MONOLOG -FIGARONUNTA LUI FIGARO Femeie, femeie! Fiinta slaba si amagitoare.

Orice animal pe lume e manat de instinctul lui; al tau este oare sa inseli? Cand o rugam, de fata cu stapana-a, ma respingea cu incapatanare... Contelui in schimb, in timpul ceremoniei, chiar in clipa in care imi dadea cuvantul... Si el radea citind, fatarnicul... Iar eu, ca un prost... Nu, domnule conte, degeaba, n-o vei avea... n-o vei avea! Pentru ca esti mare senior te socoti si peste masura de istet? Noblete, rang, avere, functii, de aceea esti atat de increzut... Dar tare as vrea sa stiu cum le-ai dobandit... Ti-ai dat doar osteneala sa vii pe lume, si atat! Incolo, esti un om obisnuit. Pe cand eu, lua-m-ar dracu, pierdut in multimea anonima, ca sa traiesc numai, mi-a trebuit sa desfasor mai multa stiinta si mai multa iscusinta decat a fost nevoie intr-o suta de ani pentru guvernarea Spaniei! Si vrei sa te masori cu mine? Ce ciudata mi-a fost soarta! Fiu al nu stiu cui, furat de talhari, crescut in obiceiurile lor, intr-o buna zi mi se face lehamite si vreau sa-mi croiesc un drum cinstit, dar sunt alungat de pretutindeni. Invat chimia, farmacia, chirurgia, si, cu toate proptelele unui mare senior, abia pot pune mana pe lanteta de veterinar! Satul de-a mai chinui bietele animale, si pentru a alege o meserie opusa, ma azvarl cu trup si suflet in teatru! Mai bine imi atarnam o piatra de gat. Cu obrajii supti, simteam apropiindu-mi-se sfarsitul... Parca il si vedeam pe portarel ivindu-se cu pana infipta in peruca. Tremuram si totodata imi dadeam curaj. Se isca o discutie despre originea bogatiilor si, cum nu e nevoie ca un lucru sa fie al tau pentru ca sa-l judeci, neavand niciun ban, ma apuc si scriu despre valoarea banului si a beneficiului sau net; nu trece mult, si din fundul unei trasuri vad coborand spre mine puntea unei cetati, la poarta careia miam lasat speranta si libertatea. Ce n-as da sa-mi incapa pe mana unul dintre grangurii astia de-o zi, care taie si spanzura cu atata usurinta. Satui de a hrani un obscur detinut, intr-o buna zi mi-au dat drumul, si, pentru ca trebuia sa mananc chiar daca nu mai eram la racoare, imi ascut din nou pana si incep sa ma interesez cum mai merg lucrurile. Imi vorbeste cineva de-o slujba, dar... ti-ai gasit! Era nevoie de un calculator, o obtine un dansator... Nu-mi mai ramanea decat sa fur-m-am facut crupier. Atunci sa fi vazut! Banchete! Chefuri! Iar oamenii asa zisi

cumsecade ma primeau cu usile larg deschise, pastrand pentru ei trei sferturi din castig. As fi putut sa ma chivernisesc, incepusem chiar sa inteleg ca, pentru a o duce bine in viata, stiinta banului face mai mult decat stiinta de carte. Dar cum in jurul meu toti jefuiau, cerandu-mi sa fiu cinstit, era sa ma duc din nou la fund... Ma hotarasem sa-mi atarn un bolovan de gat, cand un zeu binefacator ma recheama la prima mea meserie. Mi-am luat din nou trusa si cureaua si cureaua si, lasand prostilor fumurile cu care se imbata, am lepadat in mijlocul drumului rusinea, prea grea pentru un calator, si am pornit-o din loc in loc, barbierind oamenii si traind in sfarsit fara griji... Un mare senior trece prin Sevilla, ma recunoaste, il ajut sa se insoare si, drept rasplata, vrea sa-mi fure sotia. Ce lucratura, ce tevatura! Mai-mai sa cad in prapastie. In clipa in care era sa ma casatoresc cu propria-mi mama, parintii mei ies la iveala, pe rand. Curat balamuc! el e ! eu sint! noi sintem! tu esti? Ba nu, nu sintem noi! Dar atunci, cine? Ciudata inlantuire de fapte... Cum de mi s-au intamplat toate astea? Si de ce tocmai astea, si nu altele? Cine mi le-a harazit? Nevoit sa bat drumul pe care am pornit fara sa stiu tot asa cum il voi parasi fara sa vreau, l-am presarat,pe cat am putut, cu florile veseliei mele... Si cand spun veselia mea, nici nu macar daca e a mea, asa cum nu stiu nici cine este acest eu despre care vorbesc: o inmanunchere intamplatoare de parti necunoscute, un mormoloc slabut si nauc, o mica vietate zburdalnica, un tanar patimas, insetat de viata si de-ale ei placeri si facand toate meseriile pentru a trai, stapan aici, sluga colo, dupa voia ursitei, ambitios din mandrie, harnic de nevoie si lenes din placere! Orator dupa imprejurari, poet de dragul poeziei, muzicant de ocazie, indragostit cu toata vapaia tineretii... Am vazut de toate, am facut de toate, am trecut prin toate...Apoi visul s-a spulberat, si dezamagirea...dezamagirea...Ah, Suzanne, Suzanne...cat ma chinui... Aud pasi... Vine cineva... Iata clipa hotaratoare!