Meșterul Manole povestire:

Pe Argeş în gios, Şi neisprăvit, Aici să-mi duraţi

Pe un mal frumos, La loc de grindiş, Monastire naltă

Negru-vodă trece La verde-aluniş Cum n-a mai fost altă,

Cu tovarăşi zece: - Ba, doamne-am văzut, Că v-oi da averi,

Pe unde-am trecut, V-oi face boieri,

Nouă meşteri mari, Un zid părăsit Iar de nu, apoi

Calfe şi zidari Şi neisprăvit, V-oi zidi pe voi,

Şi Manoli - zece, Cânii, cum îl vad, V-oi zidi de vii

Care-i şi întrece. La el se răpăd Chiar în temelii!

Merg cu toţi pe cale Si latră-a pustiu Meşterii grăbea,

Să aleagă-n vale Si urlă-a morţiu. Şfările-ntindea,

Loc de monastire Cât îl auzea, Locul măsura,

Şi de pomenire. Domnu-nveselea, Şanţuri largi săpa

Iată, cum mergea Şi curând pleca, Şi mereu lucra,

Că-n drum agiungea Spre zid apuca, Zidul ridica,

Pe-un biet ciobănaş Cu nouă zidari, Dar orice lucra,

Din fluier doinaş. Nouă meşteri mari Noaptea se surpa!

Şi cum îl vedea, Şi Manoli - zece, A doua zi iar,

Domnul îi zicea: Care-i şi întrece. A treia zi iar,

- Mândre ciobănaş - Iată zidul meu! A patra zi iar

Din fluier doinaş, Aici aleg eu Lucra în zadar!

Pe Argeş în sus Loc de monastire Domnul se mira

Cu turma te-ai dus, Şi de pomenire. Ş-apoi îi mustra,

Pe Argeş în gios Deci voi, meşteri mari, Ş-apoi se-ncrunta

Cu turma ai fost. Calfe şi zidari, Şi-i ameninţa

Nu cumv-ai văzut, Curând vă siliţi Să-i puie de vii

Pe unde-ai trecut, Lucrul de-l porniţi Chiar în temelii!

Un zid părăsit Ca să-mi rădicaţi, Meşterii cei mari,

Calfe şi zidari Noi să ne-apucăm Sa facă pâraie,

Tremura lucrând, Cu toţi să giurăm Sa curgă şiroaie,

Lucra tremurând Şi să ne legăm Apele să crească,

Zi lungă de vară, Taina s-o păstrăm; Mândra să-mi oprească,

Ziua pân-în seară; Ş-orice soţioară, S-o oprească-n vale,

Iar Manoli sta, Orice sorioară S-o-ntoarcă din cale!

Nici că mai lucra, Mâni în zori de zi Domnul se-ndura,

Ci mi se culca Întâi s-a ivi, Ruga-i asculta,

Şi un vis visa, Pe ea s-o jertfim, Norii aduna,

Apoi se scula În zid s-o zidim! Ceriu-ntuneca.

Ş-astfel cuvânta: Iată,-n zori de zi, Şi curgea deodată

- Nouă meşteri mari, Manea se trezi, Ploaie spumegată

Calfe şi zidari, Ş-apoi se sui Ce face pâraie

Ştiţi ce am visat Pe gard de nuiele, Şi îmflă şiroaie.

De când m-am culcat? Şi mai sus, pe schele, Dar oricât cădea,

O şoaptă de sus Şi-n câmp se uita, Mândra n-o oprea,

Aievea mi-a spus Drumul cerceta. Ci ea tot venea

Că orice-am lucra, Când, vai! ce zărea? Şi s-apropia.

Noaptea s-a surpa Cine că venea? Manea mi-o vedea,

Pân-om hotărî Soţioara lui, Inima-i plângea

În zid de-a zidi Floarea câmpului! Şi iar se-nchina,

Cea-ntâi soţioară, Ea s-apropia Şi iar se ruga:

Cea-ntâi sorioară Şi îi aducea - Suflă, Doamne,-un vânt,

Care s-a ivi Prânz de mâncatură, Suflă-l pe pământ,

Mâni în zori de zi, Vin de băutură. Brazii să-i despoaie,

Aducând bucate Cât el o zărea, Paltini să îndoaie,

La soţ ori la frate. Inima-i sărea, Munţii să răstoarne,

Deci dacă vroiţi În genunchi cădea Mândra să-mi întoarne,

Ca să ispraviţi Si plângând zicea: Să mi-o-ntoarne-n cale,

Sfânta monastire - Dă, Doamne, pe lume S-o ducă devale!

Pentru pomenire, O ploaie cu spume, Domnul se-ndura,

Ruga-i asculta Zidul de zidit, Copilaşu-mi frânge!

Şi sufla un vânt, Visul de-mplinit. Manoli turba

Un vânt pre pământ, Zidul se suia Şi mereu lucra.

Paltini că-ndoia, Şi o cuprindea Zidul se suia

Brazi că despoia, Pan’ la gleznişoare, Şi o cuprindea

Munţii răsturna, Pan’ la pulpişoare. Pan’ la costişoare,

Iară pe Ana Iar ea, vai de ea, Pan’ la ţâţişoare,

Nici c-o înturna! Nici ca mai râdea, Pan’ la buzişoare,

Ea mereu venea, Ci mereu zicea: Pan’ la ochişori,

Pe drum şovăia - Manoli, Manoli, Încât, vai de ea,

Şi s-apropia Meştere Manoli! Nu se mai vedea,

Şi, amar de ea, Agiungă-ţi de şagă, Ci se auzea

Iată c-agiungea! Ca nu-i bună, dragă. Din zid ca zicea:

Meşterii cei mari, Manoli, Manoli, - Manoli, Manoli,

Calfe şi zidari Meştere Manoli! Meştere Manoli!

Mult înveslea Zidul rău ma strânge, Zidul rău mă strânge,

Dacă o vedea, Trupuşoru-mi frânge! Viaţa mi se stinge!

Iar Manea turba, Iar Manea tăcea Pe Argeş in gios,

Mândra-şi săruta, Şi mereu zidea; Pe un mal frumos

În braţe-o lua, Şi o cuprindea Negru-vodă vine

Pe schele-o urca, Pan’ la gleznişoare, Ca să se închine

Pe zid o punea Pan’ la pulpişoare, La cea monastire,

Şi, glumind, zicea: Pan’ la costişoare, Falnică zidire,

- Stai, mândruţa mea, Pan’ la ţâţişoare. Monastire naltă,

Nu te speria, Dar ea, vai de ea, Cum n-a mai fost altă.

Că vrem să glumim Tot mereu plângea Domnul o privea

Şi să te zidim! Şi mereu zicea: Şi se-nveselea

Ana se-ncredea - Manoli, Manoli, Şi astfel grăia:

Şi vesel râdea. Meştere Manoli! - Voi, meşteri zidari,

Iar Manea ofta Zidul rău mă strânge, Zece meşteri mari,

Şi se apuca Ţâţişoara-mi plânge, Spuneţi-mi cu drept,

Cu mâna la piept, Ca să putrezească Lumea se-ntorcea,

De-aveţi meşterie Colo, pe grindiş, Norii se-nvârtea

Ca să-mi faceţi mie Sus, pe coperiş. Şi de pe grindiş,

Altă monastire Meşterii gândea De pe-acoperiş,

Pentru pomenire, Şi ei îşi făcea Mort bietul cădea!

Mult mai luminoasă Aripi zburătoare Iar unde cădea

Şi mult mai frumoasă? De şindrili uşoare. Ce se mai făcea?

Iar cei meşteri mari, Apoi le-ntindea O fântână lină,

Calfe şi zidari, Şi-n văzduh sărea, Cu apă puţină,

Cum sta pe grindiş, Dar pe loc cădea Cu apă sărată,

Sus pe coperiş, Şi unde pica, Cu lacrimi udată!

Vesel se mândrea Trupu-ş despica.

Ş-apoi răspundea: Iar bietul Manoli,

- Ca noi, meşteri mari, Meşterul Manoli,

Calfe şi zidari, Când se încerca

Alţii nici că sunt De-a se arunca,

Pe acest pamânt! Iată c-auzea

Află că noi ştim Din zid că ieşea

Oricând să zidim Un glas năduşit,

Altă monastire Un glas mult iubit,

Pentru pomenire, Care greu gemea

Mult mai luminoasă Si mereu zicea:

Şi mult mai frumoasă! - Manoli, Manoli,

Domnu-i asculta Meştere Manoli!

Şi pe gânduri sta, Zidul rău mă strânge,

Apoi poruncea Ţâţişoara-mi plânge,

Schelele să strice, Copilaşu-mi frânge,

Scări să le ridice, Viaţa mi se stinge!

Iar pe cei zidari, Cum o auzea,

Zece meşteri mari, Manea se pierdea,

Să mi-i părăsească, Ochii-i se-nvelea;