E-government, customers and citizens – E-guvernare, clienti si cetateni

Michael Margolis and Gerson Moreno-Riano

Astazi, democratia a devenit un ideal pe care, practic, toata lumea vrea s ail imbratiseze.
Atunci cand decid daca sa pastreze sau sa isi schimbe reprezentantii, cetatenii au nevoie de
informatii privitoare la impactul politicilor guvernamentale in vietile lor la fel cum au nevoie sa
stie directiile de politici in care oficialii guvernamentali planuiesc sa mearga.
Internetul reprezinta una dintre solutiile la aceasta problema. Cetatenii il pot folosi pentru
a obtine informatii despre politicile publice din tot felul de surse. Viata civila, cu toate acestea,
inseamna mai mult decat politici guvernamentale. Cetatenii interactioneaza unii cu altii in
chestiuni, de multe ori, departe de ceea ce fac guvernantii.
In ciuda facilitatilor pe care internetul le ofera, in sensul de imbunataire a cailor pentru a
participa la viata politica, sunt putini cei care isi asuma responsabilitatea pe o care o presupun
guvernarea democratica si implicarea directa in aceasta.
Asta a condus cercetatorii sa extinda ideea de guvernare reprezentativa la adiministrarea
politicilor guvernamentale. ?!)
Cetatenii nu sunt numai cetateni, ei sunt si clienti si consumatori pentru guvern. Ideea
cetateanului ca client sau consumator combinata cu cresterea accesului la internet in toata lumea
prin intermediul tehnologiei informatiei si comunicatiilor, a condus specialistii sa sustina E-
guvernarea ac forma moderna de reprezentare democratica.
Sustinatorii E-guvernarii vad internetul ca o modalitate de modernizare a sectorului
public si de democratizarea a relatiilor dintre cetatenii si conducatorii lor, cam in acelasi mod in
care internetul a adus beneficii semnificative pentru E-comert.
Democratia este definita drept guvernarea oamenilor de catre oameni, exercitata direct
sau prin intermediul reprezentantilor oficial alesi. Natiunile iubesc democratia atat de mult incat
savarsesc fapte extraordinare pentru a o proteja.
Internetul a fost primit ca una dintre tehnologiile, poate chiar acea tehnologie,care va
salva democratia de apatia cetatenilor cand vine vorba de participare la viata politica, de elitism
si informatii necorespunzatoare.
Cu toate ca internetul a avut ramificatii politice, cercetatorii au concluzionat ca e departe
de a indeplini asteptarile initiale. Exista mai multi factori care adancesc aceasta discrepanta
dintre teoria si practica E-democratiei.
1. Utilizarea internetului in politica democratica a incurajat modelul cetateanului – client
sau cetateanului – consumator in opzitie cu cel al cetateanului – participant la
elaborarea de politici ;
 2. La fel de supratoare sunt si schimbarile rapide in stilurile de comunicare si cresterea
degradarii continutului comunicarii care transforma cetatenii in receptori inerti si
pasivi ai unor informatii politice ;
3. A treia problema este daca democratia electronica este sau nu sustenabila data fiind
acasta lupta de zi cu zi a cetatenilor de a-si mentine un standard de trai minim de trai,
lupta care i-a impiedicat sa se implice si in democratia traditionala.

O alta problema consta in discrepanta dintre teoria si practica democratica. Este aproape
evident ca majoritatii oamenilor nu le pasa foarte tare despre chestiunile legate de politici publice
cu exceptia cazului in care ele au repercursiuni asupra vietilor lor de zi cu zi.
Altfel, cetatenii normali sunt mai interesati in a-si urmari interesele personale, familiale
sau de grup decat sa participe direct la eleborarea politicilor publice. In ciuda facilitatilor pe care
internetul le ofera cetatenilor pentru a participa si a influenta elaborarea de politici publice sunt
putini cei care isi sacrifica timpul personal sau alte interese pentru a participa la viata publica.

Fenomenul cetatean - consumator

2 teorii ale democratiei:
- Democratia deliberative
- Democratia agresiva
Democratia agresiva foloseste preferintele politice ale indivizilor ca materie prima pentru
elaborarea de politici si decizii democratice indifferent de meritul sau de justificarea lor. In cea
mai populara forma a sa, democratia agresiva este majoritarism si e mediata de reprezentanti. Cu
alte cuvinte, democratia agresiva operationalizeaza implicarea politica a cetatenilor drept suma
preferintelelor exprimate in timpul perioadelor electorale sau al diverselor sondaje de opinie.

Pe de cealalta parte, democratia deliberativa face apel la mai multa deliberare si la discursuri
mai eficiente. Aceste 2 teme, tema discursului si tema deliberarii stau in centrul democratiei
deliberative, in sensu lei atenian, dar adaptat la realitatea zilelor noastre. Habermas considera ca
« ceea ce ii priveste pe toti ar trebui sa fie aprobat de catre toti).
Altfel spus, democratia deliberativa are in centru nevoia justificarii deciziilor facute de catre
cetateni si reprezentantii lor.
Democratia deliberatia a reusit sa aduca in prim plan 3 mari deziderate pentru viata civila:
1. Cooperarea este esentiala pentru ca oamenii sa prospere;
2. a nu fi de acord este o parte normala si fireasca a vietii oamului ;
3. un flux deschis al informatiilor este vital pentru o buna guvernare
 In ciuda argumetelor puternice in favoarea deliberarii si cooperarii, se pare ca politicile
contemporane sunt lipsite de aceste esente, iar modelul agresiv al democratiei este mai populat
decat cel deliberativ.
Transformarea cetatenilor in consumatori este o parte a unei transformari culturale mai mari
– de la o economie de piata, la o societate de piata. Aceasta schimbare/transformare hraneste
tendinta de a reduce bunurile si dorintele societatii civile in bunuri si dorinte esentialmente
economice. Altfel spus, cetatenii sunt consumatori, iar politicile sunt economice.

Practica E-guvernarii si E-democratiei

Notiunea lui Sartori de « democratie confuza » se aplica si conceptelor de e-democratie si e-
guvernare asa cum se aplica si guvrnarii si democratiei clasice.
Incercarile de a defini e-democratia separat de e-guvernare nu sunt nici ele mai productive.
E-democratia ar putea fi definita drept : efortul de a extinde participarea politica prin
permiterea cetatenilor sa se afle in contact unii cu altii si cu reprezentantii lor prin intermediul
noilor tehnologii de informatii si comunicare.

E-guvernarea a fost privita drept rezultatul utilizarii calculatoarelor, a internetului si a altor

tehnologii ale informtiei si comunicarii. In mare masura, definitia E-comertului se aplica si e-
guvernarii : « tehnologia care mediaza schimburi intre parti fie ei indivizi sau organizatii. In
multe privinte, e-guvernarea este o replica a e-comertului si a practicilor si a procedurilor sale.
Dincolo de practicile e-comertului care se gasesc si in e-guvernare, sindromul cetateanului –
consumator mai are radacini si in lipsa de interes a cetatenilor pentru politica si pentru politici
publice. Chiar si in cazul democratiei agresive, cetatenii au nevoie de informatii legate de
impactul politicilor guvernamentale si a serviciilor asupra alor oameni ca ei insisi, la fel cum au
nevoie de informatii despre directia in care se indreapra politicile guvernamentale.
Viata civica, se extinde dincolo de chestiunile guvernamentale. Cetatenii interactioneaza unii
cu altii in foarte multe privinte, iar majoritatea subiectelor nici macar nu au legatura cu politica si
guvernul. Asa cum spuneam si mai devreme, cetatenii obisnuiti sunt mai interesati in a-si urmari
interesele persoanel, familiale sau de grup decat sa participe la viata politica si la elaborarea de
politici publice cu exceptia situatiei in care asta le afecteaza vietile de zi cu zi.
Studiile arata ca mai multi indivizi utilizeaza internetul pentru a cauta informatii despre
guvern decat pentru a comunica propriu-zis cu guvernul. Si apoi, chiar daca am putea lua
milioane de cetateni si sa ii facem sa se documenteze, sa dezbata si sa voteze in chestiuni de
politici publice prin internediul dispozitivelor si a retelor electronice tot nu avem nicio dovada ca
ei chiar ar imbunatati guvernarea democratica.
 Nu e nici de neglijat rolul tehnologiilor de informatie si comunicare asupra guvernarii
electronice, pe de alta parte. Intr-o democratie, cetatenii sunt atat conducatori cat si condusi. In
calitate de conducatori ei au ultimul cuvant in ceea ce priveste alegerea si demiterea celor care
fac politicile publice. Simultan, au si obligatii fata de cei pe care i-au ales in mod colectiv.
Concluzii

- Cu toate ca internetul are ramificatii politice, cercetatorii considera ca nu indeplineste

asteptarile legate de e-guvernare ;
- Exista un decalaj intre practica si teoria despre e-democratie. Utilizarea internetului in
politica democratica a condus la un pattern in care cetatenii sunt perceputi drept client sau
consumatori ai guvernului, mai degraba decat cetateni care iau decizii in privinta
politicilor publice. De asemenea, schimbarile rapide in stilurile de comunicare si
degradeaza continutul comunicarii.
- Sindromul cetatenilor consumatori exista in contextul a 2 teorii dominate ale democatiei :
deliberativa si agresiva ;
- Trebuie sa ne punem intrebarea daca e-democratia este sustenabila in contextul actual in
care oamenii se lupta sa isi asigure un standard minim de trai si nu au timp de alte
preocupari ?
- Rezolvarea problemelor politice prin metode democratice ia timp, rabdare si effort.
Solutiile instantanee luate de pe internet prin intermediul tehnologiei informatiei si a
calculatoarelor are putine sanse de reusita.