Gheorghe Bratianu O Enigma I Un Miracol PDF

M 1 C A il E N C I C L O P E D I E
|i l B
S n iN M IRACOL ISTORIC
a Ü l n A TI J |iÉ i|N : T R i l i ì f T E R A T U R Ä
ŞŞilk R
www.dacoromanica.ro
l M I CA
ENCICLOPEDIE
•.a u t ' ® '
S e s 'v ra . ^ e e ^ e a
p r\o c t ®r t e d \c ®
c uXU 0 * e \ . .» \tt® t 0 , \ a
pveê .-.a pet' .. put'® * ô\o*
FêW C*0\V>'''?
‘^ egf!»v\utoTce\* v e d o fpuV
s-r .«00' „
^ w ,w « o T e \ţe
p o ^ v \ xe » . ţa »
s ^ e , P T\ o C e ^ ° TU
ce W °';/ aCe s« 'ţ \ oWn V e '^ o V
,e *6 buo» tl°a\ i\e adaCLàW *à cU
,e a rv a sV ® -
a t® 0, _ e \ 0 ® * *
www.dacoromanica.ro ’
39, BULEVARDUjL LASCVR CATAR GI. BUCUREŞTI. Ill
O E N IG M Ă ŞI U N M IR A C O L
IS T O R IC :
PO PO R U L ROMÂN
w w w .d a c o r o m a n ic a .r o
S ’A U TRAS D IN ACEASTĂ CARTE, PE
H Â R T IE V ID A L O N V Ă R G A T Ă , D O U Ă Z E C I
ŞI ŞA SE DE EXEM PLARE N EPU SE lN
COM ERŢ, N U M E R O T A T E DELA 1 LA 2«.
TOATE D R E P T U R IL E REZERVATE
GH EORGH E I. BRĂTIAN U
P r o fe so r la U n iv e r s ita te a M ih ă ile a n ă d in Ia şi
O EN IG M A ŞI U N
M IRA CO L ISTORIC:
PO PO R U L ROMÂN
Cu 5 p la n şe ş i 2 h ă r ţ i a fa r ă d in t e x t
B U C U R E Ş T I
F U N D A Ţ IA P E N T R U L IT E R A T U R Ă Ş I A R T Ă „ R E G E L E C A R O L 11“
39 , B u le v a r d u l I^ as ca r C a t a r g i, 39
1 9 4 0
G h . I . B r ă tia n u : P o p o r u l R o m â n P I. I
R o m a n ii şi D a c ii, d u p ă C o lu m n a T ra ia n ă
AM I N TI R I I
LUI
ALE XAN D R U XEN OP OL

PR O FESO R LA U N IV E R S IT A T E A D IN IA Ş I
A C Ă R U I CARTE
„ U N E É N IG M E H IS T O R IQ U E : L E S R O U M A IN S AU M OYEN ÂGE“
S T Ă D E J U M Ă T A T E D E V E A C L A T E M E L IA ACESTO R CERCETĂRI
C U V Â N T ÎN A IN T E
în d a tă ce a ap ă ru t cartea d-lu i F e rd in an d L o t a s u p ra n ă v ă li

rilo r b arb a re , d in care u n cap ito l p riv ea originile p o p o ru lu i ro m ân ,
enigm ă şi m in u n e isto rică în dezv o ltarea n aţiu n ilo r, am so co tit
ca fost elev al em inentului m edievist al S o rb o n ei, c ă îm i revenea
sarcin a d e a-i răsp u n d e, în a in te ch ia r ca alţii, m âi ap ro p ia ţi de
acest subiect p rin studiile şi specialitatea lo r, să-şi f i spus cuvântul.
D a re a de seam ă ce o p reg ăteam a lu a t în să repede p ro p o rţiile un u i
m ic volum , care a şi a p ă ru t, în lim b a franceză, în v a ra an u lu i 1937.
P rim irea a tâ t d e bin ev o ito are ce s ’a fă c u t acestei lu crări, a tâ t
la n o i c â t şi p este h o ta re — şi recunosc că m ’au m işcat în deosebi
rân d u rile p rin ca re fo stu l m eu p ro feso r îm i cerea u n alt exem plar
p e n tru biblioteca Lavisse, sp re a ră sp â n d i m ai m u lt critica m ea
p rin tre stu d en ţii săi — ca şi, desigur, sem n alarea u n o ra din
erorile com ise d e m in e însum i, m ’au în d em n at să pregătesc
această ediţie ro m ân ească, în n ăd ejd ea c ă v a p u te a in te resa u n
cerc m ai larg d e cititori.
N ’a m înţeles în să să d au n u m ai o versiune în lim b a n o a s tră
a tex tu lu i francez, trad u c ere la ca re m ’a a ju ta t d. A l. Io rd a n d e
la b ib lio teca A cadem iei R o m ân e. A m a d ă u g at u n c a p ito l as u p ra
d atelo r arheologice, care a ap ă ru t şi el deosebit în tr ’o b ro şu ră
în lim b a franceză, şi am m o d ificat cu to tu l unele pasaje, p u n ân -
du-le, pe c â t m i-a fo st cu p u tin ţă, la cu ren t .cu b ib lio g rafia m ai
recentă. A stfel am ad ăo g at la cap ito lu l n unele co n sid eraţiu n i
asu p ra tezei d-lui K eram o p u lo s, a tâ t de m u lt d iscu tată în p resa
n o a s tră ; la cap ito lu l IV , preciziuni relative la num ele R o m â n ie i şi
la rezu ltatele anchetei în trep rin se p en tru alcătu irea A tlasu lu i lin
guistic al R o m ân iei ; la cap ito lu l V, c o n trib u ţiu n i la înţelesul social
al num elu i d e ♦V lah » şi « R u m â n », şi o rectificare, necesară, a
8 C U V Â N T ÎN A IN T E
in terp retării ce o încercasem , a relaţiu n ilo r g eo g rafilo r m usulm ani

d in veacul al X -lea şi al X l-lea. îm i d au bine seam a că a r m a i fi
încă fo arte m u lte de â d ă o g at şi de în d rep tat, d ar, din cap u l locului,
lu crarea n u a fost şi nici n u treb u e p riv ită ca o ex am inare com
p letă a unei p roblem e a tâ t de vaste şi de grele. E a a av u t d o a r ro stu l
de-a aduce o lăm u rire şi un răsp u n s.
N u e în să m ai puţirr ad e v ărat c ă pe tărâm u l ştiin ţific, ca şi
p e altele, n u p u tem răm â n ea în liniştea u n o r b e a ti p o ss id e n te s. N o i
am co n sid erat chestiu n ea ro m ân ească închisă, o d a tă ce ne-am
stato rn icit graniţele de astăzi. D a r isto ria nu se opreşte în loc.
I n ju ru l n o stru fierb to t m ai aprig energiile a lto r p o p o are, năzu
in ţe de expansiune, p o fte de răzb u n are.
P re a m u ltă vrem e, p e cân d alţii revărsau as u p ra lum ii civili
zate sute de b ro şu ri şi d e cărţi de p ro p ag a n d ă, sau răscoleau izvoa
rele istorice spre a a fla u n n o u tem ei al d re p tu rilo r lo r, noi n ’am
ştiu t să op u n em acestei b ătălii d e arg u m en te şi dovezi, care u n eo ri
p regăteşte alta m a i asp ră şi m ai sân g ero asă, d ecât indiferenţă
sau d ispreţ. R ezu ltatu l acestei atitu d in i este cartea u n u i om de
co m p eten ţa şi o b iectivitatea ştiinţifică a lui F erd in a n d L ot.
Şi d o a r ad ev ăru l a fost, este şi v a fi d e p a rte a n o astră, iar
dovezile se a flă la to t p asu l în p ăm ân tu l însuşi al ţă rii, în graiul
şi în obiceiurile ro m ân eşti, aştep tân d de atâ te a veacuri să fie d ate
la lu m ină. Să o facem cât m ai devrem e, căci tim p s ’a p ierd u t destul.
Evenim entele ce se d esfăşo ară în ju ru l n o stru , în ceasul în
care închei aceste pagini, m ă d eterm in ă să n u m ai în târziu p u b li
carea versiunii ro m ân eşti, p e care m i-o asigură bin ev o ito ru l sprijin
al F u n d a ţie i p e n tru lite ra tu ră şi a rtă « R egele C aro l II» « L a ase
m enea lu cru , — scria o d in io a ră cro n icaru l, — g ân d slobod şi fă ră
v alu ri tre b u e şte ; ci n o i trăim cum plite vrem i, de cu m p ăn ă m are
p ă m ân tu lu i n o s tru şi n o u ă o. A ş fi deplin m u lţu m it d acă în j u
d ec ata viito ru lu i, cărticica aceasta v a aduce o m ă rtu rie a liniştii
şi a sen in ătăţii cu care neam ul n o stru , d e atâ te a ori încercat, p o ate
în c ă o d a tă să în fru n te vrem urile, în cre ză to r în d rep tu l şi în desti
n u l său.
3 Septem vrie 1939.
G . I . B.
IN T R O D U C E R E
U ne e n ig m e e t u n m ir a c le h isto riq u e: L e p e u p le ro u m a in este

titlu l u n u i cap ito l d in lu crarea p e care d. F erd in an d L o t, în d ru
m ă to ru l stu d iilo r m edievale, al căru i elev am fost, a co n sacrat-o
n ăv ălirilo r b arb a re şi p o p u lării E uropei, considerându-le ca o
in tro d u cere la înţelegerea u ltim elo r tra ta te de pace 1). N u n e putem
b u cu ra îndeajuns de in iţiativ a în v ăţatu lu i a u to r al S fâ r ş itu lu i
L u m ii A n tic e ş i în c e p u tu r ilo r E v u lu i M e d iu ; nim en i nu era m ai
în d rep tăţit, p rin studiile sale an terio are, să lum ineze p ro b lem a
originilor istorice ale noii E u ro p e, co n testată de câţiv a a n i în
p ărţile n o astre, de o p ro p ag a n d ă în d em ân atică şi stato rn ică, căreia
îi place să ad u că, în spirijinul tezelor susţinute, arg u m en te ştiinţifice
pe care în cearcă să le înfăţişeze cu a p a ren ţa unei perfecte obiecti
vităţi. N im en i nu e ra de asem enea m ai bine p reg ă tit p e n tru a în ţe
lege im p o rta n ţa unei evoluţii, de care p u ţin i d in tre c o n tem p o ran i au
ţin u t seam ă, spre a a ră ta astfel opiniei publice ră tă c ite de trad iţii
istorice greşit înţelese, că tratate le d e pace din secolul al X X -lea
a u restabilit, în fap t, o rân d u ia lă n a ţio n ală şi p o litică care îşi are
originile în E vul M ediu şi că ele au desăvârşit înch id erea p a ra n
tezei im perialism elor erei m oderne, în E u ro p a C en trală şi O rien
ta lă , aşa cum p răb u şirea Im p eriu lu i O to m an a fost p en tru p o
p o arele balcanice — f ă ră a excepta pe însuşi p o p o ru l tu rc — cau za,
nu a unei creaţii artificiale de state n oi, ci a unei ad ev ărate renaşteri
n aţio n ale. S u rp area dublei m o n arh ii a H ab sb u rg ilo r şi căderea
l ) L e s I n v a sio n s b a r b a r e s , P a r is , P a y o t , 1 93 7 , I, P a r te a a I I I -a t s e c ţia a tt e ia ,
p . 2 7 8 -3 0 0 ,
10 IN T R O D U C E R E
im p eriu lu i ţa rilo r au fo st co n d iţiu n ile necesare p e n tru ren aşterea

P o lo n iei, p e n tru u n ita te a ro m â n ă şi iugoslavă. In co n cep ţia a u to
ru lu i, a a ră ta că tratate le d m 1919 şi 1920 n ’au fost, în această
p a rte a E u ro p ei, rez u ltatu l n e d re p t al u n ei v o in ţe arb itra re a în
v in g ăto rilo r, că ele n ’au d istru s f ă ră ro s t trad iţii m o n arh ice d e
m a i m u lte o ri seculare şi c ă au restab ilit d im p o triv ă, cu greşeli
d e am ă n u n t d e n eîn lătu ra t, ech ilib ru l n a ţiu n ilo r p e ca re aşezarea
p o p o a re lo r în E v u l M ediu a creat-o o d in io a ră în aceste regiuni,
în seam n ă a c o n trib u i n u n u m a i la înţelegerea p ac te lo r in te rn a
ţio n a le ca re a u sta to rn ic it n o u a aşezare eu ro p e an ă, d a r a face
o o p eră d e d re p ta te şi d e adevăr. D esigur, evenim entele ce se
d esfăşo ară su b ochii n o ştri au d a t ia ră şi în tâ ie tate a lto r facto ri
şi a lto r fo rţe , ce depăşesc ca d ru l n aţio n al. D a r ch ia r aceşti
fac to ri n u v o r p u te a să n u ţie seam a, în aşezările ce se v o r
sta to rn ici în cele d in u rm ă , d e p rin cip iu l n a ţio n a l şi etnic, ce a stat
la tem elia dezvoltării lor. O rice s ’a r sp u n e d e n e s ta to rn ic ia lu
c ru rilo r om eneşti, e n ecesar to tu şi să se ştie şi să se re p e te că
« s u n t lu m in i ca re n u se stin g , o d a tă ce a u fo s t ap rin se t>*).
N u am in te n ţia să an alizez în întreg im ea ei această lu crare,
ca re este u rm area, d ac ă am înţeles b in e in te n ţia au to ru lu i, a fru
m oasei sale c ă rţi asu p ra in v aziu n ilo r g erm ane, întreg in d volum ul
c o n sac ra t d e colecţia G lo tz « d estin elo r im p eriu lu i în O ccid en t* .
C eea ce îm i p ro p u n să exam inez aci su n t cele d o u ă cap ito le co n sa
c ra te «m iracolului is to ric » al p o p o ru lu i ro m ân , în treg ite p rin câteva
p agini asu p ra « V la h ilo r » d in B alcani şi a relaţiilo r lo r cu Slavo-
B u lg a rii2). D in pricina bog ăţiei m aterialu lu i am fo st n ev o it să
depăşesc lim itele unei d ă ri d e s e a m ă ; u nele d in p ărerile d-lui L o t
treb u esc a p ro p ia te d e acele ale câ to rv a lu c ră ri recente, d a to rite
isto ricilo r şi filo lo g ilo r d in E u ro p a C en trală şi O rien tală, d e care
el însuşi n ’a p u tu t lu a cu n o ş tin ţă în a in te d e tip ă rire a cărţii sale;
m ă g răbesc să a d a o g c ă această ap ro p ie re n u p riveşte d ec ât co n
cluziile, ia r n u tendinţele şi m eto d ele cu to tu l diferite. A m fo st
*) O p . c i t ., I I , p . 2 9 2 .
' ) I b id ., I , p p , 2 2 9 , 2 3 3 -3 4 , 2 7 0 -7 2 . C a p it o lu l d e s p r e R o m â n ia d in v o i. II
( p , 1 7 3 -1 8 2 ) p r iv e ş te v r em e a c o n te m p o r a n a . V . m a i d e p a r te , p . 118 .
IN T R O D U C E R E 11
astfel ad u s să exam inez d in n o u cele. d o u ă argum ente esen

ţiale ale pro feso ru lu i m eu, problem ele a tâ t de d iscutate ale p ă
răsirii D aciei şi ale u n ităţii prim itive a p rin cip alelo r dialecte
ro m ân eşti şi să consider, In lu m in a n o ilo r cercetări, observa
ţiile pe care le-am făc u t acum câţiva ani, asu p ra înţelesului
g eografic al den u m irilo r etnice, în cea m ai m are p arte a izvoarelor
istorice d in S ud-E stul E u ro p ei în E vul M ediu. S per că aceste
co n trib u ţii n u v o r f i fă ră folos. D e câţiva ani, u n ii istorici, care
n u su n t R o m ân i, au deschis d in n o u în fa ţa opiniei eu ro p en e
o « p ro b lem ă ro m â n e a s c ă », pe ca re n o i am crezut-o rezo lv ată.
E ste deci tim pul de a face cu noscut p u n ctu l n o s tru de vedere
în acest proces, p e ca re alţii l-au început, şi cel m a i fru m o s o m a
giu p e care p o t să-l a d u c în d ru m ării pro feso rilo r m ei dela
S o rb o n a , e de-a lu a p a rte la această dezb atere în tr ’u n sp irit de o
biectivitate ştiinţifică, care este de sigur al lo r, deşi n u este acel al
ad v ersarilo r no ştri.
C A P IT O L U L I
P Ă R E R E A D -L U I L O T A S U P R A O R IG IN IL O R P O P O R U L U I
ROM ÂN
In exam inarea pro b lem ei, de atâ te a ori dezb ătu te, a originilor
p o p o ru lu i ro m ân , d. L o t s ’a v ăzu t oblig at să ia p a rte la m area
co n tro v ersă, care de m ai bine de un secol o p u n e p e p artizan ii
co n tin u ităţii d aco -ro m ân e celor ai im igrării. Principalele arg u
m ente ale u n eia şi ale celeilalte teze su n t repede trecu te în revistă,
d a r dela început, acele în favoarea teo riei im ig rării p a r a c â n tă ri
m ai m u lt în ju d e c a ta isto ric u lu i: slab ă colonizare a D aciei d u p ă
cucerirea lui T ra ia n , m ărtu rie fo rm ală a biografiei lui A urelian
scrisă de V opiscus şi a rezum atului lu i E u tro p iu s, despre părăsirea
to ta lă a D aciei în a d o u a ju m ă ta te a secolului al III-lea, des
fiin ţa re a desăvârşită a ro m anizării la N o rd u l D u n ării, d u p ă această
ep o că şi m ai ales în T ransilvania. « N icio d ată, în tre sfârşitul celui
de al IV -lea şi al X lII-le a secol, n u este v o rb a de o p o pulaţie
ro m an ă tră in d în vechea D acie.
A ceastă tăcere d e zece veacuri este im p re s io n a n tă » 1).
E a d e v ărat că o m ă rtu rie fo rm a lă nu e n e a p ărat irecu zab ilă
şi că tăcerea scriito rilo r bizan tin i, « singurii d e care treb u e să ţinem
seam a », p o ate fi d ato rită lipsei lo r de interes p en tru o plebe săracă
şi tăcu tă , ei rezervându-şi to a tă aten ţia cu cerito rilo r b arb a ri, care
o cu p ă succesiv aceste ţin u tu ri. S p irit cu to tu l obiectiv, a u to ru l
a înţeles g ân d u l p olitic ascuns al istoricilor u n g u ri şi austriaci,
care, d u p ă H u n falv y şi R oessler, au su sţin u t că V alahii n u su n t
a u to h to n i în T ran silv an ia şi că ei au im ig rat în m a să co m p actă
x) O p . c i t ., p , 2 8 2 ,
14 O E N IG M Ă ŞI U N M IR A C O L IS T O R IC : P O P O R U L R O M Â N
d u p ă cu cerirea m ag h iară, care a co lo n izat o ţa ră p u s tie : « T reb u e

să lăsăm la o p arte ceea ce p o a te f i ten d en ţio s în această teorie.
C h ia r în tem eiată d in p u n ct de vedere istoric, ea n u a r f i m ai p u ţin
neju stificată d in p u n ct de vedere politic.
N ici u n p o p o r d in E u ro p a n ’a fo st aşezat, de cân d lum ea, p e
p ăm ân tu l pe care îl o cu p ă în prezent. R o m ân ii n u treb u e să cedeze
T ran silv an ia, m ai m u lt d ecât E nglezii M area B ritan ie s a u U n g u rii
valea Tisei, p e n tru a se reîn to arce cei d in tâ i în G erm an ia, sau
ceilalţi în Siberia. A rgum entele treb u e să le câ n tă rim , f ă ră nici
o consideraţie de p o litică c o n te m p o ra n ă »*).
P ro b lem a fiin d astfel p u să şi bine chibzuită, isto ricu l c o n s tată
c ă indicaţiile arg u m en telo r de o rd in linguistic s u n t h o tă rît co n
tra rii teoriei co n tin u ităţii. V o cab u lar slav b o g a t în term eni bise
rice şti şi de org an izare d e S tat, relaţiu n i fo arte vechi ale bisericii
ro m ân e cu m e tro p o la dela O h rid a 2), prezen ţa cu vintelor albaneze în
lim b a ro m ân ă , to tu l p are să a târn e în cu m p ăn ă, în fav o area ipotezei
fo rm ă rii p o p o ru lu i ro m â n la S u d u l D u n ării, în tr ’u n m ed iu balcanic.
A cest m ediu a r f i fo st de asem enea m a i fav o rab il latinizării, d ecât
D acia, n u în d estu l de ro m an izată şi fă r ă în d o ială golită de p o p u laţia
ei, d u p ă m a re a criză a n ăv ălirilo r b arb a re d in secolul al III-lea.
în să şi u n ita te a lim bii ro m ân e, care se afirm ă p â n ă şi în dialecte
aşa de în d e p ărtate, c a m aced o -ro m ân a d in m iază-zi, n u se p o ate
explica d ecât p r in tr ’o desp ărţire relativ recen tă a celor d o u ă g ra
iuri, « p o ate că tre secolul a l X -lea » 3).
T re b u e să presu p u n em deci ex istenţa a d o u ă m ig ra ţiu n i: u n a d e
te rm in ată de p ără sirea D aciei şi de retrag erea u ltim ilo r colonişti
ro m an i d incolo d e D u n ă re , în cele d o u ă D acii co n stitu ite de A u
relian în M oesia, d u p ă an u l 2 7 1 ; cealaltă, în sens invers, efec
tu a tă de V alahii tran sd u n ă ren i că tre m iază-noapte, f ă ră în d o ială
în a in te d e secolul a l X -lea, m ig raţiu n e în ceată şi progresivă, care
a r f i a v u t c a efect rep o p u la re a T ransilvaniei, d a r f ă ră a străb a te
B ulgaria d u n ăre an ă şi M u n ten ia, lăsată în stăp ân ire a o cu paţiei slave
') I b id ., p . 2 8 3 .
*) V . p e n tru a c e a s ta m a i d e p a r te , p p . 1 06 ş i u r m .
\ ) I b id ., p . 2 8 7 .
P Ă R E R E A D -L U I L O T A S U P R A O R IG IN IL O R P O P O R U L U I R O M Â N 15
şi a năvălirii C u m an ilo r. « A şezarea « V alahilor o n ’a p u tu t să

înceapă cu V alah ia m o d ern ă. M u n ten ia a fost rep o p u la tă de către
V alahii co b o rîţi d in C arp aţi. C eea ce ne aduce la concluzia că
V alahii au treb u it să ocupe m ai în tâi T ran silv an ia, ia r d acă în
această regiune ei su n t im ig raţi veniţi d in spre m iază-zi, au trecu t
n e a p ărat m arele flu v io la vest de P o rţile d e F ier. D a ta p o ate fi
în m od aproxim ativ d eterm in ată p rin diferite con sid eraţiu n i. D a c o
ro m â n a e ra d esp ărţită de aro m ân ă, v o rb ită de către Iliro-rom anii
din Serbia şi C ro aţia, încep ân d cu secolul al X -lea, astfel încât
co n co rd an ţele linguistice existente în tre albaneză şi d aco -ro m ân ă
nu se găsesc în a ro m â n ă. • ■
A ceastă co n statare ne duce la concluzia că viitorii R o m ân i
se d esp ărţiseră de viitorii M o rlah i la această epocă * 1). D e altă
p arte, rezu ltă lim pede, din m ărtu riile h risoavelor regilor U ngariei
şi d in cro n ica ru sească zisă a lui N esto r, că t R o m ân ii erau în
T ran silv an ia în că d in secolul al X I-lea, al X -lea sau ch iar al IX -lea ».
I n t r ’un cu v ân t, d. L o t a a d o p ta t în liniile sale esenţiale, d ar
cu o deosebire de trei sau p a tru secole, teo ria su sţin u tă m ai recent
de A lex an d ru P hilip p id e în v o lu m in o asa sa lu crare asu p ra ori
ginii R o m ân ilo r, ca rte care este m ai m u lt o p era un u i filolog
d ecât a u n u i istoric.
N u te p o ţi îm piedica de a n u releva d eosebirea d in tre cele d o u ă
m ig ra ţiu n i: u n a sp rijin ită p e un tex t p recis: rezu m atu l lu i E u
tro p iu s, p rivind reg iu n i d elim itate de geo g rafia p o litică a im pe
riu lu i r o m a n ; cealaltă în tem eiată d im p o triv ă pe tăcerea izvoarelor
istorice, p e fap te de o rd in linguistic şi u rm ân d to tu şi u n itin erar
m ai co m p licat d ecât acel a ră ta t de texte. E v o rb a în tr ’ad ev ăr de
o ad e v ă ra tă c ă lă to rie în zig-zag a străm o şilo r p o p o ru lu i ro m ân .
« D aco -ilirien ii » a r f i s tră b ă tu t în tâ i B an atu l, a r fi ajuns în T ran sil
v an ia şi s ’a r f i ră sp â n d it d e acolo, p rin tr’o n o u ă expansiune dela
n o rd spre sud şi est, în M u n ten ia şi în M o ld o v a. D in tre to ate
n aţiu n ile dep rin se a călăto ri, R o m ân ii, enigm a şi m iraco lu l E vului
M ediu, a r deţine astfel cu sig u ran ţă reco rd u l n estab ilităţii teri
to riale !
*) P p . 2 8 8 -8 9 .
16 O E N IG M Ă Ş I U N M IR A C O L IS T O R IC : P O P O R U L R O M Â N
D a r a r însem na să an ticip ăm as u p ra concluziilor acestui stu

diu, co m en tân d de p e acum p e cele ale em inentului a u to r al « inva-
ziu n ilo r b a r b a r e ». P ro b lem a a fost a tâ t de des d iscu tată, că ar
f i de p risos să în şirăm din n o u o b ib liografie p rea cu n o scu tă, sau
să rezum ăm p ărerile co n tra d icto rii ale p artizan ilo r co n tin u ităţii
şi ai im igrării. C eea ce treb u e reţin u t e că această a d o u a teorie,
cu v arian te asu p ra c ă ro ra n e p ro p u n em să revenim , câştigă de
câţiv a ani to t m ai m u lt te re n : ea a fost ad m isă în p a rte d e în v ăţaţi
ro m ân i ca P hilip p id e şi l-a a tra s pe un m edievist de talia lui F e r
d in an d L o t.
A a fla t de sigur u n ră su n e t m ai p u tern ic în ţările vecine R o
m âniei de astăzi, care n ’au în cetat dela răz b o i să ridice reven
dicări to t m ai vehem ente îm p o triv a stip u laţiu n ilo r teritoriale ale
u ltim elo r tra ta te de p ace şi au făc u t să prem earg ă revizionism ului
p olitic o ad ev ărată ofensivă ştiin ţifică, tinzând să dovedească
tem einicia p rete n ţiu n ilo r lo r şi să d en u n ţe p e R o m â n i ca pe ade
v ăra ţi u zu rp a to ri ai u n e i situ aţii nem eritate şi n edrepte,— d acă
nu din p u n ct d e vedere strict etnic, cel p u ţin d in acela al trad iţiei
şi al istoriei. C eea ce treb u e să dem onstreze e că p o p o ru l ro m ân ,
« sin g u ru l d in tre p o p o arele eu ro p en e care n u are istorie p ro p rie
p â n ă la sfârşitu l E v u lu i M ed iu * *), n u era deloc în d rep tăţit să-şi
stabilească stă p ân ire a p o litică asu p ra te rito riilo r p e care n u le-a
o cu p at, în m ersul în tâ m p lă to r al p ribegiilor sale, d ecât dela o
d a tă recen tă şi că n aţiu n ile care au fost silite la sfârşitu l războiului,
p rin tr’o pace n ed re ap tă , să-i cedeze aceste provincii, au cele m ai
m ari d rep tu ri d in lum e să le reclam e şi să le reia. D e aceea, în ain te
de a an aliza argum entele c ă rţii recente a d-lui L o t, cu to tu l străin
— d u p ă cu m o afirm ă de altfel el însuşi — d e acest gen de
p reo cu p ări, treb u e să rezum ăm pe scu rt diferitele p u n cte de vedere
ale isto ricilo r d in ţările vecine, care s u n t to ţi de aco rd în a
susţine teo ria im igraţiei, în ceea ce priveşte originile p o p o ru lu i
ro m ân , pe te rito riu l ce-1 o cu p ă astăzi.
A r însem na să lungim fă ră folos acest stu d iu , dacă am analiza
aci lu crări m ai vechi, a c ă ro r în şirare nu a r aduce nim ic n o u ; m ă
*) P . M u ta fc ie v , B u lg a r e s e t R o u m a in s d a n s l ’h ls to lr e d e s p a y s da n u bien s, S o f ia ,
19 32 , p . 2 7 9 .
P Ă R E R E A D -L U I L O t A S U P R A O R IG IN IL O R P O P O R U L U I R O M Â N 17
voi m u lţu m i deci cu m ă rtu ria lu crărilo r m ai recente, care p o t

f i co n sid erate în acelaşi tim p ca cele m ai reprezentative ale p ă
rerilo r am in tite m ai sus şi care a u to td e o d ată av an taju l de a ne
a ră ta p u n ctu l la care au ajuns cunoştinţele n o astre şi stad iu l
a ctu al al cercetărilor şi al p roblem elor. S pre a fi în să în afara
o ricărei b ănuieli de p ăreri preconcepute, fie ch iar legitim e, voi
p ro v o ca desigur m irarea ev entualilor m ei preo p in en ţi, declarând
că iau d eo cam d ată de b u n e aceste teorii, socotindu-le cu to tu l
ju stifica te p rin exam enul obiectiv al izvoarelor şi verificate în
întregim e p rin stu d iu l aten t al fap telo r şi al co n d iţiu n ilo r isto
rice ; d a r to td e o d ată, p en tru a n u a ră ta vre-o p referin ţă, trebue
să consider argum entele şi concluziile lo r deosebite, de o valoare
rig u ro s egală. V a f i ch iar necesar, în ain te de a începe orice a ltă
cercetare, să co m p arăm aceste rezultate, şi să co o rd o n ăm ideile
m ai m u lt sau m ai p u ţin convergente.
în tre p rin d această lu crare cu a tâ t m ai m u lt interes, cu cât
îm i p are că acest lucru n ’a fost în că făc u t sub această fo rm ă — şi
nu f ă ră m otiv — d e către istoricii r o m â n i1), c ă ro ra nu le-a convenit
să în tru n ească în tr ’un singur m ăn u n ch i arg u m en te p ă tru n se de
u n sp irit d u şm ăn o s n aţiu n ii lo r, s p r e .a ajunge la concluzii în
to td e a u n a d efavorabile şi u n eo ri injurioase, d u p ă m e n talitatea şi
tem p eram en tu l diferiţilo r au to ri. îm i p are to tu şi că este o p re
g ătire in dispensabilă a o ricăru i stu d iu obiectiv şi serios, al chestiunii
a tâ t de întu n eco ase şi co n tro v ersate a o riginilor şi a alcătuirii
istorice a p o p o ru lu i ro m ân .
*) V . p e n tru o r e v istă g e n e ra lă a d if e r it e lo r p ă re ri A . S a c e r d o ţe a n u , C o n s i
d e r a t iu tii a s u p r a is to r i e i R o m â n ilo r in E v u l M e d iu t B u c u r e ş ti, 1 93 6, p p , 14 ş i u r m .
L u c r ă r ile a n a liz a te ac i n u s u n t m e n ţ io n a te , afar ă d e ac ea a d - lu i M O tafr iev.
C A P I T O L U L II
TEORIA IMIGRAŢIUNII IN CÂTEVA LUCRĂRI RECENTE
A to u t se ig n eu r , to u t h o n n e u r ; în prim ele râ n d u ri ale istorici

lo r care se o p u n ideii co n tin u ită ţii d a c o -ro m a n e şi ro m ân eşti la
N o rd u l D u n ă rii şi în C arp aţi, se a flă bine înţeles U ngurii. S u n t
desigur cei m ai in te resa ţi să co m b ată această teză şi n ’au lipsit
dela această d ato rie. P rin tr’o fericită în tâm p lare, vederile şcolii
istorice m ag h iare as u p ra acestei chestiuni a u fost de cu rân d
rezum ate în tr ’u n stu d iu de înţeles general, d a to rit d-lui L. T am âs *).
A u to ru l a av u t grija de a in d ica p lan u l ch iar în introducere,
n elăsân d să se streco are nici o în d o ială asu p ra spiritului şi
scopului acestei lu crări. D . T am âs a g ru p at elem entele a ceeace
îi place să d enum ească o « sinteză c r it ic ă » în cinci ca p ito le :
p rim u l co n ţin e lăm u riri generale asu p ra celor p a tru ram u ri
principale ale p o p o ru lu i ro m ân , în tre altele o scu rtă privire
asu p ra istoriei sale politice, u rm ă rită p â n ă în zilele n o astre.
D en u m irile etnice indigene ale R o m ân ilo r su n t puse înadins
în vederea co n clu ziu n ilo r referito are la trecu tu l acestui p o p o r . . .
1) R o m o in s, R o m a n s e t R o u m a in s d a n s l'h is to ir e d e la D a d e T ra ja n e , A rc h iv u m
E u ro p a e C e n tr o - O r ie n ta lls , I , 1935, pp. 1 -9 6 şi I I , 1 9 36 , p p . 4 8 -8 3 ş i 2 4 5 -3 7 4 .
V . ş i c a p o s t-s c r ip tu m , de a c e la şi, R o u m a n ie - H o n g r ie , N o u v e lle R e v u e d e
H o n g r ie , X X X I I , I u lie 19 39, p p . 2 2 -2 8 . D e lu c r ă r ile u n u i a lt e x p o n e n t al te z e i
m a g h ia r e , P r o f. A l. D o m a n o v s z k y , n e v o m o c u p a cu a lt p r ile j. V . d e o c a m d a t ă
s tu d iu l m e u L es V én itien s d a n s la m e r N o ir e au X l V - e s iè c le . L a p o litiq u e d u
S é n a t en 1 33 2 -3 3 e t la n o tio n d e la tin ité , A c a d . R o u m a in e , E tu d e s e t R e c h e r
c h e s, X I , 1 9 3 9 , p p . 1 9 -2 2 .
T E O R IA IM IG R A Ţ 1 U N II IN C Â T E V A L U C R Ă R I R E C E N T E . 19
A l doilea cap ito l, ne spune au to ru l, este u n u l d in cele m ai im

p o rtan te . . . a r trebui găsite co n tra-arg u m en te acceptabile.
A cei care, p en tru a nu se obosi, vo r re n u n ţa a Ie com bate
şi v o r co n tih u a s ă cread ă în dezv o ltarea lim bii ro m ân e prim itive
p e u n terito riu care, în afa ră de unele provincii ale peninsulei
b alcanice, a r fi în g lo b at de asem enea vechea D acie T ra ia n ă, vor
a ră ta p r in tr 'o asem enea a titu d in e d isp reţu l lo r p en tru orice arg u
m en tare ş tiin ţific ă .» E senţialul celui d e al treilea cap ito l e că « tre
bue su b lin iat de acum că tra d iţia sav an tă care face pe R om ânii
d in T ran silv an ia co b o rîto ri din coloniştii lui T raian , aduşi în
D acia la în cep u tu l celui de al doilea secol al erei n o astre, nu apare
d ecât în secolul al X V -lea şi că în tim p u l E vului M ediu m ai
m ulţi au to ri au co n sid erat pe R o m ân i d re p t un p o p o r venit din
O rien t *. A u to ru l m ai are grija să ne an u n ţe că în al p a tru le a ca
p ito l se o cu p ă < d e argum entele pozitive şi negative care tin d să
pro b eze că originea p o p o ru lu i şi a lim bii ro m ân e trebuesc cău tate
în (inuturile su d -d u n ăren e ». A l cincilea cap ito l şi ultim ul este con
sacrat n o ta ru lu i an o n im al R egelui Bela, « sin g u ru l izvor m edieval
care cu n o aşte pe R o m ân i în T ransilvania, în ep o ca cuceririi m a
gh iare », ia r p ro b lem a în tâietăţii elem entului rom ânesc în T ra n
silvania, se înfelege în tâie tatea la n ăv ălirea m ag h iară, este expe
d ia tă în câteva pagini fin ale, scurte d a r decisive 1).
N u e v o rb a de a face aici analiza critică a arg u m en telo r filo
logului u n g u r: a r însem na să lungim la in fin it aceste observaţii.
S ’a r p u tea, d e exem plu, să relevăm contrazicerea în tre p rim u l ca
p ito l, care afirm ă « că în secolul al X -lea al erei n o astre străm o şii
R o m ân ilo r trăiau în că în penin su la b alcanică », d a r că m igraţiu-
nile viefii lor p ăsto reşti i-au îm p răştiat spre to ate punctele card i
n a le şi că « e în tr ’ad ev ăr de m irare să-i vedem ocolind D acia T ra
ian ă, un d e C arp aţii le ofereau to a te conditiunile cerute de viaţa
lor p ăsto rească » ’), şi al treilea, unde se spune nu m ai p u ţin lim
pede : < ch iar b ăn u in d că regiunile m un to ase situ ate la N o rd u l
D u n ării au fost te atru l unei vieţi păsto reşti neîn treru p te dela epoca
l ) O p . c it., I, p. 2 -3 .
■) I b id ., p . 5 .
2*
ro m a n ă p â n ă la im igrarea R o m ân ilo r, co n tin u itatea even tu ală a

exercitării acestei o cu p aţii n u a r im plica *) n u m aid ecât prezenţa
co n stan tă a p ăs to rilo r ro m ân i în regiunile in d icate» . C eea ce era
deci a tâ t de u im ito r la în ceputul lu crării nu e decât firesc la cap i
to lu l al treilea, revenindu-se to tu şi, c a o su p rem ă concesiune,
la p rim a p ărere în cel u rm ăto r. S ’a r p u te a de asem enea exam ina
cu m ai m u ltă atenţie statisticele, pe b aza c ă ro ra au to ru l consideră
că a d o v ed it că R o m ân ii era u fo a rte p u ţin num eroşi în T ran sil
v an ia în secolul al X H I-lea şi că p o p u la ţia ro m ân ească nu s ’a m ărit
« p rin s a l t u r i » d ecât în cepând din secolul al X V II-lea, în u rm a m asi
velor im igrări d in V alahia. N e e d e ajuns să am intim relaţiunea
un u i m a rto r obiectiv, că lă to ru l germ an C o n rad Ja co b H ild eb ran d t,
d in 1656-58, care socoteşte pe « V a la h i» nu num ai ca pe p o p o ru l
cel m ai n u m e ro s în ţin u tu rile O ltu lu i şi ale M ureşului, d a r şi cel
m ai vechi, c o b o rîto r al g rănicerilor ro m an i — ce-i d re p t d u p ă
G erm an i, p e care îi co n fu n d ă cu D acii lui D ecebal. Ia tă deci că
în că din veacul al X V II-lea, vechim ea R o m ân ilo r d in A rd eal era
un fap t re c u n o s c u t2). S ’a r vedea de asem enea că faim osul hrisov
din 1293 al R egelui A n d rei al III-lea, u ltim u l d in tre A rpadieni,
ad resat cap ito lu lu i din A lba-Iulia, care h o tă ra să se aşeze la
Szekes (Secăreni) to ţi O lahii care se găsesc pe m oşiile senio
rilo r, n u este în d e stu lă to r p en tru a stabili în tr ’un m o d a tâ t de
categ o ric « că e v o rb a cel m u lt de câteva m ii de suflete, p en tru
aşezarea c ă ro ra în tin d erea unei singure p ro p rie tă ţi e ra su ficien tă ».
A r fi u şo r de d em o n strat că nu e v o rb a cu sig u ran ţă în acest
do cu m en t « ig n o rat de ştiin ţa ro m ân ească », d ecât de V alahii d in tr’o
an u m ită regiune din T ransilvania, că e v o rb a în tre altele de şaizeci
de fam ilii care au d rep tu l la scu tirea d e im pozite asu p ra unei p ro
p rie tă ţi a capito lu lu i şi că, m ai m u lt, în aceeaşi epocă erau, în alte
p ă rţi d in T ran silv an ia n o b ili valah i, de care nu p u te a fi desigur
') I I , p . 69 .
*) V . C o n r . J. H ild e b r a n d t’s D re if a c h e S c h w e d is c h e G e sa n d tsc h a ftsr e ise n ach
S ie b e n b ü r g e n , d e r U k r a in e u. C o n s ta n tin o p e l, ed . F . B a b in g e r , L e id e n , 19 3 7, p p .
7 0 -7 1 .
P a sa ju l « In a lte n M ö r ö s c h * s ’ar p u te a c it i m a i degrabă * In A l t u n d M ö -
rö s c h *, în O lt şi M u r eş.
T E O R IA IM IG R A Ţ I U N II IN C Â T E V A L U C R Ă R I R E C E N T E 21
v o rb a să fie scoşi de p e p ăm ân tu rile lor, spre a fi îngrădiţi în

ho tarele strâm te ale dom eniului regal d in Szekes (Secăreni). S ’a r
p ăre a de altfel că nici textul exact al diplom ei nu în d rep tăţeşte
această in terp retare 1). Ia r în ce priveşte anacronism ele N o ta ru lu i
A n o n im , « V lahii •> fiind p e n tru d. T am âs to t a tâ t de nevero
sim ili ca şi * C um anii », în vrem ea aşezării M ag h iarilo r la m a r
ginile T ransilvaniei, se p o ate u şo r înţelege că am bele denum iri,
deşi a p a rţin unei epoci m ai recente, se aplică u n o r p o p o a re de
acelaşi n eam din tim purile m ai vechi, ad ică D a c o ro m ân ilo r şi
P ece n eg ilo r2). D a r to ate aceste consid eraţiu n i n e-ar duce p rea
d ep arte şi a r co nstitui o digresiune p rea lungă s).
N e va fi de ajuns să am intim aici datele esenţiale ale tezei d-lui
T am âs, care nu face d e altfel d ecât să rezum e lucrările unei întregi
serii d e istorici şi de filologi din ţa ra sa. D u p ă m eto d a p e care
îm i p ro p u n să o urm ez, treb u e să ad m it d eo cam d ată că are în
to tu l d rep tate şi că concluziile sale su n t în întregim e şi ale n o astre.
Să presupunem deci că a r fi d em o n strat:
-1 . C ă părăsirea D aciei a fost integrală, că rom an izarea, de
altfel superficială, a acestei provincii d ep ărtate a fost cu to tu l ni
m icită de către n ăvălirile b arb a re d in secolul a l III-lea, că ipoteza
co n tin u ită ţii ro m ân e în D ac ia e- cu to tu l fă ră tem ei.
2. C ă num ele de R o m a n u s , p ă s tra t de p o p o ru l ro m ân ca de
num ire etnică, rep rezin tă înţelesul R o m â n ie i provinciale din secolul
al IV -lea, în(eles pe care n u p u te a să-l aib ă în tim pul lui A urelian
şi care a ra tă deci şi m ai lim pede fo rm area unei ro m an ităţi b a l
canice, ia r nu carpatice.
3. C ă teo ria co n tin u ită ţii p o p o ru lu i ro m ân în vechea D acie
T ra îa n ă e o p era eru d iţilo r R en aşterii şi că în E vul M ediu m isio
n arii franciscani şi d o m inicani credeau pe V alahi co b o rîţi din
*) N . D r ă g a n u , L ’a n c ie n n e té e t l ’e x p a n s io n d u P e u p le R o u m a in d ’a p r è s la
to p o n y m ie , l ’o n o m a s tiq u e e t la la n g u e, B a lc a n ia , I, (1 9 3 8 ), p . 2 6 în n i
”) L . T a m â s , A rc h iv u m E u r o p a e C e n tr o - O r ie n ta lis , I I, p . 3 55 şi u r m . D e s p r e
în ţ e le s u l n u m e lu i d e V lah i, v . m a i d e p a r te , p p . 6 2 şi u r m .
a) V . d a r ea d e s e a m ă c ritic ă a d -lu i P . H e n r y , R e v . h is to r iq u e , t. C L X X I X ,
p p . 2 2 6 -2 7 şi C L X X X (1 9 3 7 ), p p , 4 0 6 ş i u r m , r e p r o d u s ă în R e v u e d f T r a n s y l
v an ie , I V (1 9 3 8 ) , p p . 347-?3i
unele ţin u tu ri d ep ă rtate ale Asiei C en trale (confuzie de altfel destul

de ev id en tă cu Pecenegii şi C um anii).
4. C ă R o m an ii balcanici, am estecaţi cu Slavii, au em ig rat p ro
gresiv, u tm ân d u -şi turm ele nom ade, în regiuni o cu p ate altă d a tă de
im periul ro m an , d a r p ă ră site cu desăvârşire d u p ă secolul al III-lea
şi că această im igrare a av u t loc cel m ai devrem e d u p ă secolul
al X -lea, spre a lăsa M ag h iarilo r, care treceau C a rp a ţii la sfârşitul
secolului al IX -lea, prilejul de a o cu p a în P an o n ia şi în T ran sil
v an ia regiuni în to tu l pu stii şi de a exercita astfel, fă ră posibili
tate de con testare, j u s p r im i o cc u p a n tis .
5. C ă n u era u în T ran silv an ia, în secolul al X III-lea, d ecât un
n u m ă r n eînsem nat d e V alahi, colonizaţi p rin generoasa d a r im
p ru d e n ta iniţiativ ă a reg ilo r arp ad ien i şi că num ai încep ân d din
secolul al X V I-lea şi al X V II-lea l) n u m ăru l lor a crescut cu iuţeală
în u rm a im ig rărilo r co n stan te dela est şi sud, din regiunile d u n ă
rene, p o p u la te de u rm aşii p ăsto rilo r balcanici, care se sţabiliseră
acolo şi se înm ulţiseră cu o repeziciune u im ito are.
A cestea o d a tă adm ise, nu ne răm â n e d ecât să aflăm aiu rea
p a tria ad ev ărată a acesto r n eo b o siţi călă to ri ai E vului M ediu şi să
d elim ităm terito riu l pe care s ’a fo rm a t p o p o ru l ro m ân , ştiu t fiin d
că nu treb u e să-i m ai cău tăm originile în vechea D acie T raian ă.
D e u n d e au venit R o m ân ii, d acă T ran silv an ia le şste in ter
zisă în ain te de secolul al X I-lea şi al X II-lea ? S u n t ei o riginari, cum
îşi închipuiau W ilhelm de R ubruC k şi R o g er B acon, din A sia sau
m ăcar d in stepele R usiei m eridionale ? D in acest p u n ct de vedere
n u e d ecât logic să cercetăm p ărerile isto ricilo r ruşi. A r treb u i să
citez aici c ă rţi m ai vechi şi îndeosebi scrierile lui F ilip B ruun
as u p ra reg iu n ilo r M ării N egre, d acă în tâm p larea unei co resp o n
d en ţe nu m ’a r f i fă c u t să iau cu n o ştin ţă de p lan u l u n ei lu crări
p rivind to cm ai aceste problem e şi d a to rită de altm in teri u n u i citito r
aten t al lu c ră rilo r lui B ru u n şi al izv o arelo r sale. Spiritul acestui
stu d iu este aşa d e asem ă n ăto r aceluia care in sp iră pe filologul
u n g u r, concluziile sale p rezin tă un p aralelism a tâ t de rem arcab il
*) U n r ez u m a t a l a c e s te i te o r ii, In a r tic o le le lu i E . S z â s z , T r a n s y lv a n ia , H u n
g a r ia n Q u a r te r ly , II, 19 3 6 -3 7 , p p . 3 0 5 -6 şi L . O ttlik , N a tio n a l p e a c e in T ra n
sy lv a n ia , ib id ., I l l (1 9 3 7 ), p p . 2 9 6 ş i u rm
T E O R IA IM IG R A Ţ I U N II IN C Â T E V A L U C R Ă R I R E C E N T E 23
cu cele ale c o lab o rato rilo r lui A r c h iv u m E u ro p a e C e n tr o -

O rie n ta lis, că n ’am p u tu t să rezist ispitei de a ap ro p ia pe aceşti
a u to ri, atâ t de strân s un iţi p rin sim p atia lor co m u n ă p e n tru po
p o ru l ro m ân şi isto ria acestuia.
C u prilejul p ublicării u n ei lu crări recente asu p ra « V icinei şi
C etăţii A lbe » *) am au zit în tâia d a tă d e d. Iaco b B rom berg, em i
g rat b asarab ean locuind în ap ro p iere de N ew -Y ork, care de atu n ci
s ’a fă c u t cu noscut prin câteva n o te polem ice la ad resa R o m ân iei,
în ziarele am ericane. In cele d o u ă scrisori fo arte lungi pe care
a crezut necesar să m i le trim ită, cu privire la această carte, scrisori
pline d e o eru d iţie cam d ezo rd o n ată, d a r to tu şi ab u n d e n tă , îm i
făcea cu noscut un proiect, pe care de altfel de atu n ci l-a re a liz a t;
la d a ta la care îm i scria, lu crarea era încă în p regătire şi titlu l
său pro v izo riu era H is to r ic a l a n d to p o n y m ic a l n o te s o n D o b ru d ja ,
M o ld o - W a lla c h ia a n d B ess a ra b ia . Ju d ecân d d u p ă o scrisoare de
18 pagini, cu u n scris m ă ru n t, e ra locul să credem că conciziu-
n ea n u -i însuşirea caracteristică a acestui eru d it şi că revista care
va în trep rin d e publicarea stu d iu lu i său va treb u i să-i rezerve un
spaţiu considerabil. D e altfel n u n e-am în ş e la t: p u b licarea în d o u ă
n um ere ale revistei B y z a n tio n a studiului m en ţio n at n e-a în d rep tăţit
în to tu l prevederile a).
« D e câţiv a ani, scria d. B rom berg la 3 S eptem vrie 1935, stu
diez docum entele istorice ale ţă rilo r d in câm p ia D u n ă rii cu inten-
ţiu n ea precisă, o m ărturisesc, de a spu lb era preten ţiu n ile istorice ale
n aţiu n ii care se num eşte d in secolul al X lX -lea « ro m ân ă » as u p ra
u n u i terito riu căzu t sub stăp ân ire a sa în 1918, d a to rită u n ei în lăn
ţu iri accidentale de îm p reju rări, unice în istorie. In p rezen t pre
gătesc p u b licarea unei lu crări asu p ra aşezării S lavilor că tre an u l
550 d u p ă Is. H r., d u p ă Io rd an es şi P rocopius, cu divag aţiu n i n u m e
ro ase d esp re alte epoci şi alte izvoare. V oi a ră ta că to c m ai B a
sarab ia e leagănul isto r ic al S lavonităţii, ad ică sălaşu l ei în epoca
în care această rasă a fost n u m ită p e n tru în tâ ia o a ră cu num ele
l ) B u c u r e ş ti, 193 5, U n iv e r s ita te a d in i a ş i , S tu d ii d e I sto r ie g e n e r a lă , I.

') I . B r o m b e r g , T o p o n y m ic a l a n d h is to r ic a l M is c e lla n ie s on m e d ie v a l D o b r u d ja ,
B e s s a r a b ia a n d M o ld o -W a lla c h ia , B y z a n tio n X I I , p p . 1 5 1 -2 0 7 şi X I I I , p p . 9 -7 2 .
de Slavi, care d u p ă aceea s ’a în răd ăcin at. T eza m ea nu-i cu to tu l

n o u ă, fiin d atin să de m u lţi cercetăro ri, în cepând cu P. J. S afarik... »
L a 17 F eb ru arie 1936, d. B rom berg precizează: «P rin cip atu l
lui D rag o ş era slav şi ch iar rusesc şi deloc rom ânesc (term enul
« L a R ussie m oldave » e în tre b u in ţa t de sav an tu l m eu prieten,
d . G . V . V em ad sk y ). E im posibil d e dovedit c ă Ş tefan cel M are
v o rb ea rom âneşte. D a r e în afa ră de orice în d o ială că vo rb ea
ruseşte » *).
C u m to a te aceste co n sid eraţii era u în to v ărăşite d e unele co
m en tarii asu p ra u n o r chestiuni d e istorie şi politică co n tem p o
ra n ă , se v a înţelege lesne de ce nu am u rm at rap o rtu rile m ele
episto lare cu d. Iaco b B rom berg. M ă voi ro sti cu alt prilej asu p ra
v alorii izvoarelor şi m ai ales asu p ra in terp retării lo r, în lu crarea
d-lui B rom berg. D a r d acă treb u e să p rim im din ain te concluziile sale,
cum am făc u t-o p e n tru em inentul său coleg dela B udapesta, n u
către răsă rit treb u e cău tate originea p o p o ru lu i ro m ân şi leagănul
m ig raţiu n ilo r sale. D a c ă T ran silv an ia a fo st o cu p a tă de U n g u ri
cu m u lt în ain tea sosirii V alah ilo r, ia r B asarab ia şi ch iar M oldova
su n t rezervate Slavilor, n u ne răm ân e d ecât să trecem D u n ă re a
şi să n e în d rep tăm cercetările spre peninsula balcanică. D e altfel
nu a fo st un im periu b a lca n ic al V lah ilo r şi al B ulgarilor, cu m ult
înaintea. în tem eierii p rin cip atelo r d u n ăren e ? D a r p en tru aceasta
trebue să recurgem la istoricii b ulgari, şi în p rim ul rân d la eru
d iţia d-lui P . M utafciev 2).
Se ştie că isto ricu l b u lg ar cu acest num e a în trep rin s, în tr ’o
lucrare p u b licată acum zece an i în lim ba sa p ărin tească, ia r m a i tâ r
ziu în tr ’o red a cta re franceză rev ăzu tă, în d re p ta tă şi, m i se spune,
m u lt îndulcită, o critică vehem entă a lu crărilo r d-lui Io rg a asu p ra
istoriei E vului M ediu bizan tin şi balcanic. N u avem in ten ţia să-l
u rm ă rim în to a te d etaliile acestei p o lem ici; aceasta n e-ar duce
de asem enea p rea d ep arte. S copul lu crării este d e altfel ab so lu t
R e g ă s im a c e s te te n d in ţe , în t r ’o fo r m ă n u m a i p u ţin a g r e s iv ă , în s tu d iu l p u b li
c a t în B y z a n ti o n .C f . X I I , p p . 184-85 în n ., p . 205 şi m a i a le s fin a lu l, X I I I , p p . 6 8 -6 9 .
A d a u g c ă d . G . V e r n a d sk y n u a d m it e d e lo c a c e a s ţă s o lid a r iz a r e , d u p ă c u m
m i- a c o m u n ic a t la tim p .
*) B u lg a r e s e { R o u m o in s . , . , S o f ia , 1932,
T E O R IA IM IG R A T IU N II IN C Â T E V A L U C R Ă R I R E C E N T E 25
identic cu acela al stu d iilo r pe care le-am ex am in at m ai s u s ; R o

m ânii n ’au locuit n icio d ată, la încep u tu l E vului M ediu, regiunile
pe care le ocu p ă în prezent, şi m ai ales n ’au sta t n icio d ată în p ro
vinciile care a r p u tea să fie un obiect de litigiu din p u n ct de vedere
b u lg a r.
« N u m ele rom ânesc al D u n ării este desigur cea m ai b u n ă
d o v ad ă că p o p o ru l ro m ân s ’a fo rm a t în ţin u tu ri d ep ă rtate de
m arele flu v iu : R om ânii n ’au ap ă ru t în vecinătatea sa d ecât atunci
când cele d o u ă m aluri şi ch iar regiuni m ai d ep ă rtate în in terio r
era u locuite de Slavi, d ela care ei i-au în v ă ţat num ele . . . V echea
pop u laţie ro m an izată a M u nteniei occidentale actu ale (am văzut
că în M u n ten ia o rien tală n ’a existat niciodată), a T ransilvaniei, a
M oesiei şi a Scitiei M inore a fost îm p ră ştia tă şi nim icită în vre
m ea m ig raţiunilor. U rm ele sale neînsem nate s’au co n to p it şi au
d isp ă ru t în m ijlocul b a rb a rilo r care le-au u rm at în ţările d u n ă re n e ;
acest proces de asim ilare şi ex term inare a fost în ch eiat d e Slavi.
In ep o ca slavo-bulgară p rim itivă — se p o ate afirm a cu ce rtitu
d in e — n u se afla pop u laţie ro m an ă în regiunile lim itrofe ale
D u n ă rii » ').
N u e v o rb a, în nici un caz, de B ulgaria D u n ărea n ă şi în special
de D o b ro g ea, un d e se Amintesc cetăţile p ro to b u lg are, care au fost
regăsite p ân ă la m alul D u n ării. D a r m ai m u lt încă, nu su n t V a
lahi nici în B ulgaria o ccidentală, în aceea a reg atu lu i lui Sam uil
şi a fiilo r s ă i: « In secolul al X l-lea grosul V alah ilo r balcanici
locuia în regiunile unde îi găsim şi în zilele n o astre — T esalia
şi m unţii vecini, către E p ir şi h o ta ru l M acedoniei de Sud-V est.
In M acedonia ch iar, atunci ca şi acum nu se găseau d ecât sate
v alahe risipite sau ch iar caravane n o m a d e 2). N u se a flă — sau
p rea p u ţin — în al doilea Im p eriu bulgar, acela al A săneştilor,
unde to tu şi cronicarii cruciatei a p a tra n u cu n o şteau d ecât pe
li B la c e t li C o m m a in . A c ă u ta în aceste regiuni urm ele istorice
ale V alah ilo r nu-i d ecât o n o u ă n eso co tin ţă a im perialism ului r o
m ânesc, care, d u p ă ce şi-a isprăvit cuceririle spre m iază-noapte,
*) O p . c it., p p . 13 5-3 6,
*) I b id ., p . 2 09 .
26 O E N IG M Ă ŞI U N M IR A C O L IS T O R IC : P O P O R U L R O M Ă N
pregăteşte o n o u ă expansiune, n u m ai p u ţin n ed reap tă că tre sud.

D . M utafciev o afirm ă cu to t d in ad in su l, în ch ip u l cel m ai ca
tegoric 1).
A u rm a o discuţie în cep u tă în acest spirit a r însem na să aju n
gem la violenţe de lim baj. N u acesta este scopul n o stru , şi d acă
am citat părerile d-lui M utafciev, am făc u t-o p en tru că ele repre
zin tă, cu sig u ran ţă, expresiunea cea m ai categorică şi cea m ai
vehem entă a un u i p u n ct d e vedere pe care-1 îm părtăşesc şi alţi
istorici bulgari. D esig u r că şi ei în lă tu ră cu aceeaşi energie ipo teza
fo rm ării p o p o ru lu i ro m ân în M u n te n ia şi în B ulgaria, ca şi U n
gurii pe aceea a co n tin u ităţii d aco -ro m an e în T ran silv an ia sau unii
R uşi pe aceea a prezenţei R o m ân ilo r în M oldova şi în B asarab ia,
în E vul M ediu. U n d e se găseşte atu n ci această regiune m isterioasă
a o bârşiei n o astre ? D e u nde s ’a ivit acest p o p o r, devenit pe neaştep
ta te aşa de n u m ero s, în cât a c o tro p it locurile tu tu ro r vecinilor săi,
fă ră să ţin ă seam ă de titlurile lo r legitim e de p ro p rie ta te şi de
p rio ritate ? în tre b a re a a fost p u să ch iar d-lui M uftaciev de către
d. P. P. P an aitescu 2), în tr ’un studiu critic ap ă ru t acum câţiv a an i,
iar istoricul b u lg ar i-a răsp u n s în ed iţia franceză a lu crării sale.
« S u n t gata, spune el, să-i satisfac cu rio zitatea în câteva cuvinte,
so co tin d să-m i dezvolt p ărerea pe larg, a ltă d a tă şi în altă parte.
C o n sid er ca leagăn prim itiv al R o m ân ilo r regiunile p ărţii d e Vest
a peninsulei Balcanice, m ai exact cele situ ate dincolo de h o ta
rele de nord-vest ale M acedoniei, către Serbia de sud, H erze
govina, o p arte d in M untenegru şi B osnia de sud. îm p ră ştia te
în această v astă regiune m u n to asă, elem entele ro m an e au su p ra
v ieţuit epocii in cu rsiu n ilo r b arb a re şi au găsit aici un refugiu.
D e acolo o p arte din R o m an i s ’au răsp â n d it că tre sud, u nde au
ajuns la P in d şi în T esalia, alţii către n o rd , de-a-curm ezişul zo n elo r
m u n to ase d in tre B ulgaria actu ală şi S erbia şi de acolo către T ra n
silvania. P en tru acest m otiv, în regiunile m en ţio n ate, m ai m u lt
d ecât în o ricare altă p arte a peninsulei, urm ele nom en clatu rii to p o
*) I b id ., p . 2 8 1 .
*) L e s r e la tio n s b u lg a r o -r o u m a in e s a u M o y r n A g e , R e v is ta A r o m â n e a s c ă , I,
1 92 9, p p . 9 ş i u r m .
T E O R IA IM IG R A Ţ IU N II IN C Â T E V A L U C R Ă R I R E C E N T E 27
grafice rom âneşti (şi nu rom ane) au fost păstrate. In această re
giune V alahii erau vecini ap ro p iaţi ai A lbanezilor, ceea ce explică
num eroasele elem ente com une ale celor d o u ă lim b i» *).
Ia tă o afirm aţie lim pede. D ac ă aru n căm o privire pe h a rtă
p u tem să c o n statăm c ă regiunea care e h ără zită ca p atrie de ori
gine p o p o ru lu i ro m ân co respunde ap ro ap e terito riu lu i Iugosla
viei actuale, exceptând C ro aţia şi Slovenia. N u am av u t posibili
tatea să cunosc în această p riv in ţă p ărerea isto ricilo r iugoslavi
şi nu aş p u tea sp u n e d acă această teorie, de altfel in teresan tă,
a d-lui M utafciev a fo st co m en ta tă la B elgrad sau la Z agreb. D a r
în lipsă de d ări de seam ă sau de lu crări m ai recente, i-am p u tea
o pune această declaraţie nu m ai p u ţin categorică, a acelui m a
estru al stu d iilo r balcanice, care a fost C o n stan tin Jirefiek:
« Ţ in u tu rile situ ate în tre m unţii stâncoşi ai M untenegrului,
regiunile în vecinate şi afluenţii M oravei su n t p atria cea m ai
veche şi m ai co n stan tă a p o p o ru lu i sârb . E o regiune m u n to asă,
răco ro asă şi săracă, la vest o regiune carstică, la est m u n ţi îm
p ăd u riţi cu p ă ş u n i alpestre, pro p rii p e n tru creşterea vitelor, care
nu p u teau atrag e m u lt pe cuceritori. D a r ea în făţişa de cân d
lu m ea to a te condiţiunile necesare vieţii p ăstoreşti. P oziţiu n ea ţării
e ra prielnică dezvoltării unui p o p o r viguros, expansiv şi războinic,
care p u tea să se apere în c o n tra atac u rilo r p o p o arelo r străin e,
în m unţii săi şi văile sale în tărite de n atu ră , d a r care avea de ase
m enea obiceiul să ia ofensiva spre câm piile de-a-lungul A d ria
ticei şi spre văile dela su d şi dela est. C o ndiţiunile n a tu ra le au d eter
m in at aici u n plus de po p u laţie, pe care aceste regiuni m u n to ase
pu teau să-l reverse în ţin u tu rile câm piei, d esp o p u late de n ă
vălirile istorice . . . » % « C en tru l ţării sârbeşti, ad ao g ă S toian
N ovakovid, a fost fo rm a t de valea Lim ei, unul d in principalii
aflu en ţi m eridionali a i D rin ei. T reb u e ad ăo g ată aici v alea Ib a-
rului şi cu rsu l su p erio r al M oravei occidentale. Ţ a ră p u ţin în tin să,
*) O p . c i t ., p p . 326 — 2 7 . A c e a s tă teo r ie n u e n o u ă . O r e g ă s im în o a r e c a r e
m ă su ră în H is to ir e d e la lan gu e r o u m a in e a lu i O . D e n s u s ia n u , c a ş i In lu c r ă r ile
u n o r s la v işti, în c ă d e Ia M ik lo s ic h . V . I . B ă r b u le sc u , L 'I n d iv id u a lité d e la la n g u e
r o u m a in e e t s e s é lé m e n ts s la v e s a n c ie n s , A r h iv a , X L I V , 19 3 7, p p . 2 6 -2 7 .
*) C , Jireö ek , G e sc h ic h te d e r S e r b e n , I , p . 9 .
fo rm a tă din poalele şi cele m ai înalt6 pod işu ri ale un u i m asiv, care

e so co tit p rin tre cele m a i în alte ale peninsulei. A pele acestei re
giuni co b o a ră către Sava, D u n ă re şi A d r ia tic ă . . . E un ţin u t
h o tă rît de n a tu ră însăşi, sp re a deveni locul de n aştere al unei
rase » 1). D a c ă se adm ite, de a ltă p arte, îm p reu n ă cu acelaşi Jirecek
că aşezarea Iu goslavilor în aceste regiuni e ra cu desăvârşire în
ch eiată către ju m ă ta te a secolului al V ll-le a 2), e şi m ai greu de-a
îm p ăca aceste d o u ă teze, m ai ales d acă R o m ân ii n ’au p ă tru n s
la n o rd u l D u n ării, în ain tea secolului al X -lea sau al X l-lea. A ceeaşi
regiune n ’a p u tu t f i în acelaşi tim p leagănul istoric a d o u ă
n aţiu n i şi a d o u ă lim bi diferite, u n a slavă şi a lta latină.
In fine, să m ai ad ăo g ăm la to a te aceste ipoteze p riv ito are la
originile R o m ân ilo r şi aşezările lo r la n o rd u l D u n ă rii, teo ria
recentă a u n u i în v ă ţat grec, 'd . K eram o p u lo s, cu specială privire
la A ro m ân i sa u C u ţo v alah i, cum îi num eşte în titlu l însuşi al co
m unicării sale *). S pre d eo seb ire însă de cercetătorii am intiţi m ai
sus, d. K eram o p u lo s nu n u m ai că n u ad m ite nici o em igrare a
R o m ân ilo r din D ac ia în provinciile balcanice, d a r socoteşte că nu
p o ate fi nici o leg ătu ră d e sânge sau de origine etn ică în tre D acii
ro m an izaţi, de pe terito riu l R o m ân iei de astăzi, şi elem entele
ro m an izate din su d u l peninsulei, re z u lta t al un u i proces istoric
cu to tu l deosebit. C u alte cuvinte, n ’a r exista în tre lim b a ro m ân ă
şi dialectul a ro m â n o ap ro p iere m a i m are d ecât în tre lim bile ro m a
nice deosebite ale E u ro p ei ap u sen e: franceza, italian a, span io la,
R o m ân ii din n o rd u l D u n ării fiin d D aci care şi-au însuşit vorbirea
la tin ă, ia r A ro m ân ii: G reci care şi-au p ie rd u t lim ba, aşa cum
şi-o p ierd u seră în vrem urile m o d ern e unele ram u ri ale elenis
m ului d in A sia M ică. L a aceasta se m ai ad ao g ă unele conside-
raţiu n i ciu d ate asu p ra num elui de « V lah », a p ro p ia t de cuvântul
*) S . N o v a k o v ié , L e s p r o b lè n te s s e r b e s , A r c h . f . s la v . P h ilo lo g ie , X X X I I I (1 9 1 1 )
p. 441.
*) I b id ., p . 100 ; c f. S . .N o v a k o v ié , o p . c it., p . 4 4 0 : « L a f i n d u V I I I -e e t le c o m
m e n c e m e n t d u I X - e s iè c le p e u v e n t êtr e d é jà c o n s id é r é s c o m m e l ’é p o q u e d e la
c r is ta llis a t io n *.
■) Q u e s o n t le s K o u tz o v a la q u e s ? U n p r o b lè m e e th n o lo g iq u e , c o m m u n ic a tio n
f a it e à l ’A c a d é m ie d ’A th è n e s , L e M e s s a g e r d 'A th $ n ç s y n o , 5 1 9 3 -5 2 0 0 , I a n , 1939.
T E O R IA IM IG R A Ţ IU N II I N C Â T E V A L U C R Ă R I R E C E N T E 29
arab o -sem it fe lla h , care înseam nă şi astăzi în E gipet ţă ra n , m u n

cito r al p ăm ân tu lu i, d u p ă cum den u m irea de « A ro m ân i », pe care
şi-o d au V lahii balcanici, n ’a r avea u n înţeles etnic, ci a r reprezeftta
d o a r am in tirea cetăţeniei im periului ro m an , din care au fă c u t
p arte '). Pe când deci istoricii m ag h iari şi bulg ari ne con testă
terito riu l, colegul lo r grec ne anexează p o p u laţia, lipsind p o p o ru l
ro m ân de în treag a sa ram u ră m eridională, tran sd u n ărean ă.
N u voi reveni asu p ra am ăn u n telo r acestei arg u m en tări, care,
precum se vede, nu e p rea convingătoare. O citaţie din lucrarea
m ai veche a d-lui Io rg a nu e o d o v ad ă h o tă rito a re a deosebirii
radicale în tre lim ba A ro m ân ilo r şi aceea a D aco ro m ân ilo r, pe care
d im p o triv ă to ţi specialiştii filologiei şi linguisticei le consideră
ca ram u ri ap ro p iate ale aceleiaşi lim bi. D . K eram o p u lo s are de
altfel grija de-a recunoaşte lipsa sa de co m p eten ţă în această m aterie,
pe care o vădeşte în de-ajuns n ecunoaşterea term en ilo r păsto reşti,
în şiraţi la sfârşitul com unicării. Şi cum s ’a r p u te a socoti adm i
sibilă stăru in ţa, în tr ’ad ev ăr m ai m u lt d ecât m iraculoasă, a stră-
je rilo r aşezaţi de R o m an i în secolul al II-lea în. de H r., d u p ă cu
cerirea M acedoniei, d in care a r co b o rî, în aceleaşi lo c alităţi şi
în aceleaşi regiuni, V lahii de astăzi ? In peninsula balcanică, stră
b ă tu tă în decursul v eacurilor de n en u m ărate m işcări de p o p u
laţii, o asem enea dăin u ire e de necrezut 2).
D e altfel, f ă ră a m ai am inti de izvoarele b izantine cunoscute,
K ekaum enes sau K in n am o s, care pom enesc d in secolul al X l-lea şi
al X ll-le a o b ârşia dinspre m iază-n o ap te a V lahilor, m ă voi m ăr
gini să am intesc aci, în ce priveşte pe R o m ân ii din B alcani, d o u ă
texte m edievale, din care cel p u ţin al doilea n u a fo st încă fo lo sit
d e istoricii n oştri. Cel din tâi e cu n o scu ta descriere a do m in ica
nului francez d ela 1308, care n e a ra tă « în tre M achedonia, A ch aia
şi T esalia » p o p o ru l fo arte num eros, rium it B la z i, care a p ărăsit
păşunile R o m an ilo r din U n g aria, d u p ă n ăv ălirea M a g h iarilo r 3).
A l doilea este L ib e llu s d e N o titia O rb is al altui d o m in ican , arh ie
x) I d e m .
■) ty. în a c e a s tă p r iv in ţă r ă sp u n s u l d -lu i T h . C a p id a n , V o r i g i n e d e s M a c J d a -
R o u m a in s, B u c a r e s t, 1 9 3 9 , p . 26.
s) V . m a i j o s , p . 4 6 .
30 O E N IG M Ă ŞI t l N M IR A C O L IS T O R IC : P O P O R U L R O M Â N
piscopul Io a n de S ultanyeh, în P ersia, trim is în ap u s de T im u r

L en k , în v in g ăto ru l lu i B aiazid, în 1405. In p en in su la balcan ică,
în afa ră de S ârbi, el n u cu n o aşte în M aced o n ia d ecât pe V ulgari,
care în să su n t co b o rito rii colo n iştilo r ro m an i şi îşi trag num ele
d in «lim ba v u lg ară ro m an ă. E i se la u d ă a f i R o m an i şi a ra tă p rin
lim ba ce o vorbesc a f i ca şi R o m an ii * x). E ste evident că această
etim ologie e fan tezistă, d a r nu e m ai p u ţin in teresan t de-a vedea
confuzia în tre num ele B ulg arilo r şi lim b a A ro m ân ilo r, desigur
m u lt m ai num eroşi şi m ai răsp â n d iţi în aceste regiuni d ecât în
zilele n o astre a).
F ăc â n d însă ab stracţie de această ip o teză a fo stu lu i preşedinte
al A cadem iei din A ten a , care e încă m ai greu de adm is d ecât de
co m b ă tu t, enigm a răm ân e în treag ă, ca şi în tre b area p e care o
ridică în m o d fire sc : de u nde au venit atunci R o m â n ii? Să fie
un caz de generaţie sp o n ta n ă în zorii tim p u rilo r m o d em e ? E nigm a
răm ân e în tre ag ă şi c o n c o rd an ţa tu tu ro r acesto r p ăreri au to rizate,
care ne obligă să cău tăm originea R o m ân ilo r d in E vul M ediu p re
tu tin d en i, în ^ f a r ă de R o m ân ia, ajunge la această concluzie p a ra
d o x ală d a r evidentă, că acest p o p o r care n ’are istorie, nu are
n ici origine, nici patrie. A r f i în tr ’ad ev ăr de desn ăd ăjd u it, d acă
n ’a r fi m ai d eg rab ă de râs. O ri trebue să revenim , d u p ă un secol,
la cele ce sp u n ea în lecţia sa de deschidere la A cad em ia d in Iaşi,
M ih ail K o g ă ln ic e a n u : « N eav ân d istorie, fiecare p o p o r duşm an
n e-ar p u tea z ic e : « O riginea ta este n ecunoscută, num ele tă u nu-ţi
ap arţin e, m ai p u ţin p ăm ân tu l p e care locueşti », Şi în tr ’ad ev ăr
to a te aceste cuvinte ni s ’au spus de c ă tre străin i, au n egat o riginea
n o astră , p ăm ân tu l n i s ’a sfâşiat, d rep tu rile n i s’au că lc at în p i
cioare, num ai p en tru că n ’am a v u t co n ştiin ţa n aţio n alită ţii n o astre,
n u m ai p en tru c ă n ’am av u t pe ce să ne întem eiem şi să ne ap ă răm
drep tu rile. » A ceastă p ro testare d ram a tic ă din 1843 să fie oare
în d re p tă ţită şi în 1939 ?
') D r . A n t o n K e r n , D e r L ib e lla s d e N o t i l i a O r b is Jo h a n n e s I I I (d e G a lo n i-
fo n tib u s ? ) O . P . E r z b is c h o fs von S u lta n y e h , A r c h iv u m F F . P r a e d ic a to r u m , V II I
(1 9 3 8 ), p p . 1 0 2 -1 0 3 .
*) V , G . M u m u , L e s R o u m a in s d e la B u lg a r ie m é d ié v a le , B a lc a n ia , I (1 9 3 8 ), p . 1 1.
Te o r ia im ig r a ţ iu n ii in c â t ev a l u c r ă r i Re c en t e 31
I n orice caz, trebue c o n s tatat că, d acă se d ă d rep tate tu tu ro r

au to rilo r care con testă co n tin u itatea p o p o ru lu i rom ârf pe teri
to riu l său, fă ră a vădi vre-o p referin ţă p en tru unul sau altu l, se
ajunge cu to a tă b u n a cred in ţă la cea m ai a b su rd ă din concluzii.
D ac ă am în cercat să stabilim aceste ap ro p ieri şi co n co rd an ţe, este
pen tru a ară ta , o d a tă m ai m ult, că n ’am p u tea a d o p ta aceste teorii
fă ră un exam en critic, cu a tâ t m ai necesar, cu cât su n t inspirate
de sentim ente d uşm ănoase n aţiu n ii ro m ân e, şi că au to rii lo r nu
se feresc de a le d a pe faţă. D a c ă am fi ispitiţi să acuzăm şcoala
istorică ro m ân ească de in terp re tări tendenţioase, p e n tru a sluji
scopuri p atriotice, a r trebui să facem cel p u ţin aceleaşi rezerve p en
tru istoricii şi filologii ţă rilo r vecine, care u rm ăresc stu d iu l acestor
chestiuni, în tr ’un spirit cu to tu l altu l d ecât acel ş tiin ţific 1). Ei
aco rd ă, în tr’adevăr, cea m ai m are im p o rta n ţă literei u n o r an u
m ite docum ente şi u n o r an u m ite relaţii, fă ră să v ad ă to tu şi — şi cea
m ai b u n ă d o v ad ă e rezu ltatu l fin al al cercetărilo r lo r — că a ne
opu n e texte, fă ră a ţine seam a de condiţiile generale ale vieţii şi
de dezvoltarea istorică, ne d ep ărtează de realitate, a p ro a p e to t
atâ t, d acă n u m ai m ult, ca o citire greşită sau o in terp retare im
perfectă. Vom Încerca să ap licăm aici studiului acestei problem e,
o m eto d ă diferită.
*) S e va v e d e a , d in p a s a je le c e le r ep r o d u c e m m a i j o s , d in lu c r ă r ile r ec en te
a le d - lo r E . G a m ills c h e g , C , P a tsc h şi W , v o n W a r tb u rg , c â t d e m u lt s e d e p ă r
te a z ă v e d e r ile şi m e to d e le is to r ic ilo r şi fil o lo g ilo r g e r m a n i d e a s e m e n e a p r o c e d e e .
C A P I T O L U L III
ORIGINILE POPORULUI ROMÂN.

E va c u a re a D a c ie i
P u nctul de plecare al m arii co n tro v erse despre originea R o m â

n ilo r este, desigur, ch estiunea cuceririi ro m an e a D aciei şi a eva
cu ării sale în 271, d in o rd in u l lui A u relian . Se ştie că d u p ă răz
b o iu l v ictorios al lui T ra ia n şi nim icirea reg atu lu i dac, n o u a p ro
vincie, care avea de m u lt tim p relaţii com erciale destul de întinse
cu im periul, deveni o regiune de colonizare e x to to o r b e R o m a n o .
A fo st desigur, în u rm a explo atării m in elo r d in T ransilvania,
care au ad u s im periului un în sem n at sp o r m o n e ta r 1), u n ad e
v ă ra t g o ld ru sh către noile cetăţi, o em igraţie aşa de n u m ero asă,
în c â t A d rian , care se gândea la u n m o m en t d a t să evacueze acest
p o st în a in ta t a l stă p ân irii ro m an e, p e n tru m otive strategice, a
treb u it să ren u n ţe la acest p roiect, spre a n u lăsa în v o ia b a rb a
rilo r, m arele n u m ă r de colonişti care se stabiliseră acolo, d in
tim p u l d om niei predecesorului său 2). A b ia cu u n veac şi jum ă*
tate m ai târziu , d u p ă m area criză a secolului al III-lea, A u relian
a fost nevoit să procedeze la această m icşorare a fro n tu lu i am e
n in ţa t de către n ăv ălito ri şi să aşeze lin ia de ap ă ra re a im periului
la D u n ăre. D ac ă p o v estirea lui V opiscus, bio g rafu l « isto riei
A uguste i), in sp iră p u ţin ă încredere, rezu m atu l lui E u tro p iu s, care
e p ro b ab il izvorul, este categoric şi, d u p ă d. L o t, « d easu p ra o ri
*) J. C a r c o p in o , P o in ts d e vu e s u r V im p ir ia lis m e r o m a in , P a r is , 1 9 34 , p . 7 2 .
*) C . P a tsc h , B e itr ä g e z u r V ö lk e rk u n d e von S ü d o ste u r o p a y II» S itz u n g s b e r . d .
A k a d . d . W is s . W ie n , X X V I I , 19 2 5, p p . 2 0 8 şi u r m . P en tru d is c u t» m a i r ec e n te ,
c f . T a m â s , o p . c it,, T, p p . 7 2 ş i u rm .
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : E V A C U A R E A D A C IE I 33
cărei b ănuieli ». Se p o ate citi acolo : < Iliria şi M oesia fiin d p ustiite,
(A urelian) a evacuat pro v in cia D aciei, d esn ăd ăjd u in d de a o m ai
p u te a p ăstra , şi a stab ilit în M oesia M ijlocie p e R o m an ii pe care
ii ad u se d in oraşe şi d in sate şi n um i ac eastă M oesie M ijlocie,
D a c ia ; e a d esp arte astăzi cele d o u ă M oesii » 1). A b d u c to s g u e R o -
m artos e x u rb ib u s e t a g riş D a c ia e , sp u n e E u tro p iu s ; su b la to e x e r
ciţii e t p ro v in cia lib u s , scrie V opiscus. A ceste texte su n t d esig u r
categorice. Inscripţiile ro m an e afla te în D ac ia n u trec peste anii
255-258. D u p ă 256 e lă m u rit că n u s ’a m ai b ă tu t aci m o n e tă *).
In adevăr, d u p ă d ezastru l suferit de că tre arm atele im periale, In
lu p ta cu G o ţii, la A b rittu s în M oesia, u n d e îm p ă ratu l D ecius
şi-a găsit m o a rte a în 251, D acia nu m ai p u te a f i p ă s tra tă d in p u n ct
d e vedere m ilitar. C h iar d acă n ’a r f i fo st aşa d e im p erio asă, d u p ă
cum afirm ă u nii istorici, acţiu n ea îm p ă ratu lu i A u relian n ’a fost
m ai p u ţin necesară 3). Cele d o u ă legiuni ca n to n a te în T ransilvania
d u p ă cucerire, a X III-a G em in a şi a V -a M acedonica, riscau în
fiecare clipă să se găsească p ărăsite în m ijlocul b arb a rilo r, care
p u stiau în lung şi în la t penin su la balcanică. E ste desigur m ult
m ai greu să apreciezi n u m ă ru l exact al lo cu ito rilo r provinciei
care au u rm at plecarea arm a telo r şi a fu n cţio n arilo r.
P en tru d. H o m o , b io g rafu l a tâ t de conştiincios al lu i A u re
lian, « expresiunile p ro v in c ia le s (v ita A ureliani) sp re deo seb ire de
a rm a tă, p o p u li (ibid.) R o m a n i (E u tro p iu s, R u fu s F estus), à vô g eç
n a i y v v a ô te ç (Synkellos) se ap lică întregii p o p u laţii u rb an e şi ru
rale » ( a b d u cti e x u rb ib u s e t a g riş p o p u li) *). D a r cum p o ţi să-i
stabileşti n u m ă ru l? P ârv an so co tea în ju ru l u n u i m ilion p o p u
la ţia D aciei în m om en tu l evacuării, lu â n d o m edie d e zece locui
to ri pe k ilo m etru p a tra t, şi co n ch id ea c ă d ep lasarea unei m ase
x) O p . c i t ., p . 2 8 1 .
a) V . ş i V . C h r is te sc u , I s to r ia m ilita r ă a D a c ie i ro m a n e , B u c u r e ş ti, 19 37 , p ,
9 6 ş i u r m . E d e n o t a t c ă a c e s t fa p t n u a f o s t în t o td e a u n a s o c o t it , p e n tr u a lt e p r o
v in c ii, c a o d o v a d ă a b s o lu t ă a e v a c u ă r ii lo r d e c ă tr e R o m a n i. V . p e n tru B r ita n ia
la în c e p u tu l s e c o lu lu i a l V -le a , R . G . C o llin g w o o d , R o m a n B r ita in , A n e c o n o m ic
s u r v e y o f a n c ie n t R o m e , B a ltim o r e , 19 37 , H I , p . 63.
*) V . şi lu cr ar ea d -lu i V , M o to g n a , N ă v ă lir e a G o ţilo r în im p e r iu l ro m a n f i
p ă r ă s ir e a D a c ie i, e x tr a s d in A n u a ru l L ic e u lu i « A . M u re ş a n u » d in D e j, 1 9 3 6 -3 7 .
*) L . H o m o , E s s a i su r le règ n e d e V e m p e re u r A u r élie n , p . 3 1 6 în n .
34 O E N IG M Ă SI U N M IR A C O L I S T O ? J C : P O P O R U L R O M Â N
a tâ t d e considerabile treb u e să f i fo s t an evoioasă, d acă n u im p o

s ib ilă 1). Isto ricii u n g u ri s u n t d e p ăre re că pu stiirile suferite de
D a c ia in u rm a inv aziu n ilo r b arb a re tin d să red u că această cifră
la d o u ă sa u tre i su te d e m i i a), ceea ce a r f i m a i u ş o r d e în ch ip u it
în tr ’o regiune în ca re m ig raţiu n ile în această p ro p o rţie era u destul
d e d e s e 3). T reb u e să m ărtu risim că aceste ipo teze n e p a r lipsite
d eo p o triv ă de orice certitudine.
M u lţi istorici, p rin tre care şi d . H o m o , a u fost isp itiţi să in te r
preteze aceste texte, sa u d u p ă expresia lui R e n an , să le so licite:
« în tre a g a -p o p u la ţie ca re tră ia în ap ro p ierea ta b erelo r leg io n are:
fam iliile d e so ld aţi, veteran i retraşi d in serviciu, n eg u sto ri, etc.,
a u u rm a t a rm a ta p e m a lu l d re p t a l D u n ă rii. D a r a u tre b u it să
ră m â n ă p rin sa te u n în se m n a t n u m ă r de vechi locu ito ri, care
tră ia u în b u n ă înţelegere cu G o ţii şi n u aveau nici u n in teres să
p ărăsească pro v in cia. D e altfel o evacuare co m p letă a r fi fost
desigur im posibilă d e în făp tu it, f ă r ă u n n o u ră z b o i; G o ţii n u
s ’a r f i îm p ă ca t c u p lecarea întregii p o p u la ţii civile. D a c ă această
p o p u la ţie se îm p ăca c u n o u l regim , A u relian n u avea n ici u n m otiv
să se ara te m a i in tra n sig en t d ec ât e a t i). A cest arg u m e n t a re v a
lo a re a s a ; s ’a recu n o scu t m a i p e u rm ă că această p o p u la ţie nu
avea nici u n in teres să tre a c ă D u n ă re a , p e n tru a se aşeza p e m alu l
d rep t, în reg iu n i n u m a i p u ţin p u stiite d e trecerea G o ţilo r şi a
S arm aţilo r ca acele p e ca re treb u ia să le p ărăsească şi u n d e .ar
f i găsit, în afa ră d e aceste prim ejdii, p e p ercep to ru l ro m a n , executor
nem ilos a l unei fiscalităţi to t m a i a p ă să to are “). N u a r f i nici p ri
m u l, nici sin g u ru l ca z a l u n ei înţelegeri în tre prov in cialii ro m an i,
ru in a ţi d e cheltuielile m ilita re ale im periului, şi cu cerito rii b arb ari
*) Î n c e p u tu r ile v ie ţii r o m a n e la g u r ile D u n ă r ii, p . 8,

• ) L . T a m â s , o p . c i t ., I, p . 81 şi u rm .
8) A r f i d e a ş te p ta t s ă s e g ă s e a s c ă u rm e m a i n u m e r o a s e a le p o p u la ţie i r o
m a n e d in D a c ia tr e c u te d in c o lo d e D u n ă r e . A v e m , c e -i drept* o r ig in e a t tr a n s -
d u n ă r ea n ă * a m a m e i îm p ă r a tu lu i G a le r iu (v , m a i d e p a r te , p . 9 1 ), s a u o d ip lo m ă
m ilit a r ă d in D a c ia a fla tă la P a la to v o , lâ n g ă D u p n ic a , în B u lg a r ia ( D , D e t s c h e w ,
E ln n e u e s M ilită r d ip lo m a u s D a c ia P o r o lis s e n s ls , K lio , X X X (1 9 3 7 ), p p . 1 8 5 -9 9 ),
d ar, c e l p u ţin d e o c a m d a tă , n u e m u lt.
4) L . H o m o , o p . clL> p p . 3 1 6 -1 7 .
•) C o n s t. C . G iu r e s c u , I s to r ia R o m â n ilo r , I, e d . a 2 -a , p . 166 ,
fericiţi d e a ex p lo ata m ai uşo r, în fo lo su l lo r, v eniturile m uncii '

băştin aşilo r.
D in tr ’o vrem e p u ţin m ai târzie, su n t în această p riv in ţă d o u ă
m ă rtu rii categ o rice: u n a d in ap u s, sfatu l d a t de A vidius lui Clovis,
regele F ran cilo r, su b zidurile o raşu lu i A vignon, p e care-1 a sed ia :
* D e ce să stai cu o a rm a tă în fa ţa locului în tă rit, o cu p a t d e v răj
m aş ? P u stieşti ogoarele, păşunile, t^ i viile şi m ăslinii, d istrugi
to a te ro ad ele p ăm ân tu lu i şi to tu şi îi faci p re a p u ţin rău . T rim ite-i
m ai deg rab ă solie şi im pune-i să-ţi p lătească trib u t în fiecare an,
p e n tru ca astfel ţa ra ta să fie la a d ă p o st şi să stă p ân e şti în veci
p e acei ce-1 p lă te s c » 1).
Ia r cealaltă, d ela sfârşitu l secolului al V l-lea, d in regiunea
balcanică şi d u n ă re a n ă : « R o m an ii au fo st d in n o u ata c a ţi de
p o p o arele afu risiţilo r b a rb a ri cu p ă ru l despletit, ce se num esc
A vari, ca re s ’au p us în m işcare şi au în a in ta t d in sp re răsă rit, şi
d e p o p o ru l apu sean al S clavonilor şi d e alţii n u m iţi L o n g o b arzi.
A ceştia era u sub stăp ân ire a K h ag an u lu i, regele A v arilo r. E i au
m ers să asedieze d o u ă o raşe ale R o m an ilo r şi alte cetăţi. E i au
spus lo c u ito rilo r: * Ieşiţi, sem ăn aţi şi se c e ra ţi; n u v o m lu a dela
voi d ecât ju m ă ta te d in b ir * 4).
Se cu n o a şte d in v iaţa Sf. Severin, scrisă de E ugippius, o rdinul
d a t în 488 « tu tu ro r R o m an ilo r * d e a p ărăsi N o n e u l (ad ică B a
v aria d in S u d u l D u n ării) p e n tru a se refu g ia în I ta lia ; el n ’a îm
p ied icat to tu şi p e aceeaşi R o m an i de a răm ân ea în N o rd u l A lp ilo r
« p ân ă că tre secolul al IX -lea, cel p u ţ i n »*). Şi e ra v o rb a acolo,
în p lin ă regiune germ anică, d e o p o p u la ţie cu sig u ran ţă m a i p u ţin
n u m ero asă, şi fă r ă în d o ială la fel d e să racă cu aceea a D aciei.
L a acest exem plu, pe ca re l-a in v o cat în tr ’o co m u n icare la In sti
tu tu l F ra n ţe i, d. Io rg a a ad ă o g a t d e c u râ n d exem plul B ritaniei,
u n d e d u p ă p ăre re a u n u i isto ric englez, civilizaţia a d isp ă ru t d u p ă
0 G r é g. d e T o u r s, O p é r a , M o n , G e rm . H is t. S S . R e r . M e r o v in g . I , L . I I , 5 2 ,
p. 95.
*) M ic h . S y r ia n u l, X , 2 1 . C f. L . H a u p tm a n n , L e s r a p p o r ts d e s B y z a n tin s a v e c
le s S la v e s e t le s A v a r e s p e n d a n t la s e c o n d e m o itié d u V l-e s iè c le , B y z a n tio n , I V . p . 157.
*) F . L o t, op . c it., ib id .
retrag e re a legiunilor, d a r rasa a răm a s 1). N u e p o ate in u til de

a ream in ti că n u s ’a r p u te a co m p ara co lo n izarea ro m an ă şi in flu
e n ţa ei în această provincie in su lară d in extrem ul n o rd , cu aceea
a D aciei, a tâ t de în flo rito a re , d u p ă E u tro p iu s, încă d in vrem ea
lu i A d rian .
« P o p u la ţia ru ra lă p are să f i fost m ai p u ţin atin să de aceste
evenim ente, d in m ai m u ltş pricini. L a ap ro p ierea prim ejdiei,
ea av ea obiceiul de a fugi, cu vitele sale, etc. în refugii pe care
şi le crease, adeseori din ep o ca p rero m an ă, p rin p ă d u ri sau p rin
m laştini, d a r m ai ales p e v ârful m u n ţilo r . . . cu a ju to ru l stâlp ilo r
sa u al u n o r în g răd itu ri co n stru ite în fo rm ă d e m etereze, ziduri,
şan ţu ri, g ard u ri, b aricad e şi obstacole de to a te felurile. P o p u laţia
ru ra lă, co n stitu ia cel p u ţin p e n tru n o ii stă p â n i, G erm an ii, un
im p o rta n t v enit şi în tr ’ad ev ăr e a n ’a fost n ev o ită să m uncească
m ai g reu p en tru ei, d ecât m ai în a in te p e n tru căpeteniile ei rom ane.
E i n u aveau nici un folos să se lipsească de m e se ria şi. . . care în
tâ rg u şo a re şi m ai ales în o raşe se pricepeau să lucreze aşa de
bine b ro n zu l, fieru l, au ru l şi argintul, arg in tarii, tu rn ă to rii în
bro n z, căld ărarii, fie rarii şi r o t a r i i . . . » 2).
O are aceste râ n d u ri au fost scrise de vre-un p artizan în d ârjit
al co n tin u ită ţii d aco -ro m an e, care a r refuza să se plece în faţa
m ă rtu riilo r categorice ale izvoarelor ? D e lo c ; ele privesc A lsacia
d u p ă p lecarea leg iunilor şi in stalarea d efin itiv ă a trib u rilo r ger
m anice pe m alu l d re p t al R in u lu i, care au co tro p it d in n o u G alia,
p en tru a n u o m ai p ărăsi, în prim ii an iai secolului al V-lea. C eea ce
p are a dovedi că ip o te za unei retrag e ri a p o p u la ţie i ru ra le în p ă
du rile şi în m u n ţii D aciei, în prim ii a n i ai ocu p aţiei b arb are, nu
a r fi aşa de ab su rd ă, cu a tâ t m ai m u lt cu cât ea este d o v ed ită ch iar
p e n tru u n ii c u c e rito ri; regele g o t A tan a ric, în 376, s ’a retras cu
to ţi ai săi în C au calan d , lo c u m a ltitu d in e silv a ru m in a c ce ssu m e t
m o n tiu m , p e care S arm aţii to cm ai îl p ărăsiseră şi care e iden ti
fica t azi cu unii m u n ţi d in B an at. în c ă d in 367, G o ţii se refugiau
în M o n te s S e r r o r u m , C a rp a ţii, în fa ţa în a in tă rii am en in ţăto are a
l ) N . I o r g a , I s to r ia R o m â n ilo r , I , 2 , p . 3 4 7 .
*) R . F o r r e r, V A ls a c e r o m a in e , P a r is , 1 9 36 , p p . 2 0 0 -2 0 1 .
legiunilor îm p ă ratu lu i V alens. M ai în ain te încă, în 323, îm p ă ratu l

C o n stan tin a su rp rin s din colo d e D u n ă re p e o înălţim e îm p ă d u
rită , în M u n ten ia, bandele lui R au sim o d care to cm ai p u stiiseră
M oesia su p e rio a ră şi T racia şi le-a silit să înapoieze lo cu ito rii pe
care-i lu aseră cu sine x). D e altă p arte , d acă p o p u la ţia civilă ră
m asă în D ac ia n ’a lăsat u rm e ep ig rafice ale persistenţei sale de
a locui ţin u tu rile co tro p ite, em ig raţii in sta la ţi din colo de D u n ă re ,
în n o u a « D acie », creată de A u relian , d u p ă cu m A u g u s t stabilise
o d in io a ră G erm an ii pe m alu l d rep t al R i n u lu i2), n u au lăsat
nici ei m ai m u lte. Ceea ce a r face să se cread ă c ă n u m ă ru l lo r n u
a fo st aşa d e m are, d u p ă cum s ’a r p resu p u n e în u rm a p ărăsirii
to ta le a unei p rovincii de p o p u la ţia ei civilă şi m ilitară.
In sfârşit, istoricii m aghiari ei înşişi su n t d e aco rd că « p e n tru
B an at s ’a r p u te a ad m ite sup rav ieţu irea c âto rv a fragm ente ro m an i
zate, cel m ai tâ rz iu p â n ă la încep u tu l secolului al V -lea »3). E i a d o p tă
în această p riv in ţă concluziile d-lui P atsch , care, stu d iin d m iş
cările S arm aţilo r în secolul al IV -lea de la u n m al la a ltu l al D u
nării, a ajuns să d educă, din exam inarea textelor şi a săp ătu rilo r
arheologice, o co n tin u itate de viaţă econom ică în această p ro
vincie, care n u se p o ate explica d ecât p rin p rezen ţa lo cu ito rilo r
ei, răm aşi credincioşi, n u im periului, ci p ro p rie tă ţilo r lo r ; el a
tra s concluzia că « în B an at, precum de altfel şi în D acia, o p arte
d in locu ito rii ro m an i au răm as la locurile lo r » 4).
D a r oricât de ad e v ărată a r p u te a să a p a ră această ip o teză
şi o ricâ t d e izb ito are a r fi analogiile cu alte provincii m ai b in e.
cu n o scu te ale im p eriu lu i ro m an , s ’a r p u tea discu ta la in fin it despre
v alo area tex telo r care m enţionează ev acuarea, despre tăcerea epi-
grafiei şi sărăcia co m o rilo r m o n etare în cen tru l şi în n o rd u l D a
ciei, ca şi despre co ndiţiunile generale econom ice şi dem ografice
•care le contrazic.
' ) P a t s c h , B e itr ä g e z . V ö lk e rk u n d e ». S ild o ste u r o p a , I I I , ib id ., 2 0 8 (1 9 2 8 ),

p p . 1 8 ,4 5 , 64.
*) E . A lb e r tin i, V e m p ir e ro m a in , p . 2 98 .
*) L , T a m â s , o p . c i t ., I , p . 88 .
4) C . P a tsc h , B e itr ä g e , S ltz u n g s b e r . d. A k a d . d . W is s . W ie n , 1 92 5, p . 2 1 5 , C f. M t
B e şn ie r , H is ţ. r p m a in e , (c o l. G lo t z ) I V , p . 2 44 ,
A ceste arg u m en te n u ad u c nim ic n o u , nici în tr ’u n , sens nici

în altu l. C eea ce treb u e să stab ilim aici, nu-i nici g rad u l de au ten
ticitate al lu i E u tro p iu s sa u al lui V opiscus 1), nici co n c o rd an ta
lo r cu m ărtu riile ep ig rafice sau m o n etare, ci v alo area p rac tică
a ac(iunii lui A u relian şi a consecinţelor ei p e n tru v iito ru l p ro
vinciilor d u n ăren e şi al ro m an ităţii o rientale. A ceastă tran sferare
b ru scă de p o p u la ţii d in D ac ia in M oesia este u n fa p t unic, fă ră
p reced en t şi fă ră u rm are ? P ărăsirea D aciei este în tr ’ad ev ăr o
« cezură d e fin itiv ă » în ro m an izarea acestei provincii, ro m an izare
care, n i se spune, n u în ain tase m u lt în tr ’u n secol şi ju m ă ta te de
colonizare, cu elem ente, d in tre care fo arte p u ţin e era u o riginare
d in Ita lia , ia r u n m a re n u m ă r, de a r f i să credem inscripţiile, veneau
d in regiunile orientale ale im p e riu lu i? Să fie a d e v ărat că d u p ă
retrag erea legiunilor şi a co loniştilor care le-au u rm a t, s ’a pus
c a p ă t o ricăru i co n ta c t posibil dela u n m al la celălalt al D u n ării,
am in tirii R o m ei, a civilizaţiei şi a lim bii sale ? A r f i o are p rea
în d răz n eţ de a p retin d e că a p u n e astfel p ro b lem a, în seam n ă în
b u n ă p a rte a o şi rezolva ?
I n tr ’adevăr, p en tru vrem ea a n terio ară n u a r f i greu d e găsit
în c ă în ain te de cucerirea ro m an ă a D aciei, exem ple de m igra-
ţiu n i sa u de inv aziu n i în m asă, dincoace şi d incolo d e D u n ă re .
E de aju n s de a trim ite la stu d iu l a tâ t de conştiincios al d-lui
P a tsc h : su b d o m n ia lui A u g u st, 50.000 G eti sa u D a c i au trecu t
D u n ă re a şi S tra b o n regăsea pe u rm aşii lo r în T racia 2). Sub aceea
a lu i V espasian 100.000 de T ra n sd a n u b ien i au fo st stab iliţi pe m alu l
d re p t al fluviului, p rin grija g u v ern ato ru lu i M oesiei, energicul
T ib eriu s P lau tiu s S ilv a n u s 3). C uceririle lui T ra ia n treb u iau să
pro v o ace d im p o triv ă u n reflu x că tre n o rd .
In ce priveşte rom an izarea, s ’au p u tu t n aşte îndoieli în p ri
vin ţa eficacităţii ei, în tr ’o regiune a tâ t de expusă răzb o aielo r şi
in v aziunilor, pe ca re ch iar u rm aşu l lu i T ra ia n s ’a p u tu t g ân d i
V . b ib lio g r a fia la I o r g a , I s to r ia R o m â n ilo r , I , 2 , p p . 3 3 3 -3 5 în n .

») C . P a t s c h , ib id ., V , S itz u n g s b e r ., 2 1 4 , 19 32 , p . 11 3 .
*) C . P a t s c h , ib id .t V , p . 1 6 5 ; c f. V . P â r v a n , D a c ia , e d . r o m â n e a s c ă , Bu*
c u r eş ti, 1937, p . 17 3 .
G h . I . B r ă t ia n u : P o p o r u l R o m â n PI. II
S o ld a t r om a n şi b ar b ar i p rin şi in r ă z b o iu , d u p ă m o n u m e n tu l d e la
A dam K lis i
să o p ărăsească. E a a r f i fo st m a i desăvârşită în tr ’o ţa ră m a i liniş

tită, su b u n regim m ai calm d ecât acela al veşnicelor răz b o aie
de g ran iţă, îm p o triv a D a c ilo r independenţi şi a S arm aţilo r, sau
cu prim ele v alu ri ale n ăv ălirilo r germ ane. D a r to c m ai exem plul
a lto r provincii de h o ta r a r dovedi m ai deg rab ă c o n tra riu l: « E xistă
în F ra n ţa u n m are n u m ă r de d ep artam en te, care p rezin tă o im a
gine fo a rte d iferită, u n aspect cu m u lt m a i liniştit, u n d e ro lu l
so ld aţilo r şi al ce tăţilo r în tă rite disp are ap ro a p e în întregim e, în
co m p araţie cu acela al p o p u laţiei civile. D e aceea aceste regiuni
au p ă s tra t u n eo ri m u lt m ai b in e caracteru l lo r galic d ec ât A lsacia,
u nde p asu l legiunilor a grăb it şi a in ten sificat r o m a n iz a r e a . C a-
racalla, în an u l 212, a d a t acestei ro m an izări co n sacrarea oficială,
d eclarân d p e to ţi cei d in cu p rin su l h o ta re lo r, fie în Italia, fie în
provincii, c e tă ţe n i r o m a n i. In A lsacia, această ro m an izare se efectua
cu a tâ t m a i rep ed e cu c â t v ia ţa p o p u la ţie i civile e ra strân s legată
d e v iaţa m ilitară » 1).
N u a fo st o are asem ăn ăto r cazul D aciei ? E cu a tâ t m ai p ro b ab il,
cu c â t ro m an izarea nu este u n fa p t etnic şi e greu de p resu p u s
ca, p rin coloniştii din to a te regiunile im periului, ad ev ărat m ozaic de
rase şi n aţio n alită ţi, să se f i p u tu t m o d ifica în sensul latin ităţii sân
gele d ac a l lo c u ito rilo r m a i vechi a i provinciei. C eea ce s ’a pe
trec u t în noile p rovincii ale im p eriu lu i la încep u tu l secolului al
II-lea e m ai ales u n fa p t linguistic, in flu e n ţa crescândă a lim bii
latin e, lim b a civilizaţiei ş i a stăp ân irii, a cărei jp ătru n d ere s ’a fă c u t
m a i repede, d a to rită vieţii de ta b ă ră şi activ ităţii fu rn izo rilo r
şi n egustorilor, care era u în relaţiu n i co n stan te cu a rm a ta şi ad m i
n istra ţia m ilitară. D e altfel, ch iar în tre oam eni de origine d iferită
şi d in p ă rţi d ep ă rtate ale Im p eriu lu i, lim b a la tin ă era elem entul
necesar de leg ătu ră 2).
J ire îe k a în cercat o d in io a ră să delim iteze în peninsula b al
can ică zonele in flu en ţei latin e şi ale in flu en ţei greceşti. L in ia sa
*) R . F o r r e r , L * A ls a c e r o m a in e , p . 107 .
*) L . H a h n , R o m u n d R o m a n is m u s im g r ie c h isc h -r ö m is c h e n O s te n , L e ip z ig ,
1 9 0 6, p . 2 1 6 , ş i A . G r a u r, R o m a n iz a r e a D a c ie i p r in c o lo n iş ti s tr ă in i, R e v , f u n
da (ii lo r R e g a le ţ I I I , p p . 6 69 şi u rm ,
de d em arcaţie, v erificată pe u rm ă de P h ilippide şi co rectată de

S kok, m erge dela A lessio pe A d riatică la P risren d şi S koplje, pen
tru a u rca ap o i la n o rd şi la n ord-est, p ân ă la p u n ctu l situ at
în tre P iro t şi Bela P ala n k a, şi a ajunge la h o tarele cetă ţilo r gre
ceşti de p e lito ralu l pon tic. N o i cercetări asu p ra ro m an izării
peninsulei balcanice p a r a fi dovedit acu m că această linie de
îm p ărţire e p u ţin cam artificială, că M acedonia şi o b u n ă p a rte
din regiunile m eridionale ale peninsulei erau latin izate sau m ăcar
bilingue, la tin a fiin d v o rb ită şi scrisă aici n u m ai p u ţin decât
greaca *). H in te rlan d u l balcanic p rezin tă deci în a l II-lea şi ch iar
al III-lea secol, o b ază m u lt m ai serioasă p en tru p ătru n d e re a
latinei d incolo d e D u n ă re şi p en tru ro m an izarea linguistică a
D aciei, d ecât se p u te a b ăn u i p ân ă acum .
Să trecem în fin e la ex am in area u rm ărilo r părăsirii, o rd o n ate
d e A u relian . în c ă sub succesorii săi im ed iaţi şi în tim p u l te tra r-'
hiei, p aza D u n ă rii a fost cu to tu l reo rg an izată de G alerius şi
D iocleţian. S ub d o m n ia lui C o n stan tin , oraşu l T ro p a eu m T raian i
a fost rid icat d in ruinele sale, cetăţile D u n ă rii resta u rate şi puse
în b u n ă stare, ca p e te le d e p o d re a ş e z a te p e m a lu l s tâ n g * ) . F a ţă
de T ra n sm a risc a , actu ala T u rtu caie, s ’a rid icat C o n sta n tia n a D a p h
n e , de cealaltă p arte a D u n ării.
In flu e n ţa ro m an ă , în tă rită p rin victorjile îm p ăratu lu i, a red u s pe
G o ţii şi pe S arm aţii care o cu p au atu n ci B an atu l, O lten ia şi M u n
tenia actu ală la un asem enea grad de supunere, în c ât în tem eieto ru l
C o n stan tin o p o lu lu i p u te a să se m ân d rească că a cucerit a d o u a o ară
D acia şi că a reîn n o it isprăvile lui T ra ia n s). Să credem în m ă r
tu ria n ep o tu lu i său Iu lian , care e ra cu sig u ran ţă d ep arte de a-i
f i favorabil. D in p u n ct de vedere geografic, regiunile m alului stâng
al D u n ă rii se nu m eau în secolul al IV -lea şi ch iar în al V -lea G o tia,
n u m e ca re v a trece pe u rm ă asu p ra C rim eii, u ltim u l refugiu al
G o ţilo r p o n tic i; m alul d rep t, acela al ap ărării ro m an e e ra în această
*) P a t s c h , B e itr ä g e , V , p . 154 $i u rm .
*) C . D ic u le s c u , D ie W a n d a le n u n d d ie G o te n in U n g ar n u n d R u m ä n ie n , L e ip z ig ,
192 3, p p . 2 2 §i u rm .
») P a t s c h , ibid., III, pf 23,
ep o că o R ip a G o tica . D a r relatiunile cu im periul e rau dese şi s trâ n s e ;

p ătru n d e re a creştinism ului o dovedeşte u şo r x).
Se cunosc m a rtirii n oii credinţe, în cu rajaţi de episcopii stabiliţi
în Sciţia m in o ră, actu ala D o b ro g e ; m oaştele lor, cu m su n t acele
ale Sf. Sava, o m o rît în 372 pe m alul B uzăului, au fo st cerute de
V asile cel M are, episcopul C ezareii în C ap ad o ch ia, cele ale Sf.
N icetas au fo st ad u se la M opsueste în Cilicia. D ouăzeci şi şase de
G o ţi creştini, au fost arşi în tr ’o biserică, d in o rd in u l u n u i loco ten en t
al lu i A ta n a ric ; răm ăşiţele lo r au fost culese cu evlavie de către
p rincesa G a a ta şi fiica ei, care p u rta num ele latin de D u lc illa ;
ele le-au trim is la Cyzicos pe M a re a de M a rm a r a 2).
M ig raţiu n ile nu au în c e ta t; în 334, în u rm a u n ei revoluţii
sociale în ţa ra sa rm ată, A rg arag an ţii învinşi, în n u m ă r d e 300.000,
au trecu t D u n ă re a şi au p rim it d in o rd in u l îm p ăratu lu i C o n stan tin
posesiuni în M acedonia, în T racia şî în D o b ro g ea. In 358, îm p ă
ratu l C o n stan ţiu lu p ta în B a n a t în c o n tra S arm aţilo r L im iganţi
şi d istrugea d o u ă d in trib u rile lor. In am in tirea acestei expediţii,
cetatea ro m an ă C o n s ta n tia se ridica încă în secolul al V -lea, pe m alul
stâng, în fa ţa revărsării gurii M o r a v e i3). A afirm a că d u p ă 271
orice co n tact a fost în tre ru p t într6 D ac ia T ra ia n ă lăsată în stă
p ân ire a G o ţilo r şi D ac ia A u relian ă d in B alcani, e cu to tu l pro -
tivnic realităţii istorice, cu m u lt în a in te a trecerii î i l m asă a G o
ţilo r, fugind în fa ţa n o ilo r n ăv ălito ri, pe terito riu l im periului.
A ceste legături tran sd u n ăren e n ’au în c eta t nici d u p ă invazia
H u n ilo r. A ceşti groaznici cucerito ri s ’a u ,u m a n iz a t d estu l de repede.
E ste în tre descrierea clasică a lui A m m ian M arcellin — călăreţii
cu nasul cârn, îm b răcaţi în piei de an im ale şi m ân cân d carn e
c ru d ă , ţin u tă 'su b şea — şi aceea a lui P riscus, p rim it o ju m ă ta te de
secol m ai târziu la cu rte a lui A tila, to a tă d eo seb irea d in tre p ri
m ele valu ri ale n ăvălirii şi cârm u irea u n u i im periu, care n u p o
ru n ce a n u m a i B a rb a r ilo r 4). T o a te aceste îm p ărăţii n o m ad e se
l ) C f. V . M o t o g n a , U n s e c o l d in is to r ia D a c ie i In tim p u l n ă v ă lir ilo r b a r b a r e .

E p o c a tn c r e ş tin ă r ii p o p o r u lu i r o m â n e sc , C lu j, 19 37 .
*) P a ts c h , ib id ., I II , p p . 5 7 -5 9 .
*) I b id ., H , p p . 1 8 2 ş i u rm ., 190 -91 .
*) L . H a lp h e n , L e s B a rb a r e s, e d , a 2 -a , p p . 28 ş i u r m .
42 O E N IG M Ă Ş I U N M IR A C O L IS T O R IC : P O P O R U L R O M Ă N
aseam ăn ă. E v o lu ţia celei a H u n ilo r, în tim p u l scurtei sale exi

stenţe, e destul de asem ăn ăto are aceleia a im p eriu lu i av ar care i-a
u rm a t, sa u ch iar cu so a rta m arelu i im periu m o n g o l d in secolul al
X lII-le a , c ă ru ia i-a fost u n fel de p recu rso r. N ă v ă lito rii tă ta ri
din U n g a ria su n t p e n tru a u to ru l lui C a r m e n M is e r a b ile , ceea ce
era u H u n ii d in secolul al IV -lea p e n tru o fiţe ru l ro m an , ia r p rim irea
fratelu i W ilhelm de R u b ru c k de că tre lo co ten en ţii H a n u lu i am in
teşte destul de bine relaţiu n ea am b asad o ru lu i b izan tin la c u rte a
regelui h u n . A d m in istra to rii a u u rm a t repede răzb o in icilo r, şi ex
p lo a ta re a reg u lată a p o p o are lo r învinse, ja fu rilo r d ezo rd o n ate ale
cuceririi. T o td e au n a s ’au fă c u t sch im b u ri în tre B a rb a r ic u m su p u s
H u n ilo r şi im p e riu ; cân d P riscus s ’a d us cu a m b asa d a sa la reşe
d in ţa lui A tila, i s ’a ceru t o lu n g ă listă de d ezertori refugiaţi
p e terito riu l ro m an şi el a regăsit de a ltă p arte , la H u n i, u n m are
n u m ă r de R o m a n i care de b u n ă voie sa u de nevoie, se in stalaseră
şi îşi ex ercitau acolo m eseriile lo r. L a cu rtea regelui se vorbea
şi se glum ea în m o d o bişnuit, în lim b a h u n ă, în cea g o tă şi în
« lim b a A usoniei *, care n u este a lta d ecât la tin a. D esigur,
treb u e să ţin e m seam a d e relaţiunile com erciale, d a r era u încă
R o m a n i în P an o n ia, care n u încetaseră de a v o rb i lim b a lo r. D u
n ă re a în secolul al V -lea, nu m ai p u ţin d ecât în vrem urile an terio are,
n u co n stitu ia o b arie ră şi n u p u te a să îm piedice in flu e n ţa civili
zaţiei su p erio are a lum ii ro m a n e : ală tu ri d e p alatu l de lem n al
lui A tila se rid icau term ele de m a rm o ră , co n stru ite p e n tru co n
silierul său O nesigisiu, d a u n arh itect ro m an d in Sirm ium .
în cep e a în să a se face sim ţită p resiu n ea Slavilor. N u vom
reface aici isto ria n ăv ălirilo r lo r, care se v a găsi, d u p ă a tâ te a alte
lu crări, şi în cartea d-lui L o t, ce co n stitu e p u n ctu l de plecare al
acestui stu d iu 1). In secolul al V l-lea, Io rd a n es îi a ra tă îm p ă rţiţi în
d o u ă g ru p e p rin cip ale : S c la v e n ii şi A n ţii. P rim ii se în tin d dela
eiv ita s N o v ie tu n e n s is şi d ela lacul M u rsa, p â n ă la N is tru şi la
V istula, c e ila lţi,« cei m ai p u tern ici d in tre t o ţ i », de-a-lungul M ă rii
N eg re, în tre N is tru şi N ip ru . D a c ă lacul M u rsa înseam nă m laş
*) L e s in v a s io n s b a r b a re s, I, p p , 2 1 9 şi u r m , V , J o r d a n e s , G e tic a , 3 4 , M ,G ,H ,t
A *a n t., V ,
tinile la co n flu e n ta Savei şi a D u n ă rii, a r f i p o a te m a i p o triv it

d e a id en tifica N o v ie tu n u m cu N e vio d u n u m , m u nicipiul ro m a n al
P anoniei su p erio are, N o v iâ d o v v o v la P to lo m eu , m a i a p ro p ia t d e
Sava *) d ecât d e p ă rtatu l N o v io d u n u m , Isaccea, la gurile D u n ării.
T ex tu l din G etica a r f i astfel m a i u şo r d e înţeles şi o rd in ea de
scrierii sale m ai logică. A ceastă veche ipo teză a lui F essler, relu a tă
m a i p e u rm ă d e C h alu p k a, e o arecu m în tă rită d e fa p tu l c ă cro n ica
lui M ihail S irian u l — u n izvor m ai târziu , d a r n u m a i pu{in im p o r
ta n t — vo rb eşte d e « p o p o ru l ap u sean al S clavonilor » a). D e altă
p arte , cercetări m ai n o i, id en tifică p e An{i, ra m u ra orien tală,
cu A n - T s a i ai izv o arelo r chineze d in secolul al II-lea d. H r., care
sim t A la n ii. A r f i deci v o rb a de trib u ri slave, sub stă p ân ire a u n ei
aristo craţii iran ien e (a la n e ) 3), cu m s ’a în tâ m p la t m a i tâ rz iu cu
B ulgarii în peninsula balcan ică şi cu V aregii în R u sia. E u n m otiv
m a i m u lt să d ă m tex tu lu i lu i Io rd a n es această in terp retare.
O ricum , în ultim ii an i ai lu i Ju stin I, trib u rile slave n ăvăliseră
în p en in su la balcanică. C â n d su p u se A varilo r, cân d ră z v ră tite în
co n tra n o ilo r stă p ân i ai stepei, ele în a in ta u în m asă co m p actă.
Sub u rm aşii lui Ju stin ian , în treag a regiune la est d e C a rp a ţi p ân ă
la D u n ă re devenise o Slavinie, cu m fusese o d in io a ră o G o tie .
T o p o n im ia dovedeşte c ă Slavii străb ă tu se ră arc u l C a rp a ţilo r şi
c ă ei p ătru n seseră de asem enea în T ran silv an ia. In c u râ n d avan-
gardele lo r au ased iat T esalonicul şi a u p ă tru n s p â n ă în M oreea,
care va deveni, tim p d e câteva secole, o ţa ră slavă. Se p a re c ă acest
val, a căru i rev ăfsare s ’a în tin s în to a tă peninsula B alcanilor d in
secolul al V ll-le a «cu o p u te re de n eîn v in s» 4), a şters to tu l şi n u lăsă
x) P . a c e s t o r a ş, v . P â r v a n , D a c ia , p p . 163 , 1 66 şi B . S o r ia în P a u ly -W is s o w a ,
R . E ., S v . N e v io d u n u m . E în t r ’a d e v ă r m a i lo g ic d e -a a r ă ta în t â i m a r g in ile a p u se n e
a le lu m ii s la v e şi d e -a trec© p e u r m ă la N is tr u şi la V is tu la , d e c â t d e a s ă r i d in
D o b r o g e a la S a v a şi d e -a s e în to a r c e p e u r m ă la ţin u tu r ile r ă să r it e n e a le A n ţilo r .
S la v ii s u n t d e a ltfe l c u n o s c u ţi la h o ta r e le I str ie i c ă tr e s fâ r şit u l s e c o lu lu i a l V I - le a .
■) V . m a i s u s , p . 35 C f . L . H a u p tm a n n , B y z a n îio n , I V , p p . 1 3 8 -4 0 .
■) C f . G . V e r n a d sk y , O n th e o rig in s o f th e A n ta e , J o u r n a l o f th e A m e r ic a n
O r ie n ta l S o c ie ty ; 5 9, p p . 9 6 şi u r m . ; T h e S p a ll o f J o r d a n e s a n d th e S p o r i o f P r o
c o p iu s , B y z a n tio n , X I I I (1 9 3 8 ), p p . 2 6 3 - 6 6 ; G o te n u n d A n te n in S iid ru ssla n d ,
S ild o s td e u ts c h e F o rs c h u n g e n , I I I , 2 (1 9 3 8 ).
4) L o t , ib id ., p . 2 2 1 . L . V . N ie d e r le , M a n u e l d e l'A n tiq u ité s la v e , I , p . 4 7 .
să m a i subsiste nici o u rm ă a ro m an ităţii dincoace şi d incolo de

D u n ăre.
Şi to tu şi, ch iar şi în această vrem e, care m ai m u lt d ecât aceea a
lui A u relian treb u ia să însem ne o « cezură », elem entele ro m an e
sau ro m an izate n u au în c eta t să treacă D u n ă re a şi să se am estece
cu n oii n ăv ălito ri. C â n d în 578 h a n u l A v arilo r, aliat cu R o m an ii
din C o n stan tin o p o l, a p ă tru n s în M u n ten ia, p e n tru a atac a pe
Slavi în p ro p riile lo r lo cuinţe, el a găsit aici, d u p ă cum spune M e-
n an d ru , o p rovincie b o g ată n u n u m ai în alim ente şi p răz i de to t
felul, d a r d e asem enea în p rizo n ieri ro m an i, rid icaţi de că tre aceiaşi
Slavi în cursul exped iţiilo r în B a lc a n i1). In secolul al V II-lea,
sub d o m n ia lu i H eracliu s, A ctele Sf. D im itrie d in T esalonic m en
ţio n e az ă stab ilirea în P a n o n ia a unei în treg i p o p u la ţii, rid icată
d e A v ari d in provinciile balcanice. « A ceşti captivi, dela această
ep o că s ’au am estecat cu B ulgarii, A v arii şi alte p o p o a re şi av ân d
p ru n ci d in a lian ţa lo r m u tu a lă , au alcătu it u n p o p o r n u m ero s şi
m are. F iecare copil prim i d ela ta tă l său trad iţiu n ile şi isto ria rasei
sale, d u p ă obiceiurile ro m an e . . . (U rm aşii) îşi îm p ărtăşeau unii
a lto ra am in tirea vechii p a trii a p ă rin ţilo r lo r şi-şi ap rin d e au astfel
u n ii a lto ra în inim i d o rin ţa în to arcerii, căci m ai bine de şaizeci ani
se scurseseră, de cân d p ă rin ţii lo r suferiseră p u stiirea b a rb a rilo r 2).
S fârşiră p rin a convinge p e C u b e r sa u C u b ra t, şeful p e care li-1
d ăd u se h a n u l A v arilo r, ca u n u i p o p o r d eo seb it; d u p ă ce s ’au
răsc u lat c o n tra acestuia d in u rm ă, au trecu t D u n ă re a stabilindu-se
în « oraşele p ă rin ţilo r lo r », p ân ă în câm p ia C eram esică, ap ro ap e
d e T esalonic. O rice s’a r p u te a g ân d i d esp re am p lo area acestei
în d o ite m igraţiuni, n u e m ai p u ţin evident că acest du-te-vino al
p rin şilo r şi al em ig raţilo r de p e u n m al pe celait al D u n ă rii n ’a
în cetat, cu to a tă n ăv ălirea slavă, ci ch iar f ă ră în d o ială d in pricina
ei. S tabilirea stăp ân irii bulgare as u p ra trib u rilo r slave, balcanice
şi du n ăren e, nu treb u ia nici ea să o în tre ru p ă ; la în cep u tu l secolului
al IX -lea, d acă a r f i să-l credem pe S im ion L o g o tetu l, K ru m tre
b u ia să co n stitu e u n fel d e « M acedonie » în M u n ten ia d u n ă
*) C . Jireô ek , G esc h . d e r S e r b e n , I , p . 87.

*) O . T a fr a li, T h e ssa lo n iq u e d e s o r ig in e s a u X I V - e s iè c le , P a r is , 1 91 9, p p , 127
ş i u rm , Iq to a r ç ç r ç a lo r ar f i a v u t lo c p e la 6 7 8 , L o t f o p , c it., I , p , 2 7 0 , •
rean ă, cu p o p u la ţia pe care el o adusese d in peninsula balcanică.

A ceşti pribegi, trecân d p rin to t felul de av en tu ri, treb u iau să se
în to a rc ă pe te rito riu l b izan tin că tre 837-838, sub d o m n ia lui
T e o f ilL). Să n u uităm în fin e că aceste d ep lasări m asive d e p o
p u la ţii co n stitu iau p e n tru im periul b izan tin o trad iţie politică, d ar
şi un fa c to r de securitate. în c ă d ela în cep u tu l secolului al IX -lea
îm p ă ra tu l N icefo r I poruncise s ă fie ad u n a ţi creştinii d in to a te
provinciile im periului, să se lichideze în term en u l cel m ai sc u rt p o
sesiunile lo r im obiliare şi să fie stabiliţi în < Slavinia », la « graniţele
m ilitare », p e care v o ia să le întem eieze p e fro n tiera b u lg ară. Isau-
rienii aplicaseră pe o scară în tin să această p o litică de colonizare,
de care R o m a dăd u se o d in io ară m a i m ulte pilde. In B alcani, mi-
graţiu n ile ne-au în fă ţişa t în to td e a u n a acest d u b lu a sp ec t: al ini
ţiativei p riv ate şi al actu lu i de a u to ritate , care s ’a u co m p letat
o ri s’a u opus, d u p ă îm p reju rări.
Jirecek observase că pe m ăsu ră ce penin su la se um plea cu Slavi,
care în a in ta u că tre Egee şi A d riatică, D ac ia se golea de trib u rile care
o o cu p au d e p rin secolul al V l-lea, ap ro a p e în întregim e, şi că ele
m entele răm ase la N o rd u l D u n ă rii era u să fie ab so rb ite de p o p u
la ţia ro m ân ească 2). A ceastă presu p u n ere e cu a tâ t m ai verosim ilă,
cu c â t p o p u la ţia ro m an ă răm asă în D ac ia prim ise a p ro a p e fă ră
în treru p ere aju to are, co n stitu ite fie de p rinşii lu a ţi de Slavi şi de
A v ari, fie p rin em ig raţia p o p u laţiei ro m an e d in B alcani, re tras ă spre
n o rd , în u rm a stabilirii trib u rilo r slave dincolo de D u n ăre. Isto ricu l
ro m â n R a d u R o s e tti a m ers p â n ă a explica alcătu irea p o p o ru lu i
ro m ân n u m ai p rin am estecul Slavilor, care o cu p au regiunile d u
n ăren e, cu p o p u la ţia ro m an izată ră p ită , p e care o adu ceau cu ei
din penin su la b a lc a n ic ă 3). A ceastă ipo teză a p ă ru t, cu d rep t cu v ân t,
p re a sim plă. E v o rb a în realitate de trei p ă tu ri etnice succesive:
1. C o lo n iştii ro m an izaţi, răm aşi în D acia, d u p ă retrag erea
legiunilor, al c ă ro r n u m ă r e f ă r ă în d o ială cu n e p u tin ţă de precizat.
x) N . A d o n t z , V â g e e t I*origin e d e B a sile I -e r, B y z a n tio n , V I I I ( 1 9 3 3 ) , p p .
4 7 8 -7 9 . C f. H . S c h ö n e m a n n , D ie K e n n tn is d e r b y z . G e s c h ic h ts c h r e ib e r von d e r
ä lte s te n G e sc h ic h te d e r U n ga rn , B er lin - L e ip z ig , 192 2, p p . 4 , 5 . V . p e n tr u ac e a stă
p o p u la ţie şi m a i d e p ar te , C a p . V , p . 7 7 -7 8 .
*) J ir eö ek , o p . d t . , I, p . 101.
*) R . R o s e tt i, P ă m â n tu l , s ă te n ii f i s tă p â n ii tn M o ld o v a , I, B u c u r e ş ti, 1 9 0 7 , p . 2 1 ,
46 o E N IG M Â Ş I U N M IR A C O L IS T O R IC : P O P O R U L R O M Â N
2. R o b ii, tâ rîţi d in co lo d e D u n ă re d e că tre cu cerito ri: G er

m an i, H u n i, A v ari o ri Slavi.
3. P o p u la ţia ro m an izată din regiunea b alcanică, m ai cu seam ă
d in cele d o u ă D ac ii aureliane, ca re a treb u it să treacă d in n ou
D u n ă re a , p e n tru a fugi d e în d o ita presiu n e a Slavilor, ca re se
aşezau p e de o p a rte în B u lg aria, îm p in g ân d în T esalia şi în E p ir
p e v iito rii V lahi ai P in d u lu i, şi o cu p au p e d e alta regiunile Iu g o
slaviei actu ale. T ra d iţia isto rică a S lavilor a p ă s tra t am in tirea
acestei in vaziuni sa u m a i b in e zis a acestei în to arceri. C ro n ica
zisă a lui N esto r, scrisă la K iev, că tre a n u l 1100, afirm ă lă m u rit că
în a in te a in vaziunii U n g u rilo r, în ultim ii a n i ai secolului al IX -lea,
V lahii cuceriseră p e Slavii d in P an o n ia şi din regiunile în vecinate *).
A ceasta nu tre b u ia să fie de altfel u ltim u l schim b d e po p u laţii
în aceste regiuni. O m ig raţlu n e în sens invers a treb u it să se p ro
d u că în u rm a invaziunii ung u reşti însăşi. G eo g rafu l an o n im care
făcea la în cep u tu l secolului al X IV -lea o descriere a E u ro p ei orien
tale, p en tru a servi d e călău ză regilor angevini ai Siciliei şi p ro
iectelor d e cru c iată ale lui C a ro l d e V alois, m en ţio n ează în pe
n in su la balcan ică « în tre M aced o n ia, A ch aia şi T esalonic, m arele
p o p o r al V lahilor, care fuseseră a ltă d a tă p ăsto ri ai R o m an ilo r
şi pe care U n g u rii îi alu n g aseră d in p ăşu n ile l o r » 2). N u a r f i în-
t r ’ad ev ăr de m ira re ca sosirea M a g h iarilo r $i n ăv ălirile lo r, în
p rim a ju m ă ta te a secolului al X -lea, să f i d e term in a t u n reflux
al R o m an ilo r d in P a n o n ia şi d in D ac ia, că tre su d , ceea ce a r ex
plica n u m ă ru l a tâ t d e co n sid erab il al « V la h ilo r » în peninsula
b alcan ică în u ltim ele veacuri ale E v u lu i M ed iu . A ceste m ari m işcări
d e p o p u la ţie su n t d ep a rte d e a co n stitu i u n fenom en specific al
isto rie i ro m ân eşti. S tu d iin d u -se evo lu ţia lim bii sârb o -cro ate, s ’a
aju n s la concluzia că s ’a p ro d u s o în d o ită d eplasare, în sens co n
tra r, a elem entelor etnice ca re rep rezin tă n u an ţele d ialectale ale
v o rb irii iugoslave. E x p an siu n ii balcan ice a trib u rilo r .slave dela
*) C h ro n iq u e d ite d e N e s to r , e d . L ég e r , X IX , p . 19 . D . V e rn a d sk y , B y -
z a n tlo n X I V (1 9 3 9 ), p . 1 8 2 -8 3 , v e d e în c ă î n « V a la h i i pe F r a n c i, id e n tific a r e
p u fin p r o b a b ilă . F r a n c ii î n P a n o n ia au lu p ta t c u A v a r ii.
*) O . G 6 rk a , Â n o n y m i d e s c r ip ţia E u r o p a e O r ie n ta lis , C r a c o v ia , 1 9 16 , p . 13.
V . ş i m a i s u s , p . 2 9.
în cep u t, i-a u rm a t, su b presiu n ea invaziunii tu rceşti, u n reflux

m ereu m ai accentuat, în cep ân d cu secolul al X V -lea, d ela sud
sp re n o rd şi n o rd -v est, care a lă sat u rm e evidente In ev o lu ţia lin-
guistică. O o arecare nestabilitate te rito rială a m işcărilor « m etan a-
stasice », o ri sch im b ări de lo cu in ţă, au caracterizat în to td ea u n a
d em o g rafia m edievală a acestei p ă rţi a E u ro p e i1).
C e a r treb u i să reţin em d in aceste nesfârşite serii de m igra-
ţiu n i, care trec D u n ă re a ap ro a p e în fiecare secol, d u p ă sfârşitul
s tă p ân irii ro m a n e dincolo d e flu v iu , p â n ă la restab ilirea suvera
n ită ţii im p eriu lu i b izan tin , d u p ă războaiele victorioase ale îm p ă
raţilo r d in d in astia m aced o n ean ă ? C ă nu a fo s t n icio d ată o des
p ă rţire to ta lă , o « cezură d efinitivă » în tre cele d o u ă m alu ri ale
fluviului. E neîndoios, şi aceasta se înţelege şi m a i b in e d acă se
exam inează argum entele de o rd in filologic şi linguistic, c ă p o p o ru l
ro m ân n u s ’a fo rm a t n u m a i în D a c ia p rin sin g u ru l fa p t al colo
n iştilo r p ă ră siţi de A u relian şi am estecaţi cu Slavii. E v ă d it c ă ei
a u tre b u it să prim ească răm ăşiţele elem entelor ro m an izate ale
p eninsulei balcanice, care au p u tu t să se dezvolte aici, m ai
în a in te , în tr ’un m ediu m ai p rieln ic conservării latin ităţii.
D a r e cu to tu l neexact de a p resu p u n e c ă te rito riu l o cu p at
acu m de R o m â n i a fo s t cu to tu l p ă ră s it d e că tre străm o şii lo r
şi c ă n ’a m a i fo st nici u n co n tac t în tre provinciile n ă p ă d ite de
B a rb a ri şi cele a p ă rate de im periul ro m an . Istoriceşte, acest fa p t e
sta b ilit în m o d n eîndoios : în secolul al IV -lea, al V -lea, al V I-lea,
al V Q -lea şi al IX -lea, p o p u laţiu n i întregi au tre c u t D u n ă re a dela
su d la n o rd şi dela n o rd la su d . D in acest co n ta c t p erm an en t,
d in acest schim b co n tin u u In care ev acu area lu i A u re lia n n u e
d ec ât u n episod, a ieşit u n ita te a p o p o ru lu i ro m â n şi a lim bii sale,
c a şi aşezarea sa geo g rafică actu ală. N e răm â n e să exam inăm
p ro b lem a linguistică, astfel cu m a u defin it-o lucrările recente, şi
a lă m u ri tăcerea izvoarelor care a iz b it p e istoricii m oderni.
N ăd ăjd u esc c ă se v a găsi în aceste co n sid eraţiu n i, co n firm area
fap te lo r istorice, a c ă ro r m ă rtu rie am in vocat-o.
') A . B e lié , L e c a r a c tè r e d e l'é v o lu tio n d u s e r b o -c r o a te , L e M o n d e S la v e , II

(1 9 2 5 ), p p . 3 4 -3 5 . C f. I . C v ij ié , D e s m ig r a tio n s d a n s le s p a y s y o u g o s la v e s , R evu e
d e s E l. S la v e s , I I I (1 9 2 3 ), p . 5 ş i u r m . ş i L a p é n in su le b a lk a n iq u e , p . 1 12 ş i u r m .
C A P IT O L U L IV
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N
U n ita te a lin g u is tic ă l )
A rg u m en tele de ord in linguistic vin să în tă rească teza im i

graţiei, a d o p ta tă de d . L o t. D u p ă d ânsul, trecerea un u i oarecare
n u m ă r de cuvinte albaneze în lim b a ro m ân ă a r in dica în m od
lim pede vecin ătatea refu g iaţilo r d in D ac ia A u relian ă cu D a rd a n ia
şi P rev alitan ia, sălaş p rim itiv a l A lbanezilor. D a r acest arg u m en t
p reţu eşte şi m ai m u lt p e n tru la tin a însăşi. « In D a c ia sud-dună-
rean ă, D aco -R o m ân ii se găseau în tr ’o ţa ră un d e lim b a o b işn u ită
e ra la tin a, atu n ci cân d în M oesia in ferio ară e ra g reaca . . . L ati
nizarea D aciei s ’a r explica şi m ai bine, d acă v iito rii « R o m â n i»
co b o a ră d in refu g iaţii aşezaţi la S u d u l D u n ă rii în 271 şi cu fu n
d a ţi în tr ’un m ediu iliro -ro m an » 2), Ştim azi că lin ia de d em ar
caţie în tre regiunile lim bii la tin e şi ale lim bii greceşti era cu m ult
m ai p u ţin precisă în provinciile balcanice, d ecât se ad m itea p ân ă
acum . D a r ia tă că o altă consideraţie n e aduce la aceeaşi co n clu zie:
« L inguiştii au rem a rc at c ă lim b a ro m â n ă v o rb ită în T ran silv an ia,
în M u n ten ia, în M o ld o v a n u o feră p a rticu la rităţi dialectale, cel
p u ţin accentuate. E u n in d iciu că o cu p area acestor ţin u tu ri de
către oam eni v o rb in d lim b a « ro m â n ă » n u se rid ică la o în d e p ăr
ta tă an tich itate (al II-lea-IV -lea secol, d e exem plu).
' ) D a t o r e s c c e l e m a i m u l t e r e f e r in ţ e a l e a c e s t u i c a p i t o l b u n ă v o i n ţ a d - lu i A l .
R o s e t t i , p r o f e s o r l a U n i v e r s i t a t e a d i n B u c u r e ş t i. V . d e a lt f e l lu c r a r e a s a Istoria
Limbii Române, I , L i m b a la t i n S , B u c u r e ş t i, 1 9 3 8 ; I I , L i m b i l e b a lc a n ic e , B u c u
r e ş t i, 1 9 3 9 .
*) Les Invasions barbarei, I, p . 286.
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : U N ITA TEA . L IN G U IS T IC Ă 49
M ai m u lt: în tre d aco -ro m ân a v o rb ită azi la n o rd u l D u n ă rii

şi m aced o -ro m ân a v o rb ită la su d , în M acedonia, în T esalia, în
E p ir, în G recia, de către « A ro m ân i o, n u există m are deosebire.
E v o rb a de d o u ă aspecte ale aceleiaşi lim bi » '). U n m otiv m ai m u lt
p en tru a crede în tr ’o desp ărţire relativ recen tă a celor d o u ă g ra
iuri şi p e n tru a presu p u n e că u n ita te a linguistică a tâ t de rem ar
cab ilă a p o p o ru lu i ro m ân se d ato reşte unei im igrări a « D aco -
Ilirien ilo r », dela su d u l la n o rd u l D u n ării.
A ceste con sid eraţii au desigur v alo area lo r şi ne obligă să
p recizăm o chestiune de m eto d ă. D e a r fi să credem pe un u l din tre
p rin cip alii linguişti ro m ân i actuali, di Sextil P u şcariu , « so lu ţiu n ea
p roblem ei Rom ânilor; ap a rţin e istoriei. L inguistică p o ate să ofere
isto ricu lu i un m aterial p reţios, d a r nu trebue să p retin d ă să rezolve
p ro b lem a, ea singură . . . isto ricu l trebue m ai în tâi să în tre p rin d ă
p rin p ro p riile sale m ijloace reco n stitu irea p erioadei vechi ro m â
n eşti; linguistul va avea să controleze, şi d acă e posibil să o în
tregească cu m aterialu l s ă u » 2). D a r stu d iu l fap telo r istorice,
în sensul strict al acestui term en, n e d ă p rea p u ţin ; textele, p en
tru m otive pe care vom avea ocazia să le d ezvoltăm m ai jo s,
ţin seam a de cu ceritori, m ai m u lt d ecât de p o p u la ţia p e care aceştia
o su p u n stăp ân irii lor. S ingura concluzie care se p o ate trag e cu
certitu d in e e această trecere co n tin u ă, dela un m al la celalt al
D u n ării, a convoaielor de prinşi sau de « b e je n a ri» dela sfârşitul
secolului al III-lea la în cep u tu l celui de al IX -lea, schim buri dese,
p o ate fă ră m ari consecinţe politice, d a r a c ă ro r in flu e n ţă linguistică
este evidentă. P en tru aceasta treb u e să inversăm p ro b lem a şi să
co n sid erăm că e d a t m ai d eg rab ă istoricului să controleze, cu
m ijloacele destul d e slabe de care d ispune, datele p e c a re cerce
tările linguisticei i le p o t p ro cu ra. A ceasta n u e, de altfel, un a
d in tre cele m ai neînsem nate g reu tă ţi ale sarcinii n o astre.
Să relu ăm deci argum entele linguistice în o rd in ea în care au
fost ex p u se; cercetările d-lui K . Sandfeld asu p ra lim bilor bal
■) I b id , p . 2 8 7 .
*) S. P u şc a r iu , E tu d e s d e lin g u is tiq u e r o u m a in e , C lu j - B u c u r e ş ti 19 37 , p . 110.
canice şi a în ru d irii lo r *), p a r să d ea m a i m u ltă g reu tate teoriei

ca re v rea să explice p rezen ta cuv in telo r albaneze în ro m ân ă , p rin -
t r ’un co n tac t în tre cele d o u ă p o p o a re şi îm p ru m u tu ri reciproce
în tre cele d o u ă lim bi. D a r to cm ai această u ltim ă co ndiţie lipseşte
în acest ca z: « e b in e stab ilit acu m — ne sp u n e u n linguist, care
a fă c u t recente cercetări în acest do m en iu — că îm p ru m u tu rile
de v o ca b u la r p resu p u n u n p restigiu s o c ia l-o ri cu ltu ral, p en tru
p o p o ru l care îm p ru m u tă celuilalt cuvintele. In ce ep o că s ’a r p u te a
crede că A lb an ezii au fo st a tâ t d e su p erio ri R o m ân ilo r, p en tru
ca aceştia d in u rm ă să fi îm p ru m u ta t d ela cei d in tâ i term eni de
civilizaţie ca « v a tră », « b ă trâ n » etc. Şi ch iar ad m iţâ n d această
su p erio ritate a A lb an ezilo r, aceştia a r f i treb u it să îm p ru m u te
la râ n d u l lo r dela R o m ân i, cel p u ţin câteva cuvinte, p riv in d genu
rile de activitate, în care R o m ân ii le era u to tu şi su p erio ri. N u se
p o a te a d m ite ca R o m â n ii să f i îm p ru m u ta t to tu l d ela A lbanezi,
ia r A lb an ezii ap ro a p e nim ic d in ro m ân ă . E ste evident că lim bile
balcanice au p ă s tra t u n n u m ă r de cuvinte ap a rţin â n d su b stratu lu i.
P retu tin d e n i u n d e fap tele su n t adeverite, co n statăm că v o cab u
la ru l lim b ilo r a fost in flu e n ţat de acel al su b stratu lu i. N im ic nu
ne îm piedică să credem că această afirm aţie are aceeaşi valoare
p e n tru lim bile balcanice. B ine înţeles su b stra tu l a r p u te a fi diferit
p en tru fiecare d in aceste lim bi. D a r d in m o m en t ce găsim u n fo n d
inexplicabil, p rin datele istorice, şi acest fo n d e ap ro a p e com un
lim b ilo r v o rb ite în B alcani, se p o ate adm ite, fă ră team ă de a ne
înşela, că suntem p e u rm ele elem entelor ap a rţin â n d su b stratu lu i
co m u n * 2).
C are este acest s u b s tra t: c e l trac, cel ilirian sau altu l ? Ia tă
ceea ce e greu de precizat, în sta re a actu ală a cu n o ştin ţelo r n o a
stre. D a r e sigur c ă elem ente n u n u m a i preslave, d a r ch iar p rero
m ane, au stă ru it în v o cab u laru l lim b ilo r balcanice şi ch iar în
denum irile d e lo calităţi ale peninsulei. In ep o ca n ă v ă lirilo r slave,
l) Linguistique balkanique, problèmes et résultats, P a r is , 1 9 3 0 ( C o l l . li n g u i s t i q u e

p u b l . p a r la S o c . l i n g . d e P a r is , X X X I ) .
*) A . G r a u r , Coup d’oeil sur la linguistique balkanique. B u l l e t i n li n g u i s t i q u e
d e la F a c . d e s L e t t r e s d e B u c a r e s t , I V ( 1 9 3 6 ) , p p . 3 4 -3 9 . C f. A l. R o s e tti, Ist.
Limbii Române, II, p p . 2 6 şi u rm .
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : U N IT A T E A L IN G U IS T IC Ă 51
la sfârşitu l secolului a l V l-lea, ele se m ai în tâln eau în că în to p o

nim ie, d e a r f i să cre d em m ă rtu ria cronicilor b iz an tin e; ia tă u n
exem plu p e lân g ă a lte le : Z a flo v tâ v 6 i M a v a li o v 6 r in o Q cbvâ/tao& ai
£mX<DQl(ţ) jiQ oarjyogla T ivi scria T eofylact S im o k atta, descriind m ar
şul unei arm ate im periale dela M arcian o p o lis sp re H em u s 1). C h iar
p e n tru p ro fa n i e lim pede că num ele acestei lo calităţi n u a re nim ic
slav, nici la tin ; de altfel S a b u lu s este cu n o scu t c a u n n um e
iliric caracteristic, ia r M a n a lio n a r p u te a f i a p ro p ia t de M a n -
d ylo s s a u M a n d y r io n , a căru i origine iliră e de asem enea bine sta
b ilită 2). E l face p a rte astfel d in acest su b stra t care explică,
d u p ă unii, trăsătu rile com une ale lim b ilo r balcanice, în tr ’u n m o
m ent în care ele n u se m ai p u te au in flu en ţa. Ia tă de asem enea p en tru
ce n u e nevoie, spre a lăm u ri în ru d irea lim bii albaneze cu ro m ân a ,
d e a că u ta u n co n tact terito rial, care e a tâ t de greu de stab ilit
istoriceşte. S ’a r p u tea deci re n u n ţa la ip o teza lui P ârv an , care
s tră m u ta pe străm o şii A lbanezilor în C arp aţi, f ă ră a avea nevoie
de a recurge, în această îm p reju rare, nici la aceea a lui D en su şian u ,
care co b o ra p e R o m ân ii prim itivi p â n ă pe ţărm u rile A driaticei s).
In ce priveşte v o rb irea ro m an ică, d in care a r treb u i să derive
u n ita te a linguistică ■a lim bii ro m ân e, datele istorice n u co n firm ă
deloc ip o teza, ca re îi restrânge alcătu irea la m ediul iliro -ro m an
şi la regiunile occidentale ale peninsulei balcanice. E adev ărat
că în secolul a l V l-lea, o inscripţie dela Sirm ium , care p o ate fi
d a ta tă d in ju ru l an u lu i 580, să p a tă în lim b a g reacă de că tre u n
so ld at sau u n lu c ră to r, cuno scân d im perfect această lim bă, cere
aju to ru l lui D um nezeu, p e n tru a p ăzi R o m an ia d e n ăv ălirea A va
rilo r. F ă ră în d o ială că e v o rb a aici de acea n o ţiu n e d e R o
m a n ia , o p u să terito riu lu i o cu p a t d e B arb ari, n o ţiu n e ce ap are în
*) E d . B o n n , I I , 1 1 , p . 8 9 .
*) C f . H . K r ä h e , D ie I lly r ie r in ih ren sp ra c h lic h e n B e zie h u n g e n z u I ta lik e r n
u. G riec h e n 2. D ie I lly r ie r in d e r B a lk a n h a lb in s e l, D ie W e lt a ls G e sc h ic h te , I D , 4 ,
1 9 3 7 , p . 2 8 8 . C f . I . I . R u s s u , M a c e d o n ic a , E p h e m e r ls D a c o r o m a n a , V I I I , 1 9 3 8 ,
p. 215: HaßvÄOQ SsOOalÓQ. F a p tu l e in t e r e s a n t ş i p e n tr u aşezarea g eo
g r a f i c ă a I lir ilo r .
*) C f . S a n d f e l d , op . c it.t p . 1 4 3 ; D e n s u s i a n u , H is t. d e la la n g u e ro u m a in e , I ,
p . 3 4 9 . V . ş i T . C a p i d a n , L a r o m a n ità b a lk a n iq u e , B a lc a n ia , I , p p . 5 2 - 5 3 .
$2 O E N IG M Ă ŞI U N M IR A C O L IS T O R IC : P O P O R U L R O M Â N
to a tă lu m ea ro m a n ă în secolul al IV -lea şl care a d ăin u it

d u p ă to a tă evidenţa m ai m u lt In im periul de răsărit, sin g u ru l care
m enţinea, d u p ă p răb u şirea A pusului, ideea unui S tat şi a u n ei
graniţe. A m a ră ta t în altă p a rte p en tru ce acest term en nu
im plică în m o d n ecesar existenţa unei au to n o m ii p o litice; răm ân e
în tre b area d acă el cuprinde n o ţiu n e a etnică a unei ro m an ităţi.
In general, in te rp re tarea ce se d ă în ultim ul tim p acestui cuvânt
e în leg ătu ră cu stăp ân ire a p o litic ă a R o m ei, a im periului. A stfel
R o m a g n a italian ă n u ne a ra tă un caracter ro m an ic m ai p ro n u n ţa t
d ecât alte regiuni ale peninsulei, ci d ăin u irea m ai în d elu n g ată a
posesiunilor im periale d ela R a v e n a ; ia r T urcii au înţeles p rin
R u m , b a A sia M ică, b a R u m elia, p â n ă şi în treag a în tindere a im
periului o to m a n l).
N u se p o a te to tu şi tăg ăd u i, fa ţă de b arb a ri, n o ţiu n e a de « cul
tu ră la tin ă » a ’cu v ân tu lu i în a p u s 2). P o a te că f ă ră a exagera, cum
p a r a crede unii cercetători, putem atrib u i o n u an ţă asem ăn ăto are
şi înţelesului pe care num ele l-a că p ă ta t în acele regiuni ale im pe
riu lu i de răsă rit, u n d e se m ai v o rb ea încă, în veacul al V l-lea,
o lim b ă izv o rită d in cea latin ă şi fe rită p â n ă atu n ci de in flu en ţa
slavă. R eg iu n ea în care era v o rb ită s ’a dovedit a f i m ai în tin să
d ecât aceea ale cărei lim ite le determ inase o d in io ară Jirecek 3).
I n tr ’adevăr, în 587 cronicarii b izan tin i am intesc că tru p ele gene
ralilo r M a rtin şi C om m entiolus, care lu p ta u în c o n tra A v arilo r
în trec ăto rile m u n ţilo r B ulgariei orientale, s ’au risip it în p u terea
n o p ţii, în u rm a unei p an ici p ro v o cate de strig ătu l de re to rn a sau
to rn a f r a t r e , scos de u n so ld at care văzuse alu n ecân d sarcin a u n u i
an im al de p o v ară . S ’a d iscu tat m u lt în p riv in ţa acestor cuvinte,
în care s ’a v ăzu t m u lt tim p u n term en de co m an d ă latin ă, în tre
b u in ţa t în că în arm atele bizantine, d a r expresiunea f r a t e r sau
fr a t r e este p rea fam ifiară, ia r textele m en ţio n ează în m o d expres
l ) P . W it t e k , L e S u lta n d e R û m , A n n u a ire d e l'I n s t. d e P h ilo lo g ie e t d 'H i s t .

o r ie n ta le s e t s la v e s , V I , B r u x e l le s 1 9 3 8 , p . 1 a e x t r a s u lu i.
*) V . d a r e a d e s e a m ă a c ă r ţ ii m e l e : P r iv ilè g e s e t f r a n c h is e s m u n ic ip a le s d a n s
V e m p ir e b y z a n tin , d e W . E n s s l in , B y z . Z e its c h r ., X X X I X , 1 9 3 9 , p p . 2 0 6 - 7 .
* ) V . în a fa r ă d e s t u d ii le lu i P a t s c h ş i S k o k , a m i n t i t e a iu r e a , ş i N . D r ă g a n u ,
L 'a n c ie n n e té e t l'e x p a n s io n d u p e u p le ro u m a in , B a lc a n ia , I , p . 2 8 .
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : U N IT A T E A L IN G U IS T IC A 53
că aceste cuvinte ap arţin eau lim bii ţă rii: £ni%<tiQiq> r f y X o m tj,

zrj nazg(h<f (pw vfj, ceea ce a r treb u i să nu lase nici o în d o ială
asu p ra acestui s u b ie c t1). în c ă în 545, P ro co p iu s am inteşte înşe
lă to ria un u i oarecare A n t tran sd u n ă rean , deci a u n u i A lan sau
Slav din M o ld o v a de astăzi, care p u tea fi lu at d rep t un general
bizan tin , p en tru c ă v o rb ea în m od cu ren t la tin a, astfel cum o
p u tu se în v ăţa în aceste ţin u t u r i2). A r fi desigur în d răzn eţ de a
deduce din aceste m ărtu rii existenţa unei lim bi ro m ân eşti în această
epocă, d a r treb u e să ajungem la concluzia că lim b a ro m a n ic ă , d eri
v ată d in la tin a vulgară, era încă v o rb ită d ela un c a p ăt la celalt
al p eninsulei balcanice şi ch iar dincolo de D u n ăre.
N u m ai e nevoie să subliniem azi rolul fun d am en tal al latinei
în fo rm area lim bii rom âne. S ’a p u tu t spune de A nglia, u n d e
p rim a cucerire a R o m ei n ’a lăsat alte urm e în v o cab u laru l b ri
tanic, d ecât term enii care desem nează îm p ăratu l, d ru m u l şi zidul,
că n u n u m ai se găsesc acolo m o num ente ro m an e, d a r că ea însăşi
este un m o n u m en t ro m an ; cum p o ate f i însă calificată o lim bă,
care se serveşte de term eni latin i p e n tru a-şi exprim a ideile esen
ţiale, de o în treb u in ţare zilnică şi îm p ru m u tă dela cele străin e
term enii speciali, spre a desem na unele o cu p aţiu n i şi an u m ite
p ro fesiu n i sau clase sociale ?
D esigur, term enii care indică o civilizaţie su p erio ară, o viaţă
n u n u m ai p asto ra lă , ci agricolă, n o ţiu n i religioase care o ap ro p ie
de B iserica im periului, din ultim ele sale veacuri, n ’au p u tu t să
se p ăstreze şi să se dezvolte d ecât în p reajm a ce tăţilo r de pe m alul
d re p t al D u n ării. A colo se găseau în prim ii secoli ai E vului M ediu,
d u p ă distrugerea oraşelo r D aciei, cetăţile episcopale, capitalele
adm in istrativ e şi m ilitare ale p ro vinciilor, care favorizau schim
burile com erciale şi v ia ţa civilizată, u n d e p u tea să se n ască lim ba
ro m â n ă p rim itivă, cu ev oluţia ei a tâ t de repede. E ste iarăşi sigur
1) V . P h ilip p id e , O r ig in e a R o m â n ilo r , I , p . 5 0 6 ş i u r m . C f . H . Z i l l i a c u s , Z u m
K a m p f d e r W e ltsp r a c h e n im O strö m is c h e n R e ic h , H e l s i n g f o r s , 1 9 3 5 , p . 1 2 9 ; v . ş i
p p . 3 0 -3 1 p . în t in d e r e a v o r b ir ii la t i n e în B a lc a n i .
*) D e b e llo G o th ic o , I I I , c . 1 4 ; c f . J ir e ß e k , D ie R o m a n e n in d e n S tä d te n D a l
m a tie n s w ä h r en d d e s M i tte la lte r s , p . 18.
a) A . M a u r o is, H is to ir e d ’A n g le te r r e , p . 3 9 .
54 O E N IG M Ă Ş I U N M IR A C O L IS T O R IC : P O P O R U L R O M Ă N
c ă cele p a tru dialecte ale acestei lim bi, d aco -ro m ân , aro m ân ,
m egleno-rom ân şi istro -ro m ân , su n t a tâ t d e ap ro p iate p rin legile
lo r fonologice, co n co rd an ţele lo r su n t a tâ t de izbitoare că « nu
e posibil de a n u recu n o aşte o singură' şi aceeaşi lim b ă . . . suntem
o b ligaţi să ad m item c ă în ain tea diviziunii în p a tru dialecte, R o
m ân ii au av u t o lo cu in ţă co m u n ă, u n d e inovaţiile linguistice p u
te au să se răsp ân d ească în to a te p ărţile p rin com unicarea lo r
directă dela o m la o m » 1). D a r e o are necesar să p resu p u n em
p e n tru această p atrie co m u n ă, această reg iu n e prim itiv ă de
m are com unicaţie linguistică, u n lea g ă n d elim itat de considera-
ţiu n i evident a rb itra re ? N u s ’a r p u te a n eg a că există exem ple a
u n o r extensiuni as e m ă n ă to a re ; su n t lim bi al c ă ro r p u n ct de ple
care e u n d o m en iu cu to tu l restrân s, m ai p u ţin d ecât o provincie,
u n ju d e ţ, şi a c ă ro r su p rafaţă de d ezv o ltare întrece lim itele u n u i
c o n tin e n t; la tin a însăşi a cu n o scu t asem enea so a rtă . D a r acest
destin linguistic e acela a l p o p o a re lo r cu cerito are, a căro r
m isiune e aceea p e care p o p o ru l ro m a n şi-a d a t - o : reg ere im p erio
p o p u lo s. S ’a r p u te a v o rb i la fel de u rm aşii săi, ai ro m a n ită ţii b al
canice şi d u n ăren e ? A r f i în contrazicere cu to t ce n e în v a ţă iz
voarele istorice.
« Is to ria n e în v a ţă că în O rien tu l eu ro p ean al Im p eriu lu i ro m an ,
în p rim ele veacuri ale erei n o astre , im ensul sp a ţiu care se întin d e
în tre A d riatică şi M a re a N e a g ră p e cele d o u ă m alu ri ale Savei
şi ale D u n ă rii, cu zo n e în d rep tân d u -se încoace şi încolo fo arte
d ep arte, spre n o rd şi sud, e ra lo cu it d e o p o p u laţie de lim bă r o
m anică. A stăzi — făc ân d excepţie cu co asta d alm ată — în to t O ri
en tu l E u ro p ei, singuri R o m ân ii m ai vorbesc lim b a ro m an ică a tâ t
de ră sp â n d ită o d in io a ră, şi n o i ştim că aceşti R o m â n i n u se în tin
deau sp re ră s ă rit aşa de m u lt ca astăzi. R o m â n a ap are deci, co n
tra r vechii lim bi ro m an e d in O rien t, c a o lim b ă care a p ie rd u t
d in ex tensiunea ei la su d u l D u n ă rii; e de altfel fo arte n a tu ra l
d acă n e g ândim că aceşti L atin i d in O rien t n u era u u n p o p o r cu
cerito r, ci u n u l cucerit * 2). N u vom m e n ţio n a aici d ecât spre
x) S . P u şc a r iu , o p , c ţ / t} p , 6 8 .
») M d u p . 7 5 ,
am in tire elem entele ro m ân e regăsite în P an o n ia şi în C a rp a ţii

d e n o rd şi d e n o rd -e s t; v a f i d eajuns în această p riv in ţă d e a tr i
m ite la lu crarea d-lui N . D ră g a n u *). ca re a p ro v o cat, d u p ă cum
e ra d e aştep tat, critici u n g u re ş ti8). D a r treb u e să n e în to arcem
m ai ales la lu crările d-lui Sextil P uşcariu, p e n tru a n e d a seam a
d e sta re a exactă a chestiunii şi a te o riilo r în p rezentă. E l a p u s p ro
blem a fo arte lim pede, în u ltim a p a rte a stu d iu lu i să u asu p ra recon
stitu irii lim bii ro m ân e prim itive. « N u m ai răm â n deci, sp u n e
el, d ecât trei posib ilităţi, care au fo st d e altm in teri su sţin u te to a te
t r e i : se p o a te ad m ite că această dezvoltare co m u n ă a vechii ro m ân e
a av u t lo c : a ) n u m a i în D ac ia;, b ) o ri n u m ai în penin su la B al
ca n ilo r; c ) o ri în D a c ia şi în peninsula B alcanilor, căci erau co
m u n icaţii în tre aceste ţin u tu ri. P rim u l d in tre aceste p u n c te de
vedere p a re astăzi cu to tu l p ă ră s it; nici istoricii, n ici linguiştii
n u în clin ă să-l m a i su sţin ă. A l doilea p u n ct de vedere, an u m e
c ă n a ţio n alita tea şi lim b a ro m ân ă s ’a r f i n ăscu t la su d u l D u n ă rii
şi că D aco -R o m ân ii actu ali a r f i im igrat în ţin u tu rile lo r p rezente
c ă tre sfârşitu l E v u lu i M ediu, află m ai m u lţi p artizan i p rin tre lin-
g uişti d ecât p rin tre istorici * 3).
D a c ă e v o rb a d e a c o o rd o n a datele linguistice cu cele istorice,
e im p o sib il d e a n u ajunge în m o d logic la al treilea p u n ct d e ve
d ere : acela al alcătu irii lim bii ro m ân e prim itiv e în în treag a regiune
ca re se în tin d e d in vechea D ac ie T ra ia n ă p â n ă dincolo d e D u n ăre,
în provinciile trace şi ilirice ale peninsulei balcanice. F ă r ă în d o ială
a u fo st d o u ă p erio ad e distincte în ev o lu ţia acestei lim b i: prim a,
care se încheie cu invaziunea S lavilor în B alcani, în ca re cen tru l
d e g reu tate al ro m an ităţii o rien tale în fo rm a ţie se găseşte desigur
la su d u l D u n ă rii, acolo u n d e im p e riu l a p u tu t să-şi p ăstreze cetă
ţile, târg u rile, ep isco p atele; celalt, al doilea, care n e a ra tă o lim b ă
n o u ă, p ă tru n să acum d e elem ente slave, în dialectele sale d in sp re
m iază-n o ap te şi o p rim ă d esp ărţire a v o rb irilo r ro m an ice d in această
x) R o m â n ii Sn v e a c u rile a l I X - X I V - le a p e b a z a to p o n im ie i p i a o n o m a s tic e i,
pp. 41, 326 şi urm .
*) L . T a m â s , o p . c i l ., ş i m a i a le s I . K n ie s z a , P s e u d o r u m w m in P dn n Q n len
U, in d e n N o r d k a r p a th e n , ib id ., p p . 9 7 şi u rm ,
») S . P u ş c a r i u , o p. Cl(.t p . U i t
56 O E N IG M Ă ŞI U N M IR A C O L IS T O R IC : P O P O R U L R O M Ă N
p a rte a E u ro p ei, îm pinse în acelaşi tim p către sud, est şi no rd

de presiunea trib u rilo r slave, în a in tâ n d către A d riatică şi Egee.
D u p ă slavistul o landez V an W ijk, linia de d esp ărţire a lim bilor
slave din B alcani p ăstre az ă urm ele neîndoielnice ale vo rb irii
unei p o p u la ţii rom anice, ceea ce în tă reşte această ipoteză. D acă
se cercetează de altfel diferenţele d ialectale ale ro m ân ei p ri
m itive, ne izbeşte co n statarea că ad e v ărata lim ită în tre p a rti
cu larităţile n o rd u lu i şi ale sudului, h o ta ru l care p are să în d e
părteze p o sib ilitatea unei p ă tru n d e ri reciproce şi să determ ine
sep ararea do m en iilo r linguistice este m ai cu rân d M ureşul decât
D u n ă re a *). Ia tă ce a r co n firm a n et presu p u n erea pe care am
p u tea-o deduce şi d in exarpinarea fap telo r isto rice: c ă D u n ărea
n ’a fost n icio d ată o b arie ră şi că co n tactu l în tre p o p u la ţia de
lim bă ro m an ă , dela un m al la celalt, n ’a în cetat niciodată. In fine
n u treb u e să nesocotim facto ru l invaziunii m aghiare şi in flu en ţa
sa as u p ra p o p u laţiei d in E u ro p a d u n ăre an ă, în p rim a ju m ă ta te
a veacului al X -le a : unele d eosebiri linguistice p o t să-şi găsească
aici originea. A stfel se crede astăzi că A ro m ân ii au fost d esp ărţiţi
de m asa p rin cip ală a p o p o ru lu i ro m ân m ai cu rân d d ecât celelalte
ram ificaţii ale s a le ; « există în tr ’ad ev ăr co n co rd an ţe m egleno-
d ac o -ro m ân e şi m ai ales istro -d aco -ro m ân e, care nu m ai sunt
cunoscute de A ro m ân i. V echea u rm ă slavă este de asem enea mai
p u ţin accen tu ată în lim ba lo r, d ecât în celelalte dialecte » a).
D e a r f i să reducem to tu l la m igraţiunile p ăsto reşti şi la rezul
tatele tran sh u m an te i, nu e nici un m otiv p en tru care R o m ân ii astfel
em igraţi la N o rd u l D u n ării, să n u f i d isp ăfu t, ca to ţi p ăsto rii
din Istria , d in G aliţia sau d in M o rav ia care au sfârşit p rin a se
pierde în m asa p o p u laţiei slave în c o n ju răto a re . S untem nevoiţi
să credem , în lipsă de orice alt arg u m en t, că elem entele îm pinse
d e trecerea S lavilor, la n o rd u l D u n ării, în regiunile dace pe care
aceştia to cm ai le părăsiseră, au găsit aici răm ăşiţele unei p o p u laţii
*) I b id ., pp . 1 15 -1 1 6.
*) Ib id ., p . 119. V . to tu ş i p e n tru is tr o -r o m â n ă p ă re re a d if e r it ă a lu i D e n s u -
sia n u şi m a i re c en t A l. R o s e t t i, A s u p r a r e p a r tiz ă r ii d ia le c ta le a is tr o r o m â n e i ,
G ra i ş i S u fle t , V , p p , 1 ş i u rm .
rom ane, care stăruise d u p ă cucerirea b a rb a ră *) şi căreia im igra-

ţiunile succesive ale prinşilor de război, sau ale m eseriaşilor aduşi
d in peninsula balcan ică îi p ăstraseră tra d iţia latin ităţii vulgare.
A ltfel term enii esenţiali şi p rim ordiali ai vieţii de fam ilie, ai vieţii
religioase, de econom ie agricolă — şi n u n u m ai p asto ra lă — nu
a r fi av u t fo rm a la tin ă pe care au p ăstrat-o p ân ă în zilele n o astre în
lim ba ro m ân ă. D in acest p u n ct de vedere, rezultatele anchetei
sistem atice, în trep rin se cu prilejul alcătu irii A tlasului linguistic al
lim bii rom âne, su n t c â t se p o ate de lăm u rito are. Ele ne a ra tă
cu o neîndoielnică preciziune, p ăstra rea term en ilo r de cea m ai
veche origine la tin ă, nu în regiunea D u n ării, u nde le-ar f i adus
în m od logic m ig raţiu n ea din peninsula B alcanică, d a r to cm ai
în părţile de vest ale B an atu lu i şi ale T ransilvaniei. N e va f i de
ajuns să am in tim cuvinte ca n e a (zăpadă), p ă cu r a r (cioban), ju n e
(flăcău), cu rech iu (varză), m o a re (zeam ă), p e d e s tr u în înţelesul
francezului p iè tr e , în locul term en ilo r co resp u n zăto ri, de altă ori
gine, răsp ân d iţi în celelalte ţin u tu ri rom âneşti, dela m iază-zi sau
dela răsărit. D ăin u irea acesto r cuvinte n ’are nim ic artificial,
lim ba n o a s tră fiin d , din to a te lim bile rom anice, cea m ai p o p u la ră
şi m ai p u ţin in flu e n ţată de latin a clasică, pe care n ’a m ai în tâl
nit-o nici în biserică, nici în adm inistraţie, acestea dezvoltându-se
sub în râu rirea greco-slavă a B izanţului. E a vădeşte în acelaşi tim p
conservatism ul ro m an al acelor p ă rţi ale D aciei T raian e, unde
co lonizarea R o m ei a fo st m ai in ten să şi m ai în d e lu n g ată: aci au
fost aşezările m ai n um eroase şi m ai în flo rito a re , aci se m ai p ă
strează şi astăzi, în afa ră de D o b ro g ea, urm ele ro m an e cele m ai
im p u n ăto are.
In acelaşi tim p p u tem co n stata d in nou u şu rin ţa de circulaţie
a term en ilo r de din colo de D u n ăre şi aceea a fuziunii ce s ’a efec
tu a t în tre v o rb irea dela m iază-zi şi cea dela m iază-noapte. In orice
*) W . v o n W a r tb u r g , Die Aufgliederung der romanischen Sprachräume, Zeitschr.

für romanische Philologie, L V I (1 9 3 6 ), p . 1 7 : « E s k a n n w o h l h e u te a ls e rw ie sen
g e lte n , d a s s z a h lr e ic h e R o m a n e n a u c h n a c h 2 5 7 in D a z ie n v e r b lie b e n s in d , d a s s
s ie u n te r un d m it d e n w e c h s e ln d e n g e r m a n is ch e n , s la v is c h e n , m o n g o lis c h e n
H e r r e n v ö lk e r n g e le b t u n d d ie s e ü b er d a u e r t h a b e n , u n d d a ss s ie z u m G r u n d s to c k
d e r h e u tig en R um än en gew ord en s in d ».
altă lim bă, p articu la rităţi a tâ t de accentuate ca acele ale vestului

ro m ân esc a r f i d u s la alcătu irea u n u i d ialect p ro fu n d deosebit
de al celorlalte ţin u tu ri: cazu l lim bii italiene şi al diviziunilor
ei dialectale e în d eaju n s de cunoscut. L a n o i în să a stă p ân it, cum
s ’a o b serv at cu m u ltă d rep tate, u n ita te a o rg an ică a g raiului
r u r a l 1), lip sit de in flu e n ta cen trelo r orăşeneşti care stato rn icesc
particularism ele şi d e s p a rt dialectele. O stare de regresiune cul
tu ra lă a p ă s tra t astfel u n ita te a lim bii. D e aceea, d in tre to a te te o
riile care s ’au p erin d a t de u n secol asu p ra acestei chestiu n i atâ t
de co n tro v ersate, treb u e să reţin em , în u rm a ex am in ării fap telo r
linguistice şi a lu crărilo r specialiştilor în m aterie, concluziile lu
crării lu i O nciul, d in p u n ct de vedere isto ric, şi ale lui P hilippide,
d in p u n ct de vedere linguistic, pe care le în tru n eşte şi le corectează
sinteza d-lui JSextil P u şcariu . E ceea ce încercasem să a ră t acum
câţiv a ani, în tr ’o sch iţă su m ară a originilor şi a alcătu irii isto
rice a p o p o ru lu i r o m â n 2). F o rm a re a p o p o ru lu i ro m ân , sp u
n eam atu n ci, este epilogul p rocesului d e ro m an izare, din sud-
estul E u ro p ei. P ă tru n d e re a la tin ă în B alcan i şi în v alea D u n ării
d in secolul al III-lea în a in te de H risto s, p â n ă în secolul al III-lea
al erei n o astre, în seam n ă m a i cu râ n d p ro g resu l u n ei lim b i şi a
unei civilizaţii, d ec ât o m o d ific are etn ică esenţială a regiunilor
trac e şi ilirice. Im ig raţia ita lia n ă n ’a fo st d estul de in ten să, p e n tru
a m o d ifica rad ic al p ătu rile ad ân ci şi sângele rasei, d a r geniul
R o m ei a im p u s p o p u laţiei d in aceste ţin u tu ri legile sale şi, m ai
ales, aşi ad ăo g a astăzi, esen ţialu l v o cab u laru lu i său. H o tare le
politice ale lum ii ro m an e au suferit în această p arte v ariaţiu n i
co n sid erab ile; cucerirea lu i T ra ia n le-a d us dincolo de regatul
l) V . în a c e a s t ă p r iv i n ţ ă S e x t il P u ş c a r i u , L e s r e n s e ig n e m e n ts d e V A tla s lin
g u is tiq u e ro u m a in , R e v u e d e T r a n s y lv a n ie , I I I ( 1 9 3 6 ) , p p . 1 3 - 2 2 ; O s t - u n d W e s t,
r o m a n is c h im U c h t e d e r S p r a c h e , D ie T a t w e lt, 1 3 , 1 9 3 7 , p p . 1 6 1 - 6 8 ; Le r ô le
d e la T r a n s y lv a n ie d a n s la f o r m a tio n e t l ’é v o lu tio n d e la la n g u e ro u m a in e , î n L a
T r a n s y lv a n ie , B u c u r e ş t i 1938, pp. 3 7 -6 9 .
*) I n l i m b a g e r m a n ă : G e sc h ic h tlic h e H e r k u n ft u n d E n tw ic k lu n g d e s R u m ä
n is c h e n V o lk e s, V ö lk e r m a g a z in , I V ( 1 9 2 9 ) ; l n f r a n c e z ă , l n z i a r u l L* I n d é p e n d a n c e '
R o u m a in e , d i n 2 0 ş i 2 1 I u n i e 1 9 2 9 ; In e n g ] ç z $ , Jq Ç h iç q g o Tribune, RQUm a*
n ian S u p p le m e n t , P ç ç , 193 1, p . 7 -8 , 17.
d ac a l lui B oerebista şi D eceb al şi retrag erea strategică a lui A u

relian le-a read u s în 271, la lin ia D u n ării. D a r u rm a n eştearsă
a R o m ei în D a c ia n ’a fo st n u m ai o p era an exării şi ea n ’a p u tu t
f i în lă tu ra tă d e evacuarea m ilita ră ; p rin o b işn u in ţa lim bii latin e,
m ai m u lt în că d ecât p rin coloniile veteran ilo r şi c iv e s R o m a n i
n e g o tia n d i ca u s a în D a c ia co n s iste n te s, e a a p u tu t să sup rav ieţu
iască stăp ân irii politice a im periului. In secolul al IV -lea, R o m a n ia
o rien tală d epăşea la n o rd lim itele im p eriu lu i de răsă rit, d a r cen
tru l său e ra p e m alu l d re p t a l D u n ă rii şi atin g ea p rin valea M o
ravei, regiunile ro m an izate de-a-lungul căii transversale d in Bal
c a n i: via E g n a tia .
D u p ă p ătru n d e re a S lavilor în cursul veacului al V l-lea şi al
V H -lea, în to a tă peninsula balcanică, situ aţia a fo st p ro fu n d m o
d ificată. F ă ră în d o ială, viitorii A ro m ân i au treb u it să fie îm pinşi
că tre P in d şi T esalia, străm o şii M egleno-rom ânilor să se am e
stece p u ţin câte p u ţin c u B ulgarii şi cen tru l ro m an ităţii o rientale,
d in care a ieşit p o p o ru l ro m ân m o d ern , a treb u it să se găsească
îm pins în ap o i că tre n o rd , în regiunea D aciei T ra ia n e pe ca re Slavii
o p ărăsiseră şi p e care a treb u it, d u p ă cum n e a ra tă cro n ica lui
N esto r, să o cucerească dela cele câteva trib u ri care o m ai ocu
p a u încă. U n ita te a lînguistică a p o p o ru lu i ro m â n n u e n u m ai
d ecât u n arg u m en t p e n tru a dovedi d a ta recen tă a stabilirii sale
în ţin u tu rile p e care le o cu p ă acum . N ici u n ita te a lim bii ruse,
ap ro a p e lip sită d e dialecte în im ensul sp aţiu p e care-1 o cu p ă în
zilele n o astre, nici aceea a lim bii ro m ân e n u a r p u te a f i conside
ra te altfel d ecât ca o p a rtic u la rita te c a ra c te ris tic ă 1), cu to tu l ex
plicabilă de altfel, d in p u n ct d e vedere istoric, p rin schim bul co n
tin u u d e p o p u la ţii d e la u n m a l la celalt al D u n ă rii şi p ă tru n
d erea recip ro că a dialectelor lo r.
Ştiu că se face m u lt caz d e to p o n im ia slavă a vechii D acii
T raian e, u n d e n u s ’a p ă s tra t nici u n n u m e d e o raş d in ep o ca ro
m a n ă şi cea m ai m a re p a rte d in cursurile d e a p ă au n u m e cu to tu l
slave. P o a te a r tre b u i să se ţin ă seam ă, m ai m u lt d ecât s ’a fă c u t
p â n ă acum , d e trad u cerea n u m irilo r d e lo c a lită ţi: su n t astfel în
’) P uşcariu, o p , c it,, p, 112.
D o b ro g e a şi la gurile D u n ării câtev a exem ple cu deosebire izbi

to a re . Satul P e tr a din ep o ca ro m a n ă a devenit C a m en a , ceea ce
în seam n ă acelaşi lu cru în lim ba slavă, iar L y k o s to m o , vechiul
n um e grecesc al îm b u cătu rii b raţu lu i C hilia, ne-a d a t num ele m o
d ern de V âlcov, în care se regăseşte slavul vlk , care co respunde
exact lui A vxo g , lu p u l în lim ba greacă. Se crede acum că şi O zo -
lim n a , num ele m edieval al lacului R azelm , nu e d ecât tra d u
cerea slavă a grecului H a lm y r is , S o l i în lim ba slavă rep rezin tân d
răd ă cin a greacă ăXg, ad ică S a r e *). D e asem enea vechiul num e
al B istriţei, R epedea, se regăseşte în tr ’un a flu e n t al e i 2). E in
contestabil că in flu e n ţa slavă a fost fo arte p u tern ică în to a tă această
regiune — n u m ai p u tern ică to tu şi ca aceea a pop u laţiei rom anice
în actu ala Iugoslavie, a cărei top o n im ie i-a p ă s tra t d eo p o triv ă
am in tirea, m ai ales în regiunile de p ă şu n at, d a r c a re n u a devenit
m ai p u ţin o regiune slavă, p rin acelaşi proces de in filtraţie şi
de em igrare nesim ţită a po p u laţiei prim itive 3).
C eea ce s ’a r p u te a conceda p artizan ilo r teoriei im igraţiei e
că regiunea d ela est de C a rp a ţi, M o ld o v a şi B asarab ia, a fost
desigur u ltim a etap ă a expansiunii ro m ân e în E vul M ediu. D a r
aceasta n u în d rep tăţeşte deloc teoriile u n o r slavişti, căci în u rm a
Slavilor, d u p ă afirm aţiu n ile lui Io rd a n es şi P ro co p iu s, aceste ţin u
tu ri au fost o cu p ate succesiv de p o p o arele stepei, Iran ien i, ca
A lanii, sau T urci, ca Pecenegii şi C um anii. A su p ra acestor nom azi,
care au lăsat u rm e nu m ai p u ţin evidente ale stăp ân irii lo r, în
to p o n o m ia acesto r p rovincii o rie n ta le 4), m ai m u lt încă d ecât
asu p ra răm ăşiţelo r trib u rilo r slave, au cucerit elem entele în ain ta te
ale p o p u la ţiu n ii ro m ân e ţin u tu rile, care au alcătu it în secolul al
X IV -lea p rin cip atu l M oldovei, deslipit de in flu e n ţa reg atu lu i a p o
stolic al U ngariei. D a r încă din ultim ii ani ai veacului al X III-lea,
*) P . D o b r o g e a v . T . S a u c iu c - S ă v e a n u , O in s c r ip ţie la tin ă . . . din s a tu l P e tr a ,

C ă m e n a d e a z i , A n a le le D o b r o g e i, X V ( 1 9 3 4 ) , p . 3 a e x t r a s u lu i ş i u r m . ş i V , B o g r e a
în R e v is ta I s to r ic ă , X I I ( 1 9 2 6 ) , p . 8 în n . V . ş i G r . N a n d r iş, T h e e a r li e s t c on
ta c ts b e tw e e n S la v s a n d R o u m a n ia n s , S la v o n ic R ev ie w , , X V I II (1 9 3 9 ) p . 1 4 4 .
*) S . P u ş c a r i u , în La T ra n sy lv a n ie ; p . 4 1 .
*) P . B a lc a n i v . S . N o v a k o v i ó , L e s p r o b lè m e s se r b e s ; ib id ., p p . 2 5 6 - 5 7 .
4) P h ilip p i d e , o p . c i t.y I I , p p . 3 6 2 ş i u rm .
cu m o dovedesc actele n o ta rilo r genovezi d ela C affa, R o m ân ii

se afla u stab iliţi în m ediul cosm opolit al tâ rg u rilo r de negoţ din
C rim e e a l). E şi aceasta o d o v ad ă destul de evidentă a p ătru n d erii
lo r în văile dela est de C arp aţi, m ai cu rân d d ecât v o r să o ad m ită
p ro tag o n iştii im igraţiei recente.
E xistă to tu şi în aceste ipoteze u n fa p t care răm ân e n e lă m u rit:
tăcerea izvoarelor istorice asu p ra acestei p o p u laţii rom anice, a cărei
ex istentă şi ale cărei m işcări le a ra tă în acelaşi tim p cercetările
linguistice. E arg u m en tu l e x sile n tio , care a fost a tâ t de des folosit
p en tru a co n testa R o m ân ilo r orice co n tin u itate şi orice aşezare
sta to rn ică pe terito riu l lor. E locul să exam inăm această chestiune
d eo seb it şi vom f i nevoiţi să punem p roblem a în ţelesului exact
al num elor, p e care relaţiunile şi diferitele texte ale E vului M ediu
le atrib u e p o p u laţiu o ilo r ţă rilo r balcanice şi d u n ăre n e: este el
e tn ic şi treb u e să înţelegem că sub cu tare ru b rică, se ascunde cutare
p o p o r bine d eterm in at, cu lim b a şi trăsătu rile sale caracteristice,
sa u n u m ai g e o g r a fic şi se co n fu n d ă în aceeaşi regiune, n a ţiu
nile diverse care au p arcu rs-o şi au locuit-o ? Ia tă ceea ce vom
încerca să precizăm .
l ) C f. G . I. B r it ia n u , A c t e s d e s n o ta ir e s d e P é r a e t d e C o ffe , p . 2 6 7 f i V icin e
e t C e t a te a A ib d , p p . 134-35»
C A P IT O L U L V
ORIGINILE POPORULUI ROMÂN:

E tn o g r a fie ş i g e o g r a fie
C ele d in tâ i m en ţiu n i d esp re V lahi sa u V alahi, num ele care

este atrib u it p o p o ru lu i ro m ân In izvoarele cele m ai vechi ale
istoriei sale, îi a ra tă îm p ră ştia ţi p e în treag a întin d ere o cu p a tă
o d in io a ră d e către ro m a n ita te a orientală. S ’a r p u te a începe cu
m isterioşii BXayoQrjxTvoL, care a r f i V lahii d e lân g ă râ u l R ihios,
d in H alchidică, în veacul a l V H -lea *). N um ele lo r fiin d în că în
discuţie, n u -i v o m am in ti d ecât în tre a c ă t; d a r în 976, scriitorul
b izan tin K ed ren o s a ra tă că fratele regelui b u lg a r Sam uil a r f i fost
o m o rît în tre C asto ria şi P resp a, în M acedonia, de către V lahii că
ră u şi ( n a g ă t i v c o v B M % w v â d i z w v ) 2) . C âţiv a an i m ai tâ rziu , însuşi
V asile a l n - le a B u lg aro cto n u l, conferă u n u i oarecare N i x o v X a ^ a g
stăp ân ire a a s u p ra V lah ilo r d in ţin u tu l H eladei, ad ică al Tesaliei. In
tim p u l lu p te lo r îm p o triv a B u lgarilor, în 1014, cea d in u rm ă rezistentă
a a rm a telo r lui S am u il a fo st în frâ n tă , în tre Serres şi M elnik,
în trec ăto a rea K i n f i a l d y y o v , al cărei n u m e are în m o d n eîndoios,
u n aspect ro m ân esc şi am in teşte C âm p u lu n g u l d in M u n ten ia şi
M oldova, p rim u l fiin d am in tit de o in scripţie la tin ă d in 1300.
In secolul al X ll-le a , aceste m en ţiu n i devin to t m a i n u m ero ase, p ân ă
a p o m en i în 1166, în arm atele lui M an u il C om nen, care treb u iau
l) C f . T . C a p i d a n , A r o m â n ii, p . 2 6 ş i u r m . ; S . P u ş c a r i u , A n c ie n n e té d e s é ta
b lis s e m e n ts m a c é d o -ro u m a in s , B a lc a n ia , I , p . 2 2 .
*) A s u p r a in t e r p r e t ă r ii a c e s t u i t e x t . V. B o g r e a în B u lle tin d e l ’I n s titu t p . l'é tu d e
d e V E u ro p e S u d -o r ie n ta le , V I I , p . 5 0 .
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : E T N O G R A F IE ŞI G E O G R A F IE 63
să lu p te îm p o triv a U n g u rilo r, ad u n ân d u -se în regiunile în vecinate

M ă rii N egre, u n m are n u m ă r de V lahi * care se sp u n a f i colonişti
Italien i de o d in io a ră ». A cest tex t din cro n ica lu i K in n am o s a d at
lo c u n o r vii discuţii, şi cu d rep t cu v ân t este greu să se deosebească :
acest m are n u m ă r de V lahi erau b ăştin aşi d in regiunea gu rilo r
D u n ă rii o ri era u p u r şi sim plu rec ru ta ţi d in provinciile balcanice
ale im p e riu lu i1). O ricum , cu o ju m ă ta te de secol m ai în ain te, în
1114, A n a C o m n en a am in tea pe V lahii care călăuzeau la trecerea
D u n ă rii p e năv ălito rii C u m an i şi pe u n u l d in tre co n d u căto rii lo r,
cu num ele slav de J I o v ô ü o ç sa u B udila, care alerga să-i d ea de
ştire îm p ă ratu lu i A lexis, în ta b ă ra sa d in A nchialos. M en ţiu n ea d in
v estita C h a n so n d e R o la n d , B io s , priveşte desigur pe V lahii d in B al
c a n i: d u p ă d . G régoire, p e acei din E p ir sau p o ate ch ia r din
A lb an ia a). D a r se ştie precis c ă în 1164, în ain te ca u n ităţile valahe
ale arm a telo r bizan tin e să se ad u n e în câm p ia D u n ă rii, A n d ro n ic
C o m n en a fo st prins de către p ăsto ri valahi la h o tarele G aliţiei.
O inscrip ţie ru n ică d ela sfârşitu l secolului al X I-lea am inteşte
om o rirea u n u i călăto r d in S candinavia, R o th fo s, de către B la -
k u m e n care l-au în tâln it, în d ru m u l spre M area N ea g ră şi C on-
stan tin o p o l, deci cu to a tă sig u ran ţa und ev a la h o ta ru l d in tre M ol
d o v a şi G aliţia. A m in tim în sfârşit c ă u n izvor unguresc d in se
colul al X II-lea, vestita cro n ică a n o ta ru lu i an o n im m enţionează
că U n g u rii, în tim p u l cu ceririlor arpadiene, au găsit în P a n o n ia
« V lahi şi p ăsto ri ro m an i » care su n t neîndoios ram u ri ale ace
lu iaşi p o p o r 3), şi c ă C ru ciaţii lui F rid eric B a rb a ro sa treb u iau să
în tâln ească în regiune^ N işului, la graniţele actu ale ale B ulgariei
şi ale Serbiei, rez iste n ţa a lto r V lahi, care to cm ai se răscula-
seră, sub conducerea căp eteniilor lo r, P etru şi A san , îm p o triv a
stăp ân irii im periului grec.
E lim pede c ă to a te aceste in d icaţiu n i se referă la diferitele ra
m u ri ale p o p o ru lu i ro m ân , cu to a te c ă la A n a C om nena, ca şi în
unele texte sârb eşti, este o te n d in ţă de a co n fu n d a su b acest num e
*) L , T a m â s , o p . c i t ., I I , p . 5 1 .
*) H . G r é g o ir e et R . D e K ey ser, La ch an son d e R o la n d e t B y z a n c e , B y -
z a n tio n , X I V , (1 9 3 9 ), p . 2 9 0 — 9 1 .
*) E d . J u h â sz , B ib iio th e c a S c r ip t. M e d i i R e c e n tis q u e A e v o r u m , p . 8.
de « V lahi » pe to ţi păsto rii din B alcani ') şi că m ai tâ rz iu acest

num e etnic a avut şi un înţeles social bine determ in at, asu p ra
căru ia vom avea prilejul s ă revenim m ai am ăn u n ţit. D a r acest
num e de « V lah » este d ep arte de a fi singurul prin care izvoarele
m edievale, greceşti ori latineşti, n e a ra tă în această vrem e po
po ru l ro m ân , în regiunile diverse locuite de el.
E ste de observat m ai în tâ i m ania arh aizării la scriitorii b i
zantini, c ă ro ra le place să-şi d esfăşo are cu orice prilej eru d iţia
lo r clasică.
A şa se explică de ce p en tru C honiates, V lahii din H em us su n t
încă M o e s ie n i, d u p ă vechiul num e al provinciei, d u p ă cum p en tru
alţi cro n icari, to ţi cei ce locuesc la n o rd u l D u n ării sau al M ării
N egre su n t d en u m iţi S c i(i, indiferent d ac ă acest num e se aplică
de-a-lungul v rem u rilo r, G o ţilo r sau H u n ilo r din prim ele veacuri
ale E vului M ediu, Pecenegilor sau C u m anilor, ori ch iar T ă ta rilo r
din ep o ca m ai n o u ă 2). '
D a r este în acest obicei, pe care am av u t prilejul să-l sem nalăm ,
m ai m u lt d ecât o chestiune de m o d ă, sau o grije de e ru d iţie: este
înţelesul lim pede, terito rial, al n u m elo r etnice din E vul M ediu
balcanic şi d u n ărean .
T reb u e a d ă o g a tă o n u a n ţă , a cărei im p o rta n ţă n u e de neso
c o tit p en tru in terp retarea lo r : aceste n um e etnice nu a u num ai
un înţeles geografic, care se referă la terito riu m ai m u lt d ecât
la pop u laţie, ele privesc elem entul cu cerito r sau clasa stăp ân i-
to a re care exercită asu p ra acestui terito riu o do m in aţie o ri o in
flu en ţă p olitică, pe b aza unui d re p t oarecare. A cest fap t repre
zin tă o tră să tu ră caracteristică p en tru to a tă isto ria balcan ică:
« P o p o ru l de rân d nu e ra ţin u t în seam ă, şi această situaţie infe
rio a ră h o tă ra în acelaşi tim p şi de so a rta lim bii sale. S tegarii erau
nobilii, care m ergeau sub b an iera regelui sau a îm p ă ratu lu i lor.
N u treb u e să u ităm n icio d ată starea de p asivitate supusă, în care
se a fla în această vrem e sentim entul n aţio n al. P u terea şi o rgani
l) S. N o v a k o v ié , L e s p r o b lè m e s s e r b e s , ib id ., p . 4 5 7 , s t a r e a n o m a d ă o p u s ă
g e n u lu i de v ia ţ ă al c u ltiv a to r ilo r .
*) V . în a c e a stă p r iv in ţă V a sm er , D ie Ira n ie r in S iid ru s s la n d , p . 8 .
zarea seniorială era u tră s ă tu ra caracteristică a E vului M ediu.

D a c ă cu tare suveran ajungea destul de p u tern ic, p en tru a co tro p i
to a tă p en in su la b alcanică şi a stă p ân i în treag a nobilim e, a r fi
av u t d rep tu l d e a-i d a sem nele alese de el, a tâ ta tim p cât p u terea
sa ajungea să-i spirijine năzuinţele »*).
Ia tă de ce docum entele italiene dela sfârşitul E vului M ediu
num esc pe R o m ân ii care ajung în această vrem e în târg u rile de
n egoţ d in C rim eea, « U n g u r i». E ste v o rb a în tr ’ad ev ăr de R o
m ân ii d in provinciile dunărene, asu p ra c ă ro ra reg atu l U ngariei îşi
a firm a d rep tu ri sau p reten ţiu n i d e suzeranitate. N u există cea m ai
m ică în d o ială asu p ra n aţio n alităţii « U n g u ro a ic e i» M a rio a ra din
1290; e a este to t a tâ t de u n g u ro aică ca şi « U n g u rii» am in tiţi în
1469 sau 1470, în registrele de socoteli d in C afa şi care se num esc
S ta n c h u s, D e m e tr iu s , R a d its sau S to ic h a . C â te o d ată actu l m en
ţionează am bele c a lită ţi: V ela ch us sive U n garus, V alah sau U n g u r.
Se spune de asem enea fă ră deosebire, to t în 1470: T eo d o ru s V ela
ch u s P o lla n u s « T eo d o r R o m ân u l P o lo n *. M a tia s U ng arus P o l
la n u s « M atei U n g u ru l P o lo n » 2). A m b ii term en i su n t deci în tre
b u in ţa ţi u n u l în locul celu ilalt,, fă ră deosebire.
în ţelesu l geografic este aci cu to tu l ev id en t: este v o rb a de
V alahi, « d in p ărţile U n g a r ie i» d in această regiune pe care c a n
celaria p a triarh atu lu i de C o n stan tin o p o l o denum eşte « U n g ro -
V lahia » d in cauza vecinătăţii £ u reg atu l Sf. Ştefan 3), deoarece
su p rem aţia politică a acestuia d in u rm ă se în tin d ea p e am bele p ărţi
ale C arp a ţilo r şi cele din tâi m onete ale p rin cip ilo r Ţ ării R o
m âneşti şi ai M oldovei — ale acesto ra d in u rm ă p â n ă la
sfârşitul veacului al X V -lea — p o a rtă în că scutul fasciat cu arm ele
m aghiare.
M o ld o v a v a fi de asem enea p en tru p a tria rh a t R u s o v la h ia ,
V alahia vecină R usiei, care a suferit la u n m o m en t d a t in flu e n ţa
p rin cip atu lu i rusesc al G aliţiei. E ste fo arte posibil ca O n g a ri
x) N o v a k o v ió , ibid., p. 464.
*) V . V icin a e t C e t a te a A lb ă , p p . 1 32 ş i u rm .
*) V . B o g r e a , U n g r o -V la h ia , U n iv. din C lu j, A n u a ru l I n s t. d e I s t. N a ţio n a lă ,
U , p p . 3 6 6 -6 8 .
in fid e li d in cro n ica lui S tefano M ag n o , care se găsesc în prim ele

râ n d u ri ale arm atei bizan tin e In n o a p te a de 24 sp re 25 Iu lie 1261,
în tim p u l relu ării C o n stan tin o p o lu lu i d e către G reci, să n u fie
aju to are cum ane, de care regele U n gariei s ’a r f i p u tu t cu greu
lipsi în tim p u l răzb o iu lu i îm p o triv a lui O to k a r de B ohem ia şi
a B ulgarilor, ci R o m â n i dela- D u n ăre, care în tâln eau fă r ă înd o ială
la por{ile capitalei o p o p u laţie aro m ân ească, p e care o m en ţio
nează Pachim ere,
V lahii d u n ăre n i aveau de altfel în acea ep o c ă aceeaşi tactică
şi acelaşi echipam ent de lu p tă ca şi C um anii, care le era u adesea
aliaţi sau co n d u căto ri. A ceastă cucerire a C o n stan tin o p o lu lu i de
că tre auxiliarii ca re p ă tru n d în o raş, p rin tr’un can al su b te ra n , şi
deschid p o a rta Selim briei arm atelo r lu i A lexis S trateg o p u lo s, a r fi
deci cel d in tâ i fa p t de arm e c unoscut, la care a r f i lu a t p a rte tru p e
valahe « d in p ăr(ile U n g a r ie i» 1). '
A vem to a te m otivele să credem că această regulă, de a de
sem n a p o p o ru l p r in te rito riu l său şi p e supuşi p rin stăp ân ito rii
sau su zeran ii lo r, a fo st o b serv ată a tâ t de izvoarele b izantine cât
şi de actele italiene.
S ’a în cercat să se stabilească în leg ătu ră cu acest fa p t unele
precizări, care su n t greu de adm is în întregim e. A stfel, D icu -
lescu, jcare v o ia să atrib u e G ep izilo r o im p o rta n ţă m ai m are decât
aceea pe care au p u tu t-o avea în realitate în alcătu irea p o p o ru lu i
d aco -ro m â n , a d escoperit în tr ’u n tex t al lu i T eofanes o distincţie
c iu d a tă , p e care el so co tea c ă treb u e s ’o aplice străm o şilo r acestui
p o p o r a).
In tim p u l expediţiei în trep rin se de g eneralul b iz an tin Priscus
în an ijl 601, îm p o triv a A v arilo r, dincoace de D u n ă re , se v o r
beşte de u n n u m ă r o arecare de p rizo n ieri lu a ţi de că tre trupele
im periale, d in tre care 3000 A v ari, 800 Slavi, 3200 G epizi şi 2000
t B a rb a ri * ( x a l fia g fld g o v g â io xiÂ lo vg ).
A ce şti * B a r b a r i» f ă ră a lt calificativ, deosebi(i de G epizi, de
A v ari şi de Slavi, era u D ac o -ro m â n i, pe care un cro n icar b izantin
*) Viclna et Cetatea Albă, pp, 1 3 6 -3 7 ,

Dle Gepidcn,
* ) D ic u le s c u , I, p, 224,
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : E T N O G R A F IE $1 G E O G R A F IE 67
n u p u te a să-i num ească « R o m an i *, deoarece acest n u m e era

rezervat R o m eilo r, 'P a > fid îo i, adică b iz an tin ilo r înşişi. D eşi această
ip o teză a fo st co n testată x), e a nu este m ai p u ţin in g e n io a s ă ; ea
p o ate f i a p ro p ia tă de p asaju l cu m u lt m ai recent, d in cronica lui
C honiates, p en tru care V lahii nu m iţi a ltă d a tă M oesieni, su n t « b a r
barii care locuiesc m u n ţii H em u s » 2), ro i/g x c n â r â y ’A î f i o v z o Sq o q
B aQPdQovs. D a r este şi m ai p ro b ab il ca scriitorii bizan tin i să fi
pus p o p u la ţia de lim bă ro m an ă d in aceste regiuni in râ n d u l
« H u n ilo r » o ri a « Sciţilor », aşa cum nu m eau ei p e stăp ân ii v re
m elnici ai ţă rilo r dunărene.
Se. observă că în cep ân d d in secolul al X -lea, num ele de * V lahi <i
a câştigat to t m ai m u lt teren şi a devenit de o în tre b u in ţare cu ren tă.
Ceea ce este m ai curios, este că textele italiene, care co n fu n d ă pe
R o m ân ii dela D u n ă re cu U n g u rii, deosebesc pe A ro m ân ii d in B al
cani p rin num ele lo r de V lahi. A m găsit exem ple în A nalele
genoveze, ca şi în actele n o ta rilo r v e n e ţie n i3). A cest obicei nu
face d ecât să con firm e regula pe care ne-am p ro p u s să o sta
bilim : în B alcani, V lahii su n t d in p u n ct d e vedere p olitic o n a
ţio n alitate d istin ctă şi u n p o p o r in dependent, ch iar în ain te de
alcătu irea statelo r d u n ă re n e ; p en tru cronicarii şi geo g rafii arab i,
im periul A săn eştilo r şi B ulgaria su n t încă la în cep u tu l veacului
al X lV -lea « ţa rq V alah ilo r » *).
V lahii n u a u fo st co n fu n d aţi cu num ele v re-u n u i alt p o p o r
care i-ar f i supus stăp ân irii lui, deoarece ei înşişi a u fost, cel p u ţin
la în cep u tu l celui de al doilea im p eriu b ulgar, u n elem ent dom i
n a n t şi p o ate ch iar clasa co n d u c ăto are a n o u lu i S tat.
D e aici, p â n ă la a p resu p u n e că term enul de « V lah » o ri « V alah »
este de asem enea de origine b alcanică şi c ă B izantinii l-au prim it
dela Slavii d in p e n in s u lă 6), care ei înşişi l-au m o şten it p o ate
d ela G erm an i, n u este d ecât u n p as şi încă n u p rea greu de făcu t.
N u m ai că această co n statare ne p o ate duce la o altă co n
*) L . T a m â s , o p . d t . , p p . 30 şi u rm .
*) E d . B onn, p , 482.
*) C f. V ic ln a e t C e t a te a A lb ă , p p . 13 7 -3 8 .
4) V . p. iz v o a r e , ibid., pp. 39, 131.
6) D ic u le s c u , o p . d t . , p . 2 2 5 .
5*
cluzie, m ai riscată, care, de a r fi acceptabilă, a r co n firm a existenţa

a d o u ă elem ente în p o p u la ţia d a c o -ro m â n ă: R o m ân ii au to h to n i
şi em igranţii din regiunile balcanice — n o ta ru l regelui Bela m en
ţionează pe B la c h i a c p a s to r e s R o m a n o r u m şi geograful anonim
din veacul al X IV -lea p e B la z i care au p ără sit p a sc u a R o m a n o r u m .
N u este o are în această n u a n ţă o deosebire, care a r preciza o o ri
gine terito rială, o p u n ân d cele d o u ă ram u ri ale aceluiaşi p o p o r,
« p ăsto rii R o m an ilo r », băştinaşi ai regiunilor carpatice şi d u n ă
rene, B lahilor, « V lahii » de origine b alcanică ?
D eşi în d răzn eaţă, această ipoteză este to tu şi în d om eniul p o si
b ilităţilo r. E ste ad ev ărat că cercetăto ri recenţi au adm is identi
ta tea celor doi term en i: B la c h i a c p a s to r e s R o m a n o r u m , precum
ne în tâm p in ă aiurea S c la v i a c B o e m i, p o p o are de acelaşi gen,
« gleichartige V ôlker », a c având aci înţelesul lui « ad ică ». D a r
aceasta n u exclude po sib ilitatea a d o u ă ram u ri fo arte ap ro p iate
ale aceluiaşi p o p o r, vorb in d dialecte ale aceleiaşi lim bi. E a este
de altfel adm isă în p arte şi de d. T am âs, care vede însă în p ă
storii « R o m an ilo r » am in tiţi de A n o n im în P an o n ia, la venirea
M ag h iarilo r, o p o p u laţie ro m an ică asem ăn ăto are L a d in ilo r din
R eţia, care bine înţeles n ’are nim ic co m u n cu V la h ii şi a r fi dis
p ă ru t fă ră u rm e d u p ă cucerire. O d a tă ce am adm ite existenţa
celor d o u ă ram u ri ale ro m an ităţii o rien tale: u n a a D ac o ro m ân ilo r
răm aşi la n o rd u l D u n ării, cealaltă a V lahilor din B alcani, şi am
ţine seam ă de cu ren tu l n eîn treru p t de m igraţiuni, fie periodice
— tra n sh u m a n ţă p ăsto rească — fie de tran sp lan ta re în n o i aşe
zări, este ap ro ap e im posibil să n u ajungem la concluzia unei fu
ziuni, din care rezu ltă de altfel u n ita te a lim bii ro m ân e de astăzi *).
E xistă un alt fap t care co n firm ă in te rp retarea, în acelaşi tim p
te rito rială şi politică, a n u m e lo r etnice ale p o p o ru lu i ro m â n în
izvoarele m edievale : este v alo area socială care se ad ao g ă, fo arte
d e tim p u riu , num irii pe care şi-o d ă singur. E ste caracteristic că
num ele cu ad ev ărat n aţio n al, ru m â n , a av u t un sens p ejorativ din
P . în t r e a g a b ib lio g r a f ie v . N . D r ă g a n u , o p . c it., p p . 14 ş i u r m . ş i L 'a n c ie n n e té

e t l'e x p a n s io n du p e u p le ro u m a in d 'a p r è s la to p o n y m ie , l'o n o m a s tiq u e e t la la n g u e ,
B a lc a n ia , I , p . 4 0 . L . T a m â s , A r c h . E u r . C e n tr o - O r ie n ta lis , I I , p . 3 6 0 ş i u r m . V .
ş i m ai su s, C a p . IV , p . 57.
p u n ct de vedere so cial; r u m â n ii din docum entele rom âneşti dela

sfârşitul veacului al X V I-lea şi al X V II-lea su n t ţăran ii legaţi de
ro b ia ogorului, co lo n i e t iob a g io n es ale actelo r latine din T ransilva
n ia 1). în a in te de această epocă, în docum entele red actate în slavo-
neşte, la no rd de D u n ăre, în veacul al X V -lea, cuvântul « vlah » ţine
locul aceluia de « ru m ân ». D o u ă texte su n t m ai ales ca ra c te ristic e :
d o m n ito ru l M oldovei, Ştefan cel M are, în tr ’un fel de proclam aţie,
ad resându-se lo cu ito rilo r d in ţin u tu rile Brăilei, B uzăului şi R â m
nicului S ărat, p en tru a le aduce la cu n o ştin ţă că susţine d rep tu rile
la tro n u l M unteniei ale unui p retendent, num eşte d eo seb it pe
boieri, pe cneji şi pe « săraci ». M untenii îi răsp u n d în num ele
b oierilor, cnejilor şi vlah ilor. E ste lim pede că cele d in tâi d o u ă
categorii, ale c ă ro r d enum iri su n t slave, reprezintă aristo craţia şi
pe p ro p rietarii liberi, în tim p ce ultim a, aceea a « săracilo r » sau a
«V lahilor», reprezintă p o p u la ţia sătească neliberă, legată de o g o r 2).
S ’a p u tu t p resu p u n e, cu o arecare ap aren ţe de adevăr, că în
această epocă tâ rz ie, înţelesul pejorativ al unui num e etnic rep re
zintă am in tirea unei stări sociale şi politice an terio are şi în special
a unei stăp ân iri a Slavilor, la n o rd u l D u n ării, peste p o p u laţia
de lim bă ro m ân ă pe care şi-o făcu seră trib u ta ră şi care era supusă
dării şi câştiului d a to ra t învin g ăto rilo r 3).
N u s ’a făc u t îndeajuns leg ătu ra în tre această ipoteză şi dis
c u ţia începută m ai de m ult, în literatu ra istorică ap u sean ă, în
ju r u l înţelesului social al term en ilo r F ra n cu s şi R o m a n u s , în textele
ju rid ic e ale perio ad elo r m erovingiene şi carolingiene. F u stei de
C oulanges deosebise trei înţelesuri ale fiecărei d en u m iri: F ra n cu s
— om de neam fran c, în înţeles e tn ic ; lo cu ito r al regiunii F ra n c ia ;
om liber, h o m o ing enu u s. Ia r R o m a n u s — om al p o pulaţiei in d i
gene, în regatele b a rb a re ; lo cu ito r al R o m â n iei, d in răsă rit sau
de m iază-zi (Italia sau G alia m e rid io n a lă ); elib erat din servitutea
l) C . C . G iu r e s c u , fs t. R o m â n ilo r , I , p p . 2 3 8 ş i u r m .
*) I. B o g d a n , D o c . p r iv ito a r e Ia r e la ţiile Ţ â r ii R o m â n e ş ti cu B ra ş o v u l ş i cu
Ţ ara u n g u r e a scă , I , p p . 2 8 2 ş i u r m .
s ) G i u r e s c u , o p . c i t ., p . 2 4 3 ş i u r m . V . ş i R . R o s e t t i , D e s p r e o r ig in e a ş i tr a n s
fo r m a r e a c la s e i s tâ p ă n ito a r e in M o ld o v a , A n , A . /?., s e r ia a 2 - a , X X V ( 1 9 0 6 ) p p ,
147 şi u rm ,
p erso n ală (sclavie), d a r legat de p ăm ân t : lib erti, co llib erti, co lo n i *).

I a r în concluzie, această co n statare : « cel p u ţin u n lucru e sigur,
e că exista în sta tu l m erovingian o clasă de oam eni d en u m ită,
f ă ră co n sid eraţiu n i de origine, h o m in e s r o m a n i şi care erau o râ n
d u iţi p rin tre elib eraţii « ta b u la ri » a).
A ceastă părere a ilustrului istoric al « C etăţii A ntice » şi a
« In stitu ţiilo r P olitice ale vechii F ra n ţe » a fost co m b ătu tă cu
înverşunare. In ca rte a sa asu p ra « Invaziilor germ anice », d . L ot
o consideră cu desăvârşire în lă tu rată . « F u stei de C oulanges, ne
spune d-sa, a p us la co n trib u ţie co m o ri de ingeniozitate p en tru
a încerca să d em onstreze că, în aceste legi, cu v ân tu l R o m a n u s
înseam nă, n u p ro p rie ta ru l ro m a n liber, ci eliberatul, a căru i co n
d iţie socială, la R o m a n i ca şi la G erm an i, era m u lt in ferio a ră
celei a om u lu i liber din n aştere, in g en u u s. A ceastă teză subtilă
şi fragilă a fost în lă tu ra tă fă ră cru ţa re de Julien H av et în F ra n ţa ,
T heunissen în Belgia, W aitz în G erm an ia. N im eni n u o m ai ac
cep tă * a). D e asem enea, cu to a tă au to rita te a în v ă ţaţilo r ce îl sus
ţin încă, înţelesul de « liber » al cu v ân tu lu i fr a n c u s i se p are co n
te sta b il; cel m u lt p o ate f i v o rb a de oarecare confuzii în ju ru l unui
rad ical germ anic fr e c h , care a p u tu t f i a p ro p ia t pe u rm ă de în ţe
lesul lib ertăţii.
F ă ră a relu a aci d iscuţia în am ăn u n tele ei, treb u e să co n statăm
to tu şi că în ultim ul tim p ea a în c ep u t d in no u . I n tr ’u n artico l
recent, d . S. S tein, d u p ă ce am inteşte că « în u n a din lim bile ro
m anice, cea ro m ân ă , cu v ân tu l ro m ân avea înţelesul de « ţă ra n »
(sim plificare p o ate excesivă a ru m â n ie i), ajunge la încheierea că
am b ii term en i, R o m an u s-F ran c u s « treb u esc înţeleşi în sens social
şi de b reaslă, n u în cel n aţio n al, deoarece co n tra stu l n aţio n al
n u e d o v ed it nicăieri, fiin d p u ţin p ro b ab il p en tru vrem ea m ai
veche şi cu to tu l exclus p en tru cea caro lin g ian ă » 4). Ia tă -n e deci
*) F u s t e i d e C o u l a n g e s , Nouvelles recherches sur quelques problèmeg d’his-
foire, p p . 3 7 0 şi urm .
a) I b id ., p . 3 6 5 .
*) L e s in v a s io n s g e r m a n iq u e s , p . 1 9 6 .
• ) S . S t e in , D e r * R o m a n u s * in de n f r ä n k is c h e n R e c h tsq u e lle n , H i s t . V ie r te l
ja h r s c h r if t, X X X I , 1 9 3 7 , p p . 2 4 4 , 2 4 9 - 5 0 , C f. M i t t . d e s I n s t. f . ö s t e r r , G e s c h ic h ts
fo rsc h u n g , 1 9 2 9 ,
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : E T N O G R A F IE Ş I G E O G R A F IE 71
în to rşi, în o arecare m ăsu ră, la teza lui F u ste i de C oulanges. N e

grăb im însă să ad ăo g ăm c ă şi acum această teo rie în tâ m p in ă
h o tă rîte îm p o triv iri1).
D esig u r p ro b lem a e m u lt mai_ com plexă în textele legislative
ale R eg atu lu i F ran cilo r, d ecât în d ip lo m atica ro m ân ească din
secolul al X V II-lea. L a noi, înţelesul social este lim pede. I n p ri
v in ţa originilor, chestiu n ea răm â n e în să deschisă. S ’a r p u te a p re
su p u n e c ă p en tru a ex p lo ata m ai u şo r regiunile cucerite, stăp ân ii
b a rb a ri d in prim ele veacuri ale n ăv ălirilo r au îm p ru m u ta t dela
im p eriu l d e ră s ă rit leg ătu ra co lo n atu lu i şi au « fix a t * d e p ăm ân tu l
p e c a re îl lu crau , în folosul lo r, p e « R o m an ii » b ăştin aşi sau aduşi
de peste D u n ăre. P o a te au p us ca p ăt, p rin astfel d e m ăsu ri, nesta-
b ilităţii p eriodice a p ăsto ritu lu i. D e altfel însăşi legislaţiunea im
perială, în secolul al IV -lea, o p rea pe p ăsto ri de a că lări *). A ceastă
dispoziţiune a C odu lu i T eo d o sian v a f i fo st desigur aplicabilă,
nu n u m a i în Italia, u n d e m a i de m u lt p ăsto rii A puliei tu lb u ra u
aşezările orăşen ilo r d in ţin u tu rile de m iază-zi ale peninsulei, d ar
şi în acele p rovincii d in B alcani, în care p ro d u su l prin cip al era
b rân za, « caşul D a rd a n ic *, de e să d ăm crezare tra ta tu lu i de geo
g rafie econom ică a Im periului, scris pe la a n u l 350 şi cu noscut
su b num ele de E x p o s itio to tiu s m u n d i 3). F ă ră a avea acelaşi in
teres ca fiscul im perial, co n strân s să aşeze de veci p e oricine, în
categoria sa şi la locul său, B arb arii p u te au şi ei să afle u n folos
în restrângerea lib ertăţii de m işcare a sup u şilo r lo r « ro m an i *.
A junge de altfel să am intim sfatu l pe care cro n icaru l sirian îl atri-
b u e A v arilo r, d u p ă năv ălirea lo r în penin su la b a lc a n ic ă : « Ieşiţi,
sem ăna(i şi se c e ra ţi; n u vom lu a d ecât ju m ă ta te din b ir »*). C h iar
u şu rân d sarcinile lo cu ito rilo r, aşa cum făceau şi regii b a rb a ri
d in apus, ei încă p referau să-i ştie stato rn ici p e an u m ite locuri,
d ecât u rm ân d u -şi tu rm ele în văile necercetate ale m u n ţilo r. D u p ă
*) C f. rep Jica fn R e v . B e ig e d e P h ilo lo g ie e t d ’H is t,, X V I I I ( 1 9 3 8 ) .

*) H . D e s s a u , G esc h . d e r r ö m is c h e n K a is e tz e lt, II, 1 ,p , 4 1 5 . C f, C o d . T h e o d .t
9 , 3 0 , 2 , 5.
• ) V . A . V a silie v , E x p o s itio T o tiu s M u n d i% S e m in a riu m K o n d a k o v ia n u m , V I I I ,
1936, pp. 15 ?i 2 5 .
4) V . m a i s u s, p . 35.
cum L ong o b arzii, p rin stăp ân irea lo r în Italia, au co n trib u it la

un ificarea linguistică a peninsulei, m icşorând co n trastu l în tre
v o rb irea dela m iază-n o ap te şi cea d ela m iază-zi *), s ’a r p u te a spune
că A varii şi u rm aşii lo r de aceeaşi origine, în stăp ân irea ţin u tu rilo r
du n ăren e — m ai m u lt d ecât Slavii, ce le-au fo st şi ei supuşi — au
d a t u n în sem n at a ju to r procesului de stato rn icire a p o pulaţiei
ro m an ice şi ro m an izate, im p u n ân d u -i să lucreze p ăm ân tu l în
folosul lor. In orice caz, ch iar d acă n ’au p u tu t ap lica în întregim e
in stitu ţia, au co n trib u it să înrăd ăcin eze pe m alu l stâng al D u n ării,
n o ţiu n i îm p ru m u tate vieţii provinciale de p e m alu l d re p t; în să
treb u e rem a rc at că, în B alcani, « v la h » în înţeles social însem na
şi m ai târziu p ăsto ru l liber, pe cân d la n o rd u l D u n ării, trebue
su b lin iat un alt înţeles al acestei d enum iri şi o concluzie care se
d esp rin d e din ea. E ste evident că d acă ru m â n era încă în vrem u
rile m o d e m e, ţă ra n u l legat d e ogor, e p en tru c ă R o m a n u s repre
zin tă p en tru năv ălito rii G erm an i, Slavi sau A vari, din în d ep ăr
ta tu l E v u l M ediu, pe colonistul fix a t de m oşie. A cest term en are
aşa d a r aci u n sens de stab ilitate, iar nu de m ig ra ţiu n e ; de subjugare
agricolă, ia r n u de lib ertate p ăsto rească 2). E l co n stitu e p ân ă la
un oarecare p u n ct, un arg u m en t în favoarea co n tin u ităţii ro m an e
şi a in flu en ţei in stitu ţiilo r im periului de ră s ă rit la n o rd u l D u
nării, ch iar şi d u p ă sfârşitul stăp ân irii sale politice şi m ilitare în
aceste ţin u tu ri. E l p o ate fi in te rp re tat şi ca o c o n firm a re a
deosebirii ce am în cercat să o stabilim , în tre ram u ra au to h to n ă
a R o m â n ilo r d in D a c ia şi « V la h ii» im ig raţi d in regiunile b al
canice. B ine înţeles că în cu râ n d aceste n o ţiu n i s ’au co n fu n d at.
A ceastă p articu laritate co n firm ă şi regula pe care ne-am s tră
d u it să o precizăm . I n tr ’o epocă în care izvoarele istorice se
o cu p ă de stăp ân ito rii ţării, de co n d u c ăto ri şi d e clasele co n d u că
to are, este fo a rte n a tu ra l ca ele să fi n eso co tit p o p u la ţia supusă.
E a treb u e să fi fost m ai n u m ero asă şi fă ră în d o ială m ai cultiv ată,
cel p u ţin în unele regiuni, d ecât n o m azii care năvăleau şi o ex
p lo a tau . E a n u v a avea v alo are însă în ochii cro n icarilo r şi în
') W . v o n W a r tb u rg , D ie E n ts te h u n g d e r r o m a n is ch en V ö lk e r , p . 150,
*) E . G a m ills c h e g , R o m a n ia G e rm a n ic a , I I , p p . 241 §i u r m .
lim bajul cancelariilor, d ecât în ziua în care ea însăşi v a p u tea

să-şi închege u n stat, sau să constitue elem entele sale co n d u
căto are. D a r R om ânii au în ceput să jo ace' un rol istoric bine de
fin it ca p o p o r liber, în B alcani către sfârşitul secolului al X -lea
şi în ţările d u n ăren e în cel de al XIIT-lea. F a p tu l că ei nu su n t
am in tiţi în m od lăm urit în textele co n tem p o ran e nu im plică
neexistenţa lo r *): el înseam nă d o ar supunerea lo r u n o r p u teri
străine, care le im pun, fie num ele lo r etnic, fie pe acela al teri
to riu lu i p e care şi-l supuseseră stăp ân irii lor.
îm i p are că aceasta este singura in terp retare a tăcerii izvoa
relo r, care să nu fie p rotivnică logicei fap telo r şi deosebitelor date
ale linguisticii; Ţ ările dela gurile D u n ării au av u t această p a rti
cu laritate, că au fost în to td ea u n a un d ru m de trecere, m ai m ult
d ecât u n cen tru politic şi m iiita r: atu n ci cân d câm p ia Tisei şi a
D u n ării de m ijloc, p u sta E u ro p ei C entrale, era o rezervă n atu ra lă
de p ăşu n e, care atrăg ea pe nom azi şi cavaleria lo r, ia r B alcanii
o p reau p e n ăv ălito ri şi co n stitu iau o cetate n atu ra lă, în lu p ta lo r
îm p o triv a im periului bizantin, d ru m u l dela C a rp a ţi la D u n ăre
şi la N istru nu era d ecât o etap ă în în a in tarea n ăv ălito rilo r şi
n u reţin ea m u ltă vrem e cetele lor, pe care le alu n g a presiu n ea
a lto r p o p o are d in stepă. Ia tă de ce numeler etnice, care ne a ra tă
pe stăp ân ito rii succesivi ai acestor ţin u tu ri, au v aria t astfel, în c ât
B izantinii găseau m ai u şo r de a-i co n fu n d a su b o ru b rică a r ti
ficială, îm p ru m u tată dela au to rii clasici.
A u fost astfel « Sciţi » şi « S arm aţi » p â n ă în secolul al X l-lea
şi al X H -lea. Se p o ate in terp reta în acelaşi fel num ele etnic în că
n elăm urit, pe care ni-1 redau izvoare m usulm ane, care au fost
cercetate şi trad u se de cu rân d . E ste v o rb a de g eo g rafia univer
sală in titu la tă « H u d u d -al-A lam », « graniţele lum ii », alcătu ită în
982 la G o zg ân în A fganistanul septentrional, şi de lu crarea p er
*) V . n o t a r e c e n t j a d - lu i H . G r é g o i r e , Byzantion, X IV (1 9 3 9 ), p. 303:
< C ’e s t u n p u r h a sa rd qui nous r é v è l e l ’e x i s t e n c e des V a la q u e s b a lk a n iq u e s
avant l ’a n n é e 1145. S i n o u s n ’a v i o n s p a s u n e lig n e d e C éd r é n u s e t le Slralc-
gikon, nous n ’e n s a u r io n s r i e n ; d o n c p o u r le s V a la q u e s d u N o r d , l e s ile n c e
d e s s o u r c e s n ’e s t p a s o p p o s a b l e & l ’é v i d e n c e h is t o r iq u e . >
sia n ă a lu i G ard izî, « p o d o a b a isto riilo r », scrisă u n secol m ai

târziu în no rd -estu l Persiei, la 1 0 9 4 1).
A m bele texte, descriind p o p o are le turceşti, p rin tre care în şiră
pe M ag h iari, m enţionează d o u ă p o p o are creştine care su n t vecine
cu aceştia d in u rm ă şi care se num esc, d u p ă « h o tarele lum ii »,
V. n. nd. r. şi M irv ât, sau, d u p ă G ard îzi, N . dr. r. şi M . rd â t.
Ia tă d e altfel, ce sp u n ele: d u p ă an o n im u l afgan, ţa ra M adjgha-
rilo r atinge la est m unţii, la vest şi la n o rd ţin u tu rile R u s, la
su d trib u l creştin al V. n. nd. r. ca re su n t oam eni slab i şi s ă r a c i2),
ca re p o sed ă p u ţin e b o g ă ţii: M irv ât su n t vecini cu m u n ţii ap a r
ţin â n d V. n. n d . r. şi se în tin d d e acolo p â n ă la ţa r a P ecenegilor
şi la M area N eag ră.
G eo g rafu l p ersan dela sfârşitul secolului al X I-lea este m a i
explicit. « Ţ a ra lor, scrie el v o rb in d de M ad jg h ari, este în vecinată
m ării R u m u lu i către care cu rg d o u ă m ari fluvii şi M ad jg h arii tră
iesc în tre aceste d o u ă flu v ii şi c â n d vine iarn a, cei care se d ep ăr
ta seră de flu v iu revin în ap ro p ie re a lui şi petrec iarn a. E i su n t
pescari şi se h răn esc cu peşte. (In ceea ce priveşte) flu v iu l ca re e
la stâ n g a lo r (trebue să sp u n em că) în direcţiu n ea Slavilor, este
u n trib d in R û m , (ai că ru i m em bri) su n t to ţi creştini. Se num esc
N . nd. r. E i su n t m ai num eroşi, d a r m a i slab i c a M ad jg h ari. D in
cele d o u ă flu v ii m a i sus p o m enite, u n u l se num eşte A til şi ce lă lalt
D û b â şi cân d M ad jg h arii su n t p e m alul fluviului, ei v ăd pe
N . n d . rieni. D e a su p ra (sau dedesubtul) acesto ra d in u rm ă, pe m alu l
fluviului, e u n m u n te m a re şi o ap ă ţâşneşte d in el şi curge pe c o a sta
lu i. D u p ă acest m unte se găseşte o n aţiu n e d e creştini care se
num esc M .rd â t » 3). .
A ceste relaţiu n i au fo st de c u râ n d an alizate de sa v an tu l o rien
talist, d , V. M inorsky, care a şi d a t o ed iţie engleză a lu i H u d u d -
l ) A su p r a a c e s to r iz v o a r e p u ţin c u n o s c u te s a u r ă u in te r p r e ta te p â n ă a c u m ,
v. M in o r s k y , H u d u d a l A la m , G ib b M e m o r ia l S e r ie s, L o n d o n 1 93 7 ş i U n e n o u
v elle s o u rc e p e rs a n e s u r le s H o n g r o is a u X - e s iè c le , N o u v . R e v u e d e H o n g r ie , L V I
(1 9 3 7 ) , p p . 30 5 şi u rm . ; A . D e c e i, A s u p r a u n ul p a s a g iu d in g e o g r a f u l p e r s a n G a r d lz l ,
O m a g iu A L ş i I. L a p e d a tu , B u c u r e ş ti, 1 9 3 6 , p p . 8 77 şi u r m ,
*) S u n t d e n u m iţi bad ~ dil (fr ic o ş i), c e e a c e ar în s e m n a m a i d e g r a b ă c r e ş tin i,
v. M in o r s k y , N o u v . R e v . d e H o n g r ie , L V I , p . 3 1 2 .
*) I b id ., p . 30 8 ,
al-A lam , în seria G ib b M em orial şi d e că tre fo stu l său au d ito r

ro m â n , d. A . D ecei, care s ’a o cu p at exclusiv d e tex tu l lui G ar-
dîzi. C oncluziile lo r su n t destul de asem ăn ăto are, an u m e că
s u n t d e co m u n aco rd să în d ep ărteze orice id en tificare caucazian ă
a acesto r regiuni necunoscute, id en tificare la care M a rq u a rt însuşi
a sfârşit p rin a re n u n ţa 1). In acest caz, d u p ă cum credea B a rth o ld ,
D u b ă , u n u l d in flu v ii n u -i altu l d ecât D u n ă , D u n ă re a ; M irv ât
sau M .rd â t, d espre care se credea că p o t fi id en tificaţi cu C ro aţii,
a r f i m ai deg rab ă lo cu ito rii d in M o r a v a (M o rv âk în ungureşte)
ai m arii M o rav ii a Iui S viatopluk, cu cerită d e U n g u ri d u p ă in s ta
larea lo r în E u ro p a C en trală. R ă m â n e atu n ci acest p o p o r m iste
rio s al N . n d . r. sau V. n . n d . r. care se intercalează în tre Slavi şi
U n g u ri, de-a-lungul D u n ă rii o ri al p rin cip alilo r săi a flu e n ţi de
p e m alu l stâng.
A ci in terp re tările su n t fo a rte variate. Istoricii şi filologii unguri
au v ăzu t în acest n u m e m isterios o aluzie la num ele u n g u resc al
B elgradului, N ân d o rfejerv ar, şi în p o p o ru l astfel n u m it, fie o de
fo rm a re a num elui G recilor, fie a aceluia a l B u lg a rilo ra). D .
M inorsky, d u p ă ce a înclinat m a i în tâ i să-I in terp reteze ca o
« oarecare p o p u la ţie ro m ân ească d in M o ld o v a sa u ch iar d in M u n
ten ia », s ’a h o tă rit să ap ro p ie acest n um e, care n u am in teşte nim ic
precis, d e acela al trib u rilo r turceşti m en ţio n ate d e M astidi, V. 1.
n d . r. care co tro p eau în 934 terito riu l b izantin, să-l restitu ie
ca V u n u n d u r şi să iden tifice astfel p e O n o g h u n d u r, sau O noguri,
trib b u lg ar trecu t la creştinism , a căru i stă p ân ire se în tin d ea în
această vrem e as u p ra pop u laţiei sed en tare d in această reg iu n e s).
D . D ecei a ajuns la râ n d u l s ă u la in te rp re tarea ro m ân e asc ă, la
ca re se oprise în tâ i orien talistu l r u s ; el o ju stific ă to tu ş i p rin arg u
m ente, a c ă ro r p u tere treb u e recu n o scu tă : u n p o p o r creştin , m ai
‘) ibid., p. 310.
' ') A . D e c e i, op. cit., p p . 8 9 6 -9 7 .
*) M i n o r s k y , ibid., p . 3 1 0 . L a M a su d i (9 3 4 ), Walandar e d e a s e m e n e a u n
o r a ş b iz a n tin . V . M a r q u a r t, Osteuropäische u. ostasiatische Streifztige, p p . 6 1 ,
4 4 9 Şi u r m ., u n d e s e f a c e o a p r o p ie r e in t r e a c e s t n u m e ş i a c e l a l Onogurilor, c a r e
d is p a r t o t u ş i d u p ă n ă v ă lir e a B u l g a r i l o r ; v . H . S c h ö n e m a n n , Die Kenntnis der
byz. Geschichtsschreiber v. der ältesten Gesch. der Ungarn, p . 9 .
num eros, d a r m ai slab d ecât M aghiarii, deci n u un elem ent « stă-

p â n ito r », ci d im p o triv ă in ferio r ca p u tere m ilitară, trăin d a p ro a p e
de D u n ăre, sub m arele m unte care n u p o ate fi d ecât lan ţu l C a rp a -
ţil o r ; în fine p en tru a ne convinge cu to tu l, fă ră a m ai ţin e seam ă
de facto ru l religios, originea lim pede in d ic a tă : un trib a z R u m ,
din R u m sau din im p eriu l ro m an ’), N u e aici o aluzie evid en tă,
d acă n u la terito riu l im periului b izantin, d a r la ro m an itate , la
originea ro m an ă , latin ă a p o p o ru lu i ro m ân , origine care a iz b it
pe cro n icarii b izantini ch iar d ela început, câ n d au treb u it să se
ocupe de el ? -)
In acest caz, d acă se ad m ite că to a te aceste elem ente co n co rd ă
şi că ele se potrivesc num ai p o p o ru lu i ro m ân , num ele de N . nd. r,
care n u seam ănă cu nim ic d in ceea ce priveşte acest p o p o r, nici
cu V lahii, nici cu « R u m â n ii», treb u e să fie d u p ă obiceiul tu rc,
num ele vre-unei căpetenii n ecunoscute, ce s ’a d a t naţiu n ii pe care
o co m a n d a ; e cazul O sm anliilor sau acel al Selgiukizilor. A r fi
singura explicaţie care s ’a r p otrivi acestei ciu d ate a lă tu rări de
co n so an e 3).
Ip o teza e fă ră în d o ială din cele m ai ingenioase, d a r e a pare
şi m ai verosim ilă, d acă se aplică aceeaşi m eto d ă, nu num ai la
num ele u n u i stă p ân ito r, care în m od practic e im posibil de recu
n o sc u t în sta re a actu ală a cu n o ştin ţelo r n o astre, d a r la acela al
unei clase co n d u căto are, al unui elem ent d o m in a n t, su p rap u s
p o p o ru lu i ro m ân .
A m în cercat în tâi, în această privinţă, o ap ro p iere a num elui
re d a t de izvoarele arab e de acela încă nelăm u rit, care ap are în
izvoare m ai târzii, din veacul al X H -lea şi al X III-lea, al B ro d -
n icilo r. A ceştia, pom eniţi în regiuni fo arte d ep ărtate, de cronicele
ruseşti d incolo de N istru , d e diplom ele reg ilo r un g u ri în T ra n
silvania şi în M oldova, fuseseră id en tificaţi de O nciul, d u p ă U s-
penski, cu oam enii veniţi dela m iază-noapte, o i e x , B o g d ovrjg , în
a ju to ru l răscoalei A săneştilor. C u n oscându-se tran scrierea fan te
') D e c e i, op. cil., p. 898.

*) V . L . T a m â s , op. cil., I I , p p . 51 şi urm ,
*) D e c e i , ibid.
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : E T N O G R A F IE Ş I G E O G R A F IE 77
zistă a n u m elo r slave, trecu te p rin defo rm area p ro n u n ţă rii greceşti,

d e către scriitorii şi geografii arab i, îm i pusesem în tre b area dacă
aceşti N . nd. r. sau V. n . nd. r. nu a r fi aceeaşi ca V o rd o n i sau
B ro d o n i ai cro n icarilo r b izantini, şi d acă, sub acest num e, n u
s ’a r ascunde u n neam de războinici slavi, sau slavizaţi, stă p ân i
ai « num erosului p o p o r creştin » care a r fi R o m ân ii d in stânga
D u n ă r iix).
D . P o p a L isseanu, a d u n â n d în tr ’un v o lu m al colecţiei sale
de izvoare textele p riv ito are la B rodnici, a m ers m ai d ep arte şi
a v ăzu t în acest p o p o r, adesea co n fu n d at cu V lahii, p e B rutenii
m en ţio n aţi în alte docum ente : de u n d e P ru ten i, R o m ân i d in valea
P ru tu lu i, co n fu n d aţi cu « M o ldovenii » d u p ă descălecare 2). N u e
locul de-a discu ta aci această ip o te ză ; ap ro p ierea p e care o încer
casem nu a fost însă p rim ită de alţi cercetăto ri, iar consoanele
num elui, transm is de g eografii arab i, au d a t loc la alte in ter
p retări, desigur ingenioase 3).
D . H e n ri G régoire, care ne-a a ră ta t adesea o neîn trecu tă
bogăţie de lăm u riri şi etim ologii, a d at ch iar în acelaşi an , în d o u ă
reviste, d o u ă in te rp re tări deosebite ale aceluiaşi n um e. I n tr ’o d are
d e seam ă a ediţiei d-lui M inorsky, în treg ită pe u rm ă de alte note,
d-sa vede în V. n. n d . r. p e B d y x a Q , V an g ari, ca re n ’a r fi altceva,
în tr ’o lim b ă slavă, d ecât O v y y g o i, -Ungurii. N u in trăm în exam i
n area a m ăn u n ţită a acestei id en tificări, care se p are că n ’a în tâ m
p in a t a p ro b a re a în v ă ţaţilo r m aghiari, deşi unii slavişti i s ’au a ră ta t
favorabili *). D a r în tr ’u n artico l a p ă ru t în acelaşi tim p, în tr ’o
revistă g erm ană, asu p ra num elui şi originii U n g u rilo r, to t d.
G rég o ire n e d ă o versiune deosebită. V orbind de aceiaşi
vecini ai M ag h iarilo r, ne sp u n e : « su n t evident cei 12.000 de creş
tin i (fă ră fem ei şi copii) pe care K ru m i-a lu a t la A d rian o p o l în
813, i-a aşezat dincolo de D u n ă re şi care au răm a s acolo p ân ă
la 836. Se ştie d o a r că în acest an , b ă tâ n d pe B ulgari şi pe M a -
') U ne é n ig m e e i un m ir a c le h is to r iq u e , p p . 9 8 - 1 0 1 .
*) I z v o a r e le I s to r ie i R o m a n ilo r , v o l . X I I , B r o d n ic i i, B u c u r e ş t i, 1938.
fl) C f . H . G r é g o ir e , B y z a n tio n , X I I I ( 1 9 3 7 ) , p . 6 8 9 ; F . D Ô lg e r , B y z . Z e lts c h r .,
X X X V I I I (1 9 3 8 ), p . 2 5 8 . A . D e c e i, R evu e de T r a n s y lv a n ie , I V (1 9 3 8 ), p . 4 5 1 .
4) B y z a n tio n , X I I I , p p . 6 4 5 - 5 0 , 7 3 6 - 3 8 .
g h ia r i, aceşti M aced o n en i, A d rian o p o litan i sau A d rian iţi (N an d ar,

N an d a rin ) s ’au îm b a rcat pe flo ta trim isă la gurile D u n ă rii de
îm p ă ra tu l T eo fil. E ra u a tâ t de lă m u rit A d rian iţi în cât, în lu p ta
îm p o triv a M ag h iarilo r, au in v o cat p a tro n a ju l Sf. A d ria n ! Izvorul
lui G ard îzi, sa u m ai de g ra b ă această in fo rm aţie p riv ito are la
N a n d a rin este astfel m in u n a t d a ta tă » 1).
N u am in ten ţia să discut elem entele unei explicaţii filologice,
deşi ch ia r p e n tru p ro fa n i fo rm a N a n d a r -N a n d a r in p are m u lt m ai
a p ro p ia tă de N . n d . r., d ecât V an g ari — O tiyyQ o i.
M ă voi m ărg in i la elem entul istoric p ropriu-zis. In textele
an alizate, p o p o ru l astfel n u m it n u se co n fu n d ă cu M ag h iarii,
cu m a r treb u i să fie cazul, d acă num ele să u a r in d ica trib u ri de
aceeaşi origine cu ei. E v o rb a de creştini, m ai n u m ero şi şi m ai
săraci d ecât cuceritorii, şi care se trag d in R û m , d in îm p ă răţia
ro m an ă . A m m ai av u t prilejul să am in tim această co lonizare cu
M acedoneni, la în cep u tu l veacului al IX -lea, a l m alu lu i stân g al
D u n ă rii *) : originea lo r d in A d rian o p o l e fo arte plauzibilă. D a r
e m ai m u lt d ecât p ro b a b il că n u avem a face d ecât cu un a lt aspect
a l aceluiaşi fenom en, u n a lt exem plu a l aceleiaşi reguli. N um ele
de N a n d a r, N a n d a rin , rep rezin tă în acest caz g ru p u l activ, co n
d u că to r, a l im ig raţilo r tran sd u n ă ren i, care se dovedesc în stare
să p o arte arm ele, să lu p te şi să în vingă ; p o p o ru l n u m ero s n u su n t
în să ei, o ricâte fem ei şi o ricâţi copii am a lă tu ra celor 12.000 de
războinici, ci p o p u la ţia ro m an ică, de aceeaşi origine c a a lor,
pe care o află stab ilită la poalele m u n ţilo r şi în v alea D u n ării.
P ărăsin d deci, în fav o area acestei a d o u a ipo teze a d-lui G régoire,
în cercarea în tr ’ad ev ăr p re a riscată, de-a regăsi p e B rodnici în tr ’un
tex t a ra b d in veacul al X -lea, vedem d im p o triv ă în această id en
tificare o n o u ă în tă rire a ideii de in terp en etraţiu n e a elem entelor
d u n ăre n e şi balcan ice ale rom ân ism u lu i, ch iar în vrem ea ce a
u rm a t năvălirii m aghiare, şi în acelaşi tim p o co n firm are a p resu
p u n erii d-lui D ecei. E a este de altfel co n fo rm ă obiceiului de a de
l) Le nom et rorigine des Hongrois, Zeitschr, der morgenländ. Gesellschaft,

t. 9 1 , 1937. p p. 6 3 0 -4 2 .
') V . m ai su s, p . 4 5 .
sem n a p o p o arele p rin num ele cu cerito rilo r sau al co n d u căto rilo r,
ch ia r cân d aceştia d in u rm ă su n t m ai p u ţin num eroşi şi sfârşesc
p rin a f i cu to tu l asim ilaţi de către supuşii lo r.
S ă n u u ită m că P ro to b u lg arii tu rci au fost asim ilaţi de supuşii
lo r slavi, ia r N o rm an zii orientali, V aregii sau R uşii, de trib u rile
slave d in R u sia kieviană. Şi acolo cu ceritorii au sfârşit p rin a
a d o p ta obiceiurile, cred in ţa şi lim b a p o p u la ţiilo r cu cerite; ce-i
d rep t, şi-au lăsat num ele noii co m u n ităţi n aţio n ale, născute din
acest am estec, şi a rezu ltat de aci u n p o p o r b u lg ar şi o n a ţiu n e
rusească. D a c ă un proces asem ăn ăto r n u s’a d ezvoltat în isto ria
p o p o ru lu i ro m ân , şi d acă num ele său, de o valoare socială infe
rio ară, a stă ru it to tu şi în am in tirea u rm aşilo r, e p o ate p en tru c ă
a schim bat p rea adesea stăp ân ito rii săi, ca num ele u n u ia din ei să
i se alipească şi să-i răm â n ă d eap u ru ri. T o tu şi num ele d iferiţilor
n ăv ă lito ri au p u tu t f i folosite p e n tru a-1 desem na, în cursul vea
cu rilo r, p ăstrân d u -se însă, ca y n su b strat p erm an en t, n o ţiu n ea
unui p o p o r n u m ero s şi necăjit, legat p rin lim bă şi p rin lege de
a m in tirea acelei îm p ă răţii a R âm u lu i, p e care o v o r regăsi, peste
m ulte veacuri, letopiseţele ţă rilo r rom âneşti.
C A P IT O L U L VI
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N
D a te le a rh eo lo g ice
O riginile p o p o ru lu i ro m ân şi aşezările sale prim itive co n stitu e

astfel u n a din principalele enigm e, d acă nu cea m ai greu de re
zolvat, d in istoria E u ro p ei în E vul M ediu. D u p ă cum s ’a v ăzu t,
su sţin ăto rii teoriei co n tin u ită ţii şi aceia ai im igrării o m ai discu tă
încă, in terp retân d , d u p ă vederile lo r, m ărtu riile izv o arelo r isto
rice. A stfel asu p ra câto rv a p u n cte şi în ju ru l u n o r an u m ite texte,
oarecum clasice — E u tro p iu s ori V opiscus, N esto r sau n o ta ru l
an o n im — aceleaşi arg u m en te se o p u n de u n secol, în n um eroase
lu crări care se străd u esc de a nu se asem ăna p rea m ult, ceea ce
nu le reuşeşte în to td ea u n a. Progresele cele m ai însem nate au fost
săvârşite, în u ltim ii ani, în d om eniul filologiei şi al lin g u isticei; va
f i d eajuns de a trim ite, în această priv in ţă, la dările de seam ă cele
m ai com plete care au fost pub licate 1). D a r m ai su n t o serie de
lu crări, ale c ă ro r concluzii au fost utilizate aiurea, cu rezu ltate fo a rte
v alo ro a se: este v o rb a de cercetările arheologice, privind ep o ca .
sfârşitului im periului şi aceea a invaziilor b arb are. N u m ai d a to
rită arheologiei, s’a în tem eiat m area o p eră de re sta u rare a lim e
s u lu i şi a istoriei h o ta re lo r lum ii ro m an e, care era u to t a tâ t de m ult
însem nate, p rin sem ne de h o ta r şi în tă ritu ri, ca şi « nevăzute » 2).
l ) C f. D r . M . F r ie d w a g n e r , Über die Sprache und Heimat der Rumänen in

ihrer Frilhzeit, Zeitschr. f. Rom. Phil., L I V (1 9 3 4 ), p p . 6 4 1 -7 1 5 .
*) P e n tru lim e s , v e z i seria d e p u b lic a ţii ale I n s t, d i S tu d i R o m a n i; c fr . ş i E .
K o m e m a n n , D ie u n sic h tb a re n G re n ze n d e s rö m isc h e n K a is e r r e ic h e s , B u d a p es t, 193 4.
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : D A T E L E A R H E O L O G IC E §i
N u m a i folo sin d rezultatele săp ătu rilo r, făcu te în m orm intele

epocii b arb are, lucrările u n u i D o p sch ori ale un u i R o stovtzev
au p u tu t lăm u ri isto ria acestor « veacuri în tu n ecate ».
A ceasta n u înseam nă că n u s ’a r f i dezv o ltat în R o m ân ia , ca
şi în ţările învecinate, o activitate b o g ată în tr ’un d om eniu ieri
în că n ee x p lo rat; iniţiative fericite s ’au m an ifestat ap ro ap e p re tu
tin d en i, de câţiv a ani 0- Se cuvine în să de a in tegra, m ai deplin
d ecât s ’a fă c u t p ân ă acum , datele arheologice în stu d iu l originilor
p o p o ru lu i ro m ân , cu scopul de a desprinde elem entele noi pe
care ele le-ar p u tea aduce so lu ţio n ării unei chestiuni, p e c â t de
vechi, pe a tâ t de co n tro v ersate.
In stad iu l actu a l al cu n o ştin ţelo r n o astre, n u trebue desigur
să n e lăsăm stă p ân iţi de iluzii : cercetările care au av u t loc dela
u n c a p ăt la cellalt al p ăm ân tu lu i rom ânesc n ’au scos în că la
iveală p en tru această ep o că nici o descoperire sen zaţională, care
a r p u te a co n firm a sau in firm a pe deplin m ă rtu ria celo rlalto r izvoare
istorice. Se d esprind to tu şi, d in cercetarea acestor lucrări, unele tră
să tu ri care nu p o t f i nesocotite, de n ’a r fi d ecât p en tru a dezvălui
o fa ţă n o u ă a problem ei.
P u n ctu l de plecare al acestor stu d ii treb u e să fie n e a p ărat ace
laşi ca şi acel al celorlalte lucrări, istorice o ri filologice, care au
tr a ta t despre originile R o m â n ilo r: D ac ia ro m an ă, sau m ai de
g rab ă R o m a n ia o rie n ta lă ; şi în această p riv in ţă treb u e să p re
cizăm , d ela început, o chestiune de m eto d ă. S ’a accentuat to t m ai
m u lt — credem , pe b u n ă d rep tate — caracteru l im p e r ia l a l istoriei
ro m an e : trebuesc considerate lucrurile, pe c â t se poate, cu aceeaşi
lărgim e d e vedere, şi o m ărire egală, aceleia pe care o întrevedem
în spiritu l îm p ăraţilo r, care s ’au succedat dela V espasian la C o n
s ta n tin , ne sp u n e u n specialist al arheologiei şi istoriei a rte lo r a
epocii tâ rz ii a im p e riu lu i2). în cep â n d d in secolul al III-lea, cen
tru l vieţii ro m an e n u m ai este la R o m a : el este în provinciile
care guvernează de acum în ain te, la râ n d u l lor, cu îm p ă raţii lo r
*) C f. R . V u lp e, L ' a c tiv ité a rc h é o lo g iq u e en R o u m a n ie : h is to r iq u e e t b ib lio -

g r a p h ie , B u c a r e s t, 1938. E x tr a s d in V A r c h é o lo g ie e n R o u m a n ie (A c a d . R o u
m a in e : C o n n a is sa n c e d e la T e r r e e t d e la p e n s é e ro u m a in e , I X ) .
*) S. F e rr i, A r te ro m a n a s u l D a n u b io , M ila n o , 19 33, p . 3 4 .
africani, sirieni, p an o n ien i, iliri, care refac u n itatea im periului pe

baze n o i ')■
D a r a r fi cu to tu l greşit de a desp ărţi istoria unei pro v in cii
de a celorlalte, de a nu ţine seam ă, în m anifestările diverse ale
vieţii locale, pe care ad m in istrato rii im periului ştiau să le respecte,
de această m a re u n ita te im perială care se în tin d ea dela m area
B ritaniei la m arginile golfului Persic. E cazul D aciei ro m an e, ca
şi al celorlalte p rovincii ale im p e riu lu i; ea n u co n stitu e o excepţie
nici pe tă râ m u l p o litic şi adm in istrativ , p ropriu-zis, nici din p u n c
tul de vedere al vieţii econom ice şi sociale, cu a tâ t m ai p u ţin în
ceea ce priveşte m anifestările vieţii religioase şi artistice s) ; cel m ult,
aşa p recu m se va vedea m ai dep arte, unele tră s ă tu ri ale acesteia
su n t m ai accen tu ate d ecât aiurea. S ’a r p u te a p u n e în treb area,
de ce cred necesar de a stăru i asu p ra u n o r consid eraţiu n i atâ t
de generale şi care p a r evidente. O fac tocm ai p en tru c ă s ’a în cercat
de a se susţine teza o p u să , şi anum e că destinele acestei provincii
du n ăren e, care a fo st cea din u rm ă an ex ată im periului şi a fost
d esp ărţită de e l cu m u lt în ain tea vecinelor sale, au fost cu to tu l
diferite de cele ale a lto r regiuni ale lum ii rom ane. A ceste
arg u m en te au fost invocate m ai ales de către acei care au cercetat
sfârşitul stăp ân irii ro m an e în aceste p ărţi. A stfel em inentul istoric
al p rovinciilor ro m an e d ela D u n ă re , d. A lfoldi, care s ’a străd u it
să dem onstreze d ă in u irea elem entului ro m an în P an o n ia p ân ă
la o ep o că m u lt m ai în a in ta tă şi co n locuirea sa paşnică cu stă-
p ân ito rii b a rb a ri din veacul al V -lea şi al V l-lea 3), respinge cu
to tu l c o n tin u ita te a lui în D a c ia T ra ia n ă, d u p ă invaziile G o ţilo r
şi p ă ră sire a o ficială a D aciei, în a d o u a ju m ă ta te a veacului
‘) A . A lf ö ld i, La grande crise du monde romain au III-e siècle, L’antiquité clas

sique, V I I (1 9 3 8 ), p p . 10-11.
Provincia fi Imperiul. Omagiu Al. fl I. Lapedatu, B u c u
*) C f. E . P a n a ite s c u ,
Le grand istrade romane in Romania. Inst, di Studi Romani, 19 38 , p . 4 .
r eş ti, 19 36, ; i
a) Der Untergang der Römerherrschaft in Pannonien, I , p . 19. C f. d e a s e m e n e a
Funde aus der Hunnenzeit, Archaeologica Hungarica, I X , p . 58 : « D i e V e r b in d u n g
d e r in R e d e s te h e n d e n K e r a m ik m it d e r s p ä tr ö m is c h e n in L e ä n y fa lu e rg ib t u n s
e in e n e rw ü n sc h te n B e le g fü r d a s L e b e n d e s R o m a n e n t u m s d ie s e r G e g e n d e n a m
A fifa n g d e s 5 -te n Jr h . W e r d ie vita sandi Severini d e s E u g ip p iu s g e le s e n h at,
w ir d d ie s e V e r h ä ltn is s e g u t b e g r e ife n können, t
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : D A T E L E A R H E O L O G IC E 83
al III-lea *). A şa precum o afirm ă unul d in tre discipolii săi

m aghiari, « nu treb u e, — fă ră a vroi să ne legănăm în iluzii —
să co n fu n d ăm condiţiunile istorice ale secolului al treilea, co n tem
p o ran e cu evacuarea D aciei, cu îm p rejurările care, d o u ă veacuri
m ai târziu , au pricinuit căderea im periului occidental. C ea d in tâi
în tâln ire a G erm an ilo r b a rb a ri ai veacului al III-lea cu valorile
civilizaţiei rom ane, care li se descopere, se dezvoltă încă su b sem
nul p u stiirii lipsite de -orice restrâ n g ere; n ăvălitorii, ig n o rân d încă
cu to tu l foloasele unei vieţi econom ice, în tem eiate pe un sistem
m o n etar, au d istru s şi in cendiat oraşele şi focarele de civilizaţie,
o d a tă cu centrele provinciale ale vieţii com erciale » 2). D acia, p ă
răsită de A urelian, d a r p ierd u tă, de fap t, d in tim pul dom niei lui
G allienus, nu p o ate fi redusă la m ă su ra co m u n ă a celorlalte p ro
vincii ale im periului, căzute în m âinile B arb a rilo r de ab ia la sfâr
şitul secolului al IV-lea sau al V-lea. Ceea ce ne spun Salvianus
şi alţii despre relaţiile d in tre provincialii acestei epoci şi n o ii
lo r stă p ân ito ri, G erm an ii, n u p o ate privi D ac ia d in tim p u l celor
d in tâi năvăliri ale secolului al III-lea : G o ţii lui A th a u lf care s ’au
aşezat în apus, d u p ă cum ne spune O rosius, ca restau rato ri ai
R o m ei pe care n u o p u tu se ră înlocui, nu au nim ic com un cu
predecesorii lor, al c ă ro r scop era jefu irea şi ard erea cetăţilo r
d in D ac ia, M oesia o ri A sia M ică. S u n t aşa d a r d o u ă teze cate
g o ric o p u s e : aceea a unei situ aţii excepţionale a D aciei, unde
năvălirea din secolul al III-lea n ’a m ai lăsat nici o u rm ă a
colonizării ro m an e, şi aceea care con sid eră că ceea ce s ’a p etre
c u t în celelalte provincii ale im periului în aceeaşi vrem e, e o bază
suficientă p en tru a fo rm u la asu p ra evenim entelor din D a c ia o
ju d e ca tă asem ăn ăto are. D e altfel este greu de a ad m ite p en tru B ar
barii d in secolul al III-lea, şi cu deosebire p en tru aceia din regiunile
pontice, o atare izolare de lum ea greco-rom ană şi o îm potrivire
a tâ t de to ta lă , o ricărei ad a p tă ri la v iaţa civilizată. U n ii a u to ri în
trezăresc, încă din secolul al II-lea în ain te de era n o astră, p rim ul
*) A g o t m o z g a lo m âs D a c ia fe la d a s a , ex tr , d in E g y te m e s P h ilo lo g ia K o z lo n y ,
1929 şi 193 0.
*) L . T a m â s , Romains, Romans et Roumalnst Archivum Europae Centro-Orlen-
taiis, I, p p . 6 8 -7 0 .
w w w .d a c o r o m a n ic a .r o e»
co n tact în tre p o p o arele iran ien e şi germ anice, care se v o r aru n c a

m ai tâ rz iu asu p ra E u ro p ei, şi lu m ea m ed iteran ean ă, peste p u ţin
tim p cucerită de R o m a ; arm u ri de origine sa rm a tă a u p ă tru n s
astfel în Italia, în că în ain te de im periu 1), N eg u sto rii ro m an i şi
eleni îşi duceau m ărfu rile şi m onezile lo r fo arte d ep a rte spre
n o rd ; ele n u era u necunoscute n aţiu n ilo r care era u să se ad u n e
m ai târziu dealungul lim esului şi să atace cetăţile care-1 ap ă rau .
D a r a discu ta această chestiune a r însem na să ne lăsăm târîţi în
lungi d ig resiu n i; ne ajunge să co m p arăm aci situ aţia g enerală a
p rovinciilor im periului în secolul al III-lea, cu aceea a D aciei, şi
să ex am inăm ap o i ceea ce datele arheologice p o t ad ăo g a cu
no aşterii şi in te rp re tării celorlalte izvoare. V a fi atu n ci m ai u şo r
d e încheiat.
*
* *
Im p eriu l a trecu t, dela sfârşitu l Severilor p â n ă la d o m n ia m a

rilo r îm p ă raţi iliri, r e s titu to r e s O rb is, p rin tr’o criză g rozavă de
răzb o aie externe şi civile, în care a fost a p ro a p e g a ta să se p ră
buşească. în tre a g a sa stru c tu ră econom ică şi socială a fost ad ân c
zgu d u ită, însăşi concep ţia de sta t şi de g u v ern ăm ân t a suferit,
d u p ă a ţâ ţi ani de m o n arh ie, ap o i de an arh ie m ilitară, u n a din
cele m ai m ari tran sfo rm ări ale istoriei. D e a r treb u i să stăru im
asu p ra tră să tu rilo r esenţiale, care fac d in acest secol de criză o
ad e v ărată p refig u rare a E vului M ediu, su n t d o u ă care se m ani
festă cu m a i m u ltă in ten sitate, dela u n c a p ăt la celalt al lum ii
ro m a n e : o rie n ta lis m u l, care triu m fă to t m ai m ult, n u n u m ai în
sincretism ul religios al vrem ii şi în form ele n o i ale vieţii artistice,
d a r şi în n o u l regim p o litic şi eco n o m ic; p a rtic u la rism u l, care în
ţin u tu rile orientale este o reacţiu n e v icto rio asă a vechilor civili
zaţii, şi în lu m ea n o u ă a O ccidentului, o ren aştere a trad iţiu n ilo r
locale. Secolul A n to n in ilo r fusese secolul păcii şi al p ro sp erită ţii:
lum ea, în lă u n tru l lim esului, era ac o p erită de cetăţi b o g ate şi h a r
nice ; civilizaţia u n ifo rm ă g reco -ro m an ă le în tip ărise, din G alii p ân ă
*) F . A lth e im , E p o c h e n d e r r ö m is c h e n G e sc h ic h te , F r a n k fu r t a . M ., 1935,
I I, p . 2 01 §i u r m . F . A lth e im §i A . S z a b o , E in e V orlä u fe rin d e r g r o s s e n V ö lk e r
w an d e ru n g , D ie W e lt a ls G e sc h ic h te , II (1 9 3 6 ) , p . 3 1 4 §i u r m .
în D ac ia şi dela coloanele lui H ercule la p o rţile A siei, caracterul

m o n o to n al urb an ism u lu i său de serie şi al m itologiei sale factice.
P rogresele rom anizării, în provinciile europene şi africane, a tin
seseră, b a ch iar depăşiseră, p e acele ale elenizării în O rien t, care
începuse să d ea în ap o i în fa ţa vechilor zei ai N ilu lu i şi O rontelui.
S atele to tu şi, m ai m u lt d ecât oraşele, scăpaseră în p arte de în râ u
rire a s a ; ad m in istraţia şi clasele culte v o rb eau la tin a şi greaca,
d a r ţă ra n ii în treb u in ţau în că vechiul g rai al străb u n ilo r l o r : iberic,
celtic sau tracic, aram eic sau punic. L o cu ito rii ce tăţilo r îşi îm
p o d o b ea u locuinţele cu chipurile zeilor şi ero ilo r d in O lim p şi
din C ap ito l, d a r sătenii p ăstra u în că o lăria ru stică a tim p u rilo r
p rero m an e. C riza secolului al III-lea a readus d eo d a tă la su p ra
fa ţă această v ia ţă ascunsă a satelor, în tu n e ca tă a tâ ta tim p de
strălu cirea o raşelo r şi a frum oaselor reşedinţe senatoriale. P a rti
cularism ul fiecărei provincii răzb ate sub p ă tu ra u n ifo rm ă a sta n
d ard izării im periale: cu c â t acest stra t se su b ţia, cu a tâ t se afirm a
m ai d eplin revanşa neprev ăzu tă a elem entelor trad iţio n ale şi locale.
Se p o ate u rm ări această evoluţie, în m anifestările ei şim ilare,
în to a te provinciile im periului. Isid o r de Sevilla v a p u te a în
cu râ n d să m enţioneze, ca o n aţio n alitate d istinctă, pe H is p a n i
alătu ri de R o m an i şi de G o ţ i 1).
In A frica, predicile şi epistolele sfân tu lu i A ugustin, n u m ai
p u ţin d ecât m ărtu riile lu i P rocopius, lasă să se în trev ad ă folosirea
lim bii punice. « In ciu d a unei oarecare îm potriviri a arab iza n ţilo r,
se p are că treb u e să adm item , îm p reu n ă cu G sell, că lim ba
p u n ică şi urm ele C artag in ei s ’au p ă s tra t su b cenuşe, în to t tim pul
im periului ro m an , a episodului v an d al şi a stăp ân irii bizantine.
C artag in a a ajuns astfel tim purile Islam ului, germ ene nesecat de
orientalism , g ata a reîn flo ri » 2). D e fo arte d ep arte, p a en u la ca rta-
gineză prevesteşte b u rn u su l ara b , în d e p ărtân d to g a ; am u leta car-
tagineză, m â n a lui F a tm a a m u su lm an ilo r d in M ag h reb . C ăsă
to ria siriană a lui Septim iu Sever, A fricanul, a p a re ca un sim bol
x) E. P a tz e lt , D ie fr ä n k is c h e K u ltu r u n d d e r I s la m , p . 3 8 .
a) E . F , G a u t ie r , L e p a s s é d é V A fr iq u e d u N o r d , p . 146 .
86 O E N IG M Ă ŞI U N M IR A C O L I S T O R I C : P O P O R U L R O M Â N
al acestei înd o ite revanşe a C artag in ei şi a O rie n tu lu i1), al expan

siunii orientale şi a reacţiunii sp iritului local, învinse am ân d o u ă
de R o m a, în vrem ea cuceririi, reînviate am ân d o u ă în tim pul decă
derii im periului.
In S iria trecuseră vrem urile când legionarul săp a cu m ândrie
pe stân ca m u n telu i S in a i: ce sse n t S y r i a n te L a tin o s R o m a n o s 2),
Sirienii să se d ea în lă tu ri în ain tea L atin ilo r d in R o m a. V echiul
fo n d aram ean răzb ate sub poleiul g reco-rom an, vechile num e
re a p a r şi se m enţin u n eo ri p â n ă la noile cuceriri ale Islam ului.
V echiul C h alab reap are şi înlocueşte elenicul Beroe, vestind
A lepul m o d e m ; H am a th u l biblic face să se uite E p ifan ia greacă
şi reînvie în siriacul H a m a 3). C ultele siriene se răspândesc, stră
b ă tâ n d im periul, n egustorii o rien tali îşi întem eiază p retu tin d en i
coloniile lo r; O rien tu l recâştigă încetul cu încetul cuceririle lui
A lex an d ru şi P o m p e i4). Im p eriu l vrem elnic al P alm yrei, atinge
ap ro ap e, în secolul al III-lea, lim itele aceluia al B izanţului.
T o t astfel O ccidentul vede răsărin d în războaiele acestei epoci
tu lb u ri, u n im periu al G aliilo r care păzeşte cursul R in u lu i şi ţine
p iep t năvălirilor. E ste ad ev ărat că nu era un im periu galic 5). In
flu e n ţa R o m ei pătru n sese ad ân c sp iritu l p ro v in cialilo r; el nu se
v a g ân d i să se m ai d esp artă de ea. T o tu şi, ch iar în G alia, u nde
se p reg ăteau să reîn flo rească m arile şcoli latine d ela A u tu n , B or
d eaux şi T o u lo u se, « aceasta nu îm piedică lim ba galică să trăiască,
in sin u an tă şi în d ă ră tn ic ă . . i în v ă ţâ n d lim ba stăp ân ito ru lu i, ţăran u l
n u u ită n icio d ată pe aceea a străm o şilo r săi, şi în această G alie
u n d e v ia ţa o g o arelo r redevenea stă p ân ă , ţă ra n u l, cu to a tă starea
sa de servitute, îşi p reg ătea legea de m âine . . . N u m ero ase cuvinte
sau fo rm e indigene au suprav ieţu it în frân g erii ap aren te, şi biserica
însăşi a tre b u it să ad o p te term eni c e ltic i» •). S u n t în to a te aceste
*) Ibid., p. 131 ş i u r m .
*) F . C u m o n t, in Cambridge Ancient Hist., X I , p . 6 2 5 ; c f . C .I .L ., I I I , 8 6 .
*) H . D e s s a u , Gesch. der römischen Kaiserzeit, I I , p . 6 2 3 .
*) V e z i in a c e a s tă p r iv in ţă G . I . B r ă tia n u , line noutelle hlstoire de 1’Europe
au Moyen Âge: la fin du monde antique et le triomphe de VOrient, Rev. beige de
Philologie et d'Hist., X V I I I (1 9 3 9 ), p p . 2 5 2 -6 6 .
5) M . B e s n ie r , Hist. Romaine 1 0 , 1 ( c o l. G lo t z , p p . 2 0 7 -2 0 8 .
*) C . J u llia n , Hist, de la Gaule, V II I p p . 2 6 7 -2 6 8 .
îm p re ju ră ri im p o n d erab ile care scapă criticei textelor. « L egea p ă

m ântului, a spus un m aestru al acesto r studii, presiunea trecu tu lu i,
se făcea m ereu sim ţită asu p ra fiinţei om eneşti, în ciuda legilor sta
tu lu i ro m an şi a obsesiunii istoriei im periale o '). E ste d esig u r greu
de a d efin i raţiu n ea acestei d ăin u iri a fo rţelo r locale şi de a analiza
elem entele care le p o t d eştepta. Ia tă în să ceva m ai precis, care
ne face să în trezărim , în G alia, o reacţiune în to tu l asem ă n ăto a re,
deşi m u lt m ai aten u ată, a spiritu lu i local, care se m an ifestă a tâ t
de p u tern ic în alte provincii. S ’a accentuat, cu d re p t cu v ân t, m o
n o to n ia şi u n ifo rm itatea artei antice, p o v ara z d ro b ito are a unei p rea
în d elungate trad iţii, care, d u p ă ce a p ro d u s c a p o -d ’operele cu n o s
cute, n ’a reu şit să se d esp rin d ă d in tem ele obişnuite, şi rep ro d u cea
la in fin it « clişee t de o calitate şi in spiraţie in f e r io a ră 2). în c ă
din acest tim p, se vestise reacţiunea, în triu m fu l d eco raţiu n ii p o li
crom e venite d in O rien t, şi reîn to arcerea la form ele locale, a tâ ta
vrem e în lă tu rate de stăp ân irea form ulei clasice. « Se revenea,
pe alocurea, la stilul liniar, la acele co m b in aţii de cercuri ori spi
rale care p ro d u seseră a tâ t de ciu d ate m otive în bijuteriile vechilor
G a l i . . . R eam in tim în această p riv in ţă, ad ao g ă C am ille Jullian,
n o u a dezvoltare a sim bolism ului fig u ra t, fă ră în d o ială sub in flu
enţele orientale şi creştine. E ste posibil ca ren aşterea sv a stic ei,
fo arte sensibilă m ai ales în G alia de răsă rit, să se d ato reze alto r
in flu en ţe, fie germ anice, fie m ai d eg rab ă pregalice . . . » 3). In aceşti
an i tu lb u ri, care zd ru n cin ă p u te rn ica a rm a tu ră a im periului şi a
so cietăţii rom ane, u n vechi fond, n u n u m ai prerorfian, d a r ch iar
p reistoric, ap are adesea la su p ra fa ţă şi p ătru n d e b ru sc în lim
b aju l şi în a rta tim p u rilo r n o i *).
D ac a acest fenom en este sensibil ch iar în G alia, care fusese
fă ră în d o ială, d in tre to a te provinciile n o i, îm p re u n ă cu Spania,
cea m ai deplin şi m ai ad â n c ro m an izată, cu a tâ t m ai m u lt el se
') C f . F . L o t, La f i n du monde a n liq u e el le dibui du Moyen Âge, p p . 1 68 -1 6 9 .

*) O p . c it., p . 3 6 6 .
*) Hist. de la Gaule, V II I , 2 , p . 2 9 1 ; c f . t. I I , p . 138 ş i t. V I , p . 88 .
La Gaule Romaine, An economic survey of ancienl Rome,
*) C f. A . G r e n ie r ,
e d . T e n n e y F r a n k , B a ltim o r e , 1 93 7 , I II , p . 6 3 5 : « P r in tr ’u n fe l d e in to a r c e r e a
s tă r ilo r a n te r io a r e c u c e r ir ii r o m a n e , a r is to c r a ţia a d e v e n it m a i a le s ru ra lă •.
p o a te desluşi In tr ’o regiune în d e p ă rta tă d e m arile căi de com u

nicaţie şi de cu râ n d supusă im periului, cum e ra B ritan ia. E ste
deajuns, p en tru a n u lungi p rea m u lt această expunere, de a am inti
descrierea p ătru n z ă to a re pe care a făcu t-o H av erfield , la sfârşitul
cap ito lu lu i pe care îl co n sacră B ritaniei ro m an e în tim pul invaziei
anglo-saxone, în C a m b rid g e M e d ie v a l H i s t o r y : « L im b a ro m an ă
d isp ă ru se; vechea civilizaţie m a terială ro m an o -b rito n ă, cu p la
n u rile lo cu in ţelo r sale şi m obilele lo r, hipocaustele şi m ozaicurile,
p â n ă şi în făţişarea b ro şelo r şi a olăriei ei, au d isp ă ru t o d a tă cu
ea. D o a r a g g ere -le solide ale d ru m u rilo r a u răm as în în treb u
in ţare, d a r şi acelea cu n u m ero ase găuri şi lo curi goale. N u m ai
ră m â n ea u d ecât frâ n tu ri răzleţite ale u n ei lum i ru in ate.
Ia r B rito n ii ro m an izaţi, p ierzân d ţa ra de jo s, şi-au p ierd u t
oraşele şi to t a p a ra tu l lo r de v ia ţă u rb an ă . E i se retrag în m ijlocul
d ealu rilo r, în ţa ra G alilo r şi la n o rd — care se y a num i m a i târziu
S trath cly d e — şi acolo, în tr’o regiune u n d e form ele cele m ai în alte
ale civilizaţiei ro m an e n u prinseseră n icio d ată răd ăcin i, au- suferit
o schim bare u şo a ră de înţeles. 1
• E lem en tu l celt, n icio d ată stins în această regiune şi în tă rit
p o ate p rin im ig rări venite d in Irla n d a, se afirm ă din n o u . T rep tat,
răm ăşiţele civilizaţiei ro m an e a u d isp ă ru t Ia rân d u l lo r: graiul
celtic a re a p ăru t, şi ca u rm are, a r ta celtă a epocii vechi a fo st în d ea
ju n s de p u tern ică p en tru a-şi tran sm ite m oşten irea E vului M ediu » 1).
D e fap t, cu m u lt în ain te de cucerirea germ anică, ap are ren aş
terea elem entului local, p e care ro m an izarea a tâ t de su p erficială
n ’a p u tu t s ’o în ăb u şe co m p let: treb u e d a ta tă ch iar d in veacul
al II-Iea ren aşterea artei celtice p rero m an e, ca re se refugiază, în
fa ţa u ltim u lu i efo rt al legiunilor, în p ărţile cele m ai în d e p ărtate
ale insulei, p en tru a se afirm a , cu şi m ai m u ltă pu tere, In m onum en
tele creştine d in S coţia 2). E ste, cu u n c a racter m ai p ro n u n ţa t, d ato
*) C a m b rid g e M e d ie v a l H is t., I , p . 3 8 1 . C f . R . G . C o l l i n g w o o d , R o m a n B r i
ta in , p p . 1 4 5 ? i u r m . ?i R . G . C o l l i n g w o o d $ i I . N . L . M y r e s , R o m a n B r ita in a n d
th e E n g lish s e tt le m e n t s , O x f o r d , 1936, pp. 250 §i u r m
*) C f. C . A . R a le i g h R a d f o r d , R o m a e I*a rte d e i C e l t i e d e g l i A n g lo -S a s s o n i v .
d a l V a l V II I s e c o lo d , C ., R o m a , I n s t, d l S tu d i R o m a n i , 1938, p . 4 -6 . W . A .
J e n n y , K e ltis c h e M e ta l la r b e ite n a u s h e id n isc h e r u n d c h r is tlic h e r Z e i t , B e r lin , 1 9 3 5 .
rită circu m stan ţelo r cu to tu l speciale ale stăp ân irii ro m an e la lim i

tele extrem ului O ccident, aceeaşi evoluţie care se p o ate observa
în celelalte provincii ale im periului.
C o n tac tu l cu B a rb a rii era să o accentueze şi m ai m ult. C eea
ce se obişnueşte astăzi a se n u m i a rta epocii năv ălirilo r sau a rta
iran o -g o tică *), nu este altceva d ecât o fuziune a preistoriei e u ro
pene cu orientalism ul a), care s ’au în tâln it din colo de lim es, d u p ă
cum se v o r regăsi, su b efectul m arii crize, în lău n tru l gran iţelo r
sale. In lu m ea germ anică, care n ’a fo st su p u să stăp ân irii ro m an e,
şi n ’a suferit d ecât de fo arte d ep arte su p erio ritatea influ en ţei şi a
civilizaţiei sale, E v u l M ediu se cu fu n d ă d e-a-dreptul în preistorie.
P recu m în Irla n d a ori în A nglia, o rn am e n taţia epocii L a Tfcne
celtice reap are în m iniaturile din secolul al V H -lea ori a l V lU -lea,
în D an e m arca la sfârşitul veacului al X -lea o p ia tră cioplită — acea
d in Je llin g e — în co n ju ră chipul ru d im e n tar al Iui H risto s, cu
m otive decorative d in v â rsta .fie ru lu i. In N orvegia, stran iile chi
p u ri ale un u i stil anim al fo arte vechi se încâlcesc în sculpturile
corăbiei dela O seberg şi p ân ă sub p o rtalu l de lem n al bisericilor
d in secolul al X l-lea 3). S ’a r m ai’ p u te a am inti în că n um eroase
exem ple.
Ş tiu bine că datele arheologice trebuesc în treb u in ţate cu p ru
d en ţă. Inco n testab il, ele ascund adesea curse, care su n t greu de
ocolit. « D in m orm intele dezgropate, observă, n u fă ră ironie, d.
F erd in an d L o t, se ridică u n eo ri fu m u ri v ătăm ă to a re care tu rb u ră
sp iritu l cercetăto rilo r. T o tu şi aceste descoperiri cu p rin d m ărtu rii
p reţio ase, d acă se cere arheologiei to t ceea ce p o ate d a şi nim ic
m ai m u l t » 4). Şi la n oi, O dobescu pom enise cân d v a de « fum urile
arheologice d in lulele p re is to ric e ». M eto d a cea m ai b u n ă este
de a a lă tu ra aceste m ărtu rii acelora, pe care le ad u c celelalte iz»
1) C . D aw son , L e s o r ig in e s d e l'E u r o p e , t r a d . fr . p . 1 0 8 .
*) P . P a u ls e n , D e r S ta n d d e r F o rsc h u n g ü b e r d ie K u ltu r d e r W ik in g e r z e lt,
X X I I - te r B e r ic h t d e r H örn . G e rm . K o m m is sio n , 1932, p . 193.
' ) F . A . v o n S c h e lt e r a a , D ie K u n s t u n se re r V o r z e it, L e i p z i g , 1 9 3 6 , p . 1 7 6 $ i
u r m . C f . a s e m e n e a H . S h e t e li g , P r é h is to ir e d e la N o r v è g e , O s l o , 1 9 2 6 , p p . 2 3 7 — 2 5 5 ,
4) B r e to n s e ( A n g la is au Ve e t a u V ie s iè c le . T h e S ir J oh n R h y s M e m o r ia l L e c
tu re , B r it . A c a d e m y , X V I, 1930, pp. 14— 1 5 .
voare istorice, şi de a ne sili să d esprindem din e le trăsătu rile lor

generale. D a c ă această m eto d ă se aplică, cu m ai m u ltă am p lo are
d ecât o p o ate îngădui o schiţă p rea scu rtă, va fi n ecesar să observăm ,
ca o caracteristică g enerală a vrem ii în care D a c ia a fo st p ără sită
de către legiuni, p articu larism u l care dăinueşte, în fiecare p ro
vincie, su b m arile principii de u n ita te ale o rd in ii ro m an e. D e nu
era biserica care v a relu a pe seam a ei ideea ecum enică, n a ţio n a
lism ul p o ate că s’a r fi n ăscu t cu m u lt în ain te d e ră să ritu l tim
p u rilo r m o d e rn e ; d a r energia de fie r a îm p ă raţilo r care, d ela A u
relian la C o n stan tin , au restab ilit p u te re a im periului şi l-au tran s
fo rm at, a p u tu t să m ai întârzie cu câteva secole îm p lin irea desti
n u lu i său. E lim pede că a rta şi graiu l v rem u rilo r p ro to isto ric e
au re a p ă ru t la su p rafaţă, ridicate de talazu l d in ad â n cu ri al răz
b o aielo r b a rb a re şi al an arh iei m ilitare, care distruge, îm p re u n ă
cu oraşele, cel m ai p u tern ic m eterez al civilizaţiei g re c o -ro m a n e ;
procesul acestei tran sfo rm ări este desigur m ai deplin realizat,
în regiunile în care o p era de ro m an izare era m ai p u ţin veche, şi
deci m ai p u ţin în ain ta tă. Şi d acă secolul al III-lea este în m are
p a rte o răz b u n are a satelo r îm p o triv a oraşelor, răzb u n are care
a deg en erat adesea în răscoală, d ato rim , desigur, p en tru o b ună
p arte, arheologiei, o cun o aştere m a i deplină şi m ai ex actă a
acestui aspect n o u al sfârşitu lu i lu m ii antice.
R ă m â n e să exam inăm acum datele ce le aflăm în D ac ia. O

chestiune treb u e p u să d ela în c e p u t: se p o ate c o n stata ex isten ţa
utiui particularism dac, în acelaşi tim p cu d eştep tarea fo rţe lo r
locale d in A frica, G alia sau B ritan ia ? U n p rim răsp u n s, fo arte
categoric, ne este d a t de u n tex t b in e cunoscut, d a r om is în chip
destul de c iu d at de cea m ai m are p a rte a isto ricilo r r o m â n i1) :
este v o rb a de u n cap ito l d in L actan tiu s, D e m o rtib u s p e r se c u -
to ru m , 23, în cane se descriu, cu n um eroase am ăn u n te şi în chip
fo arte viu, operaţiunile censului şi excesele fiscului, în tim pul
*) O b s e r v a ţia d -lu i G r c g u ifc , N o te s ip ig r a p h iq u e s , B y z a n tio n , V I I I p p . 5 4 -5 5 .
m arii persecuţii a lui D iocleţian şi a colegilor săi im periali. E ste

v o rb a de G alerius, fiu l unei dace tran sd u n ăren e, su p erstiţio asă,
« ad o ra to a re a zeităţilo r m untelui » *), care şi-a a ţâ ţa t fiu l să lup te
îm p o triv a creştinilor : « P retu tin d en i nu-i d ecât d oliu şi ja le . Ceea
ce străm oşii n o ştri au fă c u t adesea îm p o triv a învinşilor, a în d răz n it
să o săvârşească îm p o triv a R o m an ilo r şi a celor de supuşenie
ro m an ă , p en tru că p ărin ţii săi au fost supuşi censului, pe care
T ra ia n în v in g ăto r l-a im pus ca pedeapsă D acilo r, în d ă ră tn ic i în
răsco ală » 2). T ra ta tu l înseam nă de asem enea, în sarcin a lu i G a
lerius, violenţele care au caracterizat expediţia sa n en o ro cită în
Ita lia şi d o rin ţa lui de a şterge am in tirea R om ei şi d e a sc h im b a
num ele im periului ro m an în im periu dac. « E ste greu d e crezut,
sp u n e în această p rivinţă, d. G régoire, ca această acuzaţie a lui
L actan tiu s să fie n u m ai o ca lo m n ie..Ieşirile acestui « arm en t a-
rius » i-au o ferit cel p u ţin prilejul » 3).
G ăsim aci în orice caz indicaţia destul de evidentă a u n u i « n a
ţionalism » dacic, deosebit de agresiv, care se m anifestă în în săşi
ep o ca în care am co n statat renaşterea spiritului lo cal în celelalte
provincii. E ste ad ev ărat că i s ’a co n testat lu i L actan tiu s p ate r
n ita te a scrierii D e m o r tib u s p er se c u to ru m 4) şi că originea d acă a
lui G alerius n ’a p ă ru t u n o ra vrednică de încredere. D a r su n t
diferite elem ente care vin să con firm e această p resu p u n ere: ch iar
n ep o tu l său, M axim in, al căru i « num e b a rb a r « D a ia » spune
a tâ t de m u lt ». E xistă in scripţia co n tem p o ran ă dirt F rig ia, d ed i
*) L . 9 . m a te r e i u s T ra n s da n u v ia n a in fe s ta n tib u s C a r p is in D a c ia m n ov am tr a n -
s ie c to a m n e c o n fu g er a t.
*) D e m o r t . p e r s ., 2 3 : Q u a e v e te r e s a d v e r s u s v ic to s iu re b e lii f e c e r a n t, e t iile
a d v e r s u s R o m a n o s R o m a n is q u e s u b ie c t o s f a c e r e a u s u s e s t, q u ia p a r e n te s e iu s c en su i
su b iu g a ti f u e r a n t, q u e m T r a ia n u s D a c iis a s sid u e r e b e lla n d b u s p o e n a e g r a tia v ic to r
im p o s u it. C f . ş i F . L o t : L ’im p ô t fo n c ie r e t la c a p ita tio n p e rs o n n e lle s o u s le B a s
E m p ir e e t à l'é p o q u e fr a n q u e . P a r is , 1 9 2 8 , p . 2 2 .
*) H . G r é g o ir e , B y z a n tio n , V I I I , ib id .
4) V . P a u l y - W i s s o w a , R . E . s . v . C f . d e a s e m e n e a , J . Z e i l l e r , H is to ir e d e l'E g lis e
c o l l . A . F l i e h e ş i V . M a r t i n , 2 , p . 4 5 7 ş i u r m . ş i A . P i g a n i o l , L 'e m p e r e u r C o n s ta n tin ,
P a r is , 1 9 3 2 , p . 5 4 ; J . M a u r ic e , L a v ér a c ité h is to r iq u e d e L a c ta n c e , C . r . d e l'A c a d .
d e s I n sc r ip tio n s , 1 9 0 8 , p . 1 4 6 ş i u r m . a în t r u n it m ă r t u r iile c a r e c o n f i r m ă p e a c e e a
a lu i L a c t a n t iu s , c a ş i c u n o ş t i n ţ a s a a a r h iv e lo r im p e r ia le .
c a tă lui M anes D ao s, zeu p ăg ân , frigian şi dac. P ăgânism ul din

A sia M ică, la strâm to are, a r că u ta sprijin în acel din D acia, am in
tire în d e p ărtată a unei origini com une trace. M ai e de altm in teri
a rm e n ta riu s, p ă s to ru l: n u e o are cu ad ev ărat o stare caracteri
stică a acesto r p o p u laţii p e ju m ă ta te rom anizate, m ân ate de voia
răzb o aielo r şi a m ig raţiu n ilo r, d in v echea D acie C a rp a tic ă în n o u a
D acie B alcanică ? D e a r fi să-l credem pe L actan tiu s, M axim in
n ep o tu l n u e ra cu nim ic m a i' prejos d e u n c h iu : şi el de asem enea
« lu at de la tu rm ă şi din p ă d u r i », a ră ta m ai d eg ra b ă a « p ăsto r,
n u de tu rm e, ci de o staşi o *).
M ai este însă ceva. P ro b lem a o riginilor creştine; în D acia, n u se
d iscu tă d e ieri. S ’a «Jiscutat m u ltă vrem e d a ta la care m isionarii
creştini şi-au fă c u t cea d in tâ i ap ariţie a Tor, la N o rd u l D u n ării.
Textele su n t v ag i: o aluzie a lu i T ertu lian p a re a f i co n trazisă,
orice s ’a r spune, de O rigen 2). S ’a recurs atu n ci la m ă rtu ria epi-
grafiei. T reb u e însă recu n o scu t, că to t ceea ce este an terio r seco
lului al IV -lea este cel p u ţin co n testabil. S tu d iu l recent al d-lui
D aicoviciu a p us lucru rile la p u n c t: n u e nim ic creştin în p ia tra
dela T u rd a , n ici în inelul d ela S arm izegetusa. Cele şapte stele ale
basoreliefului din acest oraş su n t sem ne p lan etare, fă ră înd o ială
m itriace. In scrip ţia din N ap o c a, a cărei m o n o g ram ă trecea
d re p t creştină, se reduce la fo rm u la : O p to , s it tib i te rra levis,
a trad iţiei p ăgâne. C rucile săp ate pe lăm pile de te ra co tă sau
p e vasele descoperite în O ltenia p o t fi sau o rn am en taţii fă ră vre-o
sem nificaţie religioasă, sau o m arcă oarecare a p ro p rietaru lu i.
« F a p tu l este că p â n ă acum , n u există nici o indicaţie sigură,
cu caracter istoric, arheologic ori ep ig rafic a existenţei creştinis
m ului în p rovincia lu i T ra ia n , p â n ă la A u relian » *). Se p o ate p re
supune, cu P ârv an , p rezen ţa câ to rv a creştini răzleţi, în oraşele
d a c e ; d a r nim ic n u dovedeşte, p â n ă la sfârşitul secolului al III-lea
l ) I b id . 19. Dala vero, sublatus nuper a pecoribus et s ilv is . . . non pecorum

sed militam pastor.
’) V . p . a c e a s ta C o n s t. C . G iu re s c u , Ist. Românilorf I , p p . 193 ş i u r m ., a c S ru i
in ter p r eta re a te x tu lu i Iui O r ig e n n u e s t e c o n v in g ă t o a r e .
*) Există monumente creştine In Dacia Traiană din sec. Jl-lll? Anuarul Inst.
de studii clasice, C lu j, I I , p . 1 9 2 şi u r m ., p . 2 0 3 .
şi la p ărăsirea provinciei, existenţa u n o r co m u n ităţi creştine, aflate

în m are n u m ă r în atâ te a alte p ă rţi ale im p eriu lu i, şi m ai ales
în O rient.
N u e n im ic m ai izb ito r d ecât de a releva u rm e epigrafice indis
cu tabile ale creştinism ului, încep ân d d in v eacul al IV -lea, atâ t
în oraşele d e p e m alul stâng al D u n ării (D ru b eta), cât şi în T ra n
silvania, unde cip p ele păg ân e d in secolul al III-lea au fost în c o rp o
ra te în această vrem e, la sarcofage creştine 1). T erm enii religioşi,
fo arte num eroşi, de origine la tin ă care se întâlnesc încă şi astăzi în
lim b a ro m ân ă p o a rtă de asem enea pecetea secolului a l IV -lea, a
im p eriu lu i de răsă rit d u n ăre an şi balcanic. A u trecu t fă ră înd o ială
D u n ărea , îm p reu n ă cu C o n stan tin , în v in g ăto ru l G o ţilo r şi S ar-
m aţilo r, şi, de a r fi să credem pe u rm aşii acestuia, stăp ân din
n o u în D acia, sau în tim p u l G o ţilo r 2) m ai accesibili p ro p ag an d ei
creştine, şi în b u n ă p a rte co n v ertiţi la arian ism , p e care îl predica
V ulfila. A treb u it ca religia creştin ă să p ă tru n d ă în D ac ia su b
egida im periului, devenit el însuşi creştin, d in vrem ea în care îm
p ă ra tu l p rezid a conciliile, sau a unei n o i stă p ân iri b arb are, aceea
a G oţilor.' E ste aici un fap t de o fo arte m are im p o rta n ţă, care
co n firm ă şi explică în acelaşi tim p , credem , tăcerea izvoarelor
istorice şi epigrafice ale secolului al II-lea şi al III-lea şi sentim entele
atrib u ite lu i G alerius de că tre au to ru l — oricare a r f i el — a l tra
ta tu lu i D e m o r tib u s p er se c u to ru m . A fost în D acia, ca şi în G alia,
A frica ori B ritan ia, o ren aştere a p articu larism u lu i provincial, a
vechiului spirit dac, local, care a lu a t fo rm a c iu d ată a unei învieri
a p ăgânism ului. Ş tiu că n i se o p u n e p o ate o a ltă teorie, al cărei
p ro tag o n ist este to t d. A lfo ld i: aceea a d ispariţiei to tale a ele
m entului d ac au to h to n , d u p ă cu cerirea ro m an ă. în vinşii a r fi fost
nim iciţi cu desăvârşire, sau răm ăşiţele p o p u laţiei lo r n ’a r fi fost
asim ilate de către n o u a c u ltu ră la tin ă a provinciei 3). N u este
im posibil c a dăin u irea elem entului d ac, d u p ă cucerirea şi ro m a
nizarea fo arte repede a prim ei ju m ă tă ţi a sec. al II-lea, să fie un
' ) I b id ., p . 2 0 4 .
*) V . M o to g n a , U n s e c o l din I s to r ia D a c ie i, C lu j 19 37, p p , 14 -16 .
a) C f. C a m b rid g e A n c ie n t H is t., X I , p p . 5 5 3 -5 5 4 ,
fap t exclusiv ru ral. D a r secolul al III-lea n u este o are acela al sate

lo r şi al og o arelo r, adesea fo arte d e p ă rtate de sp iritu l ro m an al ce
tă ţii ? Şi să n u u ităm nici p rezen ţa D ac ilo r liberi la h o tarele p ro
vinciei. D esigur, n u s ’au găsit m ă rtu rii scrise ale u n u i g rai dac
d in această vrem e, cum s ’au găsit aiu rea ale acelui celtic sau punic.
T reb u e m e n ţio n a tă to tu ş i re a p a riţia n ed iscu tab ilă a câto rv a n u m e
de .locuri p rero m an e, care în lă tu ră acelea p e care ad m in istraţia
ro m an ă a v o it să le im p u n ă. D u p ă cum în T ra cia elenicul Phili-
p o p o lis disp are p en tru a face loc P u lp u d e v e i, de u n d e se trag e
în linie d re a p tă b u lg aru l P lo v d iv 1), ia r n u m e ilirice re a p a r în to p o
nim ia b alcan ică a un u i a u to r bizan tin din secolul al V lI-lea, A rgeşul
ro m ân esc rep ro d u ce num ele antic, O rd es so s şi n u pe M a riscusr
al stăp ân irii ro m an e, că tre sfârşitu l e i 2). E cu a tâ t m ai in te
resan t de a am in ti ip oteza, care p are verosim ilă, a originii
germ anice a acestui n u m e ( m a r s k , m laştine). N um ele antic a r fi
su p rav ieţu it aşa d ar, n u n u m a i cuceririi ro m an e, d a r ch iar şi in
vaziei G o ţilo r 3). N u este o a re c iu d a t că num ele acestui râ u , ca
de altfel acel al P ru tu lu i m oldovenesc ( P y r e to s ) , îşi adânceşte
ră d ă cin a în vechiul v o cab u lar getic ori scitic, care trebue să f i cu n o s
c u t m ă ca r în p a rte , în ep o ca n ăv ălirilo r, o renaştere asem ăn ăto are
aceleia a a lto r vo rb iri indigene ?
D a r treb u e să considerăm , aşa cum am fă c u t-o aiu rea, datele

arheologiei. N u este v o rb a de a reface aici catalogul obiectelor
şi in scrip tiu n ilo r, care p o t dovedi că o p o p u laţie d e origine ro m an ă
a c o n tin u a t să locuiască, în unele regiuni ale D aciei, m u ltă vrem e
d u p ă părăsirea o râ n d u ită de A u relian , îm p ă ratu l a cărui m am ă
*) A . H . M . J o n e s , T h e c itie s o f th e e a s te r n ro m a n p r o v in c e s , O x f o r d , 1 9 3 7 ,
p. 556. C f. P. Skok, B e itr ä g e zur th r a k is c h -ilfy r is c h e n O rtsn a m e n fo rs c h u n g ,
Z e its c h r . f O rtsn a m e n fo rs c h . V I I I ( 1 9 3 1 ) , p . 4 3 . t
*) F i i n d c ă a v e m T r a n s m a r is c a p e l o c u l a c t u a l e i T u r t u c a ia . C f . N . I . A n t o n o v i c i ,
C o d r ii ş i n u m ele d e P r u t ş i A r g e ş , B u le t. S o c . R . R o m , d e G e o g ra fie , L V I ( 1 9 3 8 ) .
3) P . Skok, Zum B a lk a n la te in , I I I , Z e its c h r . f i i r r o m a n is c h e P h ilo lo g ie , L
1 9 3 0 ), p . 5 3 2 ,
e ra şi ea o em ig rata tran sd u n ărean ă. « I se verifică prezen ţa — ne

sp u n e un m em oriu recent — în O ltenia (D ru b eta, R o m u la şi în
alte p ărţi) şi în tr’o m ică m ăsu ră în D ac ia S u p erio ară, în T ra n
silvania (p arţial, cu caractere creştine) în to t tim pul secolului al
IV -lea şi fo arte p ro b ab il, în al V -lea » *). N u m ai insist asu p ra
enigm ei sta tu ii de îm p ărăteasă, p ă s tra tă lân g ă A p u lu m (A lba-Iulia),
— d. F erri o socoteşte din a d o u a ju m ă ta te a secolului al III-lea
(în orice caz n u d u p ă 270 !), — d a r a cărei în făţişare seam ănă în
chip stran iu cu V ictoriile de pe arcul lui C o n stan tin dela R o m a,
care su n t m ai târzii cu ap ro ap e un v e a c 2). N u aceasta este
însă p roblem a.
C eea ce treb u e să află m , este d acă arheologia D aciei din
tim p u l n ăv ălirilo r lasă să se în trezărească aceeaşi în to arcere la
form ele p rero m an e, care caracterizează a rta a lto r regiuni ale im
p eriu lu i; d acă p articu larism u l dacic, despre care am găsit urm e
evidente în izvoarele istorice p ro p riu zise, a in flu e n ţat spiritul
local al satelo r în m anifestările prim itive ale artei lo r ; d acă, în tr’un
cu v ân t, D a c ia se lasă in te g rată d in acest p u n ct de vedere, în evo
lu ţia gen erală a lum ii rom ane, o ri d acă ea co n stitu e cu ad ev ărat
o excepţie care iese d in regula com ună. Im presia unei înto arceri
la form e arh aice o ai, p arcu rg ân d galeriile de sc u lp tu ră din epoca
ro m a n ă d in regiunea d u n ărean ă. In orice clipă se im p u n com
p ara ţii, fie cu a rta greacă p rim itivă ori a rta etruscă, sau cu iliricul
L a T ène, fie ch iar cu E vul M ediu orien tal, pe care îl vesteşte
rig id itatea asiatică a b asoreliefurilor dela A d a m -C lisi3). D a r acestea
n u su n t d ecât im presii.
S ăp ătu rile, care n u su n t încă d ecât la în cep u tu l lo r, a u d at
la iveală p â n ă acum un n u m ă r o arecare de obiecte, care îngădue
l ) C . D a ic o v ic iu , L a T r a n s y lv a n ie d a n s V A n tiq u ité , B u c u r e ş ti, 193 8, p . 8 1 .

P en tru D r u b e ta , v e z i A l. B ă r c ă c ilă , U n e ville d a c o -r o m a in e \ D r u b e ta , L 'A r c h é o
lo g ie e n R o u m a n ie , B u c u r eş ti, 1938, p p . 7 şi u rm .
B) A r t e r o m a n a s u l D a n u b io , p p . 3 0 3 -3 0 4 .
3) S . F e rr i, o p . c i t ., p p . 122, 143, 3 6 0 , 3 7 7 ş i u r m . C f. S t . P a u lo v ic s , D ie rö
m is c h e A n s ie d lu n g von D u n a p e n te le ( I n te r c is a ) , A r c h . H u n g a fic a , I I , 9 . 9 7 ; E d .
B e n in g e r , E in w e s tg o tis c h e s B ra n d g ra b von M a r o s - L e k in c z a ( S ie b e n b ü r g e n )9
M a n n u s , X X X (1 9 3 8 ), p . 127 m e n ţio n e a z ă în m o d d e o s e b it o « R e n a is s a n c e
d e s L a T è n e » p e n tru a c e a s tă epocă.
o în d o ită clasificare. S u n t acelea care se atrib u e obişn u it năv ăli

to rilo r germ anici ai D aciei, d in secolul al IV -lea p ân ă în al V l-lea.
O h a r tă a fib u le lo r a fo st alcătu ită acum câţiv a ani x) : ea cu
p rin d e num ele câ to rv a lo calităţi ard elen e: A lb a-Iu lia, O rad ea,
A ra d , Pecica, T im işo ara, P e ria m ; S ân t-A n a de M ureş, care a d a t
la iveală u n întreg cim itir germ anic local. I se m ai p o t ad ăo g a,
în T ra n s ilv a n ia 8) : Şim leul-Silvaniei, al cărui tezau r co n ţin e obiecte
de o v alo are re m a rc a b ilă ; A p ah id a, în ju d e ţu l C luj, u n d e s ’a des
co p erit o d a tă cu vasele de arg in t şi b ijuterii de au r, o fib u lă 3) şi
inelul cu in scrip ţia O m h a r u s ; T u rd a , unde-şi fac a p a riţia carac
terele ru n ic e ; V alea-lui-M ihai, în sfârşit, şi A p a, în ju d e ţu l Săt-
m ar, fă ră a u ita L echinţa-de-M ureş.
In M o ld o v a, ap ro ap e de R o m an , fib u le de u n tip caracteristic,
derivate d ela acel d in K ertch , p o t f i trecu te în aceeaşi categorie 4).
Să n u u ită m nici obiectele găsite la C onceşti, la în ceputul acestu i
secol şi p ăstra te astăzi la M uzeul E rm ita ju lu i d in L en in g rad .
E ste aco lo u n am estec caracteristic de elem ente care p ăstrează
u rm e clasice, o m are am fo ră de arg in t cu reliefuri m itologice,
şi de o rn am en te de o in sp iraţie b a rb a ră necontestabilă, cum
este peştele cu cap d e p asăre, care am inteşte m u lt unele agrafe
ale m uzeului d in Z iirich 6). A m in tim de asem enea, în M un ten ia,
descoperirea a d o u ă tezaure de ep o că diferită găsite la Coşovenii-
de-Jos, d in tre care cel de al d o ilea dovedeşte ex istenţa răm ăşi-
l ) E d . B en in g e r , D e r westgotisch-alanische Zug nach Mitteleuropa, L e ip z ig ,

Mannus, X X X , p . 128 ş i h ă r
19 31 , p . 11. C f. a s e m e n e a a r tic o lu l a m in tit m a i s u s,
ţile c a r e în s o ţ e s c a r tic o lu l lu i T ö r ö k G y u la , Das germanische Gräberfeld von
Kiszombor und unsere Denkmäler der Völkerwanderungszeit, Dolgozatok-Tra-
vaux, X I I , p p . 1 93 6, p p . 14 5 , 151, 177 . D a t o r e s c o m a r e p a r te d in in d lc a ţiu n ile
c e u r m e a z ă , a m a b ilită ţii d - lu i I . N e s t o r , d e la M u z e u l d e A n tic h ită ţi d in Bu
c u r eş ti, c a re a a v u t d e a s e m e n e a şi g r ij a p la n ş e lo r I I I şi I V ,
*) A m r e p r o d u s lis ta lu i C o n s t. C . G iu r e s c u , Mormântul germanic dela Chiojdu,
Rev. Ist. Rom., V -V I (1 9 3 5 -3 6 ), p . 3 3 6 ş i u r m . c ă r e ia tr e b u e s ă i s e a d a u g e .
E . B e n in g e r , Ein westgotisches Brandgrab, Mannus, X X X , p . 122 ş i u r m
*) D e s p r e c ar a c te r u l « s p ä tr ö m is c h * a l a c e s tu i o b ie c t, c f. A . R ie g l, Spätrö
mische Kunstindustrie, p p . 2 7 4 , 2 8 6 .
*) C f. V . D u m itr e s c u , Une tombe de V époque des migrations, Rev. Ist. Română,
IV (1 9 3 4 ), p. 76 şi Urm.
6) C f. L . M a tz u le w its c h , Byzantinische Antike, B e r lin -L e ip z ig , 192 9, p p . 1 2 3 -1 2 7 .
G h . I. B r ă tia n u : P o p o r u l R o m â n PI. UI
1-2 : O g lin zi « p o n tic e» a f la t e în m o r m in te le d e la V â r tiş c o i, ju d . P u tn a.

M u z e u l d e A n tic h ită ţi d in la ş i.
3. O g lin d ă d in J ila v a , ju d . I lfo v , C o l. Istr a ti-C a p s a T u r n u -S e v er in .
4 -9 : V a se g ă s ite la V â r tiş c o i. M u z eu l de A n tic h ită ţi d in I a şi.
S e c . I I I -I V d . H r .
ţelo r unui p o p o r germ anic — fă ră în d o ială G o ţii — d in epoca

tâ rzie a lu p telo r lui M au riciu îm potriva A v arilo r şi Slavilor la
D u n ă re *). A dăogăm în sfârşit m ăreţu l tezau r dela P ietro asa şi
m o rm ân tu l m ai m odest dela C h iojdu, din ju d e ţu l B uzău, d atate
către sfârşitul secolului al IV -lea 2) şi fă ră în doială co n tem p o ran e
retragerii V izigoţilor în fa ţa H u n ilo r. E ste deajuns p en tru a
dovedi în tin d erea o cu p ării D aciei şi a regiunilor învecinate de
către G o ţi, V andali şi G epizi, p â n ă la n ăv ălirea A v arilo r şi a
im igrării m asive a trib u rilo r slave. D a r aci este v o rb a de obiecte
a p a rţin ân d năvălitorilor, de un stil străin, de origine co m pozită,
venit cu G o ţii, A lanii şi p o p o arele b arb are care le-au u rm at, de
pe ţărm u rile M ării N egre şi dela ho tarele Iran u lu i. N u e nim ic
local, specific D a c ie i: fib u le de acelaşi tip se regăsesc pretu tin d en i,
în E u ro p a , u nde năv ălito rii le-au dus cu ei.
D u p ă cum a spus-o arheo lo g u l au striac Riegl, « am p ă s tra t
d in ep o ca ce se întin d e d ela d o m n ia lui C o n stan tin la aceea a
lui C aro l cel M are o fo arte b o g ată m oştenire dela F ran ci, A la-
m ani, B urgunzi, L ongobarzi, V izigoţi sau alţi G erm an i de la n o rd
şi dim potrivă n u ne-a răm as ap ro ap e nim ic dela R o m an i o ri dela
R o m an ii d in O rient. S ’a tras concluzia p u ţin cam p rip ită, că R o m a
nii occidentali, cu a tâ t m ai p u ţin , n ’au avut, d u p ă căderea im pe
riului, nici un fel de a rtă in d u strială şi că cu ceritorii b arb a ri şi-au
însuşit creaţia artistică în acelaşi tim p cu stăp ân irea p o litică » 3).
D e altfel, cu to a te că e o te n d in ţă de a atrib u i to a te obiectele ace
stui stil cuceritorilor, A lani, G erm an i, H u n i sau A v ari, s ’ar
p u te a fo arte bine să fie şi altfel.
M o d a a fo st în to td ea u n a o chestiune de in flu e n ţă : la C on-
sta n tin o p o l, în tim p u l lui Ju stin ian , tin erim ea eleg an tă a facţiunii
alb astre îm b răca costum ul H u n ilo r. L a fel în G alia, în ep o ca
J) I . N e s t o r şi C . N ic o la e s c u -P lo p ş o r , D e r v ö lk e rw a n d e ru n g s ze itlic h e S c h a tz
N e g r e s c u , G e rm a n ia , X X I I (1 9 3 8 ), p . 4 1 . C f. C . N ic o la e s c u -P lo p ş o r , E in S c h a tz
S u n d d e r G ru ppe U n te rsie b e n b ru n n von C o şo v e n i, ib id ., X V II (1 9 3 3 ), p . 2 7 2 şi u r m .
*) C o n s t. C . G iu re s cu , a r t. c i t ., p . 34 6 . T r e b u e d e s ig u r a m in tite lu c r ă r ile
lu i C . D ic u le s c u , D ie G e p id e n , L e ip z ig , 19 22 , şi D ie G o te n u n d W a n d a le n in Un
ga rn u n d R u m ä n ie n , L e ip z ig , 192 3 ( M a n n u s - B ib l., 2 4 ) a le c ă r o r c o n c lu z ii, c â te
o d a tă e x ce s iv e , au dat lo c la n u m e r o a s e d is c u ţii.
a) S p ä t r ö m is c h e K u n s tin d u str ie , ed . II, p. 833.
7
m e ro v in g ian ă: « C h ia r în tim p de pace, G alo -R o m an u l luase

obiceiul de a p u rta sabia şi de a se îm b răca cu h aine strânse pe
tru p , d u p ă obiceiul B arb arilo r. L a m o arte, v o ia să fie în g ro p at
cu arm ele sale ca şi lu p tă to ru l franc. D e aici în făţişarea cu to tu l
b a rb a ră a m o rm in telo r d in acest tim p. P retinsele « cim itire france »
su n t în realitate, în cea m ai m a re p arte , cim itire g alo -ro m an e » *).
A ceste concluzii p o t f i ap licate de asem enea, în unele cazuri, D aciei.
Ia tă cu to a te a c e s te a ceva d eo seb it: « C o n tin u ita te a ro m an o -
sarm a tă în B an at, fo arte bine d em o n strată d e P atsch , ad â n c cu
n o sc ăto r al stării de lu cru ri d in S ud-E stul E u ro p ei, n u lipseşte
nici în T ransilvania. C im itirele d in S ân t-A n a şi d in L ech in ţa cu
obiectele lo r de ceram ică gotică, ro m a n o -p ro vin cia lă , d a r de ase
m enea a u to h to n ă (dakische S tem pelkeram ik), nu su n t d ecât o slabă
do v ad ă, d a r to tu şi h o tă rîto a re . . . C azul s ’a p ro d u s, rem arcă în
această priv in ţă d. D aicoviciu, al unei p o p u laţii indigene care
ncepe să revină la form ele şi stilurile vechi, in flu e n ţată putern ic
şi d e a rta stăp ân ilo r ţ ă r i i . . . A ceeaşi ceram ică a u to h to n ă d ela
L ech in ţa se găseşte m ai târziu (secolul al V -lea şi al V l-lea) în cim i
tiru l gepid d ela B an d u l de C âm pie (v. K ovâcs, D o lg o zato k -T ra-
vaux, IV , p p . 279 şi u rm . şi pl. 7 4 ); în cim itiru l d in secolul al
lV -lea, al V -lea şi al V l-lea, de cu râ n d d escoperit la T eiuş (A lba)
se găsesc vase ro m an e provinciale, târzii * 2).
C im itiru l din S ân t-A n a de M ureş a fo st de cu rân d obiectul
unei conştiincioase lu crări, a cărei tip ărire a r fi de d o r i t 8) ;
m ă m ărginesc să rezum aici concluziile a u to ru lu i. S u n t d o u ă
argum ente principale în fav o a re a unei p o p u la ţii a u to h to n e , care
Les Invasions germaniques, p . 21 0 .

l) F , L o t,
La Transylvanie dans VAntiquité, p p . 8 1 -8 2 . C f . A . A lfö ld i» Funde aus
*)
der Hunnenzeit und ihre ethnische Sonderung, Archaeologia Hungarica, I X , 1 9 3 2 ,
p , 4 6 : * D i e z w e ite G r u p p e d e r g r a u e n H e n k e lk r ü g e d e r H u n n e n z e it k a n n e n t
w ic k e lu n g s g e s c h ic h t lic h b e s se r e r fa ss t w e rd e n . I h r e W u r z e l lie g e n — w enigtetens
z u m T e i l — in ih r e m e n g e re n V e r b r e it u n g s g e b ie te s e lb s t u n d g r e ift a u f d ie T r a
d itio n d e r h ie s ig e n L a T è n e Z e it z u r ü c k » ş i • D i e T e c h n ik d er G lä t tu n g w u r z e lt
ü b e r a ll in d er n ä m lic h e n E p o c h e ».
*) M . G . P e t r e s c u - D â m b o v iţ a , Cimitirul dela Säntana de Mureş din epoca
migra (iunilor, te z ă p r e z e n ta tă în 19 37 Ia F a c u lta te a d e L ite r e d in B u c u r e ş ti. D a "
to r ită a m a b ilită ţ ii a u to r u lu i, i- a m p u tu t c o n s u lla m a n u sc r is u l.
şi-a în g ro p at m o rţii pe ţărm u rile râ u lu i ard elean . Lipsesc arm ele

o fensive; n u există d ecât o singură sp ad ă, care n ici n u s ’a găsit
în m o rm in te, şi cu ţite care fac m ai deg rab ă im presia că au fost
destinate unei îndeletniciri casnice. N u este u n indiciu al unei co m u
n ită ţi de războinici şi cu a tâ t m ai p u ţin de răzb o in ici no m azi,
ci al unei p o p u laţii stabile şi paşnice. E p o ca cea m a i p o triv ită
u n ei asem enea stă ri p o ate fi p rim a ju m ă ta te a secolului a l IV-lea,
d u p ă p acea în ch eiată de C o n stan tin cu G o ţii, la 332.
D a r e m ai ales Ceramica, care este în m o d v ăd it o sup rav ie
ţu ire a stilului L a T6ne, deci a u n o r obiceiuri locale, a u n o r trad iţii
străm oşeşti, au to h to n e, a c ă ro r ap ro p iere de cele dela A p ah id a , ■
ca re se leagă de asem enea de stilul L a T6ne, este ev identă. F i-
bulele găsite în m o rm in tele dela S ân t-A n a a r rep rezen ta d im p o
triv ă in flu e n ţa G o ţilo r, care p u teau fo arte bine tră i în acea vrem e
în b u n ă v ecinătate cu indigenii. A m in tim cu privire la această
chestiune, că m ai e încă la u nii au to ri, şi nu d in tre cei n eînsem naţi,
o contrazicere pe care nu p u tem să n ’o relevăm . A şa de pild ă
d. B eninger, în lu crarea sa bine cu n o scu tă asu p ra expediţiei Vizi
g o ţilo r şi A lan ilo r în E u ro p a C en trală, d u p ă ce a a firm a t la început,
îndoielile sale cu privire la d ăin u irea elem entelor ro m an e ori
ro m an izate în T ran silv an ia, în vrem ea fră m â n ta tă a n ăv ălirilo r
care au s tră b ă tu t această provincie *), sfârşeşte p rin a atrib u i
V izigoţilor urm ele arheologice care a ra tă o p o p u laţie ce se
b u cu ră, la u n m o m en t d at, de o linişte relativă. N u e nici u n
m otiv care să ne îm piedice de a atrib u i aceste aşezări unei p o p u
laţii a u to h to n e. S upravieţuirile d in p e rio a d a L a T 6ne nu le întâlnim
n u m ai în T ransilvania. C eram ica g ăsită acum doisprezece ani,
în săp ătu rile în trep rin se în M oldova-de-Jos şi m a i ales la V âr
tişcoi, ap arţin e, c a in sp iraţie şi teh n ică aceleiaşi epoci, d a r fibulele
şi o m orietă p erm it d ata re a acestei d esco p eriri: ea p o ate fi aşe
z a tă în tre sfârşitul veacului al III-lea şi al IV -lea al erei n o astre *).
*) E . B e n in g e r , D er w e s tg o tis c h -a la n is c h e Zug nach M itte le u r o p a , 193 1,

p p . 11 -1 2 şi 126.
*) G . A n iţ e s c u , N o i a c h iz iţiu n i a le M u z e u lu i d e A n tic h ită ţ i d in I a ş i , A r ta
f i A rh e o lo g ia , I I (1 9 2 9 ), p p . 8-9 a le e x tr a su lu i. D a t o r ă m a m a b ilită ţ ii d -lu i G .
A n iţ e s c u p u tin ţ a d e a r e p r o d u c e a c e s te fo t o g r a f ii.
100 o E N IG M Ă Ş I U N M IR A C O L IS T O R IC : P O P O R U L R O M Â N
Se rem arcă, alătu ri de vasele, d u p ă care am p u tu t d a o rep ro

ducere m ai netă, o oglindă de m etal, a cărei pereche, pe care o
p u blicăm aici p e n tru în tâ ia o ară ') , a fost găsită la Jilava, în p reajm a
B ucureştilor.
A cest fel de ceram ică se regăseşte de altfel dela un c a p ăt la
cellalt al p ăm ân tu lu i rom ânesc. D . D . R o setti, care a în trep rin s
să p ătu ri fo arte interesante în ju ru l B ucureştilor, a găsit exem plare
asem ăn ăto are la Jilava. P e de altă p arte, a m ai a fla t la D ăm ă -
ro aia , ap ro ap e de B ucureşti, o ceram ică de in flu en ţă ro m a n ă p ro
vincială, al cărei caracter târziu îl a ra tă o m o n etă a lui Ju stin ian 2).
Se p are c ă obiectele din c a s tr u l ro m an d ela F ru m o a sa, în
aceeaşi regiune, d a ta te de către reg reta tu l V. Christescu,- din tim p u l
dom niei lui A u relian *) a r fi în realitate to t din secolul a l V l-lea 4),
care a v ăzu t din n o u am bele ţă rm u ri ale D u n ării, supuse influ en ţei
R o m ei n o i 5).
« In ceea ce priveşte d eterm in area isto rică şi etnică a obiec
t e l o r găsite în aceste săp ătu ri, spune cu d rep t cu v ân t d. D .
R o setti, suntem de părere c ă treb u e să ne ferim de a ajunge p rea
repede la concluzii p rea precise. Se v a p u te a ju d e ca m ai bine
atu n ci cân d v a fi găsită o can titate m ai m are de obiecte p rovenite
din săp ătu rile făcu te în R o m ân ia . N e-am m ărginit deci la scurte
observaţii asu p ra ceram icei de tip u l A şi B.
A m bele categorii su n t răsp â n d ite pe to t p ă m â n tu l D aciei. C ea
m ai m are p a rte a aşezărilor este lipsită de fortificaţii, ch iar n a tu
ra le ; adesea ele ocu p ă terasa în tin să a un u i fluviu. Pietrele de
m o a ră aflate în gropile B dela D ă m ă ro a ia co n firm ă presu p u n erea
c ă avem a face cu o p o p u laţie indigenă, stabilă, dela în ceputul
E vului M ediu. Cele câteva fib u le găsite în aceste să p ătu ri se p o ate
l ) M u lţu m ită a m a b ilit ă ţii d -lu i D , R o s e t t i; v , p i. III,

*) D . R o s e tt i, Siedlungen der Kaiserzeit und der Völkerwänderungszeit bei
Bukarest, G e r m a n ia , X V I I I , 193 4, p p . 2 0 7 ş i u rm .
*) Il castro romano di Frumoasa, Bullet, della Commiss. archeologica comu
nale di Koma, L X , 19 32 v . I l i a p e n d . p . 4 3 ,
4) C o m u n ic a tă d e d . I . N e s to r .
• ) V . în a c e a s tă p riv in ţă C e ta te a lu i J u s tin ia n în Drubeta, A l. B ă r c ă c ilă ,
op. cit., p. 27 .
G h . 1. B r ă f ia n u : P o p o r u l R o m â n PJ. IV
F ig . 1, 3 - 4 : V a se d in c im it ir u l d ela J ila v a , Jângă B u c u r eş ti.

F ig . 2 : V a s g e tic d in e p o c a L a T e n e , g ă s it la D ă m ă r o a ia lâ n g ă B u c u r e ş ti.
După D . R o s e tt i, G e rm a n ia X V I I I (1 9 3 4 ) p . 2 0 8 f ig . 2 şi P u b l. M u z .
M u n ic ip a l B u c u r e ş ti , 2 (1 9 3 5 ) f ig . 24
să fi ajuns în posesiunea aceleiaşi p o pulaţii au to h to n e, pe calea

n egoţului ori a schim bului » 1).
Se cuvine de asem enea de a sublinia rap o rtu rile fo arte strân se
ce există în tre aceste form e, care co n tin u ă tim purile p reisto rice
şi cu ltu ra zisă de L ip ita, în sud-estul Poloniei. « A ceastă cu ltu ră,
ne spune u n studiu r e c e n t2), ap are în sud-eştul P oloniei către
apusul epocii L a T6ne sau m ai bine la începutul epocii ro m an e
şi supravieţueşte incontestabil în tim pul perioadei u rm ăto are.
A d u n area m aterialelor din săp ătu ri a perm is să se co n state că
c u ltu ra din L ip iţa prezin tă num eroase analo g ii cu civilizaţiile
daco-getice din R o m ân ia. A cest lu c ru ne face să credem că ea se
dato reşte unei expansiuni getice pe terito riu l P oloniei de sud-est.
C u ltu ra d in L ip iţa fo rm ează aşa d a r g ru p u l cel m ai în a in ta t spre
nord-vest al civilizaţiilor daco-getice, al c ă ro r cen tru se află în
R o m ân ia ». A ceasta era de altfel p ărerea lui H adaczek, care a tri
b uia descoperiri m ai vechi unei p o p u laţii au to h to n e, care n u era
nici gotică, nici slavă, trăin d la izvoarele N istru lu i în tre secolul
al II-lea şi al IV -lea d u p ă H risto s 3). N u ne putem o p ri de a nu
ne gândi la « D acii l ib e r i» pribegi în fa ţa cuceririi rom ane, trăin d
la m arginii^ lim e su lu i şi răm aşi credincioşi fo rm e lo r şi trad iţiilo r
prerom ane, ale c ă ro r urm e persistă, p e terito riu l im p eriu lu i ca
şi în ad ăp o stu rile prim itive ale acestor disidenţi.
P roblem a aceasta a u n ei p o p u laţii au to h to n e, înainte de
năvălirea şi stabilirea S lavilor, se pu n e d eo p o triv ă, deşi în tr ’o
m ai m ică p ro p o rţie, şi p en tru Slovacia. N iederle p resupune că în
câm pul de m o rm in te al' culturii K eszthely, n u su n t d ecât nom azi
orientali din epoca avară, şi Slavi, p o ate de asem enea « răm ăşiţe
ale a lto r po p u laţii indigene, care se stabiliseră în lă u n tru l C a rp a -
ţilo r, în ain te de venirea A v arilo r » 4).
*) D . R o s e tt i, op . c i t ., p . 2 1 3 .
*) M . S m is z k o , S ta tio n s d e la c u ltu re d e L ip ic a , în M a té r ia u x d e V épo qu e ro
m ain e a u S u d -E s t d e la P o lo g n e , L w o w , 1934, p . 3 2 ( P r a c e L w o w s k ie g o T o w a r -
z y s tw a P r e h is to r y c z n e g o ).
a) K u ltu ra d e r z e c z a D n ie s tr u w. e p o c e c e s a r tw a r y m s k ie g o , M a te r ia ly , K r a k o w ,
X I I I , p p . 2 3 -3 3 .
E isn er , S lo v e n s k o v P r a v e k u , B r a tis la v a , 19 33, p . 33 7.
C eea ce p are incontestabil, este pe de o p arte in flu e n ţa cera

m icei ro m an e provinciale, m ai ales d in regiunile d u n ăren e,
asu p ra celei a B arb a rilo r germ anici (K rausengefăsse), d in care
se găsesc m odele p â n ă in S ilez ia1).
N u este locul să reluăm d iscuţia în cep u tă asu p ra acestei p ro
blem e în tre arheologii germ ani, p en tru a stab ili d acă această in
flu e n ţă priveşte n u m ai T ran silv an ia, sau în general provinciile
d u n ăren e ale im p e riu lu i2) ; am bele teze p o t găsi argum ente. D a r, n e
p u tem în tre b a d acă m o d a * dakische S tem p elk eram ik », a ceram i
cei locale p u rtâ n d pecetea regiunilor dace, n ’a d ăin u it m u lt tim p
d u p ă ep o ca p rim elo r năvăliri. F a p tu l este că îi regăsim in flu e n ţa
la C zeke-C ejkov, în form ele u n o r vase a p a rţin ân d epocii v andale s).
D e a ltă p arte, este destul de evident că teh n ica au to h to n ă
L a T 6ne a su p rav ieţu it p ărăsirii p ro v in c ie i4). D ovezile su n t
4) C f. B . v , R ic h to f e n , Germanische Krausengefăsse des 4. Jh. aus der Provinz
Oberschlesien, Festgabe Kossinna, 1 9 28 , p . 7 3 ş i u r m .
*) V . d a rc a d e s ea r aä a lu i B e n in g e r , Der westgotlsch-alanlsche Zug nach
Mitteleuropa, d e H . Z e iss , Wiener Prähistorische Zeitschrift, X X (1 9 3 3 ), p . 31-
« D ie H e n k e lk r ü g e v o n K a s c h a u (K o s ic e ) u n d L a a a. d . T h a y a s in d n ic h t v o n
den B . an gezogen en s ie b e n b ü r g is c h e n S tü c k e n a b z u le ite n , s o n d e r n g e h e n a u f
e in e n a llg e m e in e n s p ä tr ö m is c h e n T yp z u r ü c k . . . ».
*) E . B en in g er , Der Wandalenfund von Czäke-Cejkov, Annalen des natur
historischen Museums in Wien, X L V , 193 1, p p . 2 1 0 ş i u r m .
*) D . F . A lth e im p u b lic ă în n u m ă r u l d in F e b r u a r ie 1 9 3 9 a l r e v iste i Germaniens
Monatshefte für Germanenkunde... u n a r tic o l d e s p r e în t â ia a p a r iţie a G o ţ ilo r In
r e g iu n e a d u n ă r e a n ă {Das erste Auftreten der Goten im Donauraum, p p . 4 9 - 5 6 ) ,
I n c a r e e x a m in e a z ă u n fr a g m e n t d e c e r a m ic ă g ă s it la P o ia n a d e R . ş i E . V u lp e
(c f. Dacia, 3-4 , p p . 341 ş i u r m .), p r e c u m şi d e s c o p e r ir i m ai n o u i, g ă s in d în
o r n a m e n t a ţii, î n fo r m ă d e liter e , c a ra c te r e r u n ic e . A c e a s tă e x p lic a ţie p a r e d e a lt
fe l m a i v e r o s im ilă d e c â t p e n tr u a lte o b ie c te , g ă s ite a c u m c â ţiv a a n i în ju d e ţu l
B a ia ş i a c ă r o r a u te n tic it a te e în d o ie ln ic ă .
F ă r ă a a d o p ta în în tr e g im e c o n c lu z iile a u to r u lu i, în c e p r iv e şte d a ta in s c r ip
ţiei şi p r eze n ţa G o ţilo r în M o ld o v a , d ela în c e p u lu l s e c o lu lu i a l I I I - le a ,— c e e a c e e ste
în c ă o c h e s t iu n e d is c u ta b ilă , — n u e m a i p u ţin ca r a c te r is tic d e ş. g ă s i o in s c r ip
ţ ie g e r m a n ic ă p e u n o b ie c t d e fa c tu ră cu to t u l lo c a lă , d e tr a d iţie g e tic ă , a le
c ă re i u r m e s e ar a tă a tâ t d e p u te r n ic e , la P o ia n a şi a iu r e a . D u p ă c u m s p u n e
p e b u n ă d re p ta te, d . A lt h e ir a , «es d a r f a u c h d a r an erin n e r t w e r d e n , d a s s s ie
(d ie G o te n ) ge r a d e in S ie b e n b ü r g e n u n d s e in e r N a c h b a r s c h a f t s ic h den be
s te h e n d e n L o k a lk u ltu r e n z u n ä c h s t s ta r k a n g e p a s st h a b en ». N u e lip sit d e in te
res d e a s u b lin ia a c e a s tă n o u ă d o v a d ă a d ă in u ir ii p a r tic u la r is m u lu i g e to -d a c ic în
e p o c a c e l o r d in tâ i n ă v ă lir i. C f . ş i A lth e im , Die Soldatenkaiser, 19 3 9 , p p . 81 , 24 8 ,
num eroase, şi nu se m ărginesc de altfel la D ac ia l). N i se p a re

im posibil de a i se refuza co n tin u ita te a arheologică, care a fost
recu n o scu tă f ă r ă greu tate alto r regiuni ale im p e riu lu i2).
în to a rcere a la form ele vechi este sin g u ra explicaţie a un u i
alt fap t, pe care l-au scos la iv eală cercetările recente a s u p ra cera
m icei rom âneşti. V ase de-o fo rm ă p reisto rică se întâlnesc şi ast ăzi
în regiunea T o p liţei şi în C arp aţii de est. S u n t căldările cu m âner
(T o p liţa) o ri trip o d e (C urtea de A rgeş), vasele în alte d in B ucovina,
blidele m ari din D ărm ăn eşti sa u Pucheni. D esig u r că form ele
prim itive de la C ucuteni o ri V idra au fost in flu en ţate, în decursul
secolelor, de către olăria ro m ân ă , d in care se găsesc îh că n u m e
roase exem ple ap ro ap e p retu tin d en i în R o m ân ia, şi m ai târziu
d e că tre ceram ica b izan tin ă, care in tro d u c e sm alţul •). D a r d acă
p u tem invoca persistenţa acestor form e preistorice ale ceram icei
ţă răn eşti, ca un argum ent p e n tru susţinerea co n tin u ită ţii ro m an e
în D ac ia 4), e im posibil de explicat suprav ieţu irea lor, d acă n u se
ad m ite d ăin u irea lo r oarecum la ten tă, în tim p u l o cupaţiei ro m an e 6)
şi ren aşterea particu larism u lu i local, care se m an ifestă în D acia,
ca şi în to t im periul, în epoca năvălirilor.
*
* •
T o ate acestea au în d e m n at de cu rân d , p e d . A ndrieşescu, o

au to rita te recu n o scu tă în m aterie de p reisto rie a D aciei, să scrie
aceste rân d u ri a c ă ro r concluzie este d e prisos să o subliniem :
«E viaţa celor um ili, b ăştin aşi sau năv ălito ri, de voie sau de
nevoie, din care p o sed ăm o m ărtu rie p lastică a tâ t de b ogată în
*) C f. B e n in g e r , Der westgotisch-alanische Zug, p p . 9 2 - 9 4 : e x e m p le d in

S a a z şi D e u ts c h -B is t r itz tn B o e m ia .
’ ) C f. d e e x . R . G r . C o llin g w o o d , Roman Brilain, An Economic Survey o
ancient Romef e d . T . F r a n k , I II , p p . 8 2 şi u r m .
*) C f. m a te r ia lu l fo a r te b o g a t ilu str a t d e B . S l& tin ean u , Ceramica românească.
B u c u r eş ti 1 93 8 , pp. 62 şi urm .
*) Ibid., p. 29.
Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien, e x tr . d in
*) J. N e s to r ,
XXII. Bericht der Römisch-Germ. Kommission, 1 9 33 , p . 175 : • M it d e r d a k o -g e ti-
ş c h e n L a ţe n c z c iţ k o m m e n w jr b is s p ä t in s I , J ah r b , n , C h r , >
m o n u m en tu l co m em orativ dela A dam -C lissi, m o n u m en tu l cel m ai

considerabil al ro m ân ism u lu i al întregii E u ro p e centrale, o rien
tale şi s u d -o rie n ta le . . . S u n t lu cru ri de care inscripţiile vorbesc
a tâ t de ra r, ia r textele şi m ai p u ţin . D o m en iu l p reo cu p ărilo r p re
istoriei la noi, ca şi aiu rea, nu se opreşte nici la ep o ca greco-rom ană,
nici la cucerirea ro m an ă a D a c ie i. . . Ç a şi celelalte regiuni ale
E u ro p ei de dincolo de lim e su l ro m an , ne găsim în situ aţia ciu d ată
de a tră i în tr ’o ep o că istorică lipsită de izvoare istorice, sau a tâ t
de reduse, că n u se m ai p o ate deduce nim ic din ele, p ân ă la în te
m eierea P rin cip atelo r. S pre a cu n o aşte m ai bine această lum e,
ce ne m ai răm ân e d ecât cercetările şi săp ătu rile arheologice ? » x)
Şi to t d e aceea, în p rivirea generală pe care o face în l 'A r t p ré
h isto riq u e e n R o u m a n ie , d. V ladim ir D u m itrescu a -p u tu t ajunge
la concluzia c ă p reisto ria D aciei a fost în tre ru p tă tim p de d o u ă
veacuri, de către R o m an i, şi că E vul M ediu, m ai ales la începu
tu rile sale, e ra « o n o u ă ep o că p reisto rică » 2). R ecu n p aştem că
n u avem încă, în această priv in ţă, o d o cu m en tare p rea b o g a tă ;
săp ătu rile cer a fi u rm ate cu m ai m u ltă in ten sitate şi -metodă,
şi u n rep erto riu al an tich ităţilo r d in vrem ea R o m an ilo r şi aceea
a celor d in tâ i năv ăliri, a r aduce acelaşi folos ca şi cel în to cm it,
cu a tâ ta grije, de d. I. N esto r p en tru preistorie 3). D ac ă se ap ro p ie
to tu ş i cele câteva indicii, pe c a re săp ătu rile ni le-au d a t p â n ă aci,
de afirm area categorică a un u i particu larism dacic, în textele
istorice dela sfârşitul im periului, n u se p o ate co nchide d ecât la
o evoluţie cu to tu l asem ăn ăto are, în D acia, aceleia a celorlalte
p rovincii ale im periului ro m an . S ’a in s is ta t m ult, ce-i d rep t, asu
p ra caracteru lu i sălbatec al n ăv ălirilo r din secolul al III-lea, care
a r fi ajuns să d istru g ă to a te urm ele u n ei civilizaţii au to h to n e . F ra g
m ente d in D io n C assius ni-i a ra tă p e G o ţii din această vrem e,
sub zidurile A tenei, râz ân d de R o m an ii închişi în oraşele lo r,
*) A r te le in tim p u rile p r e is to r ic e la n oi, A r ta f i te h n ic a g r a f ic ă , I u n ie -S e p t,

193 8, p p . 4 9 . V . ş i D e la P r e is to r ie la E v u l m e d iu , p . 8 7 , 8 8 .
*) B u c a re s t, 1 9 3 7 , p p . 32.
3) D e r S ta n d d e r V o rg e sc h ic h ts fo rs c h u n g in R u m ä n ien , A u to r u l a p r e g ă tit
d e a ltfe l u r m a re a.
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N ; D A T E L E A R H E O L O G IC E 105
şi slăbiţi de o v iaţă sed en tară J) ; d o v ad ă sigură, se v a sp u n e fă ră

În d o ială, a unei b arb a rii neîm păcate.
D a r un secol m ai târziu, A m m ian M arcellin, ale căru i in
fo rm aţii sau b u n ă cred in ţă nu p o t fi puse la în d o ială, m ai spune
despre A lam ani, îm potriva c ă ro ra Iu lian p ornise să lupte în G alia,
că se fereau de oraşe ca de nişte curse 2).
N u există deci o a tâ t de m are deosebire în tre G o ţii secolului
al III-lea, de m u lt p ătru n şi de in flu en ţe orientale şi elenice — alfa
betul runic este el însuşi o d o v ad ă — şi n ăvălitorii care v o r o cu p a
un u l sau d o u ă secole m ai târziu , provinciile apusene ale im periului.
Şi apoi, ad m iţân d că oraşele au fost distruse o ri părăsite, ceea ce
p are m ai firesc în vrem ea A v arilo r şi a Slavilor, n u trebue să se
u ite că p o p u la ţia au to h to n ă a D aciei era pe d eantregul ru ra lă şi
că în săşi co lonizarea ro m an ă nu s ’a o p rit la oraşe.
S ’a r p u tea obiecta p o ate că lim ba ro m ân ă n ’a p ăs tra t nici o
u rm ă a unei renaşteri a celei a vechilor lo cu ito ri ai D ac iei; de
sig u r p en tru că latin a îi era inco m p arab il su p erio ară şi p en tru că
desele m ig raţiu n i, care adu ceau de din colo de D u n ă re num eroase
elem ente ale ro m an ităţii balcanice, i-au p ă s tra t su p erio ritatea pe
care i-o d ăduse de la început cucerirea D aciei: la tin a v u lg ară a
triu m fa t aşa d a r în D acia asu p ra spiritului local, şi u n itatea lingu-
istică a p o p o ru lu i ro m ân îi stă şi astăzi do v ad ă. D a r câteva urm e
ale fondultti p rero m an , care a cunoscut, în epoca năvălirilor, o
scu rtă revenire Ia actu alitate, au stăru it to tu şi în v iaţa ru ra lă ,
în fo lk lo r şi în trad iţiile m ilenare ale artei p o p u la r e s). D ac ă
datele arheologice su n t încă in suficiente p en tru a o dovedi, ele
ne îngădue to tu şi să p unem p ro b lem a. Se cuvine să nu neso
co tim to t ceea ce p o ate aduce, ca elem ent n o u , studiului obiectiv
ale originilor p o p o ru lu i rom ân.
*) E x c e r p ta , p . 170, B o is s e v a in , I I I , p . 7 4 5.
*) A m m ia n M a r c e llin , X V I , 2 -4 .
3) C f. A . G re n ie r, L a G au le R o u m a in e , o p . c i t ., p p . 5 9 0 -9 1 ; « C e s tr a d it io n s ,
e n r ep a r a iss a n t a u jo u r v ers la f in d u I l - e siè c le , s e m b le n t in d iq u e r l ’a p p a u v r is
s e m e n t d e s c e n tr e s .u r b a in s , u n m o in d r e r a ffin e m e n t d u g o û t , u n p r o g r è s g é n é ra l
d e la r u s tic ité , l'a f fa ib lis s e m e n t d e c e tte c iv ilis a tio n g r é c o -r o m a in e q u i a tr io m p h é
d a n s la p r o s p é r ité d e s d e u x p r e m ie r s s iè c le s *,
C A P IT O L U L V II
O B S E R V A Ţ II A S U P R A IS T O R IE I R O M Â N IL O R D U P Ă
S E C O L U L A L X U I-L E A
P rim u l cap ito l al secţiunii cărţii d-lui L o t, co n s a c ra t m in u

n ii istorice a p o p o ru lu i ro m ân , se o cu p ă de p ro b lem a origi
nilo r p â n ă la a p a riţia sta te lo r ro m ân e organizate, cu ierarh ia lo r
civilă şi bisericească. U n sc u rt p a ra g ra f al capitolului « p o p u la-
ţiunile indigene in penin su la b alcan ică », vorb eşte despre V lahii
B alcan ilo r şi ai P in d u lu i şi de ro lu l lo r in alcătu irea celui de a l
doilea im periu b u lg a r; d espre aceasta a m ai fo st v o rb a in p arte a
p riv ito are la S lav o -B u lg a ri 1). U n al doilea cap ito l priveşte în te
m eierea şi d ezv o ltarea sta te lo r ro m ân eşti p â n ă în zilele n o astre,
sch iţă fo arte scu rtă, a tâ t c â t s ’a p u tu t face în n o n ă p a g in i2). N u
avem p rete n ţia de a o com pleta, d a r n u e de p risos d e a ad ăo g a
la această p rivire gen erală a s u p ra istoriei ro m ân eşti, câteva obser*
vaţii şi unele rectificări d e am ăn u n te. P en tru ca acest co m en tariu
să fie m ai lim pede, v a treb u i să. deosebim o rg an iz aţia bisericească
a ţă rilo r ro m ân e d e fo rm a rea p rin cip atelo r.
T re b u e să revenim m ai în tâ i as u p ra u n u i arg u m en t din p ri
m ul cap ito l, care priveşte isto ria bisericii şi în special relaţiunile
R o m ân ilo r cu biserica b u lg ară. « R o m ân ii, sp u n e d. L o t, sp riji
n in du-se pe m ă rtu ria d-lui S eto n W atso n , au av u t (p ân ă în secolul
a l X V -lea) aceeaşi m e tro p o lă ca Slavii b u lg arizaţi, O h rid a. C ât
su n tem de d ep arte de M o ld o v a, d e T ran silv an ia şi ch iar d e M u n
l) L e s in v a s io n s b a r b a r e s , I, p p , 2 2 9 -3 0 , 2 7 0 -7 1 ,
») Ibief., p . 2 9 0 -9 8 ,
O B S E R V A Ţ II A S U P R A 1ST. R O M Â N IL O R D U P Ă SEC . A L X H I-L E A 107
ten ia. C ât su n tem de ap ro ap e, d acă R o m ân ii s ’au refu g iat In ţările

su d -d u n ăren e . . . cucerite de către Slavi, în secolul al V H -lea ♦1).
D a r asu p ra acestui p u n ct, ca şi asu p ra alto ra, volu m in o asa
lu crare a d-lui S eton W atso n , (a ap ă ru t de cu rân d o ediţie fra n
ceză), că ru ia nu i s ’a r p u te a co n testa b unele inten ţii, trece cu
vederea m u lte lu c r u r i!). T rece cu vederea în tre altele studiul p ro
fesorului L ascaris asu p ra relaţiu n ilo r bisericii m oldoveneşti cu
p a tria rh a tu l d in P ec şi arhiep isco p atu l de A chris (O hrida) în secolul
al X V -lea 3). E m in en tu l b alcan ist dem o n strează In m o d cu to tu l
h o tă rîto r că singurii V lahi a fla ţi sub d ep en d en ţa acestui arh ie
p isc o p at era u acei d in B alcani, şi că n ’a fo st n ic io d ată v o rb a nici
d e d ep en d en ţă canonică, nici de relaţii culturale strân se în tre bise
ric a m oldovenească şi arh iep isco p atu l d in A chris. A fo st, e ade
v ăra t, o legendă care se alcătuise încă d in veacul al X V II-lea,
legendă d a to rită co nfuziunii create de u n loc ră u înţeles, al tra
ducerii slave a Syntagm ei lui B lastares. U n m itro p o lit m o ldovean,
v răjm aş al u n irii cu catolicii, a fo st sfin ţit în tre 1449 şi 1455 de
N icodem , p atria rh u l sâ rb d in Pe6. A cest episod n e a ra tă legă
tu rile bisericii m oldoveneşti cu biserica sârb ă d in veacul al X V -lea,
care au in flu e n ţa t arh itectu ra şi artele religioase, d a r n u priveşte
d eloc relaţiu n i an terio are aşezării u n u i sta t şi unei ierarh ii bise
riceşti în M o ld o v a. « I n ce priveşte M u n ten ia, ad ao g ă d. L as
caris, e in u til ch iar de a discu ta, d acă ea a depins v reo d a tă de arhie
p isco p atu l d in A chris » p en tru că nim ic n u în d rep tăţeşte o asem e
nea ip o teză 4).
In realitate, încep ân d cu secolul al X lII-lea, P a p a se p lânge d e
« pseudo-episcopii » de rit grec, care hirotonisesc p reo ţi în ep a rh ia
ep isco p atu lu i C u m an ilo r, la ho tarele M u nteniei şi ale M o ld o v ei
actuale. E lăm u rit, de altă p arte , că vechea slavă în tre b u in ţată
în litu rg h ia tu tu ro r bisericilor ro m ân eşti, în T ran silv an ia ca şi
») I b i d ., p p . 2 8 4 -8 5 .
■) A h is to r y o f th e R o u m a n ia n s , p p . 15, 2 9 .
*) A c a d . R o u m a in e , B u lle t, d e la s e c t. h is t., X III (1 9 2 7 ) , p p . 129 şi urm .
A c e e a ş i o m is iu n e o fa c e ş i d . T a m i s . A r c h . E u r . C e n tr o - O r ie n ta lis , I I , p . 2 9 7 .
*) L a s c a r is , o p . c it. ib id ., p . 142.
în prin cip ate, ne dovedeşte p â n ă la evidenţă in flu en ţa unei ierarhii

şi a unei o rg an izaţii bisericeşti slave, an terio are cuceririi u ngu
reşti, care a r f i fav o rizat alte în râu riri *); e fo arte p ro b ab il că
aceşti « p se u d o -e p isc o p i» ven eau din oraşele bizantine, pe u rm ă
b u lg a ri dela D u n ăre. E şi m ai sem nificativ fap tu l că term enii
esenţiali ai v o cab u laru lu i religios au răm as latin i, d a r că to t ceea
ce priveşte o rg an izarea şi litu rg h ia ap a rţin e d o m eniului slav.
T o tu şi, d u p ă ce statele ro m ân eşti a p a r în veacul al X IV -lea la
n o rd u l D u n ării, ele c a u tă co n tac tu l direct cu p a tria rh a tu l grec
din C o n stan tin o p o l. D e acolo, M u n ten ia în 1359, prim eşte p ri
m ul său m itro p o lit o rto d o x , p lecat de pe scaunul căzu t al Vicinei
dela D u n ăre. T o t de acolo treb u ia să v ină, sub A lex an d ru cel B un,
d u p ă câteva încercări n eizbutite, înv o irea de a rid ica la ran g u l
de m itro p o lit al M oldovei, la Suceava, pe episcopul de C etatea-
A lb ă (A k k erm an ) dela lim anul N is tr u lu i2). A ceste legături lăm u
resc ro stu l a tâ t de în sem n at a l d o m n ilo r m u n ten i şi m oldoveni,
d u p ă cucerirea C o n stan tin o p o lu lu i de către T u rci, ca p ro tecto ri
lu m in aţi ai o rto d o x iei orientale, c tito ri a c ă ro r d ărnicie ajungea
fo arte d ep arte, d ela m ănăstirile de pe A to s, la fund aţiile p ioase
de pe m u n tele Sinai. E p ro b ab il ca sta tu l bu lg ar, în care V lahii
au fost stăp ân i, în p rim a ju m ă ta te a veacului al X lII-le a, să fi
p u tu t d a R o m ân ilo r dela D u n ă re diferite m odele de organizare
civilă şi bisericească, titlurile câ to rv a d em n itari dela cu rte, fo r
m u le de cancelarie şi, fă ră în d o ială, rân d u irea şi ritu l serviciului
religios. D a r legăturile strânse cu A ch ris-O h rid a ap a rţin m ai de
g rab ă legendei d ecât istoriei.
S ă ne în to arcem în să la p ro b lem a o rganizării statelo r d u n ă
rene. D . L o t a om is, pe b u n ă d rep tate, să am in tească voevo-
datele dela gurile D u n ării d ela sfârşitul secolului al X l-lea, regă
site de câţiv a istorici — şi n u d in cei neînsem naţi — în textul A nei
C o m n en e. P are bine stab ilit astăzi că era v o rb a de şefi pecenegi,
ca re şi-au co n stitu it v o evodate in d ep en d en te în ţin u tu rile b izan
*) P . P . P a n a ite s c u , L a litté r a tu r e s la v o -r o u m a in e ( X V - e X V I I - e s iè c le ) et
s o n im p o r ta n c e p o u r l ’h is to ir e d e s litté r a tu r e s s la v e s , P r a g a , 193 1, p . 2.
*) I o r g a , I s to r ia b is e r ic ii r o m â n e ş ti , e d . a 2 - a , p p . 3 2 -3 3 , 6 3 -4 .
O B S E R V A Ţ II A S U P R A IS T . R O M Â N IL O R D U P Ă SEC . A L X U I-L E A 109
tine de g ran iţă, ale D o b ro g e i'). S ’a r p u tea d a m ai m u ltă însem

n ătate v oevodatelor sem i-legendare ale lui M en o m o ru t, lu i G lad
şi m ai ales a lui G elu , pe care n o taru l an o n im al R egelui Bela
le p om eneşte în vrem ea cuceririi arp ad ien e, în T ran silv an ia şi la
h o tarele B an atu lu i. A ceastă m ărtu rie este sprijin ită de aceea a
cronicei ruseşti a lui N e s to r; aşa cum e, are v alo area unei tra d iţii
istorice, fă ră să se p o a tă iden tifica cu preciziune faptele şi p e rso a
nele. E fo arte p ro b ab il că au fost, începând d in secolul al
JX -lea, voevodate slavo-rom âne, ai c ă ro r şefi se in titu la u d u p ă
im p o rta n ţa lor, voevozi sau kneji şi care se găseau în ra p o rtu ri
m ai m u lt sa u m ai p u ţin strân se cu im periul bulgar. A cest num e
de kneji a ră m a s ; în ain te ch iar ca el să fi rea p ăru t în no m en
c la tu ra oficială a prin cip atelo r rom ane, T ătarii, care năvăliseră
în 1241 în T ran silv an ia, n um eau pe ju d ecăto rii lo r c a n e s ii 2), fă ră
în d o ia lă p en tru a rid ica îm p o triv a U n g u rilo r p o p u la ţia băştinaşe,
pe care aceştia o supuseSeră a u to rităţii lor.
T reb u e deci să co nsiderăm că d u p ă im periul A săneştilor, ieşit
din revolta V lahilor balcanici, îm p o triv a asu p ririi b izan tin e,
im periu care devine to t m ai bulgar ca sp irit şi trad iţiu n e, în cu rsu l
veacului al X lII-lea, prim ele stăp ân iri rom âneşti la n o rd u l D u
n ării su n t, pe m alu l d re p t al O ltului, voevodatul lui L ito v o i şi
« knezatele » lui Io a n şi al lui F arcaş, iar p e m alu l stân g al acestui
râu , în M u n ten ia p ropriu-zisă, voevodatul lui S en eslau ; ele su n t
an u m e a ră tate , în concesiunea fă c u tă ord in u lu i S fântului Io a n
de Ierusalim de către regele U n gariei Bela a l IV -lea, în 1247. N u
se m ai face m enţiune d u p ă această d a tă de S eneslau; d im p o triv ă,
num ele lui L itovoi se regăseşte în 1279, când a p ierit în tr ’o lu p tă
în c o n tra U n g u rilo r, ale c ă ro r d rep tu ri suzerane refuzase să
le recu n o ască. F ratele său B a rb a t a treb u it să se răscu m p ere cu
un p re ţ m are.
D u p ă aceste evenim ente, nu m ai găsim d ecât aluzii destul de
vagi, p â n ă în 1324 câ n d ap are B asarab, fiu l lui T ih o m ir, în tem e
ieto ru l dinastiei care a creat p rin cip atu l m u n tean . N u m ele de
-1) C f. p. b ib lio g r a fie V icin a e t C e t a te a A lb ă , p p . 2 4 -2 6 .

*) R o g e r ii C a rm e n M is e r a b ile t e d . P o p a L is s e a n u , iz v . I s t. R o m â n ilo r , V , p . 4 9 .
B asarab este f ă ră în d o ială de origine cu m a n ă ; nu e im p o sib il

ca vecin ătatea C u m an ilo r în secolul al X H -lea şi al x m - l e a să fi
lă sat M u nteniei num ele p rim ei sale fam ilii d o m n ito are. I n ce
priveşte acelea ale lu i L ito v o i şi T ih o m ir, ele su n t evident slave
şi nu e de m irare că le regăsim în aceeaşi fo rm ă, la în cep u tu l
secolului al XIEI-lea, la su d u l D u n ării, în regiunea m aced o n ean ă a
S k o p lie i1). E o d o v ad ă m ai m u lt a co n tactu lu i p erm an en t în tre
p o p u la ţia slavă şi ro m ân ească a acesto r ţin u tu ri.
S tatu l lui B asarab, al căru i ce n tru se găsea fă r ă în d o ială, la
încep u tu l secolului a l XTV-lea, în ţin u tu rile M un ten iei d e p e m alu l
stân g al O ltului, treb u e să f i u rm a t v o ev o d atu lu i lu i Seneslau, cu
to a te că a r f i im posibil să precizăm d a ta şi condiţiile politice o ri di
nastice ale acestei succesiuni. N u p u tem trece în să cu vederea o coin
cidenţă, p en tru c ă d in ea se p o ate desp rin d e şi o concluzie. C ătre
sfârşitu l veacului al X H I-lea, su b u ltim ii A rp ad ien i, te n d in ţa co n
s titu ţio n a lă a R eg ilo r U n g ariei e ra de-a co n stitu i în T ran silv an ia
co m u n ităţi n aţio n ale ( u n iv ersita te s ) , cum s ’a şi realizat p en tru
Saşi şi Secui. Şi R o m ân ii d in A rd e al p ăre au a se în d ru m a spre
această stare, d eo p o triv ă cu celelalte n ea m u ri privilegiate. I n 1291
m ai vedem a p ă râ n d în tr ’o d ip lo m ă u n iv er si n o b iles, S a x o n e s ,
S y c u li e t O la ch i. P e u rm ă însă această evoluţie a fo st în tre ru p tă ,
iar « V alahii o au răm as excluşi dela asem enea p riv ile g ii2).
N u cum va închegarea p rin cip atu lu i « tra n sa lp in » al Ţ ării R o
m âneşti, care era să-şi în tin d ă apanagiile şi dincolo de C a rp a ţi,
va f i o p rit co n stitu irea u n ei co m u n ităţi n aţio n ale a R o m ân ilo r
supuşi co ro an ei Sf. Ştefan ? R ă sp u n su l la această în tre b are ar
lă m u ri şi tra d iţia « d e s c ă le c ă rii» leg en d aru lu i N eg ru V o d ă şi a
an u lu i 1290. D a r de voim să ne m ărg in im la fap te precise, d ocu
m entele ni-1 a ra tă p e B asarab , ca cel d in tâ i d o m n ito r al u n u i sta t
ro m ân esc p u te rn ic şi in d ep en d en t, p e m alu l stân g al D u n ării.
*) A . S o lo v ie v , L e s S e r b e s e t le d r o it b y z a n tin à S k o p lj e , G la s n ik S r p s k o g
N a u c n o g D r u s tv a , X V — X V I (1 9 3 5 — 36 ), p . 2 9 çi u r m .
*) H . S c h ö n e b a u m , D e r p o litis c h e u . k ir c h lic h e A u fb a u S ie b e n b ü r g e n s b i s z-
E n de d e s A rp a d e n r e ic h e s , L e ip z ig e r V ie rte lja h r s e h r . f . S ü d o s te u r o p a , II (1 9 3 8 )
p p. 3 8 — 39.
G h . I. B ră tia n u : P o p o ru l R o m â n PI. V
V a la h ii n im ic e s c o ş tir e a r e g e lu i C a r o l R o b e r t a l U n g a r ie i,
după o m in ia tu r ă d in C h ro n ic o n P ic tu m
www.dacoromanica.ro
O B S E R V A Ţ II A S U P R A IS T . R O M Â N IL O R D U P Ă SEC . A L X III-L E A 111
D o m n ia întem eietorului se sfârşeşte în 1352 x) ; d ela el se p o ate

socoti org an izarea p rin cip atu lu i şi in flu en ţa sa politică în sistem ul
alianţei tătăreşti şi bulgare, înseninat p rin prezen ţa u n u i contin g en t
« v alah * la b ă tălia dela V elbuzd, îm p o triv a S ârb ilo r; to t el afirm ă
p u terea m ilitară a n oului stat, zd ro b in d în m u n ţi în 1330, a rm a ta
lui C a ro l R o b e rt de A n jo u , Regele U ngariei. A ceastă bătălie,
zisă ,dela P o sad a, este p en tru istoria ro m ân ească echivalentul lu p
telo r lib erato are, ap ro ap e co n tem p o ran e, d ela M o rg arten sau dela
S em pach, p en tru confederaţia elveţiană. In tim p u l acestei dom nii,
de ap ro a p e o ju m ă ta te de secol, s ’a efectuat reu n irea m icilor vo
ievodate, răsp ân d ite dela C a rp a ţi la D u n ă re , p ân ă la gurile
flu v iu lu i u nde se m enţinea încă, către 1350, stăp ân irea tătărească.
P rin cip atu l M oldovei se desp arte p u ţin m ai târziu de suzera
n itatea ungurească. T o tu şi s ’a r p u tea crede, pela 1325, în existenţa
u n u i v o iev o d at m a i m u lt sau m ai p u ţin vasal al P oloniei şi e sigur
că în secolul al X III-lea M oldova a treb u it să sufere in flu e n ţa stă
pân irii m ongole d in R u sia m erid io n ală şi din C rim eea: un
d em n itar tă ta r se num eşte în 1286 Y m o r f i l i u s M o l d a y 2). In prim ii
an i ai secolului al X IV -lea, geografii arab i şi italieni îşi în făţişau
această ţa ră ca un refugiu al A lanilor, trib u ri iraniene dislocate de
invazia tă ta ră . N um ele oraşu lu i Iaşi, o raşu l A şilor, sau al A la
nilor, este o u ltim ă m ărtu rie a aşezării lo r 3). A fo st de asem enea
o in flu en ţă a p rin cip atu lu i rus a l G aliţiei, ab so rb it în u rm ă de
către P o lo n ia, ceea-ce a în g ăd u it M oldovei să se dezvolte. D a c ă
n o u l p rin cip at în tem eiat de B o gdan, a p u tu t să se în tin d ă a tâ t de
repede p ân ă la N is tru şi la « M area cea m a re », e p en tru că se găsea
p e m a re a -c a le com ercială, care lega oraşele G aliţiei d e M area
N e a g ră : ia tă deci că aici d ru m u l a p u tu t să creeze statul.
în tre a g ă această p erio ad ă, deşi e m ai p u ţin o b scu ră d ecât
aceea a o riginilor, este încă p lin ă de confuziuni şi lacune.
x) G . I . B r ă tia n u , L e s f o u ille s de C u r te a d e A r g e s h , R e v u e A r c h é o lo g iq u e , X I I I
(1 9 2 1 ), p - 1 ş i u rm ,
*) V icin a e t C e ta te a A lb ă , p . 1 1 9. A c e a s ta n u în s e a m n ă o n o u ă e t im o lo g ie
a n u m e lu i M o ld o v e i, c u m p a r e a cr e d e d . D e c e i, R e v u e d e T r a n s y lv a n ie , IV ,
p , 4 5 2 , ci n u m a i c ă a c es t n u m e era ră sp â n d it în a in te d e d a ta c u n o s c u tă a în t e
m e ie r ii p r in c ip a tu lu i.
*) V , V ic in a e t C e t a te a A lb ă , p . 43 .
Se ştie, de pild ă, ap ro ap e p â n ă la fiecare m anuscris, care era

în F ra n ţa catalo g u l « lib r ă rie i» lui C aro l al V -lea, în tim p ce nu
s ’a p u tu t stab ili cu o în treag ă certitudine, cro n o lo g ia co n tem p o
ra n ă a d o m n ilo r M un ten iei şi ai M oldovei. C eea ce p are ap ro ap e
sigur e că în Ţ a ra R o m ân ească tra d iţia « co b o rîrii », a unei « des
călecări » a R o m ân ilo r d in T ran silv an ia, care a r f i întem eiat statul
su b d o m n ia unui « N eg ru V oivod » legendar, disp are to t mai
m ult, în fa ţa unei re a lită ţi istorice, care ne a ra tă din ce în ce m ai
lim pede, un p rin cip at au to h to n , cu o d inastie cu num e cum an,
« a d u n â n d » m icile v oievodate din M ica şi M area V alahie, ap ro ap e
d u p ă cum ţarii M oscovei v o r « a d u n a » m ai târziu p ă m â n tu
rile ru s e ş ti; B asarab ii v o r sfârşi p rin a-şi în tin d e, p u ţin câte p u ţin ,
stăp ân ire a lo r, p â n ă au în lo cu it la gurile D u n ării şi în D o b ro g e a
pe aceea a h a n ilo r m ongoli din K ip ciak şi a v asalilo r şi auxilia
rilo r lo r, stăp ân ito rii tu rci şi ţa rii de origine cu m an ă, care d o m
n eau în B ulgaria la sfârşitu l secolului al X lII-le a şi la încep u tu l celui
de al X lV -lea. D in co n tra , M o ld o v a a fost în tr ’ad ev ăr în tem eiată,
ca sta t u n itar, p rin tr’o em igraţie a m icii nobilim i ro m ân e din
M aram u reş, ră z v ră tită îm p o triv a lui L ud o v ic I al U n g a rie i; aceşti
cu cerito ri au în tâ ln it în no u l lo r d om eniu răm ăşiţele stăp ân irii
tă tare, trib u rile slavo-rom âne ale ţă rii B rodnicilor, u rm aşii C u
m an ilo r şi ai A lan ilo r. A ceasta a d a t p o ate aristo craţiei m o ld o
veneşti d in prim ele veacuri un caracter m ai p u ţin om ogen, m ai p ă
tru n s de elem ente străine, a. c ă ro r p rezen ţă rezu lta de altfel şi din
cu ren tu l schim bului, d in nevoile n e g o ţu lu i; acestea făceau din capi
ta la Suceava şi din p o rtu l de la N istru , C etatea-A lb ă, etapele unei
căi de tran z it şi de p en etraţie econom ică.
A ceastă ep o că e caracterizată p rin tr’o p o litică de echilibru,
m en ită sa m en ţin ă în tre p retenţiile d e su zeran itate ale regilor
U n g ariei şi ai P o lo n iei şi exigenţele rivale ale im p eriu lu i m ongol,
ap o i ale im periului o to m an , in d ep en d en ţa de fap t, d acă nu de
d re p t a p rin cip ate lo r.
A liaţi ai T ă ta rilo r sub B asarab , vasali ai A ngevinilor U ngariei
sub fiu l său şi su b V laicu, aliaţi ai T u rc ilo r sub R a d u , auxiliari
ai cru ciaţilo r şi ai lui S igism und la N icopole, su b M ircea, d o m
n ito rii Ţ ării R o m ân eşti au fost nevoiţi să im prim e acţiu n ii lo r
O B S E R V A Ţ II A S U P R A IS T . R O M Â N IL O R D U P Ă SEC . A L X III-L E A 1 13
o te n d in ţă de o p o rtu n ism sau m ai cu rân d de e c h ilib ru ; era singura

p o litică pe care o p u teau face în m od raţio n al, suveranii unui
stat mic, în grija de a-şi p ăstra ho tarele şi o relativă indepen
d en ţă, p rin tre rivalităţile u n o r puteri a tâ t de tem ute. In tre U n
guri, P oloni şi T u rci în secolul al X V -lea, situ aţia ţă rii m oldove
neşti a fost în cu rân d asem ăn ăto are aceleia a surorii sale m ai
m ari, Ţ a ra R o m ân ească a B asarabilor. Politica d o m n ito rilo r săi e
d efin ită fo arte lim pede în scrisoarea R egelui M atei C orvin
al U n g ariei către senatorii polo n i, d in 1468, cu privire la Ştefan
cel M are, a cărui îm potrivire tocm ai o încercase în p ag u b a sa,
în tim p u l expediţiei sale n enorocite în M o ld o v a : « N o i ştim prin
p ro p ria sa m ărtu risire că el e supusul n o stru , d a r d acă vă m ăgu
leşte cu aceleaşi cuvinte, o face d u p ă obiceiul său, căci to t aşa
se p o a rtă cu T ătarii şi cu T u rcii, p en tru ca, p rin tre aţâţi stăp ân i
deosebiţi, viclenia sa să p o ată răm ân ea cât m ai m u lt tim p nepe
dep sită » x). C ân d prim ejdia turcească a sp o rit, d o m n ito rii ro
m âni şi-au pus n ădejdea în g ândul cruciatei şi în iluzia înşe
lăto are a unei ligi europene, îm p o triv a necredincioşilor. D a r soli
d a rita te a creştină nu m ai era d ecât un cu v ân t zăd arn ic, şi p re
siunea valului o to m an de neînfrânt. D u p ă a d o u a ju m ă ta te a se
colu lu i al X V -lea, M u n ten ia a fost co tro p ită, cu to a te străd u in ţele
lui Ştefan cel M are de a o sm ulge de su b su p rem aţia turcească. M ol
d o v a însăşi a fost în cu rân d d esp ărţită de m are, d u p ă lu area Chiliei
şi a C etăţii-A lbe, în 1484. D a r nu fă ră oarecare în d rep tăţire,
d. L o t opreşte la an u l 1526 această prim ă p erio ad ă a istoriei sta
te lo r ro m ân e 2) ; d u p ă d ezastru l d ela M ohaci, care a supus U n g aria
paşalelo r turceşti şi a fă c u t d in T ran silv an ia un al treilea p rin
cip at vasal al P o rţii, era independenţei s’a în c h eia t; ep o ca a to t
p uterniciei tu rceşti începe E a n ’a fost to tu şi n icio d ată a tâ t de
ab so lu tă ca în celelalte ţă ri ale E u ro p ei o rientale, care au suferit
stăp ân ire a o to m an ă. P rincipatele şi-au p ăs tra t în to td e a u n a a u to
n o m ia şi d o m n ito rii lo r creştini, aşa că d ezvoltarea culturii
J) V e re ss, F o n te s Rerum Transsylvanicarum, IV , p . 5.

*) L e s in v a s io n s b a r b a r e s , I, p . 2 9 2 . R e c tific ă m în tr e a că t o scă p a r e d in v e d e r e
d in v o i. I I , p , 12 5: reg ele L u d o v ic , ca re a c ă zu t la M o h a c i, n u era u n A n g e v in ,
ci un la g h e lo n .
8
lo r, care tin d e să devină n a ţio n ală d u p ă secolul al X V I-lea, le aduce

m o şten irea B izanţului. D in tim p în tim p , o tresărire a vechiului
spirit de cru ciată rid ică câteva căp eten ii în d răzn eţe îm p o triv a
T u rc ilo r: Io a n V o d ă cel C u m p lit în M o ld o v a şi m ai ales M ihai
V iteazul, a că ru i dom nie lasă în isto ria ro m ân ească « strălucirea
u n u i m e te o r ». E xistă to tu şi te n d in ţa d e a se recu n o aşte astăzi
în m arile fap te ale acestui d o m n ito r, care a p u tu t să dom nească
câtev a lu n i a s u p ra M u nteniei, T ransilvaniei şi M oldovei şi să se
g ândească să răscoale B alcanii îm p o triv a T u rcilo r, acţiu n ea n u a
u n u i sin g u r om , ci a u n ei în tregi clase de boieri războinici, de
nob ili lu p tă to ri care treb u iau să ră m â n ă credincioşi acestei politici,
m u ltă vrem e d u p ă trag icu l sfârşit al ero u lu i lo r. D e altfel, la sfâr
şitul secolului al X V II-lea, câţiv a d o m n ito ri treb u iau să folosească
în a in ta re a Im p erialilo r şi să încerce a reveni, în tre creştini şi m usul
m an i, la vechea p o litică de echilibru. D a r e ra în că p rea devrem e
şi ap ă sa re a p o litică şi m ilita ră a im p eriu lu i o to m a n era încă fo arte
p u te rn ic ă ; această p o litică a fost fatală lu i C o n stan tin B rânco-
veanu, d u p ă cum s ’a d o v ed it a fi şi a lia n ţa rusească p e n tru d o m
n ito ru l M oldovei D im itrie C an tem ir.
P o a rta in stitu i atu n ci regim ul p rin cip ilo r fan a rio ţi, rec ru taţi
d in fam iliile greceşti d in C o n stan tin o p o l, care aju n g eau la această
în sărcin are ca la o funcţiune de aren d aş, de în c a sa to r general al
im p ozitelor şi al trib u tu lu i, d a to rit visteriei su ltan u lu i şi aceleia
nu m ai p u ţin p reten ţio ase a vizirilo r şi a paşalelor.
T o tu şi n u e de ajuns să spunem c ă ei se in teresau de dezvol
ta re a evenim entelor d in E u ro p a occid en tală 1). D a c ă d o m n ia lui
P etru cel M are a în sem n at în R u s ia adev ăratele în cep u tu ri ale
epocii m o d ern e, s ’a r p u te a sp u n e a p ro a p e acelaşi lu c ru şi despre
regim ul fan a rio t în p rin cip ate. M u lţi d in tre aceşti d o m n ito ri, p rea
d efă im aţi m ai târziu , aşa cu m rezu ltă d in actele oficiale desco
perite şi p u b licate în an ii d in u rm ă, au fo st, în în treag a accep
ţiu n e a cuv ân tu lu i, în acest secol al X V III-lea deschis tu tu ro r
cu rio zităţilo r sp iritu lu i, rep rez en ta n ţi au ten tici ai despotism ului
’ ) O p . c il., p . 29 4 .
www.dacoromanica.ro
O B S E R V A Ţ II A S U P R A IS T . R O M Â N IL O R D U P Ă SEC . A L X III-L E A 115
lu m in a tx). A r f i fo st f ă ră în d o ială şi m ai m ult, d acă nestabili-

ta te a p o litică şi tira n ia econom ică, care le-a fo st im p u să de că tre
regim ul o to m a n , n u a r f i zăd ărn ic it străd u in ţele lor, oblig ân d u -i
să-şi îm pileze prin cip atele sub biru ri, în acelaşi tim p p e n tru a sa
tisface cerinţele u n ei ex p lo atări în regulă a provinciilor, în folosul
C o n stan tin o p o lu lu i şi p e n tru a-şi g a ra n ta pro p riile lo r interese.
I n t r ’u n p a ra g ra f co n sac ra t slăbirii şi disp ariţiei p u terii o to
m ane, d . L o t a v oit să sco ată în evidenţă vicisitudinile răzb o aielo r
ru so -au stro -tu rce din secolul al X V III-lea şi repercusiunile lo r asu
p ra stă rii p rin cip atelo r, care le-au fo st în acelaşi tim p obiectivul
şi victim a. D a c ă O ltenia, an ex ată de că tre A u striac i în 1718, a fost
în a p o iată p rin cip atu lu i M u n ten iei în 1739, B ucovina a răm as
A ustriei în 1777, ia r B asarab ia, m a re a provincie o rien tală din tre
P ru t şi N istru , a fo st lu a tă de că tre R u sia în 1812. A r fi tre b u it to
tu şi să se insiste asu p ra celor d o u ă evenim ente, care pregătesc
dezv o ltarea n aţio n alită ţii rom âneşti şi realizarea u n ită ţii s a le ; u n i
rea u n e i p ă rţi a bisericii transilvănene cu R o m a, d u p ă cucerirea
acestei pro v in cii de către Im periali, deschidea calea literelo r latine
şi tra d iţiilo r R o m ei. D e altă p arte, u m anism ul care p ătru n sese, p rin
P o lo n ia, în scrierile cro n icarilo r m oldoveni ai secolului al X V II-lea
co n trib u ise la d eştep tarea interesu lu i claselor co n d u căto are, pen
tr u această m in u n a tă genealogie a n aţiu n ii lo r. U n ita te a linguis-
tică a tâ t de rem arcab ilă a d iferitelor provincii, m ai accen tu ată
pe m ă su ră ce se scriau şi se tip ă re a u m ai m u lt, în lim b a r o
m ân ă, cărţi bisericeşti sa u scrieri istorice, dezvăluia to t d eo d a tă
am in tirile trec u tu lu i şi p o sibilităţile viito ru lu i. D a c ă se am inteşte
d eştep tarea sen tim en tu lu i n aţio n al în M u n ten ia şi în M o ld o v a,
n u se p o a te u ita ro lu l A rd elen ilo r, care afla se ră la R o m a
co n ştiin ţa latin ităţii lo r şi a u n ită ţii p o p o ru lu i ro m ân , d e dincoace
şi d e d incolo de C arp aţi.
D e altă p arte , treb u e ţin u t seam ă, p en tru « n aşterea R o m â
niei », de rev o lu ţia econom ică d eterm in ată de tra ta tu l d ela A d ria
n o p o l, ale cărei consecinţe au în d ru m a ta t n o u a politică socială a
1) N . l o r g a , L e d e s p o tis m e é c la ir é d a n s le s p a y s r o u m a in s a u X V I I I - e s iè c le ,
B u lle t. o f th e I n te r n a t. C o m m itte e o f H is t. S c ie n c e s , 34 (1 9 3 7 ), p p . 101 çi u r m .
secolului al X lX -lea. E x p o rtu l, lib erat de greu tăţile cu c a re le în-

greuiase o d in io a ră regim ul m o n o p o lu lu i o to m an , p u n ea în valoare
recoltele şi p ro p rietăţile. O d a tă cu creşterea repede a v en iturilor,
noile nevoi şi obiceiuri, in tro d u se de arm atele de ocu p aţie, tra n s
fo rm aseră m oravurile p atriarh ale. M area p ro p rie ta te boierească,
m ai ate n tă la p ro d u cţiu n ea m oşiilor • sale, tin d ea să definească
m ai precis sarcinile vechiului regim de iobăgie şi ridica astfel îm
p o triv a ei revendicările clasei ţă ră n e şti; regim ul capitalist, co m erţul
străin — grec, în p o rtu rile m untene, readuse la lib ertate, evreesc
în oraşele m oldoveneşti, care era u p en tru n egustorii d in G aliţia,
o p ia ţă n o u ă şi ro d n ică de desfacere — şi p ro b lem a a g ra ră se
ivesc astfel în acelaşi tim p în p rin cip ate, sm ulse pe n eaştep tate
din izo laiea econom ică şi aru n cate în cu rsu l repede şi zb ucium at
al civilizaţiei m o d em e. A ceastă în d o ită revoluţie, n aţio n ală şi
socială, se m anifestă cu oarecare tim id itate în reform ele « R eg u
lam en tu lu i O rg a n ic », d a r a flă o expresiune m ai co m p letă în
agitaţiile politice d in 1848, care a r fi tre b u it m en ţio n ate, fie
n u m ai p en tru a în făţişa sta re a de sp irit deosebită a p rovinciilor
ca re le-au fo st te atru l. In M o ld o v a, o co n sp iraţie aristo cratică a
fost repede în ă b u şită de că tre p o liţia V o ivodului M ih ai S tu rz a ;
în M u n te n ia , capii m işcării rev o lu ţio n are, B rătienii, R o setti, Băl-
cescu se in sp irau d in principiile D eclaraţiu n ii d rep tu rilo r om ului
şi îşi m an ifestau sim p atia p en tru U n g u rii răzv rătiţi îm p o triv a
H ab sb u rg ilo r. D im p o triv ă , în T ran silv an ia, m işcarea care reven
d ica d rep tu rile n a ţiu n ii ro m ân eşti, n eso co tită de către statele o fi
ciale ale provinciei, era în acelaşi tim p u n apel către îm p ăratu l
d in V iena, în tra d iţia răsco alelo r p o p u la re ale secolului al X V III-lea.
T o ate aceste îm p re ju ră ri şi principiul n a ţio n alită ţilo r, care in sp ira
p o litica lui N a p o le o n al III-lea, treb u iau să d u că la U n irea P rin
cip atelo r, ale cărei consecinţe ■în d e p ărtate se p u te au în trezări, a
d o u a zi d u p ă răzb o iu l C rim eei. N im ic n u a r p u te a co n trib u i
m ai m u lt la înţelegerea istoriei u n ită ţii rom âne, d ecât această frază
de a tâ te a o ri c i t a t ă 1), a am b asa d o ru lu i A u striei la C o n stan ti-
no p o l, în 1857, când ch estiunea unirii M oldovei cu M u n ten ia
*) T h o u v c n c l, T r o is a n n é e s d e la q u e s tio n d 'O r ie n t, P a r is , 1897.

«
O B S E R V A Ţ II A S U P R A IS T , R O M Â N IL O R D U P Ă SEC . A L X III-L E A 117
se a fla la o rd in ea zilei. * D u p ă o astfel de în cu rajare d a tă p re

te n ţiilo r ro m ân eşti, cum s ’a r p u te a crede, scria acest diplortiat
p rev ăzăto r, că ele se v o r o p ri aici ? D a r a r fi îm p o triv a natu rii
om eneşti. R o m â n ii (term enul era n o u p en tru cancelarii) v o r găsi
atu n ci su zeran itatea P o rţii o ruşine şi o n ed re p ta te ; ei îşi vo r
găsi ţa ra p rea m ică; v o r năzui la un sta t in dependent, cu p rin
zând B ucovina, p a rte a ro m ânească a T ransilvaniei, B an atu l, având
nevoie de B alcani ca h o ta r. »
E ra o viziune p rofetică a evenim entelor ce u rm au să se d es
făşo are, în tim pul celor şase decenii care d esp art 1859 de 1919,
u n irea M oldovei şi a M unteniei de încheierea u n ită ţii ro m âneşti.
A ceste evenim ente sunt rezu m ate pe scurt, trim iţân d u -se p en tru
am ăn u n te la lu crarea d-lui Seton W atso n , T o tu şi, o m enţiune a
dom n iei lui C uza V odă a r f i treb u it să nu înregistreze n u m a i gre
şelile acestui d o m n ito r, tra ta te cam su m ar de isto ricu l scoţian,
f ă ră a releva reform ele politice şi sociale ale dom niei şi acţiunea
sa în d răzn eaţă, p en tru a câştiga in d ep en d en ţa de fap t a n oului
s ta t şi, întem eiat pe principiul n aţio n alită ţilo r, a p une în ain tea E u
ropei, chestiu n ea ro m ân ească în to a tă în tin d erea sa şi cu to ate
consecinţele e i 1). D o m n ia lui C a ro l I e sch iţată în tră să tu ri m ari,
cu m a i m u ltă ex actita te; d a r trebue rectificată ju d e c a ta asu p ra
politicei balcanice a R om âniei, dela 1878 la 1913. E ad ev ărat că ea
n ’a lu a t deloc p a rte direct la frăm ân tările peninsulei, d a r ea
n ’a înţeles să se dezintereseze de A ro m ân ii d in M acedonia, la
care se deştep ta d eo p o triv ă, în secolul al X lX -lea, spiritul n aţio n al
şi sen tim entul unei so lid arităţi linguistice cu D aco -R o m ân ii. Exi
sten ţa lo r ca m in o ritate n aţio n ală era ap ro ap e asig u rată sub stă
p ân irea o to m a n ă ; această situaţie a fost p ro fu n d m o d ificată în
p ag u b a , lo r, de războaiele balcanice, care- în lo cu iră au to rităţile
tu rceşti, destul de n ep ăsăto are în m aterie de lim b ă şi religie, cu
n aţio n alism u l vehem ent al S ârbilor, al G recilor şi al B ulgarilor.
C ăci n u num ai p en tru a folosi situ aţia d isp erată a B ulgariei în
l ) V . stu cfiu l m e u P o litic a e x te r n ă a Iu l C u z a V od ă ş l d e z v o lta r e a id e ii d e u n i

t a t e n a ţi o n a lă , R e v . I s to r ic ă R o m â n ă , I I (1 9 3 2 ), p . 6 3.
118 O E N IG M Ă Ş I U N M IR A C O L IS T O R I C : P O P O R U L R O M Â N
Iu lie 1913 1), ci p e n tru a restab ili echilibrul p o litic a l B alcanilor,

zd ru n c in at de n o u l ră z b o i p e care îl p rovocase Ţ a ru l F erd in an d ,
a u tre c u t tru p ele ro m ân e D u n ă re a . T erito riu l c are a fo st an ex at R o
m âniei, p rin tra ta tu l d ela B u c u re ş ti,.n u rep rez en ta n u m a i aco p e
rirea strateg ică a D o b ro g e i şi a p o rtu lu i C o n s ta n ţa ; el co n stitu ia
în tru c âtv a , echivalentul p o p u laţiei aro m ân e, lă sa tă sta te lo r b al
canice şi treb u ia să servească de altfel, d u p ă răz b o i, ca regiune
de co lo n izare p e n tru elem entele em igrate d in G recia şi B ulgaria,
în u rm a m a rilo r m işcări de p o p u laţie, re z u lta t a l aplicării tr a ta
tu lu i dela L au san n e. D a c ă R egele C aro l a m u rit în Septem vrie
1914, o p lin d e te a m ă p e n tru v iito ru l p o p o ru lu i s ă u », el în trevă-
zuse to tu ş i so lu ţia u n ită ţii ro m ân eşti şi au to rizase pe prim u l său
m in istru să sem neze cu R u sia, p rim a co n v en ţiu n e care definea
d rep tu rile n a ţio n ale ale R o m ân ilo r, în tr ’o ev en tu ală îm p ărţire
a A u stro -U n g ariei. A ceste îm p re ju ră ri lum inează d e asem enea
alcătu irea u n ită ţii ro m ân e şi înţelesul p o litic şi geo g rafic al g ran i
ţelo r sale actuale. Ceea ce p o a te p ăre a, la p rim a vedere, ezitare
sau p ierdere d e tim p , în acţiu n ea d ip lo m atică a R o m ân iei din
1914-1916, nu era în rea lita te d ecât grija de a asig u ra recu n o aş
te re a acestor d re p tu ri şi g a ra n ta re a lo r de către to a te p uterile a lia te 2).
' ) L o t , o p . c it., p . 2 3 3 .
*) N u e x a m in ă m a c i c o n ţin u tu l v o i. I I , d a r R o m â n ia , a le c ă r e i n ă z u in ţe n a
ţ io n a le a u f o s t b in e în ţ e le s e d e a u to r , n u a f lă î n c e le z e c e p a g in i c o n s a c r a te s i
tu a ţie i a c tu a le (p p . 1 7 2 -1 8 2 ) im p o r t a n ţa c e s ’a d a t a lt o r s ta te , ie ş ite d in d e s c o m
p u n e r e a im p e r iilo r . E n e d r e p t d e -a m ă r g in i în t r e a g a c a m p a u ie d in 1 9 17 n u
m a i la n u m e le g e n e r a lu lu i B e r th e lo t şi la b ă t ă lia d e la M â r ă ş e ş ti, a tu n c i c â n d se
e x p u n m a i a m ă n u n ţit c a m p a n iile p o lo n e a le M a r e ş a lu lu i P ils u d s k i (p p . 191 ş
u r m .). N u e u ic i u n c u v â n t a s u p r a lu p te lo r R o m â n ilo r îm p o tr iv a b o lş e v ic ilo r
u n g u r i în 1 9 19 , c a r e a u d e te r m in a t, îm p o tr iv a C o n s iliu lu i c e lo r P a t r u , r ă s t u r
n a r e a r e g im u lu i c o m u n is t în E u r o p a C e n tr a lă , p r in o c u p a r e a B u d â p e s te i. S u n t
la c u n e c e tr e b u e s c s e m n a la t e p e n tru ’ o * n o u ă e d iţie a lu c ră r ii.
ÎNCHEIERE
N e deosebim deci, asu p ra câto rv a p u n cte im p o rta n te, de rezul

tatele studiului a tâ t de in teresan t al au to ru lu i n ă v ă lirilo r b a r b a r e :
enigm a şi m iracolul isto ric al p o p o ru lu i ro m ân , f ă ră a voi câtuşi
de p u ţin să-i m icşorăm v alo area sau să-i co n testăm dialectica
strân să şi logica rig u ro asă a ded u cţiilo r sale. N o i socotim totuşi
că evacuarea D aciei treb u e să fie co n sid erată, n u în v irtu te a u n u i
singur text, ci în în tregim ea fap telo r şi a realită ţilo r istorice. E a
ap are atu n ci ca u n episod în tr ’o serie d e fap te asem ăn ăto are,
n u ca o « cezură d e fin itiv ă » în istoria stăp ân irii ro m an e în E u
ro p a o rien tală, ci aşa cum s ’a spus, pe b u n ă d rep ta te de cu rân d ,
ca o « flo ta re », o flu ctu aţie strateg ică şi politică, în ap ă ra re a d u n ă
rean ă a im p e riu lu i1). E a a în sem n at f ă ră în d o ială o retrag ere a
g ran iţelo r rom ane, d a r n ’a în tre ru p t co n tactu l p erm a n en t în tre cele
d o u ă m alu ri ale D u n ă rii şi n ’a îm p iedicat schim burile de p o p u
laţie şi im igraţiunile succesive, care au p ă s tra t ro m a n ită ţii orien
tale o su p rafaţă d e expansiune, ale cărei lim ite d epăşeau în acelaşi
tim p şirurile C a rp a ţilo r şi ale B alcanilor.
N ăv ălirea slavă a av u t desigur u rm ări m ai în se m n a te; ea a
fă c u t să p ă tru n d ă în v o rb irea p o p u la ţiu n ilo r ro m an e sau ro m a
nizate ale D aciei şi ale M oesiei u n în treg v o cab u lar pro fesio n al
şi adm in istrativ . E a a m o d ificat p ro fu n d , d u p ă nevoile ei, to p o
nim ia reg iu n ilo r ocupate. A d islocat m ai ales — şi a c e a sta este
esenţialul — m asa ro m an ă, îm pin g ân d o p a rte din elem entele ei la
sud-vest şi altele la n o rd -estu l peninsulei b alc a n ic e : in filtra ţia tr i
l ) I o r g a , I s to r ia R o m â n ilo r , I , 2 , p . 3 5 0 .
120 ÎN C H E IE R E
b u rilo r slave a îm pins astfel cen tru l ro m an ităţii orientale, din

care au ieşit diferitele ram u ri ale p o p o ru lu i ro m ân , la no rd u l
D u n ă rii şi al C a rp a ţilo r. Izvoarele istorice nu m en ţio n ează această
d eplasare d ecât atu n ci cân d se p ro d u c — a fost cazul în secolul al
V H -lea ca şi în al IX -lea — m ig raţiu n i m asive, care nu p u te au să
scape aten ţiu n ii co n te m p o ra n ilo r; d a r to td e au n a , cancelariile şi
cro n icarii se o cu p au de stăp ân ii regiunii, Slavi ori T urci, fă ră să
se intereseze de m asa pop u laţiei supuse stăp ân irii lor. în su şi num ele
etnic ru m â n , m oştenire n eco n testată dela R o m a n ia im periului de
O rient, sfârşi p rin a avea o v alo are socială pejo rativ ă şi a desem na
p lebea ţă ra n ilo r clăcaşi, supuşi b iru rilo r şi celorlalte angarale,
d u p ă bu n u l p lac al n ăv ălito rilo r. A cest obicei de a desem na
p e R o m ân i, p rin num ele stă p â n ito rilo r vrem elnici care cârm u iau
ţa ra , a stă ru it p â n ă la sfârşitul E vului M e d iu ; el n e p erm ite p o ate
să identificăm p o p o ru l m isterios, p e care izvoarele m usulm ane
din secolul al X -lea şi al X l-lea îl ascund su b iniţialele nelăm u rite
V. n . nd. r. şi ale căru i caracteristice şi to p o g rafie su n t acele ale
p o p o ru lu i ro m ân . N um ele de V lahi, care în cepând cu secolul al X -lea
se d ă acestei n aţiu n i, s ’a n ăscu t fă ră în d o ială în B a lc a n i: a început
p rin a fi d a t p ăsto rilo r, prim ii care re p re z e n ta u în m asa subju
gată a po p u laţiei ro m an e un elem ent de in iţiativă şi de libertate.
P o ate treb u e să deosebim în unele texte, pe p a s to r e s R o m a n o ru m ,
p ăsto rii R o m an ilo r, b ăştinaşi ai regiunilor d u n ăren e, de Blachii
sau V lachii, im igraţi din penin su la balcanică, d a r în cu rân d aceste
elem ente diverse ale aceluiaşi p o p o r s ’au c o n to p it în tr ’o un itate
linguistică cu a tâ t m ai rem arcab ilă, cu c â t a asim ilat repede
cele câteva trib u ri slave răm ase la N o rd u l D u n ării şi că a rezistat
u rm ă rilo r năv ălirii m aghiare şi a su p rem aţiei sale politice în T ra n
silvania. D u p ă ce se d esem nează co n tu ru l unei n aţio n alită ţi, ideea
de S tat se desp rin d e, p u ţin câte p u ţin , din p u lb erea m icilor voevo-
d ate, îm p ă rţite între in flu en ţa B ulgarilor, a B izanţului şi a U n g u rilo r
şi d ă naştere im periului V lah ilo r şi al B ulgarilor, în ultim ii ani ai
secolului al X H -lea. D a r la sudul D u n ării, tra d iţia celui d in tâ i im pe
riu b u lg a r şi a culturii sale slave se im pune încă din tim p u l A să-
neştilor. S tatu l rom ânesc, d u p ă câteva încercări neizbutite în cursul
secolului al X lII-lea, reap are în al X lV -lea, la sud şi la est de
ÎN C H E IE R E 121
C a r p a ţi: su n t cele d o u ă principate, acela al lui B asarab în Ţ a ra R o

m ânească, care se în tin d e în cu rân d , sub su zeran itatea n o m in ală a
U n gariei A ngevine, din C a rp a ţi p ân ă la posesiunile tătăreşti ale gu
rilo r D u n ării şi la oraşele D o b ro g e i; acela al d o m n ilo r M oldovei,
care îşi în tin d dom eniul în o rb ita influenţei p olone, p â n ă la N istru
şi la M area N eag ră. D ela această epocă, isto ria p o p o ru lu i ro m ân ,
sub stăp ân irea ungurească sau im perială, în T ransilvania, sau în
p rin cipatele supuse a u to rităţii o to m an e d u p ă sfârşitul secolului
al X V -lea, şi p ro tec to ratu lu i rusesc în al X V III-lea, încetează de
a m ai fi o en ig m ă; ea răm ân e un m iracol sau m ai deg rab ă o suc
cesiune de m iracole, d in tre care cel m ai recent, realizarea u n ităţii
n aţio n ale, din secolul al X lX -lea şi al X X -lea, la această răspântie
a năv ălirilo r şi a im perialism elor vrăjm aşe care e regiunea D u
nării de Jo s, n u e f ă ră în d o ială cel m ai neînsem nat.
S ’a r p u te a găsi unele d in tre ipotezele acestei cercetări, riscate
sau contestabile.
în tru c â t e v o rb a de o enigm ă, ele nu au altă pretenţie d ecât
de a p ro p u n e o in terp retare, care să ţin ă seam a, n u n u m ai de
izvoarele istorice şi linguistice, de atâte a ori cercetate, ci de co n
diţiile vieţii reale care scapă adeseori m ărtu riei lor. A ş fi fericit
dacă, cu prilejul acestui co m en tariu al unei lucrări n ep ărtin ito are,
pe care am fi d o rit să o vedem m ai direct in fo rm ată despre
isto ria ro m ân ească şi biblio g rafia sa recen tă, aş fi p u tu t să aduc
în aceste dezbateri, ceva din spiritu l de obiectivitate indispensabil
o ricărei cercetări ştiinţifice, care i-a lipsit de atâ te a ori în anii
din u rm ă. D ac ă există o cheie a enigm elor şi o lăm u rire a m ira
colelor, ele nu se p o t afla, cel p u ţin în dom eniul stu d iilo r isto
rice, în dezlănţuirea p atim ilo r şi a vrăjm ăşiilor n aţio n ale.
R E Z U M A T C R O N O L O G IC
271-74 P ărăsirea D aciei.

315 R e sta u ra re a Iui T r o p a eu m T ra ja n i în D obrogea-
328 Expedifiile lu i C o n stan tin dincolo de D u n ăre.
C o n stru irea u n u i p o d peste D u n ăre, la Oescus.
334 S arm aţii A rg a r a g a n te s trec D u n ărea .
358 E xpediţia îm p ăratu lu i C o n stan ţiu îm p o triv a Sar-
m a ţilo r L im ig a n te s .
372 M ucenicia Sf. Sava, p e B uzău, în M u n ten ia, sub
stăp ân ire a G o ţilo r.
448 A m b asad a Iui Priscus la cu rte a Iui A tila.
545 L im b a la tin ă cu n o scu tă de Slavii tran sd u n ăren i
(Procopius).
550 A şezările Slavilor, d u p ă Io rd a n e s: d in C arn io lia
şi P an o n ia p â n ă la N istru şi la V istu la; A n ţii,
dela N istru la N ip ru .
578 A varii eliberează în M u n ten ia pe prizonierii luaţi
de Slavi, în expediţiile lo r d in B alcani.
580 « R o m an ia » în tr ’o in scripţie grecească la Sirm ium .
587 C uvinte latin e vulgare în H em usul b izan tin
(T eo filact S im o k atta, T eofanes).
C ă tre 618 P o p u laţia ro m an ică d in peninsula balcan ică, aşe
z a tă de A v ari d incolo de D u n ă re .
C ătre 678 în to a rcere a acestei p o p u laţii în M aced o n ia (A c
tele Sf. D im itrie).
C ă tre 811-14 M acedoneni aşezaţi de K ru m în M u n ten ia.
C ă tre 837-38 în to a rcere a acestei p o p u laţii în im periul b izantin.
895-906 N ăv ălirea M a g h iarilo r în E u ro p a C en trală.
976 în tâ ia m en ţiu n e a V lahilor « cărăv ăn a ri * în tre
P resp a şi O hrida.
124 R E Z U M A T C R O N O L O G IC
982 V. n. n d . r., p o p o r o rig in ar d in im periul ro m a n ,

m e n ţio n a t d e izvoare m u su lm an e în tre M aghiari
şi M oravi, la N o rd u l D u n ării.
1014 K tfifla X â y y o v (C âm pulung) în tre Serres şi M elnik.
S fârşitul sec. X I B la k u m e n în in scrip ţia ru n ică dela S jonhem .
C ă tre 1100 T ra d iţia isto rică a cronicei lui N e s to r: V alahii
au cu cerit pe Slavii din C a rp a ti în ain te de sosirea
M aghiarilor,
încep. sec. X II V lahii în C h a n s o n d e R o la n d .
1114 V lahii călăuze ale C u m an ilo r, la trecerea D u n ării
(A n a C om nena).
1164-66 V lahii, c o b o rîto ri ai co lo n ilo r italici, în arm atele
bizan tin e ale lu i M anuil C o m n en u l, lângă gurile
D u n ă rii (K in n am o s). P ă sto ri v lahi la m arginele
G aliţiei.
1173-93 T ra d iţia istorică d espre voivodatele B lach ilo r în
T ran silv an ia, în vrem ea n ăvălirii m aghiare din
sec. X în G esta H u n g a r o r u m ale N o ta ru lu i a n o
nim al R egelui B ela I I I ( ?).
1186 R ăsco ala V lah ilo r d in B alcani. A săneştii, în te
m eietori ai im p eriu lu i V lahilor şi B ulgarilor.
1210 B la c h i în A rdeal.
1222 T erra B la c o ru m în T ran silv an ia.
1241 N ăv ălirea T ă ta rilo r în E u ro p a C en trală,
1247 C nezatele lui L itovoi şi Seneslav pe ţărm u rile
O ltului.
1279 R ăsco ala lu i L itovoi îm p o triv a U n g u rilo r.
1286 Y m o r f i l i u s M o ld a y , d em n itar tă tar.
C ătre 1308 V oivodul Ţ ării R o m ân eşti, în cro n ica rim ată a
lui O tto k a r de Stiria.
V lahii din M aced o n ia în descrierea F ran cisca
n u lu i sau D o m in ic an u lu i anonim .
1324 P rim a m en ţiu n e a lui B asarab , v o ivodul Ţ ării
R o m ân eşti ( + 1352).
1325 P rim a m enţiune a u n ei ţă ri m oldoveneşti.
C ă tre 1360 D escălecarea voivo d atu lu i M oldovei.
I N D I CE1)
A b r ittu s , în M o e s ia , lu p tă în tre R o a n a le le g e n o v e z e , 67.
m a n i ş i G o ţi, 3 3. A n c h ia lo s , 63.
A c a d e m ia d in I a şi, 30. A n d r e i III , reg e le U n g a r ie i, h r is o v u l
A c h a ia , 29 , 46 . (12 93 ) c u p riv ir e la a ş ez a r e a V la
A c h r is (O h rid a ), a r h ie p is c o p a tu l, 107, h ilo r, 20.
108. A n d r ie ş e s c u I ., 103.
A dam C lis i, 9 5, 104, p l. II. A n d r o n ic C o m n e n , 63 .
A d r ia n , îm p ă r a t r o m a n , 3 2 , 3 6 , 38 . A n g lia , 5 3 , 89.
A d r ia n o p o l, 77, 78; tr a ta t u l d e la A n to n in i, îm p ă r a ţii, 84.
(18 29 ), 115. A n -T s a i, 4 3.
A fg a n ista n , 7 3 . A n ţii, slav i, a ş ez a rea lo r , 4 2 , 4 3 , 123.
A fr ic a , 85, 90 , 93. A p a , lo c a lit. în ju d . S ă tm a r , 9 6 .
A la m a n i, 9 7, 105. A p a h id a , 9 6 , 99.
A la n i, 4 3 , 60 , 9 7, 99, 11 1, 112. A p u lia , 71.
A lb a Iu lia, 9 6 ; c a p ito lu l d in , 20 . A p u lu m (A lb a -J u lia ), 9 5 .
A lb a n ia , A lb a n e z i, 27, 50, 51,, 6 3 ; A r a d , 96.
in f lu e n ţa în lim b a r o m â n ă , 4 8 . .A r c h iv u m E u r o p a e C e n tr o -O r ie n ta lis ,
A le p , 86. 23.
A le s s io , lo c a lit. la A d r ia tic a , 4 0 . A r d e a l, 2 0, 11 0 ; v . T r a n silv a n ia .
A le x a n d r u c el B u n , o r g . b is . în M o l A r d e le n i, 115.
d o v a , 108. A r g eş , râu , 94.
A le x a n d r u c el M a re , 86. A r o m â n i, 49 , 56, 59, 67, 1 1 7 ; lim b a
A le x is C o m n e n , 63. lo r , 15, 5 4 ; o rig . şi s e m n if. n u m e lu i
A le x is S tr a teg o p u lo s , 66. lo r du pă K e r a m o p u lo s , 28, 29;
A l fo l di A ., re sp . c o n tin u ita te a e le m . m ăr tu rii m e d ie v a le d e sp r e ei, 2 9 — 3 0 .
r o m a n în D a c ia T r aian ă, 82— 8 3, 9 3 . A r p a d ie n ii, d in a stia , 110.
A lp i, m u n ţii, N o r d u l lo r , 35 . ar ta ir a n o -g o tic ă , 89.
A ls a c ia , 36; r o m a n iz a tă , 39. A sa n , c o n d u c ă to r rom ân în ră sc .
A m m ia n M a r c e llin , 41 , 105. c o n tr a im p . b iz a n tin , 63.
A na C om nena, 108, 124; d e S p re A să n e ş tii , 7 6 , 120, 1 2 4 ; im p e r iu l lo r ,
V la h i, 6 3 . 2 5 , 6 7 , 109.
*) A lc ă tu it p r in b u n ă v o in ţa D -lu i p r o f . C. G recescu , sec retar u l A şezăm ân

t u lu i « I o n C . B r ă tia n u • .
126 IN D IC E
A s ia , 2 2, 8 5 ; — C e n tr a lă , 2 2 ; — M ic ă , 12 1, 1 2 4 ; f iu l lu i T ih o m ir , 1 0 9 ; s ta
2 8 , 8 3 , 92 . tu l lu i, 1 1 0 ; a lia t c u T ă ta r ii; o r ig .
A ta n a r ic , re g e g o t , 36, 4 1. n u m e lu i, 110.
A te n a , 30 , 104. B a s a r a b ia , B e s s a ra b ia , 2 3 , 2 4 , 2 6 , 6 0 ;
A th a u lf, c o n d u c ă t o r g o t , 83 . le a g ă n u l S la v o n ită ţii după B rom
A t il, f lu v iu d u p ă u n g e o g r a f p e r sa n , 7 4 . b e rg , 23— 2 4 ; lu a tă d e R u ş i, 1 15 .
A tila , 4 1 , 4 2 , 123. B a sa r a b ii, d in a stia , în t in d e stă p . la
A t la s lin g v is t ic a l L r o m â n e , 7 , 57. gu r ile D u n ă r ii ş i In D o b r o g e a , 112.
A t o s , m -r ile d e la , 108. B ă lc e s c u N . , 1 1 6.
A u g u s t O c ta v ia n , îm p ă r a tu l, 37, 3 8 . B e ia , r e g . U n g a r ie i, n o t a r u l l u i a n o
A u r e lia n , Im p . r o m a n , 2 1 , 3 3 , 3 4 , 37 , n im , 19.
38 , 4 0 , 4 4 , 4 7 , 5 9 , 8 3, 9 0 , 9 2 , 94 , B e la I V , reg^ U n g a r ie i, 109.
100; m ă r tu riile b io g r a fu lu i s ă u a s . B e la P a la n k a , 4 0 . *
c o lo n . D a c ie i, 1 3 ; fo r m e a z ă două B e lg ia , 7 0.
D a c ii in M o e s ia , 14; evacu area B elg r a d , 27 , 7 5 .
D a c ie i, 3 2 . B e n in g e r , 9 9 .
A u s o n ia , 4 2 . B e r o e , 86.
A u s tr ia , A u s tr ia c i, 116; răp. B uco B is tr iţa , a p a , 60.
v in e i, 11 5 . B iz a n tin ii, 6 7 , 7 3 ; s c r iito r ii t a c asu p r a
A u s tr o -U n g a r ia , 118; d u b la m on ar p o p . r o m â n In N o r d u l D u n ă r ii, 13 .
h ie a H a b s b u r g ilo r , 9 . ’ B iz a n ţ, im p e r iu l, 5 7 , 86 , 1 1 4 , 12 0.
A u tu n , 86. B la c v . V a la h ii, V la h ii.
A v a r ii, 3 5, 4 3 — 46, 5 1, 52 , 6 6 , 7 1 , 7 2 , B la h ii — V la h ii, 120; în T r a n silv a
9 7, 101, 10 5, 1 2 3 ; im p e r iu l, 4 2 . n ia , 124.
A v id iu s , 3 5. B la k u m e n = V la h i, 63, 124.
A v ig n o n , o r a ş, 3 5 . B la sta r e s , s y n ta g m a lu i, 107.
B l a z i — V la h i în P e n . B a lc a n ic ă , 29 .
l i a c o n R o g e r , a s . o r ig . V a la h ilo r , 2 2 . B lo s = V la h i, 6 3 .
B a lc a n i, m u n ţii, r eg iu n e a , P e n . B a l B o e m i, 8 8.
c a n ic ă , 4 1 , 4 3— 4 5 , 5 0 , 5 6 , 5 8 , 5 9 , B o e r e b is ta , 5 9 .
63, 67 , 68 , 7 1 — 7 3 , 114, 117— 120, B o g d a n V o d ă I , 111.
123 . B o r d e a u x , 86.
B a n a tu l, 15, 3 6, 4 0 , 109, 1 1 7 ; is to r ic ii B o s n ia , d e S u d , 2 6.
u nguri a d m it ră m â n e r ea u n ei p o B ră ila, ju d e ţu l, 69,
p u la ţii r o m a n e a c o lo p â n ă î n sec. B r ă tie n ii, 11 6.
V, 37; c o n tin u ita t e a ro m a n o -sa r- B r ita n ia , 14, 82 , 8 8, 9 0 , 9 3 ; u r m e le
m a tă în , 98; — de V es t , 57, s t ă p . r o m a n e în , 35— 3 6 .
B a n d u l d e C â m p ie , 9 8 . B r ito n ii, 88.
B arbari* 83, 89 , 9 8 ; la T eo fa n e s ş i B r o d n ic ii, 76, 78, 112; r ăs p ân d ir ea
C h o n ia te s = D a c o - r o m â n i, 66, 6 7 ; lo r , 7 6 , 7 7 .
— g e r m a n ic i , 1 0 2 . B r o m b e rg I a c o b , e m ig r a t b a sa r a b e a n
B a r b a r icu m , 4 2. în A m e r ic a , n o t e is to r ic e ş i t o p o n i
B a r b a t, fr a te le lu i L it o v o i, 1 09 . m ic e a s u p r a D o b r o g e i, M o ld o - V a -
B a r th o ld , 7 5 . la h ie i şi B a sa r ab ie i» 2 3 — 2 4 .
B a s a r a b I, d o m n u l Ţ .- R o m ., 110— 1 11 , B r u te n ii, 7 7 .
. IN D IC E 127
B ru u n F ilip , 2 2 . C h a n s o n d e R o la n d , 6 3 ; V la h ii In , 12 4.
B u c o v in a , 10 3, 115 , 117. C h ilia, b r a ţu l D u n ă r ii, 60; c e ta te a ,
B u c u r e ş tii, 1 0 0 ; tr a ta tu l d in 19 13, 118. lu a tă d e T u r ci, 113 .
B u d a p e s ta , 2 4 . C h io jd u , c o m . în ju d . B u z ă u , 9 7 .
B u d ila U J o v d l X o Q ,) , 63 . C h o n iate sy 64, 67.
B u lg a r ia , 2 6, 4 6 , 5 2 , 63, 67» 112, 1 1 8 ; C h ris te sc u V ., 10 0.
— d u n ă re a n ă , 14 , 2 5 ; — o c c id e n C ilic ia , 41.
ta lă , 2 5 . C lo v is , reg . F r a n c ilo r , 3 5 ţ
B u lg a r ii, 2 4 , 4 3 , 44 , 59, 6 2 , 6 6, 7 5 , C lu j, ju d eţu l, 96 .
77, 117, 1 2 0 ; P r oto b u J ga rii, 7 9 . C o d u l T e o d o s ia n , 7 1 .
B u r g u n z ii, 97. C o m m e n tio lu s , g e n e ra l b iz a n tin , 52.
B u z ă u , ju d e ţu l, 6 9 ; — r â u l, 4 1 , 12 3 , C om nen, v. M a n u il A le x is , A na,
A n d r o n ic .
C o m m a in , 2 5 , v . C u m a n i.
C a fa , 61. C o n c e şti, 9 6.
C a m e n a , sa t, 60. C o n s ta n tia , c e ta te r o m . î n fa ţ a g u r ii
C a m b r id g e M e d ie v a l H is to r y , 88. M o r a v e i, 4 1 .
c a n e s il, 109 . C o n s ta n tia n a -D a p h n e , 40 .
C a p ito liu , 8 5 . ’ C o n s ta n tin B r â n co v e a n u , 114.
C a p a d o c ia , 4 1 . C o n s ta n tin ce l M a re , îm p . rom an,
C a r a ca lla , 39. 41, 81» 9 0 , 93, 9 7, 99; su r p r in d e
C a r m e n M is e r a b ile , 4% pe G o ţ i în M u n t e n ia , 3 7 ; r es ta u
C a r n io lia , 1 2 3 . re az ă c e tă ţile la D u n ă r e , 4 0 ; a rcu l
C a r o l I , al R o m â n ie i, 1 17 , 118. In i d e tr iu m f d ela R o m a , 9 5 ; e x p e d .
C a r o l V , a l F r a n ţe i, 11 2. In N . D u n ă r ii, 123.
C a r o l c el M a r e , 9 7. C o n s ta n ţiu , îm p ă r a t r o m a n , 1 2 3 ; lu p tă
C a r o l d e V a lo is , 4 6 . în B a n a t c o n tr a S a r m a ţilo r , 4 1 .
C a ro l R o b e r t d e A n jo u , r e g e le U n C o n s ta n t in o p o l, 40, 4 4, 63 , 6 6, 97,
" g ar iei, 111. 108, 114, 11 5, 1 1 6 ; p a tria r h a tu l d in ,
C a rp a ţi, m u n ţii, r e g iu n e a , 15, 18, 19, 65, 108; = R om a N ouă, 100,
2 2 , 5 1 , 7 3 , 7 6, 101 , 111, 119, 120, C o n s ta n ţa , 118.
124; a m b e le p ăr ţi ale , 65; — de C ş o v e n ii-d e -J o s , 96 .
E s t, reg iu n e a , 4 3 , 6 0, 6 1 , 103, 1 2 1 ; C r im eia , 4 0 , 61, 6 5, 111 , 116.
— d e N o r d şi N - E , 55 , U 5 ; — de C r o a ţia , C r o a ţii, 15, 2 7 , 7 5 .
S u d, 110, 115, 12 1. C r u c ia ta I V , c ro n ic a rii e i v o r b e s c d e
C a r ta g in a , 85 , 8 6. V a la h i ş i C u m a n i, 2 5 ; c r u c ia ţii lu i
C a sto ria , 6 2 . F r . B a rb a r o s a , 6 3.
C a u c a la n d , 36. C u b er , C u b r a t, ş e fu l B u lg a r ilo r , 44.
C â m p u lu n g u l, d in M u n te n ia , 6 2 . C u c u te n i, 103.
C e r a m e s ic ă , c â m p ia , 44 . C u m a n ii, 2 1 , 2 2 , 60, 63, 66 , 11 0 , 1 1 2 ;
C e ta te a -A lb ă (A k k e r m a n ), 23, 108, n ă v ă lire a , 15 . *
1 1 2 ; lu a tă d e T u r ci, 1 13 . C u r te a -d e -A r g e ş, 103.
C ezareea, 41. C u z a -V o d ă => A le x a n d r u I o a n I , 11 7.
C h a la b , 86. C y z ic o s , 4 1 .
C h a lu p k a , 4 3 . C z 6 k e -C e jk o v , 10 2 .
128 IN D IC E
D a c ia , D a c ia T ra ia n ă , N ordul D u D im it r ie C a n te m ir, 114.

n ă r ii, 13, 14, 19, 22 , 2 8, 36, 37 , 38, D io c le ţ ia n , îm p . rom an, 91; re o r g .
4 0 , 4 1, 4 8 , 5 3, 5 5 , 57 , 5 9, 7 2 , 81— 85, p a z a la D u n ă r e , 4 0 .
9 0 , 9 2 , 9 5 , 9 6, 9 7, 100, 103— 1 0 5 ; D io n C a ss iu s , 104.
p r o b le m a p ă r ăs irii e i d e R o m a n i, I I , D o b r o g e a , 2 3 , 2 5, 41 , 5 7, 6 0 , 10 9, 112 ,
2 1 , 3 2, 3 3 , 1 1 9 ; r o m a n iz a r e a ş i c o n 118, 121, 123.
tin u ita te a , 2 1 , 3 8 — 3 9 ; in s c rip ţii r o D o m in ic a n i, m is io n a r i, a s . o r ig . V a
m a n e, m o n e te în , 3 3 ; p o p u la ţia e i la h ilo r , 2 1— 2 2 .
în m o m e n tu l e va c u ă r ii, 33— 34; D o p s c h , 81.
N o r d u l e i, 3 7 ; ş i p ă tr u n d er ea S la D r a g o ş -V o d ă , p rin c ip a tu l s ă u e r a s la v
v ilo r în B a lc a n i, 45; t o p o n im ia d u p ă B ro m b e rg , 2 4.
sla v ă a e i, 5 9 ; în c e p u tu r ile c r e ş ti D r in a , râu, 2 7 .
n ism u lu i, 92— 93; p a r tic u la r is m u l D r u b e ta , 9 3 , 95 .
d a c r en aş te , 90— 1 0 5 ; r e z u m a t c r o D ubâ D unăre, la g e o g r a f i p e r sa n i,
n o lo g ic al ş tir ilo r p r iv it o a r e la ea 74, 75.
(s e c . 3— 14), 123 — 1 2 4 ; — A u relia n ă , D u lc illa , f iic a p r in c ip es e i G a a ta , 4 1 .
14, 41, 4 6, 4 8 ; — B a lc a n ic ă , 92; D u m itr e s c u V la d im ir , 104,
— C a r p a tic ă , 9 2 ; — S u p e r io a r ă , 9 5 ; D unăre, 28, 32, 38 , 4 1— 4 3 , 4 7 , 54,
v. D unăre, d in c o a c e d e, N o r d u l, 56, 63, 66, 7 3 , 7 5 , 7 6 , 82, 9 7 , 108,
s tâ n g a . 111, 118, 119; n u m e le , 25; paza
D a c ii, 20 , 28, 9 1 ; — lib e r i, 39 , 9 4 , 101. la r e o r g a n iza tă , 4 0 ; lin ia , 5 9 ; p p d u l
D a c o -ilir ie n ii, 49; c a le a m ig r a ţiu n ii lu i C o n s ta n tin c el M a r e la O e sc u s ,
lo r în N . D u n ă r ii, 15. 1 2 3 ; va le a , r eg iu n ea , 2 3 , 5 7, 5 8 , 63,
D a c o -r o m a n ii, 68; nu Iasă in s c rip ţii 7 8 ; — de Jo s, 121; — de m ijlo c ,
n ic i cei d in D a c ia e v a c u a tă , n ic i câ m p ia , 7 3 ; g u r ile , r eg iu n e a , 6 0 , 63,
ce i d in M o e s ia , 37 . 7 3 , 7 8 , 121, 1 2 4 ; v o e v o d a te le d ela ,
D a c o -r o m â n ii, 21, 2 9, 48, 5 5, 117; 1 0 8 ; s tă p â n ir e a B a sa r a b ilo r, 112;
lim b a lo r , 15, 54, nu se deoseb . stă p â n ir e tă tâ r a sc ă p â n ă c ă tr e 13Ş0,
m u lt d e a r o m â n ă , 4 9 , c o n c o r d a n ţe 1 1 1 ; — d in c o a c e , N o r d u l, stânga*
cu is tr o -r o m â n a şi m e g le n o -r o m â n a , ( = D a c ia ), 18, 19, 28, 3 8 , 4 0 , 44 ,
56. 4 5 — 47, 49, 53 , 5 6, 59 , 64 , 66 , 6 8,
D a ia , n u m e le b arb a r al îm p . M a x i 69 , 72, 77, 7 8, 92 , 93 , 108, 109,
m in , 91. 110, 120, 1 2 4 ; — d in c o lo d e , d r e a p ta ,
D a ic o v ic iu , 9 2, 98 . S u d u l, p e s te ( — M o e s ia , reg iu n e a
D a n e m a r c a , 89. 'b a lc a n ic ă ) , 14, 2 4, 34, 37 , 3 8 , 4 4 ,
D a r d a n ia , 4 8 . 4 6 — 49 , 53 , 55 , 57 , 59 , 7 1 , 105, 1 1 0 /
D ă m ă r o a ia , 100.
D ă r m ă n e ş ti, 103. E g ip e t, 29.
D e c e b a l, 2 0, 59. E g n a tia , v ia , 59.
D e c e i A u r e l, 7 5 , 7 8 . E n g le z ii, 14.
D e c i u s, îm p ă r a t r o m a n , m o r t în lu p tă E p if a n ia , lo c a lit a t e , 8 6 .
c u G o ţ ii, 3 3. E p ir, 2 5 , 4 6 , 4 9 , 6 3 .
D e m e tr iu s , 65 . e p is c o p a tu l C u m a n ilo r , e p a r h ia , 107.
D e n s u ia n u O ., 5 1. E u g ip p iu s , a u to r u l v ie ţii S f . S e v e rin , 3 5 .
D ic u le s c u C ., 66. E u r o p a , 9, 10, 14, 4 7 , 5 6 , 80, 84, 97 ,
I N D IC E 129
1 1 7 ; — C e n tr a lă , 9, 10, 7 3 , 7 5 , 99 , 46 , 7 0, 72 , 83 , 9 7 ; s ta b iliţi p e m a lu l
104, 123, 1 2 4 ; — d e ap u s , o c c id e n ’ d rep t a l R in u lu i, 37.
ta lă , 2 8 , 1 1 4 ; — d e S u d -E s t, 9 8 , 104, G e tic a , 43.
s e n su l g e o g r a fic al d e n u m ir ilo r e t G e ţii, 38.
n ic e în e v u l m e d iu a c i, 1 1 ; — du n ă G la d , v o e v o d a tu l lu i, 109.
r ea n ă, 5&; — O r ie n ta lă , 9 , 10, 54, G lo t z , c o le c ţia d e s tu d ii is to r ic e , 10.
104, 113, 1 1 9 ; l a în c e p u tu l s e c . 1 4 ,4 6 . G o tia , r eg iu n e, 40 , 43 .
E u tr o p iu s, 15, 32 , 36, 3 8 , 8 0 ; a su p r a G o ţii, 34, 4 0 , 82 , 83 , 9 3, 9 4 , 9 7 , 99,
p ăr ăs irii D a c ie i, 13, 10 4, 105, 1 2 3 ; retraşi în C a r p a ţi,
3 6 ; — p o n tic i, 40; în D a c ia T ra-
F a r c a ş, c n e z a tu l lu i, 109. ia n â , c re ştin i, 41 ; în S p a n ia , 8 5 .
F a tm a , 8 5. G o z g â n , lo c a lit. în A fg a n is ta n , 7 3 .
F e r d in a n d , (aru l B u lg a r ie i, 118. G r ecia, G r e cii, 4 9 , 6 6 , 7 5 , 1 1 7 , 11 8.
F e r r i S ., 95 . G r é g o ir e H ., 63 , 7 7 , 7 8 , 9 1 .
F e s sle r , 4 3 . G s ell, 85.
F e s tu s R u fu s, 3 3.
F r a n c ia , 69.
H a b s b u r g ii, 1 1 6 ; d u b la lo r m o n a r h ie ,
F r a n c ii, 9 7 . >
s u r p a rea e i, 9 ; v . A u s tr o -U n g a r ia .
F ra n c is ca n ii, m is io n a r i a s . o r ig . V a
H a d a c z e k , 101.
la h ilo r, 21 — 2 2 .
H a lc h id ic a , 62.
F r an q u s, s e n su l c u v â n tu lu i, 6 9 .
H a lm y ris , 60.
F ra n ţa , 39, 7 0 , 112.
H a m a , H a m a th , 86.
F r id er ic B ar b a ra sa , 63.
H a v e r fie ld , 88.
F r ig ia , 9 1.
H a . e t J u lie n , 60.
F r u m o a sa , ca stru l r o m a n d e la , 100 .
H em u s, m u n ţii, 51 , 64, 67, 123; v.
F u n d a ţ ia p e n tru ar tă şi lite r atu ră
B a lc a n i.
R e g e le C a r o l II, 8.
H e r a c liu s, îm p . b iz a n tin , 4 4 .
F u s te i d e C o u la n g es , 69 , 7 0 , 7 1 .
H e r z e g o v in a , 2 6 .
H ild eb ra n d t, C onrad Ia co b , c ă lă to r
G aa ta , p r in c ip esa , 4 1 .
ge rm an (1 6 56 — 16 58 ), as. num ă
G a le r iu s, îm p . r o m a n , 9 3 ; re o rg . p a za
r u lu i V a la h ilo r d in p ă r ţil e O ltu lu i
la D u n ă r e , 4 0 ; f iu l u n ei d a c e tr a n s-
şi M u r e ş u lu i, 2 0 .
d a n u b ie n e , 9 1.
H is p a n i, 8 5.
G a lia , 3 6, 84, 86, 87, 90, 9 3 , $ 7 , 1 0 5 ;
H o m o L ., is to r ic al lu i A u r e lia n , 3 3, 3 4.
— d e r ă s ă r it, 8 7 ; — m e rid io n a lă , 69 .
H u d u d - a l-A la m , g e o g r a f ie u n iv er s a lă ,
G a lilo r , Ţ a ra , în A n g lia , 88.
73 — 75 .
G a liţia , 56, 63 , 65, 116, 1 2 4 ; p r in c i
H u n fa lv y P ., is to r ic u n g u r , 13.
p a tu l ru s al, 111.
H u n ii, 4 1 , 4 2 , 4 6 , 97 .
G a llie n u s , îm p , r o m a n , 83.
G ar d îz î, is to r ic p er sa n , 7 4 , 7 5 , 7 8 .
G e lu , v o e v o d a tu l lu i, 109. Iaşi* o r a ş u l A ş ilo r sau A la n ilo r , 1 1 1 .
G e n o v e z i, n o ta r i la C a fa , 61 . Ib a r , râu, va le a , 2 7 .
g e o g r a fu l a n o n im d in s e c . X I V , 4 6 , 68, I lir ia , 33 .
G e p iz ii, 66 , 9 7. I lir o -r o m a n ii, d in S e rb ia şi C r o a ţia , 15.
G e r m a n ia , G e r m a n ii, 14, 2 0 , 3 6 , 3 9, I m p e r iu l b u lg a r, at A s ă n e ş tilo r , 25;
130 IN D IC E
— O to m a n , 9 ; — Ţ a r ilo r , 10; v. K h a g a n , ş e fu l A v a r ilo r , 35 .

R u s ia . K ie v , 4 6 .
I n s t itu t u l F r a n ţe i, 3 5 , K lfJ r p a lâ y y o V , tr e c ă to a r e , 6 2 , 124 .
I o a n , c n e z a t u l lu i, 109. K in n a m o s , as . o r ig . V la h ilo r , 2 9 , 63 ,
Io a n d e S u lt a n y e h , în P e rsia , a r h ie 124.
p is c o p (1 4 0 5 ) as. R o m â n ilo r d in K ip c ia k , 112.
f P e n . B a lc a n ic ă , 2 9 — 30, K r u m , 44 , 7 7, 123,
I o a n iţi, c a v a le rii, o r d in u l S f . I o a n d e
I er u s a lim , 1 09 . L a c ta n tiu s, 9 0 — 92.
I o a n -V o d ă c e l C u m p lit, 114, L a d in i, 68.
I o r d a n A l., 7 , L a sc a r is M ., 107.
Io r d a n e s, 2 3 , 4 2 , 43 , 6 0 , 123 . L a Tfcne, e p o c a , 89, 95 , 99, 10 1, 1 0 2.
I o r g a N ., 2 9 , 3 5 . T-flţini d in O r ie n t = R o m â n i, 54 .
I ra n , I r a n ie n i, 6 0 , 97 , L a u s a n n e , tr a ta tu l d e la , 118.
I r la n d a , 88, 89. L a v is s e , b ib lio te c a , 7 .
I sa c c e a , 43 . L e c h in ţa d e M u r eş , 9 6 , 98 .
Isa u r ie n ii, d in a stie im p . la B iz a n ţ, 4 5 . le g iu n e a V M a c e d o n ic ă , 3 3 ; — X III
I s id o r d e S e v illa , 85. G e m in a , 33.
I s la m , 8 5 , 86. L ib e llu s d e n o t itia O rb is, a s . A r o m â
Istr ia , 56, n ilo r , 2 9 — 30
I str o -r o m â n ă , 54. L im , rân, v a le a , 2 7 ,
Ita lia , I ta lie n i, 35 , 38, 3 9, 6 3 , 6 9 , 7 1 , lim e s -u l r o m a n , 80 , 8 4, 89 , 10 1, 1 0 4 .
7 2 , 84 , 9 1 , L ip iţ a , c u lt u r a d e, (S -E P o lo n ie i) , 1 0 1 ,
I u g o sla v ia , I u g o s la v ii, 2 7 , 4 6 , 6 0 ; u n i* L it o v o i, voevod rom ân, 110; voevo
ta tea lor, 1 0 ; v . S e rb ia , S â r b ii, d a tu l lu i, 1 0 9 ; r ă s c o a la c o n tr a U n
I u lia n , îm p ă r a t r o m a n , 4 0 , 1 0 5 , g u r ilo r , 124.
L o n g o b a r z i, 3 5 , 7 2 , 9 7 ,
J e llin g e , 89. L o t F e r d .? p r o f. la S o r b o n a , 7 , 9 , 10»
J ila v a , 100, 3 2 , 42 , 4 8 , 7 0 , 89, 106 , 108, 113,
Jir e£ ek C ,, 28, 52; asu p ra p a trie i 1 1 5 , 1 1 9 ; c a r a c te r u l c ă r ţii s a le a s u
S âr b ilo r, 2 7 ; z o n e le d e in f l. r o m a n ă p ra n ă v . b a r b a re , 8 ; as . o r ig . p o p .
şi gr ea că în P e n . B a lc a n ic ă , 39— 4 0 ; r o m â n , 13— 16.
as u p ra S la v ilo r în P e n . B a lc a n ic ă , 4 5 . L u d o v ic I , de A n jo u , r e g e le U nga
J u llia n C a m ille , 87 , rie i, 112,
J u stin I , îm p ă r a t b iz a n tin , 4 3 . L y k o sto m o , 60.
J u stin ia n , îm p . b iz a n tin , 4 3 , 9 7 , 100.
M a c e d o n ia , M a c e d o n e n i, 2 9 , 3 0 , 4 0 ,
K e d r e n o s , s c r iito r b iz a n tin , 6 2 . 4 1 , 4 4, 4 6 , 4 9, 62 , 7 8 , 117 , 123;
K ek a u m en o s, as, o rig . V la h ilo r , 2 9 . — d e N - V , 2 6 ; — d e S -V , 2 5 .
K e r a m o p u lo s , în v ă ţ a t gr ec , a s. o r ig . M a g h ia r ii, 22, 29, 46 , 68, 76— 7 8;
R o m â n ilo r cu d eoseb . p r iv ir e la după a n o n im u l a fg a n , 7 4 ; n ă v ă li
A r o m â n i şi n u m e le v la h , a r o m â n , r ea , 123, 124.
7* 2 8 — 2 9 , 30. M a g h r e b , 85.
K e r tc h , 9 6. M a n a lio n , 51.
K e s z th e ly , 101. M a n d y lo s (M a n d y r io n ), 51.
IN D IC E 131
M anes D a o s, zeu păgân fr ig ia n şi d e s că le c a r ea , 12 4; — d e j o s , 9 9 .

d ac , 92. M p ld o -W a lla c h ia , 23.
M a n u iI C o m n e n , 6 2 , 124. M o p s u e s te , lo c a lit. In C ilic ia , 4 1 .
M a ra m u r eş , 112. M o r a v a , râu , v a le a , 2 7, 4 1 , 5 9 ; — o c c i
M a r c ia n o p o lis , 51. d e n ta lă , râu , 27.
M a r e a A d r ia tic â , 2 7 , 2 8 , 4 0 , 4 5 , 51 , M o r a v i, 124.
54, 5 6 ; — d e M a r m o r a , 4 1 ; — E g e e , M o r a v ia , 5 6 , 7 5 .
45 , 5 6 ; — N e a g r ă , 2 2, 4 2 , 5 4 , 63 , M o r e e a , 43.
6 4 , 7 4 , 97 , 1 1 1 , 121, M o rg a r te n , lu p ta d e là , 111.
M a r io a ra , (1 2 9 0 ), 65. M o r la h i, d e sp ăr ţir ea d e R o m â n i, 15.
M a r isc u s , n u m e r o m a n a l A r g eş u lu i, 9 4 . M o s c o v a , 112.
M a r q u a r t J ., 7 5 . M u n te n e g r u , 2 6 , 2 7.
M a r tin , g en e ra l b iz a n tin , 5 2 . M u n te n ia , Ţ a ra R o m â n e a s c ă , 14, 15,
M asO d i, 75 . 2 5 , 2 6, 4 0 , 4 4 , 69, 7 5 , 9 6 , 1 0 6 — 10 7,
M a te i C o r v in , rege le U n g a r ie i, 113. 109, 110, 11 2, 115, 1 1 6 ; lim b a r o
M a tia s U n g a r u s P o lla n u s , 65 . m ână n ’are p a r tic u la r it ă ţi d ia le c
M au r ic iu , îm p ă r a t b iz a n tin , 9 7 . tale, 4 8 ;. org. b is e rice a scă , 108;
M a x im in , îm p . r o m a n , 9 1 , 9 2 . c o tr o p ită d e T u r c i, 113.
M e g le n o -r o m â n ii, lim b a lo r , 5 4 ; str ă M u r e ş, râ u , re g iu n e a , 2 0 , 5 6 .
m o ş ii, 59. M u r sa , la c , 42 .
M e ln ik , lo c a lita t e , 62, 124. M u ta fc ie v P ., is to r ic b u lg a r, asu p ra
M e n a n d r u , 4 4. p r o b le m e i c o n tin u ită ţ ii şi lo c u ir ii
M e n o m o r u t, v o e v o d a tu l lu i, 109. R o m â n ilo r în d r e a p ta s a u in s tâ n g a
M ih a il S ir ia n u l, c r o n ic a lu i, 4 3 . D u n ă r ii, 2 4 — 27.
M ih a i S tu r z a , d o m n al M o ld o v e i, 116. M u z e u l E r m ita ju lu i d in L e n in g r a d , 9 6 .
M ih a i V ite a z u l, dom n al Ţ .- R o m .,
M o ld o v e i şi T ra n silv a n ie i, 114. N a n d a r in , 7 8 .
M in o r s k y V ., o r ie n ta lis t, 7 4 , 7 5 , 7 7 . N â n d o r fe jé r v a r (B e lg r a d ), 7 5 .
M ir c e a c e l B ă tr ân , 112. N a p o c a , 92 .
M ir v â t, 7 4 . N a p o le o n I I I , 11 6.
M o e s ia , 14, 25, 33, 38, 8 3, 1 1 9 ; D a c i N e g r u -V o d ă , 110, 112.
c o lo n iz a ţi în , 38;-— in fer io a ră , 4 8 ; N e s to r , c r o n ic a r rus, a s u p r a e x is te n ţe i
— m ijlo c ie , c o lo n iz a tă cu R om ani R o m â n ilo r î n T r a n sil v a n ia , 15, 4 6 ,
d in D a c ia , 3 3 ; — s u p e rio a r ă , pu 5 9 , 8 0 , 109, 12 4. '
s tiită d e G o ţi, 37. N e v io d u n u m , m u n ic ip iu rom an în
M o e s ie n i, = V la h i, 64, 67. P a n o n ia su p e r io a r ă , 43.
M o h a c i, 113. N ew -Y o rk , 23.
M o ld o v a , ţara, 15, 2 4, 26 , 5 3 , 6 0 , 62, N ic e f o r J, îm p . b iz a n tin , 45.
63, 65, 69, 7 5 , 7 6 , 7 7 , 96 , 106 , 107, N ic o d e m , p a tria r h sâ rb la P ed , 107 .
113 , 1 1 6 ; lim b a r o m â n ă n ’a r e p a r N ic o p o le , 112 .
tic u la r it ă ţi în , 48; org. b is . sub N ie d e r le L ., 101.
A le x a n d r u cel B un, 108; se d es N U , 85.
p a rte d e su z e r ă n it , u n g u r e a sc ă , 1 1 1 ; N ip r u , 4 2, 123.
în te m e ie r e a e i, 1 1 2 ; u n ir ea c u Ţ .- N is tr u , 4 2 , 7 3 , 7 6 , 101 , 108, 11 1, 1X2,
R o m ., 116 , 117; în tin d e r e a , 12 1 ; 11 5, 121 , 123.
9*
w w w .d a c t o m a n ica .r o
132 IN D IC E
N iş , reg iu n e a, 63. p o p u la ţie i r o m a n ic e in D a c ia d u p ă

N o r ic u l (B a v a r ia d in S u d u l D u n ă r ii), e v a c u a r e a e i, 37 .
35. P â rv an V a sile , 51 , 9 2 ; asu p r a p o p u la ţie i
N o r m a n z ii, 79 . D a c ie i in m o m e n tu l e v a c u ă r ii, 3 3 —3 4 .
N o r v e g ia , 89. P e c e n e g ii, 2 1 , 2 2 , 6 0 ; ţara, 7 4 .
N o ta r u l a n o n im al rege lu i B e la , 19, 2 1 , P e£ , p a tr ia r h u l d e , 107.
63, 68, 80, 109, 124 . P e c ic a , 96 .
N o v a k o v id S t o ia n , is to r ic sâ r b , a s u p r a P e n in su la B a lc a n ic ă , 19, 33, 43, 47,
p a tr ie i sâ rb e, 27 — 2 8 . 51, 55 , 5 7 ; — d e V est , 26.
N o v ie tu n u m , c e ta te a , 4 2 , 4 3 . P er ia m , 96.
N o v io d u n u m (I sa c c e a ), 4 3 . P er sia , 30 , 74.
P er sic, g o lfu l, 8 2.
O c c id e n t, 86, 89. P etr a , sa t, C a m e n a , 60.
O d b b e sc u A l., 89. P e tru , fr a te le lu i A s a n , r ă sc . c o n tr a
O e sc u s, p o d u l lu i C o n s ta n t in c el M a re B iz a n ţu lu i, 63.
la , 123. P e tr u c e l M a re , ţaru l R u s ie i, 114 .
O h rid a, p a triar h ia d e la , 14, 106, 1 2 3 ; P h ilip o p o lis , 94.
v. A c h r is . P h ilip p id e A l., te o r ia lu i as u p ra o r ig .
O la h ii, 2 0 ; v. R o m â n ii, V la h ii. R o m â n ilo r , 15, 16, 4 0 , 58.
O lim p , 85. P ie tro a s a , teza u r u l d ela, 9 7.
O lt, râu , reg iu n e a, 2 0 , 109, 1 1 0 , 124, P in d , m u n ţii, 26 , 59.
O lt en ia , 4 0 , 92 , 9 5 , 115 . P ir o t, 4 0 .
O m h ar u s, in s c r ip ţia p e u n in e l, 9 6 . P lo v d iv P h ilip o p o lis , 94.
O n c iu l D . , 58, 7 6. P o a r ta T u r c ia , 117.
O n e s ig is iu , c o n s ilie r u l lu i A t ila , 42. P o lo n ia , P o lo n ii, 10, 10 1, 111, 112,
O n g ar i in fid e li, 66. 113 , 115.
O n o g h u n d u r , trib b u lg a r c re ş tin a t, 75 . P o m p e iu s , 86.
O ra d e a , 96. P o p a L is s e a n u G ., 77 ,
O r d e ss o s , n u m e le a n tic al A r g e ş u lu i, 94 . P o r ţile d e fie r , 15.
O rie n t, 19, 85, 86, 87, 9 3 . P o s a d a , 111,
O rig e n , 92 . I I o v d iX o Q (B u d ilă ), 63.
O r o n te , râu, 85.
P r e sp a , 62, 123.
O r o siu s, 83. P r e v a lita n a , 48 .
O seb er g, 89.
P r in cip a te le R om âne, 104; u n ire a,
O s m a n lii, 76 .
1 1 6 ; v. M o ld o v a , M u n te n ia .
O to k a r al B o h e m ie i, 66.
P r is c u s, 41, 42, 66; a m b a sa d a la
O to c a r d e S tiria , 124. A d ia , 123,
O z o lim n a , 60.
P r isren d , 4 0.
P r o c o p iu s , 2 3 , 53 , 60, 85, 123.
P a c h im e r e , 66. P r o to b u lg a r ii, 7 9 .
P a lm y r a , re ga tu l d e, 86. P ru tu l, 77 , 1 1 5 ; n u m e le , 9 4 .
P a n a ite s c u P . P ., 2 6. P t o lo m e u , g e o g ra fu l, 4 3 ,
P a n o n ia , 22 , 4 2, 4 4 , 5 5, 6 3 , 6 8 , 82, P u c h e n i, 103.
1 2 3 ; — s u p e rio a r ă , 4 3 . P u lp u d e v a , num e tr a c a l P h ilip o p o -
P a tsc h C ., 38, 9 8 ; a s u p r a c o n tin u ită ţ ii lu lu i, 94 .
IN D IC E 133
P u şc ar iu S ex til, 5 8 ; p r o b le m a R o m â R o th f o s , c ă lă to r s c a n d in a v o m o r it d e
n ilo r în E v u l M e d iu , 4 9 ; te rito riu l V la h i, 63.
d e fo r m a ţiu n e al lim b ii r o m â n e , 5 5. R u b r u c k , W ilh e lm de, 22, 42.
R u fu s F e s tu s , 33.
R flm = îm p . b iz a n tin , 5 2 , 7 8 ; m a re a
lta d u s , 65. R u m u lu i, 74.
R a d u -V o d ă I , 112. r u m â n , s en su l, 7 , 68 — 69, 7 2 ; e tn ic , 120.
R a u s im o d , ş e f g o t, p u s tie ş te M o e s ia R u s , ţin u tu l, 74.
s u p e r io a ră şi T ra cia , 3 7 . R u s ia , 10, 4 3, 6 5, 1 1 4 ; c o n v e n ţie c u
R aven a, 52. R o m â n ia , 1 1 8 ; — K ie v ia n ă , 79; —
R a z elm , la c u l, 60. M e r id io n a lă , 2 2 , 111.
R â m n ic u -S ă r a t, ju d e ţu l, 69. R u s o v la h ia — M o ld o v a , 65 .
R â m u lu i, îm p ă r ă ţia , 7 9. R u ş ii, 2 6 , 79.
R e g u la m e n tu l O rg an ic, 116.
R e n a n E ,, 34. S a b u lu s , 51.
R e ţia , 68. S a fa fik P . I ., 24.
R ie g l, a r h e o lo g a u str ia c, 9 7 . S a lv ia n u s, 83.
R ih io s , râu , 6 2. S a m u il, ţar b u lga r, 6 2 ; S ta tu l lu i, 2 5 .
R in , 37 , 8 6 ; m a lu l d r e p t o c u p a t d e S a n d fe ld K ., 49.
trib u ri g e rm a n e, 36 . S ar m aţii, 34, 36, 3 7 , 39, 4 0 , 9 3 ; •— Ar~
rip a g o tic a , 41. g a r a g a n te s, tr ec D u n ă r e a , 4 1 , 1 2 3 ;
R o e ss le r , 13. — U m ig a n te s , 4 1, 1 2 3 ; — V la h i, 7 3.
R o m a , 38, 45, 52 , 53 , 5 7— 59 , 81, 83, S a r m iz e g e tu sa , 92 .
8 4 , 86, 9 1, 9 5 , 115. S a şi, 110.
R om a N o u ă = C o n s ta n t in o p o l, 1 00 . S a v a , flu v iu , 2 8 , 4 3, 54.
R o m a g n a , 52 . S â n t-A n a d e M u r e ş , 9 6, 9 8, 9 9 .
R o m a n , o r a ş, 96. S c a n d in a v ia , 63.
R o m â n ia , 69, 1 2 3 ; n u m e le , s e n su l, 7, S ciţia M ic ă , M in o r ă , 2 5 , 41 .
5 1 ; — p r o v in c ia lă în s ec . IV , 2 1 ; S c iţ i = G o ţi, H u n i, P e c e n e g i, C u
— o r ie n ta lă , 59, 8 1, 120. m a n i, T ă ta r i, 6 4 ; — V la h i, 7 3 .
R o m a n ii, 29 , 4 4, 4 6, 70 , 8 5 , 9 1 , 1 0 4 ; S c o ţia , 88.
— b a lc a n ic i a m e s te c a ţi c u S la v i, p ă S e c ă ren i, d o m e n iu reg a l în T r a n sil
sto r i im ig re a z ă î n N . D u n ă r ii, 2 2 ; va n ia , 2 0 , 2 1 ; = SzĂkes.
în lu p tă cu G o ţ ii la A b r itt u s , 3 3 ; S e c u i, 110.
în P a n o n ia , la H u n i, 4 2 ; d in O r ie n t, S e lg iu k iz i, 76.
d in O c c id e n t, 97. S elim b ria , p o a r ta , 66.
R o m a n u s , s e n s. n u m e lu i la p o p . r o S e m p a ch , lu p ta d e la , 111.
m â n , 2 1 ; în a p u s, 69, 7 0 . S e n e sla u , voevod ro m â n , v o e v o d a tu l
R o m e ii = b iz a n tin i, 67. lu i, 109, 110, 124.
R o m u la , 95. S e p tim iu s S e ve r, 85 .
R o s e t t i C . A ., 116. S e rb ia , S ârb ii, 15, 30, 6 3 , 111, 1 1 7 ;
R o s e tt i D in u , 100. — de Su d, 2 6 ; p atria lo r în P en.
R o s e tt i R a d u , a s . fo r m ă r ii p o p . r o ' B a lc a n ic ă , 2 7 — 2 8 .
m â n , 45. S erre s, 6 2 , 12 4.
R o s t o v tz e f f, 8 1 . S e rro ru m m o n te s , = C a r p a ţii, 36.
134 IN D IC E
S ev erii, îm p ă ra ţii, fa m ilia , 84 . S p a n ia , 87.

S f. A d r ia n , 7 8 ; — A u g u s t in , 8 5 ; — Di~ S ta n c h u s , 65.
m itr ie , d in T e s a lo n ic , 44, 123; S t e fa n o M a g n o , c r o n ic a lu i, 6 6 .
— N ic e ta s , m o a ş te le lu i în C ilic ia , S tein S ., 70 .
4 1 ; — S a v a , m u c e n ic ia lu i p e m a lu l S to ic h a , 65.
B u z ă u lu i la 3 7 2, 4 1, 1 2 3 ; — S e v e r in , S tr a b o n , 38.
v ie a ţa lu i, scrie re, 3 5 ; — Ş te fa n , r e S t r a th c ly d e , 88.
g a tu l, U n g a r ia , 65, 110. S u c e a v a , 108, 112.
S ib er ia , 14. S v ia to p lu k , 7 5 .
S ic ilîa , 46 . S y n k e llo s , 33.
S ig ism u n d , reg e le U n g a r ie i, 112 . S z e k e s, v. S e c ă ren i.
S ilez ia , 102 .
S ilv a n u s , T ib . P la u tiu s , g u v e r n a to r a Ş im le u l S ilv a n ie i, 9 6 .
M o e s ie i, 38 . Ş tefa n ce l M a re , 2 4, 69 , 11 3.
S im io n L o g o te tu l, 4 4.
S im o k a tta T e o f ila c t, 5 1 , 123. Tam âs L ,, (T r em l), v e d e r ile ş c o lii
S in a i, m u n te le , 8 6 ; m ă n ă stir il e d e la , is to r ic e m a g h ia r e asu p ra p r o b le
108. m e i c o n tin u ită ţ ii R o m â n ilo r în N.
S iria, 86. D u n ă r ii, 18— 2 2 ; te z a s a , 2 1 — 2 2 , 68.
S ir ie n ii, 86. T ătar ii, 109, 1 1 3 ; im p er iu l, 4 2 ; a lia ţ i
S ir m iu m , 4 2 , 51 , 123. cu B a sa r a b I , 112 .
S jo n h e m , 124. T e iu ş (A lb a ), 98 .
S k o k , 40 . T e o d o r u s V e la c h u s s iv e P o lla n u s , 6 5 .
S k o p lj e , 4 0 , 11 0. T e o fa n e s , 66, 123.
S la v ii, S c la v o n ii, 2 3 , 24 , 2 5 , 3 5 , 4 3 , T e o f il, îm p . b iz a n tin , 4 5 , 7 8 .
4 6 , 4 7 , 56, 6 6 -6 9 , 7 2 , 75 , 9 7 , 10 1, 105, T e r tu lia n , 9 2 .
107; a m e s te c a ţi cu R o m a n ii b a l T e s a lia , 2 5, 2 6 , 29, 4 6 , 49 , 5 9 , 6 2 .
c a n ic i im ig re a z ă în N . D u n ă r ii, 2 2 ; T e s a lo n ic , 4 4 , 4 6 .
p r e siu n e a lo r , 42; în tin d e r e a lo r , T h e u n is s e n , 7 0.
42; s u p u ş i A v a r ilo r , 4 3 ; în T ra n T ih o m ir , ta tă l lu i B a sa r a b I , 1 09 , 110 .
silv a n ia , la T e s a lo n ic ş i î n M o r e e a , T im iş o a r a , 9 6 .
43; cei d in M u n t e n ia a ta c a ţi de T im u r L en k , în v in g , lu i B a ia z id , 3 0 .
A v a r i ş i B iz a n tin i (5 7 8 ) , 4 4 ; d u şi T isa , r âu , r eg iu n e a , va le a , 14, 7 3 .
în P a n o n ia , 4 4 ; în P a n o n ia c u c er iţ i T o p liţ a , 103.
de V la h i, 46; p ă tr u n d e r ea lo r în T o u lo u s e , 86.
P en. B a lc a n ic ă , 55, 59; u r m ă r ile T r a c ia , 3 8 , 4 1 , 9 4 ; p u stiită d e G o ţ i, 37 .
n ă v ă lir ii lo r în D a c ia şi M o e s ia , T r a ia n , îm p ă r a tu l, 13, 19, 3 8 , 4 0 , 58,
119— 1 2 0 ; d in N . D u n ă r ii, 123. 9 1 , 9 2 ; c u c er ir e a D a c ie i şi c o lo n i
S la v in ia , la E. de C a r p a ţi până la z a re a , 3 2 .
D u n ă r e , la f in e le s e c . V I — V I I , 4 3 ; T r a n sd a n u b ie n i ( D a c i), 38 .
l a g r a n iţe le im p . b iz a n tin , 4 5 . T ra n silv a n ia , 14, 15, 19, 2 0 , 2 2 , 2 4 ,
S la v o -B u lg a r ii, 10, 10 6. 2 5 , 2 6 , 4 3 , 5 7 , 69 , 7 6 , 9 3 , 9 5 , 9 6 , 9 8 ,
S lo v a c ia , 101. 102 , 106, 10 7, 1 09 , 110, 1 1 3 , 116,
S lo v e n ia , 27. 117, 120 , 1 2 1 ; p ă r ă sir e a to t a lă d e
S o r b o n a , 7 , 11. R o m a n i, 13; r e p o p u la tă de V a-
IN D IC E 135
la h i, 14; e x p lo a ta r e a m in e lo r în V ie n a , 116.
e p o c a r o m a n ă , 3 2 ; retra g, le g iu n ilo r V is tu la , 42 , 12 3 .
r o m a n e d in 3 3 ; lim b a r o m â n ă d in , V iz ig o ţii, 97 , 9 9 .
n *are p a r tic u la rită ţi d ia le c ta le , 48. V la h ii, V a la h ii, B Jac, 24 , 27 , 7 6 , 7 7 ;
T r a n sm a r is c a (T u r tu ca ia ), 4 0 . vlah , s e n s u l c u v â n tu lu i, 7 , 2 8 — 2 9 ,
T rop aeu m T ra ia n i, r e s tit u it d e C o n 62 — 6 4 , 6 7, 7 2 , 120; d in B a lc a n i,
s ta n tin c e l M a r e , 4 0, 123. 10, 106, 1 0 9 ; lo c u in ţe le lo r î n sec .
T u r c ii, 5 2 , 108 , 112— 114 , 12 0. XI după M u ta fc ie v , 25; e x is ten ţa
T u r d a , 9 2 , 9 6. lo r a c o lo d u p ă K e r a m o p u lo s , 2 8 —
T u r tu c a ia , 4 0 . 29; a şez a r ea lo r du pă g e o g r a fu l
a n o n im (s e c . 14), 4 6 ;' su b depen
Ţ a r a R o m â n e a s c ă , 65, 110, 112 , 11 3,
d e n ţa b is . a a r h ie p is c o p u lu i de
1 2 4 ; u n ir e a cu M o ld o v a , 116, 1 1 7 ;
O h r id a, 107; teza u n g a ră că au
în tin d e r e a , 1 2 1 ; v . M u n te n ia . im ig r a t târ ziu în T r a n sil v a n ia , 13—•
1 4 ; tr a n s d u n ă r e n i im ig r e a z ă î n N .
U n g a r ia , 29, 4 2 , 60 , 65, 66, 10 9, 110,
D u n ă r ii, 14— 1 5 ; d in P in d , 4 6 , 1 0 6 ;
11 2, 113, 1 2 1 ; h r is o a v e a le re g ilo r
c u c er e sc p e S la v ii d in P a n o n ia , 4 6 ;
e i p e n tr u R o m â n i, 15.
d in H e la d a , 6 2 ; d in r e g . În v e cin a tă
U n g u r ii, 14, 18, 24 , 2 6, 4 6 , 6 3 , 7 5 , 77 ,
M . N e g r e , 6 3 ; în P a n o n ia , 6 3 ; In
109, 113 , 116, 120, 1 2 4 ; — d in C r i-
reg. G a liţie i, 63; în M a c e d o n ia ,
n te ia = R o m â n i, 65.
62, 1 2 4 ; d in H e m u s , 6 4 ; c e l e d in tâ i
U n g r o v la h ia , = M u n te n ia , 6 5 .
m e n ţiu n i d e s p r e V la h i, 6 2— -79 ; d u
u n ire a, b is . r o m . d in T r a n silv a n ia cu
n ă r e n i, 6 6 ; s tă p â n i î n S ta tu l r o m .-
R o m a , 115.
b u lgar în p r im a ju n i. a s e c . X I I I ,
u n ita te a lin g u is tic ă a p r o v . r o h iâ n e ş ti,
108; c ă ră v ă n a ri, 1 2 3 ; c ă lă u z e a le
115.
C u m an ilo r , 1 2 4 ; r ă sc o a la c e lo r d in
u n iv e r s ita te s , In T r a n silv a n ia , 110.
B a lc a n i, 124. *
U s p e n sk i, 7 6 .
V la ic u V o d ă , 112.
V a la h ia M a re , — M u n te n ia , 2 0 , 112; V la h o r ic h in i, 62 .
— M ic ă , = O lten ia , 11 2. v o e v o d a te le d in D obrogea d in sec ,

V a le a -lu i-M ih a i, 96. X I , 108— 109.
V a le n s , îm p . r o m a n , c o n tr a G o ţilo r , 37 . V o p is c u s, b io g r a fu l lu i A u r e lia n , 13,
V a n d a lii, 97 . 3 2 , 33, 38 , 80.
V a r e g ii, 4 3 , 79 . V o r d o n i sa u B o r d o n i, 7 6 , 77 .
V a sile a l I I-le a B u lg a r o c to n u l, 62. V u lf ila , 9 3 .
V a s ile ce l M a r e , e p is c o p u l C e z a r e ii d in V u lg ar i în M a c e d o n ia , = A r o m â n i, 3 0 .
C a p a d o c ia , 4 1 . V u n u n d u r, 7 5 .
V â lc o v , 60 .
W a itz , 7 0.
V â r tiş co i, c e r a m ica d e la , 9 9 .
W a ts o n S e to n , 106 , 107, 1 1 7.
V e la c h u s , = v a la h , 65.
W ijk v a n , s la v is t o la n d e z , 5 6.
V e lb u z d , 111.
V e r n a d sk y G . V ., 2 4 . Y m o r filiu s M o ld a y , 111, 124 .
V e s p a s ia n , îm p . r o m a n , 3 8, 8 1 .
V ic in a , 2 3 , 108. Z agreb, 27.
V id r a , 103. Z u ric h , m u z e u l d in , 9 6.
T A B L Ă D E M A T E R II
P ag.
C u v â n t î n a i n t e .................................................................................................................. 7
I n tr o d u c e r e ......................................................................... > .................................... 9
C A P IT O L U L I
P Ă R E R E A D -L U I L O T A S U P R A O R IG IN IL O R P O P O R U L U I R O M Â N 13
C A P IT O L U L II
T E O R IA IM IG R Ă R II D U P Ă U N E L E L U C R Ă R I R E C E N T E
P u n c tu l d e v e d e re u n g u r e s c . O p ă r e re r u s ea s c ă . P ă r e r ea B u lg a r ilo r , C o n
c o r d a n ţe şi c o n c lu z ii ................................................... >........................... 18
C A P IT O L U L m
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : P Ă R Ă S IR E A D A C IE I
P ă r ă s ir e m il ita r ă sau to ta lă ? A n a lo g ii c u a lte p r o v in c ii a le lim e s u lu i.
M iş c ă r i d e p o p u la ţii d e p e u n m a l la « e la lt a l D u n ă r ii d in s e c o lu l a l
X V -lea — a l I X - le a ........................................................................................... 32
C A P IT O L U L IV
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : U N IT A T E A L IN G U IS T T C Ă
S u b str a tu l b a lc a n ic , « L ea g ă n u l • lim b ii r o m â n e . D e s p ă r ţir e a d ia le c te lo r .

E x te n s iu n e a r o m â n e i p r im i t iv e ..................................................................... % 48
C A P IT O L U L V
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : E T N O G R A F IE
ŞI G E O G R A F IE
V la h ii în iz v o a r e le is to r ic e . în ţ e l e s u l g e o g r a f ic a l d e n u m ir ilo r e t n ic e :
« U n g u r ii • d in te x te le it a lie n e , în ţ e le s u l s o c ia l a l lu i « r u m â n * ş i
« v la h *. I z v o a r e m u su lm a n e d in v e a c u l a l X -le a şi a l X l - l e a . . . 62
13 8 T A B L Ă D E M A T E R II
Pag,
C A P IT O L U L VI
O R IG IN IL E P O P O R U L U I R O M Â N : D A T E L E A R H E O L O G IC E
C o n tin u it a te sa u im ig r a r e ? D a t e le a r h e o lo g ic e . P r o b le m a D a c ie i î n
v r em ea n ă v ălir ilo r: D e ş te p t a r e a s p ir it u lu i lo c a l în c e le la lt e p r o v in c ii
a le im p e r iu lu i r o m a n . D ă in u ir e a u n u i p a r tic u la r is m d a c ic ş i d o v e z ile
s a le a r h e o l o g i c e ........................................................ 80
C A P IT O L U L V H
O B S E R V A Ţ II A S U P R A IS T O R IE I R O M Â N IL O R D U P Ă
V E A C U L A L X I I I -L E A
R o m â n ii şi a r h ie p is c o p ia O h r id e i. I n t â ile în jg h e b ă r i d e s ta te d u n ăr en e
ş i c a r p a tic e în s e c . a l X I I I -le a şi a l X lV - le a . P o lit ic a d e e c h ilib r u a
P r in c ip a te lo r . O r ig in ile ş i a lc ă tu ire a u n it ă ţii r o m â n e ................................1 0 6
în c h e ie r e ..................... 119
R e z u m a t c r o n o l o g i c ............................................................................. •............................1 2 3
I n d i c e ........................................ 125
T a b lă d e m a t e r i i ................................................................................................................... 137
G h . I. B ră tia n u : P o p o r u l R o m â n H a rta I
^SÂRITEMj
S A R A/’T a 'E
A R G A J3A G A N T E
0HAC*NvM *CUMU
L l/îl G A N T<E"
CWJTUTl»
UIKl'lvH
luc«mîi C{fiu*Mfy
«W* a n j
tfrţJtiJCV*
kapism ^ Ornowt*ti
Jfiwiiiia* <
t U H TU CAI
'APPUUJU
fcuchiKN.
«-lUIURI* luSCÎţBChul
1 3.000 0 0 0
D a c ia ! n s e c o lu l a l I V - le a ^ w w w ^ â Cc *o F 8 ® a n i c a ? o U,Wk V* ^ ^ o s te u r o p a * ****
G h , I, B r ă tia n u : P o p o ru l R o m â n H a r ta U
ConW U
Mu
\ P C heia? 3manr''ţ-*< /'*' **•»

^Wafcea)..^ r
■s ,! w i- q
(Pot aiu aj m£t
o ApârbiCtw
’*v v ^ . m6 u a ~ . M ic ă
M xOftt
fJwwV5'. 1
ROM ÂN I A •SttÂiSrtţ
I n VREMEA NÂVÂtTRILOR DIN SECAU

I V 1— “ V I I 1—
O Localifăti in cari sa u descoperit obiecfc
G htghm ,
■ stio această vreme. fOe cutj
• Idem , lo c u ife în vrem urile anterioare
H arta g f o s t d esem n a tă dup,ă indicaţiile

H. V ulpe,f-rofesorIo Universitatea d in la şi.
M O N I T O R U L O F I C I A L ŞI
IM P R IM E R IILE S T AT U L U I
IM P R IM E R IA N AŢ I O N ALĂ
B U C U R E Ş T I . — 19 4 0
w w w .d a c o r o m a n ic a .
www.dacoromanica.ro

Gheorghe Bratianu O Enigma I Un Miracol PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gheorghe Bratianu O Enigma I Un Miracol PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

M 1 C A il E N C I C L O P E D I E

ALE XAN D R U XEN OP OL

în d a tă ce a ap ă ru t cartea d-lu i F e rd in an d L o t a s u p ra n ă v ă li­

in terp retării ce o încercasem , a relaţiu n ilo r g eo g rafilo r m usulm ani

U ne e n ig m e e t u n m ir a c le h isto riq u e: L e p e u p le ro u m a in este

im p eriu lu i ţa rilo r au fo st co n d iţiu n ile necesare p e n tru ren aşterea

astfel ad u s să exam inez d in n o u cele. d o u ă argum ente esen­

d u p ă cu cerirea m ag h iară, care a co lo n izat o ţa ră p u s tie : « T reb u e

şi a năvălirii C u m an ilo r. « A şezarea « V alahilor o n ’a p u tu t să

D a r a r însem na să an ticip ăm as u p ra concluziilor acestui stu ­

voi m u lţu m i deci cu m ă rtu ria lu crărilo r m ai recente, care p o t

TEORIA IMIGRAŢIUNII IN CÂTEVA LUCRĂRI RECENTE

A to u t se ig n eu r , to u t h o n n e u r ; în prim ele râ n d u ri ale istorici­

A l doilea cap ito l, ne spune au to ru l, este u n u l d in cele m ai im ­

ro m a n ă p â n ă la im igrarea R o m ân ilo r, co n tin u itatea even tu ală a

v o rb a să fie scoşi de p e p ăm ân tu rile lor, spre a fi îngrădiţi în

unele ţin u tu ri d ep ă rtate ale Asiei C en trale (confuzie de altfel destul

cu cele ale c o lab o rato rilo r lui A r c h iv u m E u ro p a e C e n tr o -

l ) B u c u r e ş ti, 193 5, U n iv e r s ita te a d in i a ş i , S tu d ii d e I sto r ie g e n e r a lă , I.

de Slavi, care d u p ă aceea s ’a în răd ăcin at. T eza m ea nu-i cu to tu l

identic cu acela al stu d iilo r pe care le-am ex am in at m ai s u s ; R o ­

pregăteşte o n o u ă expansiune, n u m ai p u ţin n ed reap tă că tre sud.

fo rm a tă din poalele şi cele m ai înalt6 pod işu ri ale un u i m asiv, care

arab o -sem it fe lla h , care înseam nă şi astăzi în E gipet ţă ra n , m u n ­

piscopul Io a n de S ultanyeh, în P ersia, trim is în ap u s de T im u r

I n orice caz, trebue c o n s tatat că, d acă se d ă d rep tate tu tu ro r

ORIGINILE POPORULUI ROMÂN.

P u nctul de plecare al m arii co n tro v erse despre originea R o m â­

a tâ t d e considerabile treb u e să f i fo s t an evoioasă, d acă n u im p o ­

*) Î n c e p u tu r ile v ie ţii r o m a n e la g u r ile D u n ă r ii, p . 8,

fericiţi d e a ex p lo ata m ai uşo r, în fo lo su l lo r, v eniturile m uncii '

retrag e re a legiunilor, d a r rasa a răm a s 1). N u e p o ate in u til de

legiunilor îm p ă ratu lu i V alens. M ai în ain te încă, în 323, îm p ă ratu l

' ) P a t s c h , B e itr ä g e z . V ö lk e rk u n d e ». S ild o ste u r o p a , I I I , ib id ., 2 0 8 (1 9 2 8 ),

A ceste arg u m en te n u ad u c nim ic n o u , nici în tr ’u n , sens nici

V . b ib lio g r a fia la I o r g a , I s to r ia R o m â n ilo r , I , 2 , p p . 3 3 3 -3 5 în n .

să o p ărăsească. E a a r f i fo st m a i desăvârşită în tr ’o ţa ră m a i liniş­

de d em arcaţie, v erificată pe u rm ă de P h ilippide şi co rectată de

ep o că o R ip a G o tica . D a r relatiunile cu im periul e rau dese şi s trâ n s e ;

l ) C f. V . M o t o g n a , U n s e c o l d in is to r ia D a c ie i In tim p u l n ă v ă lir ilo r b a r b a r e .

aseam ăn ă. E v o lu ţia celei a H u n ilo r, în tim p u l scurtei sale exi­

tinile la co n flu e n ta Savei şi a D u n ă rii, a r f i p o a te m a i p o triv it

să m a i subsiste nici o u rm ă a ro m an ităţii dincoace şi d incolo de

*) C . Jireô ek , G esc h . d e r S e r b e n , I , p . 87.

rean ă, cu p o p u la ţia pe care el o adusese d in peninsula balcanică.

2. R o b ii, tâ rîţi d in co lo d e D u n ă re d e că tre cu cerito ri: G er­

în cep u t, i-a u rm a t, su b presiu n ea invaziunii tu rceşti, u n reflux

') A . B e lié , L e c a r a c tè r e d e l'é v o lu tio n d u s e r b o -c r o a te , L e M o n d e S la v e , II

U n ita te a lin g u is tic ă l )

A rg u m en tele de ord in linguistic vin să în tă rească teza im i­

M ai m u lt: în tre d aco -ro m ân a v o rb ită azi la n o rd u l D u n ă rii

canice şi a în ru d irii lo r *), p a r să d ea m a i m u ltă g reu tate teoriei

l) Linguistique balkanique, problèmes et résultats, P a r is , 1 9 3 0 ( C o l l . li n g u i s t i q u e

la sfârşitu l secolului a l V l-lea, ele se m ai în tâln eau în că în to p o ­

to a tă lu m ea ro m a n ă în secolul al IV -lea şl care a d ăin u it

l ) P . W it t e k , L e S u lta n d e R û m , A n n u a ire d e l'I n s t. d e P h ilo lo g ie e t d 'H i s t .

că aceste cuvinte ap arţin eau lim bii ţă rii: £ni%<tiQiq> r f y X o m tj,

am in tire elem entele ro m ân e regăsite în P an o n ia şi în C a rp a ţii

p a rte a E u ro p ei, îm pinse în acelaşi tim p către sud, est şi no rd

rom ane, care stăruise d u p ă cucerirea b a rb a ră *) şi căreia im igra-

*) W . v o n W a r tb u r g , Die Aufgliederung der romanischen Sprachräume, Zeitschr.

altă lim bă, p articu la rităţi a tâ t de accentuate ca acele ale vestului

d ac a l lui B oerebista şi D eceb al şi retrag erea strategică a lui A u ­

în d a tă ce a ap ă ru t cartea d-lu i F e rd in an d L o t a s u p ra n ă v ă li

astfel ad u s să exam inez d in n o u cele. d o u ă argum ente esen

D a r a r însem na să an ticip ăm as u p ra concluziilor acestui stu

A to u t se ig n eu r , to u t h o n n e u r ; în prim ele râ n d u ri ale istorici

A l doilea cap ito l, ne spune au to ru l, este u n u l d in cele m ai im

identic cu acela al stu d iilo r pe care le-am ex am in at m ai s u s ; R o

arab o -sem it fe lla h , care înseam nă şi astăzi în E gipet ţă ra n , m u n

P u nctul de plecare al m arii co n tro v erse despre originea R o m â

a tâ t d e considerabile treb u e să f i fo s t an evoioasă, d acă n u im p o

să o p ărăsească. E a a r f i fo st m a i desăvârşită în tr ’o ţa ră m a i liniş

aseam ăn ă. E v o lu ţia celei a H u n ilo r, în tim p u l scurtei sale exi

2. R o b ii, tâ rîţi d in co lo d e D u n ă re d e că tre cu cerito ri: G er

A rg u m en tele de ord in linguistic vin să în tă rească teza im i

la sfârşitu l secolului a l V l-lea, ele se m ai în tâln eau în că în to p o

d ac a l lui B oerebista şi D eceb al şi retrag erea strategică a lui A u

D o b ro g e a şi la gurile D u n ării câtev a exem ple cu deosebire izbi

‘) A . A lf ö ld i, La grande crise du monde romain au III-e siècle, L’antiquité clas

Im p eriu l a trecu t, dela sfârşitu l Severilor p â n ă la d o m n ia m a

al acestei înd o ite revanşe a C artag in ei şi a O rie n tu lu i1), al expan

îm p re ju ră ri im p o n d erab ile care scapă criticei textelor. « L egea p ă

p o a te desluşi In tr ’o regiune în d e p ă rta tă d e m arile căi de com u

rită circu m stan ţelo r cu to tu l speciale ale stăp ân irii ro m an e la lim i

fap t exclusiv ru ral. D a r secolul al III-lea n u este o are acela al sate

o în d o ită clasificare. S u n t acelea care se atrib u e obişn u it năv ăli

Se rem arcă, alătu ri de vasele, d u p ă care am p u tu t d a o rep ro

C eea ce p are incontestabil, este pe de o p arte in flu e n ţa cera