Mama, femeia cea mai dragă

Pui de compunere 1 – clasic

Portret fizic – cum arată mama: înălţime, formele corpului, culoarea părului, a pielii, a ochilor, cum are faţa,
cum are mâinile, cum se îmbracă de obicei, cum se mişcă…
Portret moral – cum se poartă, ce îi place şi ce nu (iar aici referiţi-vă la lucruri mai abstracte cum ar fi ce-i
place sau nu la oameni, la lume, la copiii ei…), ce face în situaţii dificile (când are ceva greu de făcut, când o
minte cineva, când e plină de energie, când e obosită…)
Pentru fiecare lucru pe care îl descrieţi, fie că e fizic sau moral, încercaţi să îl legaţi de o amintire, de ceva
ce făceaţi sau faceţi împreună, de ce sentimente trezeşte în voi… De exemplu zâmbetul mamei mele îmi
aminteşte de momentele când îi explicam ce ştie să facă păpuşa mea şi ea îmi zâmbea cald, încurajându-mă să
mă joc în continuare, sau degetele ei lungi şi subţiri îmi amintesc de ziua în care m-a învăţat să bat la maşină.
Când o văd încruntată mă intristez şi îmi doresc să îi pot lua supărarea cu o baghetă magică… şi aşa mai
departe.
Ca să vă asiguraţi că vă iese “sentimental”, scrieţi câteva fraze care să conţină ideea că “numai mama mea
face/are/ştie/poate…” şi neapărat cel puţin o frază în care să spuneţi cât de mult şi de frumos şi de puternic o
iubiţi!

Pui de compunere 2 – mai altfel

Aceleaşi elemente şi îndrumări de la primul pui de compunere, la care adăugaţi un “ambalaj” mai deosebit. De
exemplu, începeţi cu:
– m-am bucurat când am primit această temă, pentru că eu chiar am acasă într-un sertar portretul mamei, l-am
început când aveam un an, şi în fiecare zi îi mai adaug câte ceva…
– mi-e greu să scriu portretul mamei, pentru că eu îl am în suflet. E ca o pânză aurie învăluită în jurul inimii
mele, care îmi dă putere şi înţelepciune şi mă înveseleşte când sunt trist/ă şi care… Dar pentru că vreau să
respect tema, o să încerc totuşi să îl traduc în cuvinte…
– am ştiut cum arată portretul mamei înca dinainte să mă nasc. Sufletul meu era în ceruri şi se plimba printr-o
galerie cu portrete de mame. Când am ajuns în dreptul portretului mamei mele, am ştiut clar că nu pot fi decât
copilul ei, şi al nimeni altcuiva…
Spor la scris!

Mama este fiinţa cea mai sublimă, fiinţa care dă viaţă, care perpetuează specia. A fi mamă
înseamnă a înfăptui un miracol (miracolul vieţii). Mama mea este pentru mine cea mai bună din lume.
Ea este cea care mi-a vegheat primele zile de viaţă şi primele nopţi de nesomn, cea care s-a bucurat
văzându-mi primul zâmbet, primii paşi, auzindu-mi primele silabe, dar şi cea care a suferit alături de
mine atunci când mi-a apărut primul dinţişor sau când pentru prima dată mi-am julit genunchii.
De ce a făcut toate acestea? Pentru că asemenea tuturor mamelor ea trăieşte prin şi pentru mine. Pentru
că dăruindu-mi propria viaţă mi-a dăruit o parte din viaţa ei. A suferit atunci când am suferit şi eu şi a
fost fericită când eu însumi a fost fericit. Cum este mama mea? Eu o văd frumoasă. Este de statură
medie, şatenă, cu ochi căprui. Este tot timpul pe fugă. De ce? Pentru că îi place să facă tot ...
Eu, am ştiut cum arată mama incă dinainte să mă nască. Sufletul meu era în ceruri şi se plimba
printr-o galerie cu portrete de mame. Când am ajuns în dreptul portretului mamei mele am ştiut clar că
acela este deoarece pot fi decât copilul ei şi al nimeni altcuiva, acea senzaţie de siguranţă pe care mi-o
transmitea acel portret era asemănător cu siguranţa pe care ne-o oferă mama şi tocmai de aceea m-am
simţit legată de el.
Femeia care este cea mai importantă în viaţa mea este mama pe care aş vrea să o descriu aşa cum
este şi cum o percep eu dar mi-e puţin greu să scriu portretul, pentru că îl am în suflet. Acesta e ca o
pânză aurie învaluită în jurul inimii mele, care îmi dă putere şi înţelepciune şi mă înveseleşte când sunt
tristă, dar voi incerca,să îl descriu.
Mama are ochii căprui ce îmi aduc aminte de felul cum mă  privea atunci când eram bolnavă;
este de înălţime medie, culoarea părului este brunet iar legat de aceasta este amintirea când mă jucam
prin părul ei şi îi spuneam ca aşa o să îl am şi eu când va creşte; mâinile sunt mici cu degetele scurte şi
subţiri  ce îmi aduc acum în faţă imaginea când mă învăţa să fac litere, cifre si atunci când îmi împletea
părul. Forma feţei este rotundă cu buze subţiri, nas mic şi ochii mari ce aminteşte de sentimentul de
linişte şi fericire pe care îl trezea în mine atunci când mă săruta cald şi îmi spunea noapte bună. Modul
său de îmbrăcăminte este unul simplu şi confortabil iar atunci când eram mică îi îmbrăcam hainele şi
mă încalţam cu pantofii ei si când mă privea îmi zâmbea spunându-mi că îi semăn ei, felul de a se
mişca repede dar şi încet îmi amintesc de perioada când mă ducea la şcoală, ţinându-măde mâna pentru
a nu mă lua nimeni de lângă ea.
Ceea ce adoră la  copii ei este faptul că toti suntem cuminţi, silitori şi o ajutăm când are nevoie
de sprijinul nostru şi mai ales că o iubim din toată inima.
 Este o persoană sensibilă, drăgastoasa care spune direct când i se pare ceva ne la locul lui
aceasta amintindu-mi de o intâmplare ce a avut loc acolo unde lucrează iscându-se un conflict intre ea
şi o colegă de servici spunându-i cu adevărat ce simte, asta dând dovadă de o fire puternică. Este o fire
descurcăreaţă iar atunci când este pusă in situaţii dificile face faţă cu brio, mama are un caracter
perseverent, iar din aceasta deducem lucrul care l-a făcut când era la şcoală, profesorului ei de
matematică ce a însarcinato să ajute o colegă la exerciţiile neîntelese la clasa aceasta, făcându-mă şi pe
mine să vreau ceva mai mult de la mine pentru a nu-mi dezamăgi mama.
Când este minţită de cineva are intotdeauna puterea de a ierta  lucrul pentru care o admir. Ea este
plina de energie consumând-o prin a face treburile gospodăreşti, facând cumparături şi de aceea îmi
doresc să fiu şi eu o mamă ca ea. Atunci când este obosită se odihneşte, se relaxează citind o carte sau
ascultând muzică impreună cu mine şi când o văd tristă mă întristez şi eu dorindu-mi să îi pot lua
supărarea cu o baghetă magică şi facând o vrajă să duc departe supărarea ce o cuprinde.
Cu familia dar şi cu cei din  jur se poartă frumos, este comunicativă şi are foarte mulţi prieteni,
adoră să stea de vorbă si să inţealeagă problemele fiecăruia. Pasiunea mamei mele este tricotajul şi
gătitul. In timp ce tricota, eu făcându-mi liniştită temele imi plăcea să cer părerea mamei pentru a-mi
explica diferitele lucruri neînţelese făcându-mă neatentă la ce încerca să îmi explice ci doar la modul
cum mă privea şi cum mă făcea să înţeleg. Când îi cere ajutorul altcineva răspunde la apelul acelei
persoane, chiar dacă mai are ceva de făcut nu se lasă până nu duce la bun sfârşit acest lucru.
Ea mi-a dăruit viată m-a alintat la sânul ei şi ma învătat a vorbi. Întotdeauna are câte un cuvânt şi
un sfat de încurajare pentru mine, chiar şi atunci când este dezamăgită de către ceilalţi. După o vorbă
bună şi o mângâiere din partea ei toată supărarea şi durerea dispare de parcă nici nu aş fi simţit-o.
Iubirea ei este nepreţuită, este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă şi expus publicului, toată
lumea fiind fermecată de frumuseţea acestuia. Dacă aş putea să o pot desena pe mama în floarea
gingaşă a trandafirilor să-i pot mirosi, să simt mereu căldura ei aparte. Alături de mama bolta vieţii
mele e mereu linistită si senină fără urmă de nori.
Mama este o floare sfântă care îmi este îngrijitor, dar mai presus de toate îmi este şi prietenă.
Este ca o carte de poveşti ce îmi dezvăluie ce este bine si ce este rău, ce este drept şi nedrept, frumos
sau urât, ce lucruri sunt cinstite şi care nu sunt, modul cum să treci prin această lume cu “capul sus”.
Chipl ei cel blând şi surâzător îmi este cusut cu fir de aur în inimă ce-l port in suflet mereu, iar ori de
câte ori îmi este greu, face ca totul să devină mult mai uşor  şi mai plăcut. Este lumina  vieţii mele ce
nu se stinge niciodată ce străluceşte in mine ca steaua de pe cer, ea este leagănul de poveşti ce mi-a
mângaiat copilăria şi a făcut ca orice zi petrecută alături de ea să fie o zi de basm. Este luceafărul ce
apare in noaptea misterioasă reuşind să dezvăluie totul cu lumina lui.
Când mama îmi este alături mă simt mult mai bine, mă strânge la pieptului ei şi ascult cum îi
bate inima aşa de tare de parcă sta să iasă din piept. Mă iubeşte aşa de mult incât dragostea ce mi-o
poartă mă ajută să trec peste orice. Aş vrea să ramână lânga mine, să îmi zâmbească cu ochii mari si
limpezi, să ştie să mă alinte, să mă ajute când am nevoie de ea.
Numai mama face ca totul să mi se pară uşor, ea are întotdeauna cea mai bună soluţie la
problemele mele, numai ea ştie să îmi aline suferinţa sau să mă incurajeze pentru a capăta incredere in
mine,este singura care mă poate face să mă simt cea mai importantă persoană din viaţa ei.
Eu la rândul meu o iubesc şi o preţuiesc,dragostea pentru ea o pot asemăna cu un trandafir roşu,
proaspăt aflat in zorii dimineţii cu bobiţe de rouă deasupra şi deasemenea aceasta este puternică
precum o stâncă ce nu poate fi mişcată de nimeni niciodată.             
În încheiere îmi doresc ca fiecare copil fie e mai mare sau mai mic să nu uite niciodată că mama
este cea mai de preţ comoară pe care o avem, este cea care ne călauzeşte paşii în viaţă, fiind singura
femeie ce merită  să-i fie acordată importanţa cu adevărat necesară.