Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autoportret Olimpiada
Autoportret Olimpiada
şi, cu o viteză de nedescris, litere negre se aşază pe foaia albă, sau când pixul pe care
îl ţin în mână, apasă pe pagina din faţa mea, lăsând urme care nu mai pot fi şterse.
Cuvintele vindecă. Mereu am spus asta. Mi-au vindecat inima şi m-au ajutat să
exprim ceea ce nu puteam să exprim verbal. Când citesc, sau când scriu, mă simt
finalul. Cine sunt eu cu adevărat? Cea care scrie… acolo eu sunt eu. Aceea este
lumea adevărată a mea. M-aş descrie ca o idealistă din fire, uneori visătoare,
situaţie pe toate părţile până când găsesc un raspuns. Am aşa, o caracteristică a mea,
după ultima parte, sau o pot considera o calitate dacă luăm în considerare prima
parte. Câteodată, din dorinţa de a mulţumi pe toată lumea, ajung să fiu eu cea
nemulţumită. Sunt genul de persoană care spune şi oferă totul sau nimic. Aşa sunt
mai mult. Dacă tot am pomenit cuvântul “învăţat”, să ştiţi că de mică am avut aşa, o
ciudăţenie: dacă mi-a plăcut ceva, am învăţat tot ce s-a putut despre acel lucru, dar
dacă nu mi-a plăcut ceva, nici forţată nu mi-am dorit să învăţ. Sunt de părere că de
cele mai multe ori, noi oamenii, avem o mare influenţă asupra vieţii noastre. Nu-mi
plac oamenii care stau în prezenţa mea pentru ceea ce am sau le pot oferi, decât
prefera să schimb subiectul. Îmi place să fiu directă şi să le spun oamenilor ce cred.
Câteodată descopăr anumite “trăsături” de caracter la mine şi rămân surprinsă: nu am
ştiut că le am. Am două dorinţe care sper să mi se îndeplinească: prima este aceea de
a scrie o carte care să devină cunoscută şi să schimbe vieţi, iar cealaltă dorinţă de-a
mea este .................să stau acolo pentru câteva luni, împreună cu oamenii care au
drept, când nu ştiu cine sunt, dar am o teorie: să mă descopăr prin ochii
Am ochii căprui și privirea blândă, părul șaten și puțin ondulat, un năsuc delicat și
un zâmbet cald. Statura mea este potrivită.
Sportul meu preferat este fotbalul și îl practic în cadrul unui club din localitatea
natală. Deseori prefer să merg cu bicicleta și cu rolele. Ador excursiile și plimbările în aer
liber pe potecile străjuite de stejarii seculari din pădurea de la marginea orașului.
Culorile care mă fascinează sunt: albastru, culoarea cerului senin, portocaliu,
culoarea gustoasei portocale si galbenul, reprezentând căldura plăcută a soarelui de vară.
Sunt o fire veselă și prietenoasă, motiv pentru care prietenilor le sunt foarte drag.
Sunt puțin cam răsfățat, dar am grijă să fiu respectuos întotdeauna. Lecțiile de consiliere
m-au învățat faptul că așa cum te comporți cu ceilalți, așa vei fi la rândul tău apreciat.
Materiile mele preferate sunt matematica, limba engleză și informatica. Mă atrag
problemele de logică a căror rezolvare presupun o mai mare atenție și un efort de gândire
sporit. Sunt foarte interesat să aflu informații diverse și internetul îmi este o sursă
inepuizabilă de cunoștințe.
Cât despre preferințele culinare ce să vă spun? Ador cartofii prăjiți, fructele și
legumele. Le consum pe cele din urmă datorită conținutului lor bogat în vitamine
sănătoase. Merele îmbujorate și gutuile cu puf galben ca al puișorilor sunt preferatele
mele.
Acesta-s eu, un copil ca și ceilalți, nici mai cuminte, nici mai năzdrăvan, nici mai
bun, nici mai rău, nici mai modest, nici mai lăudăros.
Imi iubesc parintii pentru ca m-au invatat sa fiu toleranta, sa am incredere in cei
din jur, sa imi placa viata, sa fiu corecta si cinstita cu mine si cu ceilalti si mai
ales sa spun multumesc si sa iert.
Si m-au mai invatat ceva parintii mei, ceva la care nu se asteapta ceilalti cand
afla ca sunt singurul copil la parinti. M-au invatat sa nu fiu singura. Sa nu fiu
egoista, sa ma gandesc la sentimentele celor de langa mine, sa impart si ultima
bucatica de paine cu cel de langa mine, sa am bun simt, sa spun buna ziua si
multumesc, sa ii respect pe ceilalti, sa ajut ori de cate ori am ocazia, sa apreciez
intentiile bune, chiar si cele mai mici gesturi frumoase sau momente placute, sa
ma port in asa fel incat sa nu imi fie niciodata rusine de ceea ce sunt, ce spun si
ce fac.
Uneori ma gandesc ca nu m-au crescut tocmai pentru lumea in care am ajuns sa
traiesc, dar gandurile lor au fost bune si sunt fericita totusi ca m-au educat asa si
nu altfel.
Pentru ca n-as mai fi fost eu cea care sunt.
Primul zâmbet, primul pas, primul cuvânt, tainele copilăriei sunt strâns legate de
cea mai dragă ființă: mama.
Pare ireal să o pot descrie în cuvinte.
Cu părul șaten și ochii căprui, cu fața luminoasă și privirea caldă, mama e cea mai
frumoasă ființă de pe pământ. Glasul ei e o adiere caldă, iar dragostea pe care mi-o poartă
e infinită. Simt asta din tot ce face pentru mine.
Mi-a vegheat fiecare clipă a vieții. A fost și este prezentă în tot ce fac. M-a
sprijinit când încercam să fac primii pași, a rostit odată cu mine primele cuvinte, am
descifrat împreună tainele cititului, ne-am jucat cu numerele dezlegând împreună capcane
ale matematicii, am umplut de culoare fiecare zi.
Alături de mama, totul pare o joacă. Îmi înțelege și micile greșeli. Sfaturile mamei
sunt neprețuite.
Eu îmi exprim iubirea prin rezultate frumoase la învățătură, la concursurile
școlare, dar și prin alte gesturi. Uneori îi fac desene, felicitări sau mici scrisori prin care
îmi exprim dragostea.
Deseori o surprind gesturile mele, iar bucuria de pe chipul ei încălzește totul în
jur.
Nu e nevoie de o zi specială pentru a-i spune mamei că o iubesc.
8 Martie este sărbătoarea tuturor mamelor.
Spun și eu ,, La mulți ani, mamă!” și un ,,Te iubesc!” tare, tare, astfel încât ecoul
spuselor mele să se audă în toate zilele ce vor urma.
de pe alta lume, bradul care se unduie in bataia vintului, cararile muntilor sint presarate
cu intimplari istorice, aerul acesta proaspat si unic iti confera o stare de bine, iti imaginezi
ca tot ce te inconjoara este al tau si iti doresti asa de mult sa imparti cu toata lumea. In
fiecare zi imi dau intilnire cu ...............veveritele din parc,cu tot ce inseamna natura si
viata. Este un loc ideal pentru cei care cauta liniste,care poarta in suflet
natura la ea acasă.
de conifere în toată splendoarea ei, iar vârfurile semețe de munte și văile aparent