LEGENDE- MACII

Înv. MOISĂ MONICA

Şc. cu cls I-VIII Luna
Structura Luncani
 Se spune că pe vremea lui Mircea cel Bătrân , macii înfloreau numai roz şi alb.
Domnitorul, pe cât era de viteaz în bătălii împotriva vrăşmaşului, pe atât de
iubitor de frumos se dovedea în vreme de pace şi tihnă. Mergea în crâng, în poienile
smălţuite în verdeaţa ierbii şi culorile florilor. Nu se mai sătura ascultând acea nebănuită şi
neaşteptată orchestrare a naturii, freamătul ei melodios, cântecul vrăjit al păsărelelor şi ţârâitul sprinten a
greierilor. Dar mai cu seamă îi plăceau florile, de toate soiurile şi de toate culorile.Când privea însă macii
suspina uşor şi-şi zicea în sinea lui:
“Ce păcat că aceste flori nu cunosc decât culoarea alb şi roz. De-ar înflori în roşu aprins, atunci
ar fi o frumuseţe”
Într-o vreme chemă la el un meşter olar şi-i împărtăşi gândul său şi părerea de rău că n-are măcar u
mac roşu. Acesta îl ascultă în tăcere şi, după ce ajunse acasă, se puse pe treabă. Făuri cu mâinile sale, din
lut moale,un potir de mac aidoma celor care înfloresc în grădini sau câmpie. Îl coloră în roşu aprins. Alearg
apoi de i-l duse domnitorului
Mircea cel Bătrân se bucură o clipã. Apoi luă floarea din lut şi, în privirile mirate ale olarului, o
aruncă şi o prefăcu în pulbere:
– Nu-mi este de trebuinţă un astfel de mac. Fără miros. Fără viaţă în el!
Mai trecu ce mai trecu şi un zugrav care auzise şi el despre dorinţa domnitorului desenă pe perete
un mac pe care-l coloră în roşu. Dar Mircea cel Bãtrân rămase la fel de nemulţumit. Atunci zugravul merse
grădina domnească şi turnă vopsea roşie pe un mac alb. Darploaia care se porni din înaltul cerului îl spălă
de vopsea într-o clipă.
Mircea cel Bătrân plecă într-o bătălie, pentru că pasul vrăşmaş pătrunse iarăşi în ţară. Lupta n-a fost
ca nici una din luptele pe care le-au purtat românii de-a lungul vremii, pentru a rămâne sub soare.
 Dar Mircea şi vitejii săi au izbutit să obţină biruinţa. După ce l-a fugărit şi l-a alungat pe duşman
peste Dunăre, domnitorului se întoarse în cetatea de scaun. Pe drumul acesta plin de bucurie al întoarcerii,
când oştenii cei aprigi uitaseră de greul luptei şi cântau voioşi, iată că trecură printr-un câmp plin cu flori
multe şi felurite. Erau şi maci, albi şi roz, o puzderie. Deodată, din rana unui ostaş începură să curgă
picături de sânge. Ele căzură pe un mac alb şi acesta căpătă o culoare roşie, aprinsă. Domnitorul privi
macul şi zise plin de o mare bucurie:
– Iată, s-a născut pe lume macul cel roşu, macul cel dorit. Colorat cu sângele adevărat al jertfei. Pe
acesta nu-l va mai spăla nici o ploaie. Va înflori aşa în veci! ...Se spune că de atunci, alături de ceilalţi
maci, au început să înflorească şi macii roşii. Şi parcă cei mai mulţi erau aceşti maci. Din ce în ce mai
mulţi.
Înfloreau pentru că rădăcina lor era înfiptă în pământul udat cu sângele atâtor viteji!

(după Petru Demetru Popescu – Povestiri istorice)

 Macul de câmp, floricica roşie şi firavă care creşte pe marginea drumurilor şi mai ales pe
lângă semănăturile de cereale a fost considerat simbolul somnului adânc şi al morţii: al somnului, pentru
că din maci se extrage opium şi al morţii deoarece are culoarea roşie ca sângele.
Macii erau cunoscuţi înca de acum 3000 de ani când s-au găsit maci în piramidele egiptene.
Romanii credeau că macii pot vindeca ranile din dragoste şi de aceea foloseau floarea în vrajile de
dragoste.
Grecii vedeau în mac farmecul dragostei şi credeau că floarea e un semn al fertilităţii şi că aduce
sănătate şi putere , de aceea atleţii primeau înainte de competiţii, o potiune magică, un amestec din
seminţe de mac cu miere şi vin.
O legendă greacă spune că macul a fost creat de Somnus, zeul somnului pentru a o ajuta pe Ceres,
zeiţa recoltelor,care era epuizată după ce-şi căutase fiica rătăcită, de aceea nu mai avea putere să dea
rod recoltelor de grâu. Macii au ajutat-o să doarmă şi după ce şi-a revenit, grâul a început să crească din
nou. De aici credinţa că prezenţa macilor în lanul de grâu este esenţială pentru recoltă.
Acţiuni benefice ale macului roşu de cîmp
În combaterea insomniilor la adulţi şi copii, a stărilor de nervozitate,
în aritmiile funcţionale şi în crampele abdominale.

Pentru efecte calmante şi emoliente la copii, se recomandă un amestec

din petale de mac roşu (3 părţi), talpa gîştei (4 părţi), fructe de anason
(2 părţi) şi rostopască (o parte). Din amestec se ia o linguriţă
la 200 ml apă clocotită şi se dă la copii cîte o lingură la intervale de o oră.

Pentru combaterea obezităţii se preferă un amestec din mac roşu (10 g),
muşeţel (20 g), urzică moartă (20 g), passiflora (20 g). Se face infuzie din
1 linguriţă amestec la 200 ml apă, din care se bea cîte o cană dimineaţa
şi una seara. Datorită conţinutului în mucilagii, se combină cu apă şi
se umflă, dînd naştere unui gel vîscos care dă senzaţia de saţietate şi
reduce foamea

În uz extern, infuzia de mac roşu are efecte împotriva ridurilor,

prin curăţirea tenului în fiecare dimineaţă şi seară. Tot infuzia este
eficientă în gargarisme (pentru faringite şi angine), spălături
(în blefarite oculare) şi cataplasme calde cu petale opărite
(în abcese dentare).
 Macul în pictura

Monet
Dacă vă plac macii, îi puteţi colora