ANTONIO VIVALDI

Abrudean Damaris
Bisorca Alexandru
Butaș Damaris
Gheara Loredana
Haida Laurențiu
Tămaș Adelin
 CINE A FOST ANTONIO VIVALDI?

Antonio Lucio Vivaldi (n.4 martie

1678,Veneția, Republica Veneția – d. 28
iulie 1741,Viena, Imperiul Habsburgic)
a fost un compozitor italian, de profesie
preot catolic. Este considerat drept cel
mai de seamă reprezentant al barocului
muzical venețian. A murit ca urmare a
unei îmbolnăviri subite și a fost
înmormântat în cimitirul din dreptul
Porții Carintiei (Kärtnertor) din Viena,
pe locul în care se află în prezent
clădirea centrală a Universității Tehnice
din Viena.
 VIAȚA LUI VIVALDI

S-a născut în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi, violonist

în orchestra Domului San Marco, și a Camillei Calicchio.
Îmbrățișând de tânar calea preoției, Antonio Vivaldi a fost supranumit
și Il Prete Rosso (Preotul Roșu), datorită culorii părului său (moștenit de
la tatăl său).
Consacrarea în toate genurile muzicale avea să-i confere compozitorului
o glorie internațională incontestabilă fără precedent în istoria muzicii.
Multe dintre partiturile lui publicate au fost dedicate unor personalități
ale vremii:
Ferdinand al III-lea al Toscanei (L'Estro armonico, 1711);
Contele Morzin (Il Cimento dell'armonia e dell'invenzione, 1725,
culegere conținând Anotimpurile);
Carol al VI-lea de Habsburg (La Cetra, 1728)
 SPIRITUL CONCERTANT VIVALDIAN
Vivaldi este unanim considerat a fi
compozitorul care a dat cea mai
mare strălucire genului numit
concerto, în perioada barocului. De
altfel, o analiză în grilă concerto a
întregii creații vivaldiene, ar putea
constitui argumentul principal al
ideii spiritului concertant care
traversează de la un capăt la altul
nu numai creația sa instrumentală,
dar și cea de scenă sau religioasă.
Vivaldi și-a consacrat întregul geniu
descoperirii neîncetate a unor noi
combinații ritmice și armonice și a
unor îmbinări imprevizibile de
instrumente, conferind un rol de prim-
plan personajelor noi, destinate a-și
face un loc în orchestră, precum
violoncelul (27 de concerte) sau
fagotul (39), fără a uita oboiul și nici
flautul, pe care le trata întotdeauna
într-o manieră foarte personală, și
chiar alte instrumente încă mai
marginale, ca mandolina sau trompeta
Prin creația sa instrumentală, Antonio Vivaldi a exercitat
o influență puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii
concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanții săi
cei mai de seamă : Haydn, Mozart și Beethoven.
Cuceririle vivaldiene în domeniul creației instrumentale
nu au avut un impact doar asupra genurilor cărora
acestea li se adresau în mod direct (respectiv concertelor
sau sonatelor) ci asupra muzicii baroce în ansamblul ei,
încât pe bună dreptate se poate vorbi despre un anume
spirit concertant vivaldian care a revoluționat și a animat
întreaga creativitate muzicală barocă venețiană și
europeană.