Antonio Vivaldi

Antonio Lucio Vivaldi (n. 4 martie 1678, Veneția, Republica Veneția –

d. 28 iulie 1741, Viena, Imperiul Habsburgic) a fost un compozitor italian, de
profesie preot catolic. Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant
al barocului muzical venețian. A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a
fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei (Kärtnertor) din Viena,
pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din
Viena.
Talentul muzical i-a fost încurajat şi şlefuit de tatăl său, el însuşi violonist;
Antonio a fost singurul dintre cei opt copii ai familiei căruia i s-a oferit o
educaţie muzicală.
Înzestrat cu un auz excepțional, virtuos, curajos care improviza cu plăcere
și dirijor celebru (unul dintre primii din istorie), Vivaldi și-a consacrat întregul
geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinații ritmice și armonice și a unor
îmbinări imprevizibile de instrumente, conferind un rol de prim-plan
personajelor noi, destinate a-și face un loc în orchestră, precum violoncelul (27
de concerte) sau fagotul (39), fără a uita oboiul și nici flautul, pe care le trata
întotdeauna într-o manieră foarte personală, și chiar alte instrumente încă mai
marginale, ca mandolina sau trompeta. Din practicile de la San Marco, a
moștenit atracția pentru a face să dialogheze mai multe "coruri" de instrumente.
Importanța creației lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru
concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a știut
să respingă structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte
repede forma mai scurtă (între opt și zece) a concertului cu solist în doar trei
mișcări simetrice (repede-lent-repede). Solist el însuși, Vivaldi, practica cu mare
naturalețe această formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul
erau, de asemenea, pe punctul de a-și face apariția.
Johann Sebastian Bach era unul dintre admiratorii muzicii lui Vivaldi. De
altfel, compozitorul german a avut multe de învăţat în exerciţiile sale de
transcriere a unor opusuri ale artistului italian.
Vivaldi a cântat pentru Papa Benedict al XIII-lea în 1722, când a fost
invitat la Roma.
În ciuda succesului său imens, ultimii ani de viaţă au fost grei din punct de
vedere financiar pentru Vivaldi, care a fost nevoit să vândă multe dintre
manuscrisele sale pentru a se putea întreţine.