Jocul Cu Cip - Do PDF

UNIVERSITATEA DE ARTE „ GEORGE ENESCU „ IAŞI
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
EUGENIA - MARIA PAŞCA
JOCUL MUZICAL ŞI CREATIVITATEA
( Suport de curs )
Pentru specializarea Pedagogie muzicală

(master, an II )
uz intern
Editura Artes Iaşi
2010
Coperta: Bogdan Popa
Culegere computerizată text: Eugenia Maria Paşca
Carmen Antochi
Referenţi ştiinţifici: Prof.univ.dr. Gheorghe Duţică

Lect. univ.dr. Elena Seghedin
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

PAŞCA, EUGENIA MARIA
Jocul muzical şi creativitatea / Eugenia Maria Paşca. - Iaşi : Artes, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-8263-98-7
371:159.954.4:78
©2010 Edit ura Art es

St r.Horia, nr.7-9, Iaşi, Ro mânia
Tel.: 0040-232.212.549
Fax: 0040-232.212.551
www.art esiasi.ro
Tipar digital realizat la tipografia Editurii „Artes”

CUPRINS
Argument _______________________________________ pag. 5
I. Aspecte metodice privind formarea şi dezvoltarea

priceperilor şi deprinderilor muzicale_________________ pag. 6
1. Cântarea vocală şi instrumentală ........................................................ pag. 7
2. Însuşirea elementelor ritmico – metrice ................................................ pag. 16
3. Însuşirea elementelor melodic – interpretative ...................................... pag. 26
II. Mijloace specifice de realizare a educaţiei muzicale în

perioada achiziţiilor senzorial - auditive _______________ pag. 35
1. Exerciţiile muzicale şi rolul lor în formarea deprinderilor muzicale .... pag. 37
2. Cântecul – principalul mijloc de familiarizare a copiilor cu limbajul
muzical .................................................................................................. pag. 45
3. Jocul muzical – modalitate complexă de educaţie artistică a copiilor .. pag. 51
III. Dezvoltarea creativităţii copiilor prin proiectarea pag. 56

interdisciplinară a educaţiei muzicale ________________
1. Abordarea proiectiv – interdisciplinară a educaţiei muzicale .............. pag. 56

2. Creaţia vocală pentru vîrstele timpurii pag. 75
3. Creaţia vocal - instrumentală pentru vîrstele timpurii pag. 85
Bibliografie generală ______________________________ pag.101
1. Studii teoretice şi articole ..................................................................... pag. 101

2. Lucrări muzicale şi artistice ................................................................. pag. 109
ARGUMENT
Problematica educaţiei muzicale in perioada prenotaţiei nu este nouă, a

preocupat şi preocupă în continuare pe mulţi specialişti. Noutăţile, apărute şi
impuse de la o perioada la alte a evoluţiei culturii muzicale şi a învăţământului,
au fost şi sunt determinate de realizările ştiinţifice şi artistice, de îmbogăţirea
posibilităţilor de cunoaştere şi valorizare a experienţelor şi împlinirilor, atât din
sfera didacticii muzicale, cât şi a creaţiei muzicale şi artei interpretative.
Perspectivele avute în vedere mai ales în ultima jumătate de secol, au vizat o tot
mai bună cunoaştere a particularităţilor fizice şi psihice ale copilului, a
capacităţii acestuia de a-şi forma percepţii şi reprezentări auditive, vizuale şi
kinestezice, iar scopurile fundamentale urmărite de specialişti – cadre didactice
şi cercetători – au fost şi au rămas perfecţionarea contribuţiilor muzicii la
educaţia estetică şi etică a copiilor, la dezvoltarea sensibilităţii şi inteligenţei lor,
cu alte cuvinte, la formare şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor. În
acest sens, studiile unor specialişti, au demonstrat că practicarea muzicii, cu
deosebire a muzicii instrumentale, contribuie într-un mod substanţial la sporirea
capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special a atenţiei şi a puterii de
concentrare, dar şi a sensibilităţii şi chiar a valorificării potenţialului lor fizic.
Educaţia estetică constituie o componentă esenţială a educaţiei, deoarece
prin acest demers se intenţionează modelarea sensibilităţii, a receptivităţii fiinţei
umane la aspecte non-pragmatice, alternative ale existenţei. Esteticul reprezintă
o altă formă, una superioară şi particulară, de structurare a lumii obiective şi a
imaginarului. Prin educaţie estetică omul accede la o altă formă de organizare,
de transfigurare a existenţei, depăşind rutinele de ordin intelectual-raţionalist sau
utilitarist. În binecunoscuta ierarhie a trebuinţelor, elaborată de Abraham
Maslow, satisfacerea nevoilor de ordin estetic, plasate în vârful piramidei,
definesc într-o măsură esenţială umanitatea şi spiritualitatea: omul deplin este
astfel, cel educat şi sub aspect estetic. Educaţia estetică de ordin formal se
realizează, în modalităţi particulare, prin discipline specifice celor şapte arte.
5
I. ASPECTE METODICE PRIVIND FORMAREA ŞI
DEZVOLTAREA PRICEPERILOR ŞI DEPRINDERILOR
MUZICALE
Omul, încă din perioada primitivă, a acumulat un bogat fond

aperceptiv de impresii sonore şi ritmice nemuzicale, din natură, ce i-au
trezit reprezentări mai mult sau mai puţin concrete, însoţite de emoţii
puternice. Cu timpul şi pe măsura dezvoltării instrumentelor muzicale, va
diferenţia elementele componente ale sunetului muzical (înălţime, durată,
intensitate, timbru) prin gândire, în procesul creaţiei artistice, al receptării
estetice sau al interpretării. Problema fundamentală este aceea de a şti
cum poate imaginea muzicală, realizată sonor – senzorial, din elemente ce
nu reprezintă imagini concrete din realitatea înconjurătoare, să provoace
emoţii artistice. Emoţiile muzicale au o generalitate largă şi un rol
important în capacitatea de percepere şi înţelegere a discursului sonor.
În acest sens, elementele limbajului muzical nu pot fi separate în
procesul comunicării: melodia este în raport direct cu afectivitatea (viaţa
afectivă), ritmul cu mişcarea interioară şi exterioară (viaţa fiziologică);
armonia, prin raportul consonanţă / disonanţă şi prin unduirile
modulatorii sugerează evoluţia stărilor emoţional – atitudinale; polifonia,
cu gândirea şi activităţile mentale (analiza şi sinteza suprapunerii sonore);
timbrul dă personalitate şi concreteţe discursului muzical; în sfârşit,
dinamica intensifică exprimarea stărilor afective, iar agogica este
expresia timpului material. De aceea, de-a lungul timpului, arta muzicală
a devenit un mijloc important de formare a personalităţii umane şi a
climatului social. Specialiştii au constatat că muzica reprezintă o forţă
care declanşează sentimente, determină atitudini, mobilizează conştiinţa. 1
Astfel, pentru a şti cum trebuie realizat contactul copiilor cu universul
1
George Văideanu, CULTURA ESTETICĂ ŞCOLARĂ, Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 1967, pag. 65 şi Mihai Ralea, PRELEGERI DE ESTETICĂ, Bucureşti : Editura
Ştiinţifică, 1972, pag. 313-314.
6
sonor trebuie cunoscute caracteristicile fizice şi psihice ale lor.
În urma unor cercetări întreprinse în ultimul secol, specialiştii Anne
Bustarret, Herbert Read, Robert Glaton, Marthe Belle Jouffray, Maria
Gîrboveanu, George Breazul, Liviu Comes, Jean Lupu, au constatat că cei
care au beneficiat de educaţie muzicală şi practică muzica, au o evoluţie
intelectuală superioară prin: gândire logică, memorie durabilă, voinţă,
imaginaţie, creativitate, disciplină, bun – simţ, punctualitate, atenţie
distributivă, afectivitate. Muzica educă şi dezvoltă o serie de procese
psihice superioare (gândirea), ce devin productive la alte activităţi şi în
alte domenii: analiza, sinteza, comparaţia, asocierea, disocierea,
abstractizarea, generalizarea, concretizarea. De asemenea, beneficiarii
unei educaţii muzicale au un limbaj mai fluent, expresiv, dicţie clară,
nuanţată şi frazată corect, au o faţă mai expresivă, scriere corectă, auz
fonematic dezvoltat, îşi însuşesc mai repede şi corect pronunţia.
De aceea a fost necesară integrarea muzicii în planurile pentru
diferitele etape ale învăţământului, cu rolul de a echilibra efortul
intelectual al elevilor, pentru că schimbarea centrului de excitaţie
nervoasă, de la o zonă suprasolicitată a creierului (stânga) la alta
(dreapta) are un efect binefăcător. Randamentul intelectual al elevilor
cunoaşte o curbă ascendentă. S-a constatat că atunci când se lucrează pe
fond muzical, productivitatea muncii creşte în procent de 40%; muzica
selectată după preferinţe, temperament, cultură, acţionează pozitiv,
stimulând creativitatea. Specialiştii recomandă ca terapie cântatul vocal
(mai ales), ce are efect benefic (fizic, intelectual, emoţional), declanşând
aptitudini latente şi capacităţi nebănuite.
1.CÂNTAREA VOCALĂ ŞI INSTRUMENTALĂ
Calea cea mai concretă şi directă de a ajunge în universul muzicii o

reprezintă activitatea muzicală reală, prin practica muzicală. Activitatea
centrală a întregului proces de educaţie muzicală (din punct de vedere
7
senzorial, cognitiv şi afectiv) o constituie cântarea (vocală şi
instrumentală). Prin aceasta se realizează: educarea auzului muzical,
cultivarea memoriei muzicale, a atenţiei auditive, formarea şi dezvoltarea
deprinderilor de interpretare, asimilarea unui repertoriu de cântece şi
piese instrumentale, câştigarea respectului şi ataşamentului pentru
muzică.
Cel mai direct şi elocvent instrument muzical, îl reprezintă vocea
umană. Calităţile unei voci sunt: timbrul, maleabilitatea, volumul,
claritatea intonaţiei. Toate acestea se formează printr-o susţinută
activitate de educaţie vocală. La copiii de vârstă preşcolară şi şcolară
mică, aparatul vocal este încă nematurizat, fragil, cu volum mic,
prezentând unele disfuncţionalităţi (dislalii sau disfonii). De aceea, în
folosirea şi educarea vocii se va urmări o intonaţie curată, precisă, cu
intensitate normală şi durată corectă, stabilă, cu respiraţie susţinută,
emisie naturală şi suplă. Dar pentru a realiza un real progres, este
necesară o proiectare sistematică a activităţilor şi desfăşurarea lor într-un
climat de linişte şi atenţie, deoarece la vârstele mici puterea de
concentrare este redusă, copiii fiind atraşi de tot ce văd şi aud în jurul lor.
Procedându-se metodic, se va constata că preşcolarii, chiar de la
grupa mică, sesizează sunetele, pot reproduce unele fragmente melodice
care i-au impresionat şi, prin jocuri atractive, îşi dezvoltă treptat atenţia şi
deprinderea de a percepe diferenţele dintre înălţimile sunetelor. La grupa
mijlocie se pot juca mai atenţi, improvizează recitative pe două, trei
sunete, reproduc fragmente întregi, au pronunţia mai clară şi memorează
mai uşor. În grupa mare şi pregătitoare se concentrează mai mult, îşi
coordonează mai bine mişcările, reproduc mai uşor sunetele şi exemplele
muzicale auzite, improvizează spontan, şi pot realiza mici lucrări cu
structură de canon la două voci. Toate acestea sunt mai uşor realizate la
clasele I şi a II-a, evoluţia muzicală a elevilor fiind evidentă.
Atât vorbirea cât şi cântarea vocală se bazează pe respiraţie ce
trebuie formată corect. Inspiraţia se face pe nas, acumularea aerului
8
realizându-se de tip costo – diafragmatic profund, energic, iar expiraţia să
fie lentă şi dozată. Exerciţiile de respiraţie trebuie să îmbrace forma
ludicului, pentru a fi mai atractive. Pot fi realizate stând în picioare,
asociate cu mişcări de braţe (în sus – inspiraţie, în jos – expiraţie),
însoţite de verbalizări (prin numărat sau cu sunete – consoane sau vocale)
sau stând pe scaun, fără mişcarea braţelor. Pot sugera mirositul florii,
suflatul în lumânare, în balon, a păpădiei, apoi pot fi combinate cu
diferite onomatopee: vântul – vîjj, ploaia – pic, avionul – vuu, trenul – uu,
gânsacul –ss.
Corectarea sau formarea unei pronunţii juste implică exerciţii
speciale prin combinarea consoanelor cu vocale. Tulburările de limbaj
(dislaliile) pot fi înlăturate prin activităţi corectiv – recuperative atât la
vârsta preşcolară cât şi la vârsta şcolară. 2 Pentru aceasta, specialiştii
recomandă exerciţii progresive cu 2, 3, 4 sunete după literele alfabetului.
De exemplu: 3
expiraţie
Ba, be, bi, bo, bu, bă, bâ,
inspiraţie
Da, de, di, do, du, dă, dâ,
Sa, se, si, so, su să, sâ.
Sau:
expiraţie
inspiraţie Cra, cre, cri, cro, cru, cră, crâ
Fra, fre, fri, fro, fru, fră, frâ
Sau:
expiraţie
Hama, hame, hami, hamo, hamu,
inspiraţie
hamă, hamâ
Trac, trec, tric, troc, truc, trăc, trâc
2
Emil Verza, PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A. 1994, pag. 83 – 104
3
Cella Dima, DE LA VORBIRE LA ELOCINŢĂ, Bucureşti: Editura „ Albatros” , 1982, pag. 133 – 172
9
Jocurile de cuvinte prin rime sau paronime sunt foarte atractive
pentru copii. De exemplu: 4
expiraţie expiraţie
pere – bere lac – pac – sac
inspiraţie nadă – ladă inspiraţie duş – căluş – corcoduş
ramă – lamă veveriţă – scorburiţă
tobă – sobă lunecuş – derdeluş
Se va continua cu formule recitate extrase din folclorul copiilor,
pentru formarea unei dicţii corecte şi expresive. Există tendinţa, atât la
copii cât şi la adulţi de a nu pronunţa complet cuvintele, de a schimba
accentul pe silabe. În aceeaşi asociere cu respiraţia şi pronunţia,
exerciţiile de dicţie trebuie să fie cât mai atractive. De exemplu: 5
expiraţie expiraţie
Sac, pac, rac, Pic, pic, pic,
inspiraţie Vine un gânsac. inspiraţie Pic în sus,
După el o muscă Pic în jos,
Bâzâie şi zboară, Pic pe umăr,
Până jos la moară. Pic întors, pic, poc.
Grija pentru respiraţie, pronunţie şi dicţie va fi permanentă şi în

momentul în care se trece la intonaţie. Pregătirea se face prin diferite
exerciţii ritmico – melodice care au rolul şi de a rezolva deficienţele
auditive şi intonaţionale ale copiilor. Exerciţiile vor fi realizate progresiv
(ascendent şi descendent), pe un sunet, pe două, trei sunete, până la scurte
fragmente. De exemplu:
Cioc, cioc, boc, cioc, cioc, boc. Cip, ci, rip, cip, ci, rip.
Poc, poc, bum, poc, poc, bum. Din, din, don, din, din, don.
4
Emilia Jurcău, Nicolae Jurcău, CUM VORBESC COPIII NOŞTRI, Cluj – Napoca: Editura
“Dacia”, 1989, pag. 94 – 126
5
Rodica Comici, MUZICĂ ŞI FOLCLOR, colecţie notată şi alcătuită de Eugenia – Maria
Paşca, Iaşi: Editura “PIM”, 2004, pag. 11, şi Cella Dima – op. cit., pag. 173 – 193
10
BÂZOIUL 6
folclorul copiilor – oraş Vaslui
inf. Rodica Comici
Un bâ - zoi, un bâ - zoi, Vi - ne du - pă noi,
Bâ - zâ - ind, bâ - zâ - ind, Bâz, bâz, bâz, bâz, bâz,
Exerciţiile trebuie să se desfăşoare în ambitusul specific fiecărei vârste,

să nu dureze mai mult de 3 – 5 minute şi să fie realizate sub forma
jocului, acestea având rolul de a elimina imperfecţiunile vocale
manifestate prin disfonii (deficienţe de intonaţie).
Concomitent cu aceste etape se va trece şi la învăţarea de cântece
prin care vor fi valorificate deprinderile formate. Bucuria interpretării
trebuie să stimuleze interesul copiilor pentru activitatea muzicală.
Satisfacţia muzicală, pentru copiii de grădiniţă şi şcoală, constă în
însuşirea de cât mai multe exemple, stimulând memoria şi auzul muzical,
ajutând la recuperarea auditivă sau dezvoltând aptitudinile muzicale.
Asocierea muzicii cu textul oferă o expresivitate mai mare, întrucât
inflexiunile vocii precum şi ideile incluse în versuri dau mai multă
accesibilitate înţelegerii şi interpretării muzicii de către copii.
Cântarea instrumentală este o altă formă practică directă, de
cunoaştere concretă a muzicii. Instrumentele muzicale şi obiectele sonore
oferă posibilităţi de modelare muzicală a copiilor prin: stimularea
interesului, dezvoltarea aptitudinilor creative, activizare. Instrumentele
muzicale care pot fi folosite în educaţia muzicală a copiilor de vârstă
mică pot fi clasificate în:
a)obiecte sonore – fluierul cu apă, cutiuţe rezonatoare, beţişoare
6
Rodica Comici, Eugenia – Maria Paşca – op. cit., pag. 26
11
pentru ritm, ciocănelul pneumatic;
b)instrumente de percuţie – tobiţa, tamburina, trianglul, xilofonul,
carillonul, lemnul, clopoţeii, maracasul, talgerele;
c)instrumente de suflat – fluierul, triola (clavieta), muzicuţa.
În procesul educaţional, cu ajutorul acestor instrumente – jucării, pot fi
obţinute interesante efecte sonore. Incluse în jocuri cu diferite teme sau
utilizate cu scop special ele vor determina o dezvoltare a aptitudinilor
artistice ale copiilor, oferind o alternativă cântării vocale, sau însoţind-o
pe aceasta. 7 Se impune o prezentare a particularităţilor acestor
instrumente.
a) Obiectele sonore au rolul de a completa ambianţa muzicală.
Fluierul cu apă este alcătuit dintr-un tub şi o cavitate care se umple cu
apă, în care, suflându-se, se obţin trilurile specifice păsărilor. Cutiuţele
rezonatoare sunt cutii umplute cu nasturi, fragmente de metal, sticlă,
lemn, pietricele sau boabe de cereale şi imită zgomotul maracaselor. Prin
mişcarea ritmică a braţului cu acestea se pot marca timpii sau prin
scuturare creează o atmosferă sonoră animată. Beţişoarele pentru ritm
sunt utilizate pentru marcarea ritmică a cântecelor şi sunt confecţionate
din mici fragmente metalice sau din lemn, cu o lungime de aproximativ
30 de centimetri; folosirea lor este simplă – prin lovire, sunetele fiind
diferite, în funcţie de materialul din care sunt alcătuite. În acelaşi scop şi
cu aceeaşi tehnică pot fi înlocuite cu pietre sau cuburi din lemn. 8 La fel
este utilizat şi ciocănelul pneumatic ce este o jucărie confecţionată din
material plastic.
b) Instrumentele de percuţie melodice şi anume xilofonul şi
carillonul sunt alcătuite asemănător: lame din lemn şi respectiv metal de
diferite dimensiuni, în ordinea înălţimii sunetelor, sunt fixate pe două
7
Iosif Csire, ROLUL INSTRUMENTELOR ŞI FORMAŢIILOR INSTRUMENTALE ÎN EDUCAŢIA
MUZICALĂ GENERALĂ din BULETIN DE INFORMARE ŞI EDUCAŢIE ARTISTICĂ, 1990 pag. 33-38, şi
BULETIN ARTISTIC , 1986, pag. 19-25, Bucureşti: Societatea Profesorilor deMuzică şi Desen din România
8
Elinor Schulman Kolumbus, DIDACTICA PREŞCOLARĂ, (traducere de Magdalena
Dumitrana), Bucureşti: Editura “V&Integral”, 1998, pag. 53-56
12
baghete. Sunetele sunt obţinute prin acţionarea cu două ciocănele (lemn
respectiv metal), necesitând folosirea ambelor braţe. Aceste instrumente
asigură suportul melodic şi copiii pot învăţa uşor, după auz, cântece
simple.
Instrumentele de percuţie cu sunet nedeterminat sunt utilizate
pentru suportul ritmic pe care îl oferă. Tobiţele sunt confecţionate din
metal sau piele şi constau din două cercuri fixate pe un cilindru.
Utilizarea lor se face prin mânuirea a două baghete din lemn sau prin
bătaie directă cu degetele. Tamburina este alcătuită dintr-o ramă circulară
din lemn sau material plastic pe care sunt perforate o serie de orificii în
care se găsesc nişte talgere mici din metal sau zurgălăi şi poate avea
acoperită o singură faţă cu piele. Ţinută în mână, tamburina este pusă în
vibraţie fie lovită cu mâna, fie agitată, printr-o mişcare continuă a
braţului. Lemnul este un mic bloc de lemn sonor, care lovit cu baghete din
lemn poate asigura de asemenea, suport ritmic. Trianglul este un triunghi
din oţel în care se loveşte cu o baghetă din acelaşi material. Clopoţeii sunt
confecţionaţi din metal şi pot avea sunete diferite în funcţie de mărimea
lor şi sunt acţionaţi prin mişcarea continuă sau ritmică a braţului. Aceştia
pot fi înlocuiţi cu o legătură de chei sau de capace mici, metalice.
Maracasul este compus dintr-o sferă confecţionate din diferite materiale,
umplută cu nisip sau pietricele, asemănătoare cutiuţelor rezonatoare,
fixată pe un mâner de lemn; produce sunete nedeterminate prin scuturare
continuă sau ritmată. Talgerele sunt discuri din plăci subţiri de bronz,
uşor concave la mijloc. Sunt puse în acţiune prin ciocnirea unuia de
celălalt, fie prin frecare, fie prin lovirea unuia suspendat cu o baghetă de
lemn; sunt utilizate pentru a marca un punct sonor culminant.
c) Instrumentele de suflat asigură suportul melodic. Fluierul este
construit dintr-un tub din lemn cu sau fără dop, cu găuri laterale. Sunetul
se produce prin suflarea aerului prin acest tub. Copiii pot învăţa uşor după
auz melodii simple, acoperind şi descoperind cu degetele orificiile
13
instrumentului. 9 Triola (sau clavieta) este alcătuită dintr-un corp plat din
material plastic cu mici spaţii libere prin care iese aerul suflat printr-un
tub şi acţionat printr-un sistem de clape. Poate fi mânuită uşor mai ales de
copiii de la grupa pregătitoare sau clasele I şi a II-a. Muzicuţa produce
sunete prin suflarea aerului în orificii prevăzute cu nişte lamele. Acestea
prin vibraţie generează melodia şi armonia în acelaşi timp. Având
dimensiuni mici (un corp metalic în formă de dreptunghi cu lungimea de
aproximativ 20 cm, lăţime şi grosime de 2-3 cm, în care sunt încorporate
mici tuburi, dispuse pe două rânduri), poate fi utilizată foarte uşor pentru
interpretarea de piese simple, într-un registru mediu cu un ambitus de
octavă. Pentru copiii de vârstă mică sunt recomandate obiectele sonore şi
instrumentele de percuţie cu sunet nedeterminat iar pentru cei cu vârste
cuprinse între 6 şi 9 ani sunt utile şi instrumentele de percuţie melodice şi
cele de suflat.
Ca modalitate de lucru, copiii vor fi progresiv familiarizaţi cu
aceste instrumente – jucării. Educatoarea sau învăţătorul va prezenta câte
1 – 2 instrumente, va demonstra cum se utilizează şi apoi va supraveghea
pe rând fiecare copil, ajutându-l să le utilizeze, ceilalţi copii din grupă sau
din clasă mimând cu ajutorul degetelor şi braţelor acelaşi lucru. După
însuşirea corectă a mânuirii instrumentelor vor fi apoi incluse în activităţi
de grup. Vor fi împărţite copiilor, dar aceştia le vor utiliza, pe rând,
împărţiţi în subgrupe, la indicaţia celui care îi coordonează. Aceasta
înseamnă dotarea corespunzătoare cu un număr mai mare de instrumente
pentru fiecare categorie prezentată. Vor fi executate la început formule
ritmice simple, cu alternare de timpi şi pauze şi apoi în combinaţii
ritmice. De exemplu:
9
Alexandru Paşcanu, DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE, Bucureşti: Editura Muzicală, 1980, pag 108-139;
Dumitru D. Stancu, FORMAŢII DE INSTRUMENTE POPULARE DE SUFLAT, Târgovişte: Şcoala Populară de
Artă, 1982
14
q q q q apoi q Î q Î
q q q q q q sau q q Î q q Î
q q q q q q apoi q q q q q q
Copiii vor fi puşi, de asemenea, în situaţia de a le recunoaşte, nu
numai de a le utiliza, după sonoritate. Aceste activităţi pot fi valorificate
apoi, în realizarea de jocuri muzicale cu acompaniament sau în alcătuirea
de mici formaţii instrumentale. Cântarea instrumentală dezvoltă simţul
ritmic (cu rol în recuperarea copiilor aritmici) şi în acelaşi timp auzul
muzical. Mulţi specialişti recomandă, unde este posibil, iniţierea
muzicală şi la alte instrumente (pian, vioară, block – flöte). Experimentele
realizate în secolul al XX-lea au demonstrat rolul pozitiv al acestor
activităţi în evoluţia muzicală, intelectuală şi morală a copiilor deopotrivă
normali sau cu dizabilităţi diferite (limbaj, auz, intelect, locomotor).10
Apreciabile sunt, în acest sens preocupările următorilor pedagogi şi
muzicieni: Maria Montessori, Carl Orff, Maurice Chevais, Zoltan Kodàly,
Shiniki Suzuki, Emile Jacques Dalcroze.
În procesul atât de complex al decompensării personalităţii indivizii
cu deficienţe, creativitatea artistică exprimată prin diverse mijloace (artă
plastică, dans, muzică, teatru) are un rol foarte important la şi în procesul
educaţional – terapeutic al acestora. Acest sistem terapeutic, denumit
“psihoterapie de expresie” are ca obiective: perceperea simbolurilor şi
faptelor culturale, receptarea cognitiv – afectivă a acestora, imitarea şi
executarea lor, selectarea valorilor şi activităţilor de cunoaştere pentru
10
Gabriela Munteanu, DE LA DIDACTICA MUZICALĂ LA EDUCAŢIA MUZICALĂ,
Bucureşti: Editura Fundaţiei “România de Mâine”, 1997, pag. 114 – 145 şi Theodor Borcia,
MANUAL ŞI CULEGERE DE CÂNTECE PENTRU BLOCKFLÖTE, Iaşi: Editura
„Pamfilius”, 2005, pag. 3-10; Ion Cristinoiu, INSTRUMENTELE DE PERCUŢIE ÎN
MUZICA DE JAZZ, POP, ROCK, Bucureşti: Editura Muzicală, 1983; Traian Naidin,
METODĂ PENTRU MUZICUŢĂ, Bucureşti: Editura de Stat pentru imprimate şi publicaţii,
1957
15
nevoile proprii, producerea sentimentului de reconfort moral. Ne referim
la acest aspect al problemelor educaţionale, deoarece există în prezent
orientarea către atitudinea de integrare în colective de copii normali a
celor cu diferite deficienţe (de grad mai mic). Cadrul didactic trebuie să
fie pregătit pentru astfel de situaţii, întrucât cântul vocal şi instrumental
(individual sau în grup) asigură un grad de confort afectiv – constructiv,
deschizând canale importante de intercomunicare. 11.
Cercetările ultimelor decenii au demonstrat că viaţa se bazează pe
forme multiple de ritmuri de la nivel celular la nivelul întregului
organism. Muzica reprezintă un bun instrument de echilibrare a „bio” şi
„psihoritmurilor”. Limbajul muzical este compus în principal din sunet şi
ritm. Sunetul constituie un stimul cu mare încărcătură afectogenă care
acţionează la nivel cortico – subcortical. De aceea, desfăşurarea
diferitelor activităţi ca şi relaxarea din pauze, este recomandată să se facă
pe fond muzical.
2. ÎNSUŞIREA ELEMENTELOR RITMICO - METRICE
Mişcările ritmice există peste tot în natura înconjurătoare (ritm

natural), în viaţa plantelor şi animalelor, în organismul omului (ritmul
biologic). În sens muzical, prin ritm se înţelege succesiunea organizată a
duratei sunetelor şi pauzelor, iar aceasta cuprinde trei elemente: metrul,
ritmul propriu-zis şi tempoul.12
Pornind de la considerentul că muzica este o artă a mişcării, copiii
au tendinţa de a-şi exprima participarea la activităţi prin legănat, mers,
dans, bătăi din palme, gesturi, expresia feţei. De aceea se consideră că
ritmul este cel mai apropiat element muzical pe care îl pot percepe copiii.
În aceste condiţii, fiind cunoscut faptul că în perioada prenotaţiei jocul
11
Constantin Păunescu, PSIHOTERAPIA EDUCAŢIONALĂ A PERSOANELOR CU
DISFUNCŢII INTELECTIVE, Bucureşti: Editura “All Educaţional” 1999, pag 206 – 227
16
ocupă un loc important în activitatea copiilor, atât elementele ritmice cât
şi cele melodice trebuie să fie predate pe bază de joc şi exerciţii şi apoi
aplicate în cântec şi audiţii.
În perioada prenotaţiei, la grupele de vârstă 3 – 4 ani, se va urmări
executarea corectă a ritmului şi a tempoului prin bătăi din palme, mers
sau cu ajutorul obiectelor sonore şi a instrumentelor de percuţie. Apoi,
vor fi adăugate numărători din folclorul copiilor sau versuri, în care va fi
combinată execuţia verbală cu cea ritmică. La grupele de vârstă 5 – 6 ani,
exemplele care vor fi utilizate vor avea intonaţie melodică (cântece din
folclorul copiilor, cântece şi jocuri muzicale pentru copii). La clasele I –
II (7 – 8 ani) se poate trece la tactarea intuitivă a măsurii de doi şi trei
timpi, asociată cu interpretarea de cântece, jocuri muzicale sau audiţia.
Exemple: pentru vârsta de 3-4 ani; pauza va fi marcată prin bătaie
din palme, apoi din picior.
JOC13
\ \ \× Î
inf. Rodica Comici
× ×
Eşti un scai,
Da - că stai,
Loc nu ai,
Pâ - nă-n mai.
SAC, PAC
inf. Rodica Comici
Sac, pac, sări pe lac, De pe sac, mac, mac, mac, Hai pe lac!
12
Victor Giuleanu –TRATAT DE TEORIA MUZICII, Bucureşti: Editura Muzicală, 1975,
pag. 385 – 420
13
Rodica Comici, Eugenia – Maria Paşca – op. cit., pag.17,15
17
Bătăile din palme, instrumente sau picior subliniază structura ritmică.
Exemplu pentru vârsta de 5-6 ani; marcarea timpului se realizează prin
bătăi din palme, picioare sau instrumente de percuţie.
MERG LA MOARĂ14
inf. Rodica Comici
& e e e e e e _e _e e e e e E E E E
& e e e e l q Î l e e e e l _q Î Ó
Merg la moa - ră, calc pe-o cioa - ră, Merg la va - le, Dau de oa - le
Cu sar - ma - le mici. Şi dau de fur - nici.
Exemplu pentru vârsta de 7-8 ani; mersul ritmic va fi apoi, urmat de

tactarea măsurii de doi timpi cu ambele braţe.
BUM, BAM, BUM, BUM15
tempo de marş versuri şi muzica: Anton Scornea
2 ä ä ä ä Á
&b 4 e e e e Î Î q qe e
↓ ↑ ↓ ↑ ↓ ↑ ↓ ↑ ↓ ↑
e e ee e q qe
1. Stâng, drept, stân-gul, Stâng, drept, stân-gul, Sunt a – tent să
ª
↓
↓ ↑ ↓ ↑ ↓ ↑ ↓ ↑ ↓ ↑ ↓ ↑
QQ Î Î
&b qq q } eq e
q e
q e
q qq qq q
nu gre - şesc! Un, doi! Cu a - ce - laşi pas por nesc.
ä ä ä ä
↓ ↓
Final ↓ ↑ ↑ ↓ ↑ ↑ ↓ ↑
b
&] e e e e Î e e e Î Î
e
Stâng, drept, -
stân-gul, Stâng, drept, -
stân-gul, Stai!
14
Rodica Comici, Eugenia – Maria Paşca – op. cit,-pag. 29
18
2.Un, doi, unu, 3.Bum, bam, bum, bum, 4.Stâng, drept, stângul,
Un, doi, unu, Bum, bam, bum, bum, Stâng, drept, stângul,
Tot mereu voi cadenţa, Ţine corpul tot mai drept, Batem pasul cadenţat,
Până mă voi învăţa. Hai, băiete, fii atent! Aşa cum am învăţat!
Exemplu pentru vârsta de 7-8 ani; va fi însoţit de mers ritmic cu trei paşi
în faţă şi trei paşi în spate; apoi se va adăuga tactarea măsurii de trei timpi
cu ambele braţe.
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ
versuri: Elena Dragoş muzica: Dan Voiculescu

↓ →↑
3E E Q q E E Q q
↓ → ↑ ↓ → ↑ ↓ → ↑
&4 e e q q e e h
1. Sus pe dea - luri pri – mă – va – ra, Um - blă şi pre - sa - ră flori,
2. Pri –mă- va - ră, pri – mă – va - ră, Roa -gă tu o rân - du – nea,
↓ → ↑ ↓ → ↑ ↓ → ↑ ↓ →↑
&e e q q e e q q e e q q e e h
Şi-n văz -du- hul de mă – ta - se, Se ză - resc vâs - lind co - cori.
Ca să vi – nă să-şi clă - deas-că Cuib lân - gă fe - reas–tra mea.
După însuşirea elementului metric–temporal se va trece la învăţarea

ritmului, prin succesiunea de sunete cu durată lungă, a celor cu durată
scurtă şi a pauzelor. Dezvoltarea simţului ritmic pe cale oral – intuitivă
prin cântare după auz se realizează de asemenea în mai multe etape
succesive: perceperea ritmului din cântec, marcarea ritmică, însuşirea
duratei sunetelor. La grupa mică şi mijlocie recomandăm folclorul
copiilor cu creaţii scandate şi cântate, apoi repertoriul poate fi diversificat
15
Eugenia–Maria Paşca, EDUCAŢIE MUZICALĂ PENTRU PREŞCOLARI – caiet metodic
II pentru grupa mare şi pregătitoare, Bârlad: Editura “Sfera”, 2001, pag. 38, 13
19
la grupa mare şi pregătitoare prin cântece şi jocuri muzicale. Acestea vor
fi însoţite de mers ritmic, bătut ritmic din palme, pe masă sau pe
instrumente de percuţie. Exemple pentru vârsta de 3-4 ani:
MĂMĂRUŢĂ, RUŢĂ16
q q q q q q
folclorul copiilor
Mă – mă – ru - ţă, ru - ţă, bătăi din palme

Su - ie - mă-n că - ru - ţă,
Şi mă du la va - le,
Pe un zmeu că – la - re.
URSULEŢUL 17
mers rapid folclorul copiilor – oraş Vaslui

vioi inf. Rodica Comici
e e q e e q e e e e h
Ur - su - leţ, ur - su - leţ, tu nu vrei să-n - veţi,
& e e q e e q e e e e
h
Vin a - ici, să-n – vă - ţăm, Şi să ne ju - căm.
16
Ligia Toma–Zoicaş, PEDAGOGIA MUZICII ŞI VALORILE FOLCLORULUI, Bucureşti:
Editura Muzicală, 1987, pag. 30
17
Rodica Comici, Eugenia – Maria Paşca – op. cit., pag.26
20
NINGE LINIŞTIT18
mers rar muzica şi versurile: Pavel Delion
2q q q q q h
&4 q q q h q q q q
Nin-ge, nin-ge li – niş - tit, Vân-tul, vân-tul s-a o - prit,
&q q q q q q h q q q q q q hÓ
Po-mii parc-au în – flo - rit, Ca –se - le au în - năl - bit.
Exemplu pentru vârsta de 5-6 ani:

ZIDARII
muzica şi versurile: Liviu Comes
24 Moderato
& _e _e e e _x _x _x _x e e _e _e e e _x _x _x _x e e
Po - ca, po-ca, po - ca, po-ca, po-ca, po - ca, po-ca, po-ca, po - ca, po-ca!
ä ä
& e e e E e e e e e e e e e e
1.Un zi - dar, doi zi – dari, A - mân-doi sunt meş-teri mari,
2.Con-stru-iesc pe şan – ti - er, Zi - duri ro - şii pân la cer,
3.Zi - du-i sus, tot mai sus, Co – pe - riş de azi i-am pus.
Bătut pe tobiţă sau cu ciocan pneumatic pe fiecare silabă

& _e _e e e _x _x _x _x e e _e _e e e _x _x _x _x e e
Po-ca, po-ca, po-ca, po-ca, po-ca, po-ca, po-ca, po-ca, po-ca, po-ca!
Pentru înţelegerea duratelor, la clasele I – II (grupa de vârstă 7 – 8
ani) pot fi utilizate scurte povestiri unde vor fi incluse onomatopee,
versuri sau cântece scurte, imagini; elevii vor fi obişnuiţi şi cu
reprezentări grafice, astfel:
e e e e
Piu, piu, piu, piu,
18
Eugenia–Maria Paşca, EDUCAŢIE MUZICALĂ PENTRU PREŞCOLARI – caiet metodic
I pentru grupa mică şi mijlocie, Bârlad: Editura “Sfera”, 2001, pag. 10, 17
21
q q
Clonc, clonc,
h
Mor.
Pentru a favoriza înţelegerea notaţiei muzicale putem folosi

următoarele simboluri: cercuri colorate sau goale, pline sau pe jumătate
pline şi linii. Exemplu:
e
q
h
După ce au fost învăţate, aceste elemente vor fi recunoscute din
cântece şi audiţii, apoi elevii vor fi solicitaţi să le execute. Recomandăm
cântece în care sunt imitate zgomote din mediul înconjurător, glasul
vieţuitoarelor, sunetele instrumentelor muzicale şi al diferitelor obiecte.
ä
La fel se va proceda şi pentru sesizarea pauzelor (tăcerilor) de
optime , pătrime Î, doime –, intercalând între silabe bătăi ce le marchează.
Exemple pentru: pauza de pătrime,
SUNĂ TELEFONUL 19
2
inf. Rodica Comici
&4 _e _e _e _e Î e e e e e e Î
_e _e
1.Su - nă te - le - fo - nul, Ni - că-i cu ul - cio - rul,
2.Su - nă la por - ti - ţă, Ni – că-i pe u - li - ţă,
3.Du - pă o fe - ti - ţă, C-o ma - re fun - di - ţă
pauza de optime,
19
Rodica Comici, Eugenia – Maria Paşca – op. cit., pag.27
22
PUIŞORII VRABIEI 20
versuri: R. Felican muzica: Pavel Delion
24 e ä ä ä E E E e e ä
Allegretto
& e e e e e e
1.Cip, cip, cip – ci - rip, Nu zbu-raţi că nu e chip,
2.Cip, cip, cip – ci – rip, Jos e mă –ţa lui Ar – hip,
3.Cip, cip, cip – ci - rip, Mâ - ţa alb - a lui Ar – hip,
ä e e e e e e _e ä
& e e e e e e e
A – ri –pioa–re - le vi-s mici, Şi prin curte sunt pi - sici.
Ma-ma-i du - pă vier-mi-şori, Fă-ră ea e greu să zbori.
Mai pân-deş – te pe ni - sip, Ar mân -ca dar nu e chip!
pauza de doime,
1 IUNIE 21
versuri: Nicolae Nasta bătăi din palme muzica: Alexandru Stanciu
2
&4 q . e e e e e e e Î q. e e e e e q q Î
1. Zi-ua-i par-că mai se - ni - nă, Pe cer par-că-s mai mulţi sori.
2. Vân-tu - le, ce zbori în za - re, Pa - şii pes-te a - pă du-mi-i
&q. e e e e e e e Î q. e e e e e q q Î Ó
Tre-ce pri-mă–va-ra li - nă, Prin-tre cân-te-ce şi flori.
Azi e zi de săr-bă -toa-re, Pen-tru toţi co-pii- i lu-mii.
Aceste elemente vor fi consolidate învăţându-se cât mai multe

cântece. Bătând ritmic din palme sau cu ajutorul instrumentelor muzicale,
fiecare silabă pronunţată va căpăta contur în imaginea auditivă a elevilor.
Cât priveşte mersul ritmic, acesta necesită o organizare didactică
deosebită, datorită spaţiului limitat al claselor şi se va lucra pe grupe.
Elevii vor păşi conform succesiunii silabelor şi pauzelor din textul
20
Eugenia – Maria Paşca – op. cit., caiet II, pag.8
21
Eugenia – Maria Paşca – op. cit., caiet I, pag.17
23
muzical. O parte din elevi vor ieşi în faţa clasei, vor forma un cerc şi vor
merge ritmic, iar cei din bănci vor bate din palme aceleaşi formule
ritmice. La clasa a II-a elevii vor fi familiarizaţi cu simbolurile: iutee ,pasq
şi raar h , care pot înlocui textul exemplelor muzicale; (acest sistem a fost
creat de Ana–Motora Ionescu) 22

Exemplu:
ARICIUL 23
2
inf. Rodica Comici
&4 e e q e e q e e e e h
Un a - rici, prin tu - fiş, Ca - u - tă ur - zici
iu - te, pas, iu - te, pas, iu - te, iu - te, ra-ar,
jj
Prin tu - fiş, un a - rici, am vă - zut a - ici. Un a - rici.
iu - te, pas, iu - te, pas, iu - te, iu - te, ra-ar, iu - te, pas.
Există mai multe procedee de reprezentare a ritmului prin silabe
(metoda John Curwen, Zoltan Kodaly, Maurice Chevais, Constantin Râpă,
Gabriela Munteanu).
Astfel, după John Curwen şi Zoltan Kodaly există următorul cod de
reprezentare:
Ta, ti - ti, ta – fa – te – fe, ta - a,

Maurice Chevais utiliza:
q e e x x x x h
Noir, cro-che, dou–ble cro–che, blanche,
Constantin Râpă a conceput următorul sistem:
q q q q q q q q q
Ta, ti – ti, ri –ri –ri –ri, ta-a,
22
Ana-Motora Ionescu, ÎNDRUMĂTOR PENTRU PREDAREA MUZICII LA CLASELE I-
IV, Bucureşti: Editura Didactică şi Peagogică, 1978, pag. 48-83
24
Gabriela Munteanu propune:
q q q q q q q q q q
Un, do-uă, câ-te trei, câ-te pa-tru,
În acelaşi timp au fost create şi alte sisteme: pantomima practicată
de Emile Jacques Dalcroze şi dactiloritmia folosită de Maurice Chevais.
Învăţarea timpului accentuat şi neaccentuat va fi realizată tot prin
procedee aperceptiv – intuitive şi apoi aplicaţia se va face prin
interpretarea cântecelor, accentuând voit silaba corespunzătoare primului
timp al măsurii. 24
Aplicarea noţiunii de “tempo – viteză” se va realiza prin cântarea
exemplelor învăţate, la început în tempo constant, în funcţie de caracterul
pieselor muzicale alese şi, apoi, prin modificarea pe parcurs sub forma
jocului (repede, potrivit, rar); strofa va fi cântată rar iar refrenul repede;
se va recurge apoi la inversarea tempoului strofa repede iar refrenul rar.
Aceste procedee pot fi aplicate şi în jocurile muzicale, conştientizarea
variaţiilor de tempo fiind concretizată prin mişcările diferite sau paşii
executaţi mai rar sau mai repede. Jocurile de atenţie “Mergi după cum
bat”, “Mergi după cum cânt” vor constitui un moment de evaluare asupra
gradului în care copiii au înţeles aceste elemente ritmice. Improvizaţiile
ritmico – metrice şi exerciţiile de audiţie interioară vor stimula şi mai
mult interesul copiilor pentru acest aspect. Copiii vor cânta în gând
cântecul dar vor marca ritmul prin bătăi (pe masă, instrumente sau din
palme). De asemenea interesant este şi aspectul recurent, adică
recunoaşterea cântecelor numai după executarea ritmului, fără intonarea
liniei melodice.
Dezvoltarea deprinderilor ritmice va urmări îmbinarea mai multor
tehnici de execuţie, prin realizarea concomitentă, pe grupe, a diferitelor
componente. De exemplu:
23
Eugenia – Maria Paşca – op. cit., caiet I, pag.15
25
Grupa A - bătăi din picior sau tobiţă
- bătăi din palme, trianglu sau
Grupa B beţişoare ritmice
Diversitatea ritmurilor ca şi a culorilor timbrale specifice jucăriilor
şi instrumentelor muzicale (vezi capitolul I.3) poate fi valorificată şi prin
execuţie consecutivă, de către toţi copiii. De exemplu:
bătăi din picior, instrumente muzicale, bătăi din palme,

(tamburină, clopoţei)
Din punct de vedere estetic, ritmul este elementul care dă mişcare,
vigoare, energie, ordonând pulsaţia melodiei. Efectul estetic al ritmului
trebuie înţeles prin dinamism, monotonie, linişte sau agitaţie. Activităţile
destinate dezvoltării simţului ritmic reuşesc să creeze variaţii în lecţie,
asigurând alternarea momentelor active, de concentrare cu cele de odihnă
şi relaxare.
3. ÎNSUŞIREA ELEMENTELOR MELODIC - INTERPRETATIVE
Pe plan evolutiv, după ritm a apărut melodia, care deţine

primordialitatea pe plan expresiv. Prin melodie pot fi redate ideile cele
mai înalte, sentimentele cele mai nobile şi constă în exprimarea la o
singură voce, rezultând dintr-o succesiune de sunete muzicale organizate
din punct de vedere intonaţional şi ritmic, dând unitate piesei muzicale. 25
Simţul melodic al copilului se dezvoltă prin intermediul cântecelor pe
care le învaţă după auz, în perioada prenotaţiei muzicale. Prin intermediul
melodiei, educatoarele şi învăţătorii trebuie să urmărească dezvoltarea
sensibilităţii şi a receptivităţii auditive, precum şi capacitatea interpretării
24
Georgeta Aldea, Gabriela Munteanu, DIDACTICA EDUCAŢIEI MUZICALE ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 2001, pag.
75– 86 şi Jean Lupu – op. cit., pag. 112 - 118
26
expresive.
Pentru grupele de vârstă 3 – 4 ani, este urmărită aptitudinea de a
intona sunete de înălţime diferită, mersul melodic, perceperea şi
interpretarea de scurte fragmente muzicale în ambitusul de sextă.
Materialul muzical (exerciţii şi cântece) va fi ales din folclorul copiilor
sau cântece pentru copii, având ca bază sonoră scări prepentatonice până
la hexacordul do 1 – la 1 . La grupele de vârstă 5 – 6 ani, se va dezvolta
percepţia şi intonaţia sunetelor de diferite înălţimi, în mers melodic
ascendent şi descendent, în ambitusul de octavă, având ca scară muzicală
gama Do major. De asemenea, se va adăuga interpretarea expresivă prin
asocierea nuanţelor (tare, potrivit, încet). Prin intermediul jocurilor
muzicale, copiii pot utiliza acompaniamentul instrumental, aşa cum am
explicat la capitolul I.3 şi la subcapitolul anterior, acest aspect va duce la
dezvoltarea auzului armonico – polifonic. 26 La clasele I – II (7 – 8 ani)
elevii vor fi familiarizaţi cu elementele pregătitoare notaţiei muzicale:
utilizarea gestului pentru indicarea liniei melodice, a înălţimii sunetelor,
reprezentarea grafică prin linii, cercuri colorate. Se recomandă realizarea
de exerciţii melodice, în primul rând, pornind de la asocierea
onomatopeelor cu înălţimea şi gestul: sunet acut – mâinile în sus, sunet
mediu – mâinile lateral, sunet grav – mâinile în jos. Onomatopeele vor
imita zgomote din natură, sunetele diferitelor obiecte, glasurile
vieţuitoarelor sau sunetele unor instrumente muzicale. Ambitusul va
depăşi octava până la decimă. Exemplu:
2
grav acut mediu
4h E E Q q q
vuu, cling, cling, cling, ham, ham,
Indicate sunt asocierea exerciţiilor cu jocul didactic: “Sirena” –
25
Victor Giuleanu – op. cit., pag. 122 – 126
26
Ana – Motora Ionescu – ÎNDRUMĂTOR PENTRU PREDAREA MUZICII LA CLASELE
I-IV, pag. 83-127
27
întonarea după mişcarea mâinii în aer, “Cântă ce auzi!” – imitarea
sunetelor şi fragmentelor muzicale executate cu glasul sau instrumente
sonore de către cadrul didactic, folosind diferite silabe (la, ta, li, na).
Pentru perceperea sensului liniei melodice, vor fi învăţate diferite
exemple, din care vor fi extrase liniile melodice ascendente, descendente
sau liniare. Utile sunt exerciţiile următoare, însoţite de numărători. 27
Exemplu:
grav mers linear mediu
ö ö ö ö ö ö ö ö ö ö
1, 2, 3, 4, 5 1, 2, 3, 4, 5
mers ascendent mers descendent
ö ö ö ö ö ö ö ö ö ö
1, 2, 3, 4, 5 5, 4, 3, 2, 1
Pentru consolidarea deprinderilor de intonare şi recunoaştere a

înălţimii sunetelor şi a sensului melodic exemplele din folclorul copiilor
sunt uşor de memorat şi analizat (numărul de strofe, sensul liniei
melodice, caracterul vesel, trist). Se va trece apoi, la însuşirea de cântece
şi jocuri muzicale. Exemple:
JOC28
inf. Rodica Comici
2 e e _q
& 4 e e _q e e e e h
1.Joc şi eu, joc şi eu, Tra, la, la, la, la,
2.Joc a - şa, joc a – şa, Pen - tru ma - ma mea.
27
Jean Lupu – op. cit., pag. 79 – 112
28
MELCUL
2
inf. Rodica Comici
&4 e e _q e e _q e e e e e e q
Mel – cu - şor, mergi u - şor, Scoa - te coar - ne de o - ţel,
& e e e e e e q e e _q e e _q
Nu le-as-cun - de, mi – ti - tel, Mel - cu - şor, mergi u - şor.
IEPURAŞUL ŞI BĂIEŢAŞUL
24 p
versuri: Sevasta Dimitriu muzica: Marcel Botez
E E E e h e e e e q q
& _e e e e h
1.Dra -gă ie – pu - raş mic şi dră-gă - laş! Oa – re prin gră - di-nă
FE E H ¹e e e e F
2.Dra -gă ie – pu - raş mic şi dră-gă - laş! Oa – re nu-ţi fu fri-că
E E h e e e e H
&
tot pe în-nop - tat, Prin -tre zar –za - vat, ce mi-ai că - u - tat?
FE E F
că pe în-nop - tat, Prin -tre zar –za - vat, vei fi îm–puş - cat?
E e
dolce
& h e ee e h e ee e q q
Dra-gă bă- ie - ţaş, mân-dre co - pi - laş! Cum, tu nu ştii, dra-gă
p ¹
Dra-gă bă- ie - ţaş, mân-dre co - pi - laş! Fri - că îmi e - ra,
rall
& e e e e h e e _e e h e _e _e e h
Că pe în - nop - tat Varz-am că - u - tat. Pu - i - lor le-am dat.
În - să am ple - cat. Pu - ii-n - fo - me - taţi nu pot fi lă - saţi.
În acest cântec pot fi delimitate uşor fragmentele ce au linia melodică:

- ascendentă (măsurile 1 – 2 sau 11 – 12)
24 E E E e
- descendentă (măsurile 3 – 4, 13 – 14, 15 – 16)
& Ó eeee h
28
Eugenia – Maria Paşca – op. cit., caiet I, pag.15 şi pag 14 şi caiet II, pag. 47
29
24 e e e e q q E E E E
- lineară (măsurile 5 – 6, 7 – 8, 9 – 10)
&
2
- descendentă în trepte (măsurile 17 – 18, 19 – 20, 21 – 22, 23 – 24)
&4 e e e e q q Ó e _e _e e h
Dialogul muzical dintre cei doi protagonişti (băiatul şi iepuraşul) este bine
şi sugestiv realizat prin faptul că în prima frază muzicală, aceasta având sens
ascendent (măsurile 1 – 12), este pusă întrebarea (de către copil), iar în fraza a
doua se răspunde (măsurile 13 – 24), deci linia melodică urmează un sens
descendent. Dinamica dialogului este uşor de realizat, prin înţelegerea
versurilor, ce au influenţat melodia. Interpretarea pe roluri se realizează cu două
grupe de copii (corespunzând celor două personaje), susţinând gradat
interpretarea de la nuanţă mică (piano), până la mezzoforte (prima frază) şi
descrescător, de la mezzoforte la piano (fraza a doua). Reprezentarea grafică a
liniei melodice va vizualiza aspectul sonor, astfel:
Simţul tonal este determinat de dobândirea competenţelor melodice şi se

exprimă prin capacitatea copiilor de a susţine linia melodică a unui cântec, în
funcţie de tonul dat (sunetul de început). O activitate atractivă este şi aceea de
cântare a tonicii sub formă de acompaniament, făcându-se trecerea de la
cântarea la unison către cântarea cu ison şi în canon. Pentru diversificarea
activităţilor se poate proceda în mai multe moduri:
a) un grup de elevi cântă melodia, iar al doilea grup susţine tonica pe
vocala “A” sau cu acompaniament ritmizat cu onomatopee; în funcţie
de tema cântecului (de exemplu: “cip, cirip”, “cioca, boca”, “bum,
bum”);
30
b) cântarea în dialog presupune ca un grup să cânte melodia cu oprire la
sfârşitul rândului melodic, iar al doilea grup să răspundă în ecou, cu
tonica intonată pe o silabă: “la”, “ta”, “măi”.
c) elevii ascultă un cântec nou interpretat de învăţător când în prealabil li
s-a intonat tonica, pe care trebuie să o cânte în gând, apoi învăţătorul
se opreşte din cântare, iar elevii trebuie să răspundă cu tonica.
Învăţătorul interpretează în continuare cântecul până la final. De
exemplu, în cântecul “Iepuraşul şi băieţaşul”, copiii vor intona tonica
“do1”, conform cerinţelor, dezvoltându-şi auzul armonic dar şi auzul
2
interior.
e ee e
&4 _e e e e h
grupa I
h h h h h
grupa II
A A Ta
Auzul armonico – polifonic se formează şi prin interpretarea cântecelor şi

jocurilor muzicale pe roluri sau prin intonarea în canon, treptat, ritmică (prin
parlarea ritmată a textului), melodică (prin intonarea melodică, fară ritm, cu text)
şi apoi ritmico – melodică (în integralitatea ei) a unor creaţii special compuse în
acest sens. De exemplu:
MOŞ MARTIN29
versuri: Felicia Donceanu muzica: Florin Comişel
Moderato
2F q
q. ä q. ä
A. grupa I B. grupa II
&4 q e e e e q q e. x q
1.Moş Mar – tin, Crezi că noi nu ştim, Un-de te gân-deşti,
2.Moş Mar – tin, Ia - tă că noi ştim, Un-de-o vei gă - si
ä ä
& e e e e e q q q e e _e e q. e e _e e q .
Cu ochi ga-leşi şi zâm-beşti, Zme – u – r-ai mânca, Da-că ai a - vea.
Du-pă pof – ta i - ni – mii, Ro-şu zme –u - riş, E în a – lu - niş!
29
Eugenia – Maria Paşca – op. cit., caiet I, pag. 24
31
Executarea cântecului în canon necesită cunoaşterea lui cu totală siguranţă,
deoarece cântarea în canon, deşi respectă aceeaşi melodie, dar intonarea de către
două grupuri de copiii ce cântă din momente diferite (grupa B începe cântecul în
momentul în care grupa A a intonat patru măsuri), impune o independenţă a
auzului dar şi armonizarea lui în contextul sonor dat. Acesta se dezvoltă şi prin
intonarea unor cântece simple ce au scurte fragmente armonizate la interval de
terţă inferioară (vezi cântecul “BUM, BAM, BUM, BUM”). Tot în această
perioadă a achiziţiilor senzoriale, se recomandă ca sensul estetic, specific
elementelor melodice, să fie perceput corect. Astfel, înălţimea diferită a
sunetelor imprimă un anumit caracter – sunete acute – veselie, exuberanţă sau
disperare, sunete grave – seriozitate, mister, spaimă. Sensul ascendent reflectă
triumful, avântul, cel descendent, înfrângerea, resemnarea. Intervalele muzicale
(armonice sau melodice), realizează tensiuni sonore sau destinderi, tonalitatea
majoră este specifică sentimentelor de optimism, bucurie, entuziasm, iar cea
minoră sentimentelor de melancolie, duioşie, tristeţe. Desigur, toate aceste stări,
explicate cu discernământ, vor ţine cont de vârsta copiilor în corelaţie cu nivelul
de cunoaştere şi vocabularul însuşit, precum şi de creaţia muzicală studiată. Cele
mai multe creaţii pentru copii au ca material muzical predominant cu structuri
sonore de tip major şi mai puţin de tip minor. De exemplu vom ilustra cu un
cântec de leagăn, sonoritatea minoră.
NANI, PUI DE OM30
versuri şi muzica: Dumitru D. Stancu
Andantino
2p Aq grupa I B grupa F E
E q q q Î
q
q ÎÓ
II
&4 q
q q q q q
1.Na-ni, na - ni, pui de om, Stai fru - mos, să mi te-a - dorm!
2.Nani, nani, şi-oi dormi, 3.Să te poarte-n lumea lui, 4.Mândru şi voinic să creşti,
Până mâine-n zori de zi. Aripile visului! Ca flăcăii din poveşti.
30
Dumitru D. Stancu, POVESTEA UNUI CIOBĂNAŞ, caietul 2, Bucureşti: Editura “Intact”,
2000, pag. 42 – 43
32
Însuşirea interpretării expresive (cu nuanţe – intensităţi diferite) se
realizează ţinând cont şi de caracterul cântecelor. Cele voioase sunt intonate mai
tare, iar cele lirice, mai încet. Aceste deprinderi se formează prin mai multe
modalităţi. De exemplu:
a) un grup de elevi cântă primul vers tare, iar al doilea grup continuă cu
glasul scăzut; se continuă intonarea alternată până la sfârşitul
cântecului;
b) toată clasa intonează cântecul cu fragmente alternate, gen ecou: tare –
încet;
c) Învăţătorul interpretează un cântec, iar la sfârşitul rândului melodic,
elevii reiau ultimul cuvânt intonându-l ca ecou.
ECOUL31
versuri: Grigore Vieru muzica: Doina Rotaru
2 grupe de copii (I şi II împreună)
3mf
&4 e e q q e e h e e q q _e e h
1.Eu strig “ma-ma” pe vâl – cea, “Ma - ma” su - nă prin po - ieni,
2.“Ta - ta” strig pe va - le eu, “Ta - ta” su - nă prin po - ieni,
&e e q q e e h e e q e e e h
Eu o chem pe mai - ca mea, Tu e - cou pe ci - ne chemi?
Tu e - cou pe ci - ne chemi? Eu îl chem pe ta - tăl meu,
If II p If II p If II p If II p
&q h q h q h q h q h q h q h q h Ó
Ma-ma, ma-ma, Ma-ma, ma-ma, Ma-ma, ma-ma, Ma-ma, ma-ma,
Ta-ta, ta – ta, Ta-ta, ta – ta, Ta-ta, ta – ta, Ta-ta, ta – ta,
Până la sfârşitul perioadei prenotaţiei, elevii vor reuşi să cânte expresiv,

fapt ce va duce la uşurarea înţelegerii notaţiei muzicale şi a însuşirii scris –
cititului muzical precum şi a deprinderii de solfegiere. Recomandăm şi exerciţii
31
Eugenia – Maria Paşca – op. cit., caiet II, pag. 28
33
de creaţie melodică după indicaţiile educatoarei sau a învăţătorului prin gest sau
comunicare melodică (dialog cântat, intonarea melodică a numelui). Exemple:
2 Î Ó
Învăţătorul Un elev
&4 e e e e q q Ò e e e e q
- Ci - ne va răs - pun-de? -Eu vreau să răs - pund!
Numele copiilor
2
&4 q e _e q q Ò e e e e q q Ó
-Eu sunt Va - si - le! -Şi eu sunt Mi - oa - ra!
În evoluţia metodicii educaţiei muzicale au existat mai multe modele de

reprezentare melodică (Maurice Chevais, John Curwen, Zoltan Kodaly – cu
ajutorul mâinii – fonomimia sau prin diferite scăriţe - modele grafice – G.
B. Wilhelm, Maurice Chevais). 32 Elementele melodic – interpretative sunt
accesibile şi plăcute copiilor dacă sunt abordate gradual şi accesibil.
Conştientizarea elementelor de limbaj muzical fără o reprezentare grafică,
în această perioadă oral – intuitivă, va asigura succesul deplin al etapei
următoare, şi aceasta numai prin practicarea muzicii în cântece, jocuri,
audiţii şi exerciţii muzicale inspirate, plăcute sonor, agreate de copii. De
foarte multe ori acestea le incită imaginaţia şi în momentele de joc, găsesc
noi soluţii sau variante la ceea ce învaţă sau repetă. Abilităţile ritmice,
auditive sau vocale sunt, în aceste împrejurări educaţionale, dezvoltate,
pentru copiii normali sau, în mare parte dobândite, la copiii cu diferite
deficienţe (aritmici, distonici sau disfonici).
32
Gabriela Munteanu, METODICA PREDĂRII EDUCAŢIEI MUZICALE ÎN
GIMNAZIU ŞI LICEU, pag. 20 – 30
34
II. MIJLOACE SPECIFICE DE REALIZARE A EDUCAŢIEI
MUZICALE ÎN PERIOADA ACHIZIŢIILOR SENZORIAL
AUDITIVE
Pregătirea copilului în grădiniţă, ca anticipare pentru activităţile şcolare, a

fost o opţiune variabilă de-a lungul timpului, în diferitele sisteme de învăţământ.
În secolul al XX-lea, sarcinile grădiniţei au fost transferate şcolii, cu obligaţia
parcurgerii unei etape observative, aceasta deoarece în unele ţări învăţământul
obligatoriu începe de la 4 ani în Luxemburg, 5 ani în Belgia, Olanda, Spania, 6
ani în Austria, Franţa, Germania, Grecia, Italia, 7 ani în Danemarca, Finlanda,
Suedia.
Etapa noţională trebuie să fie anticipată de o perioadă “preabecedară”
denumită în educaţia muzicală “prenotaţie”. Există mai multe orientări privind
etapizarea acesteia. Astfel Maria Montessori, Edgar Willems, Maurice Martenot,
Shinichi Suzuki, Dimitrie Kabalevski, Ion Şerfezi, susţin ideea că educaţia
muzicală trebuie parcursă în două etape, având denumiri variabile (prima –
prenotaţie, pregătire senzorial – auditivă, preiniţiere instrumentală, iar a doua -
iniţiere instrumentală, citirea repertoriului, notaţie muzicală şi explicaţie).
Adepţii educaţiei muzicale în trei etape sunt: Maurice Chevais, Jacques
Dalcroze, Carl Orff, Zoltan Kodaly, George Breazul, Manya Botez, Ana –
Motora Ionescu. Aceştia au stabilit prima etapă ca: prenotaţie, iniţiere ritmică,
muzicală sau însuşirea după auz a repertoriului; a doua etapă ca: notaţie,
solfegiu, iniţiere instrumentală şi scris – citit muzical; a treia etapă ca: explicaţie,
iniţiere instrumentală, formarea culturii muzicale.
Parcurgerea educaţiei muzicale în trei etape corespunde finalităţilor
învăţământului, ţinând cont de particularităţile psihomotorii şi aptitudinale ale
copiilor şi concordă cu cele trei cicluri curriculare: 1 – etapa achiziţiilor
senzorial-fundamentale (grădiniţă şi clasele I – II); 2 - etapa achiziţiilor
instrumentale - de dezvoltare (clasele III – VI); 3 – etapa achiziţiilor valoric
– atitudinale, de observare şi orientare (clasele VII – XII).
35
Prima etapă a procesului educativ muzical începe în jurul vârstei de 3 ani
şi cuprinde vârsta preşcolară (grupa mică – la 3 ani, grupa mijlocie – la 4 ani,
grupa mare – la 5 ani, grupa pregătitoare – la 6 ani) şi şcolară mică (clasa I – la 7
ani, clasa II – la 8 ani). Copilul are posibilitatea să intre în contact direct cu
muzica prin exerciţii, cântec, joc, audiţii, fiind pregătit apoi să o practice şi să o
recepteze conştient. În etapa a doua elevul ajunge să opereze cu elementele
limbajului muzical, experienţa sa fiind subordonată reflecţiei conştiente, iar în
etapa a treia are posibilitatea să abordeze domeniul muzical – istoric, teoretic,
estetic – dobândind treptat criterii de apreciere a valorilor.
Întrucât obiectivele cadru sunt stabilite pe cicluri curriculare, acestea
trebuie să fie unitare, egale, pentru fiecare etapă (preşcolară, primară,
gimnazială, liceală) şi să urmărească evoluţia continuă, echilibrată a copiilor, în
funcţie de datele specifice fiecărei vârste. Menţionăm că în ultimii ani, programa
pentru învăţământul preprimar (din 2000), nu conţine recomandările cuvenite
Educaţiei muzicale (obiective, conţinuturi, sugestii pentru repertoriu), iar cele
pentru învăţământul preşcolar (din 2005) şi pentru învăţământul primar,
precizează doar trei, respectiv două obiective (din 1998 pentru clasele I-IV şi din
2004 pentru clasele I-II). Din punctul nostru de vedere constatăm că acestea nu
acoperă complet specificul activităţilor muzicale, iar din articularea lor nu se
realizează continuitatea în studierea tuturor aspectelor vizate de acest domeniu.
Considerăm că obiectivele cadru indicate a fi realizate în perioada
prenotaţiei trebuie să sintetizeze direcţiile ce trebuie urmărite pe parcursul
acesteia şi anume:
a) dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului muzical;
b) dezvoltarea capacităţilor interpretative (vocale şi instrumentale);
c) cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj muzical în interpretarea
şi audierea muzicii;
d) cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi a creativităţii muzicale.
Competenţele ce pot fi dobândite sunt stabilite prin obiectivele de
referinţă pentru fiecare grupă de vârstă. Astfel, vor fi urmărite: interpretarea
vocală (în grup sau individual) şi instrumentală (cu acompaniament), audierea
36
cu atenţie a lucrărilor muzicale, diferenţierea ritmului de melodie, recunoaşterea
modalităţii de interpretare, improvizarea ritmică şi melodică, reprezentarea prin
mişcare, vers, culoare, desen, a conţinutului sugerat de muzică. Mijloacele prin
care pot fi realizate sunt: exerciţiile, cântecul, jocul muzical, şi audiţia în care
sunt cuprinse conţinuturile referitoare la practica muzicală, elementele de limbaj
şi de cultură muzicală. Trebuie reţinut faptul că prin cântarea vocală şi
instrumentală realizată la activităţile muzicale, copiii se echilibrează şi se
relaxează în acelaşi timp, acestea având şi efect terapeutic.
1. EXERCIŢIILE MUZICALE ŞI ROLUL LOR ÎN FORMAREA

DEPRINDERILOR MUZICALE
Exerciţiile muzicale constituie o modalitate de completare a educaţiei

muzicale a copiilor. Se impune o precizare şi anume aceea că au dublu rol – de
metodă şi mijloc didactic. Prin metoda exerciţiului sunt învăţate sau consolidate
exemple muzicale, elemente de limbaj muzical; exerciţiul înseamnă repetare,
revenire, deci prin repetarea unui fragment dintr-un cântec sau joc muzical
realizăm învăţarea acestuia. Ca mijloc de educaţie muzicală înţelegem acea
creaţie muzicală, de mici dimensiuni, simplă, uşor de interpretat, memorat sau
audiat, prin care dezvoltăm la copii auzul, vocea, memoria, simţul ritmic. Fără
aceste exerciţii prin care, de fapt, începem educaţia muzicală nu e posibil ca un
copil să evolueze. Cele mai directe şi eficiente mijloace muzicale sunt creaţiile
din folclorul copiilor, datorită structurilor ritmice, melodice, dar şi a textului cu
totul special, prin numărători şi scandări de versuri cu multe cuvinte născocite
de copii şi cântece sau fragmente din acestea, accesibile mai ales vârstelor mici.
În funcţie de momentul lecţiei, tema şi obiectivele operaţionale propuse a fi
realizate, exerciţiile sunt: pregătitoare şi propriu-zise.
Exerciţiile pregătitoare sunt cele care ajută la realizarea unui moment
din lecţie: învăţarea unui cântec (verbalizarea textului, intonarea unor structuri
ritmico – melodice), învăţarea unui joc muzical (exerciţii ritmice cu bătăi din
37
palme, mers ritmic, gesturi sugerate de text), realizarea unei audiţii (exerciţii de
recunoaştere a modului de interpretare, de stabilire a caracterului muzicii). Ele
pot dura între 3 – 5 minute.
Exerciţiile propriu-zise constituie etapă sau subetapă în lecţie şi au o
sarcină precisă. Fiecare exerciţiu este repetat de două – trei ori, până când este
executat corect. Durata acestora este destul de mică (5 – 10 minute), în funcţie
de tipul exerciţiului. Utilizate sistematic şi plăcut, ajută la o evoluţie muzicală
evidentă. Trebuie abordate gradat pentru ca rezultatele să fie cele aşteptate. Pot
constitui activitate de bază la grupa mică şi mijlocie, deoarece activităţile
durează 15 – 20 de minute, iar exemplele alese trebuie să fie simple, scurte,
uşoare.
a) În funcţie de elementul muzical la care se referă exerciţiile sunt: de
cultură vocală, melodice, ritmice, ritmico-melodice, armonico-polifonice, de
interpretare.
Exerciţiile de cultură vocală sunt foarte importante deoarece pregătesc
vocea şi auzul elevilor pentru activitatea propriu-zisă de educaţie muzicală.
Ordinea acestora este următoarea: exerciţii de respiraţie, verbale şi apoi de
intonare. Prin acestea copiii îşi formează deprinderile de respiraţie, pronunţie,
dicţie şi execuţie corectă, omogenă, sincronizată. Exemple:33
CĂRĂBUŞ
inf. Rodica Comici
q q q q q q
Că - ră - buş, că - ră - buş,
q q q q q q q
Tu eşti ne - gru ca un tuş,
Vreau să-ţi fac un duş!
33
Rodica Comici, Eugenia Maria Paşca – op. cit., pag. 24 şi 27
38
UN PITIC
3
inf. Rodica Comici
&4 _q _q q e e e e q _e _e e e q
Pic, pic, pic, Merg ca un pi - tic, Pi - ca, pi - ca, pic,
& e e e e q _e _e e e q e e e e q
Nu – mai ştiu ni - mic, Vin de la bu - tic, Merg ca un pi - tic.
La clasele I-II sunt recomandate introducerea vocalizelor simple, pentru

emisia corectă a vocalelor, pentru supleţea glasului şi dezvoltarea ambitusului;
vor fi executate ascendent şi descendent.
Exemple34
4 Q Q Q Q Q Î
&4 _q q _q q _q Î
Ma -------------------------------- Ma --------------------------------
4 Q Q Q Q Q Î
&4 _q q q q _q Î
Za, ze, zi, zo, zu. Za, ze, zi, zo, zu.
Exerciţiile melodice contribuie la conştientizarea înălţimii sunetelor şi la

formarea deprinderilor melodice. Pentru aceasta sunetele trebuie să aibă durate
egale şi să fie, la început, în registre diferite.
Exemplu:
Ï Ï Ï Ï Ï Ï
& _Ï _Ï _Ï _Ï _Ï _Ï
Ui - te sus la mun - te, Ui - te jos la va - le.
34
Ana Motora Ionescu, INDRUMĂTOR PENTRU PREDAREA MUZICII LA CLASELE I-
IV, pag. 30-40
39
Apoi vor fi intonate fragmente din cântece respectând doar intonaţia, fără
ritm, pentru însuşirea corectă a liniei melodice. Exemple: 35
AZORICĂ
versuri şi muzică: Dumitru D. Stancu
& _q q q q q q q q q q q q q _q _q _q
A - zo - ri - că e cu–min- te, Nici - o - da - tă nu mă la - tră,
Când mă ve - de cu ghioz-da-nul, Fa - ce tum - be, dă din coa - dă.
& q q q _q _q q q q q q q q q _q _q
Ham, ham, ham! Par - c-ar spu - ne: Mâi - ne merg şi eu cu ti - ne.
ARE MÂŢA TREI PISOI

versuri şi muzică: Dumitru D. Stancu
1
& _q _q _q _q q q q q q q q q q q
A - re mâ - ţa trei pi - soi, U - nu-i ne - gru, albi sunt doi,
Şi de când îi a - re mâ - ţa, Toar - ce pen - tru
2 1 2
&_q _q _q _q q q q q q _q q q q _q
ei, dră - gu - ţa. Sfâr, sfâr! Fă - ră fus şi fir, nopţi în şir.
Sfâr, sfâr! Toar-ce.
La elevii din clasele I-II, pentru formarea gândirii muzicale vor fi

adăugate exerciţii melodice (ascendente şi descendente), ce pregătesc notaţia
melodică. (vezi capitolul II.3), însoţite şi de solmizaţie (denumirea silabică a
sunetelor muzicale). De exemplu:
35
Dumitru D. Stancu – POVESTEA UNUI CIOBĂNAŞ, Caiet 1, Bucureşti: Editura
„Vergiliu”, 2000 pag. 10,11
40
e
Ï Ïe e
Ï Ï
e e
Ï e
Ï
& _e
Ï e
Ï e
Ï e
Ï
Ui - te urc şi eu, Dar şi eu co - bor.
Exerciţiile ritmice ajută la dezvoltarea simţului ritmic şi la notaţia ritmică.

Acestea combină verbalizarea cu elementele motrice (mers, mişcări, bătăi din
palme, cu instrumente de percuţie). Duratele vor fi egale în prima etapă, apoi
vor fi combinate. Exemple:36
HAIDEŢI FLORI
3 inf. Rodica Comici
eeee ee ee eeee
Do- uă lă - cră - mioa-re, Vin din de – păr - ta - re,
Do- uă vi - o - re - le, Stri- gă du - pă e - le.
sau ca în:
VAI, DRAGĂ, PISICĂ !
inf. Rodica Comici
e e e e q q e e e e q q
Vai, dra - gă pi - si - că, Eşti cam mur - dă - ri - că,
Î
e e e e e e q e e e e q
Mur-dă - ri - că pe la bot, Ru - şi - nos de tot.
Pentru însuşirea corectă a pauzelor recomandăm a fi marcate prin semnal

sonor. La clasa a II-a vor fi adăugate şi silabele ritmice pentru pregătirea notaţiei
ritmice .
Exerciţiile ritmico – melodice îmbină componenta ritmică şi cea melodică
formând deprinderile de intonare corectă a cântecelor. Utile sunt creaţiile
folclorice ale copiilor şi fragmentele din cântecele ce urmează a fi învăţate (mai
41
ales refrenul care nu are text, ci diferite silabe: poc, bum, ţup, la, sfârr, zum).
Exemplu: 37
BROTĂCELUL
versuri: Tudor Arghezi muzica: Dan Voiculescu
2 Fragmentul 1
&4 _e _e e e e e e e e e e e e e e e
1. Bro-tă - ce - lul la fân-tâ - nă, L-ai a - vea la în - de- mâ – nă,
2. Ca să-l prinzi chiar u - şu – rel, Să te joci pu - ţin cu el,
3. În - să nici nu poţi să-l vezi, Ver - de prin-tre frun - ze verzi,
4. Căci cu e - le sea - mă-nă, Ca o frun-ză gea - mă - nă,
Fragmentul 2
&]
q q eeq eeee q q _e _e _q
eeq
Tra, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la. Hei, hei, oac, oac, oac.
Interpretarea vocală poate fi însoţită şi de marcarea ritmului. Aceste

exerciţii sunt valorificate mai ales la jocurile muzicale.
Exerciţiile armonico – polifonice formează atenţia distributivă în
perceperea mai multor sunete produse concomitent şi intonarea simultană cu
acompaniament Acestea pot fi realizate prin organizarea clasei în două grupe
fiecare având sarcini diferenţiate: o grupă intonează un fragment dintr-un cântec,
iar cealaltă acompaniază ritmic sau vocal cu ison pe tonică. La clasa a II-a se
poate recurge la cântarea în canon prin învăţarea unei scurte melodii ce apoi va
fi intonată cu participarea elevilor, împărţiţi în grupe.
Exemple:38
36
Rodica Comici, Eugenia Maria Paşca – op. cit., pag. 28
37
Eugenia Maria Paşca – op. cit., caiet II, pag. 21
38
Eugenia Maria Paşca – op.cit. caiet I, pag.11
42
RAŢA
versuri: Tudor Arghezi muzica: Cristian Misievici
2
grupa I
&4 _e e e e
h __
q _q
h
e e e e
_
h _q q
h
mac grupa II mac mac mac
1. Plec din bă - tă - tu - ră, Spre băl - ti - ţă-n gra - bă,
2. Pe a - şa căl - du - ră, Cum să mai fac trea - bă?
LĂBUŞCĂ ÎNTRISTAT
versuri: A. Gherţovici muzica: Cristian Misievici
2
A. grupa I
&4 _e e e e e e e
E _e
E _q _E _E q _e
E _Ee
_q
e e
_q _E _E q _q
Ham, ham, ham, Ham, ham, ham, Ham, ham, ham, Ham, ham, ham,
Măi Lă – buş - că ce-ai pă-ţit? De eşti ta - re ne - că - jit?
& _e e e e e
_e
B. grupa II
E _E _q E q
_Ee _e _q E _E e e_q _e E _q
E _e _q
Ham, ham, ham, Ham, ham, ham, Ham, ham, ham, Ham, ham, ham,
Plâng şi-s foar - te în - tris - tat, Că Gheor-ghi - ţă m-a lă - sat.
Exerciţiile de interpretare vor fi propuse în momentul când copiii au un

repertoriu minimal însuşit. Acestea vor duce la formarea deprinderilor de
cântare expresivă, controlată, conştientă. La vârsta preşcolară se manifestă
tendinţa de a scanda, striga, ţipa, dacă nu există o coordonare corectă a activităţii
de cântare. Aplicaţiile se pot face pe cântece învăţate deja, când se va propune
intonarea consecutivă după semnal: tare – încet (cu nuanţe) şi repede – rar (cu
tempo) .
b) În funcţie de modul de realizare sunt clasificate în exerciţii: de
execuţie, de recunoaştere, de creaţie. Abordarea didactică a exerciţiilor se
diferenţiază în funcţie de modul de realizare.
43
Astfel, la exerciţiile de execuţie se procedează în felul următor:
prezentarea model, explicarea şi formularea cerinţelor, executarea de către copii,
analizarea şi corectarea greşelilor, reluarea exerciţiului şi evaluarea.
Exerciţiile de recunoaştere solicită atenţia auditivă şi gândirea copiilor şi
vor avea următoarea succesiune: prezentarea materialului sonor, explicarea şi
formularea cerinţelor, rezolvarea sarcinii, analizarea şi evaluarea răspunsurilor.
Se impun nişte condiţii speciale pentru desfăşurarea acestor exerciţii: asigurarea
liniştii şi atenţiei. Pentru recunoaştere, vor fi propuse cântece, jocuri, audiţii
însuşite anterior, precum şi stabilirea sursei sonore (voce, instrument muzical).
La clasa a II-a elevii vor fi solicitaţi să recunoască chiar elemente de limbaj
muzical (ritm, melodie, nuanţe, tempo).
Exerciţiile de creaţie sunt foarte complexe, deoarece solicită copiilor să
demonstreze toate cunoştinţele şi deprinderile muzicale dobândite. Sunt
recomandate, ca şi cele de recunoaştere, a fi abordate începând cu grupa mare.
Desfăşurarea lor cuprinde următorii paşi: reactualizarea problemei muzicale,
prezentarea sarcinilor de rezolvat, rezolvarea exerciţiului, analizarea şi
evaluarea.39 Realizarea lor va porni de la intonarea model a fragmentului, după
care copiii vor trebui să conceapă răspunsul muzical pe versuri date sau
inventate de ei. De exemplu:
2 E E
Întrebare Răspuns
&4 e e e e e e e e e e e e e _e
Ci - ne vi - ne pri -mă- vara? Rân-du–ni - ca vi - ne ia - ră.
Aceste activităţi îşi au locul în lecţia de educaţie muzicală încă din primul
moment, cel pregătitor, şi apoi pe tot parcursul acesteia, mai ales la dirijarea
învăţării sau obţinerea performanţei. Pentru a-şi atinge scopul urmărit, ele
trebuie să fie organizate gradat şi sistematic. Nu trebuie făcute formal, la
întâmplare, ci trebuie pregătite şi desfăşurate cu multă atenţie şi reluate ori de
câte ori există această posibilitate.
39
Anca Ilea, Beatrice Petre, Magdalena Stoica – op. cit., pag. 34 – 44
44
2. CÂNTECUL - PRINCIPALUL MIJLOC DE FAMILIALIZARE
A COPIILOR CU LIMBAJUL MUZICAL
Cântecul reprezintă mijlocul principal prin care se realizează educaţia

muzicală a copiilor. Prin cântec se dezvoltă vocea, se formează deprinderea de a
cânta în colectiv şi individual. Pentru a şti ce să cânte şi cum să cânte, copiii vor
fi familiarizaţi cu câteva elemente importante ce trebuie cunoscute pentru a
înţelege şi apoi a executa exemplele muzicale. Acestea sunt legate de limbajul
muzical (înălţimea sunetelor, durata acestora, intensitatea, tempoul, armonia
rezultată din interpretarea cu acompaniament), şi dispoziţia pe care o întâmpină
prin întregul complex sonor şi text. Cântecul îmbină poezia cu muzica şi de
aceea trebuie să corespundă nevoilor afective ale copiilor. Astfel, se impune o
strategie de selectare a repertoriilor pentru fiecare clasă (grupă), ţinând cont de
criterii bine stabilite de specialişti, şi anume: accesibilitatea, valoarea didactică,
educativă şi artistică.
Accesibilitatea constă în respectarea particularităţilor intonaţionale ale
copiilor (ambitusul), de percepţia auditivă, redarea vocală precum şi puterea de
înţelegere şi asimilare a textului. Cântecele vor avea un conţinut tematic
atrăgător, cu imagini din lumea înconjurătoare, din mediul familial sau social,
din natură, legate de diferite evenimente şi sărbători (Ziua Naţională, Crăciunul,
8 Martie, 1 Iunie), cu mesajul de a reda frumosul, adevărul, dragostea,
umanitatea. Un alt aspect ce trebuie urmărit este cel referitor la caracteristicile
muzicale, să respecte ambitusul vocal (vezi capitolul I. 2), să aibă o intervalică
simplă (secunde şi terţe – la 3-4 ani, cvarte – la 5-6 ani, cvinte – la 7-8 ani);
combinaţiile ritmice, de asemenea, vor fi gradate (optimi, pătrimi – la 3-4 ani,
doimi, şaisprezecimi şi durate cu punct – la 5-8 ani), metrica să fie binară ( 2/4
la 3-5 ani), apoi şi ternară (3/4 la 5-8 ani), silabele să fie asociate unui sunet (la
3-4 ani), apoi grupului de sunete prin utilizarea legato-ului de expresie (la 5-8
ani). Scările muzicale să fie cele specifice intonaţiei copiilor (până la
hexacordie) pentru 3-4 ani şi apoi în sistemul tonal major – minor (gamele Do
45
major – La minor), frazarea să fie clară, cu locul inspiraţiei uşor de stabilit,
structura să fie simplă, mono sau bistrofică, textul să fie inteligibil, cu noţiuni
cunoscute, uşor de pronunţat, iar conţinutul de idei să facă parte din sfera de
preocupări ale copiilor.
Valoarea didactică este extrasă din aplicarea practică a problemei
studiate în repertoriul ales. De aceea se va porni de la creaţiile copiilor (folclorul
copiilor) şi apoi se va continua cu creaţii realizate de compozitori valoroşi şi
creaţii populare româneşti. În această perioadă a prenotaţiei, întregul repertoriu
muzical este însuşit după auz şi de aceea trebuie să fie foarte expresiv pentru ca
sarcinile ce trebuie rezolvate în educaţia muzicală să poată fi realizate firesc,
fără efort. În imaginile artistice ale cântecelor, copiii trebuie să-şi regăsească
universul personal, pentru ca în felul acesta să considere cântecul ca element
integrant din viaţa lor. Ceea ce învaţă la Educaţia muzicală poate fi inclus şi în
alte activităţi curriculare sau extracurriculare, iar deprinderile muzicale pot fi
dezvoltate şi prin însuşirea unui repertoriu de cântece cât mai bogat.
Valoarea educativă derivă din conţinutul de idei şi sentimente însumate
în text şi linia melodică, precum şi din activităţile specifice pe care le presupune
însuşirea cântecelor. Sunetul are un caracter abstract în comparaţie cu cuvântul,
care are un caracter concret, dar simbioza dintre ele face din repertoriul însuşit
un mijloc valoros de educare (morală, intelectuală, religioasă).
Valoarea artistică rezultă din frumuseţea melodiei şi a poeziei; cântecul
pentru copii trebuie să fie o miniatură de încântare muzicală. Îmbinarea dintre
cuvânt şi sunet trebuie să fie perfectă din punct de vedere muzical şi artistic.
Repertoriul abordat trebuie să reprezinte creaţii din toate categoriile: folclor,
muzică uşoară, creaţii religioase şi culte.40
Rezolvarea didactică a învăţării cântecului după auz impune următoarele
subetape: familiarizarea elevilor cu conţinutul cântecului, anunţarea titlului şi
compozitorului, interpretarea model (audiată prin înregistrare sau executată de
cadrul didactic), analiza cântecului, reluarea interpretării model, învăţarea pe
40
Anton Scornea, CÂNTECUL PENTRU COPII ŞI VALENŢELE LUI EDUCATIVE, din BULETIN
ARTISTIC, Bucureşti: Societatea Profesorilor de Muzică şi Desen din R. S. România, 1986, pag 26-29
46
fragmente stabilite pe unităţi logice (vers, rând melodic, strofă, refren) prin
verbalizare şi apoi intonare muzicală, consolidarea cântecului prin interpretare
integrală cu sarcini distincte.
Însuşirea unui cântec după auz apelează la metodele demonstraţiei şi
exerciţiului. Demonstrarea muzicală a propunătorului trebuie să fie foarte
corectă muzical, cu o dicţie clară şi interpretare expresivă. Exerciţiul constă în
reluarea exemplificărilor de către copii, conştienţi de fiecare element muzical ce
trebuie realizat (respectarea melodiei, ritmului, tempoului, versurilor, nuanţelor).
Pentru a fi mai eficiente, aceste metode sunt completate cu explicaţia,
conversaţia, observarea unor imagini care sugerează conţinutul cântecului
(machete, planşe, siluete), povestirea sau dramatizarea conţinutului, audiţia.
Foarte multă atenţie trebuie acordată respiraţiei şi pronunţiei corecte a cuvintelor
din textul cântecului, apoi cântării sincronizate de la începutul, pe parcursul şi
până la finalul cântecului. Subliniem importanţa verbalizării, deoarece constituie
în acelaşi timp un exerciţiu de dicţie, dar şi o modalitate de conştientizare a
conţinutului literar ce trebuie memorat. Învăţarea se va face în tempo moderat şi
apoi va fi stabilită viteza corectă, mai rapidă sau mai lentă, în funcţie de
caracterul cântecului. La fel se va proceda şi cu nuanţele; execuţia se realizează
pe intensitate medie, după care vor fi stabilite cele corecte împreună cu clasa sau
grupa de copii.
Pentru consolidarea repertoriilor muzicale învăţate putem folosi foarte
multe variante de lucru. În primul rând competiţia între grupuri stabilite în
prealabil (fete şi băieţi, pe rânduri), apoi cântarea în lanţ (fiecare intonează un
vers – individual sau pe subgrupe), cântarea dialogată (un grup cântă strofa iar
celălalt refrenul). Interesantă şi utilă este cântarea prin audiţie interioară (în
gând) după semnalul învăţătorului sau educatoarei, sau înlocuirea interpretării cu
bătăi din palme după ritmul cântecului. Încă din primele ore copiii vor fi
deprinşi să cunoască şi să recunoască structura cântecelor cu rânduri melodice
47
repetate sau cu strofă şi refren.41 Recomandăm să se evite interpretarea
individuală, la grupele mică şi mijlocie, iar la grupele mare şi pregătitoare, copiii
vor cânta individual după ce şi-au însuşit foarte bine cântecul. Se recomandă ca
ori de câte ori există posibilitatea, cântecele învăţate să fie repetate în fiecare zi,
pentru a fi însuşite temeinic (în pauze, la activităţile de joc). Un aspect important
îl prezintă coordonarea cântării sincronizate atât în timpul învăţării, cât şi la
repetarea cântecelor. Este important gestul dirijoral simplu, exact al cadrului
didactic, prin care, pe cale vizuală, copiii îşi pot controla tempoul în care cântă
şi nu trebuie dominaţi vocal – auditiv, în permanenţă, de educatoare sau
învăţător.
Pentru educaţia muzicală din grădiniţă au fost realizate câteva culegeri, în
care materialul muzical este prezentat pe categorii de vârstă, fapt lăudabil
întrucât există încă multe cadre didactice care nu ştiu să selecteze materialele
muzicale şi de aceea menţionăm aceste lucrări.
Pentru grădiniţă: Primăvara de Liviu Comes, Bucureşti, Editura
Muzicală, 1965, Obiceiuri de iarnă – folclor muzical din repertoriul copiilor de
Steluţa Popa, Bucureşti, Editura Muzicală, 1981, Luci, soare, luci! - colecţie din
folclorul copiilor de Nelu Ionescu, 1981, Celor mai curate glasuri de Alexandru
Paşcanu, Bucureşti, Editura Muzicală, 1983, Pace, vise, flori – Bucureşti,
Palatul Copiilor, 1986, Melc, melc, codobelc de Tanţa Diaconescu, Bucureşti,
Editura Muzicală, 1987, Un şirag de melodii pentru cei mai dragi copii de Dan
Voiculescu, Bucureşti, Editura Muzicală, 1987, Cântecele copilăriei de Mariana
Moruţan, Sibiu, Casa Corpului Didactic, 1995 şi Povestea unui ciobănaş de
Dumitru D. Stancu, Bucureşti, caiet 1, Editura “Vergiliu” şi caiet 2, Editura
„Intact” 2000.
Pentru clasele I-II: Copii ai ţării româneşti de Cristel Bădescu şi
Haralambie Dobrovicescu, Craiova, Editura “Scrisul Românescu”, 1983,
Culegere de cântece şi coruri pentru clasele I-VIII de Ion Dumitru
41
Anca Ilea, Magdalena Stoica, Beatrice Petre – op. cit., pag. 7 – 23 şi Georgeta Aldea,
Gabriela Munteanu, DIDACTICA EDUCAŢIEI MUZICALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PRIMAR, pag. 69 – 70
48
Creveniceanu, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983, Carte de
cântece pentru copii de George Breazul şi Nicolae Saxu, Bucureşti, Editura
Muzicală, 1985, Culegere de cântece de Pavel Delion , Conservatorul “George
Enescu”, Iaşi, 1986, Cântaţi cu noi!, Cântece şi coruri pentru copii, volumul VI,
Bucureşti: Editura Muzicală, 1987, Din cântecele neamului, Uniunea “Vatra
Românească”, Târgu Mureş, 1990, Vesel soarele răsare de Viorel Bârleanu,
Editura “Spiru Haret”, Iaşi, 1994 şi Inger, îngerelul meu de acelaşi autor, Iaşi,
Editura “Trinitas”, 1996, Culegere de cântece pentru şcolari de Decebal Burlacu
şi Victoria Karpis, Craiova, Editura “Gheorghe Cârţu Alexandru”,1995,
Abecedar muzical, volumele I şi II de Alexandru Chirilă Stanciu şi Emilia
Stanciu, Bucureşti, Editura “Corint”, 1997, Alfabetul cântat de Sofica Matei,
Bucureşti, Editura “All Educaţional”, 1998, Abecedar muzical Niţă Hintea şi
Elisabeta Orza, Bucureşti, Editura “All Educaţional”, 1999, Strop de ler,
volumul I de Viorel Munteanu şi Viorel Bârleanu, Iaşi, Editura “Trinitas”, 2000.
Începând cu clasa a II-a elevii vor începe să cânte la două voci, în diferite
modalităţi, această activitate contribuind la dezvoltarea auzului armonico-
polifonic. Astfel, primele intenţii se vor concretiza prin intonarea isonului pe
tonică sau dominantă şi intonarea melodiei concomitent, aceasta realizându-se
cu ajutorul învăţătorului; copiii ţin isonul iar învăţătorul interpretează cântecul,
după care sunt inversate rolurile. În final, clasa este împărţită în două grupe ce
intonează cântecul, conform sarcinilor.
Cântarea în canon se realizează prin procedeul imitaţiei stricte. După ce a
fost însuşit cântecul de către toată clasa, tot cu ajutorul învăţătorului este
demonstrată cântarea imitativă (aceeaşi melodie cântată de al doilea grup la
două măsuri diferenţiată de primul grup). Clasa începe să intoneze cântecul,
după care preia imitaţia propunătorul, apoi vor fi inversate rolurile. La sfârşit,
clasa va fi împărţită în două grupe şi va reuşi să cânte în canon, învăţând concret
primele noţiuni de polifonie.
Cântarea la două voci îi familiarizează pe elevi cu stilul armonic.
Cântecele trebuie să fie simple, cu deosebiri cât mai mici între voci, cu
armonizări la terţă şi sextă. Important este ca elevii să stăpânească foarte bine
49
linia melodică şi interpretarea expresivă. Apoi, la îmbinarea vocilor îi va ajuta
învăţătorul, astfel:
a) vocea întâi cântă iar vocea a doua este susţinută de învăţător (elevii de
la vocea a doua urmărind execuţia);
b) apoi, vocea a doua va fi cântată de copii, iar învăţătorul va cânta vocea
întâi (elevii de la această voce urmărind execuţia).
Aceste aspecte demonstrative vor fi urmate apoi, de asamblarea celor două voci,
lucru ce se va realiza pe parcursul mai multor ore. Cântarea la două voci îşi are
locul mai ales în cadrul activităţilor extracurriculare, la ansamblul coral, unde
realizările muzicale ale copiilor vor fi apreciate cu prilejul serbărilor,
spectacolelor, concursurilor .
Recomandăm ca după o activitate de învăţare a unui cântec, atunci când
va fi repetat, să se recurgă la reactualizarea lui prin interpretarea model de către
propunător şi apoi va fi intonat de către întreaga clasă. Copiii vor interpreta
individual ceea ce au învăţat abia după 2-3 ore de repetări ale cântecului.
Evaluările este bine să fie realizate cu multă atenţie şi obiectivitate.
Astfel, pentru perioada preşcolară, interpretarea individuală va fi indicată doar
pe secvenţe mici (vers, strofă), integrată sub forma interpretării în lanţ sau
dialogată. Stabilirea descriptorilor de performanţă se va face ţinând cont de:
fidelitatea interpretării muzicale, memorarea textului verbal, cursivitatea,
eventual sincronizarea, atunci când se recurge la interpretarea în grup.
Organizarea de competiţii între subgrupe este deosebit de stimulativă şi oferă o
evaluare globală a evoluţiei muzicale a copiilor. Pentru elevii claselor I-II,
exigenţele interpretative vor fi sporite, în aşa fel încât elevii vor fi puşi în
situaţia de a interpreta secvenţe mai mari (o strofă şi refren) sau cântecele în
integralitatea lor. Trebuie acordată mai multă atenţie evoluţiei muzicale (la
această vârstă), întrucât trebuie realizate evaluări scrise ce au impact direct
asupra interesului şi atenţiei fiecărui elev faţă de orele de Educaţie muzicală.
Cântecele oferă în acelaşi timp şi posibilitatea de a constata capacitatea de
înţelegere a componentelor de limbaj muzical (melodie, ritm, formă, dinamică,
agogică), de către copii în activităţi practice sau prin conversaţie.
50
Prin modalităţile de lucru şi repertoriile alese, prin cântec, învăţătorul sau
educatoarea contribuie la educaţia muzicală a copiilor, realizând astfel formarea
şi consolidarea deprinderilor de bază, precum şi dobândirea cunoştinţelor din
domeniul muzical.
3. JOCUL MUZICAL –MODALITATE COMPLEXĂ DE EDUCAŢIE

ARTISTICĂ A COPIILOR
Acţionând asupra simţurilor copilului, muzica trezeşte în el dorinţa de

mişcare. Ţinând cont de această influenţă, mişcările se folosesc ca mijloc de
adâncire a impresiilor muzicale. Astfel, prin jocul muzical se formează priceperi
şi deprinderi muzicale, deoarece menţine interesul şi atenţia în timpul lecţiilor,
dezvoltă auzul, îndemânarea, calităţile intelectuale şi uşurează integrarea în
activităţile specifice grădiniţei şi şcolii. Prin jocul muzical se cultivă imaginile
de mişcare legate de acţiune, de activitatea practică, influenţând formarea actelor
de voinţă. Jocul muzical contribuie îndeosebi la dezvoltarea simţului melodic şi
cel ritmic al copiilor. Jocul nu are o formă proprie fixă, ci se organizează ca o
activitate vie, având ca obiectiv o anumită sarcină didactică şi apelând la un
material muzical divers. Pentru ca rezultatele să fie cele aşteptate trebuie să fie
corect conceput şi realizat. Organizarea jocului muzical impune respectarea
anumitor cerinţe: în alegerea jocului se va urmări scopul educaţional:
dezvoltarea simţului ritmic, melodic, dezvoltarea auzului, educarea calităţilor
moral – volitive, a interesului pentru muzică; locul de desfăşurare să fie spaţios,
aerisit sau chiar în aer liber; să fie asigurată baza materială necesară desfăşurării
jocurilor; grupele de copii să fie împărţite pe criterii egal – valorice.
În funcţie de sarcina muzicală urmărită, jocurile se clasifică în: jocuri
muzicale melodice, ritmice, cu mişcări sugerate de text, jocuri – dans, armonico
– polifonice, jocuri – spectacol.
Jocul muzical este centrat pe cântec şi impune dinamizarea activităţilor de
cântare prin mişcări sau diferite procedee de interpretare, stabilite prin indicaţii
51
de desfăşurare, indicaţii de regie impuse de melodie, de ritm sau text. Orice
cântec poate deveni joc, în funcţie de pregătirea muzicală, imaginaţia şi pasiunea
cadrului didactic. Modalităţile de interpretare vor include sarcini cum ar fi:
interpretarea cu solist, pe roluri, în dialog, pe grupe, efectuarea unor mişcări sau
paşi de dans, ritmizarea sau marcarea timpilor, interpretarea cu acompaniament
instrumental. Sunt cele mai complexe forme de activitate muzicală şi au ca
sarcină dansul, mişcarea, interpretarea la două voci sau cu acompaniament şi
jocul – spectacol.
a) Jocul muzical ritmic ajută şi pregăteşte copiii pentru iniţierea
instrumentală, întrucât realizarea lui se face prin marcarea ritmică (a timpului, a
structurii ritmice, a pauzelor). La început este utilizat corpul ca instrument de
acompaniament, prin bătăi din palme şi picioare, iar apoi vor fi folosite şi jucării
muzicale, obiecte sonore sau instrumente de percuţie uşor de mânuit . Propunem
exemplele: Dogarul (folclorul copiilor), Ninge liniştit, Zidarii, Puişorii vrabiei,
1 Iunie , Omul de zăpadă, Fraga de Dan Voiculescu.
b) Jocul muzical melodic valorifică predominant melodia şi diferitele
forme de interpretare: pe roluri (cu personaje), solist – grup, cu repetări în ecou.
Exemplificăm cu următoarele cântece - joc: Barza, Trai bun (folclorul copiilor),
Iepuraşul şi băieţaşul, Ecoul , Merge raţa către lac, Azi Grivei e mânios de
Liviu Comes, Moţata de Anton Scornea . Realizarea lor necesită multă siguranţă
în intervenţiile copiilor-solişti sau ale grupelor, atenţie şi expresivitate în acelaşi
timp.42
c) Jocul muzical cu mişcări este uşor de realizat deoarece sarcinile sunt
sugerate de text cu indicaţii precise, dar pot fi stabilite şi de educatoare sau
învăţător. Dificultatea acestora constă în executarea sincronizată, în colectiv,
simultan cu interpretarea cântecului. Recomandăm: Soldaţii, Vânătorul, La râu,
Şade raţa pe butoi , Cântec de primăvară .
d) Jocul muzical-dans formează deprinderea de a executa diferiţi paşi de
horă, marş, alergare, sincronizaţi cu interpretarea. Pentru aceasta, copiii vor
42
Liviu Comes, O METODĂ DE EDUCAŢIE MUZICALĂ PRIN CÂNTEC LA COPIII DE
VÂRSTĂ MICĂ, în MUZICA nr. 3, 1987, pag. 8-10, Bucureşti
52
cunoaşte foarte bine cântecul şi structura lui (strofa şi refrenul), deoarece pe
fiecare fragment sunt alţi paşi de realizat. Propunem următoarele creaţii: De-a
trenu’ Unu, doi de Alexadru Paşcanu, Prichindel, Cântec pentru o scenetă cu
fluturaşi şi flori de Dan Voiculescu.
e) Jocul muzical armonico–polifonic impune dezvoltarea auzului armonic.
Acompaniamentul ritmic concomitent cu interpretarea, isonul melodic sau
ritmico – melodic, cântarea la două voci, în canon sau cu acompaniament
instrumental sunt câteva dintre modalităţile de realizare a acestuia. Recomandate
sunt următoarele creaţii: Să cântăm ritintineşte de Alexandru Paşcanu,
Numărătoare cu veveriţa Ciuperca de Dan Voiculescu, Fluturaşul (folclorul
copiilor), Bum, bam, bum, bum , Moş Martin, Nani, pui de om şi Lăbuşcă
întristat .
f) Jocurile muzicale-spectacol sunt cu adevărat forma completă din punct
de vedere muzical a jocului, deoarece combină cântarea, dansul, gestul, mimica,
acompaniamentul, mânuirea unor imagini. Necesită o pregătire temeinică atât
din partea copiilor cât şi a propunătorului, atenţie şi oferă o modalitate de
exteriorizare artistică deosebită.43 De exemplu: Sprinteoara, Telefonul, Vechi
ostaş, La şcoală de Liviu Comes.
Realizarea didactică a desfăşurării jocurilor muzicale se stabileşte în
funcţie de sarcina muzicală care constituie suportul acestora. Fiind bazate pe
cântec au mai multe sarcini de realizat impuse în primul rând de învăţarea şi
interpretarea cântecului, apoi adăugarea elementelor de joc, astfel, prin:
explicarea şi demonstrarea jocului de către propunător (instructajul), realizarea
pe grupe cu sarcini împărţite, executarea jocului de către toţi copiii conform
cerinţelor, evaluarea. Există la copii – indiferent de vârstă – tendinţa ca, odată
cu învăţarea cântecului să efectueze şi elementele de joc; deoarece acordă atenţie
acestora, tratează baza muzicală (cântecul) cu mai puţină importanţă şi în final
43
Maria Dolgoşev, Elisabeta Marinescu, METODICA EDUCAŢIEI MUZICALE ÎN GRĂDINIŢA DE
COPII, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1973, pag. 80 – 107, Anca Ilea, Magdalena Stoica, Beatrice
Petre – op. cit., pag. 45 – 66 şi Liviu Comes- JOCUL MUZICAL, CEL MAI ADECVAT GEN PENTRU
VÂRSTA PREŞCOLARĂ, din BULETIN ARTISTIC, Bucureşti: Societatea Profesorilor de Muzică şi Desen
din R. S. România, 1986, pag. 16-18
53
nu reuşesc să înveţe temeinic jocul muzical. Consolidarea acestor jocuri se va
face prin reactualizarea şi repetarea cântecului şi apoi vor fi adăugate sarcinile
de joc. Pot fi repetate şi în afara lecţiei, în excursii şi alte activităţi extraşcolare.
Atunci când se reiau jocurile muzicale este necesară reactualizarea cântecului şi
a sarcinilor de joc de către cadrul didactic şi abia apoi vor fi repetate cu mai
multă siguranţă de către copii. Implicarea propunătorului va fi interactivă, ca
participant şi în acelaşi timp ca observator.
Recomandăm următoarele culegeri ce cuprind jocuri muzicale: Educaţia
muzicală în grădiniţa de copii – 3,4,5 ani de Pavel Delion, Iaşi, Inspectoratul
Şcolar – 1971, 1972, 1973, Jocuri muzicale şi de mişcare, Bucureşti, Palatul
Copiilor, 1977, Ghicitori şi jocuri muzicale pentru copii de Liviu Comes,
Bucureşti, Editura Muzicală, 1979, Zâmbet şi soare de Aurel Giroveanu,
Bucureşti, Editura Muzicală, 1985, Prichindel de Anton Scornea, Bucureşti,
Editura Muzicală, 1986, Programa activităţilor instructiv – educative în
grădiniţa de copii Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1986, Clopoţelul
cel isteţ de Felicia Donceanu, Bucureşti, Editura Muzicală, 1986, 190 de cântece
şi jocuri de Vasile Lomura, Bacău, Editura “Plumb”, 1994, Ne jucăm, ne
bucurăm!, colecţie coordonată de Eugenia Maria – Paşca, Bârlad, Editura
“Sfera”, 2002, Azi, Grivei e mânios, de Liviu Comes, Cluj, Editura
„Arpeggione”, 2002.
Pentru grupa de vârstă 3-4 ani jocurile muzicale vor fi centrate pe
mişcare, iar începând cu vârsta de 5 ani vor fi abordate şi cele bazate pe
elemente melodice, ritmice, dans, armonico-polifonice sau spectacol, putând fi
realizate într-o activitate de sine stătătoare, ţinând cont de timpul rezervat unei
activităţi muzicale. Jocul este şi o modalitate de fixare a unui cântec, de aceea
s-a observat o mai solidă învăţare prin adăugarea unor elemente de joc la
repertoriul muzical însuşit, indiferent de categoria de vârstă. Trebuie făcută însă
o precizare legată de noţiunea de joc. Jocul muzical, ca mijloc de dezvoltare a
aptitudinilor muzicale este o exteriorizare a imaginii sonore cuprinsă în creaţiile
muzicale şi nu trebuie confundat cu jocul didactic, ca metodă de lucru.
Simularea unor situaţii specifice învăţării se poate derula sub forma jocului de
54
rol şi oferă o modalitate concretă însuşirii muzicii. De asemenea există şi forme
de desfăşurare a activităţilor organizate ca jocuri, în paralel cu lecţiile .
Jocurile muzicale prin complexitatea lor sunt instructive şi educative,
atractive, dinamice, le dezvoltă copiilor gândirea, atenţia, memoria, imaginaţia.
Prin structura şi conţinutul lor contribuie la sociabilizarea, dezvoltarea spiritului
de observaţie, a îndemânării şi perspicacităţii, dând un caracter concret
practicării muzicii. Evaluarea competenţelor dobândite de copii, în cadrul
jocurilor muzicale, se va face global, prin observarea modului de realizare a
sarcinilor impuse, concomitent cu interpretarea vocală.
Cei ce practică muzica observă indisolubila legătură dintre elementul
sonor şi mişcare, interpretarea fiind legată de mişcare. Există însă şi reversul:
elementul sonor provoacă o reacţie prin mişcare. Acest fapt ar trebui să ne atragă
mai ales azi, atenţia, când suntem chemaţi să educăm prin muzică. Deseori
materialul muzical de predat oferă sau posedă impulsuri pentru mişcare, pentru
manifestări motrice spontane.44
Manifestările ludice dau posibilitatea copiilor să asimileze toate
cunoştinţele muzicale, fiind puşi în relaţie directă cu fenomenul sonor.
Particularităţile creşterii şi dezvoltării fizice ale copiilor cu vârste între 6 şi 9 ani,
motivează numărul mare de jocuri care include componenta motrică, antrenând
astfel pe lângă aparatul respirator şi audio – fonator şi pe cel vizual şi locomotor,
corpul în întregime, în scopul coordonării, echilibrării, preciziei şi
45
independenţei. La această vârstă, deja, se poate iniţia şi studierea unui
instrument muzical (pian, vioară) concomitent cu însuşirea notaţiei specifice.
44
Karl Wendelstein, ELEMENTUL „MIŞCARE” FOLOSIT ÎN EDUCAŢIA MUZICALĂ
PENTRU CONSOLIDAREA ŞI DESCOPERIREA CONCEPTULUI DE „ORDINE” ŞI
„NON-ORDINE” ÎN MUZICĂ SAU ALTE FENOMENE SONORE, din “DIE PRAXIS DES
MUSIKUNTERRICHTS”, Verlag Schott, 1977, pag.1-9, (traducere de Freya Oleinek).
45
Freya Oleinek, EXPERIMENTAREA CONCEPŢIEI LUDICE ÎN EDUCAŢIA
MUZICALĂ PREŞCOLARĂ, Iaşi: Conservatorul de Artă “George Enescu”, 1980, pag. 1-30
55
III. DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII COPIILOR PRIN
PROIECTAREA INTERDISCIPLINARĂ A EDUCAŢIEI
MUZICALE
Mişcarea pentru promovarea interdisciplinarităţii s-a conturat în a doua

jumătate a secolului al XX-lea în Statele Unite şi în Europa. UNESCO a
organizat seminarii de dezbateri şi pregătire a formatorilor în acest nou domeniu
educaţional. În urma cercetărilor întreprinse, specialiştii au constatat corelaţiile
dintre arte ca având unitate, dar şi specificitate în acest sens, iar pedagogul
George Văideanu a lansat ideea învăţământului interdisciplinar mai ales în
domeniul artelor. Această abordare nu anulează disciplinaritatea (specificitatea
disciplinelor) ci îşi propune să amplifice conexiunile disciplinare, eliminând
graniţele stabilite între diferitele domenii. 46
La nivelul preşcolar şi primar, deoarece întregul proces educativ este
coordonat de un singur cadru didactic, organizarea activităţilor combinate
bidisciplinar sau multidisciplinar este mai uşor de realizat. Întrucât în acest
context, copiii sunt puşi în situaţii de învăţare, condiţiile necesare sunt relativ
identice pentru desfăşurarea acestora prin organizarea exterioară, structura
cunoştinţelor şi strategia didactică.
1. ABORDAREA PROIECTIV – INTERDISCIPLINARĂ A

EDUCAŢIEI MUZICALE
Împotriva „Şcolii tradiţionaliste” la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a

conturat o mişcare pedagogică – la început destul de eterogenă – care căuta un
nou sistem de instruire, mai adecvat ritmului propriu de dezvoltare a societăţii
nord – americane. Adepţii acestei tendinţe îşi spuneau „progresivişti”, iar cel
care a lansat acest concept a fost John Dewey. Pe fondul unei puternice reacţii
faţă de Şcoala tradiţională şi sub influenţa spiritului novator promovat, după
56
primul război mondial, au avut loc numeroase încercări de înnoire în domeniul
învăţământului din Statele Unite. Dintre toate acestea, câteva au avut ecou şi au
depăşit hotarele acestei ţări, fiind adoptate şi în Europa.47
Deceniile trei şi patru au însemnat o continuă lărgire şi aprofundare a
bazei teoretice a noii mişcări pedagogice, ce lansează conceptul de „şcoală
activă”, prin contribuţia lui John L. Childs, Boyd Henry Bode, William Heart
Kilpatrick. Acesta din urmă este iniţiatorul aşa-numitei metode a proiectelor,
prin care se pune în aplicare una dintre ideile fundamentale a lui John Dewey,
aceea de învăţare prin rezolvarea de probleme. Astfel, potrivit acestei metode,
fiecare obiect de studiu este înlocuit cu probleme puse de realităţile vieţii
înconjurătoare. Kilpatrick a stabilit patru tipuri de proiect: de construcţie, care
presupune realizarea unui plan, al consumatorului, de cultivare a gustului pentru
frumos prin artă, de rezolvare a problemelor propuse şi exerciţiu, prin
intermediul căruia se formează priceperile şi deprinderile. Această metodă este
apropiată de metoda centrelor de interes, dar grupează în jurul unei idei
centrale toate activităţile pe care le desfăşoară copiii, în grup, impunând ca
strategie o combinare a lucrărilor practice, precum şi descoperirea de noi
cunoştinţe, existând o corelare între acţiune şi cunoaştere.
Noul curriculum pentru învăţământul preprimar, mai ales, este gândit în
spiritul aplicării metodei proiectelor la acest nivel şi, deci, planificării pe teme.
O temă este o idee în jurul căreia se structurează întreaga activitate cu copiii, pe
o perioadă de timp. Ea este altceva decât un subiect abordat în cadrul unui
domeniu de cunoaştere şi de aceea, se poate spune, în esenţă, că asigură
parcurgerea secvenţială a programei, folosindu-se de o idee în care toate
obiectele tind să o clarifice, conducând la stimularea manifestării
comportamentelor dorite. Planificarea activităţii prin metoda proiectelor oferă o
viziune interdisciplinară, argumentată prin faptul că: poate fi încorporată în
curriculumul pentru vârstele mici, oriunde în lume, având o structură temporală
46
George Văideanu, EDUCAŢIA LA FRONTIERA DINTRE MILENII, Bucureşti: Editura
Politică, 1988,pag. 245 - 251
57
ce ajută la organizarea progresivă a activităţii şi stimulează lucrul în echipă, este
interactivă, furnizează contexte în care copiii pot aplica o mare varietate de
cunoştinţe şi deprinderi în afara celor vizate, respectând traseul individual al
învăţării, în ritmul propriu fiecărui copil. Există discipline care focalizează şi
facilitează derularea activităţilor, devenind prin specificul lor mijlocitoare,
rezonatoare, în cadrul proiectului precum: muzica, desenul, poezia, mişcarea.
Necesitatea integrării elementului muzical în tot acest conglomerat educativ este
evidentă, soluţii existând şi nu necesită o pregătire materială specială, în orice
moment util putând fi introduse cântece, jocuri sau audiţii, în spaţiul temporal
rezervat celorlalte activităţi. Educatoarea şi învăţătorul au posibilitatea de a
aborda interdisciplinar activităţile zilnice, respectând orarul impus de planul de
învăţământ (desfăşurare orizontală), împrumuturile între discipline devenind
fructuoase prin integrarea mutuală a conceptelor (desfăşurare verticală).48
La începutul mileniului III, şcoala pedagogică românească îşi propune
iniţierea unui program reformator în care să îmbine experienţa şcolii americane
cu aceleia europene, adaptând-o specificului autohton. Conceperea traseului
didactic în viziune proiectivă dă unitatea strategiilor didactice prin dezvoltarea
unor acţiuni cu unitate tematică, desfăşurate pe principiul ludic, pentru vârstele
mici. Astfel organizarea planurilor de învăţământ pe arii curriculare oferă
următoarele avantaje: posibilitatea integrării monodisciplinare într-un cadru
interdisciplinar, echilibrarea proporţiilor acordate diferitelor obiecte de studiu,
concordanţa dintre procesul, stilul şi ritmul învăţării, continuitatea şi
integralitatea demersului didactic pe parcursul şcolarizării fiecărui copil.
Principiile care au stat la baza elaborării acestor planuri au fost: cel al
funcţionalităţii, coerenţei, egalităţii şanselor, flexibilităţii şi al parcursului
individual, al racordării la mediul social, iar conţinuturile propuse a fi însuşite
47
Ion Gheorghe Stanciu, ŞCOALA ŞI PEDAGOGIA ÎN SECOLUL XX, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1983, pag. 111 - 115
48
Viorica Preda – coordonator, METODA PROIECTELOR LA VÂRSTELE TIMPURII,
Bucureşti: Editura “Miniped”, 2002, pag. 5-9
58
au o organizare: logică, lineară, concentrică, explicativă, modulară, integrată şi
interdisciplinară. 49
Considerăm că această metodă a proiectelor, reprezintă un concept
echivalent celui de transdisciplinaritate, inclus în strategiile educaţionale pentru
clasele I-II, începând cu anul şcolar 2004, în care se recomandă stabilirea
corelaţiilor între cunoştinţele obţinute la diferite discipline, în contexte
neconvenţionale (parcuri, terenuri de joacă) şi aplicarea lor în situaţii noi –
jocuri, observări spontane. În clasă activităţile se pot desfăşura cu diverse
materiale didactice (jucării şi alte suporturi creative), pentru dezvoltarea
perspicacităţii, rapidităţii gândirii, imaginaţiei, cooperării.
Activităţile transdisciplinare se desfăşoară pe baza unei teme generale,
din perspectiva mai multor arii curriculare, pentru a construi o imagine cât mai
completă a temei, prin atingerrea obiectivelor tuturor ariilor, în context integrat.
Realitatea se formează printr-un demers global, graniţele dintre discipline fiind
eliminate, activitatea fiind centrată pe grup sau individ, cu posibilităţi de transfer
a informaţiilor în mod interactiv (de exemplu realizarea unei teme poate
combina desenul, muzica, dansul, scrierea, citirea, matematica, abilităţile
practice şi cunoaşterea mediului).
Dacă la clasele I-II temele din repertoriul muzical trebuie să fie în
concordanţă cu conţinuturile celorlalte discipline, impuse de programă şi
manuale, şi în etapa preşcolară întâlnim acelaşi aspect, când temele trebuie să fie
apropiate de mediul în care se dezvoltă copiii, de nivelul de cunoştinţe şi
interese al lor; vor avea ca surse de inspiraţie aspecte din domeniile: literatură,
ştiinţă, viaţa socială, natură, evenimente (sărbători religioase şi laice), viaţa şi
opera personalităţilor culturii sau vieţii social – policite. Temele pot avea o
planificare lunară, pe fiecare săptămână putând fi proiectate subteme. Gândirea
unitară a programului şi conţinuturilor din grădiniţă impune realizarea unui orar
care să permită abordarea interdisciplinară. Domeniile care vehiculează ideile
fundamentale ale unei teme sunt: educarea limbajului, cunoaşterea mediului şi
49
Constantin Cucoş, –PEDAGOGIE , Iaşi , Editura „ Polirom „ ,2002, pag.230 – 243
59
educaţia muzicală; este recomandabil ca în prima zi a săptămânii să fie
programate aceste activităţi, pentru ca mai apoi, în zilele următoare să poată fi
reluată concentric, achiziţiile senzoriale şi cognitive, să fie consolidate şi
dezvoltate prin celelalte discipline şi activităţi. Pentru lunile septembrie,
octombrie, noiembrie, pot fi propuse teme ca: Toamna, Prietenia, Alfabetul,
Corpul omenesc, Păsări sălbatice. Animale sălbatice, Mijloace de transport,
Forme de relief, Casa şi Familia. Pentru lunile decembrie, ianuarie, februarie,
indicate sunt temele: Strămoşii noştri, Anul şi lunile anului, Timpul, Culori,
Hrana, Numerotaţia şi număratul, Poveşti, Iarna, Sărbătorile de iarnă,
Personalităţi române (Ion Creangă, Mihai Eminescu, Alexandru Ioan Cuza),
Igiena zilnică. Lunile martie, aprilie, mai, iunie, pot avea următoarele teme:
Primăvara, Vara, Păsări domestice, Animale domestice, Universul, Ziua mamei,
Ziua copilului, Jocurile şi grădiniţa, Şcoala, Plante, Insecte, Fenomene ale
naturii, Sărbătoarea Paştelui, Oraşul meu.50
Din perspectivă interdisciplinar-asociată, pentru activităţile muzicale,
conexiunile cu exemplele studiate la limbaj (proverbe, ghicitori, poezii, poveşti)
pot constitui element pregătitor – stimulator pentru activitatea propriu-zisă. La
acelaşi moment al lecţiei putem introduce cunoştinţe însuşite la matematică,
cunoaşterea mediului, educaţie moral – civică sau educaţie plastică.
Amplificarea bagajului de noţiuni se poate realiza prin textele cântecelor şi
jocurilor muzicale. Etapa învăţării se sprijină pe aceste cunoştinţe pentru
conştientizarea textului şi memorare corectă, logică. Aprofundarea repertoriului
poate cuprinde elemente de mişcare însuşite la orele de educaţie fizică.
Pentru celelalte discipline, în aceleaşi etape ale activităţilor, putem integra
elementul muzical învăţat. Materialul stimul-pregătitor pentru predarea propriu-
zisă poate fi constituit dintr-un exemplu muzical (intonat de propunător sau de
către copii) ce conţine în text noţiuni învăţate sau anticipative pentru domeniul
respectiv. Etapa de consolidare poate fi completată printr-o audiţie adecvată
50
Aurelia Ana, Smaranda Maria Cioflica, PROIECTE TEMATICE ORIENTATIVE,
Petroşani: Editura “Tehno Art”, 2003 şi *** PROGRAMA PENTRU CLASELE I-II, 2004,
pag. 130 - 137
60
temei sau prin repetarea unui cântec sau joc muzical. Activităţile de educaţie
fizică includ realizarea unor complexe de exerciţii ce pot avea suport muzical
(prin audiţie sau cântarea copiilor). Activităţile liber-alese, pe centre de interes,
de abilităţi practice sau educaţie plastică au şansa de a se desfăşura pe fond
muzical; recomandabil este ca audiţia să fie din repertoriul instrumental, cu
caracter liric, liniştit, pentru a întreţine atmosfera de concentrare şi lucru.
La clasele mici, adaptarea copilului în primul an de şcoală, se face cu
dificultate. De aceea este necesară crearea de momente relaxante prin cântece şi
jocuri cu mişcări, interpretate de copii, adăugate la conţinuturile diferitelor
discipline, iar activităţile de muncă independentă vor fi mult mai uşor şi eficient
de realizat dacă beneficiază de un suport muzical-auditiv.
Din perspectivă interdisciplinar-integrată precizăm că abordarea conţine
două componente: audiţie şi interpretarea de cântece şi jocuri muzicale.
a) Menţionăm că audiţia înseamnă receptare şi exteriorizare a trăirilor,
ideilor, sentimentelor, înţelegerea mesajului muzical, aspect neinclus în
obiectivele-cadru. Importanţa audiţiei devine şi mai mare, întrucât se recomandă
ca activităţile pe discipline să dureze 30 de minute, iar 15-20 minute să fie
completate cu jocuri. Prin alternarea tipurilor de activitate se realizează un
echilibru între activităţile centrate pe sarcini instructive cu cele de relaxare,
mişcare, joc de rol, pentru crearea condiţiilor continuării activităţilor de învăţare.
Se va recurge la vizualizarea impresilor sonore, copiii fiind puşi în situaţia de a
desena imagini sugerate de muzică; la clasa a II-a, elevii pot descrie în cuvinte
muzica audiată, fiind alfabetizaţi; elementele de mişcare reprezintă un alt mod
de exteriorizare a gradului în care este perceput mesajul sonor. Propunem câteva
posibile activităţi centrate pe educaţia muzicală cu interferenţe în alte domenii,
ca şi activităţi nemuzicale, cu interferenţe în planul sonor-estetic, în subcapitolul
următor.
Considerăm a fi necesar pentru susţinerea didactică a prezentării acestui
aspect să oferim exemple de creaţii muzicale destinate copiilor, pentru a fi
folosite ca fond auditiv. Astfel pentru orele de Educaţie muzicală combinate cu
activităţi creative (limbă şi comunicare, educaţia artistico-plastică, abilităţi
61
practice şi casnice, jocuri şi activităţi libere), în cadrul audiţiilor recomandăm
piesele cu text, compuse pentru copii şi interpretate de ei (Jocuri de copii cu
Mihai Mălaimare, muzica Gelu Solomonescu şi Dinu Giurgiu – Electrecord
EXE 02768, Cântece pentru spectacole artistice interpretate de „Clubul
vedetelor” de la Şcoala „Mihai Eminescu” din Dej – casetă audio înregistrată în
studioul „Prod. M. Dej” şi Dor de vacanţă în interpretarea Isabelei Niţică,
muzica Mădălina Lovin, casetă audio „Roton”). Din repertoriul muzicii culte,
expresive şi eficiente vor fi următoarele lucrări instrumental – simfonice: Dans
ţărănesc de Constantin Dimitrescu şi Hora staccato de Grigoraş Dinicu
(interpretate de Orchestra Simfonică a Filarmonicii din Cluj-Napoca, dirijor
Emil Simon – Electrecord ECE 01302), Invitaţie la vals de Carl Maria von
Weber, Uvertura la opera Coţofana hoaţă de Gioacchino Rossini, Uverura
Carnaval de Antonin Dvorák şi Dansurile polovţiene din opera Cneazul Igor de
Alexandr Borodin, în interpretarea Corului şi Orchestrei Simfonice ale
Filarmonicii din Arad, dirijor Alexandru Hobai, Electrecord ECE 02256, poemul
simfonic Vltava de Bedrich Smetana, cu Orchestra Simfonică din Bamberg,
dirijor Ion Perlea, Electrecord ECE 0773, suita din baletul Spărgătorul de nuci
de Piotr Ilici Ceaikovski şi suita simfonică Peer Gynt de Edward Grieg, în
aceeaşi interpretare, Electrecord ECE 0791, suita simfonică Seherezada de
Nikolai Rimski–Korsakov, în interpretarea Orchestrei Simfonice a Filarmonicii
din Cluj-Napoca, dirijor Emil Simon, solist Ştefan Ruha, Electrecord ECE
01241, concertele pentru vioară şi orchestră Anotimpurile de Antonio Vivaldi cu
Orchestra de Cameră a Filarmonicii din Cluj-Napoca, dirijor Mircea Cristescu,
solist Ştefan Ruha, Electrecord ECE 0564, Mica serenadă de Wolfgang
Amadeus Mozart cu Orchestra Filarmonică din New York, dirijor Dimitri
Mitropoulos, Eurostar CDS-0831, simfonia a VI-a Pastorala de Ludwig van
Beethoven, în interpretarea Orchestrei Filarmonice din Cehia, dirijor Paul
Kletzki, Supraphon, E4551-4552, suite din baletele Lacul lebedelor şi Frumoasa
din pădurea adormită de Piotr Ilici Ceaikovski, cu orchestra simfonică a
Filarmonicii Naţionale din Varşovia, dirijor Witold Rowicki, Electrecord ECE
0841.
62
În acelaşi scop, recomandate sunt şi creaţiile cu caracter liric din sfera
muzicii de divertisment: Baladă pentru Adeline de Richard Claydermann, în
interpretarea Orchestrei conduse de Cornel Cristei, solist Radu Alexandru Simu,
Electrecord EDE 02783, Musical Hits cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii
„Gheorghe Dima” din Braşov, dirijor Ilarion Ionescu – Galaţi, Electrecord EDE
03135, The enjoyment of musical movies în aceeaşi interpretare, Electrecord
EDE 03052, Nostalgija de Raimonds Pauls, în interpretarea orchestrei sale,
Melodia C 30950, Romanticky Klavir de Jiri Malásek, în interpretarea Orchestrei
din Praga, dirijor, Josef Vobruba, Panton PE 1306, Aspiraţii de Anton Şuteu, în
interpretarea Orchestrei conduse de compozitor, Electrecord EDE 03297 şi
Classics my way (transcripţii moderne după lucrări instrumentale şi simfonice)
de Rudolf Rokl, interpretate de Orchestra Televiziunii din Praga, Sopraphon E
7983-7984.
Pentru activităţile dinamice, cu mişcare (educaţie fizică, gimnastică
artistică, dans, euritmie) cele mai indicate exemple sunt: Valsuri de Johann
Strauss (tatăl şi fiul) cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii din Oradea, dirijor
Wolfgang Gröhs, Electrecord ECE 03240, Valsuri de Robert Stolz, în aceeaşi
interpretare, solistă soprana Olga Warla, Electrecord ECE 03477. Din repertoriul
de divertisment recomandăm: Aerobic Music cu Orchestra condusă de Doru
Danciu, Electrecord EDE 03081, Disco Dance cu Orchestra „Disco Light”,
dirijor H. Rosenstein, Electrecord EDE 01726, Break Dance, cu Orchestra
„Electric - Cord” condusă de Doru Danciu, Electrecord EDE 02858, Dancing
Party cu Orchestra condusă de Ray McWay, Wifon LP 087 şi Dancing Through
the Christmastime în interpretarea Orchestrei şi Corului Radio „Pops” din Brno
şi a Orchestrei Karel Vlach, Supraphon E 4283-4284.
b) Prin repertoriul de cântece şi jocuri, sunt vehiculate foarte multe
noţiuni, idei şi aspecte ce aparţin altor domenii. Vom recomanda pentru
educarea limbajului şi teatru, creaţiile: Alfabetul cântat de Sofica Matei,
Iscoada de Dan Voiculescu, versuri Tudor Arghezi, Cloşca de Alexandru
Stanciu, versuri Elena Farago, Brotăcelul de Dan Voiculescu, versuri Tudor
Arghezi, Oaspeţii fagului – scenetă muzicală, de Nicolae Saxu, Carnaval versuri
63
şi muzică de Doina Rotaru, Ursul prins la peşte, melodie populară, versuri de
Ioan D. Vicol, precum şi lucrările: TEZAUR DE CÂNTECE ŞI VERSURI de
Delia Ştefania Barbu şi Alexie Buzera, Craiova: Editura „Gheorghe-Cârţu
Alexandru”, 1986, SPECTACOLE ARTISTICE de Maria Săplăcan şi Valeria
Man, Bucureşti: Editura „Pro Transilvania”, 1998, TEATRUL POPULAR
ROMÂNESC de Horia Barbu Oprişan, Bucureşti: Editura „Meridiane”, 1987,
*** DATINI DE CRĂCIUN ŞI ANUL NOU, Iaşi: Casa Editorială „Regina”,
1996.
De exemplu, cântecul Vânătorul a fost creat pe versurile poetului George
Coşbuc de compozitorul Liviu Comes;51 poate fi învăţat prin memorizarea
versurilor în prima parte a unei activităţi de educarea limbajului la grupa
mijlocie iar în partea a doua se va învăţa cântecul ce poate fi transformat apoi în
joc muzical melodic, prin cântare dialogată (pe roluri). Conceput pe scară
pentacordică de tip major pe fa1 (fa1 – sol1 – la1 – si bemol1 – do2) cu ambitus de
cvintă perfectă de la fa1 la do2, are o intervalică simplă cu secunde mari şi mici,
ascendendente şi descendente. Ritmica binară dominată de succesiuni de optimi,
ce imprimă dinamism, subliniază structura realizată prin articularea a două
motive ritmico-melodice, repetate (m1 – trei măsuri, m2 – două măsuri),
asemănătoare, ce pot fi marcate prin intonarea alternativă în nuanţe de forte şi
mezzoforte. Versificaţia este specifică vârstelor mici, cu rimă împerecheată şi
vers octosilabic, fiind evidentă asemănarea cu folclorul copiilor, utilizat ca
model. Acest cântec poate fi completat cu mişcări şi realizat ca joc de mişcare la
o activitate de educaţie fizică, poate fi reluat la o activitate de cunoaşterea
mediului, de abilităţi practice sau desen pentru valorificarea imaginilor pe care
le conţine, dar poate fi inclus şi într-o scenetă.
51
Liviu Comes – PRIMĂVARA, Bucureşti: Editura Muzicală, 1965, pag. 21
64
VÂNĂTORUL
versuri: George Coşbuc muzica: Liviu Comes
2f E½ÁE E
Ò
Repede
b q q î î î
&4 q
1. Ie – pu -raşi fu - giţi a - cum, Poc!
b 2 î î î f E½Á E E
&4 q q q
Hai la crâng, nu staţi în drum, Poc!
F ½ª ½ª
Ò
b
&e e e e e e e e e ee ee ee
e
Vă- nă –torul da-că vi -ne, N-a -re să vă fi - e bine.
î î î î
&b
f ½ª ½ª
Ò Ó
&ee e ee e eeee eeee
b e e Î
f
Vă- nă-to-rul da-că vi -ne, N-a-re să vă fi - e bi-ne. Poc! Poc! Poc!
&b e e e e e e e e e e e e e e e e Î
Vă- nă-to-rul da-că vi -ne, N-a-re să vă fi - e bi-ne. Poc! Poc! Poc!
2. Să v-ascundeţi mai curând, 3. Vănătorul pune-apoi,

Vin copoii toţi lătrând. Puşca ţintă drept spre voi.
Vă iau urma şi v-alungă, Glonţul vâjâie şi zboară,
} bis } bis
Hai, fugiţi să nu v-ajungă. Face Poc! Şi vă omoară.
Pentru însuşirea limbii franceze, încă din perioada preşcolară, sunt uşor de
învăţat cântece ca: Dodo, l’enfant do, A! Vous dirai-je, maman, Frère Jacques,
Sur le pont d’Avignon (joc muzical), Un nez, deux yeux, A la volette, Chat et
rats (joc muzical), Cocorico (canon), Au clair de la lune.
65
Şi Les petits oiseaux este un joc muzical francez prin care copiii au
posibilitatea de a-şi forma pronunţia, vocabularul, atenţia auditivă.52
Reprezentând creaţia folclorică, melodia este creată în gama re major, cu
ambitus de octavă; intervalele frecvente sunt de primă, secundă mare şi mică,
terţă mare şi mică, cvartă perfectă; structura este simplă constând în repetarea
unui motiv, alcătuit din patru măsuri. Ritmica binară este determinată de
succesiunea de optimi şi pătrimi alături de o combinaţie de pătrime cu punct şi
optime. Acest cântec poate fi reluat şi la activităţi de educaţie fizică datorită
mişcărilor asociate textului şi melodiei.
LES PETITS OISEAUX
# # 2 ½Á E E Q. e
& 4 e e e e l q l l q q l
1. Les pe - tits oi - seaux vo - lent, vo – lent, vo – lent,
2. Les pe - tits pois - sons na – gent, na – gent, na – gent,
# # ½Á E E Q. e
& e e e e l q l l q q
Les pe - tits la - pins cour – ent, cour – ent, cour – ent.
Les pe - tits che - veaux tro – tent, tro – tent, tro – tent.
Observaţii: „Les petits oiseaux” este un joc de atenţie, cu cântec. Se poate folosi
în scopul dezvoltării vorbirii elevilor, la lecţiile de limba franceză sau în
activităţi în afara clasei. În acest scop se învaţă mai întâi cântecul concomitent
cu textul. Se cântă apoi de către toţi elevii executându-se şi mişcările respective.
Astfel, în timp ce cântă «Les petits oiseaux volent, volent, volent» elevii imită
zborul păsărilor. Când se cântă însă «Les petits poissons nagent, nagent,
nagent», elevii imită mişcări de înot.
După ce cântecul este foarte bine însuşit şi mişcările corect executate,
conducătorul jocului începe să modifice locul cuvintelor şi acţiunilor. De
52
Simion Morărescu, CÂNTECE PENTRU ÎNVĂŢAREA LIMBILOR STRĂINE, Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 1979, pag. 138-139; în acest sens recomandăm şi lucrările
CONTES, RÉCITS ET LECTURES LITTERAIRES, de Maria Brăescu, Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 1972 şi MON PREMIÈR LIVRE DE LECTURES, de Andrei Radu,
66
exemplu, el imită zborul păsărilor, însă cântă «Les petits poissons…» sau cântă
chiar «Les petits lapins nagent, nagent, nagent». Acei dintre jucători care nu
sunt atenţi şi repetă în mod automat după conducător expresiile sau mişcările
necorespunzătoare primesc diferite pedepse. La sfârşitul jocului ei sunt solicitaţi
să execute dispoziţiile pe care le vor emite elevii din clasă: „Danse! Chante!
Crie cocorico!” etc. este indicat să se selecţioneze în special dispoziţii, care să
contribuie la dezvoltarea vorbirii: să răspundă la anumite întrebări, să exprime
cuvinte care să exprime un anumit sunet, să formeze propoziţii cu anumite
cuvinte.
Şi limba engleză, poate fi însuşită cu ajutorul cântecelor selectate după
conţinutul tematic, putând fi incluse în contextul proiectiv – interdisciplinar: The
ABC, What is your name?, Ten little indians, Join into the Game (joc muzical),
Old Macdougall (joc muzical), My Bonnie, sunt câteva exemple ce pot constitui
subiect şi pentru activităţi de educaţie muzicală.
Jocul muzical Old Macdougall53 face parte din creaţia copiilor şi oferă
multiple posibilităţi de perfecţionare a pronunţiei şi dezvoltare a vocabularului
limbii engleze. Având la bază o scară muzicală pentatonică anhemitonică pe
sol1 (re1 – mi1– sol1– la1 – si1), cu ambitus de sextă mare (re1 – si1), melodia este
construită pe intervale de primă, secundă mare, terţă mare, cvartă perfectă,
sextă mare. Ritmul este binar combinat în succesiuni de pătrimi şi doimi sau
optimi şi pătrimi. Distingem două fraze muzicale, fiecare alcătuită din două
motive de câte patru măsuri, fixând melodia în structura strofă – refren.
# 4 fÁ ½Á
OLD MACDOUGALL
& 4 q q q q l q q h l q q q q l h. q l
1. Old Mac- dou- gall had a farm, E - I - E - I - O, And
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1973, Niessberger Charles, RECUEIL DE

CHANTS, Colmar: Editions „Alsatia”, 1935
53
Simion Morărescu – op. cit. pag. 92 – 93; utile sunt în acest sens lucrările: ENGLEZA
PENTRU CEI MICI de Luminiţa Grigorescu, Bucureşti: Editura „Garamond”, 1992 şi
ENGLISH READER – partea I, II, III, de Mariana Raţiu, Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 1971, Evans Peter and Lavender Peter, MEMORIES OF CHILDHOOD, cântece
pentru copii, London: „Wise Publications”, 1991
67
# ½Á fª ½ª
& q q q q l q q h l q q q q l h. e e l
on this farm he had some chicks, E - I - E - I - O, With a
#
&q q q e e l q q h l e e q e e q l
½Á
chick, chick, here and a chick, chick there, Here a chick, there a chick,
#
& e e e e q q l q q q q l q q h l q q q q l h. Î Ó
ev-ry where a chick, chick,Old Mac-dou-gall had a farm, E – I – E –I - O.
2. Old Macdougall had a farm, E I E I O!
And on this farm he had some ducks, E I E I O!
With a quack, quack, here, etc.
Old Macdougall had a farm, E I E I O!
And on this farm he had some turkeys, E I E I O!
With a gobble, gobble, here, etc.
And on this farm he had some pigs, E I E I O!
With a grunt, grunt, here, etc.
And on this farm he had a car, E I E I O!
With a rattle, rattle, here, etc.
And on this farm he had some pigs, E I E I O!
Cunoaşterea mediului, prin informaţiile pe care le oferă copiilor, ajută la

înţelegerea textelor. Folclorul copiilor conţine multe formule adresate insectelor
şi plantelor. Repertoriul muzical cu referinţe la diferite aspecte din natură este
foarte bogat. Exemplificăm cu: Primăvara de Liviu Comes, versuri de Nicolae
68
Labiş, Greierul de Mircea Hoinic, versuri de Tudor Dumbrăveanu, Moş Martin
de Florin Comişel, versuri de Felicia Donceanu, Două raţe de Dan Voiculescu,
versuri de Luiza Carol, Toamna, versuri şi muzică de Anton Scornea, Vara a
sosit de Dumitru Georgescu Kiriac, Omul de zăpadă de Alexandru Stanciu,
Ninge pe cărare de Dumitru D. Stancu, Puiul de lăstun de Liviu Comes, versuri
de Felicia Donceanu.
Cântecul La râu compus de Dan Voiculescu pe versurile Veronicăi
Porumbacu54, poate completa activitatea de cunoaşterea mediului cu tema
Vacanţa de vară. În prima etapă a lecţiei vor fi observate şi analizate aspecte ale
anotimpului de vară, iar în partea a doua va fi învăţat cântecul, ce este creat în
gama do major, cu ambitus de octavă (de la do1 la do2), intervalică alcătuită din
secunde mari şi mici precum şi din terţe mari şi mici, în sens ascendent şi
descendent. Ritmica binară în succesiuni de optimi şi pătrime completează
melodia simplă, inspirată, din care distingem o structură alcătuită din două fraze
astfel: motivul 1 din patru măsuri repetat pe do1, corespunzând primei fraze,
respectiv strofei şi motivul 2 tot din patru măsuri repetat pe fa1, al celei de-a
doua fraze (refrenul). Asemănarea cu cântecele folclorice ale copiilor este
evidentă prin asocierea celor două tronsoane simetrice pentacordice de tip
major, pe do1 şi fa1. Versurile sunt în alternanţă de şapte cu şase silabe, în rimă
împerecheată. Imaginile descrise în versuri pot constitui model pentru realizarea
unei compuneri (limba română), a unui colaj la abilităţi practice, sau a unui
desen la educaţie plastică.
LA RÂU
versuri: Veronica Porumbacu muzica: Dan Voiculescu
2a ½Á
&4 _e e e e e e q e e q e e _q
1. Ne-am în - tors de la scăl - dat, la scăl - dat, la scăl – dat.
2. Şi chiar da - că nu-s î - nalt, nu-s î - nalt, nu-s î - nalt,
54
Dan Voiculescu, UN ŞIRAG DE MELODII PENTRU CEI MAI DRAGI COPII, Bucureşti:
Editura Muzicală, 1987, pag. 84.
69
½Á
& _e e e e e e q e e q e e _q
Cât de bi - ne-am î - no - tat, î - no - tat, î - no - tat!
Văd pe ma - lul ce - lă - lalt, ce - lă - lalt, ce - lă - lalt!
Refren
½ª E E
&e e e e q e e q
b
e e q
½ª E E
Ră - u-i proas-păt, ră - co - ros, ră - co - ros, ră - co - ros,
&e e e e q e e q e e _q Ó
Eu î - not în sus şi-n jos, sus şi-n jos, sus şi-n jos.
Elemente matematice întâlnim în cântece ca: Şade raţa pe butoi, de

Alexandru Paşcanu, versuri de Georgeta Moraru, În curte, de Rodica Comici,
versuri de Ivu Muncioiu, Numărătoare cu veveriţa, de Dan Voiculescu, versuri
de Titel Constantinescu, Una este luna, din folclorul copiilor.
Vom exemplifica prin creaţia Numărătoare cu veveriţa55, un joc muzical
ritmic, în care copiii marchează structuri ritmice cu bătăi de trianglu (sau tobiţă).
Conceput pe scara pentatotică anhemitonică re1 – mi1 – sol1 – la1 – si1, cu
ambitus de sextă mare, conţine o structură intervalică ascendentă alcătuită din
primă, secundă mare, terţă mare şi mică, asociată cu o cvintă perfectă
descendentă la final, fiind în concordanţă cu motivele (de câte trei măsuri)
repetate pe sol1 şi pe mi1 creând astfel două fraze simetrice. Versul predominant
octosilabic, cu rimă împerecheată, este îmbrăcat ritmic pe succesiuni de optimi
şi pătrimi în sistem metric binar, asemănător folclorului copiilor. Textul
cuprinde o numărătoare de la unu la zece, sub forma unui dialog între un copil şi
o veveriţă, fiind uşor de memorat şi de aplicat după învăţarea jocului muzical,
într-o activitate matematică.
55
Dan Voiculescu – op.cit. pag 24
70
NUMĂRĂTOARE CU VEVERIŢA
versuri: Titel Constantinescu muzica: Dan Voiculescu
2a ½Áe e e q q ½Á
Trianglu
&4 e q q ee e e q q q q
1. O a - lu - nă, do-uă, trei, Ve – ve – ri - ţă, tu nu vrei?
2. Îţi dau şap-te, opt şi no-uă, Da -că-o să ne spui şi no-uă,
b ½ª ½ª
&] e e e e q q q q
q q ee ee qq }
Ba vreau pa-tru, cinci şi şa-se, Că a - lu – ne - le-s gus - toa-se!
Când o să a - jun-gă-n-coa-ce, Iar -na cu ze - ce co - joa-ce!
Comportamentul civic legat de relaţiile sociale şi familiale este reflectat în

cântece şi jocuri: Ce e bine, ce e rău de Rodica Comici, versuri de Stela
Leuştean, Leneşul de Alexandru Hrisanide, Ziua copilului şi Nenea Stopul de
Anton Scornea, Un voinic din folclorul copiilor, De ziua mamei de Tereza
Sobolevschi – Corj, versuri de Mihai Roşca. Elemente de istorie şi geografie
desluşim în textele multor creaţii destinate copiilor: Călătorie pe loc de Ioan D.
Vicol, Patria de Doina Rotaru, versuri de Pann Halipa, Cântec pentru patrie de
Liviu Comes, versuri de Nicuşor Constantinescu. Educaţia religioasă
beneficiază de un repertoriu de colinde, rugăciuni şi cântece moralizatoare
precum: Ca-n toţi anii, de Dumitru Georgescu Kiriac, Îngerelul de Marcel
Botez, Grâul de Grigore Vieru, Sfat bun de Timotei Popovici, Duminica de
Isidor Vorobchievici. Munca şi diferitele profesii au un repertoriul destul de
bogat ca şi pregătirea pentru şcoală: Ţesătorii de Pavel Delion, Prietenii
curăţeniei de Rodica Comici, Zidarii de Liviu Comes, Fierarul de Petre
Ţipordei, versuri de Ivonne Buzescu, Hărnicuţă ca furnica şi Hai, copii, veniţi
la grădăniţă de Anton Scornea, O să fim şi noi şcolari de Iulia Ţibulschi.
Cântecul Soldaţii, ce poate fi realizat şi joc muzical cu mişcări, compus de
Anton Scornea stimulează spiritul patriotic, mândria şi dorinţa copiilor de a
71
creşte mari şi de a fi buni apărători ai ţării.56 Exemplu sugestiv ce poate fi
realizat la activităţi moral-civice, cu teme legate de istoria românilor sau
comportarea în societate. Caracteristicile muzicale subliniază versurile ce
alternează între cinci şi şase silabe cu rimă încrucişată, astfel: scara muzicală
este hexacordică de tip major, pe do1 (do1-re1-mi1-fa1-sol1-la1), cu ambitus de
sextă mare (do1 – la1), iar intervalica este constituită din secunde mari şi mici,
terţe mari şi mici, cvartă şi cvintă perfectă (în final). Alternanţa ascendentă şi
descendentă, simetrică, a motivelor alcătuită din câtre patru măsuri, delimitează
structura acestei mici creaţii în două fraze, respectiv strofa şi refrenul. Tiparul
ritmico – metric este binar, combinând optimi şi pătrimi. Asocierea în text cu
onomatopee, dă o notă originală şi în acelaşi timp concordantă cu creaţiile
inspirate din jocurile copiilor (ta, ta, ta…, bum, bum, bum…, da, da, da…). Cu
multiple valenţe, cântecul – joc muzical poate fi inclus şi în activităţile de
educaţie fizică. SOLDAŢII
versuri şi muzica: de Anton Scornea
2 ½Á ½ª
tempo de marş
Î
a
&4 _e e e e q q _e e e e q e e e e q q
1. Hai, co - pii, cu to-ţii, În pas ca-den - ţat, Căci a-vem de-a - cu-ma
½Á Refren
& e e e e _q Î ] e e q e e q e e e e
b
½Á
Gra-dul de sol - dat. Ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta,
& e _e q e e q e e q e e e e _q Î ] Ó
Fine
ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta. Bum!
2. Stângul la comandă, 3. Mergem la paradă,
Mereu apăsat. Chiar de suntem mici.
De vei strica rândul, Mâine vom fi ageri,
Nu mai eşti soldat. Mândri şi voinici.
Bum, bum, bum… Da, da, da…
56
Anton Scornea, PRICHINDEL, Bucureşti: Editura Muzicală, 1986, pag. 26
72
La refrenul de la prima strofă, copiii imită trompeta, ducând mâna dreaptă
poziţional; la strofa a două imită bătutul tobei; la strofa a treia aplaudă ritmic cu
mâinile deasupra capului. La final, când strigă „Bum”, aduc brusc mâinile pe
lângă corp.
Exemplul creat de Alexandru Paşcanu (Şade raţa pe butoi)57, prin
versurile sugestive, invită copiii să respecte normele de igienă: spălatul pe mâini
înainte de masă, ţinuta corectă a corpului, respectarea orarului şi a regimului
şcolar. Cântecul are caracteristici muzicale identice cu folclorul copiilor, prin
melodică simplă construită pe o pentacordie de tip major şi ambitus de cvintă
perfectă (do1 – re1 – mi1 – fa1 – sol1), intervalică dominată de prime, secunde
mari şi mici, terţe mici în alternanţă treptată ascendentă şi descendentă.
Versurile sunt de şapte şi opt silabe, transpuse ritmic binar pe succesiuni de
optimi şi pătrime, cu rimă împerecheată. Simetria celor trei motive, din patru
măsuri fiecare, imprimă unitate acestei mici creaţii. Prin conţinutul său, poate
completa activităţi ce ţin de domeniul educării moral-civice, dar poate fi utilizat
ca model prin textul său pentru abilităţi practice, desen, modelaj şi activităţi
matematice (prin numărătoare pară şi impară).
ŞADE RAŢA PE BUTOI
2 ¢ f
Rar
½ Á muzica şi versuri: Alexandru Paşcanu
&4 [ ] e e e e e e q e e e e e e q
½ª
1. Şa-de ra-ţa pe butoi, Nu-mă-rând din doi în doi,
& e _e _e _e e e e e e _e _e _e
½£
U - nu, trei, cinci, şap - te, no - uă, Di - mi - nea - ţa
ä ä
& e e e e e e e e _q . e e e e _q . ( ) }
mân-căm o-uă, Ca să creş-tem mari, Să fim buni şco - lari. Da!
57
Alexandru Paşcanu, CELOR MAI CURATE GLASURI, Bucureşti: Editura Muzicală,
1983, pag. 4
73
2. Şade raţa pe butoi, 3. Şade raţa pe butoi,
Numărând din doi în doi: Măcăind cu drag la noi,
Doi şi patru, şase, opt, Mac, mac, mac şi iarăşi mac,
Cozonacul este copt, Pe copii îi văd ce fac,
Dar ca să-l mâncăm, Iar noi învăţăm,
Pe mâini ne spălăm. Cum să ne purtăm.
Educaţia artistico-plastică se poate desfăşura pornind de la tema din textul
diferitelor cântece; în acelaşi mod trebuie gândită relaţia şi cu abilităţile
practice. Educaţia fizică, euritmia, dansul, gimnastica artistică valorifică
jocurile muzicale cu mişcare: Jocul românesc de Pavel Delion, Prichindel şi
Jocul nostru-i românesc de Anton Scornea, Jocul celor trei iepuraşi şi Cercul de
trandafiri de Grigore Teodosiu, Baba oarba din folclorul copiilor.
Prin textul sugestiv ce indică mişcări, paşi şi bătăi ritmice din palme,
exemplul Prichindel creat de Anton Scornea58 trebuie realizat sub forma jocului
muzical – spectacol, având sarcini multiple de realizat. Construit într-un ambitus
de sextă mare (re1 – si1) pe gama sol major, cu o intervalică predominantă în
prime, secunde mari şi mici, terţe mari şi cvartă perfectă, are structura compusă
din două motive de câte patru măsuri ce determină strofa respectiv refrenul.
Alternanţa ascendentă şi descendentă a liniei melodice este însoţită de o
structură ritmico – metrică binară, alcătuită din optimi şi pătrime. Versul
simplu, sugestiv pentasilabic, în rimă împerecheată, ajută asocierea cu activitate
dinamică, de mişcare, pentru educaţie fizică, euritmie.
PRICHINDEL
# 2a ½Á
Allegretto versuri şi muzica: Anton Scornea
&4 e e e e q Î e e e e q Î
# b ½E ª E E E
1. Eu sunt Pri – chin - del, Cel mai mi - ti - tel.
q Î }
Refren
&] e e q e e e e
Mă ro - tesc, Mă-n-vâr- tesc, Dar nu o - bo - sesc.
58
Anton Scornea –PRICHINDEL, pag. 25
74
2. Noi, cu toţi, jucăm, 3. Suntem prichindei,
Şi cu Prichindel, Cei mai mititei,
Îl rotim, îl învârtim, Vom munci, vom clădi,
Dar nu-l obosim.
} bis Nu vom obosi.
} bis
4. Şi de v-a plăcut,
Despre prichindei,
Să jucaţi, să cântaţi,
Şi voi tot ca ei. } bis
Copiii se prin de mâini şi în mijloc este Prichindel, care cântă strofa I,
adrtesându-se copiilor. Copiii cântă în replică strofele următoare, bătând din
palme la refren. Prichindel joacă şi se roteşte pe rând în ambele părţi. Copiii aleg
apoi alt Prichindel, care cântă frumos. Jocul se continuă şi cu alte mişcări la
refren. Se impune o selecţie riguroasă a exemplelor, pe criteriul accesibilităţii şi
autenticităţii, pentru educaţia muzicală a copiilor de orice vârstă, mai ales a celor
care nu trăiesc într-un mediu folcloric. În acelaşi timp, păstrarea şi transmiterea
practicilor şi creaţiilor autentice noilor generaţii trebuie să constituie o
dominantă a activităţii pedagogilor din orice etapă a învăţământului. Oferind un
model de „câmp interdisciplinar”, folclorul copiilor trebuie considerat un model
de instruire în cadrul instituţional (grădiniţa şi şcoala primară), în care învăţarea
şi consolidarea tuturor cunoştinţelor şi deprinderilor specifice acestor vârste, să
fie realizate firesc, fără bariere între diferitele domenii de cunoaştere. Învăţarea
interdisciplinară favorizează dezvoltarea unei viziuni globale, transferul
informaţiilor în contexte diverse, generând experienţe fundamentale de formare
a creativităţii copiilor.
2. CREAŢIA VOCALĂ PENTRU VÂRSTELE TIMPURII
Repertoriul copiilor nu a făcut excepţie, în raport cu întreaga creaţie

folclorică românească, în sensul de a fi sursă de inspiraţie pentru mulţi
compozitori. Multe cântece şi jocuri muzicale din repertoriul cult respectă
75
structurile melodice şi ritmice întâlnite în creaţiile populare ale copiilor. Se
impune a fi menţionaţi compozitori cu realizări notabile ca: Alexandru Paşcanu,
Liviu Comes, Felicia Donceanu, Dan Voiculescu, Dumitru D. Stancu.
Repertoriul cult destinat copiilor respectă, deasemenea, caracteristicile de
conţinut şi limbaj, preluate din folclorul copiilor, apreciabilă fiind preocuparea
unor compozitori către genul miniatural – vocal, destinat educaţiei muzicale
pentru vârstele mici. Analizând aceste creaţii culte vom observa permanent
asemănările de structură ritmică, melodică, vers şi formă arhitectonică.
Exemplu: 59
MERGE RAŢA CĂTRE LAC

versuri: Monica Marcuş muzica: Liviu Comes
24 cÁ cª
Ò
rar
b e ä e. Ú e äjä äjä Î
& _e _e j
p Mer-ge ra- ţa că -tre lac, Şi tot face mac, mac, mac!Mac,mac,mac !
b 2 î î î î î î
& 4
Ò
î î î î î î
&b
F repede
cÁ cª
b e e e. Ú e ä jjä ä jjä
& _e _e să-ri-toa-re, O în-trea-bă – ce caţi oa-re?Oac,oac,oac,oac!
O bros-cu- ţă
cÁ cª
Ò
ä ä j ä ä jä ä j ä Î
rar
& b e e . Ú e
_e _e j j
f Cat şi eu un gân-dă-cel, Pen-tru pu-iu-mi mi-ti-tel. Mac,mac,mac,mac,mac!
î î î î ä j j ä ä jjä î
&b
Oac,oac,oac,oac!
59
Liviu Comes – PRIMĂVARA, Bucureşti: Editura Muzicală, 1965, pag. 15
76
Cântecul Merge raţa către lac, compus de Liviu Comes pe versurile
Monicăi Mărcuş, se înscrie pe coordonatele muzicale folclorice, deşi face parte
din repertoriul cult. Baza sonoră este pe o pentacordie de tip major pe fa1 (do1 -
fa1 - sol1 - la1 – si bemol1), în ambitus de septimă mică (do1 - si bemol1),
intervalică tipică (primă, secunde mari şi mici, terţă mare şi cvartă perfectă).
Versul este heptasilabic în rimă împerecheată, metrică binară creată prin
combinaţii ritmice de optimi sau optimi cu punct şi şaisprezecimi. Textul poetic
este completat cu onomatopee specifice (mac! oac!) celor două personaje – raţa
şi broasca – ce dialoghează; textul muzical este creat pentru două grupe de copii
(prin repetarea aceluiaşi motiv alcătuit din patru măsuri), putând fi realizat joc
muzical armonico – polifonic, adăugându-se şi un acompaniament onomatopeic,
cu ison pe tonică. Conţinutul este favorabil pentru asocierea cu o activitate de
cunoaşterea mediului în care grupul răţuştelor intonează rar, iar al broscuţelor
repede, făcându-se legătura cu specificul acestor vieţuitoare (broasca sare, raţa
merge greoi), precum şi cu realizarea unor planşe la educaţie plastică sau
abilităţi practice.
Păstrând caracteristicile folclorice, cântecul Să cântăm rintintineşte,60
creat de Alexandru Paşcanu, pe versuri de Georgeta Moraru, are o melodică
simplă prin combinarea intervalelor specifice repertoriului pentru copii, în
alternanţă ascendentă şi descendentă, utilizând tetracordia de tip major – do1,
re1, mi1, fa1, în ambitus de cvartă perfectă. Versurile alternative asimetrice de
câte patru, opt şi nouă silabe, concepute în monorimă sunt susţinute de un ritm
binar creat din combinaţii de optimi, pătrime şi doime. Distingem două fraze
muzicale alcătuite din câte două motive de patru măsuri fiecare, dând simetrie
includerea motivului doi în ambele fraze. Cântecul are un text plin de
imaginaţie, combinând silabe ca „rin, tin, tin, ana, bana, din”, apropiate de
jocurile de cuvinte, dezvăluind atmosfera de basm a copilăriei. Poate fi
transformat în joc muzical, asociind interpretării vocale bătăi din palme,
60
Alexandru Paşcanu, CELOR MAI CURATE GLASURI, Bucureşti: Editura Muzicală,
1983, pag. 3
77
acompaniament de percuţie, paşi, gesturi. Poate fi integrat in diferite scenete,
povestiri după imagini, activităţi de joc.
SĂ CÂNTĂM RINTINTINEŞTE
versuri: Georgeta Moraru muzica: Alexandru Paşcanu
%
Allegretto
2 ¤[ p a ½Á ½ª
& 4 [ ] _q _q _q Î e e e e _q Î q q q q
> > >
1. Tic, pi - tic, Ve -sel, bun, şi mic, A cân - tat un
E fru - mos, Dar e ca – ra - ghios, Că nu în- ţe
2. Rin, tin, tin, A - na, ba - na, din, A- na, ba-na,
Rin, tin, tin, A - na, ba-na, din, A- na, ba-na,
Á ª
f b ½£
&e e e e Î } Î ] h h
_q _q >q >q >h
Cân –te - cel de-al lui. (1) Un cân -tec mic,
legi de loc ce spui. Îl în – vă - ţăm
A - na, ba - na, din. (2) O, ti - ra, ri,
A - na, ba - na, din. Me - reu va fi,
Á ª D’al
½ª
²
&q q q q e e e e _h } _q
Ne-a cân - tat pri - e - te - nul pi - tic,
Şi rin - tin - ti - neş - te să cân - tăm.
Ci - ne cân - tă pi - ca, pi - ca, pic,
Bun şi ve - sel, ca pi - ti - cul Tic.
78
Extensia tonală aparţine repertoriului cult şi se încadrează în sonoritatea
specifică gamei majore şi mai puţin celei minore. Exemplu:61
MOŢATA
, Á
24a ½Á e e
versuri şi muzica: Anton Scornea
repejor
eeee e ee}
& _e e _e e e e e
1. O gă - i - nă cam mo- ţa-tă, A fă-cut un ou o - da-tă.
ª b ½ª ,
Ea în -tru-na dă de ves-te, Şi me-reu cot-
E E e
& e e _e _e e e eq
eee
e eeq
,
co-dă - ceş-te. Să mă cre-deţi oa-meni buni, Că eu nu vă spun min-ciuni,
E
&eeE eee e eee
e _e _e _e _e
O - ul meu e cel mai ma-re, Şi nu a - re-a - se - mă – na - re.
2. Dar Grivei lângă coteţ, Vezi, Moţato, ce păţeşti

Stă la pândă că-i isteţ, Dacă nu te stăpâneşti?
Şi-nghiţi oul îndată Iar când tu vei mai oua,
Al găinii cea moţată. Ţine-ţi gura, nu striga!
Cântecul – fabulă Moţata realizat de Liviu Comes pe versurile lui Aurel
Ivăşcanu, introduce copii în atmosfera de poveste, prin două personaje ce
dialoghează (găina şi câinele), alături de povestitor. Exemplu ideal pentru a fi
transformat în joc muzical melodic prin interpretare antifonică pe roluri în trei
grupe, este indicat pentru ore de cunoaşterea mediului sau educaţie morală.
Materialul muzical concordă cu povestea în sensul că subliniază caracterul vesel
prin gama do major, sensul oscilant ascendent şi descendent realizat prin
combinarea intervalelor de primă, secundă mare şi mică, terţă mare şi mică şi o
61
Anton Scornea – PRICHINDEL, Bucureşti: Editura Muzicală, 1986, pag 38
79
cvartă perfectă, încadrată în ambitusul de octavă. Cele două fraze muzicale sunt
construite ritmic binar (cu optimi şi pătrime) şi versuri heterometrice de şapte şi
opt silabe în rimă împerecheată.
Miniatura vocală Azi Grivei e mânios 62 (compozitor Liviu Comes, versuri
Aurel Ivăşcanu) reprezintă o îmbinare perfectă dintre vers şi melodia creată în
gama fa major, cu ambitus de septimă mică (do1 – si bemol1) şi intervalică tipică
repertoriului pentru vârstele mici (primă, secundă mare şi mică, terţă mare şi
mică, cvartă perfectă) în sens predominant ascendent. Combinaţiile ritmice
binare heteromorfe (optimi, pătrimi, optime cu punct şi şaisprezecime) sunt
asociate versurilor heterometrice (şapte şi opt silabe) dispuse în rimă
împerecheată (strofa I) şi monorimă (strofa II). Structura este determinată prin
îmbinarea a două motive dispuse în aranjament pe două voci, antifonic (primele
opt măsuri cu motivul I), apoi armonico-polifonic, prin suprapunerea motivului
II cu motivul I (patru măsuri) şi revenirea la primul motiv în canon (patru
măsuri). Realizarea sub formă de joc muzical armonico-polifonic susţine
dezvoltarea auzului armonic şi solicită atenţia auditivă, distributivă. Poate fi
inclus în activităţi de creaţie artistică vizuală (educaţie plastică, abilităţi
practice), la dezvoltarea limbajului (povestire) şi cunoaşterea mediului
(observarea animalelor domestice).
AZI GRIVEI E MÂNIOS
versuri: Aurel Ivăşcanu muzica: Liviu Comes
f ½Á
Ò
2 ä î î
I
&b4 q _q e e e e q j Î
1. Azi Gri - vei e mâ - ni - os, Ham, ham!
2 f ½Á
2. Se zbâr - leş - te da- că-l chem, Ham, ham!
î î î î
&b4
3.
II
q _q e e e e
Nu răz - beş - te cu un
Pe cio - lan s-a - run - că
62
Liviu Comes, PRIMĂVARA, pag. 59
80
½ª ½ª
Ò
b î î e. x e e e e e e e. x e e
&
½Á
Mâ -râ - ie şi se fră-mân - tă, Zici că s-ar lu-
ä j
Din pri - vi - re
½Á
par-c-ar spu - ne: - Stai să vezi că-l
&b q Î q q
_q eeee _q
os, Ham, ham! Azi Gri - vei e mâ - ni - os, Gri -
½Á
Ò Ó
ghem, Ham, ham! Se zbâr - leş - te da- că-l chem, Zbâr-
b e e ee q ä j jäÎ î
& _q e e e e q
½Á
a la trân-tă, Azi Gri - vei e mâ - ni - os, Ham, ham!
ä j jä Î
voi ră-pune! Se zbâr - leş - te da- că-l chem, Ham, ham!
&b e e e e q Î q _q eee e q
vei e mâ – ni - os, Azi Gri - vei e mâ - ni - os, Ham, ham!
leş -te da- că-l chem, Se zbâr - leş - te da- că-l chem, Ham, ham!
Creaţiile destinate copiilor constituie o permanentă deschidere spre

inovaţie, întrucât fiind interpretate colectiv, pot suporta forme de manifestare
pornind de la unison (cântare la o singură voce – pe un singur plan sonor), la
repartizarea pe mai multe planuri sonore. Executarea fragmentată pe grupe
constituie un procedeu de polifonie primitivă, aşa-numita antifonie, răspândită
în muzica monodică interpretată colectiv, determinând polifonizarea unui cântec
prin prezenţa unor planuri sonore diferenţiate şi succesive (polifonizare
imaginară - vezi: Merge raţa către lac, Moţata). Pentru a realiza fragmentarea şi
distribuirea pe grupe, cântecul trebuie să aibă o structură separabilă. O etapă mai
avansată de îmbogăţire polifonică o reprezintă suprapunerea planurilor sonore,
trecându-se la o polifonie reală. (vezi Azi, Grivei e mânios).63 Aceste interpretări
sunt recomandabile pentru vârstele cuprinse între 5 şi 9 ani. Multe dintre
exemplele propuse pot fi îmbogăţite cu elemente gestuale, de mişcare, de
acompaniament ritmic, putând fi transformate în jocuri muzicale (vezi: Unu, doi,
Cântec pentru o scenetă cu fluturaşi şi flori, Omul de zăpadă).
63
Liviu Comes, O METODĂ DE EDUCAŢIE MUZICALĂ PRIN CÂNTEC LA COPIII DE
VÂRSTĂ MICĂ, din revista MUZICA nr.3, Bucureşti: 1987, pag. 8-10
81
Predominanţa tonal – majoră pe do1 este evidentă în jocul muzical –
64
spectacol, cu mişcări şi bătăi din palme Unu, doi, creat de Alexandru
Paşcanu,cu un material sonor cuprins între si do - re - mi1 - fa1 - sol1 , în
- 1 1
ambitusul de sextă mică (si - sol1), rezolvarea ritmico-metrică binară fiind

susţinută de versurile alternative (heterometrice) de şase şi şapte silabe în rimă
împerecheată. Este o creaţie apropiată de jocurile populare ale copiilor chiar
dacă reprezintă repertoriul cult şi este ideală pentru activităţile de educaţie fizică
şi datorită structurii bistrofice.
UNU, DOI
Allegretto giocoso versuri şi muzica: Alexandru Paşcanu
2
4
a m1
e e q e e q e e e e e e q
1. U - nu, doi, U - nu, doi, Vi - no să te prinzi cu noi,
2. Stai mai drept Scoa - te piept, Că doar eşti co - pil deş – tept,
3. La, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la,
m1
e e q e e q e e e e e e q
Vi - no-n coa, Nu mai sta, Hai şi joa - că ui - te-a – şa.
Un, doi, trei, mă - run - ţei, Dar la joa - că se fac zmei,
La, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la,
b m2 Refren
e e e e e e q e e e e e e q
Ci - ne in - tră-n joc cu noi, E de vi - neri pâ - nă joi,
Á. ª. £.
ä ä
eeee eeq e ee e e
m2
q
Cu – min -ţel şi să – nă – tos, Ba - te ta - re jos! jos!
(bătăi din palme)
64
Alexandru Paşcanu, op. Cit., pag.6
82
Jocul muzical – ritmic Omul de zăpadă 65, compus de Dan Voiculescu, pe
versurile Luizei Carol, se apropie de universul copilăriei prin imaginea sugerată
de versul predominant heptasilabic cu monorimă, în structură metrică binară, cu
ritm heteromorf, în ambitus de sextă mare (do1 – la1) şi melodică de tip major în
hexacordie pe do1 (do1 - re1 - mi1 – fa1 – sol1 - la1). Asocierea cu bătăile ritmice
din picior ce marchează pauzele, delimitează cele două motive de câte două
măsuri, care sunt articulate prin repetare în discursul muzical. Ideea subliniată în
această creaţie poate oferi suport creativ pentru diferite jocuri sau realizarea de
desene şi colaje.
OMUL DE ZĂPADĂ
versuri: Luiza Carol muzica: Dan Voiculescu

2 q
4 eä q e ä e e e e ä
a c1 c1
e e e
Plân - ge, plân - ge, plân - ge, plân - ge, de ne - caz,
Î
ä
bătaie din picior
e e e e q
c1 b c2
e e e e e e e e e
O - mul de ză - pa - dă gras: “Ci - ne m-a muş - cat de nas?
c2
Î p a c1
î ee e ä
& e e e e _e e q e ee e
Ci - ne m-a muş - cat de nas?” Ie - pu - ra - şul fa - ce haz,
e e e e
c1
ä ä ä äÎ
e e e e e e
Şi mă - nân - că mor - cov ras, mor - cov ras.
65
Dan Voiculescu, UN ŞIRAG DE MELODII PENTRU CEI MAI DRAGI COPII, Bucureşti:
Editura Muzicală, 1987, pag. 34
83
Inspirat este şi Cântecul pentru o scenetă cu fluturaşi şi flori, 66 realizat
de acelaşi compozitor – Dan Voiculescu, ideal pentru activităţi de teatru,
comunicare, ştiinţe, desen, euritmie sau dans, prin versurile solare, luminoase,
(autoare - Ana Lubinski), de câte zece silabe asociate în rimă împerecheată.
Exprimarea melodică în gama do major, cu ambitus de octavă (do1 – do2),
metrică ternară şi ritmul punctat (heteromorf), imprimă un dinamism aparte, iar
structura bistrofică realizată prin repetarea celor două motive ajută la realizarea
prin joc muzical – dans.
CÂNTEC PENTRU O SCENETĂ CU FLUTURAŞI ŞI FLORI
versuri: Ana Lubinski muzica: Dan Voiculescu
34a m1 potrivit
e e e. x q e
(grup)
e e. x q
1. Sun - tem flu - tu - raşi, mici şi dră - gă - laşi,
2. Sun - tem flu - tu - raşi, mici şi dră - gă - laşi,
E E E. x q
m1v b m2 toţi dansând
e e e. x q e q q e. x q
Prin gră - dini cân - tăm, prin - tre flori ju - căm. La, la, la, la, la,
Soa - re - le de sus, îl iu - bim nes -pus.
E E E. x q
& e q q e. x q e q q e.
m2
x _q }
la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la, la.
66
Dan Voiculescu, op.cit., pag. 63
84
Aceste creaţii miniaturale sunt atent şi inspirat concepute, dovedind o
temeinică siguranţă componistică şi cunoaştere psihologică a copiilor, din punct
de vedere evolutiv – muzical, reprezentând pentru etapa actuală un reper în
didactica specifică. Muzicienii contemporani au studiat atent folclorul copiilor şi
l-au transpus în minunate cântece, continuând tradiţia impusă de-a lungul
timpului de către: Alexandru Podoleanu, Dumitru Georgescu Kiriac, Timotei
Popovici, Grigore Teodosiu, Mihail Gr. Posluşnicu, Petre Ţipordei, Gheorghe
Cucu, Ioan D. Chirescu, Nicolae Oancea. În repertoriul compus de aceştia
regăsim versuri ale poeţilor români: Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion
Creangă, George Coşbuc, Ştefan Octavian Iosif, Tudor Arghezi, cu o tematică
variată (natură, folclor, copilărie, istorie sau comportare moral - religioasă).
Atmosfera sonoră se distinge printr-o sinteză între modal şi tonal, dovedind un
echilibru între lirism, optimism, discreţie şi dinamism în acelaşi timp. 67
3. CREAŢIA VOCAL – INSTRUMENTALĂ PENTRU VÂRSTELE

TIMPURII
Trebuie remarcat faptul că dacă primul contact al copilului cu creaţia

sonoră se realizează în cadrul familiei şi mai târziu încearcă primele experimente
sonore folosind obiecte din mediul ambiant, construindu-şi instrumente, cu
posibilităţi destul de reduse de producere a sunetelor, ca: fluiere din unele părţi
ale plantelor (cucută, dovleac, floarea soarelui, pai de secară sau grâu, lemn de
soc, tulpini de trestie), ancii din pene de gâscă, vioară din coceni de porumb,
cobză cu o cutie de rezonanţă dintr-o jumătate de tâlv, ţambal sau ţiteră din
scândurele. Aceste jucării muzicale însoţesc manifestările artistice ale copiilor,
având un rol ritmic. Alături de acestea, sunt folosite şi bucăţi din lemn sau pietre
lovite ritmic, accentuând structura şi scandarea versurilor sau intonarea
muzicală.68
67
Doru Popovici, MUZICA CORALĂ ROMÂNEASCĂ, Bucureşti: Editura Muzicală, 1966
68
Gheorghe Oprea, Larisa Agapie – op.cit., pag. 211-215
85
De aceea şi repertoriul vocal – instrumental cuprinde jocuri muzicale în
care sunt combinate sonorităţile vocale cu cele ale unor jucării sonore şi
instrumente de percuţie sau suflat. În folclorul copiilor există cântece – formule,
jocuri şi producţii ocazionale (colinde, pluguşor) ce sunt acompaniate ritmic,
prin marcarea timpului sau structurilor ritmice, cu clopoţei, bătăi din lemne,
pietricele. După modelul acestor creaţii, compozitorii au realizat lucrări
destinate vârstelor mici, cu melodii simple, scurte, adăugând acompaniamente
ritmice realizate cu efecte vocale, bătăi din palme, picioare sau de instrumente
ca: tobiţe, trianglu, tamburină, maracas, în combinaţii dintre cele mai
ingenioase. Pentru a ajunge la performanţa de a interpreta vocal – instrumental,
copii trebuie să conştientizeze elementul de acompaniament. Această deprindere
se realizează la început, prin utilizarea propriului corp, cu bătăi din palme, din
picioare sau mers ritmic (marcarea timpului şi apoi a ritmului). Execuţia
instrumentală este caracterizată printr-o considerabilă complexitate şi necesită o
perioadă mai mare de timp pentru formarea instrumentistului, solicitând auzul
armonic prin sonorităţile compuse din suprapunerile vocale cu acompaniamentul
instrumental. Bunăoară, acompaniamentul ritmic poate fi vocal-onomatopeic.
Exemplu:69
DE-A TRENU’
versuri: Georgeta Moraru muzica: Alexandru Paşcanu
Allegro
¥ %f a
24 î
e e eä e e eä e e eä e e e ä
1. Du, du, du, du, du, du, Du - ne tu, du - ne tu,
Să fu - gim şi mai şi, De - cât toţi ie - pu - rii,
2. To - ca toc, To - ca toc, Fa - ceţi loc, Fa - ceţi loc,
Re - pe - de, Re - pe - de, Su - ie - te, Su - ie - te,
î¥ f
Fî fî fî fî fî fî fî fî
69
Alexandru Paşcanu – op. cit., pag. 5
86
e e e ä e e eä e e e e q ä ä
b
q e ee e ee
Tre – nu - le, tre – nu - le, Du-ne-n gra-ba ma - re. (1) La ur-cuş, der – de–luş,
Să fu –gim par-ca-m fi niş -te că –pri - oa - re. Uf, uf, uf, ce nă-duf,
To - ca toc, To - ca toc, Tre-nul se gră– beş – te. (2) Şu - ie -ră, Şu - ie - ră,
Re - pe - de, Re - pe - de, Că a - cum por- neş - te. Hai, u-şor, Hai, u - şor,
Fî fî fî fî fî fî fî fî
ä ä ä e. D’al %
ee e e ee e ee e ee e x ee q q
Pu – fă -ie a - cuş, a - cuş, Ca un moş, co–co-loş, Cu noi în spi - na - re.
Tre - nu’ face puf, puf, puf, Şi voi-nic, pic cu pic, Ur- că dea- lu’ ma - re.
Du - du-ie şi flu – ie – ră, Du, du, du, du, du, du, Prin pă – du–rea dea – să.
Mai u - şor, în - ce - ti – şor, Mai u - şor, fă - ră zor, C-am a – juns a - ca - să.
e e eä e e eä e e eä e e eä e e eä e e eä O O
CODA a perdendosi e rallentando
Du, du, du, du, du, du, du, du, du, du, du, du, du, du, du, du, du, du, Fşşş
Acest joc muzical de mişcare De-a trenu’, compus de Alexandru Paşcanu,

pe versuri de Georgeta Moraru, mobilizează copii nu numai motric prin mersul
în şir, cu paşii coordonaţi de intonarea cântecului, dar şi auditiv, prin asocierea
unui acompaniament ritmic – vocal (cu onomatopeea „fî, fî”) sau instrumental
(cu marcarea timpului pe un instrument de percuţie – de exemplu tobiţă).
Conceput din două celule muzicale, repetate, suprapuse pe versuri hexasilabice,
cu multe repetări de silabe onomatopeice („du, du”, „toca, toc”, „uf”), combinate
în rimă împerecheată şi cu ritm binar. Dinamismul este impus de succesiunile de
optimi ca şi de revenirea în final, la prima celulă muzicală. Materialul melodic
este constituit dintr-o pentacordie de tip major pe do1 (do1, re1, mi1, fa1, sol1) în
ambitus de cvintă perfectă (do1 - sol1) cu caracteristicile intervalice specifice,
oferind posibilitatea de a putea fi interpretat de cât mai mulţi copii. Lipsit de
dificultate interpretativă poate fi asociat cu activităţile de joc sau de educaţie
fizică bazate pe elemente de mişcare.
87
Următorul exemplu indică palmele ca acompaniament ritmic. 70
FRAGA
versuri: Luiza Carol muzica: Dan Voiculescu
5
bătăi din palme
8 j j j j
85 e q e q
m1
e e e e e q e e e e e q
Ur- su - le - ţul ve - de-o fra - gă, Şi nu şti - e ce să fa - că:
j j j j
e e e q e e e q e e e q e e e q
m1
O să-i pla - că? N-o să-i pla - că? S-o mai la - se? S-o cu - lea - gă?
j j j j
m1
e e e q q q. e e e q e e e q
Mor, mor, mor, mor, mor! Şi nu şti - e ce să fa - că:
j j j Î
Î
e e e q e e e q q q. q
S-o mai la - se? S-o cu - lea - gă? Mor! Mor!
Se poate repeta cu la, la, la. Bătăile din palme sunt facultative, ele pot fi
înlocuite şi cu lovituri uşoare în diferite instrumente.
Jocul muzical ritmic Fraga, realizat de Dan Voiculescu, pe versurile
Luizei Carol, este apropiat de intonaţiile specifice copiilor prin materialul sonor
utilizat în ambitus de sextă mare (do1 – la 1); distingem două tronsoane
melodice: primul, o pentacordie de tip minor pe re1 (re1, mi1, fa1, sol1, la1) care
se impune sonor prin motivul unu, iar al doilea, o pentacordie de tip major pe
do1 (do 1, re1, mi1, fa1, sol1) prin motivul al doilea, fiind o transpoziţie a primului.
Predominanţa treptat descendentă a melodiei, după saltul iniţial ascendent de
70
Dan Voiculescu, op.cit., pag. 68
88
cvintă perfectă este susţinută prin ritmul şi metrica asimetrice marcate prin bătăi
din palme sau instrumente de percuţie. Versul octosilabic dispus în monorimă,
completat şi cu onomatopeea „mor, mor”, este sugestiv şi poate fi integrat în
activităţi ce au ca temă natura sau personaje din poveşti. Această creaţie este
recomandată ca suport ideatic la activităţile de educare a limbajului,
cunoaşterea mediului, educaţie plastică. Marcarea structurii ritmice, va urmări
intonaţia silabelor, iar ritmul eterogen al piesei Fraga va fi uşor de realizat prin
asemănarea cu creaţia folclorică (joc de capră) şi urmărirea sincronizării dintre
execuţia vocală cu cea ritmico – instrumentală, dificultatea reprezentând-o
partea de acompaniament. Pentru susţinere ritmică, dar mai ales, pentru culoare,
se foloseşte adesea trianglul sau tobiţa, ca în partitura următoare semnată tot de
compozitorul Dan Voiculescu ce valorifică o ghicitoare din folclorul copiilor. 71
CIUPERCA
versuri: *** muzica: Dan Voiculescu
4 Î
acompaniament realizat cu trianglu sau tobiţă
4
44 a q q e e e q q
e
Î Î
Ce să fi - e, ce să fi - e?
q q e e e e q q q q e e e e
Î
În pă - du - re, pe câm - pi - e, Un pi - tic c-o pă - lă
q q q q e e e e q q
ri - e, Ce să fi - e, ce să fi - e?
71
Dan Voiculescu – op.cit., pag. 54-55
89
] Î Î Î Î Î Î}
q e e q q
Ò &] e e q e e q q e e q q}
b
Nu-i pi - tic, nici um-bre - lu - ţă, Nici şo-pron şi nici că - su - ţă.

Î Î
q q e e e e q q q q e e e e
a
Du - pă ploa - ie, de-o - bi - cei, Prin -de via - ţă dum - nea-
· Î
p Î · Î·Ó
. . .
Ò& q q · e e e e · Î · Ó
q q q
ei. Ce să fi - e? Ciu-per-ca!
Farmecul partiturii vocale este determinat de succesiunea celor două

motive muzicale ce alcătuiesc frazele a şi b, predominantă fiind prima prin
reluare, concepute de către compozitor pe un ambitus de sextă mare (re1 – si1) şi
combinând două scări muzicale: prima – o tricordie de tip major (fa1, sol1, la1)
şi a doua – o hexacordie de tip minor (re1, mi1, fa1, sol1, la1, si1) cu finala pe sol1.
Structura metrico – ritmică binară impune versul de opt silabe cu monorimă,
grupate pe tronsoane melodice. Textul poetic conţine o ghicitoare ce poate fi
introdusă la diferite activităţi de abilităţi practice, joc sau dramatizări.
Acompaniamentul ritmic marchează pauzele şi timpul accentuat, pentru a
sprijini desfăşurarea muzicală, necesitând atenţie, studiu şi sincronizare.
Dacă la început este folosit un singur instrument de acompaniament, (ca
în exemplele prezentate – tobiţă sau trianglul), treptat sunt adăugate şi alte
instrumente. Tamburina, maracasul, ca şi trianglul pot realiza un fundal sonor
continuu, iar tobiţa şi talgerul marchează structuri ritmice bine stabilite.
Repertoriul poate fi abordat la categoriile de vârstă 5-6 ani şi 7-8 ani, dar
recomandabil este ca fiecare copil să-şi însuşească acest repertoriu, atât vocal cât
90
şi instrumental (după preferinţă) pentru a beneficia de o evoluţie muzicală
completă, oferind tuturor şanse egale, în pregătirea muzicală.
Combinaţia cu două instrumente (unul ce marchează structuri ritmice –
trianglul sau tobiţa, iar celălalt care produce un efect sonor prin scuturare –
maracasul sau tamburina) oferă o sonoritate inedită, cu reflexe onomatopeice
(albina, telefonul, ca în partitura semnată de Liviu Comes ce valorifică versuri
din folclorul copiilor.72
SPRINTEOARA
versuri: *** muzica: Liviu Comes
acompaniament realizat cu maracas şi trianglu
distribuţie: grupa I, grupa II, un solist, toţi
F4 fF f
grupa I grupa II grupa I grupa II
Q q Q Q Q
mişcat
&b 4 q Q Q e e e e Àl e e e e À l
a
Zi de va - ră pâ-nă-n sea-ră, Zboa-ră, zboa-ră, bzz! Zboa-ră, zboa-ră, bzz!

(gestul zborului cu ambele braţe)
H H
¾ ¾
scuturare
F fF f
grupa II grupa I grupaII grupa I
Q q Q Q Q
&b q Q Q e e e e À l e e e e Àl Ó
Prin-tre flori e sprin-te-oa - ră, Zboa-ră, zboa-ră, bzz! Zboa-ră, zboa-ră, bzz!
(acelaşi gest)
H H
¾ ¾
scuturare
un solist, la repetare toţi
f
hotârât
. E. e ä . E. e ä
b
b e
&]. .e E e e
. . . e e
. E . e e
. . . }
Da - că nu îi eşti pe plac, Ea te-n –ţea - pă cu un ac.
72
Liviu Comes, apud. Decebal Burlacu şi Victoria Karpis, CULEGERE DE CÂNTECE PENTRU
ŞCOLARI, Craiova: Editura “Gheorghe Cârţu Alexandru”, 1995, pag. 157-158
91
p f .
b Î î E
& À Ó
Bzz! (gestul înţepăturii cu degetul arătător)
Trebuie remarcată imaginaţia compozitorului, demonstrată în conceperea

jocurilor muzicale – spectacol. De exemplu în Sprinteoara, interpretarea vocală
se face pe grupe, individual şi colectiv, fiind stabilită în partitură, ca
acompaniamentul instrumental, intervenţiile de maracas (prin scuturare) şi
trianglu (prin bătăi egale pe timp), ce au rolul de a mări efectele sonore pentru a
sugera apariţia unei albine, ca şi gestul de zbor. Versurile octosilabice sunt
preluate din folclorul copiilor (ghicitoare), dispuse în monorimă, transpuse fiind
muzical într-o structură metrico-ritmică binară şi o pentacordie de tip major pe
fa1 (fa1, sol1, la1, si bemol1, do2), în ambitus de cvintă perfectă (fa1 – do2).
Arhitectura este alcătuită din două motive repetate ce delimitează două fraze
distincte. Tematica acestei mici creaţii poate fi valorificată în activităţi de
limbaj, plastice, decorative sau despre mediu.
Tot Liviu Comes, valorifică sugestiv posibilităţile tamburinei şi tobiţei,
combinate şi cu loviturile palmelor. 73
TELEFONUL
versuri:*** muzica: Liviu Comes

acompaniament realizat cu tamburină şi tobiţă
distribuţie: grupa I, grupa II, un solist, toţi
, U , F c1
grupa I grupa II grupa I
2
b e e e e e e Q
vesel
& h4 h
Ţrrr! Ţrrr! Ţâ - râ - ie dar gre - ier nu-i,
H , UH
scuturare
73
Liviu Comes, apud. Decebal Burlacu şi Victoria Karpis, op.cit.,pag. 150-151
92
grupa II
f , U, toţi grupa II grupa I
b Q ee ee eeq h h
c1 c2
&eeee ee
Stă pe ma- să, stă şi-n cui, Dar în fur-că-i lo -cul lui. Ţrrr! Ţrrr!
qQ qQ qQ qQ H , UH
F c1
grupa I grupa II
E E E E
&b e e e e e e
c1
e e e e ee
Nu-măr poar-tă-n loc de nu-me, Şi îţi du - ce gla-su-n lu-me,
(bătăi în masă, alternativ cu palma stângă şi dreaptă)
f , U, F U
toţi grupa I grupa II un solist
&b e e e e
c2
e e e e h h Ó
Şi îţi du - ce gla - su-n lu - me, Ţrrr! Ţrrr! A - lo!
H , UH
bătăi în masă cu ambele
palme
qQ qQ qQ qQ
Şi în jocul muzical Telefonul sunt stabilite sarcinile pentru interpretarea

vocală (grupe, solist, colectiv) şi cea instrumentală – tamburina prin scuturare
pentru a imita semnalul telefonului, tobiţa şi bătăile palmelor, cu rol ritmic prin
marcarea anumitor timpi. Înlănţuirea simetrică de două ori a primei celule şi o
dată a celei de-a doua, oferă unitate melodiei ce are la bază o pentacordie de tip
major pe fa1 (fa1, sol1, la 1, si bemol1, do2), în ambitus de cvintă perfectă (fa1 –
do2) şi contur ritmico – metric binar. Versurile aparţin unei ghicitori din
folclorul copiilor, cu opt silabe, în rimă împerecheată. Tema acestui exemplu
poate fi transpusă în activităţi de educaţie civică, jocuri sau modelaj.
93
Asocierea de mai multe instrumente a necesitat o strategie de îmbinare a
acestora, întrucât nu vor fi utilizate concomitent; tobiţa şi trianglul subliniază
ritmul, iar tamburina este pentru sugerarea anumitor onomatopee. Însoţite de
gesturi şi bătăi din palme, aceste mici creaţii solicită atenţia distributivă a
interpreţilor şi în acelaşi timp necesită şi o siguranţă în execuţie, ce nu poate fi
obţinută decât printr-un studiu serios şi competent supravegheat.
Textul partiturii următoare l-a determinat pe acelasi compozitor, Liviu
Comes să folosească pe lângă aspectul de „lovire a călcâielor” şi trei
74
instrumente de percuţie – toba mare, tamburina şi tobiţa. Combinaţia cu trei
instrumente de percuţie (toba mare, tobiţă şi tamburină) susţine
acompaniamentul jocului muzical – spectacol Vechi ostaş, la care se adaugă
bătăi pe timpi din palme şi picioare (consecutiv sau concomitent). La acestea se
adaugă şi gesturi ce sugerează imaginea cocoşului (protagonistul creaţiei).
Inspirată după o ghicitoare cu versuri plastice, din şapte şi opt silabe dispuse în
rimă împerecheată, la care se adaugă şi onomatopeea „cucurigu!”, are
următoarele caracteristici muzicale: melodia creată pe o tetratonie de tip major
pe fa1 (fa1, sol1, la1, do2), cu ambitus de sextă mare (do1 – la1), intervalică
specifică (primă, secundă mare, terţă mare, cvartă perfectă), structură metrico-
ritmică binară, formă monostrofică, prin repetarea unui motiv, pe rând, de cele
două grupe sau în colectiv, după indicaţiile compozitorului. Această creaţie
oferă o imagine plină de viaţă care poate fi transpusă la activităţi plastice,
abilităţi practice, preluată la jocuri, cunoaştearea mediului sau educarea
limbajului (povestiri, dramatizări).
74
Liviu Comes, apud Decebal Burlacu şi Victoria Karpis – op. cit., pag. 73-74
94
VECHI OSTAŞ
versuri:*** muzica: Liviu Comes
acompaniament realizat cu toba mare, tamburină şi tobiţă
distribuţie: grupa I, grupa II, toţi
toţi rar şi energic
4F f p
grupa I grupa II
b
& 4 q q q q _q _q q Î ee eh eeeeh
e
Vechi os-taş îm- pin-te-nat, Cu – cu –ri - gu! Cu –cu – ri - gu!
mişcări cu braţele în formă de aripi
lovirea câlcâielor unul de altul
¾ scuturare ¾
Q q Q q Q q Q Q
F f p
Toţi grupa I grupa II
b
& q q q q _q _q q Î ee eh eeeeh
e
E în-tâ-iul la scu-lat. Cu – cu –ri - gu! Cu –cu – ri - gu!
lovirea câlcâielor unul de altul mişcări cu braţele în formă de aripi
¾ scuturare ¾
Q q Q q Q q Q Q
F grupa I
&b q q q q
grupa II
_q _q q q q q q q _q _q q q
Cal-că ţan-ţoş, voi – ni -ceş- te, Cân-tă de te a - sur –zeş-te.
Q q Q q Q q Q q Q q Q q Q q Q q
f Ä
toţi
b
& ee eeh ee eeh Ó
Cu – cu –ri - gu! Cu –cu – ri - gu!
mişcări cu braţele în formă de aripi
¾ scuturare ¾
95
Partitura vocal-instrumentală cea mai bogată ritmic şi coloristic, realizată
pe un text de Elena Dragoş, adecvat vârstei interpreţilor, face parte tot din
75
valoroasa creaţie a compozitorului Liviu Comes. Este cântecul La şcoală ,a
cărui partitură foloseşte un grup de percuţie (tobiţa, tamburina, trianglu şi
bătăile din palme), care susţine evoluţia bine ritmată a grupului vocal.
Interpretarea vocală se realizează pe grupe sau colectiv, după
recomandările stabilite. Caracteristicile muzicale sunt următoarele: ritmica
binară, cu versuri hexasilabice în rimă încrucişată, o linie melodica simplă în
tonalitatea re major, cu ambitus de septimă mică (do diez1 – si1) şi intervale
tipice repertoriului vocal al copiilor, o structură alcătuită din articularea a două
fraze generate prin repetarea unui motiv de patru măsuri. Ideile cuprinse în text
sunt apropiate de vârsta când copiii se pregătesc pentru debutul în activitatea
şcolară. Acest joc muzical – spectacol, cu sarcini multiple, necesită studiu şi
poate fi utilizat la activităţi de educaţie moral – civică sau de comunicare.
LA ŞCOALĂ
versuri: Elena Dragoş muzica: Liviu Comes
# #Allegretto f
acompaniament realizat cu tobiţă, tamburină şi trianglu
2 · · · · ] q q. q. q. q q
Ò& 4
grupa I
.
bătăi din palme 1. Fe – te - le, bă - ie - ţii
24
2. Lu-mea când îi ve - de
Î Î Î
24 Q. Î Q. q. Q. q. Q. Î Q. q. Q. q. Q. Î Q. q. Q. q.
f
24 Q. Î Q. Q. Q. Î Q. Q. Q. Î Q. Q.
f
24 Q. Q. Q. Q. Q. Î Q. Q. Q. Q. Q. Î Q. Î Q. Î
f
75
Liviu Comes, apud CÂNTECE ŞI CORURI PENTRU COPII – CÂNTAŢI CU NOI –
volumul VI, Bucureşti : Editura Muzicală, 1986, pag. 5-6
96
Că - tre şcoa - lă plea - că, Se în - trec să-n - ve - ţe,

##
grupa II
q q. q. q. q. q q
Ò & q. q. q. q. q
Că - tre şcoa - lă plea - că, Se în - trec să-n - ve - ţe,
Pli - nă-I de iu - bi - re, Râ - de ce - rel pă - cii
Î Î
Q. Î Q. q. Q. q. Q. Î Q. q. Q. q.
Q. Î Q. Q. Q. Î Q. Q.
Q. Î Q. Î Q. Î Q. Î
## F grupa I
Ò & q. q. q. q. q q q. q. _q q. q q q. q. q. q. q q
.
Car-tea le e dra- gă. 1.2Au în fa - ţă car - tea, Lu-mi-noa-să floa - re
În a lor pri - vi - re.
Î
paşi pe loc
Ò
stânga dreapta
Q. Î Q. q. Q. q. eQ. eQ. eQ. eQ. eQ. eQ. eQ. eQ.

F
Q. Î Q. Q. Q Î
F¾
Q. Î Q. Î
97
## f
toţi Poco allargando ....... a tempo
Ò & q q _q q q q q q · ·
q q q q}
Ce-n pe - ta - le poar - tă Lu-mi- no- sul soa - re.
bătăi din palme bătăi din palme
Ò }
paşi pe loc
eQ. eQ. eQ. eQ. eQ. eQ. eQ. eQ. Q. Î Q. q. Q.q.

f
Q Î Q. Q.
¾ f
Q Q Q Q Q Î
f
##
Ò& · · · · · · · Ó
Ó
Î
Ò
Q. Î Q q Q q Q. Î Q. Q. Q Î Q. Q. Q. Î
Ò f
F p
Q. Î Q. Q. Q Î · · · Q. Î
Ò f
Q. Q. Q. Q. Q. Î Q. Q. Q. Î Q. Q. Q. Î Q. Î
Ò F p f
98
Demn de reţinut este faptul că mulţi compozitori au conceput pentru
creaţiile lor şi acompaniament pentru pian, acesta fiind executat de către
specialist. Ca o caracteristică generală, aceste acompaniamente susţin linia
melodică, iar armonizarea este gândită funcţional tonal pe relaţiile dintre treptele
principale (I-IV-V). Repertoriul vocal – instrumental pentru copii este
caracterizat prin sincretism, o ritmică, o structură melodică şi o instrumentaţie
înscrisă firesc în spiritul specific al muzicii pentru copii. Efectele sonore în ecou,
modificările de tempo sau acompaniamentul au rolul de a le mări valoarea
artistică şi emoţională, demonstrându-le unicitatea în contextul muzical naţional.
99
ABSTRACT
It’s necessary to be retained the fact that through the auditions realized during the
musical activities, children balance and relax at the same time, these having a therapeutic
effect too. In this sense, the specific modalities of realizing the musical education use
specific creation: the musical exercises with the role of forming the skills, the songs,
which are the main means of familiarizing the children with the language, the musical
games which represent the most complex form of artistic education of children and the
musical auditions which nurture the sense for the genuine values. We made in our study
the determination (as specific educational method and means) and the proper
classifications regarding the exercises, games, auditions and songs, as well the didactic
technology necessary to their approach. All those presented above are sustained by
examples suggested on age categories, drawn out from the works of composers such as:
'DQ9RLFXOHVFX$OH[DQGUX3DúFDQX$QWRQ6FRUQHD'XPLWUX'6WDQFu, Liviu Comes,
Cristian Misievici and with recommendations of useful didactic materials (song books
and musical games, tapes, audio disks, also included in the musical – artistic
bibliography). The evolution of music as means of artistic communication has always
been in an interdetermination relation with the spirit of the epochs which it has reflected
with the evolution of sensibility and the intellectual ability of man. The musical
phenomenon refers to three great entities: the creator (in the case of music and the
interpreter as a co-author), the artistic work and the audience as well as the dynamic
relations among these.
The selection of an repertory adequate to the youngest, requires the knowledge of
the stages of children’s musical evolution, and as well as the acquiring possibilities of the
musical works, in the curricular activities but especially of those extracurricular optional,
which can be directed towards the interpretative practice prevalent vocal or vocal-
instrumental. The tendition of the vocal works is made by the vocal groups or choirs, and
those of the vocal-instrumental ones are realized by the group of musical games.The
children’s folkloric traditions can represent – especially in the countryside – the first step
towards the knowledge of music, after which the sonorous created universe can be
explored by composers after the model of children’s folklore. The works, either folkloric,
or academic are both vocal and vocal-instrumental. The accompaniment is prevalent
rhythmic, bodily (through clapping hands, tapping feet or rhythmic walk to mark the time
and rhythm), or instrumental (with sonorous objects or the percussion which enrich the
play atmosphere in a sonorous way).The academic repertory, destined to children was
realized with examples from the works of the composers mentioned above. At the same
time we also propose possible alternatives for integrating the scores in different
interdisciplinary activities.
At the beginning, under a form of game and then as a form of lesson, the Musical
Education brings only benefits, joy and enthusiasm in the souls of children, no matter the
parallel or meridian he lies. It’s important that the scientific beginning, co-ordinate of the
musical formation, should start from what it seems familiar to them and namely their
folkloric creations, so that they could increase in the specific sonorous universe of the
area to which they belong. But this effort will not have a final product if it isn’t anchored
in the immediate reality which imposes the interdisciplinary correlation with all the fields
which the children explore in their cognitive way, towards the understanding of the
universe they live in.
100
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
1. STUDII TEORETICE ŞI ARTICOLE
1 Aldea Georgeta, – DIDACTICA EDUCAŢIEI MUZICALE ÎN
Munteanu Gabriela ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR, Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., 2001
2 Ana Aurelia, – PROIECTE TEMATICE ORIENTATIVE, Petroşani: Editura
Cioflica Smaranda Maria „Tehno Art”, 2003
3 Andriescu Anca Ioana – IMAGINAŢIA: FORME ŞI METODE DE DEZVOLTARE A
IMAGINAŢIEI CREATOARE, din Buletin de informare şi
educaţie artistică, Bucureşti: Societatea Profesorilor de Muzică
şi Desen din România, 1990
4 Athanasiu Andrei – MUZICĂ ŞI MEDICINĂ, Bucureşti: Editura „Minerva”, 2003
5 Barbu Hristu, – ACTIVITĂŢI DE JOC ŞI RECREATIV-DISTRACTIVE,
Popescu Eugenia, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R. A. 1993
Şerban Filofteia
6 Barbu Hristu, – PEDAGOGIE PREŞCOLARĂ – DIDACTICA, Bucureşti:
Alexandru Mateiaş, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A. 1995
Rafailă Elena,
Popescu Eugenia,
Şerban Filofteia
7 Bălan Theodor – SCOARŢA CEREBRALĂ ŞI MUZICA; din Studii de
Muzicologie, volumul IX, Bucureşti: Editura Muzicală, 1973
8 Băncilă Gabriela, – ALGORITMUL SUCCESULUI, Iaşi: Editura „Polirom”, 1999
Zamfir Gheorghe
9 Bârlea Ovidiu – POETICĂ FOLCLORICĂ, Bucureşti: Editura „Univers”, 1979.
10 Berger René – ARTĂ ŞI COMUNICARE (traducere de Florin Murgescu),
Bucureşti: Editura „Meridiane”, 1976
11 Bernstein Leonard – CUM SĂ ÎNŢELEGEM MUZICA! (traducere de Mircea
Ivănescu), Bucureşti: Editura Muzicală, 1982
12 Bogdan Tiberiu, Stănculescu – PSIHOLOGIA COPILULUI ŞI PSIHOLOGIA PEDAGOGICĂ,
Ilie I. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1973
13 Buciu Dan – CREAŢIA CORALĂ DESTINATĂ ŞCOLARILOR DIN
CLASELE PRIMARE ŞI GIMNAZIALE, în Muzica nr. 2 din
1981, Bucureşti
14 Bughici Dumitru – DICŢIONAR DE FORME ŞI GENURI MUZICALE,
Bucureşti: Editura Muzicală, 1974
101
15 Cerghit Ioan, – DIDACTICA, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R. A. 1993
Radu Ioan T.,
Popescu Eugenia,
Vlăsceanu Lazăr
16 Cerghit Ioan – SISTEME DE INSTRUIRE ALTERNATIVE ŞI
COMPLEMENTARE – STRUCTURI, STILURI,
STRATEGII, Bucureşti: Editura „Aramis”, 2002
17 Comes Liviu – ASUPRA UNOR MIJLOACE PENTRU INTRODUCEREA
COPIILOR ÎN MUZICA VOCALĂ POLIFONICĂ, în Lucrări
de muzicologie, volumul I, Cluj-Napoca: Editura
Conservatorului „George Dima”, 1965
18 Comes Liviu – O METODĂ DE INIŢIERE A COPIILOR ÎN POLIFONIA LA
TREI VOCI, în Lucrări de muzicologie, volumul IV, Cluj-
Napoca: Editura Conservatorului „George Dima”, 1968
19 Comes Liviu – ASPECTE ALE CREAŢIEI DIDACTICE ŞI PENTRU COPII
ÎN LUMINA EXIGENŢELOR ACTUALE ALE EDUCAŢIEI
MUZICALE, în Muzica nr. 2 din 1981, Bucureşti
20 Comes Liviu – JOCUL MUZICAL, CEL MAI ADECVAT GEN PENTRU
VÂRSTA PREŞCOLARĂ, din Buletin artistic, Bucureşti: Societatea
Profesorilor de Muzică şi Desen din R. S. România, 1986
21 Comes Liviu – O METODĂ DE EDUCAŢIE MUZICALĂ PRIN CÂNTEC
LA COPIII DE VÂRSTĂ MICĂ în Muzica nr. 3 din 1987,
Bucureşti
22 Comişel Emilia – FOLCLORUL COPIILOR, Bucureşti: Editura Muzicală, 1982
23 Cosmovici Andrei – PSIHOLOGIE GENERALĂ, Iaşi: Editura „Polirom”, 1996
24 Cosmovici Andrei, – PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ, Iaşi: Editura „Polirom”, 1999
Iacob Luminiţa (coordonatori)
25 Creţu Carmen – PSIHOPEDAGOGIA SUCCESULUI, Iaşi: Editura „Polirom”, 1997
26 Creţu Carmen – CURRICULUM DIFERENŢIAT ŞI PERSONALIZAT, Iaşi:
Editura „Polirom”, 1998
27 Creţu Viorel – ANALIZE INTERDISCIPLINARE ÎN DOMENIUL ARTEI
SUNETELOR, Bucureşti: Casa Editorială „Odeon”, 2002
28 Cristescu Carmen – RELAŢIA SUNETE MUZICALE – CULORI, din Buletin de
informare şi educaţie artistică, Bucureşti: Societatea
Profesorilor de Muzică şi Desen din România, 1990
29 Cristinoiu Ion – INSTRUMENTELE DE PERCUŢIE ÎN MUZICA DE JAZZ,
POP, ROCK, Bucureşti: Editura Muzicală, 1983
30 Csire Iosif – ROLUL INSTRUMENTELOR ŞI FORMAŢIILOR
INSTRUMENTALE ÎN EDUCAŢIA MUZICALĂ
GENERALĂ, din Buletin de informare şi educaţie artistică,
102
Bucureşti: Societatea Profesorilor de Muzică şi Desen din
România, 1990 şi din Buletin Artistic 1986
31 Cucoş Constantin – PSIHOPEDAGOGIE, Iaşi: Editura „Polirom”, 1998
(coordonator)
32 Cucoş Constantin – PEDAGOGIE, Iaşi: Editura „Polirom”, 2002
33 Dandara Liviu – CÂTEVA PROBLEME PRIVIND MUZICA
INSTRUMENTALĂ DEDICATĂ COPIILOR, în Muzica nr. 2
din 1981, Bucureşti
34 Delion Pavel – EDUCAŢIA MUZICALĂ ÎN ETAPA ÎNSUŞIRII
ALFABETULUI MUZICAL, Iaşi: Conservatorul „George
Enescu”, 1975
35 Dima Cella – DE LA VORBIRE LA ELOCINŢĂ, Bucureşti: Editura
„Albatros”, 1982
36 Dolgoşev Maria, – METODICA EDUCAŢIEI MUZICALE ÎN GRĂDINIŢA DE
Marinescu Elisabeta COPII, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1973
37 Drăgan Ion, – CERCETAREA PSIHOPEDAGOGICĂ, Târgu-Mureş, Editura
Nicola Ioan „Tipomur”, 1993
38 Ducrot Oswald, – NOUL DICŢIONAR ENCICLOPEDIC AL ŞTIINŢELOR
Schaeffer Jean-Marie LIMBAJULUI (traducere de Anca Măgureanu, Viorel Vişan şi
Marina Păunescu), Bucureşti: Editura „Babel”, 1996
39 Dumitrescu Brateş Maria – LE FRANÇAIS PAR DES IMAGES, Bucureşti: Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987
40 Enăchescu Constantin – NEUROPSIHOLOGIE, Bucureşti: Editura „Victor”, 1996
41 Fischer Ernst – NECESITATEA ARTEI (traducere de Constantin Otobâcu),
Bucureşti: Editura „Meridiane”, 1968
42 Florea Anca – MUZICĂ ŞI IMAGINE, Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale
Române, 1997
43 Gagim Ion – DIMENSIUNEA PSIHOLOGICĂ A MUZICII, Iaşi: Editura
„Timpul”, 2003
44 Gârleanu – Costea Rodica, – ACTIVITATEA SIMULTANĂ LA DOUĂ SAU MAI
Gheorghe Alexandru MULTE CLASE ÎN CICLUL PRIMAR , Craiova: Editura
„Gheorghe Cârţu Alexandru”, 1995
45 Georgescu Lisette – METODA SUZUKI, în „Muzica” nr. 3 din 1978, Bucureşti
46 Gheorghe Alexandru, – METODICA ACTIVITĂŢII DIDACTICE SIMULTANE LA

Ghiţă Otilia, DOUĂ ŞI MAI MULTE CLASE LA CICLUL PRIMAR,
Sârbu Melania, Craiova: Editura „Gheorghe Cârţu Alexandru”, 2004
Pavelea Daniel Tudor,
Mogâldea Gheorghe,
103
Marcu Anişoara,
Mitrache Alexandru,
Dima Mircea,
Rotaru Silvia
47 Gherguţ Alois – SINTEZE DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, Iaşi: Editura
„Polirom”, 2005
48 Giuleanu Victor – PRINCIPII FUNDAMENTALE ÎN TEORIA MUZICII,
49 Golu Pantelimon, – PSIHOLOGIA COPILULUI, Bucureşti: Editura Didactică şi
Zlate Mielu, Pedagogică, R. A. 1995
Verza Emil
50 Ionescu Ana-Motora, – METODICA PREDĂRII MUZICII, CLASELE I-VIII,
Tudorie Elena, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1965
Scornea Anton
51 Ionescu Ana-Motora – ÎNDRUMĂTOR PENTRU PREDAREA MUZICII LA CLASELE
I-IV, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1978
52 Ionescu Ana-Motora, – ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU PREDAREA MUZICII
Dogaru Anton LA CLASELE V-VIII, Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 1983
53 Ionescu Constantin A. – ISTORIA PSIHOLOGIEI MUZICALE, Bucureşti: Editura
Muzicală, 1982
54 Ionescu Constantin A. – EDUCAŢIA MUZICALĂ, Bucureşti: Editura Muzicală, 1986
55 Ionescu George – PSIHOTERAPIE, Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1990
56 Ionescu Miron, – STRATEGII DE PREDARE ŞI ÎNVĂŢARE, Bucureşti:
Chiş Vasile Editura Ştiinţifică, 1992
57 Ivela Avram Levy – DICŢIONAR MUZICAL ILUSTRAT, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică R. A., 1998
58 Jinga Ioan, – ÎNVĂŢAREA EFICIENTĂ, Bucureşti: Editura „Editis”, 1994
Negreţ Ion
59 Jurcău Emilia, – CUM VORBESC COPIII NOŞTRI, Cluj-Napoca: Editura
Jurcău Nicolae „Dacia”, 1989
60 Lisievici Petru – EVALUAREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT - TEORIE, PRACTICĂ,
INSTRUMENTE, Bucureşti: Editura „Aramis”, 2002
61 Lovinescu A. V., – CERCETĂRI PRIVIND DEZVOLTAREA UNOR ASPECTE
Manasia V. ALE PERSONALITĂŢII COPIILOR ÎNTRE 3 ŞI 7 ANI,
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1970
62 Lupu Jean – EDUCAREA AUZULUI MUZICAL DIFICIL, Bucureşti:
Editura Muzicală, 1988
63 Maşek Victor Ernest – ARTA DE A FI SPECTATOR, Bucureşti: Editura
„Meridiane”, 1986
104
64 Maté Gavril – UNIVERSUL KITSCHULUI, Cluj-Napoca, Editura „Dacia”, 1985
65 Matei Dumitru, – EVOLUŢIA ARTEI ŞI EXIGENŢELE RECEPTĂRII,
Stroia Gheorghe Bucureşti: Editura „Meridiane”, 1985
(coordonatori)
66 Mehedincu Sanda – DRUMURILE MUZICII DIN TIMPURI VECHI PÂNĂ LA
TRUBADURI, Bucureşti: Editura Muzicală, 1986
67 Menuhin Yehudi, – MUZICA OMULUI (traducere de Adina Arsenescu),
Davis Curtis W. Bucureşti: Editura Muzicală, 1984
68 Milcu Ştefan, – INTERDISCIPLINARITATEA ÎN ŞTIINŢA
Staicovici Virgil CONTEMPORANĂ, Bucureşti: Editura Politică, 1980
(coordonatori)
69 Miroiu Adrian, – ÎNVĂŢĂMÂNTUL ROMÂNESC AZI, Iaşi: Editura
Pasti Vladimir, „Polirom”, 1998
Ivan Gabriel,
Miroiu Mihaela,
Codiţă Cornel
70 Munteanu Gabriela – STUDIU ASUPRA MANUALELOR DE MUZICĂ DIN
ROMÂNIA (1846-1993), Bucureşti: Editura Academiei de
Muzică, 1994
71 Munteanu Gabriela – INSTRUMENTE MUZICALE. ÎNDRUMĂRI METODICE
DE UTILIZARE A MIJLOACELOR AUDIOVIZUALE (120
diapozitive, o casetă cu exemple muzicale), Bucureşti:
Imprimeria Ministerului Învăţământului, 1995
72 Munteanu Gabriela – ÎNDRUMAR METODIC PENTRU PRACTICA

PEDAGOGICĂ, Bucureşti: Editura Fundaţiei „România de
Mâine”, 1997
73 Munteanu Gabriela – DE LA DIDACTICA MUZICALĂ LA EDUCAŢIA
MUZICALĂ, Bucureşti: Editura Fundaţiei „România de
Mâine”, 1997
74 Munteanu Gabriela – JOCUL DIDACTIC MUZICAL, Bucureşti: Editura
Universităţii de Muzică, 1997
75 Munteanu Gabriela – METODICA EDUCAŢIEI MUZICALE PENTRU GIMNAZIU
ŞI LICEU, Bucureşti: Editura „Sigma Primex”, 1999
76 Munteanu Gabriela – GHIDUL PROFESORULUI DE EDUCAŢIE MUZICALĂ,
CLASELE A V-A ŞI A VI-A, Editura „Sigma”, 1999
77 Naidin Traian – METODĂ PENTRU MUZICUŢĂ, Bucureşti, Editura de Stat
pentru imprimate şi publicaţii, 1957
78 Neculau Adrian, – PSIHOPEDAGOGIE, Iaşi: Editura „Spiru Haret”, 1994
Cozma Teodor (coordonatori)
105
79 Nichifor Şerban – FORME ŞI METODE FOLOSITE PENTRU INIŢIEREA
ELEVILOR ÎN ACTIVITATEA DE CREAŢIE ARTISTICĂ,
în Muzica nr. 3 din 1987, Bucureşti
80 Nicola Ioan, – TEORIA EDUCAŢIEI ŞI NOŢIUNII DE CERCETARE PEDAGOGICĂ,
Farcaş Domnica Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., 1994
81 Nicola Ioan, – PEDAGOGIE GENERALĂ, Bucureşti: Editura Didactică şi
Farcaş Domnica Pedagogică, R. A., 1995
82 Nicola Ioan – TRATAT DE PEDAGOGIE ŞCOLARĂ, Bucureşti: Editura
„Aramis”, 2003
83 Oleinek Freya – EXPERIMENTAREA CONCEPŢIEI LUDICE ÎN
EDUCAŢIA MUZICALĂ PREŞCOLARĂ, Iaşi: Conservatorul
de Artă „George Enescu”, 1980
84 Pahlen Kurt – ÎN LUMEA MINUNATĂ A MUZICII, Bucureşti: Editura
Muzicală, 1968
85 Paşca Eugenia Maria – referat doctorat CÂNTECUL PENTRU COPII ÎN CREAŢIA
FOLCLORICĂ, Iaşi: Universitatea de Arte „George Enescu”, 2003
86 Paşca Eugenia Maria - EDUCAŢIA MUZICALĂ DIN PERSPECTIVĂ
INTERDISCIPLINARĂ, Iaşi: Editura “ Pim” , 2006
87 Paşca Eugenia Maria EDUCAŢIA ŞI CREAŢIA MUZICALĂ PENTRU PERIOADA
PRENOTAŢIEI , Iaşi: Editura “ Pim” , 2006
88 Paşcanu Alexandru – DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE, Bucureşti: Editura
Muzicală, 1980
89 Paşcanu Alexandru – SUGESTII (SAU AUTOSUGESTII) GÂNDIND LA
EDUCAŢIA MUZICALĂ, în Muzica nr. 2 din 1981, Bucureşti
90 Pavelea Cristina, – PSIHOPEDAGOGIE APLICATĂ ÎN ACTIVITATEA DE
Pavelea Daniel Tudor, PRACTICĂ PEDAGOGICĂ, Craiova: Editura „Gheorghe
Gheorghe Alexandru Alexandru”, 2005
91 Pavelea Cristina, CAIET DE PRACTICĂ PEDAGOGICĂ, Craiova: Editura
Pavelea Daniel Tudor, „Gheorghe Alexandru”, 2005
Gheorghe Alexandru
92 Păunescu Constantin – PSIHOTERAPIA EDUCAŢIONALĂ A PERSOANELOR CU
DISFUNCŢII INTELECTIVE, Bucureşti: Editura „All
Educaţional”, 1999
93 Pârvu Nicolae – STUDII DE PSIHOLOGIA ARTEI, Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 1967
94 Pinghireac Emil – ARTA CÂNTULUI VOCAL, Bucureşti: Editura Fundaţiei
„România de Mâine”, 1999
95 Pîrgaru Geo – PERCEPŢIA MUZICALĂ, din Buletin artistic, Bucureşti: Societatea
106
96 Popa Ioana – IMPORTANŢA CERCETĂRII INTERDISCIPLINARE ÎN
FORMAREA UNEI GÂNDIRI MUZICALE LA ELEVI, din
Buletin de informare şi educaţie artistică, Bucureşti: Societatea
Profesorilor de Muzică şi Desen din România, 1990
97 Popescu – Mihăeşti Alexandru – ROLUL MUZICII ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII
UMANE, din Buletin de informare şi educaţie artistică,
Bucureşti: Societatea Profesorilor de Muzică şi Desen din
România, 1990
98 Popescu – Neveanu Paul, – PSIHOLOGIE, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R. A., 1995
Zlate Mielu,
Creţu Tinca
99 Popp Maxim – ENGLISH THROUGH PICTURES, Bucureşti: Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983
100 Preda Viorica (coordonator) – METODA PROIECTELOR LA VÂRSTELE TIMPURII,
Bucureşti: Editura „Miniped”, 2002
101 Ralea Mihai – PRELEGERI DE ESTETICĂ, Bucureşti: Editura Ştiinţifică,
1972
102 Rapin Jean-Jacques – SĂ DESCOPERIM MUZICA (traducere de Stela Cameniţă, Erna
Glancz şi Angela Mărcuşi), Bucureşti: Editura Muzicală, 1975
103 Roşca Alexandru – PSIHOLOGIE GENERALĂ (colectiv sub redacţia profesorului
doctor docent Alexandru Roşca), Bucureşti: Editura Didactică
şi Pedagogică, 1976
104 Sălăvăstru Dorina – DIDACTICA PSIHOLOGIEI – PERSPECTIVE TEORETICE
ŞI METODICE, Iaşi: Editura „Polirom”, 1999
105 Sârbu Viorel – ARTA ŞI ACŢIUNEA SOCIALĂ, Timişoara: Editura „Facla”,
1979
106 Schulman Kolumbus Elinor – DIDACTICA PREŞCOLARĂ (traducere de Magdalena
Dumitrana), Bucureşti: Editura „V & Integral”, 1998
107 Scornea Anton – CÂNTECUL PENTRU COPII ŞI VALENŢELE LUI
EDUCATIVE, din Buletin Artistic, Bucureşti: Societatea
108 Spulber Ştefanache, – PRACTICA PEDAGOGICĂ, Bacău, Editura „Grigore
Spulber Catinca Tăbăcaru”, 1999
109 Stan Liliana, – GHIDUL TÂNĂRULUI PROFESOR, Iaşi: Editura „Spiru
Andrei Adina Haret”, 1997
110 Stanciu Ion Gheorghe – ŞCOALA ŞI PEDAGOGIA ÎN SECOLUL XX, Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 1983
111 Stancu Dumitru D. – FORMAŢII DE INSTRUMENTE POPULARE DE SUFLAT,
Târgovişte, Şcoala Populară de Artă,1982
107
112 Stoian Stanciu, – PEDAGOGIE ŞI FOLCLOR, Bucureşti: Editura Didactică şi
Alexandru Petre Pedagogică, 1978
113 Stoica-Constantin Ana – CREATIVITATEA PENTRU STUDENŢI ŞI PROFESORI,
Iaşi: Institutul European, 2004
114 Suliţeanu Ghizela – PSIHOLOGIA FOLCLORULUI MUZICAL, Bucureşti:
Editura Academiei, 1980
115 Şerfezi Ion – METODICA PREDĂRII MUZICII LA CLASELE I-IV,
116 Toma-Zoicaş Ligia – CĂI DE MODERNIZARE A INSTRUIRII MUZICALE
(Învăţarea prin descoperire), în Muzica nr. 3 din 1978,
Bucureşti
117 Toma-Zoicaş Ligia – PEDAGOGIA MUZICII ŞI VALORILE FOLCLORULUI,
118 Urmă Dem – ACUSTICĂ ŞI MUZICĂ, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1982
119 Vancea Zeno – DICŢIONAR DE TERMENI MUZICALI (redactor
(coordonator ştiinţific) coordonator Gheorghe Firca), Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1984
120 Vasile Vasile – PAGINI NESCRISE DIN ISTORIA PEDAGOGIEI ŞI A
CULTURII ROMÂNEŞTI, Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, R. A., 1995
121 Văideanu George – CULTURA ESTETICĂ ŞCOLARĂ, Bucureşti: Editura
122 Văideanu George – TELEVIZIUNEA CA MIJLOC DE ÎNVĂŢĂMÂNT,
123 Văideanu George – EDUCAŢIA LA FRONTIERA DINTRE MILENII, Bucureşti:
Editura Politică, 1988
124 Verza Emil – PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ, Bucureşti: Editura Didactică
şi Pedagogică, R. A., 1994
125 Voiculescu Elisabeta – FACTORII SUBIECTIVI AI EVALUĂRII ŞCOLARE –
CUNOAŞTERE ŞI CONTROL, Bucureşti: Editura „Aramis”, 2001
126 Wallon Henri – EVOLUŢIA PSIHOLOGICĂ A COPILULUI (traducere de

Victoria C. Petrescu şi Elvira Balmuş), Bucureşti: Editura
127 Wendelstein Karl – ELEMENTUL „MIŞCARE” FOLOSIT ÎN EDUCAŢIA
MUZICALĂ PENTRU CONSOLIDAREA ŞI
DESCOPERIREA CONCEPTULUI DE „ORDINE” ŞI „NON-
108
ORDINE” ÎN MUZICĂ SAU ALTE FENOMENE SONORE,
din Die praxis des Musikunterrichts, Verlag Schott (traducere
de Freya Oleinek), 1977
128 Zlate Mielu – PSIHOLOGIA MECANISMELOR COGNITIVE, Iaşi: Editura
„Polirom”, 1999
129 *** – FILOSOFIA GREACĂ PÂNĂ LA PLATON, volumele I - II,
Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979 şi 1984
(colecţie îngrijită de Idel Segall, redactor coordonator Ion
Banu, în colaborare cu Adelina Piatkowski)
130 *** – REVISTA DE PEDAGOGIE, nr. 3-4 şi 7-9 din 1992,
Bucureşti: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
131 *** – REVISTA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCOLAR, nr. 3-4 din
1995, nr. 3-4 din 1996, Bucureşti: Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei
132 *** – PROVOCĂRI LUDICE. GHID METODIC – JOCURI
DIDACTICE CENTRATE PE OBIECTIVELE
CURRICULARE ALE GRĂDINIŢEI ŞI
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR, coordonator Stratica
Iordache, Iaşi: Editura „Spiru Haret”, volumul I – 2001,
volumul II – 2003
2. LUCRĂRI MUZICALE ŞI ARTISTICE
1 Anea Daniela, - NE JUCĂM, NE BUCURĂM!, culegere de jocuri

Drozan Adriana, muzicale, coordonată de Eugenia Maria Paşca, Bârlad:
Arteni Niculina Liliana Editura „Sfera”, 2002
2 Barbu Delia Ştefania, - TEZAUR DE CÂNTECE ŞI VERSURI, Craiova: Editura
Buzera Alexie „Gheorghe Cârţu - Alexandru”, 1986
3 Bădescu Cristel, - COPII AI ŢĂRII ROMÂNEŞTI, cântece pentru copii,
Dobrovicescu Haralambie Craiova: Editura „Scrisul Românesc”, 1983
4 Bârleanu Viorel - VESEL SOARELE RĂSARE, cântece pentru copii, Iaşi:
Editura „Spiru Haret”, 1994
5 Bârleanu Viorel - ÎNGER, ÎNGERELUL MEU, cântece pentru copii, Iaşi:
Editura „Trinitas”, 1996
6 Borcia Theodor – MANUAL ŞI CULEGERE DE CÂNTECE PENTRU
BLOCKFLÖTE, Iaşi: Editura „Pamfilius”, 2005
7 Brăescu Maria - CONTES, RÉCITS ET LECTURES LITTÉRAIRES,
109
8 Breazul George, - CARTE DE CÂNTECE PENTRU COPII, ediţie îngrijită
Saxu Nicolae de Titus Moisescu, Bucureşti: Editura Muzicală, 1985
9 Burlacu Decebal, - CULEGERE DE CÂNTECE PENTRU ŞCOLARI,
Karpis Victoria Craiova: Editura „Gheorghe Cârţu-Alexandru”, 1995
10 Comes Liviu - PRIMĂVARA, cântece pentru copii, Bucureşti: Editura
Muzicală, 1965
11 Comes Liviu - GHICITORI ŞI JOCURI MUZICALE PENTRU COPII,
12 Comes Liviu - AZI, GRIVEI E MÂNIOS, Cluj: Editura „Arpeggione”,
2002
13 Comici Rodica - MUZICĂ ŞI FOLCLOR, colecţie notată şi alcătuită de
Eugenia Maria Paşca, Iaşi: Editura „Pim”, 2004
14 Creveniceanu Ion Dumitru - CULEGERE DE CÂNTECE ŞI CORURI PENTRU
CLASELE I-VIII, Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 1983
15 Delion Pavel - EDUCAŢIA MUZICALĂ ÎN GRĂDINIŢA DE COPII -
3, 4, 5 ani, Iaşi: Inspectoratul Şcolar, 1971, 1972, 1973
16 Delion Pavel - CULEGERE DE CÂNTECE, pentru grădiniţă şi clasele
I-VIII, Iaşi: Conservatorul „George Enescu”, 1986
17 Diaconescu Tanţa - MELC, MELC, CODOBELC, culegere din folclorul
copiilor, Bucureşti: Editura Muzicală, 1987
18 Donceanu Felicia - CLOPOŢELUL CEL ISTEŢ, cântece pentru copii, Bucureşti:
19 Evans Peter and - MEMORIES OF CHILDHOOD, cântece pentru copii,
Lavender Peter London: „Wise Publications”, 1991
20 Giroveanu Aurel - ZÂMBET ŞI SOARE, cântece pentru copii, Bucureşti:
21 Grigorescu Luminiţa - ENGLEZA PENTRU CEI MICI, Bucureşti: Editura
„Garamond”, 1992
22 Hintea Niţă, - ABECEDAR MUZICAL, Bucureşti: Editura „All
Orza Elisabeta Educaţional”, 1999
23 Ionescu Ana-Motora, - CULEGERE DE CÂNTECE, Bucureşti: Editura
Pop Lucia, Didactică şi Pedagogică, 1977
Nicolescu Vasile D.
24 Ionescu Ana-Motora, - CULEGERE DE CÂNTECE PENTRU CLASELE
Pop Lucia, V-VIII, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1982
Nicolescu Vasile D.
25 Ionescu Nelu - LUCI, SOARE, LUCI! Bucureşti: Editura Muzicală, 1981
26 Kraus Egon und - MUSIK IN DER SCHULE, volumele I-II, „Moseler
Oberborbeck Felix Verlag Wolfenbüttel”, 1950-1951
110
27 Lomură Vasile - 190 DE CÂNTECE ŞI JOCURI, Bacău: Editura „Plumb”, 1994
28 Matei Sofica - ALFABETUL CÂNTAT pentru clasele I-II, Bucureşti:
Editura „All Educaţional”, 1998
29 Morărescu Simion - CÂNTECE PENTRU ÎNVĂŢAREA LIMBILOR
STRĂINE, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
1979
30 Moruţan Mariana - CÂNTECELE COPILĂRIEI, Sibiu, Casa Corpului
Didactic, 1995
31 Munteanu Viorel şi - STROP DE LER, volumul I, Iaşi: Editura „Trinitas”, 2000

Bârleanu Viorel
32 Niessberger Charles - RECUEIL DE CHANTS, Colmar: Editions „Alsatia”,
1935
33 Oprişan Horia Barbu - TEATRUL POPULAR ROMÂNESC, Bucureşti: Editura
„Meridiane”, 1987
34 Paşca Eugenia-Maria - EDUCAŢIE MUZICALĂ PENTRU PREŞCOLARI,
caiet I-II, Bârlad: Editura „Sfera”, 2001
35 Paşca Eugenia-Maria - DIMENSIUNI ALE EDUCAŢIEI ARTISTICE , vol I ,
FIECARE COPIL ARE NEVOIE DE EDUCAŢIE
MUZICALĂ , Iaşi: Editura “ Artes” 2008
36 Paşcanu Alexandru - CELOR MAI CURATE GLASURI, cântece pentru copii,
37 Popa Steluţa - OBICEIURI DE IARNĂ, folclor muzical din repertoriul
copiilor, Bucureşti: Editura Muzicală, 1981
38 Radu Andrei - MON PREMIÈR LIVRE DE LECTURES, Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 1973
39 Raţiu Mariana - ENGLISH READER – partea I, II, III, Bucureşti: Editura
40 Săplăcan Maria, - SPECTACOLE ARTISTICE, Bucureşti: Editura „Pro
Man Valeria Transilvania”, 1998
41 Scornea Anton - PRICHINDEL, cântece pentru copii, Bucureşti: Editura
Muzicală, 1986
42 Stanciu Alexandru Chirilă, Stanciu - ABECEDAR MUZICAL, volumele I şi II, Bucureşti:
Emilia Editura „Corint”, 1997
43 Stancu Dumitru D. - POVESTEA UNUI CIOBĂNAŞ, cântece pentru copii,
Bucureşti: caiet 1, Editura „Vergiliu” şi caiet 2,
Editura „Intact”, 2000
44 Voiculescu Dan - UN ŞIRAG DE MELODII PENTRU CEI MAI DRAGI
COPII, Bucureşti: Editura Muzicală, 1987
111
45 *** - CÂNTECE ŞI JOCURI DE COPII, Ediţie îngrijită,
Prefaţă, Bibliografie şi index bibliografic de Gheorghe I.
Neagu, Bucureşti: Editura „Minerva”, 1982
46 *** - JOCURI MUZICALE ŞI DE MIŞCARE, Bucureşti:
Palatul Copiilor, 1977
47 *** - PACE, VISE, FLORI, cântece pentru copii, Bucureşti:
Palatul Copiilor, 1986
48 *** - CÂNTAŢI CU NOI! Cântece şi coruri pentru copii,
volumul VI, Bucureşti: Editura Muzicală, 1987
49 *** - DIN CÂNTECELE NEAMULUI, Târgu-Mureş,
Uniunea „Vatra Românească”, 1990
50 *** - DATINI DE CRĂCIUN ŞI ANUL NOU, Iaşi: Casa
Editorială „Regina”, 1996
112

Jocul Cu Cip - Do PDF

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jocul Cu Cip - Do PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ARTE „ GEORGE ENESCU „ IAŞI

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

EUGENIA - MARIA PAŞCA

JOCUL MUZICAL ŞI CREATIVITATEA

Pentru specializarea Pedagogie muzicală

Editura Artes Iaşi

Referenţi ştiinţifici: Prof.univ.dr. Gheorghe Duţică

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

©2010 Edit ura Art es

Tipar digital realizat la tipografia Editurii „Artes”

Argument _______________________________________ pag. 5

I. Aspecte metodice privind formarea şi dezvoltarea

II. Mijloace specifice de realizare a educaţiei muzicale în

III. Dezvoltarea creativităţii copiilor prin proiectarea pag. 56

1. Abordarea proiectiv – interdisciplinară a educaţiei muzicale .............. pag. 56

1. Studii teoretice şi articole ..................................................................... pag. 101

Problematica educaţiei muzicale in perioada prenotaţiei nu este nouă, a

Omul, încă din perioada primitivă, a acumulat un bogat fond

1.CÂNTAREA VOCALĂ ŞI INSTRUMENTALĂ

Calea cea mai concretă şi directă de a ajunge în universul muzicii o

Grija pentru respiraţie, pronunţie şi dicţie va fi permanentă şi în

Un bâ - zoi, un bâ - zoi, Vi - ne du - pă noi,

Bâ - zâ - ind, bâ - zâ - ind, Bâz, bâz, bâz, bâz, bâz,

Exerciţiile trebuie să se desfăşoare în ambitusul specific fiecărei vârste,

2. ÎNSUŞIREA ELEMENTELOR RITMICO - METRICE

Mişcările ritmice există peste tot în natura înconjurătoare (ritm

Cu sar - ma - le mici. Şi dau de fur - nici.

Exemplu pentru vârsta de 7-8 ani; mersul ritmic va fi apoi, urmat de

versuri: Elena Dragoş muzica: Dan Voiculescu

După însuşirea elementului metric–temporal se va trece la învăţarea

Mă – mă – ru - ţă, ru - ţă, bătăi din palme

mers rapid folclorul copiilor – oraş Vaslui

Exemplu pentru vârsta de 5-6 ani:

Bătut pe tobiţă sau cu ciocan pneumatic pe fiecare silabă

Pentru a favoriza înţelegerea notaţiei muzicale putem folosi

Exemple pentru: pauza de pătrime,

versuri: R. Felican muzica: Pavel Delion

Aceste elemente vor fi consolidate învăţându-se cât mai multe

creat de Ana–Motora Ionescu) 22

Ta, ti - ti, ta – fa – te – fe, ta - a,

bătăi din picior, instrumente muzicale, bătăi din palme,

3. ÎNSUŞIREA ELEMENTELOR MELODIC - INTERPRETATIVE

Pe plan evolutiv, după ritm a apărut melodia, care deţine

Indicate sunt asocierea exerciţiilor cu jocul didactic: “Sirena” –

grav mers linear mediu

mers ascendent mers descendent

Pentru consolidarea deprinderilor de intonare şi recunoaştere a

În acest cântec pot fi delimitate uşor fragmentele ce au linia melodică:

Simţul tonal este determinat de dobândirea competenţelor melodice şi se

Auzul armonico – polifonic se formează şi prin interpretarea cântecelor şi

2 grupe de copii (I şi II împreună)

Până la sfârşitul perioadei prenotaţiei, elevii vor reuşi să cânte expresiv,

În evoluţia metodicii educaţiei muzicale au existat mai multe modele de

Pregătirea copilului în grădiniţă, ca anticipare pentru activităţile şcolare, a

1. EXERCIŢIILE MUZICALE ŞI ROLUL LOR ÎN FORMAREA

Exerciţiile muzicale constituie o modalitate de completare a educaţiei

La clasele I-II sunt recomandate introducerea vocalizelor simple, pentru

Exerciţiile melodice contribuie la conştientizarea înălţimii sunetelor şi la

ARE MÂŢA TREI PISOI

La elevii din clasele I-II, pentru formarea gândirii muzicale vor fi

Exerciţiile ritmice ajută la dezvoltarea simţului ritmic şi la notaţia ritmică.

Pentru însuşirea corectă a pauzelor recomandăm a fi marcate prin semnal

Interpretarea vocală poate fi însoţită şi de marcarea ritmului. Aceste

versuri: A. Gherţovici muzica: Cristian Misievici