediţia a II-a, Bucureşti, Comunicare.ro, p. 34.
21 Ibidem.

8
neapărat interdisciplinară, dacă era posibil concomitent geografică, economică,
demografică, socială, culturală, politică22.
Obiectivele cercetării geopolitice nu pot fi aceleaşi pentru toate statele,
deoarece potenţialul unui stat, capacitatea sa de acţiune şi de susţinere a
diferitelor interese pe anumite spaţii, este diferită. „Produsul” geopolitic
rezultat poate fi o viziune globală a raporturilor de putere sau se poate limita
la o parte anume a Planetei (geopolitica maritimă sau continentală, de
exemplu). „Produsul” cercetării geopolitice este la A. Golopenţia unul
perisabil, „fiind mereu depăşit de realitate”. Din acest motiv, cercetarea şi
analiza trebuie să fie continuă, ea nu are cum sfârşi vreodată, ci e reluată
mereu, aşa cum e făcut zi de zi buletinul meteorologic. Cercetarea geopolitică
năzuieşte să realizeze un echivalent pe plan politic al acestor buletine23.
Anton Golopenţia remarca şI un viciu metodologic în demersurile
privitoare la stabilirea obiectului specific al geopoliticii, în sensul cã încercările
de definire „n-au pornit de la faptul preocupării zise geopolitice. Ci,
dimpotrivă, de la definiţii şi ştiinţe existente cu care credeau că trebuie să le
pună de acord.“ De aceea, centrul de greutate a căzut pe construirea
definiţiilor, şi nu pe delimitarea obiectului de studiu specific al acestei
discipline.
Geograful român cu cele mai sistematice preocupãri de geopoliticã, Ion
Conea, citeazã poziþia autorilor germani Hennig şi Korholtz în această
privinţã: „Sã fie bine stabilit cã geopolitica şi geografia politicã nu e unul şi
acelaşi lucru, deşi aceste discipline au o sumedenie de puncte de contact.
Geografia politicã se ocupã cu aspectul şi împãrţirea politicã a statelor într-un
moment dat – aşadar cu o permanenţã – pe câtã vreme geopolitica se ocupã cu
mişcãrile din procesul de devenire a statelor, mişcãri care duc la
transformarea, înlocuirea sau deplasarea stãrilor celor în fiinţã la un moment
dat – cu acestea şi cu rezultatele lor. Geografia politicã dã instantanee, imagini
ale unei stãri de moment, la fel cu clişeele fotografice; geopolitica, dimpotrivã,
ne prezintã ca şi un film, forţe şi puteri în desfãşurare.“24

22 Constantin Hlihor, op. cit., pp. 57-58.

23 Ibidem, p. 58.
24 Paul Dobrescu, op. cit., pp. 29-30.

9
 III. CONCLUZII

Prestaţia lui Anton Golopenţia în domeniul geopoliticii a fost una de vârf.

Chiar dacă nu a ajuns să-şi scrie marea operă, studiile sale din “Sociologie
românească” sau “Geopolitica şi geoistoria” dau seama de capacitatea
uluitoare a uneia dintre minţile româneşti strălucite ale perioadei interbelice.
Traseul său ştiinţific este un veritabil crescendo. A început ca statistician şi
demograf pentru a deveni unul dintre remarcabilii noştri gânditori politici şi
geopoliticieni.
Anton Golopenţia a surprins virtuţile practice ale cercetării geopolitice,
acum mai bine de o jumătate de secol în termeni pe care literatura de
specialitate îi foloseşte în mod obişnuit astăzi, a relevat finalităţile cercetării
geopolitice într-o perioadă în care nazismul era la zenit, a avut temeritatea să
deosebească destinul unei discipline, de asocierea prin forţa lucrurilor
temporară, a unor reprezentanţi ai ei cu o orientare politică extremistă.
În viziunea lui Golopenţia, geopolitica trebuie să studieze potenţialul
statului sau puterea reală a unui stat, cuprinzând: teritoriul, populaţia, forţa
economică, structurile industriale şi agricole, marile axe de circulaţie, structura
socială, cultura, modul de guvernare, mediul politic.
Deci, analiza geopolitică trebuie să fie: geografică, demografică,
economică, socială culturală şi politică.
Ea trebuie să fie informativă şi continuă, tinzând să devină un adevărat
buletin asemănător celui meteorologic, rezultatele ei fiind naţionale.

10
BIBLIOGRAFIE:

Chauprade, Aymeric; Thual, François, Dicţionar de geopolitică, Bucureşti,

Editura Corint, 2003.

Conea, Ion, O nouă ştiinţă: geopolitica, în Sociologie românescă, tom II, nr. 9-10,
1937.

Dobrescu, Paul, Geopolitica, ediţia a II-a, Bucureşti, Comunicare.ro.

Dungaciu, Dan, Elita interbelică: sociologia românească în context european,

Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2011.

Golopenţia, Anton, Anton Golopenția : ultima carte, Bucureşti, Editura

Enciclopedică, 2001.

Idem, Contribuţia ştiinţelor sociale la conducerea politicii externe, în Sociologie

Românească, nr. 5-6, mai-iunie, 1937.

Idem, Însemnare cu privire la definirea preocupării ce poartă numele de geopolitică, în

Geopolitica: studii (Gheorghe Buzatu, coord.), Editura Glasul Bucovinei, 1994.

Hlihor, Constantin, Geopolitica şi geostrategia în analiza relaţiilor internaţionale

contemporane, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol
I”, 2005.

Văduva, Gheorghe, Geopolitica. Teorii. Areale, Falii. Confluenţe, Societatea

Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2013.

***„Romanii de la est de Bug” - cartea lunii iunie la MAE,

http://www.ziare.com/bucuresti/moda/romanii-de-la-est-de-bug-cartea-
lunii-iunie-la-mae-161226 [accesat. 27.05.2016].

http://biografii.famouswhy.ro/anton_golopentia/ [accesat 27.05.2016].

11