Sunteți pe pagina 1din 2

Conform lui Plass & Koch (2001) argumentele implicării psihologiei în oncologie sunt:

 Celulele canceroase sunt prezente la majoritatea persoanelor, dar nu toată


lumea dezvoltă boala malignă;
 Bolnavii de cancer cunosc procese evolutive foarte diferite;
 Nu toţi bolnavii de cancer mor din cauza acestei boli;
 Boala determină o reactivitate emoţională semnificativă.

Obiectivele și dimensiunile psiho-oncologiei sunt urmatoarele:


 Identificarea factorilor psihosociali şi comportamentali de risc pentru morbiditatea
şi mortalitatea prin cancer, conturarea unor modele de prevenţie primară,
secundară şi terţiară;
 Explorarea impactului psihologic al bolii şi asistenţa reactivităţii emoţionale a
pacientului şi familiei în toate stadiile bolii;
 Calitatea vieţii şi a morţii;
 Stresul personalului medical şi căi de control şi combatere;
 Bioetica actului medical şi a comunicării medic-pacient;
 Integrarea cunoştinţelor şi abilităţilor psihologice în îngrijirea bolnavilor de
cancer;
 Cercetări, studii şi publicarea rezultatelor obţinute în revistele de specialitate.

ABORDAREA PACIENTILOR ONCOLOGICI IN TERAPIA COGNITIV –


COMPORTAMENTALA

Conform Horne & Watson (2011) terapia cognitiv – comportamentala (TCC) are
scopul de a reduce distresul emoțional, inclusiv simptomatologia depresivă des întâlnite
la pacienții oncologici, prin provocarea și înlocuirea credințelor iraționale și a
comportamentelor dezadaptative și prin încurajarea pacienţilor de a genera o schimbare
în randul acestor concepții și comportamente dezadaptative.
Întrucât tratamentele pentru cancer au devenit din ce în ce mai agresive în ultimii
20 de ani, nevoia de integrare a unor noi tehnici de gestionare a durerii, a stărilor de
greață și altor reacții adverse care apar pe parcursul unor astfel de terapii a devenit
indispensabilă. Astfel, procedurile de intervenție comportamentală se afla acum pe cele
mai multe liste de servicii psihosociale oferite pacienților diagnosticați cu cancer
(Mynors-Wallis, 2005).
Spirito, Hewett & Stark (1988) susțin că douî dintre motivele pentru care
metodele comportamentale au fost acceptate pe scară largă includ impactul pozitiv
imediat asupra ameliorării suferinței pacientului și ușurința aplicării acestora în sensul în
care oferă pacienților sentimentul de control în situațiile în care simt ca îl pierd. De cele
mai multe ori sunt utilizate următoarele metode specifice în vederea reducerii efectelor
secundare aversive apărute în cadrul tratamentului pentru cancer: managementul
situațiilor neprevăzute; distragerea atenției; hipnoză/imagini care distrag atenția;
desensibilizare sistematică; imagerie emotivă; antrenament de relaxare; restructurare
cognitivă și modelare.

S-ar putea să vă placă și