Mihail Lungianu

BASME $I T.EGENDE
POPULARE ROMANESTI

REGIS
 CUPRINS

Cuv6nt inainte.....
Baba Dochia $i D*s;;;;i;: :. : :. :. : : : :. : : :. : :. :. : : : :. : :. :
;
Plopul ....:........... .............. 17
Balaurul, bourul qi vulturul
Tinerele fhrd de bdtrdnefe
qi viald fbrd de moarte..... ...................52
Pasdrea cu pene de aur, calul cu qaua de aur
gi Cosdnzeana cu pdrul de aur ......... j2
Bou breaz sau Milea impirat.... ........91
Ldmurirea cuvintelor pulin cunoscute ............. I 09

111
 BABA DOCHIA $I DRAGOBETELE

I
aba Dochia a fost o fbmeie dugmdnoasd qi
rea prdpddul lumii. Avea un singur fecior,
pe Dragobete, care-i semina leit, fiind qi el arf[gos.
Nora, cicdlitd toatd ziulica, aqtepta cu mare nerdbdare
si plece satara-beleaua cu biiatul ei la munte, cd erau
eI mdnzdrarl, iar ea bdci!6. OftAnd necontenit se ruga
citre Giniviga, crdiasa primdverii:
Frunzd verde ;i-o alund,
-Zdnd, zdnisoard bund,
Vezi-mi doru arzuliu,
Wno cdt de timpuriu,
. Sd-mi plece din ces'lffdtu,
Sd meargd hdt cdt pdmdntu,
Dinfluier tot ddrldind,
Din mdsele ddrddind.'
Ea, pe ger pe nea, sdjoace,
Inima-i neagrd sd-mpace.
$i mai dd cdnd Si cdnd brume,
Suflarea sd li se curme,
Oasele-nghetrdndu-le,
in stei pre/dcdnduJe.
^ diminea![ din M[rfigor, cAnd sta si treacd
Intr-o
iarna, dar primivara nu indrdznea s6-gi arate z6mbetul,
o ffimite ea la rdu:
Du-mi-te, fat6", cu lAna asta s-o speli pdn6-i
-
face-o albd-albufd, din neagri cum e!
imi merge ea, nora, qi se apucd de lucru. Robotea gi
cdnta, cu g6ndul tot la soacri qi la bdrbat:
Ochilori de pldns topili,
-
inchidetri-vd S - alipili,
Dormili somn addnc Si greu,
Sd nu vedeli pdsu meu!
Uda biJele2, le sdpunea, le storcea qi iar le inmuia.
Le cdlca in picioare, apoi le linciurea3, doar-doar de s-o
schimba negreala in albea{d.
Se apropiau de amiaz zim\ii soarelui, tot spdldnd
Idna, dar de albit nici pomeneald.
$i, din ce se trudea fbrd spor, de ce se tdnguia mai
indurerat.

2
Pe cdnd se apropia inserarea gi urma si se intoarci
acasd, nu-i venea sd se urneascd, zic0nd:
$tiu ce m-aqteaptd acolo, ceartd qi gdl6gie.
-Stdnd pe marginea g6rlei, tare abdtutd qi
olicdindu-se, din umbrele amurgului incepu sd se
desprind[ o ardtare strdvezie qi si se deslugeascd un
gungurit ca de porumbild:
Cdnli, draga mea, jeleSti
- necazu-li spovedegti !
$i
Cum de nu m-ag cdina,
 Cd-qi bate joc haind,
Mult mai rdu ca de un cdine,
De biet sufletu din mine?
$i se ldmurea din ce in ce minunata intruchipare.
Era o ftpturd mdndrd gi t6ndrd la infdjigare, degi cu
pdrul alb-colilie, cu fa{a blend6, cu ochi mari, vrnezi,
grdind dulce, mdngdios:
Nu te teme, fiica mea,
-Dochia-ifemeie rea,
Dar rdbdare de-l cvea,
Ai sd scapi curdnd de ea.
Uite-un smoc de brebenei,
Du-mi-te Si ii dd ei,
Spune-i cd la munte-s flori,
Le-au adus niSte feciori!
$i, cum a pus chita4 albd peste vilele negre ale
l6nei, s-a gi topit pe loc negreala 1or. Erau toate la fel,
lucioase, cum ii zdpadaproasplt cdzutd.
in fatra unui atare noroc, mi s-a bucurat ea peste
fire, incepdnd sd cdnte:

-Cu M-a trimis zgdrla la rdu.

poalele prinse-n brdu,
$i cu ldna-ntr-o copaie
S-o fac din neagrd bdlaie.
Era pana corbului,
Dar zdnila codrului
Mi- a preJdcut - o degr ab d,
Cum ii laptele de albd!

9
 3
Mergea veseli, hdulind de rdsunau vbile. Cdnd mi
se apropie de casd incepu:
Floricele, flori mdrunte!
-Cald e, mdre, sus la munte,
C-au ieSit ghiocei multri,
De par codrii toli cdrunli!
Mi-o aude soacra gi tare mi se mird:
iarbd-n altd,
-Tb Frunzulitra
uitd la blestematd,
Eu credeam cd o sd pldngd
$i ea, cdnd colo, ndtdngd,
Cdntd ca o ciocdrlie,
Cdnd e soarele-n chindie,
Pdrdnd bucuroasdfoc,
$i arzdndu-i chiar dejoc!
Nora de colo, cunosc6ndu-i firea cruntd qi
infeleg6ndu- i ad6ncimea rdutdlii neimpdcate, unde mi- i
rdspunde cu viers tremurat:
n-aS juca Si-aS doini,
-It{iciCum
de cum m-a$ hodini,
Cdnd sosit-a primdvara
$i-mpdnzit-a toatd lara;
Cuflori mdndre, mii Si mii,
$i la munte ;i-n cdmpii?
Dar soacra, oldrdtd foc, nevr6nd sd creadf, ochilor
gi urechilor:
ESti nebund, fatd, hdi,
-Ce-mi vorbeqti de cocdrdi',

10
 Cdnd zdpada nu s-a luat
$i ceru-i tot fnnorat?
insd sufletul vesel al celeilalte izbucni:
Ce-mi sporodeSti de zdpadd?
-Uite, dacd vrei, dovadd!
$i tare m6ndrd 16sd jos coqul de pe cap.
Cdndazdrit florile, s-a apucat nagoda sd scrdgneasci
de ciudd, pe cdnd nora zbvrda, ca un fluture, de colo-
1A
colo, neinclp6nd in ea de fericitd ce se simfea.
Iatd;i ldna spdlatd,
Din neagrd, ti albd toatd,
M-am trudit Si am tdcut
Tocmai cum mi-qifost cerut!
Urmd apoi tot mai rdzvedit, uitdndu-i-se drept in
ochi:

-CaLasd rdu m-ai trimis, m-am dus,

spdl ldna m-ai pus
$i-am albit-o, cum vezi bine,
Mai vrei ceva de la mineT
Poama acrd,tot inclinciuratd6 insd in inima ei:
Hei, sdfie ;i sd pald,
-Da'asta-i o mare hoa{d,
Mi-a adus ldna spdlatd,
Ba Siflori, sd plec tndatd,
Oi pleca, ce sd mdfac,
Doar n-oi sta aci, sd zac,
Cdnd la munte-s floricele.
Pornesc oitrele mele!
$i, strigdndu-gi feciorul:
l1
 Dragobete, ce mai stai?
Tb pregdteqte Si hai,
SaricaT pe-umeri mdrlind,
Dinfluier cu drag doinind,
Sd-nsenindm colo-n zdri,
Cu cioporu de mdnzdri.
$i mi s-a inhdiburat cu noud cojoace, plecdnd cu
feciorul, imbrdcat mai ugurel.
Au pus samarul pe mdgar gi l-au impovdrat cu toate
cele trebuincioase infiripdrii gospoddriei gi traiului pe
tot timpul verii in golul muntelui.
Hi gi hi, apoi spre cioaceles albite de zdpadd, dar ea
credea c6-s pAlcuri de flori.

Incepe s[J6rdie insd o ploaie m6runt6, ca de toamnd

tdrzie, gi mi se lasd totodatd o chiciurd rece. $i mi-au
picurat vreo trei zile in qir, aci strorpi deqi, apoqi, aci
fulgi inghefa{i.
S-au ingreuiat cojoacele babei, nu mai putea sd le
poarte in spate. Leapddd ea unu, doud, trei, pundndu-le
peste tdrhatul mdgarului,pdnd, a r[mas cu o rupturd doar
pe ea.
Ningea acum de-a binelea qi geruia de crdpau
pietrele. Cautd aciuiali mamd qi fecior intr-o pegter[,
apritudnd focul.
in ristimp, oile au luat-o din loc gi s-au cam
depirtat, rdtdcindu-se o parte dintre ele.
Se uitd Dochia, nimic. Se uitd gi Dragobete, nimic,

t2
l3