De când ma știu asociez persoanele din jurul meu cu o anumită culoare.

Știu, sună cam

ciudat pentru voi, cititorii mei, dar este adevărat.
La început, când această activitate bizară îmi era încă necunoscută, încercam să mă
ghidez după temperemanetul sau caracterul persoanei respective pentru a ghici ce culoare I se
portiveste cel mai mult. Îi observam gesturile, ticurile, cuvintele pe care le repeta cel mai des.
Însă în momentul de față am deprins o experiență onorabilă, astfel că numai uitându-mă la fața
individului reușesc să îi atribui o anumită culoare. Este un vechi obicei care ma ajuta sa trec
peste momentele tensionante, cand am emotii. Dar totodata, il folosesc pentru a grabi timpul,
daca as putea spune asa, pentru a nu ma plictisi cand sunt nevoita sa astept pe cineva, ori de
a-mi tine mintea ocupata si antrenata.
De multe ori m-am gandit la mine contopindu-ma cu o culoare. Cum ar fi ca dintr-o data
ploaia rece de afara sa se transforme in mii de culori calde si fiecare cetatean sa primeasca
cate una? Cand imi imaginam culoarea mea, ma proiectam in acest cadru. Contrariata, alaturi
de prietenii mei ieseam din casa pentru a ma lasa pictata de baia de culoare. De fiecare data, in
acest vis alergam la cate o culoare diferita cerandu-i sa ma adopte, dar in final, reuseam sa o
imbunez doar pe pasionata Rosu. Da, culoarea rosie, cea care incita si starneste pasiuni,
culoarea lui Cupidon si a diavolului, a dragostei patimase si a razboiului, a seductiei si violentei,
a sangelui si a focului. Eu, o fiinta atat de calma, sa ma combin cu o asemena culoare! Dar
adevarul este ca dintotdeauna m-am vazut asa si nu cred ca voi reusi sa schimb acest aspect.
Uneori gandesc prea mult, dar ma gandesc ca este din cauza culorii mele rosu de rubin
care imi starneste pasiunea imaginatiei. Va imbratisez cu drag! Astept cu nerabdare sa vad cu
ce culori va asociati voi!