DEPRESIA SI ANORGASMIA

In lumea medicala psihiatrica anorgasmia mai este denumita si tulburarea de orgasm a femeii.
Aceasta afectiune, frecvent intalnita in depresie, afecteaza 10% pana la 42% dintre femei.
Aproximativ 10% dintre femei nu au niciodata experienta unui orgasm pe parcursul intregii
vieti(1).
CAUZE
Anorgasmia feminina, aparuta in context depresiv, poate avea si alte cauze care coexista cu
tulburarea afectiva (depresia):
Factori care tin de partener: probleme sexuale sau medicale ale acestuia;
Factori relationali: comunicare deficitara, divergente in privinta interesului sexual,
teama de respingere, ostilitatea in raport cu barbatii, sentimente de inadecvare in
privinta libidoului;
Factori de vulnerabilitate individuali: stima de sine scazuta, dismorfofobie (preocupare
anxioasa pentru un defect fizic minor, real sau imaginar), antecedente de abuz
emotional sau sexual, iritabilitate, irascibilitate, oboseala cronica;
Factori majori de stress: doliu, somaj, faliment etc.;
Factori culturali/religiosi: inhibitie sexuala, atitudinea non-permisiva in raport cu
sexualitatea;
Factori medicali: boli endocrine, stari neoplazice (cancer), afectiuni psihiatrice,
afectiuni neurologice, traumatisme pelvine etc.;
Factori medicamentosi: unele medicamente antidepresive, unele benzodiazepine, unele
medicamente antihipertensive;
Substante de abuz: alcool, cannabis, heroina, metadona.
FACTORI DE RISC
1. Temperamentali: anxietatea, depresia, teama de sarcina pot interfera cu abilitatea femeii de
a obtine orgasmul;
2. Ambientali: relatia disfunctionala, familia disfunctionala, asteptari culturale sau religioase
nerealiste pot conduce la dificultati in obtinerea orgasmului;
3. Genetici sau fiziologici: atrofia vulvo-vaginala sau menopauza pot avea ca rezultat absenta
orgasmului feminin.
CRITERII DE DIAGNOSTIC
Conform DSM V - Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale(1) al Asociatiei
Psihiatrilor Americani, tulburarea de orgasm a femeii este diagnosticata in urmatoarele
conditii:
A. Prezenta oricaruia dintre urmatoarele doua categorii de simptome, experientate in cursul
tuturor sau aproape al tuturor contactelor sexuale (in 75-100% din cazuri), in contexte
situationale circumscrise sau generalizate:
1. Intarziere marcata sau absenta a orgasmului ori frecventa redusa a acestuia;
2. Reducere evidenta a intensitatii senzatiilor de orgasm.
B. Simptomele de la punctul A au persistat timp de cel putin 6 luni.

C. Simptomele de la punctul A determina un disconfort individual semnificativ.

D. Disfunctia sexuala nu este mai bine explicata de:
o tulburare psihica non-sexuala;
consecintele disfunctiei relationale (ex.: violenta partenerului);
alti stressori semnificativi;
efectele unei substante sau medicament;
o alta afectiune medicala.
Medicul psihiatru trebuie sa specifice daca anorgasmia:
este de tip primar, adica a fost prezenta pe tot parcursul vietii sexuale active;
este de tip secundar (dobandita), adica a aparut dupa o perioada de functionare sexuala
normala;
este generalizata, adica nu se limiteaza doar la anumite situatii sau parteneri;
este situationala, adica apare numai in anumite contexte, la anumite tipuri de stimulare
sau cu anumiti parteneri;
a fost prezenta in permanenta, adica pacienta nu a experientat niciodata un orgasm, in
nicio situatie.
EVOLUTIE
Dupa Kaplan si Sadock, care citeaza un studiu al celebrului sexolog american Alfred Kinsey,
5% dintre femeile casatorite din SUA, in varsta de peste 35 de ani, nu au experientat niciodata
un orgasm(2).
Capacitatea femeii de a obtine orgasmul creste cu varsta si cu experienta sexuala, pe masura
ce aceasta isi cunoaste propriul corp. Atunci cand disfunctia orgasmica apare doar in anumite
situatii, aceasta tulburare este insotita, de regula si de dificultati referitoare la libido si
excitatia sexuala(3).
TRATAMENT(4)
De cele mai mult ori orgasmul feminin este influentat de o multitudine de factori (descrisi mai
sus) si de aceea tulburarea este dificil de tratat. Un tratament medicamentos specific inca nu
este disponibil, desi s-a incercat administrarea de sildenafil citrat, cu rezultate
nesatisfacatoare.
Daca anorgasmia apare ca o consecinta a depresiei, tratamentul farmacologic al acesteia din
urma poate conduce si la ameliorarea calitatii vietii sexuale.
Au fost incercate si metode nespecifice de tratament: aromaterapie, remedii homeopate, masaj
cu uleiuri aromate, dar eficienta acestor procedee este dificil de evaluat medical si
statistic/stiintific.
In prezent anorgasmia este frecvent adresata prin psihoterapie. In procesul psihoterapeutic
este implicat si partenerul, pentru ameliorarea comunicarii si rezolvarea conflictelor.
Partenerii trebuie sa invete: autoexplorarea, rezolvarea fricii (inconstiente) de orgasm,
obtinerea excitatiei sexuale sau constientizarea particularitatilor erogene ale fiecaruia.

Alte metode de psihoterapie utilizate in tratarea anorgasmiei feminine sunt:

hipnoterapia, terapia cognitiv-comportamentala (pentru modificarea schemelor cognitive
dezadaptative), terapia integrativa.
CONCLUZII
Anorgasmia (tulburarea de orgasm a femeii) este o patologie destul de frecventa. In medie,
aproximativ una din patru femei poate avea o astfel de problema, iar 10% dintre femei nu
experimenteaza niciodata un orgasm, indiferent de maniera de stimulare: clitoridiana sau
vaginala.
Tratamentul componentelor psihologice are o importanta semnificativa. Suportul emotional si
comportamental al partenerului este esential. Intrucat nu exista o medicatie specifica, diferite
metode de psihoterapie sunt de preferat, iar rezultatele obtinute sunt semnificative si
satisfacatoare pe termen lung.
MENTIUNE
Anorgasmia poate sa apara si la barbat, dar este mult mai rara decat la femei, din considerente
fiziologice. Orgasmul masculin poate fi inhibat sau imposibil. Daca tulburarea este prezenta
pe parcursul intregii vieti, ea este, de regula, consecinta unei boli psihice severe. Aparitia
dificultatilor de orgasm la barbat, dupa o perioada de activitate sexuala normala, reflecta in
special dificultati interpersonale.
NOTE:
(1)

DSM V, American Psychiatric Publishing, Washington DC, London England, 2013;

Kaplan & Sadock, Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, Editura Medicala, Editia a treia,
Bucuresti, 2009, 2015;
(3)
Kaplan & Sadocks Synopsis of Psychiatry, Eleventh Edition, Wolters Kluwer, 2014;
(4)
Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, F. Tudose, C. Tudose, L. Dobranici,
Editura Trei, 2011.
(2)