Balada unui greier mic

De George Topîrceanu

Peste dealuri zgribulite,

- Cri-cri-cri,
Peste ţarini zdrenţuite,
Toamnă gri,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Lungă, slabă şi zăludă,
Că puteam şi eu s-adun
Botezând natura udă
O grăunţă cât de mică,
C-un mănunchi de ciumafai, -
Ca să nu cer împrumut
Când se scutură de ciudă,
La vecina mea furnică,
Împrejurul ei departe
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Risipeşte-n evantai
Şi-apoi umple lumea toată
Ploi mărunte,
Că m-am dus şi i-am cerut..
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Dar de-acuş,
Guturai..
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Şi cum vine de la munte,
Dar de-acuş s-a isprăvit..
Blestemând
Cri-cri-cri,
Şi lăcrimând,
Toamnă gri,
Toţi ciulinii de pe vale
Tare-s mic şi necăjit!
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni..

Doar pe coastă, la urcuş,

Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:.