Si urla-a mortiu.

S-apoi se-ncrunta
Monastirea Cit il auzea, Si-i ameninta
Argesului Domnu-nveselea Sa-i puie de vii
Si curind pleca, Chiar in temelii!
de Vasile Alecsandri Mesterii cei mari,
Spre zid apuca
Calfe si zidari
Pe Arges in gios Cu noua zidari,
Tremura lucrind,
Pe un mal frumos, Noua mesteri mari
Lucra tremurind
Negru-Voda trece Si Manoli - zece,
Zi lunga de vara,
Cu tovarasi zece: Care-i si intrece.
Ziua pin-in seara;
Noua mesteri mari, - Iata zidul meu!
Iar Manoli sta,
Calfe si zidari Aici aleg eu
Nici ca mai lucra,
Si Manoli - zece, Loc de monastire
Ci mi se culca
Care-i si intrece. Si de pomenire.
Si un vis visa,
Merg cu toti pe cale Deci voi, mesteri
Apoi se scula
Sa aleaga-n vale mari,
S-astfel cuvinta:
Loc de monastire Calfe si zidari,
- Noua mesteri mari,
Si de pomenire. Curind va siliti
Calfe si zidari,
Iata cum mergea Lucrul de-l porniti
Stiti ce am visat
Ca-n drum agiungea Ca sa-mi radicati,
De cind m-am culcat?
Pe-un biet ciobanas Aici sa-mi durati
O sopta de sus
Din fluier doinas, Monastire nalta
Aievea mi-a spus
Si cum il videa, Cum n-a mai fost
Ca orice-am lucra,
Domnul ii zicea: alta,
Noaptea s-a surpa
- Mindre ciobanas Ca v-oi da averi,
Pin-om hotari
Din fluier doinas, V-oi face boieri,
In zid de-a zidi
Pe Arges in sus Iar de nu, apoi
Cea-ntai sotioara,
Cu turma te-ai dus, V-oi zidi pe voi,
Cea-ntai sorioara
Pe Arges in gios V-oi zidi de vii
Care s-a ivi
Cu turma ai fost. Chiar in temelii!
Mini in zori de zi,
Nu cumv-ai vazut, Mesterii grabea,
Aducind bucate
Pe unde-ai trecut, Sfarile-ntindea,
La sot ori la frate.
Un zid parasit Locul masura,
Deci daca vroiti
Si neispravit, Santuri largi sapa
Ca sa ispraviti
La loc de grindis, Si mereu lucra,
Sfinta monastire
La verde-alunis? Zidul radica,
Pentru pomenire,
- Ba, doamne, -am Dar orice lucra,
Noi sa ne-apucam
vazut, Noaptea se surpa!
Cu toti sa giuram
Pe unde-am trecut, A duoa zi iar,
Si sa ne legam
Un zid parasit A tria zi iar,
Taina s-o pastram.
Si neispravit. A patra zi iar
S-orice sotioara
Cinii, cum il vad, Lucra in zadar!
Orice sorioara,
La el se rapad Domnul se mira
Mini in zori de zi
Si latra-a pustiu S-apoi ii mustra,
Intai s-o ivi, Ci ea tot venea _ Stai, mindruta mea,
Pe ea s-o jertfim, Si s-apropia. Nu te sparia,
In zid s-o zidim! Manea mi-o videa, Ca vrem sa glumim
Iata, -n zori de zi, Inima-i plingea, Si sa te zidim!
Manea se trezi Si iar se-nchina, Ana se-ncredea
S-apoi se sui Si iar se ruga: Si vesel ridea.
Pe gard de nuiele, "Sufla, Doamne, -un Iar Manea ofta
Si mai sus, pe vint, Si se apuca
schele, Sufla-l pe pamint, Zidul de zidit,
Si-n cimp se uita, Brazii sa-i despoaie, Visul de-mplinit.
Drumul cerceta. Paltini sa indoaie, Zidul se suia
Cind, vai, ce zarea? Muntii sa rastoarne, Si o cuprindea
Cine ca venea? Mindra sa-mi Pin' la gleznisoare,
Sotioara lui, intoarne, Pin' la pulpisoare.
Floarea cimpului! https://Versuri.ro/w/7i Iar ea, vai de ea,
Ea s-apropia a7 Nici ca mai ridea,
Si ii aducea Sa mi-ontoarne-n Ci mereu zicea:
Prinz de mincatura, cale, - Manoli, Manoli,
Vin de bautura. S-o duca devale!" Mestere Manoli!
Cit el o zarea, Domnul se-ndura, Agiunga-ti de saga,
Inima-i sarea, Ruga-i asculta Ca nu-i buna, draga.
In genuchi cadea Si sufla un vint, Manoli, Manoli,
Si plingind zicea: Un vint pre pamint, Mestere Manoli!
"Da, Doamne, pe Paltini ca-ndoia, Zidul rau ma stringe,
lume Brazi ca despoia, Trupusoru-mi fringe!
O ploaie cu spume, Muntii rasturna, Iar Manea tacea
Sa faca piraie, Iara pe Ana Si mereu zidea;
Sa curga siroaie, Nici c-o inturna! Zidul se suia
Apele sa creasca, Ea mereu venea, Si o cuprindea
Mindra sa-mi Pe drum sovaia Pin' la gleznisoare,
opreasca, Si s-apropia Pin' la pulpisoare,
S-o opreasca-n vale, Si, amar de ea, Pin' la costisoare,
S-o-noarca din cale!" Iata c-agiungea! Pin' la titisoare.
Domnul se-ndura, Mesterii cei mari, Dar ea, vai de ea,
Ruga-i asculta, Calfe si zidari Tot mereu plingea
Norii aduna, Mult inveselea Si mereu zicea:
Ceriu-ntuneca. Daca o videa, - Manoli, Manoli,
Si curgea deodata Iar Manea turba, Mestere Manoli!
Ploaie spumegata Mindra-si saruta, Zidul rau ma stringe
Ce face piraie In brate-o lua, Titisoara-mi plinge,
Si imfla siroaie. Pe schele-o urca, Copilasu-mi fringe!
Dar oricit cadea, Pe zid o punea Manoli turba
Mindra n-o oprea, Si, glumind, zicea: Si mereu lucra.
Zidul se suia S-apoi raspundea: Mestere Manoli!
Si o cuprindea - Ca noi, mesteri Zidul rau ma stringe,
Pin' la costisoare, mari, Titisoara-mi plinge,
Pin' la titisoare, Calfe si zidari, Copilasu-mi fringe,
Pin' la buzisoare, Altii nici ca sint Viata mi se stinge!
Pin' la ochisori, Pe acest pamint! Cum o auzea,
Incit, vai de ea, Afla ca noi stim Manea se pierdea,
Nu se mai videa, Oricind sa zidim Ochi-i se-nvelea;
Ci se auzea Alta monastire Lumea se-ntorcea,
Din zid ca zicea: Pentru pomenire, Norii se-nvirtea,
- Manoli, Manoli, Mult mai luminoasa Si de pe grindis,
Mestere Manoli! Si mult mai frumoasa! De pe coperis,
Zidul rau ma stringe, Domnu-i asculta Mort bietul cadea!
Viata mi se stinge! Si pe ginduri sta, Iar unde cadea
Apoi poruncea Ce se mai facea?
Pe Arges in gios, Schelele sa strice, O fintina lina,
Pe un mal frumos Scari sa le ridice, Cu apa putina,
Negru-voda vine Iar pe cei zidari, Cu apa sarata,
Ca sa se inchine Zece mesteri mari, Cu lacrimi udata!
La cea monastire, Sa mi-i paraseasca,
Falnica zidire, Ca sa putrezeasca
Monastire nalta, Colo pe grindis,
Cum n-a mai fost Sus pe coperis.
alta. Mesterii gindea
Domnul o privea Si ei isi facea
Si se-nveselea Aripi zburatoare
Si astfel graia: De sindrili usoare.
- Voi, mesteri zidari, Apoi le-ntindea
Zece mesteri mari, Si-n vazduh sarea,
Spuneti-mi cu drept, Dar pe loc cadea,
Cu mina pe pept, Si unde pica,
De-aveti mesterie Trupu-si despica.
Ca sa-mi faceti mie Iar bietul Manoli,
Alta monastire Mesterul Manoli,
Pentru pomenire, Cind se incerca
Mult mai luminoasa De-a se arunca,
Si mult mai Iata c-auzea
frumoasa? Din zid ca iesea
Iar cei mesteri mari, Un glas nadusit,
Calfe si zidari, Un glas mult iubit,
Cum sta pe grindis, Care greu gemea
Sus pe coperis, Si mereu zicea:
Vesel se mindrea - Manoli, Manoli,