Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

♥ Nu ai vrea să cânţi la nai?

În fiecare dimineaţă Dar nepotul n-are nai,
Să avem gândul bun pe faţă, Cum să cânţi la ce nu ai.
Către soare să privim, Na-ţi-l nepoate Mihai,
Iubire să dăruim, N-are nenea Nae nai.
De gând rău să ne ferim,
Să adunăm doar bucurie ♥
Şi în lume s-o răspândim; Nuca e căsuţa,
Şi-atunci orişice copil Ce se dă huţa
În fiecare dimineaţă Pe-o creangă de nuc,
Are gândul bun pe faţă. Când cântă un cuc;
Şi-n nucul din curte
♥ Căsuţe sunt multe;
O coroană să formăm, Din dese frunzoare
Încet să ne aşezăm, Cad toamna-n cărare;
Mâinile cu toţi să dăm Din casa cea mică
Şi să salutăm: BUNĂ DIMINEAŢA! De lemn şi pitică
Iată iar ne-am întâlnit, Eu miezul adun,
Soarele a răsărit, Că-i dulce şi bun.
O zi nouă-ncepe-acum,
Nu mai stăm, pornim la drum, ♥
Taine noi să descifrăm, Din cireşe fac cercei.
Lucruri bune să-nvăţăm Mândri sunt cerceii mei,
Iar întâi ar fi mai bine, Bile roşii la urechi,
Ca să mă privesc pe mine. Legănându-se perechi.
Dar n-ajung podoabe vechi.
♥ Ce te miri? Aşa cercei,
Două fete la fântână Cât mănânci şi tot mai vrei.
Merg ţinându-se de mână.
Doi băieţi ca să le-ncurce ♥
Încep vorbe să le-ndruge; Uite-o vulpe şi-o găină.
Mătuşica îi zăreşte Sunt prietene la toartă.
De la geam îi dojeneşte. Lupul, cavaler, se-nclină,
Oaia-n dans rotat o poartă.
♥
Nenea Nae are-un nai
Şi un nepoţel Mihai:
Măi, nepoate, măi, Mihai,
1
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

♥ - Cri-cri-cri
Să ne prindem mâinile, 1, 2, 3 Toamnă gri,
Să mişcăm picioarele, 1, 2, 3 Nu credeam c-o să mai vii
Să batem şi palmele, 1, 2, 3 Înainte de Crăciun,
Către dreapta să plecăm, 1, 2, 3 Că puteam şi eu s-adun
Înspre stânga ne-ndreptăm, 1, 2, 3 O grăunte cât de mică,
Capul tot să îl rotim, 1, 2, 3 Ca să nu cer împrumut
Trupul tot să-l arcuim, 1, 2, 3 La vecina mea furnică,
Înainte să pornim, 1, 2, 3 Fin’că nu-mi dă niciodată,
Şi la loc să revenim, 1, 2, 3. Şi-apoi umple lumea toată,
Că m-am dus şi i-am cerut…
♥
Balada unui greier mic Dar de-acuş,
Peste dealuri zgribulite, Zise el cu glas sfârşit,
Peste ţarini zdrenţuite, Ridicând un picioruş,
A venit aşa, deodată, Dar de-acuş s-a isprăvit…
Toamna cea întunecată.
Cri-cri-cri
Lungă, slabă şi zăludă, Toamnă gri,
Botezând natura udă Tare-s mic şi necăjit!
C-un mănunchi de ciumafai,
Când se scutură de ciudă, ♥
Împrejurul ei departe Ce mai ger! Ce mai ger!
Risipeşte-n evantai. Parcă am în ochi piper.
Geruieşte rău de ieri.
Poli mărunte, Geme Crivăţu-n copaci.
Frunze moarte, Gerule, aşa nu-mi placi!
Stropi de tină,
Guturai… ♥
Iepuraşul, fără frică,
Şi cum vine de la munte, La ogar se tot încruntă,
Blestemând Pe când ursul şi-o furnică
Şi lăcrimând, În orchestră veseli cântă.
Toţi ciulinii de pe vale Puiul ia un şoim în gheare
Se pitesc prin văgăuni, Şi toţi râd şi spun: Halal!
Iar măceşii de pe câmpuri Ce vedeţi, nu-i de mirare,
O întâmpină în cale Doar suntem la carnaval!
Cu grăbite plecăciuni…
♥
Doar pe coastă, la urcuş, Tata taie lemnul tare.
Din căsuţa lui de humă Trunchiul este biruit.
A ieşit un greieruş, Toată curtea s-a albit
Negru, mic, muiat în tuş De atâtea aşchioare.
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

2
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

♥ Comoară-n adânc zămislesc.

Sora soarelui E viaţa un râu care curge mereu
Sora soarelui frumoasă, Dar unde în drum e locul cel bun,
vino şi la noi acasă, În care seară
că te-aşteaptă în cărare Se naşte-o comoară?
zarzărul cel mic în floare,
că te-aşteaptă la fântână ♥
ciutura noastră bătrână Zăboveşte şi priveşte
şi salcâmii toţi te-aşteaptă, În excursie-n pădure
să-ţi sărute mâna dreaptă… n-alerga doar după mure,
după zmeură şi fragi,
♥ hăulind printre copaci.
Pic-Pic-Pic!
Pic-Pic-Pic! Ca din ibric Zăboveşte şi priveşte:
Cade ploaia câte-un pic frunza moare, frunza creşte,
Mai întâi pe-un stog pitic. viaţa peste tot răzbeşte.

Pic-Pic-Pic! După tipic, Zăboveşte şi ascultă:

Cu arginturi pe ilic, toate-n felul lor cuvântă
Fuge apoi şi pe colnic. despre truda care-i sfântă.

Pic-Pic-Pic! Ca un popic Fiecare-şi află rost:

Şi pe-un strat de arpagic cuib, gropiţă, adăpost,
Şi pe-o blană de pisic. scorbură, bârlog, desiş-
pe de-a dreptul, pe furiş…
Pic-Pic-Pic! Din alambic
Şi pe-un arbore voinic ♥
Şi pe-o gâză de nimic. O mamă iubitoare
- E cam tristă! spun bondarii
Pic-Pic-Pic! Cu şiretlic despre salcia din drum.
Şi în barbă la bunic - Ce mă fac? plânge albina,
Şi la mine pe batic. n-are nici măcar parfum!

Pic-Pic-Pic! Din polonic Uite, n-a ştiut să crească

S-a prelins şi pe un cric decât nişte mâţişori
Şi apoi pe-un bob de spic. care tremură pe ramuri
fără noimă. Astea-s flori?
Pic-Pic-Pic! Să tac chitic,
Să mai pună un pupic Dar răchita nu-i ia-n seamă.
Şi pe nasul meu cel mic. Mici? Urâţi? Sunt puii ei.
♥ În iubirea sa de mamă,
Râul Ea şi-i creşte cu temei.
Alunecă râul
Nici stânci nu-l opresc,
Doar apele line
3
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

♥ La cap eu am ochi şi nas,

Ghici cine este? Gură şi frunte, urechi şi obraji
Ia priviţi-mă cum sunt Şi cu toate învăţăm
De sus, din cer, până-n pământ: Să cântăm şi să jucăm.
Eu, pe iarba moale,
Calc cu două picioare. ♥
Greierele şi furnica
Merg cu stângul, apoi cu dreptul Petrecuse cu chitara toată vara.
Stâng-drept, stâng-drept, Însă iată că-ntr-o zi,
De mă-ntorc, la fel alerg, stop! când viforniţa porni,
Ele-s lungi şi subţirele, Greierele se trezi,
fără muscă, fără râmă,
Dar puternice mi-s ele. fără umbră de fărâmă.
Ele seamănă-ntre ele. Ce să facă?…Hai să ceară
Şi pe ele-i aşezat la Furnică, pân’ la vară,
Trunchiul meu cel minunat. niscai boabe de secară.
- Pe cuvânt de lighioană,
Pe călcâi apăs tare, voi plăti cinstit, cocoană,
Dar pe vârfuri sunt mai mare. cu dobânzi, cu tot ce vrei!…
De îndoi genunchii-un pic, Dar Furnica, harnică,
Iată-mă-s cât un pitic! are un ponos al ei:
nu-i din fire darnică,
Eu în spate pot să duc şi-i răspunse cam răstit:
Un sac bine umplut. - Astă vară ce-ai păzit?…
Iar aici în faţă, în piept, - Dacă nu e cu bănat,
Bate inima încet. zi şi noapte am cântat
pentru mine, pentru toţi…
- Joacă astăzi, dacă poţi!
Şi-năuntru am în el
Cald şi dulce sufleţel. ♥
Iar de corp sunt atârnate Prietenul
Două mâini foarte curate: Un prieten, ştiţi voi care?
E comoara cea mai mare !
Asta-i dreapta harnică Omul fără de prieteni
Stânga-i bună slujnică. E ca bradul fără cetini,
Cu dreapta eu scriu şi cos, Ca ogorul fără apă
Dar şi stânga-i de folos Si ca stânga fără dreaptă.
La-mbrăcat şi la spălat Un prieten, ia aminte,
Şi cu mama fac curat. Nu se cumpără, nici vinde !

Iar deasupra tuturor

Gâtul meu cel subţirel
Mişcând capul rotunjel.

4
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

♥ Tot picioarele, cum pot,

Somnoroase păsărele din primejdie îl scot…
Somnoroase păsărele Vraja unui chip frumos
Pe la cuiburi se adună, este drept, pe mulţi îi roade…
Se ascund în rămurele –
Noapte bună! O fi el, pomul, arătos,
dar grădinarul cumsecade
Doar izvoarele suspină ştiind ce-i bun şi de folos
Pe când codrul negru tace; îl judecă doar după roade!
Dorm şi florile-n grădină –
Dormi în pace! ♥
Corbul şi vulpea
Trece lebăda pe ape Jupânul Corb, pe-o creangă cocoţat,
Între trestii să se culce – ţinea în clonţ un boţ de caş furat.
Fie-ţi îngerii aproape, Ademenită de mirosul caşului,
Somnul dulce! cumătra Vulpe-i spuse-aşa borfaşului:
- Să ne trăiţi mulţi ani, Măria Voastră,
Peste-a nopţii feerie că sunteţi, zău, ca din cutie scos!
Se ridică mândra lună, Iar de-aţi avea şi glasul mlădios
Totu-i vis şi armonie – pe cât v-arată penele frumos-
Noapte bună! mă prind c-aţi fi vreo Pasăre Măiastră!
Ci Corbul, auzind-o, pe gânduri nu mai
♥ şade.
Coarnele cerbului Deschide ciocul. Prada cade.
Cum venise să se-adape Şi Vulpea, înghiţind-o, îl dăscăleşte: -
în cleştarul unei ape, Bade, linguşitorii- nu ştiai, se pare-
aplecându-se să bea, trăiesc pe seama cui le dă crezare.
Cerbul s-a zărit în ea. Dar lecţia pe care o-nvăţaşi
o fi făcând cât boţul tău de caş!…
Bolţi de frunze să răstoarne Înmărmurit, croncanul juratu-s-a cumplit
cu frumoasele lui coarne! că n-o să se mai lase de-acuma păcălit.
Dar picioarele, - ce fuse!-
tare-s slute şi aduse…

Cam aşa-şi jelea amarul,

când ţâşni din lan ogarul.
Cerbul meu cu ochi de mure
o tuleşte spre pădure.

Coarnele nu-l apără,

ci-n hăţişuri se încurcă
şi îi dau mereu de furcă,
dar copita scapără!

5
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

Norul şi câmpia Tot aşa eu,

…Apăru pe cer Dându-ţi ploaia,
Un nor Îmi dau viaţa…
Călător…
Cum venea, Şi porni din cer
Şi cum trecea, O ploaie,
Soarele se-ntuneca… În şiroaie…
Şi din apa ei –
Iar de jos, Cu sete –
Cum se usca, Bea pământul
Jalnic Să se-mbete…
Pământu-l ruga:
Se-nviorau viile,
– Norule, Huzureau câmpiile,
Măria-ta, Şi cântau cu miile
Numai tu mă poţi salva! Toate ciocârliile…
Arşiţa m-a dogorât,
Seceta m-a prăpădit, Veselie pe ogor,
Mă usuc şi nu mai pot, Spor în casa tuturor…
Iarba-i arsă peste tot. Dar pe boltă
Ameţite-parcă-s bete- Nici un nor…
Îmi mor vitele de sete.
Şi în fiecare floare
Jeleşte o bocitoare…
Grâul,
Falnicul,
Voinicul,
Ofilit îşi pleacă spicul,
Şi oricât mi l-aş păzi,
Se tot stinge
Zi cu zi…

Dragule, odorule,
Adu-mi ploaie,
Norule!
Şi udă-mi cămpiile,
Şi salvează-mi viile,
Să cânte -cu miile-
Toate ciocârliile…

– Te-aş uda,
Şi te-aş salva,
Dar,
Cum piere noaptea-n hăuri –
Când apare dimineaţa –
6
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

Frământări de limbă ♥
Ciubotarul  are o ciubotărie  unde
Chiţ-Chichiţ stătea-ntr-o ladă ciubotăreşte  ciubote şi ciuboţele. 
Lungă, lungă, lată, lată
Şi-aştepta din zori să poată ♥
Pe la noapte să o roadă.  Hangiul şi hangiţa 
Au un han cât un an! 
♥
Tam tam-tam Hipopotam  ♥
S-a-ngrăşat un kilogram  O găină porumbacă
De la pâine cu salam  În porumbar s-a urcat, 
Tam tam-tam cel dolofan  În porumbar, porumbaca 
A spart cana şi-un borcan.  Tot porumbul a mâncat. 

♥ ♥
Ursu-Leţ si Ursu-Fleţ  Eu mă joc 
Ai mâncare-n săculeţ  În cojoc, 
Ursu-Leţ a scos budinci  Dar deodată aud: poc! 
Ursu-Fleţ a scos vreo cinci  Mi s-a rupt cojocul, 
Ouă fierte şi fierbinţi.  Se vede mijlocul!

♥ ♥
Zece broaşte-n baltă zac  În tâmplăria unui tâmplar s-a întâmplat o
Şi adună apa-n sac.  întâmplare, alt tâmplar care din întâmplare
Dacă balta o să sece  aflase de întâmplarea întâmplată în
Să rămână saci vreo zece.  tâmplăria tâmplarului, s-a dus la tâmplarul
cu întâmplarea şi din întâmplare s-a lovit
♥ cu tâmpla de tâmpla tâmplarului în a cărui
Ursul urseşte;  tâmplărie s-a întâmplat o întâmplare.
Creanga trozneşte; 
Toporul pocneşte;  ♥
Găina cotcodăceşte.  Un râs s-a luat la întrecere cu alt râs la râs.
Râsul care a râs mai mult decât celălalt râs
♥ l-a luat în râs pe râs:
Baba, baba Iarnă - Te-ai făcut de râsul râsului, a zis râsul
A-nceput să cearnă;  râsului şi-a râs.
Rece, foarte rece 
Prin văzduh petrece.  ♥
Albă foarte albă,  Un vultur stă pe pisc cu un pix în plisc.
Ca o salbă dalbă, 
Moale se prăvale  ♥
Până colea-n vale.  Balaban Bălăbănescu bâlbâieşte bâlbâituri
bâlbâite pe negândite.

7
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

♥ Cling, cling, cling

Un cocostârc s-a dus la Cling, cling, cling
descocostârcărie, unde se desco- Se-nteţesc şi se unesc
costârcăreau şi alţi cocostârci nedesco- Într-un cânt sărbătoresc.
costârcăriţi, ca să se descocostâr-
cărească de cocostârcăria lui. Dan, Ducu şi Dorin
Dau de două ori pe zi
♥ Dura, dura prin grădină
Până când a cărămidărit cărămidarul pe Două mingi portocalii.
cărămidăriţă, a cărămidărit cărămidă-
riţa pe cărămidar. Capra cară coşuri grele
Cu verdeţuri strânse-n ele
♥ Dar le duce cu răbdare
Dragă domnule dudar Dumitru, daţi-ne Să dea iezilor mâncare.
două dude din dudul dumneavoastră de
dincolo de drum, deoarece dudele Fâs, fâs, fâs,
dumneavoastră dau dulceaţă dulce. Ce foşneşte prin frunziş
Şi se-ascunde pe furiş?
♥
Cosaşul Saşa când coseşte, Gâşte, gâşte, ga, ga, ga,
Cât şase saşi sasul coseşte. Vreţi la baltă? Da, da, da.
Şi-s sus şi-n jos de casa sa,
Coseşte sasul şi-n şosea. Hora mare, hora mare,
Şi şase case Saşa-şi stie. Hai să o jucăm,
- Ce şansă!… Saşa-şi spuse sieşi… Haideţi toţi cu veselie,
Haideţi să cântăm.
♥
A a, a, Ceata lui pitigoi
Multe vorbe-ncep cu a Trece mândră prin zăvoi
Apă, aţă, alun, ac Toţi sunt luptători de soi
Albiniţă şi abac. Dai într-unul ţipă doi.

Baba, baba oarba, Lângă apa Jijiei

Unde-ţi este roaba Ne-am jucat mereu toţi trei
Roaba ici-colea Jana, Jucu şi cu mine
Ia-te după ea. Ne-am jucat atât de bine!
Jijia tot vâjâia:
Cling, cling, cling J! J! J! Jijia.
Cling, cling, cling
Clinchetele se preling La, la, la, la, la, la,
Sus pe nori, jos pe vânt Cântă fetele aşa
Şi pe toate câte sunt, La, la, la, la, la, la,
Şi flăcăii tot aşa,
La, la, la.

8
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

Mama, mama mare U, u, u, u, u, u, u, u, u,

Mereu, mereu are, Trenu-i pregătit în gară
Mere, pere bune, Ca să plece azi prin ţară
Mure şi alune. El e gata de plecare
Şi fluieră tot mai tare
Nenea Nica şi cu Nicu U, u, u, u, u, u, u, u, u,
N-au văzut nici un pitic, Peste câteva minute
Numai nenea Nicolae Trenul trece iute, iute
A văzut pe unul mic. U, u, u, u, u, u, u, u, u,
Când în gară a sosit
O, e gura mea când strig Roţile şi le-a oprit
O, e roată, e covrig, U, u, u, u, u, u, u, u, u,
O, e chipul oului Jocul nostru s-a sfârşit
Şi e gras de felul lui. Fiecare-i mulţumit.

Pic, pic, pic, V: e veveriţa care

Ploaia cântă-n geam peltic Vara vine la plimbare
Astăzi plouă... nu-i nimic. Verde, verde codrişorul
N-o vânează vânătorul.
Rică nu ştia să zică
Râu, răţuşcă, rămurică Zum, zum, zum,
Dar de când băiatu-nvaţă Zum, zum, zum,
Poezia despre raţă, Zumzet vesel de albine
Rică ştie-acum să zică Zumzăie pe câmp
Râu, răţuşcă, rămurică. Zum, zum, zum,
Zum, zum, zum.
S: ne este foarte drag
S e-n soare şi în steag ♥
Strugure, sanie, sapă, Şase sape late şi-alte şapte sape late
Toate vor cu “S” să-nceapă. Să le duci pe toate-n spate!

Moş, moş, cocoloş ♥

Vino iute dă-mi un coş Şase saşi în şase saci.
Să pun în el un cocoş,
Moş, moş, cocoloş. ♥
Bucură-te cum s-a bucurat Bucuroaia de
Tata taie lemnul tare bucuria lui Bucurel când a venit Bucurel
Trunchiul este biruit bucuros-bucuros de la Bucureşti.
Toată curtea s-a albit
De atâtea aşchioare. ♥
Prepeliţa-i pestriţă dar mai pestriţi sunt
Ţarca ţopăie puii prepeliţei pestriţe.
Top, Top
Ţinând capul ţeapăn sus.

9
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

♥
Treier fără greier –
Parcă ăsta-i treier?
Greier fără treier –
Parcă ăsta-i greier?

♥
O găină porumbacă
În porumbar s-a urcat,
În porumbar, porumbaca,
Tot porumbul a mâncat

♥
Am o vâjâitoare care vâjâie ca un avion
vâjâitor. Vâjâie tare vâjâitoarea, dar
mai tare vâjâie avionul vâjâitor.

♥
Ursul urseşte,
Creanga trosneşte,
Toporul pocneşte,
Găina coctcodăceşte.

♥
S-a suit capra pe piatră
Şi-a crăpat piatra în patru.
De s-ar sparge capul caprei
Cum s-a spart şi piatra-n patru.

♥
Fluturele stă pe floare, floarea flutură
în vânt ca fluturele pe floare.

10
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

Zece mâţe Patru mâţe, după peşte,

de Tudor Arghezi Vor s-l prindă între deşte
Şi cu mâna, vrei, nu vrei,
Zece mâţe-au fost poftite Una fuge cu un crap,
La un ceai, pe negândite, Să şi-l facă la proţap,
Dar de teamă să n-o plouă, Şi-au rămas din patru, trei.
Poate şi de altă frică
Stă la uşă cea mai mică Trei pisici precum se ştie
Şi-au plecat de-acasă nouă. S-au dus la menajerie
Ca să vadă un cotoi.
Nouă mâţe-ascultă-aici Însă pe cel mai drăguţ
Un concert pentru pisici. l-a luat şi l-a dus un struţ
Una sforăie pe nas Şi-au rămas pisicii doi.
Şi acum doarme dusă
Mâţe opt au mai rămas. Două mâţe, chipurile,
Au bătut nisipurile
Opt pisici se duc la râu Toată ziua, toată luna.
Unde-i apa peste brâu, Dar o mâţă, mi s-a spus,
Plină-n fund cu frig şi noapte. A zburat şi s-a tot dus
Un pisoi cum a călcat, Şi-a rămas din două una.
Că s-a dus! Şi s-a-necat
Şi-au rămas cu toate şapte. O pisică de prigoană,
S-a văzut că e orfană,
Singuratică şi mică
Şapte mâţe s-au jucat Şi bolnavă, s-a culcat.
La un joc nemaijucat. Nu mai ştiu ce s-a-ntâmplat.
Cărămizile fiind groase,
Au lovit pe una-n cap,
Ca o muchie de dulap,
Şi-au rămas din şapte, şase.

Şase mâţe din grădină

S-au suit într-o maşină,
Şi-n târligi ca în opinci,
Una ne-ncăpând frumos,
Au lăsat-o-n drum, pe jos,
Şi din şase mai sunt cinci.

Cinci pisici s-au rânduit

Sus pe mal, la pescuit,
Hai, mai prinde-l dacă poţi!
Că pe unul l-a furat
Racul cel răscrăcărat.
Şi-au rămas patru din toţi.

11
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

♥ Însă piază-rea şi-aici

Zece căţei Că au dat de un arici
de Tudor Arghezi Cel mai blând şi mai netot
Înţepat a fost în bot.
S-au legat zece căţei Şi rănitul ca la teatru
Să se facă derbedei A ieşit schilod din scenă
Doritori de-o viaţă nouă. Şi rămaseră-n arenă
Unul însă s-a retras Din toţi cinci căţeii, patru.
Şi din zece-au mai rămas
Buni tovarăşi numai nouă. Când au dat şi de cocoş
În coteţul cu cuibare,
Hotărâţi fără zăbavă Altul a scăpat din cheare
S-au şi dat la o ispravă Scărmănat şi cocoloş.
Mai cuminte, cel mai copt Şi din patru derbedei
S-a pitit sub coşul mare Au rămas acuma trei.
Şi din nouă, prin urmare
Au rămas căţeii opt. Crezi că s-au astâmpărat
După tot ce s-a-ntâmplat?
Opt s-au strecurat tiptil Iată cum au tăbărât
Într-un automobil Pe furtunul de stropit
Pe şofer cum l-au zărit, Şi l-au tras şi l-au târât
Ei s-au şi cărăbănit. Până ce a izbucnit
Numai unul mai sfios Şi pe unul l-a chiorât.
Şi cu dinţii toţi de lapte Şi din trei căţei vioi
N-a putu să sară jos Am rămas numai cu doi.
Şi din opt rămas-au şapte.
Dar căţeii pe o punte
Iată-i instalaţi, în fine, Începură să se-nfrunte
Cum nu se puteau mai bine: Unul din căţei, săracul
Cum veni proprietăreasa, Făcând prostul pe nebunul
O iau iar la sănătoasa, A venit de-a berbeleacul
Dar pe unu-l înşfăcase Şi-a rămas la urmă unul.
Şi-au rămas din şapte, şase.
Singuratic, trist, mâhnit,
Cu al şaselea căţel Numai bine-a nimerit:
S-a-ntâmplat ceva la fel Drăgălaşa de copilă
Ca o fiară care muşcă L-a primit la ea cu milă,
A fost prins şi pus în cuşcă Şi când iar s-au întâlnit,
E uşor să te convingi Toţi căţeii camarazi
Cum se face că de-odată A fost şi mai fericit
După fusta sfâşiată Până-n zilele de azi
Au rămas din şase, cinci. Şi dintr-unul, hai, noroc,
S-au făcut zece la loc.

12
 Partea ritmică la clasa a II-a în Şcoala Waldorf - poezii -

♥
Căţeluşul şchiop
de Elena Farago

Eu am numai trei picioare,

Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii
Şi mă cheamă „Cuciu şchiop”.
Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copiii toţi, dar eu
Nu pot alerga ca dânşii,
Că sunt şchiop şi cad mereu!
Şi stau singur toată ziua
Şi plâng mult când mă gândesc
Că tot şchiop voi fi de-acum
Şi tot trist am să trăiesc.
Şi când mă gândesc ce bine
M-aş juca şi eu acum,
Şi-aş lătra şi eu din poartă
La copiii de pe drum!…
Cât sunt de frumoşi copiii
Cei cuminţi, şi cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,
Să mă joc şi să-i ascult!
Dar copiii răi la suflet
Sunt urâţi, precum e-acel
Care m-a şchiopat pe mine,
Şi nu-l pot iubi de fel…
M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior,
Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta,
De credeam că am să mor…
Acum vine să-mi dea zahăr
Şi ar vrea să-mi fie bun,
Şi-aş putea să-l muşc odată
De picior să mă răzbun.
Dar îl las aşa să vadă
Răul, că un biet căţel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.

13